CURSUL NR 2

ANATOMIE

Organismul – un tot unitar

organismul uman - sistem biologic deschis

alcătuit din subsisteme, organizate pe mai multe nivele

ierarhice:

celule biologia celulară

ţesuturi histologia

organe

aparate anatomia

sisteme

Organismul – un tot unitar

Organ - grupare de ţesuturi diferite, dar diferenţiate în vederea

executării unor anumite funcţii

Aparat – grupare de ţesuturi cu aceeaşi funcţie dar structură

diferită

Sistem - grupare de ţesuturi cu aceeaşi structură şi funcţie

Osteologia

OSTEOLOGIA

partea anatomiei care se ocupă cu studiul oaselor

OASELE

organe dure, de culoare alb-gălbuie

SCHELETUL

ansamblul oaselor din organism

Osteologia

CLASIFICARE

Lungi

Plane

Scurte

Pneumatice

Sesamoide

Suturale (wormiene)

Osteologia

OASELE LUNGI

• L > l, g

• corp – diafiza

• 2 extremităţi - epifize

Osteologia

OASELE PLANE

• L ≈ l > g

• 2 feţe

• margini

• unghiuri

Osteologia

OASELE SCURTE

• L ≈ l ≈ g

• feţe

• margini

• unghiuri

Osteologia

OASELE PNEUMATICE

• neregulate

• conţin cavităţi pline cu aer

Osteologia

ELEMENTE DESCRIPTIVE ALE OASELOR

Proeminenţe

Cavităţi

Găuri şi canale

Osteologia

Proeminenţele

a. Articulare:

- modelate în raport cu suprafaţa articulară

- acoperite de cartilaj hialin

Osteologia

b. Nearticulare

- determinate de tracţiunea

exercitată de muşchii care

se inseră pe os:

- procese (apofize)

- tuberozităţi

- tuberculi

- spine

- creste

Osteologia

Cavităţile

- formate prin presiune

a. articulare

- complementare

proeminenţelor de pe osul

învecinat

b. nearticulare

- inserţii tendinoase,

- şanţuri care protejează

elementele anatomice

Osteologia

Găuri şi canale

a. de trecere

- străbătute de diferite elemente

anatomice

- hiat, foramen, sulcus, ductus,

fossa, incisura, apertura

b. de nutriţie

- servesc la trecerea vaselor

sanguine

Osteologia

STRUCTURA OASELOR

1. PERIOSTUL

membrană conjunctivă fibroasă

înveleşte osul pe suprafaţa exterioară

vascularizat, inervat

Rol

osteogeneză

nutriţia osului

repararea după fracturi - calus

Osteologia

2. OSUL PROPRIU-ZIS

constituit din ţesut conjunctiv dur (osos)

la exterior – substanţa compactă

în interior – substanţa spongioasă

Substanţa compactă

- omogenă, dură, fără să prezinte cavităţi

Substanţa spongioasă

- lame şi trabecule osoase întretăiate dezordonat

- delimitează microcavităţi - măduva osoasă

Osteologia

a). Oasele lungi

Corpul osului (diafiza) – cilindru

de ţesut osos compact

străbătut de un canal central

lung – cavitatea medulară

măduva osoasă

Epifizele - un strat subţire de

substanţă compactă la

periferie care îmbracă o

masă de substanţă

spongioasă

Osteologia

b). Oasele plane

- la exterior 2 lame de substanţă

compactă care învelesc în

totalitate substanţa spongioasă

- oasele plane ale boltei craniene

→ lamele de compactă table

(externă – exocraniană şi

internă - endocraniană)

→ substanţa spongioasă

diploe

Osteologia

c). Oasele scurte

- conformaţie internă

asemănătoare cu cea a

epifizelor oaselor lungi

→ la exterior compacta care

înveleşte o masă de

substanţă spongioasă

Osteologia

3. MĂDUVA OSOASĂ

cavitatea medulară a oaselor lungi

areolele substanţei spongioase

3 tipuri:

a) Măduva roşie - în toate oasele la făt/copil < 5 ani

- în ţesutul osos spongios la adult

- rol hematogen

b) Măduva galbenă - în oasele adultului

- aspect grăsos

- rol de rezervă nutritivă

c) Măduva gelatinoasă (cenuşie) - la bătrâni

- datorită involuţiei

Osteologia

FUNCŢIILE OASELOR

1. Determină forma şi dimensiunile corpului şi a diferitelor sale segmente.

2. Susţin greutatea diferitelor părţi ale organismului.

3. Protejează organele interne prin cavităţile pe care le constituie.

4. Au rol în deplasarea organismului (locomoţie) partea pasivă a aparatului locomotor.

5. Constituie principalul depozit de Ca şi P al organismului.

Scheletul membrului superior

Membrul superior se leagă de

trunchi prin intermediul

centurii scapulare

- constituită din 2 oase:

clavicula şi scapula

SCHELETUL MEMBRULUI SUPERIOR

Scheletul membrului superior

CLAVICULA

- os lung şi pereche în forma

literei „S”, situat la limita

dintre torace şi gât

- orientat transversal între

manubriul sternului şi

acromion

- prezintă 2 feţe, 2 margini şi 2

extremităţi

Clavicula

- f. sup. - medial m. sternocleidomastoidian

- lateral m. deltoid şi trapez

- m. ant. - lateral m. deltoid

- medial m. pectoral mare

- m. post. - în raport cu artera şi vena subclavie şi cu trunchiurile plexului brahial.-

- extremitatea medială (sternală) - faţa articulară sternală

- extremitatea laterală (acromială) - faţa articulară acromială

Scapula

SCAPULA

- un os lat, de formă triunghiulară

- în partea posterioară şi

superioară a toracelui, din

dreptul primului spaţiu

intercostal până la coasta VIII-a

- 2 feţe, 3 margini şi 3 unghiuri

Scapula

- Faţa dorsală (posterioară):

transversal - lamă osoasă

proeminentă - spina scapulei

2 fose: - supraspinoasă

- subspinoasă

spina scapulei →

prelungire liberă - acromion

marginea dorsală a

spinei →

muşchiul trapez

muşchiul deltoid

Scapula

- Faţa costală (anterioară):

fosa subscapulară →

muşchiul subscapular

dinţat anterior

- Marginea superioară:

incizura scapulei

- nervul suprascapular

Scapula

Unghiul lateral:

cavitatea glenoidală

- se articulează cu capul

humeral

superior şi inferior 2 tuberculi

- subglenoidian →

m. triceps

- supraglenoidian →

m. biceps brahial

procesul coracoidian

- între cavitatea

glenoidiană şi incizura scapulei

Scheletul braţului

SCHELETUL BRAŢULUI

HUMERUSUL

- os lung şi pereche

- corp (diafiza)

- 2 extremităţi (epifize)

- corpul → 3 feţe şi 3 margini

Humerusul

Faţa antero-laterală:

tuberozitatea deltoidiană →

m. deltoid şi brahial

Faţa antero-medială →

şanţul intertubercular

Faţa posterioară →

şanţul nervului radial;

deasupra şi dedesubt →

capul lateral/medial m. triceps

brahial

Humerusul

Epifiza superioară

- unită cu corpul prin colul

chirurgical

capul humerusului → articulaţia

umărului

colul anatomic

Humerusul

tuberculul mic – anterior

şanţul intertubercular (culisa

bicipitală) → tendon m. biceps

tuberculul mare - lateral

Humerusul

Epifiza inferioară:

1 condil şi 2 epicondili

Condilul humeral →

- trohleea → scobitura trohleară

- capitulul → foseta cap radial

- şanţul intermediar separă

trohleea de capitul

- 3 fose:

- coronoidiană

- radială

- olecraniană

Humerusul

Epicondilul medial

- pe faţa posterioară

şanţul nervului ulnar

→ muşchii flexori şi

pronatori

Epicondilul lateral

→ muşchii supinatori şi

extensori

Scheletul braţului

SCHELETUL BRAŢULUI

2 oase lungi, pereche, paralele: ulna şi

radiusul

- unite la nivelul epifizelor

- distanţate la nivelul diafizelor

spaţiul interosos

formă prismatic-triunghiulară

3 feţe şi 3 margini

Ulna

ULNA

- în partea medială a antebraţului, în

prelungirea degetului mic

Marginea laterală - membrana

interosoasă

Extremitatea superioară

- olecranul – m. triceps

- procesul coronoidian

perpendicular incizura

trohleară

- lateral incizura radială

- tuberozitatea ulnei – m

brahial

Ulna

Extremitatea inferioară

- capul

- procesul stiloidian

Radiusul

RADIUSUL

- în partea laterală a antebraţului,

în dreptul policelui

Marginea medială - membrana

interosoasă

Extremitatea superioară:

- capul radial

- faţa superioară -

foseta capului radial

- circumferinţa

articulară

- tuberozitatea – m. biceps

Radiusul

Extremitatea inferioară - formă

de trunchi de piramidă

dreptunghiulară, cu 4 feţe şi o

bază

Faţa medială → incizura ulnară

Faţa laterală → cu procesul

stiloidian

Faţa posterioară → şanţuri de

trecere a tendoanelor muşchilor

extensori

Baza – faţa articulară carpiană

Scheletul mâinii

SCHELETUL MÂINII

Este format din 27 de oase dispuse în 3 grupe: carp, metacarp şi

oasele degetelor.

CARPUL

- 8 oase scurte, dispuse pe 2 rânduri, de la police spre degetul mic:

1. scafoid

2. semilunar,

3. piramidal,

4. pisiform.

Carpul

1. trapez

2. trapezoid,

3. capitat

4. osul cu cârlig

Metacarpul, oasele mâinii

METACARPUL

Este format din 5 oase metacarpiene, lungi, numerotate din lateral spre medial de la I la V.

OASELE DEGETELOR

Degetele → fiecare are nume propriu: police, indice, mediu, inelar şi mic.

Oasele degetelor → falange - 14

fiecare deget are 3 falange (proximală, medie şi distală), cu excepţia policelui care are 2 (proximală şi distală)

Metacarpul, oasele mâinii