124752847 Parghii Şi Parghii Osoase

7/23/2019 124752847 Parghii Şi Parghii Osoase

http://slidepdf.com/reader/full/124752847-parghii-si-parghii-osoase 1/18

1

Curs 3

Parghii şi parghii osoase

In fizică, pârghia este o bară rigidă, care se poate roti în jurul unui punct de sprijin şi asupra

căreia acţionează două forţe: forţa care trebuie învinsă numită forţă rezistentă (R) şi forţa cu

ajutorul căreia este învinsă forţa rezistentă, numită forţă activă (F).

Pârghiile osoase, biologice suirt formate de două oase vecine, articulate mobil cuplu

cinematic! şi legate printr"un muşchi, intr"o pirghie osoasă:

" punctul de sprijin (S) reprezintă a#a biomecanica a mişcării sau punctul de spriin pe

sol$

" forţa de rezistenţă (R) reprezintă greutatea corpului sau a segmentului care se deplaseazăşi la care se poate adăuga greutatea sarcinii de mobilizat$

" forţa activă F! este reprezentată de muşchiul care realizează mişcarea%

&istanţa dintre punctul de sprijin şi suportul uneia dintre forţe este numită !raţul forţei.

&in punct de vedere mecanic, o pirghie este în echilibru când:

' I ( ) r, unde:

'(forţa activă$ I(braţul forţei$ )(rezistenţa$ r( braţul rezistentei

&upă dispunerea fortei active '! şi a celei de rezistenţă )! faţă de punctul de sprijin,

distingem * tipuri de pirghii:

Parghii de gradul " , in care sprijinul este situat la mijocul dintre punctul de rezistenţă şi cel

de forţă%

+cestea sunt pirghii de echili!ru.

#emple: articulaţiile atlanto"occipitală şi cocso"femurală%

+stfel, pentru articulaţia atlantooccipitală

)" punctul de rezistenta este greutatea masivului facial$

-" punctul de sprijin, este articulaţia atlantooccipitală$

'" punctul de aplicare al forţei, fatetele occipitalului

Pirghii de gradul "", în care rezistenţa este situata la mijloc , între punctul de sprijin şi cel de

forţă%

+ceşte pârghii, numite de forţă sint mai rare%.n astfel de e#emplu, îl constitue articulaţia

talo"crurală în poziţia stând pe vârful piciorului%

)( punctul de rezistenţă, este articulaţia tibio"tarsiană$

'( punctul de forţă, este reprezentat de inserţia pe calcaneu a muşchiului triceps sural%



2

-( punctul de sprijin, este vârful piciorului, respectiv e#tremitatea disţală a

metatarsienelor şi falangelor$

Pirghii de gradul """ în care forţa este situată la mijloc , între punctul de rezistenţă şi cel de

sprijin%

+ceste pârghii, sunt% cele mai răspândite în organism$ acţionează cu pierdere de forţă şi câştig

de deplasare, fiind deci pârghii de viteză.

&in această categorie face parte şi articulaţia cotului în care

)(punctul de rezistenţă, este greutatea susţinută de forţa palmară %

-( punctul de sprijin, este articulaţia cotului

'(punctul de forţă, este inserţia bicepsului pe tuberozitatea radiusului

Pentru pirghiile de gradul III, locul de aplicare al punctului de forţă are o importanţă foartemare% %+stfel, când punctul de forţă este dispus:

" la mijloc, pirghia lucrează cu forţă şi viteză medie$

" aproape de punctul de sprijin, pârghia lucrează cu forţă crescută şi viteză mare, şi este o

pârghie de viteză$

" mai aproape de punctul de rezistenţă, pârghia lucrează cu forţă crescută şi viteză

scăzută, şi este o pârghie de forţă,

Scripeţii

-cripeţii, spre deosebire de pârghii, oferă posibilitatea unei miscari de rotatie continua

/erapia prin scripeţi este o metodă curent utilizată în recuperare

-cripetele este format dintr"o rolă, cu şanţ pe muchie, mobilă în jurul a#ului care trece prin

centrul său%

+#ul este montat la o furcă prevăzută cu un cirlig% Prin şanţul scripetelui trece un cablu, o

coardă etc%

-cripetele poate fiuncţiona fi# sau mobil%

-cripetele fi# are cârligul acroşat în punct fi#%

0a un capăt al corzii acţionează forţa activă (F)# reprezentată de muşchiul care realizează

mişcarea, iar la celalalt forţa de rezistenţă R !, reprezentată de greutatea corpului sau a segmentului

care se deplasează, eventual de o greutate standard% In momentul echilibrului, forţa activă (F ) este

egală cu forţa de rezistenţă (R) .

-cripetele mobil are cârligul fi#at de segmentul de membru care trebuie mobilizat si coarda

are un capăt fi#at într"un punct de acroşaj, iar la celălalt capăt acţionează forţa activă



3

1raţul forţei rezistente este raza scripetelui iar braţul forţei active este de două ori raza

scripetelui%

&eci, forţa activă este de două ori mai mică decât forţa rezistentă pe care o echilibrează%

)ezultă că scripetele mobil poate fi utilizat în automobilizări efectuate de muşchi cu forţă

scăzută

Planul $nclinat

Planul înclinat oferă avantajul descompunerii forţei de greutate2! a corpului sau

segmentului, după o direcţie paralelă 2t"('! cu planul şi una perpendiculară 2n! pe acesta%

+stfel, este necesară doar învingerea componentei tangenţiale a greutăţii faţă de

întreaga greutate fiind necesară învingerea unei forţe mai mici decât greutatea corpului sau

a segmentelor de mobilizat%&in această cauză, planul înclinat se foloseşte ca mijloc de scădere,sau ingreuiere a intensităţii

efortului%

%&' &*&+,-,F/*C0",*& & -"1C2R""

Planuri şi ae de 4işcare

Planurile şl a#ele de mişcare se raportează la poziţia anatomică: stând cu membrele

superioare apropiate de părţile laterale ale trunchiului, coatele e#tinse, mâinile în supinaţie,

degetele, inclusiv policele% e#tinse, membrele inferioare apropiate, %genunchii e#tinşi, picioarele în

unghi drept pe gambe, călcâiele apropiate, vârfurile apropiate sau depărtate la un unghi de ma#im

3456%

Planurile anatomice sunt suprafeţe, care secţionează imaginar corpul omenesc sub o anumită

incidenţă% 'iecare mişcare intersecteazăun plan%

In raport cu orientarea faţă de poziţia anatomică a corpului se descriu * categorii de planuri%

frontale# dispuse paralel cu fruntea, deci vertical şi latero"lateral$ împart corpul într"o

parte anterioară şi una una posterioară$ planul frontal, care împarte corpul într"o jumătate an"

terioară şi una posterioară se numeşte medio"frontal%

sagitale , dispuse vertical şi antero"posterior, împart corpul într"o parte dreaptă şi una

stângă% Planul sagital, care împarte corpul într"o jumătate dreaptă şi una stângă se numeşte

medio"sagital$

transversale# dispuse orizontal şi paralel cu solul$ împart corpul într"o parte superioară

şi una inferioară$ planul transversal care împarte corpul într"o jumătate superioară şi una

inferioară se numeşte medio"transversal%



4

Planurile medii ale corpului$ medio"frontal, rnedio"sagital şi medio"transversal sunt

denumite planuri principale .

0a intersecţia planurilor medio"frontal, medio" sagital c u planul transversal care trece

prin vertebra a 7"a sacrală, se găseşte centrul de greutate al corpului%

&ele se formează prin intersectarea a două planuri +stfel se descriu:

aul vertical5 la intersecţia planului frontal cu cel sagital$

aul sagital antero"posterior!$ " la intersecţia planului sagital cu cel transversal$

aul frontal transversal!: " la intersecţia planului frontal cu cel transversal,

/oate articulaţiile distale permit efectuarea unor mişcări pure, într"un singur a#, în timp ce

în articulaţiile pro#imale, umăr, şold, mişcările curente se efectuează în mai multe a#e

simultan%+rticulaţiile intermediare, cot respectiv articulaţiile humero"ulnară, humeroradială,

radioulnară 8pro#imală! şi genunchi, realizează mişcări în două a#e, ceea ce conferă

specificitate formei de mişcare umană% In unul din aceste a#e se produce rotaţia%

+stfel, în cazul cotului mişcarea de rotaţie se e#ecută în jurul a#ului longitudinal al

antebraţului: ulna este imobilă, mişcarea fiind realizată doar de radius% )otaţiile antebraţelor se

numesc:

" pronaţie# prin care faţa palmară devine posterioară şi policele medial$

" supinaţie este mişcarea inversă, prin care faţa palmară devine anterioară şi policele

lateral%

9işcările de pronosupinaţie sunt absolut necesare efectuării prehensiuni%

In cazul genunchiului, rotaţiile însoţesc mişcările defle#ie şie#tensie% +stfel, datorită

inegalităţii condililor femurali şi intervenţiei ligamentelor încrucişate fle#ia peste ;<= se

asociază cu rotaţia internă a gambei, prin care vârful piciorului este orientat medial$

amplitudinea rotaţiei ajunge până la 7<=%

#tensia ma#imă se însoţeşte de rotaţia e#ternă a gambei, prin care virful piciorului este

orientat lateral%

Prin rotaţie, mişcarea dobândeşte un alt punct final decât a fost prevăzut iniţial, +stfel,

orice mişcare, deşi se produce aparent într"un singur a#, se compune dintr"o suită de rotaţii

individuale%

&in punct de vedere biomecanic, mişcările se produc astfel:

" în plan sagital şi a# frontal transversal!: fle#ia şi e#tensia$

" în plan frontal şi a# sagital: abducţia şi adducţia$



5

" în plan transversal şi a# vertical: rotaţia internă şi e#ternă,

-otricitatea voluntară

9işcarea voluntară, ideo>inetică, este aleasă de subiect şi adaptată unui scop precis%

Pentru aceasta, muşchii trebuie să acţionze ca: agonişti, antagonisti, sinergişti şi fi#atori%

&goniştii sunt muşchii ce iniţiază şi produc mişcarea, motiv pentru care se mai numesc

?motorul primar?%

+ntagonisti se opun mişcării produse de agonişti$ au deci rol frenator, reprezentând frina

elastică musculară, care intervine de obicei inaintea celei ligamentare sau osoase%

9uşchii agonişti şi antagonisti acţionează totdeauna simultan, insă rolul lor este opus:

" când agoniştii lucrează, tensiunea lor de contracţie este egalată de

rela#area antagoniştilor, care controlează efectuarea uniformă şi linăa mişcării, prin reglarea vitezei, amplitudinii şi direcţiei$

" când tensiunea antagoniştilor creşte, mişcarea iniţiată şi produsă de

agonişti încetează%

+stfel, prin jocul reciproc, echilibrat, dintre agonişti şi antagonisti rezultă o mişcare

precisa%

+goniştii şi antagonistii desemnează o mişcare concretă, dar acţiunea lor se poate inversa

în funcţie de grupul muscular considerat principal%

Interacţiunea dintre agonişti şi antagonisti măreşte precizia mişcării, cu atât mai mult cu

cât este angrenat un număr mai mare de muşchi% @u cât rela#area antagoniştilor este mai mare,

cu atât mişcarea este mai rapidă şi mai puternică%

Sinergiştii sunt muşchii prin a căror contracţie acţiunea agoniştilor devine mai puternică%

+cest lucru se poate observa în cazul agoniştilor bi sau poliarticulari%

-inergiştii conferă, şi ei, precizie mişcării, prevenind apariţia mişcărilor adiţionale,

secundare, pe care agoniştii au tendinţa să le producă, simultan cu acţiunile lor principale%

Intervenţia sinergiştilor este involuntară% +stfel, o parte din muşchii adductori ai

umărului produc secundar şi rotaţia internă a braţului% &in acest motiv, la iniţierea mişcării de

adducţie se produce şi mişcarea adiţională de rotaţie internă, care este frinată de muşchii

sinergişti%

'i#atorii acţionează tot involuntar şi au rolul de a fi#a acţiunea agoniştilor, antagoniştilor

şi sinergistilor% 'i#area nu se realizează continuu, pe întreaga cursă d e mişcare a unui muşchi%

'i#atorii, au mai curând rol dinamic, ca şi sinergiştii%



6

&eşi activitatea muşchilor fi#atori constituie, probabil, în jur de ;4A din activitatea

musculară normală zilnică, rolul lor izometric este pentru perioade foarte scurte, deoarece ei se

contractă izotonic, alternind schemele de mişcare, ceea ce asigură desfăşurarea gradată a

mişcării%

9uşchii pot lucra cu sau fără producerea mişcării , realizând contracţii izotonice ,

izo4etrice sau auotonice

Contracţiile izotonice se realizează când muşchiul deplasează segmentele pe care se

găsesc punctele sale de inserţie%

@ontracţiile izotonice se produc cu scurtarea sau alungirea muşchiului sau grupului

muscular respectiv%

@ontracţiile izotonice cu scurtare se produc cind punctele de inserţie ale muşchilor seapropie% &e e#emplu, în mişcarea de fle#ie a antebraţului pe braţ din zero anatomic <!, cu

antebraţul în prelungirea braţului, se produce scurtarea fle#orilor%

+propierea sau depărtarea capetelor de inserţie ale muşchiului se realizează şi dincolo de

punctele de inserţie normală mobilizarea activă cu rezistenţă!%

@ontracţiile izotonice cu alungire se produc

când punctele de inserţie ale muşchilor

se depărtează încet, unul de celălalt%

In e#emplul dat, revenirea antebraţului din fle#ie

se produce cu alutrgirea progresivă a fle#orilor %

+şadar, în poziţia zero <! anatomic pentru cot,

respectiv antebraţ în prelungirea braţului, muşchii

fle#ori se află în zona lungă şi cu cât progresează în, realizarea fle#iei

trec prin zona mijlocie, pină cind ating amplitudinea ma#imă a fle#iei, ajungind astfel în zona

scurtă% In acest e#emplu muşchii fle#ori sunt agonişti%

Pe tot parcursul mişcării de fle#ie, antagoniştii suferă modificări inverse ale lungimii: în

zero anatomic sunt ma#im scurtaţi, iar la amplitudinea ma#imă de fle#ie a antebraţului pe braţ,

sunt ma#im alungiţi%

Bona medie se suprapune pentru agonişti şi antagonişti%

9ajoritatea muşchilor desfăşoară activităţi curente când sunt contractaţi în zona mijlocie%

@ontracţiile în zonă scurtă solicită intrarea în acţiune a unui număr mare de unităţi

motorii% &e asemenea, la această lungime a agoniştilor, antagoniştii se afla în zona lungă, care

Articulaţia cotuluicontracţie izotonica cualungire (A, B, O)



7

poate coincide cu momentul forţei ma#ime, tinzind astfel să schimbe direcţia de mişcare, motiv

pentru care contracţiile în zona scurtă sunt dificile%

@ontracţiile în zona lungă sunt de asemenea dificile, pentru că o parte din efort este

utilizat pentru comprimarea suprafeţelor articulare% In plus, muşchiul poate avea de învins

inerţia sau poate fi solicitat să lucreze împotriva unui braţ prea lung sau prea greu al

pirghiei articulare%

/recerile de la mişcări în zona lungă spre cea scurtă şi invers se realizează în sens

antigravitaţional sau asistate de gravitaţie%

Contracţiile izo4etrice rezultă din scurtarea fibrelor contractile concomitent cu

alungirea pasivă a elementelor necontractile, pe ansamblu lungimea muşchiului raminind

constantă% 9odificările se pruduc la nivelul tensiunii musculare care creşte%Contracţiile auotonice sunt combinaţii ale contracţiilor izotonice şi izometrice, în

timpul cărora se produc modificări ale lungimii elementelor contractile şi necontractile%

)eprezintă cea mai frecventă formă de contracţii în activitatea sportivă%

-ub raport structural şi funcţional, sistemul efector, respectiv muşchii scheletici, se

clasifică în fazici şi tonici

-uşchii fazici de tip II! sunt superficiali, biarticulari, au tendoane lungi% -unt formaţi

din fibr e albe, sărace în mioglobină, care se contractă rapid şi de aceea se numesc fibre fazice%

+ceste fibre sunt bogate in fosfati, glicogen şi enzime pentru producerea pe cale anaerobă

a energiei%

+ceşti muşchi sunt răspunzători de solicitările musculare rapide, puternice şi intervin în

motricitatea fină, precisă%

-uşchii tonici de tip I! sunt pro#imali, uniarticulari, antigravitaţionali, au tendoane late%

-unt formaţi din fibre roşii, bogate în mioglobină, care se contractă lent şi de aceea se numesc

fibre lente, tonice%

+ceste fibre conţin puţin glicogen şi multe enzime o#idative, pentru producerea energiei

pe cale aerobă%

+ceşti muşchi asigură tonusul postural, sunt muşchi de sprijin în acţiune, muşchi pentru

mişcările de apucare şi menţinere a unor obiecte%

Cumărul motoneuronilor, care corespund unui muşchi este variabil% @u c i t muşchiul

e#ecută mişcări mai fine, de precizie, cu atit numărul de fibre musculare inervate de respectivul

motoneuron este mai mic% +stfel, pentru dreptul e#tern, unui motoneuron îi corespund între *"D

fibre musculare, în timp ce repartiţia pentru muşchiul croitor este de E la *DD fibre%



'iecare muşchi conţine un număr variabil d e fusuri neuroramusculare, dependent de gradul

de automatism al muşchiului%

+stfel, muşchii cei mai voluntari, respectiv muşchii fazici, albi au cea mai scăzută

concentraţie de fusuri neuromusculare, in t i mp ce muşchii antigravitaţionali, posturali, tonici, roşii,

care detectează rapid modificările poziţiei corpului, au cele mai mari valori%

)epartiţia concentraţiei fusurilor neuro4usculare pe diverse segmente şi regiuni ale

corpului este interesantă şi edificatoare asupra funcţiei muşchilor respectivi%

" muşchii trunchiului, cu activitate în special automată au un procentaj mare%

" muşchii membrelor inferioare au concentraţii mijlocii la nivelul coapsei şi crescute în

muşchii piciorului$

" muşchii membrelor superioare au concentraţii mijlocii la nivelul centurii scapulare şicrescute la nivelul miinii, cu e#cepţia celor din versantul e#tern al eminenţei tenare

" muşchii rotatori, pătratul pronator şi popliteu, au concentraţii mici

deci funcţionează predominant automat$

muşchii profunzi ai gitului au concentraţii e#trem de mari evidenţiate prin contracţia

refle#ă brutală a muşchilor cervicali posteriori în momentul fle#iei bruşte a capului,

când individul adoarme în poziţia aşezat contracţia trezeşte brusc subiectul!%

In concluzie muşchii bogaţi în fusuri neuromusculare participă predominant la activităţi

refle#e, automate, iar cei săraci contribuie la activităţi predominant voluntare%

Fgishima a clasificat muşchii scheletici în trei categorii$ muşchi puţin voluntari şi foarte

automatici muşchii gâtului şi trunchiului!$ muşchi puţin voluntari şi automatici muşchii

membrelor inferioare şi ai centurilor scapulare! şi muşchi foarte voluntari şi puţin automatici

muşchii membrelor superioare!% &e aceste caracteristici trebuie să se ţină cont în programul

de reeducare%

)eţinem ca doar comanda motorie este voluntară, e#ecuţia mişcării fiind automată%

9ajoritatea mişcărilor din viaţa cotidiană ?scapă? în întregime controlului conştiinţei% F

activitate motorie simplă sau comple#ă pune în joc contracţii musculare sinergice, simultane

sau succesive% +ceste contracţii sunt pe de o parte mobilizatoare şi pe de alta stabilizatoare ale

membrelor, segmentelor de membre şi trunchiului%

&erularea mişcărilor este armonioasă şi se desfăşoară după un program dat, care

corespunde unei ?scheme motorii? sau unui ?desen cinetic?%

+utomatizarea mişcării necesită in prealabil învăţare%



-unt mişcări automate primare, prezente chiar la nounăscut supt, deglutiţie! şi mişcări

automate secundare, care apar în cursul dezvoltării psihomotorii%

-chema motorie se construieşte şi se organizează plecând de la periferie% +stfel,

senzaţiile cutanate rezultate din deformarea mecanică a pielii, senzaţiile articulare raportate la

poziţia în spaţiu şi la deplasarea membrelor, senzaţiile musculare provocate de schimbările de

lungime şi tensiune ale muşchilor se stochează şi se memorează realizând ?schema motorie?%

+ceasta ne permite să înţelegem importanţa aferentelor, provenite de la receptorii periferici,

în informarea centrilor nervoşi despre derularea programului motor%

@ând programul motor schema motorie! este memorat, se poate repeta, fară control

feed"bac>, printr"un simplu mecanism de feed"forGard mişcare în buclă deschisă!%

-otricitatea refleă9işcarea refle#ă este realizată prin contracţie musculară involuntară dar conştientizată! ca

răspuns la un stimul senzitiv"senzorial adecvat% -e bazează pe arcul refle#, care este organizat în

sistem de buclă închisă, fiecare mişcare activă fiind controlată de sistemul aferent prin feed"bac>%

+rcul refle# elementar este format din următoarele elemente componente:

6. Receptorul specific diferenţiat sau terminaţia nevoasă liberă$

7. Calea aferentă senzitivă! reprezentată de fibre senzitive dendrite!, care culeg

informaţiile de la receptorii periferici şi se îndreaptă către unul sau mai mulţi neuroni senzitivi$

transportă influ#ul nervos e#teroceptiv cutanat şi proprioceptiv, conştient şi inconştient, provenit de

la receptorii musculari, tendinosi, osoşi şi articulari

- centri nervoşi , situaţi în coarnele anterioare ale măduvei spinării, reprezentaţi de

motoneuronii a şi H$

3. Calea eferentă motorie! reprezentată de fibre motorii, respectiv a#oni, care transmit

comanda%

+#onii sunt de două feluri:

-groşi , mielinici, ai motoneuronilor a $ inervează fibrele musculare striate ale muşchilor

scheletici, numite fibrere e#trafusale;

-subţiri, amielinici, ai motoneuronilor H al căror număr reprezintă apro#imativ jumătate

din cel al motoneuronilor a $ transmit impulsuri nervoase către o categorie specială de fibre

striate modificate, foarte scurte şi subţiri, numite fibre intrafusale componente ale fusurilor

neuronmsculare, cu rol în reglarea# contracţiilor musculare$

8. ,rganul efector muscular%



)ealiznrea unei mişcări refle#e -au voluntare presupune integritatea căilor aferente şi

eferente, a centrilor nervoşi corticali şi subcorticali, precum şi a efectorulu muscular%

@el mai simplu arc refle# este reprezentat de refle#ul miotatic,format din doi neuroni:

unul senzitiv# cu corpul celular situat în ganglionul spinal şi altul 4otor , cu corpul celular în

coarnele anterioareale măduvei spinării%

9ajoritatea mişcărilor rele#e se produc cu participarea mai multor neuroni intercalari, de

aceea prezintă o latenţă direct proporţională cu numărul acestora%

)eceptorii sunt formaţiuni diferenţiate pentru detectarea şi recepţionarea variaţiilor

energetice, din afara sau din interiorul organismului, cu rol de impuls nervos%

In funcţie de localizate sint clasificaţi în: proprio, e#tero şi interoceptori% Pentru

mişcarea refle#ă ne interesează şi vom descrie doar primele două categorii de receptori%&. Proprioceptorii receptorii >inestezici! se găsesc în musculatura scheletică,

tendoane, articulaţii, labirint şi sunt implicaţi în reglarea funcţiilor motorii% 'ac parte e#clusiv

din clasa mecanoreceptorilor care semnalează velocitatea, tensiunea şi gradul de scurtare al

muschilor%

+u fost sistematizaţi in:

E% Receptori 4usculari: fusurile neuromusculare şi organele tendinoase 2olgi%

7% Receptori articulari: corpusculii )uffinii, 2olgi " 9azzoni şi

corpusculii ater"Pacini

E% Receptorii 4usculari9

a! fusurile neuro4usculare , sunt dispuse printre fibrele striate în tot corpul muşchilor

striaţi şi au dispoziţie paralelă cu fibrele musculare%

In consecinţă, sunt activate de rata de variaţie a lungimii fibrelor musculare striate

propriu"zise, numite etrafusale %

'iecare fus conţine între *"E7 fibre musculare mici, specializate, numite intrafusale

'ibrele intrafusale sunt de două tipuri: cu sac nuclear şi lanţ nuclear.

Fi!rele cu sac nuclear au o lungime medie de J mm şi sunt formate dintr"o regiune

centrală, ecuatorială, bogată în nuclei şi protoplasma, dar săracă în filamente de actină şi

miozină, motiv pentru care este necontractilă şi funcţionează ca receptor senzorial$

+ceste fibre se prelungesc în afara capsulei conjunctive şi ajung în contact cu fibrele

musculare e#trafusale%

Fi!rele cu lanţ nuclear sunt mult mai fine şi mai scurte, având o lungime medie de 3

mm%



Cucleii lor sunt dispuşi în forma de lanţ$ fibra este bogată în filamente de actină şi

miozină, care îi dau un aspect striat pe toată lungimea%

+ceste fibre nu depăşesc capsula conjunctivă% )eceptori sunt sensibili doar la modificări

de lungime% Pragul de întindere este mai ridicat, iar activarea lor este proporţională cu

importanţa întinderii%

b! ,rganul tendinos :olgi este o formaţiune musculo"tendinoasă mai puţin frecventă,

comparativ cu fusurile raportul este în medie de E*!, bine reprezentată în muşchii cu

contracţie lentă%

)eceptorul are o limgime de ED<<K, iar diametrul central estemai mare E77K!$ este

format dintr"un fascicul de fibre înconjuratde o capsulă conjunctivă, fusiformă, situată imediat

sub joncţiunea musculo"tendinoasă,ste un receptor pasiv, dispus în, serie cu fibrele contractile% &etectectează tensiunea

aplicată pe fibrele tendonului, în timpul contracţiei musculare$ reprezintă un sistem de

protecţie, fiind capabil să se opună unor întinderi violente sau să suprime o contracţie

musculară foarte intensă, ce riscă să deterioreze articulaţia mobilizată,

7% Receptorii articulari

a! Corpusculii Ruffini sunt situaţi în ţesutul conjunctiv al capsu"

lei articulare şi suportă deformările produse în direcţiile de mobilizare

a articulaţiei%

-unt sensibili la schimbările de poziţie şi direcţie ale mişcării% +ctivarea lor se realizează

prin contracţiile muşchilor cu inserţie periarticulară, la unghiuri ale pieselor articulare

cuprinse între E4"*<=%

b! Corpusculii lui :olgi si -azzoni sunt situaţi în ligamente şi

funcţionează ca şi corpusculii )uffini, numai că unghiul de activare

este mai important%

c! Corpusculii ;aterPacini sunt localizaţi în număr mic în capsula articulară şi se

activează când articulaţia este imobilă, de aceea ar putea fi consideraţi veritabili detectori ai

acceleraţiei%

In concluzie receptorii articulari pot fi sistematizaţi în: statici corpusculii lui )uflini!,

care informează asupra poziţiei segmentelor articulare ale trunchiului şi membrelor$

si dina4ici corpusculii lui ater"Pacini!, responsabili de senzaţia de mişcare şi acceleraţie

balistică a segmentelor membrelor%



)eceptorii articulari responsabili de inducerea senzaţiei >inestezice participă la

coordonarea mişcării% +lterările sau ablaţia capsulei articulare pot determina tulburări de

coordonare, de e#emplu tulburări de mers%

)eceptorii articulari sunt sensibili la stimulii nociceptivi şi pot genera contractii

musculare cu imobilizarea articulaţiilor în poziţii antalgice, cel mai adesea în fle#ie%

1% teroceptorii includ o varietate largă de structuri specializate% Pe noi ne interesează

doar receptorii cutanaţi; sunt de natură variată şi depind de tipul sensibilităţii pe care îl

detectează:

a! 4ecanoreceptorii sunt sensibili la atingerea şi deformareamecanică a pielii:

- discurile -er<el# situate în derm$

" corpusculii -eissner , situaţi în vârful papilelor dermice$ au cea mai mare densitatela nivelul pulpelor degetelor mâinilor şi picioarelor, cât şi la faţă buze!$

" corpusculii Pacini , situaţi în dermul profund$

ter4inaţiile li!ere se găsesc cu precădere în regiunea piloasă

b! ter4oreceptorii sunt detectori ai temperaturii:Lrause pentru rece şi )uffini pentru

cald%

@orpusculii Lrause sunt de ;"J ori mai numeroşi decât receptorii pentru cald%

/ermoreceptorii sesizează, alături de terminatiile nervoase libere, variaţiile

tenrperaturii%

Căile aferente sunt reprezentate de ramificaţiile dendritice ale neurouilor senzitivi din

ganglionii spinali şi ale omologilor lor din componenţa nervilor cranieni% +ceste ramificaţii

sunt de două tipuri: I şi II, primare şi secundare%

Fi!rele aferente " reprezintă o parte a inervatiei aferente a fusului neuromuscular%

+ferentele primare I se înfăşoară în jurul regiunii ecuatoriale a fibrelor musculare intrafusale

cu sac şi lanţ nuclear, de aceea se numesc ?anulo"spirale?

+u următoarele caracteristici: diametrul E7"7<K, viteza de conducere mare J<"E7<ms,

pragul de întindere foarte scăzut% le inregistrează viteza şi modificările sensului mişcării%

Fi!rele aferente "" formează împreună cu fibrele Ia inervaţia senzitivă a fusurilor

neuromusculare%

+ceste fibre culeg e#citaţiile de la nivelul fibrelor musculare intrafusale cu lanţ nuclear,

fiind dispuse de o parte şi de alta a regiunii ecuatoriale %

+ferentele secundare "" se mai numesc ?în buche@ şi au următoarele caracteristici:

diametrul de D"E7p, viteză mică de conducere, respectiv 4< ms%



Centrii nervoşi sunt situaţi în coarnele anterioare ale măduvei spinării, fiind

reprezentaţi de corpii celulari ai motoneuronilor M şi N$ ME"NE fazici consideraţi centrii mişcării

şi M7"N7 tonici, consideraţi centrii tonusului muscular%

9otoneuronii M E fazici sunt supuşi unor influenţe:

" facilitatorii, provenite pe calea aferenţelor fusale şi eferenţelor supramedulare: căi

vestibulo"spinale, sistem reticular facilitator descendent%

" inhibitorii locale, provenite pe calea aferentelor I de origine tendinoasă sau a

circuitului )enshaG şi eferenţelor supramedulare: căi supraspinale,%" nucleul caudat, lobul

anterior al cerebelului, corte#ul frontal şi sistemul reticrdar inhibitor descendent%

Prelungirea centrală, a#onală a neuronilor senzitivi, la care ajung fibrele aferente Ia din

ganglionii spinali, intră în măduva spinării, în coloana @lar>e, urcă sau coboară câtevasegmente medulare sau rămâne la acelaşi nivel, realizând sinapsă cu motoneuronii ME fazici

homolaterali sau heterolaterali prin colaterale

Căile eferente sunt reprezentate de a#onii motoneuronilor M şi N%

ferenţele care provin din motoneuronii M spinali inervează fibrele e#trafusale

scheletice%

+#onii motoneuronilor M E fazici emit la ieşirea din substanţa cenuşie a măduvei o

colaterală, care pătrunde în substanţa cenuşie a cornului anterior şi face sinapsă cu un neuron

special, numit celula Rensha=% -e realizează astfel un mecanism recurent inhibitor, de feed"

bac> negativ care scade tensiunea in muşchiul agonist%

ferenţele care provin din motoneuronii O7 statici inervează atât fibrele intrafusale cu

sac, cât şi pe cele cu lanţ nuclear în apropierea fibrelor IIa pe care le menţin în tensiune,

realizind tonusul muscular% )efle#ul miotatic poate fi declanşat prin întindere rapidă sau lentă,

cu efecte diferite asupra muşchilor agonişti, sinergişti şi antagonisti%

Intinderea rapidă şi bruscă a muşchiului agonist declanşează stretch"refle#ul, prin

stimularea terminaţiilor senzitive primare tip I şi e#cită motoneuronii M E , care comandă

contracţia fibrelor e#trafusale ale muşchiului de la care au pornit semnalele şi rela#area

fibrelor e#trafusale ale muşchiului antagonist%

)ezultatul este un efect facilitator pe 4uşchiul agonist al cărui tonus muscular creşte %

+cesta este aşa numitul stretch"refle# fazic sau reacţia fazică a refle#ului de întindere şi

corespunde refle#ului osteo"tendinos%

In acelaşi timp, e#citaţiile ajung, prin iutermendiul unor neuroni intercalari, la nivelul

motoueruonilor M ai muşchilor antagonişti pe care ii inhibă%



Intinderea durabilă şi constantă a muşchiului agonist declanşează stretch"refle#ul prin

stimularea terminaţiilor secundare II şi a terminaţiilor I de la organul tendinos 2olgi, care dau

un răspuns static continuu, inhi!itor pentru agonişti şi sinergişti şi facilitator pentru

antagonişti.

Cumărul de impulsuri transmise de ambele tipuri de receptori creşte propoiţional cu

gradul de întindere%

)eceptorii continuă să transmită impulsurile timp de câteva minute, până la câteva zile%

Pe acest efect, de reducere a răspunsului motor, se bazează corectarea atitudinilor deficiente

secundare contractruilor sau retracturilor de diverse cauze, prin aplicarea posturilor sau

atelelor, care se schimbă la intervale mici de timp%

+cţiunea inhibitorie este mai accentuată pe muşchii tonici, decat pe cei fazici%)efle#ul miotatic intervine şi în menţinerea tonusului postural%

/onusul postural rezultă din echilibrul armonios dintre circuitul tonigen fus

neruomuscular, organ tendinos 2olgi!

1ucla începe pe motoneuronul N şi se poate închide pe motoneuronul M, realizând un

feed"bac> negativ% &acă arcul s"ar închide tot pe N, ar determina un tonus permanent,

incompatibil vieţii%

1ucla N reglează activitatea aferentă a fusului neuromuscular şi primeşte influenţe din

formaţiuni nervoase centrale, mai ales formaţiunea reticulata% &e aceea, motoneuronii N îşi

continuă activitatea şi în absenţa aferentelor proprioceptive periferice, realizând astfel efect

facilitator asupra motoneuronilor M%

Postura fundamentală a omului este verticală, antigravitatională% 9enţinerea ei se

bazează pe informaţiile primite de la sistemul labirintic, pe cele vizuale, proprioceptive şi

e#teroceptive cutanato"plantare%

)eceptorii labirintici sunt adaptaţi menţinerii verticatităţii$ otoliţii utriculo"saculari

constitue detectorul verticalei, a# la care fiinţa umană face continuu referinţă, ceea ce"i

permite în ortostatism, să"şi proiecteze centrul de greutate în poligonul de susţinere%

+titudinea postura! de ansamblu a corpului omenesc se realizează prin refle#e statice şi

stato>inetice%

Reflee statice

)eacţiile de adaptare statică refle#ele de postură! intervin pentru menţinerea poziţiei

verticale, opunindu"se forţelor dezechilibrante presiuni, tracţiuni!, care se e#ercită pe trunchi

şi cap, poziţionind trunchiul şi membrele in raport cu capul%



)efle#ele de postură sunt: generale, segmentare, intersegmentare, şi locale

1.Refleele generale includ:

a! reflee tonice la!irintice declanşate ca urmare a intervenţiei cuplate a canalelor

semicirculare şi organelor otolitice apar în timpul deplasărilor, încercând să menţină

verticalitatea corpului în raport cu capul%

b!reflee tonice ale gitului apar prin mişcarea şi poziţia capului şi gâtului% -timulează

concomitent terminaţiile senzitive proprioceptive din e#tremitatea superioară a gatului

şi receptorii vestibulari%

)eceptorii informează centrii nervoşi în legătură cu orientarea capului în raport cu corpul%

)efle#ele tonice ale gâtului simt simetrice şi asimetrice%

-si4etrice9 fle#ia capului determină creşterea tonusului muşchilor fle#ori ai membrelorsuperioare şi ai celor lombari, concomitent cu creşterea tonusului muşchilor e#tensori la

nivelul membrelor inferioare% #tensia capului are acţiune inversă%

-asi4etrice9 răsucirea capului creşte tonusul muşchilor e#tensori de partea mento

7. Refleele seg4entare

Printre alte refle#e, această grupă include şi refleul de etensie $ncrucişată , care constă

în contracţia muşchilor e#tensori ai unui membru, în urma e#citării căii aferente de partea

opusă%

@ând unul din membrele inferioare este obligat să se retragă prin refle# de fle#ie,

e#tensorii membrului opus se contractă pentru a asigura staţiunea bipedă%

nului răsucirii! şi rela#ează e#tensorii de partea occiputului%

3. Refleele interseg4entare

@el mai important refle# din această grupă este reacţia pozitivă de spriin refle#ul de

e#tensie!, care constă în e#tensia merabrului inferior, când se e#ercită o presiune pe plantă%

ste necesar staticii şi mersului, determinând şi direcţia de e#tindere a membrului

inferior, ca urmare a localizării presiunii în plantă%

8. Refleele locale

2rupa refle#elor locale reuneşte:

a.refleul supli4entar de etensie reacţia , de magnet!, care constă în e#tensia

piciorului la contactul cu un e#citant e#ternin stind!

!.reacţia de susţinere.

)eacţiile de echilibrare refle#ele de redresare! intervin când precedentele sunt depăşite%



+u punct de plecare in tegument, structuri articulare, muşchi, labirint şi, printr"un joc

continuu de contracţii musculare, se opun forţelor dezechilibrante presiuni, tracţiuni!,

menţinind astfel, aliniamenul ortostatic%

+ceste reacţii produc mişcări bruşte ale membrelor, care pot fi utilizate în reeducarea

funcţională%

)edresarea se realizează prin mecanisme comple#e vestibulare, vizuale, proprioceptive

şi cutanate%

a! refleele de redresare la!irintică se produc prin deplasarea fluidului endolimfatic şi

a otoliţilor în timpul diferitelor poziţi ale corpului în spaţiu% -emnalul informaţional

gravitaţional determină contracţia refle#ă a musculaturii, redresând poziţia capului şi linia din

prelungirea normală a direcţiei capului, prin refle#e proprioceptive cu punct de plecare în proprioceptorii gitului%

b! refleele de redresare a corpului asupra capului apar prin e#citaţii e#teroceptoare

asimetrice, care pleacă de la nivelul suprafeţei de contact cu baza de susţinere$

c! refleele de redresare corpcorp determină redresarea corpului, chiar în cazul

imobilizării capului%

124752847 Parghii Şi Parghii Osoase

Documents

Transcript of 124752847 Parghii Şi Parghii Osoase