ANATOMIE SUPORT

93
 NOTIUNI DE BAZA DIN ANATOMIA CORPULUI OMENESC CELULA  Este unitatea morfofuncţională şi genetică a organizării materiei vii. Clasificare: - după formă: stelate, piramidale, piriforme (ex. neuron) ovale (ex. ovulul) fusiforme (ex.fibra musculara) turtite (ex. epiteliu de acoperire) Pagina 1 din 93

Transcript of ANATOMIE SUPORT

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 1/93

 

 NOTIUNI DE BAZA DIN ANATOMIA CORPULUI OMENESC 

CELULA

 Este unitatea morfofuncţională şi genetică a organizării materiei vii.Clasificare: - după formă: stelate, piramidale, piriforme (ex. neuron) ovale (ex. ovulul) fusiforme (ex.fibra musculara) turtite (ex. epiteliu de acoperire)

Pagina 1 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 2/93

 

cilindrice, cubice cu prelungiri (spermatozoid, neuron)

- după mărime: mici (ex. trombocite) medii ex. hematii)

mari (ex. fibra musculară striată)-după funcţie: secretorii (ex. celulele insulare B din pancreas) senzoriale (ex. celulele gustative) contractile (ex. fibra musculară)etc.

  Structura: există 3 componente principale:1. Membrana celulară: este de natură lipoproteică, alcătuită din 3 straturi. Ea prezintă o

serie de sisteme enzimatice, care realizează schimbul de substanţe transcelular, determinândîncărcarea electrică a acesteia.

2. Citoplasma: are o structură complexă, la nivelul ei desfăşurându-se principalele funcţiicelulare. Aici găsim organite celulare:

→comune (ex.reticul endoplasmatic, mitocondrii, aparat Golgi, lizozomi, centromer)

→ specifice(neurofibrile, corpi Nissl, miofibrile)3. Nucleul: este situat de obicei central, însă poate lua şi poziţii periferice (ex. celula adipoasă). Majoritatea celulelor sunt uninucleate (au 1 nucleu), dar pot fi şianucleate (0 nuclei-ex. hematia) sau multinucleate (fibra musculară striată). Nucleul are rol în:

- depozitarea materialului genetic;- transmitrea informaţiei ereditare;- coordonarea metabolismului celular.

Proprietăţile celulei:  - proprietăţi generale :- metabolismul

-diviziunea(înmulţire)  -proprietăţi specifice: - excitabilitatea (celula nervoasă)

- contractilitatea (celula musculară)- activitatea secretorie (celula glandulară)

- fagocitoză (macrofagul)- chemotactism (limfocitul) 

Pagina 2 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 3/93

 

ŢESUTURILE 

Sunt sisteme organizate ale materiei vii formate din celule similare, care îndeplinesc înorganism aceleaşi funcţii. Celulele sunt unite între ele prin prelungiri citoplasmatice (desmosomi,hemidesmosomi) sau prin intermediul substanţei intercelulare.

Clasificare:1. Ţesutul epitelial - se subclasifică după funcţia pe care o îndeplineşte:

a) Ţesutul epitelial de acoperire: intră în structura pielii, căptuşeşte cavităţile; b) Ţesutul epitelial glandular: intră în structura glandelor cu secreţie internă, externă sau mixtă;c) Ţesutul epitelial senzorial: ce intră în structura organelor de simţ (ex. mucoasa olfactivă);  2. Ţesutul conjuctiv este foarte asemănător ca aspect cu cel epitelial şi este alcătuit din treicomponente principale: celule, fibre conjunctive şi substanţă fundamentală. Ţesuturile conjunctive înfuncţie de consistenţa lor se clasifică în :

Ţesut conjunctiv moale :a) Ţesut conjunctiv lax: este ţesutul care umple spaţiile libere dintre organe, intră în structura pielii, leagă fibrele musculare şi grupele de muşchi ; b) Ţesut conjunctiv adipos: are rol mecanic şi de izolare termică ;c) Ţesut conjunctiv fibros: formează fasciile ce acoperă muşchii, intră în structura tendoanelor şi a capsulei unor organe (ficat, splină, rinichi) ;d) Ţesut elastic: intră în structura arterelor mari, corzilor vocale, ligamentelor ;e) Ţesut reticular: formează măduva oaselor .

Ţesut conjuctiv semidur (cartilaginos): are funcţie mecanică, intrând în structura cartilajelor (articulare, traheei, de creştere) Ţesut conjunctiv dur (osos): are rolurile de suport, protecţie şi depozit, intră în

structura scheletului fiind format din celule: osteoblaste, osteocite şi osteoclaste şi substanţăfundamentală (matrice osoasă) .Ţesutul osos poate fi: - compact (formează oasele lungi, scurte şi late) ;

- spongios (epifiza oaselor lungi) .  3. Ţesutul muscular este adaptat funcţiei de contracţie, fiind format din celule musculare

(fibre musculare). Se clasifică în :

Pagina 3 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 4/93

 

Ţesut muscular neted: - are o acţiune involuntară şi intră în structura stratului muscular al tubului digestiv, al conductelor aparatului respirator, urinar, genital;

Ţesut muscular  striat: - are o acţiune voluntară, formează muşchii scheletici,reprezentând 40% din greutatea corpului; formează muşchii limbii, faringelui, 2/3 superioare aleesofagului şi sfincterele: anal, vezical extern ;

Ţesut muscular cardiac- formează miocardul şi asigură contracţia cardiacă;4. Ţesutul nervos este alcătuit din celule nervoase (neuroni), prezentând prelungiri ale

citoplasmei, numite dendrite şi axoni.5. Ţesutul sangvin (sângele) este un lichid de culoare roşie, cu gust puţin sărat, alcătuit din

 plasmă şi elemente figurate. Elementele figurate sunt reprezentate de globulele roşii (hematii), deglobulele albe (leucocite) şi de trombocite (plachete sanguine).

Globulele roşii (hematii) sunt în număr de 4-4,5 milioane /mm3 de sânge. Ele sunt produse de măduva roşie a oaselor spongioase. Au o viaţă scurtă (cam de 100 de zile), apoi suntdistruse în ficat şi în splină. În interiorul hematiilor se găseşte o substanţă numită hemoglobină careare rolul de a transporta gazele respiratorii sub formă de oxihemoglobină şi carbohemoglobină.

Globulele albe (leucocitele) sunt mai puţin numeroase (7.500/mm3 ) având rolul înapărarea organismului. De îndată ce microbii găsesc o poartă de intrare pătrund în ţesuturi unde având

condiţii prielnice se înmulţesc. Leucocitele care se pot deplasa cu ajutorul pseudopodelor trec prin  pereţii vaselor sanguine pentru a ajunge la locul invadat de microbi prin procedeul numitdiapedeză.Tot cu ajutorul pseudopodelor ele capturează microbii pe care îi digeră, fenomen numit fagocitoză . Alte leucocite, numite limfocite produc anticorpi, proteine cu rol în distrugerea structurilor nonself (care nu aparţin organismului).

Trombocitele sau plachetele sanguine sunt celule de talie mică găsindu-se într-un număr de 200–400 mii/mm3 de sânge. Ele au rol în coagularea sângelui, intervenind imediat după ce se produc leziunile. Aici trombocitele se unesc şi participă împreună cu alţi factori de coagulare din plasmă la formarea cheagului.

 PIELEA

(organul tegumentar sau cutanat) Este un organ receptor ce înveleşte corpul la exterior, având rol în protecţie şi excreţie.

Prezintă receptori tactili, termici, dureroşi, de presiune şi vibratori.Din punct de vedere anatomic, pielea este structurată în 3 straturi, de la suprafaţă spre

 profunzime :1. Epidermul: este format dintr-un epiteliu pavimentos

stratificat, aşezat pe o membrană bazală fiind avascular, dar foarte bine inervat.

2. Dermul: este format din ţesut conjunctiv dens foarte bogat în vase de sânge şi limfatice, terminaţii nervoase şi anexecutanate. La contactul cu epidermul prezintă un strat papilar 

format din mici proeminenţe numite papile dermice ce sunt maievidente pe degete şi în regiunea palmară (baza amprentelor utilizate în medicina legală).

3. Hipodermul: este stratul profund al pielii format dinţesut conjunctiv lax bogat în celule adipoase, organizate în paniculi adipoşi.

Pagina 4 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 5/93

 

 Anexele pielii :1. Firul de păr este format

dintr-o parte oblică înfiptă în  piele, numită rădăcina firului de

 păr şi o parte liberă, la suprafaţă,numită tulpină. La rădăcina firuluiexistă: o glandă sebacee care ungefirul de păr, un muşchi erector,vase sanguine şi nervi. Firulconţine celule cu pigment melanicce dă culoarea părului.

2. Unghiile sunt aşezate  pe partea dorsală a degetelor şisunt formate din lame cornoase.Unghia are o porţiune vizibilă – corpul unghiei şi o porţiune

ascunsă – rădăcina unghiei. Între corp şi rădăcină există o porţiune albicioasă sub formă de semilună.Unghia poate fi sediul multor afecţiuni.

3. Glandele sudoripare sunt foarte numeroase (2-3 milioane) întâlnindu-se mai frecvent pefrunte, buze, axilă, palmă, plantă. Produc un lichid (sudoarea) asemănător cu urina, în ceea ce priveştesubstanţele minerale şi organice.

4. Glandele sebacee au rolul de a secreta o substanţă grasă numită sebum, ce unge pielea şi firulde păr. Dacă secreţia este abundentă, vorbim de seboree, iar dacă este scăzută vorbim de ihtioză.

 Funcţiile pielii : în protecţie (faţă de agenţi fizici, chimici, infecţioşi), în imunitate şi înhomeostazie (conţine   bogate plexuri vasculare, pielea fiind un important rezervor de sânge, patulvascular cutanat=1/3 din volumul sanguin circulant); şi în termoreglare ( prin ţesutul adipos dinhipoderm şi secreţia sudorală, care împiedică supraîncălzirea corpului ).

 APARATUL LOCOMOTOR

Aparatul locomotor este alcătuit din sistemele care participă la susţinerea corpului şi lalocomoţie, adică la deplasarea diferitelor segmente ale acestuia. În alcătuirea aparatului locomotor intră:

- oasele şi articulaţiile – formează sistemul osteoarticular cu rol pasiv în mişcare;- sistemul muscular – reprezentat prin muşchi cu rol activ în mişcare.

I. SISTEMUL OSTEOARTICULAR A. Sistemul osos:Cuprinde oasele - organe dure şi rezistente care după forma lor se clasifică în:1. Oase lungi – predomină lungimea (ex. femur, tibie, humerus, cubitus, radius);2. Oase late (plane) – predomină lăţimea şi înălţimea (ex. coxal, omoplat, parietal, frontal,

occipital, stern);

Pagina 5 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 6/93

 

3. Oase scurte – cele trei dimensiuni sunt aproximativ egale (ex. carpiene, tarsiene);4. Oase neregulate - ex. vertebre, mandibula, sfenoid, etmoid;5. Oase pneumatice – conţin cavităţi cu aer (ex. maxilar superior, sfenoid, frontal);6. Oasele sesamoide – în apropierea articulaţiilor sau în interiorul unor tendoane;7. Oasele suturale – sau wormiene, sunt inconstante.

Conformaţia internă a oaselor:1. Osul lung este format din două extremităţi numite epifize, o porţiune de mijloc numită

diafiză. La suprafaţă osul este acoperit de periost (o membrană conjunctivă care asigură protecţia şinutriţia osului), mai puţin pe suprafeţele articulare. La nivelul epifizelor se găseşte o lamă desubstanţă compactă înspre exterior care înconjoară substanţa spongioasă. La nivelul diafizei seformează un cilindru de substanţă osoasă compactă în interiorul căruia se află măduva osoasă. Lacopiii aflaţi în perioada de creştere, între diafiză şi epifiză se găseşte un cartilaj de creştere numitmetafiză, care se osifică când creşterea în lungime a osului se opreşte (la adulţi).

2. Osul plan (lat)Este învelit la exterior de periost, sub care există două lame de substanţă compactă ce

mărginesc substanţa spongioasă.

3. Osul scurt seamănă cu epifiza oaselor lungi.

Măduva osului se găseşte în canalul medular al diafizei oaselor lungi şi în areolele osuluispongios din interiorul oaselor scurte şi late. Ea prezintă 3 varietăţi: roşie, galbenă şi cenuşie. Măduvaroşie are rol hematopoetic, adică este capabilă să formeze globule roşii (hematii). Odată cu creştereaşi dezvoltarea organismului ea este treptat înlocuită de măduva galbenă, care este mai puţin activă şi joacă un rol de rezervă, fiind bogată în ţesut adipos. În oasele persoanelor în vârstă există măduvăcenuşie, fără rol funcţional.

Pagina 6 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 7/93

 

Funcţiile oaselor

1. Oasele servesc ca suport, sprijin pentru corp şi pentru părţile moi.

2. Determină forma, dimensiunile şi proporţiile corpului şi ale segmentelor acestuia.3. Protejează anumite organe importante (craniul protejează creierul, cutia toracică protejează

organele toracice, oasele bazinului protejează organele pelviene).4. Servesc ca element de inserţie pentru muşchi, devenind pârghii pentru mişcare5. Reprezintă depozitul de substanţe minerale, cu rol important în menţinerea echilibrului

fosfo-calcic.6. Prin măduva roşie, oasele generează o mare parte a elementelor figurate din sânge (celulele

sangvine).

Scheletul

Este alcătuit din scheletul capului, al trunchiului şi al membrelor.

Scheletul capului prezintă un număr de 23 de oase împărţite în oasele craniului(neurocraniul – adăposteşte creierul), oasele feţei (viscerocraniul- adăposteşte organele de simţ şielementele iniţiale ale aparatului respirator şi digestiv).

Pagina 7 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 8/93

 

Pagina 8 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 9/93

 

 Neurocraniul este alcătuit din 15 oase: frontal, occipital, etmoid, sfenoid, doua parietale,doua temporale, doua cornete inferioare, doua lacrimale, doua nazale si vomerul. Cele mai importanteorificii pe osul frontal sunt: fisura orbitală superioară prin care intră în orbită nervul oculomotor şiramura oftalmică a nervului trigemen.

Viscerocraniul este format din 8 oase: maxilare, palatine, zigomatice, mandibula si osul

hioid.Osul hioid este un os nepereche situat în partea anteriosuperioară a gâtului, deasupra

laringelui, face parte din scheletul osetofibros al limbii. De osul hioid se prind muşchii supra şiinfrahioidieni.

Pagina 9 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 10/93

 

Scheletul trunchiului este format din coloana vertebrală, stern, coaste şi bazin.1. Coloana vertebrală reprezintă scheletul axial, fiind situat în partea mediană şi posterioară

a corpului. Îndeplineşte un triplu rol: este axul de susţinere al corpului, protejează măduva spinării,  participă la executarea diferitelor mişcări ale trunchiului şi capului. Este alcătuită din 33-34 devertebre care sunt aşezate metameric (una deasupra alteia) şi sunt clasificate în funcţie de regiuni în:

cervicală – 7toracală-12lombară– 5sacrală – 5coccigiană – 4-5

Structura generală a vertebrei este reprezentată de corpul vertebral aşezat anterior şi arculvertebral aşezat posterior, cele două fiind legate prin 2 pediculi vertebrali. Suprapunerea pediculilor delimitează orificiile intervertebrale (de conjugare) prin care ies nervii spinali.

Corpul vertebral prezintă o circumferinţă, o faţă superioară şi una inferioară care searticulează cu vertebrele supra şi subadiacente prin intermediul discului intervertebral, o formaţiunefibrocartilaginoasă având în centru nucleul pulpos.

Arcul vertebral

 

 prezintă o serie de apofize: musculare, reprezentate de apofiza spinoasă unică,situată median şi apofizele transversale, dreaptă şi stângă şi 4 apofize articulare. 

Corpul vertebral, pediculii şi arcul vertebral delimitează orificiul vertebral, care prinsuprapunere formează canalul vertebral ce adăposteşte măduva.

  Joncţiunile intervertebrale se clasifică în: articulaţiile corpului vertebral , articulaţiileapofizelor articulare, apofizelor transverse şi apofizelor spinoase.

Discul intervertebral are multiple roluri: menţine curburile coloanei vertebrale; readuce coloana la starea de echilibru, prin elasticitatea lui, după terminarea mişcării; redistribuie forţele în toată coloana; amortizează presiunile la care sunt supuse diferitele segmente ale organismului.

Pagina 10 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 11/93

 

Pagina 11 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 12/93

 

Discurile intervertebrale sunt în număr de 23, şi totalizeză circa ¼ din lungimea coloanei vertebrale.Discul este o structură fibrocartilaginoasă alcătuită dint-un inel fibros şi un nucleu pulpos. Inelul fibros.este situat periferic, este alcătuit din fibre conjuctive şi se inseră profund pe cadrul osos.Rezistenţa la tracţiune a inelului este asemănătoare cu aceea a tendoanelor şi creşte de la centru spre  periferie. Fibrele inelului se încrucişează între ele sub un anumit unghi, atunci când discul estecomprimat, rezultând micşorarea discului.

  Nucleul pulpos este situat central, fiind format dintr-o masă gelatinoasă şi având forma unei lentileturtite. În regiunea cervicală nucleul este situat mai anterior, la unirea 1/3 anterioară cu 1/3 mijlocie, iar în regiunile toracală şi lombară este ceva mai posterior. Practic nucleul pulpos este destul de mobil,deplasându-se în sens contrar mişcării efectuate de coloana vertebrală. Datorită conţinutului în apă,nucleul este deformabil, elastic şi extensibil. El este într-o permanentă presiune, orice lezare a ineluluifibros ducând la hernierea acestuia. Ligamentele sunt benzi fibroase si

elastice, care se întind pe toată lungimea coloanei vertebrale contribuind la statica şi biomecanicaacesteia.

 Biomecanica coloanei vertebrale:

În mişcările complexe ale coloanei intervin mai multe segmente vertebrale. Amplitudinea mişcărilor reprezintă suma micilor deplasări dintre două vertebre. Mişcarea este posibilă, datorită rolului de rulmental nucleului pulpos. Acesta în timpul mişcării se deplasează în sens opus. Mişcarea este limitată deligamente, forma articulaţiilor intervertebrale şi gradul de compresibilitate al discurilor intervertebrale.Din punct de vedere biomecanic, coloana este în ansamblul ei o articulaţie triaxială, fiind permise mişcăride:  flexie, extensie, înclinare laterală, torsiune sau rotaţie şi circumducţie.

Pagina 12 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 13/93

 

.

Curburile fiziologice ale coloanei vertebrale:

Pentru a putea menţine poziţia ortostatică a coloanei vertebrale, aceasta nu este rectilinie, ci prezintăîncurbări în două planuri: unul sagital şi unul frontal. Astfel,  în plan sagital există 2 tipuri de curburi: cuconcavitatea anterior (ex. curbura toracală şi sacrală) şi cu concavitatea spre posterior (ex. curbura lombarăsi cervicală). În plan frontal curburile sunt mai puţin pronunţate ca in plan sagital. In mod obişnuitîntâlnim: curbura cervicală cu convexitatea la stânga, curbura toracală cu convexitatea la dreapta, curburalombară cu convexitatea la stânga. Curbura toracală este primară, fiind determinată de tracţiunea muşchilor mai dezvoltaţi la membrul superior drept. La stângaci, curburile frontale sunt indreptate in sens invers.

Pagina 13 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 14/93

 

  2. Sternul este un os lat, nepereche situat anterior, pe linia mediană a toracelui. Este formatdin manubriu, corp, şi apendicele xifoid, care rămâne cartilaginos până în jurul vârstei de 40 de ani.

3. Coastele sunt în număr de 12 perechi şi împreună cu sternul formează cutia toracică.

Primele 7 perechi se articulează cu sternul şi se numesc coaste adevărate, următoarele 3 perechi searticulează între ele şi pe urmă cu sternul, numindu-se coaste false, iar ultimele 2 perechi rămânlibere şi se numesc coaste flotante.

Pagina 14 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 15/93

 

Pagina 15 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 16/93

 

Pagina 16 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 17/93

 

Pagina 17 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 18/93

 

Pagina 18 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 19/93

 

Pagina 19 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 20/93

 

Pagina 20 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 21/93

 

Pagina 21 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 22/93

 

Pagina 22 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 23/93

 

Pagina 23 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 24/93

 

 

Scheletul membrelor :

1. membrul superior: - centura scapulară- claviculă şi omoplat (scapulă)

-scheletul membrului superior liber - humerus, radius, ulnă(cubitus), 8 carpiene, 5 metacarpiene, 14 falange (câte 3 pentru degetele II, III, IV şi V şi 2 pentru police).

  2. membrul inferior:- bazinul - os sacru, 2 oase coxale

- scheletul membrului inferior liber - femur, tibie, fibulă (peroneu), 8 tarsiene, 5metatarsiene, 14 falange (3 pentru degetele II, III, IV şi Vşi 2 pentru haluce).

Pagina 24 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 25/93

 

Pagina 25 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 26/93

 

Pagina 26 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 27/93

 

Pagina 27 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 28/93

 

Pagina 28 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 29/93

 

B. Sistemul articularTotalitatea elementelor prin care se unesc oasele între ele formează articulaţiile. Acestea suntreprezentate de formaţiuni fibro-conjunctive şi formaţiuni musculare, fiind sediul mişcărilor.În funcţie de mişcarea pe care o permit, articulaţiile se clasifică astfel:

1. articulaţii fibroase sau sinartroze;2. articulaţii cartilaginoase sau amfiartroze;

3. articulaţii sinoviale sau diartroze.1. Articulaţii fibroase (sinartroze)o leagă oasele strâns între ele prin ţesut fibros, dens: membrane sau ligamente;o sunt articulaţii fixe, imobile şi nu posedă cavitate articulară;o se clasifică la rândul lor în : -sindesmoze au suprafeţele articulare unite prin ligamentinterosos (ex. coloana vertebrală);

-suturi se întâlnesc numai la nivel cranian (ex.sutura interparietală);

-gomfoze la implantarea dinţilor în alveoleledentare.

2. Articulaţii cartilaginoase (amfiartroze) legătura între oase se realizează prin cartilaj hialin sau prin fibrocartilaj; sunt articulaţii semimobile şi se clasifică în: -sincondroze (discurile intervertebrale);

-simfize(simfiza pubiană).!Osificarea sincondrozelor formează sinostozele.

3.Articulaţii sinoviale (diartroze) cele mai frecvente articulaţii; sunt articulaţii complexe ce permit mişcări variate; se mai numesc şi artrodii ; sunt alcătuite din: -suprafeţe articulare,

-cartilaj articular,-formaţiuni de asigurare a concordanţei articulare (discuri,

meniscuri),-mijloace de unire (capsula articulară, ligamente).

 Lanţul articular reprezintă totalitatea articulaţiilor ce compun o mişcare complexă a unui segment alcorpului.

Componentele unei artrodii Suprafeţele arti culare sunt acoperite de un cartilaj articular, format din ţesut cartilaginos hialin, fărănervi şi vase de sânge, cu rol de tampon, amortizor. Distrugerea cartilajului duce la dispariţia mişcării înarticulaţia respectivă (anchiloză). Capsula articulară are forma unui manşon ce se inseră pe ambele extremităţi osoase. Este formatădintr-un strat extern fibros şi unul intern, reprezentat de membrana sinovială şi este mai puţin dezvoltatăla articulaţiile cu mobilitate mare. Are rol de protecţie şi împiedică răspândirea lichidului sinovial înţesuturile vecine.

Membrana sinovială reprezintă stratul intern al capsulei articulare şi secretă un lichid gălbui,vâscos, unsuros ce lubrefiază suprafeţele articulare. Membrana sinovială se răsfrânge şi pe tendoane şiligamente. Cavitatea articulară este un spaţiu virtual cuprins între capetele osoase ce se articulează şi capsulaarticulară. În acest spaţiu se găseşte o cantitate mică de lichid sinovial. Ligamentele articulare sunt formaţiuni fibroase ce se inseră pe cele două oase ale unei articulaţiicontribuind la menţinerea lor în contact. Când între suprafeţele ce se articulează există nepotriviri, apar 

Pagina 29 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 30/93

 

diferite formaţiuni fibrocartilaginoase, realizând potrivirea suprafeţelor articulare - de ex. meniscularticular de la nivelul articulaţiei genunchiului.Rolul musculaturii este de a menţine prin tonicitate şi elasticitate suprafeţele articulare în contact. Princontracţia lor trag de capsula articulară evitându-se formarea de plici care ar putea fi prinse întresuprafeţele articulare.

Biomecanica articulară

Există 3 tipuri de mişcări elementare ce se pot efectua între suprafeţele articulare :- alunecarea (în articulaţiile plane);

- învârtirea sau rostogolirea (cot, genunchi);- rotaţia (răsucirea osului în jurul axului său ex. umăr, şold). Axul articular este o linie teoretică în jurul căreia se execută mişcările unei articulaţii. O articulaţie poateavea între una şi trei axe. Mişcările complexe se realizează prin combinaţii de mişcări în jurul axelor articulare.În funcţie de raporturile oaselor ce se articulează înainte şi după efectuarea unei mişcări avem :

FLEXIA - cele două segmente se apropie ; EXTENSIA - cele două segmente se depărtează, este contrar flexiei; ADDUCŢIA - mişcarea de apropiere a unui membru de planul sagital al corpului; ABDUCŢIA - mişcarea de îndepărtare a unui membru de planul sagital al corpului; CIRCUMDUCŢIA - mişcare în trunchi de con, cu vârful in articulaţie. Eatotalizează flexia, extensia, adducţia, abducţia şi le asociază cu rotaţia; PRONAŢIA - mişcare de rotaţie a membrului prin care policele sau halucele seapropie de corp;

SUPINAŢIA- mişcarea inversă pronaţiei.

Deoarece oasele sunt structuri rigide, care se pot mişca datorită articulaţiilor sinoviale,au fost asemănate cu sistemele de pârghii, funcţionând pe acelaşi principiu. În organism existătrei categorii de pârghii, caracterizate prin trei mărimi: punctul de sprijin (S), reprezentat de

Pagina 30 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 31/93

 

articulaţie, forţa activă (F), reprezentată de muşchii care se contractă si rezistenţa (R),

reprezentată de oase.

Pârghiede ordinul I – de exempu articulaţia craniului la coloana vertebrală.

Pârghie de ordinul II – de exemplu piciorul în locomoţie. Pârghie de ordinul III – de exemplu flexia antebraţului pe braţ.

Pagina 31 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 32/93

 

Artrodiile se clasifică după următoarele criterii: • după numărul oaselor care intră în alcătuirea lor: simple si compuse; • după forma suprafeţelor articulare: plane, trohleare, trohoide, condiliene, în şa,

elipsoidale, cotilice (sferoide). Articulaţie plană Are suprafeţe articulare plane, ce permit numai mişcări de alunecare. Articulaţie trohleară Un os are suprafaţa articulară în formă de scripete sau trohlee.Celălalt os are forma de

creastă, cu două povârnişuri laterale. Permite mişcări de flexie-extensie si de lateralitate(reduse).

Principalele articulaţii din corpul uman

1. Articulaţiile centurii pectorale sunt reprezentate de : articulaţia sternoclaviculară   (întremanubriul sternal şi faţa articulară sternală a claviculei) şi articulaţia acromioclaviculară  (între faţaacromială a claviculei şi faţa sternală de pe acromion)

2. Articulaţiile membrului superior libera)   Articulaţia umărului: se realizează între capul humerusului şi cavitatea glenoidă a scapulei.

Stabilirea unei concordanţe bune între feţele articulare se realizează printr-o formaţiunefibrocartilaginoasă numită cadru glenoidal.Capsula articulară este de forma unui manşon şi se

Pagina 32 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 33/93

 

inseră, pe de o parte, pe circumferinţa cavităţii glenoidale, iar pe de alta, pe colul (gâtul)humerusului. Există două ligamente: ligamentul glenohumeral şi coracohumeral care întărescarticulaţia.

Biomecanica articulară este cea mai mobilă enartroză

a corpului, în ea braţul execută mişcări de flexie(proiecţia înainte a braţului până la 90-100 grade),extensie (mai redusă de 35 de grade), abducţie,adducţie, rotaţie internă (80 grade), rotaţie externă(50-60 grade) şi circumducţie.

 b)  Articulaţia cotului este o articulaţie complexă formată din: articulaţia humeroulnară, articulaţiahumeroradială şi articulaţia radioulnară proximală (vezi figura de la pagina 35). Suprafeţele articulare suntreprezentate de trohleea şi capitul humeral, incizura trohleară a ulnei şi foseta capului radial. Capsulaarticulară se inseră pe toate cele trei oase (humerus, ulnă şi radius). Ligamentele colateral ulnar şi colateralradial solidarizează articulaţia, care se comportă ca o trohleartroză, permiţând mişcări de flexie (atinge ununghi de 40 grade) şi mişcări de extensie până la 180 grade.

Pagina 33 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 34/93

 

c) Articulaţiile radioulnare se realizează proximal între incizura radială a ulnei şi circumferinţa articulară acapului radial, iar distal între incizura ulnară a radiusului şi circumferinţa capului ulnei. Între cele două oaseexistă şi o sindesmoză radioulnară formată dintr-o membrană interosoasă şi o coardă oblică întinsă întreextremitatea superioară a radiusului şi baza ulnei.Biomecanica: cele două articulaţii radioulnare acţionează simultan şi sinergic, având caracterul uneiarticulaţii trohoide, în care osul mobil este radiusul. Acestea execută mişcări de rotaţie internă şi externăcare însă la nivelul antebraţului şi mâinii, devin mişcări de pronaţie şi supinaţie (70 grade).

d)  Articulaţia radiocarpiană (articulaţia mâinii) serealizează între faţa carpiană a radiusului şi faţa

inferioară a ulnei cu faţa superioară a scafoidului,semilunarului şi piramidalului (oase carpiene). Secomportă ca o articulaţie elipsoidă cu două axe demişcare. În jurul axei transversale se execută flexiaşi extensia (60-90 grade), iar în jurul axeianteroposterioare mişcări de abducţie (20-30 grade)şi adducţie (40 grade).

Pagina 34 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 35/93

 

3. Articulaţiile centurii pelviene

a)  Articulaţia sacroiliacă se realizează între feţele articulare ale coxalului şi ale sacrului, fiind stabilizată prin ligamentele sacroiliace anterioare, posterioare şi interosoase, ligamentul sacrotuberozitar şi sacrospinos.Articulaţia sacroiliacă reprezintă o articulaţie de tranziţie între diartroză şi sinartroză. Prin mişcări foarte

reduse ale sacrului contribuie la modificarea diametrelor bazinului. Aceste mişcări sunt nutaţia (bazasacrului se înclină înainte şi în jos iar vârful se deplasează invers) şi contranutaţia (mişcarea inversă).

 b) Simfiza pubiană reprezintă articularea celor două oase pubiene. Între acestea se interpune un fibrocartilajde forma unei prisme triunghiulare numit disc interpubian. Ligamentele pubian superior şi inferior solidarizează articulaţia a cărei biomecanică este reprezentată de distanţarea celor două oase cu adaptareadiametrelor bazinului în timpul naşterii şi al sarcinii.

Pagina 35 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 36/93

 

  4. Articulaţiile membrului inferior liber

a)  Articulaţia şoldului este realizată de capul femural şi cavitatea acetabulară a coxalului.Capsula articulară se prinde ca un manşon de marginea externă a acetabului, iar anterior cuprinde în întregime gâtul femural. Ligamentele care solidarizează articulaţia sunt

Pagina 36 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 37/93

 

iliofemural, pubofemural, ischiofemural şi rotund. Articulaţia permite mişcări în toatedirecţiile, de-a lungul a trei axe principale (flexie - 120 grade, extensie 15-20 grade,abducţie 40 grade, adducţie, rotaţie şi circumducţie).

 b)  Articulaţia genunchiului este realizată între condilii femurali, faţa patelară a femurului, faţa articularăsuperioară a tibiei şi faţa articulară posterioară a rotulei.Meniscurile intraarticulare sunt formaţiuni fibrocartilaginoase care se interpun între suprafeţele articulareasigurând concordanţa între ele. Au forma unor inele incomplete şi sunt reprezentate de meniscul lateral (cuformă de O) şi meniscul medial (sub forma literei C). Ligamentele care solidarizează articulaţia sunt patelar,retinaculele rotulei, ligamentul colateral tibial şi colateral fibular.Biomecanică: flexia este apropierea feţei posterioare a gambei la faţa similară a coapsei şi are o amploare de40-60 grade. Extensia este poziţia de rectitudine a genunchiului, considerată ca poziţie fiziologică. Mişcărilede rotaţie sunt pasive şi se petrec la terminarea extensiei şi a flexiei, fiind numite mişcări terminale.Mişcările de rotaţie excesivă în articulaţia genunchiului dezinseră sau rup meniscul, mai frecvent pe cel

medial (leziune de menisc).

Pagina 37 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 38/93

 

 

Pagina 38 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 39/93

 

5. Joncţiunile tibiofibulareExtremităţile oaselor gambei sunt unite între ele proximal printr-o articulaţie, iar distal printr-o sindesmoză.Între cele două diafize legătura se face prin membrana interosoasă gambieră care obturează spaţiul interososde la acest nivel.6. Articulaţia talocrulară (a gleznei) serealizează între cele două oase ale gambei şi talus,singurul os tarsian prin care piciorul searticulează cu gamba. Există două ligamente pentru solidarizare: colateral medial sau deltoid şicolateral lateral. Articulaţia permite mişcări de:flexie plantară prin care piciorul se îndepărteazăde gambă (30-40 grade) şi flexie dorsală prin caredosul piciorului se apropie de gambă (30-40grade).

Pagina 39 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 40/93

 

 Sistemul muscular

Sistemul muscular este format de muşchii striaţi scheletici (care se prind de schelet), care reprezintăcomponenta activă a sistemului locomotor. Există o serie de muşchi striaţi ce se prind de schelet, dar 

 prin funcţia şi aşezarea lor aparţin organelor de simţ sau organelor viscerale. Ţesutul muscular striatcare formează muşchii are rol în contracţie, favorizează întoarcerea venoasă şi limfatică, şi totodatăreprezintă principala sursă de căldură a organismului.

Muşchii sunt formaţi din corpul muscular (venter) si tendoane, prin intermediul cărora muşchii se fixează desuprafeţele de origine ca: oase, piele, membrane fibroase, fascii, septe intermusculare. Inserţia se facetotdeauna prin intermediul unui tendon, deşi uneori acesta nu se poate distinge macroscopic (cu ochiulliber). De obicei, este bine reprezentat. El este inextensibil şi necontractil, foarte rezistent si de culoaresidefie. Forma lui diferă de forma corpului muscular.Dintre cele două capete de fixare ale unui muşchi, unul, de obicei cel proximal, este originea, iar cel distalinserţia.

Clasificarea muşchilor:

după formă: - lungi ( în special la membre);- laţi ( la nivelul trunciului, abdomenului);- scurţi (de dimensiuni mici, aşezaţi de obicei profund - muşchii spatelui);- orbiculari (circulari, înconjoară diferite orificii-ex. orbicular al gurii)

după numărul capetelor de origine: biceps, triceps, cvatriceps; după gruparea fasciculelor faţă de tendoane: fusiformi, penaţi,

Pagina 40 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 41/93

 

digastrici, muşchi lungi cu inserţii tendinoase; după aşezare: -superficiali (cutanaţi sau pieloşi) ex. muşchii mimicii;

-profunzi ; după numărul articulaţiilor peste care trec:

- uniarticulari (muşchii scurţi);- biarticulari ( biceps brahial, croitor);

- multiarticulari (flexorii şi extensorii lungi aidegetelor).

Anexele musculare:

1.  Fasciile musculare sunt formaţiuni ce învelesc muşchiul individual, un grup muscular sau totalitateamuşchilor unui segment. Au rol de protecţie, de favorizare a alunecării muşchiului în timpulcontracţiei, în menţinerea calibrului unor vene favorizând circulaţia venoasă. Au o mare importanţă în practica chirurgicală, ajutând la descoperirea vaselor de sânge şi a nervilor, delimitează colecţiile purulente sau hemoragiile, şi permit propagarea lor într-o anumită direcţie.

2.  Retinaculele sunt îngroşări fibroase ale fasciilor de înveliş sub formă de panglică. Au fost numite şiligamente inelare. Ele menţin tendoanele în locul unde acestea îşi schimbă direcţia (ex.retinacululflexorilor de la nivelul mâinii).

3. Tecile sinoviale sunt formaţiuni cu rol de a favoriza alunecarea tendoanelor în interiorul canalelor osteofibroase determinate de retinacule. Au formă de cilindru format din două foiţe care închid ocavitate în care se găseşte lichid sinovial.

tendon

teacă sinovială4.   Bursele sinoviale au rolul unor perne de apă, protejând tendonul sau muşchiul prin distribuirea

 presiunii. Au forma unor saci ce conţin o cantitate minimă de lichid. Se găsesc acolo unde tendonul saumuşchiul alunecă pe o suprafaţă dură.

5. Trohleele musculare (scripete de reflexiune) sunt inele fibroase complete sau incomplete prin care trecanumite tendoane, schimbându-şi direcţia.

Proprietăţile fizice ale muşchilor 

A.  Elasticitatea este proprietatea unui muşchi de a se alungi sub acţiunea unei forţe.B.  Extensibilitatea   – continuând alungirea muşchiului acesta va opune o rezistenţă direct proporţională cu forţa de întindere şi apoi revine la lungimea iniţială dacă forţa deformatoareîncetează.

C. Contractilitatea este proprietatea activă şi cea mai importantă a muşchiului. Astfel subacţiunea unui stimul nervos, fibra musculară răspunde printr-o contracţie, dezvoltând o forţăce tinde să apropie cele două capete musculare. Se cunosc mai multe tipuri de contracţii:

Pagina 41 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 42/93

 

1. contracţia izometrică - lungimea rămâne aceiaşi (muşchiul nu se scurtează), dar se modifică tensiunea internă;

2. contracţia izotonică - muşchiul se scurtează, iar tensiunea rămâne aceiaşi;3. contracţia auxotonică  este o combinaţie între primele două, fiind cel mai des

întâlnită.În timpul contracţiei, muşchiul îşi modifică volumul prin vasodilataţie şi nu prin modificarea maseimusculare.

D. Tonusul muscular  este o proprietate fundamentală a muşchiului cu inervaţia păstrată.Definiţia clinică: - este o stare de contracţie uşoară şi permanentă a muşchiului în repaus,manifestată printr-un grad mic de tensiune. Tonusul variază de la individ la individ, dar şi laacelaşi individ este diferit în funcţie de activitatea nervoasă (scade în somn) şi paralel cudiferite stări funcţionale (emoţii, frig, excitaţie, activitate intelectuală). Dispare total doar înnarcoza profundă.

Calităţile caracteristice contracţiei musculare

A.  Forţa de contracţie este în raport cu numărul de fibre ce intră în compoziţia unui muşchi şicu organizarea internă a acestora (poziţia lor faţă de tendon)

B.  Amplitudinea contracţiei este înălţimea la care un muşchi în contracţie poate ridica o

greutate. Depinde direct de lungimea fibrelor componente şi de starea acestora de întindereîn momentul contracţiei.

C.   Lucrul mecanic (travaliul muscular) se calculează înmulţind forţa muşchiului cuamplitudinea mişcării.

Grupele musculare: după poziţia în organism, muşchii somatici se împart în: muşchii capului, gâtului,trunchiului şi membrelor .

A. Muşchii capului sunt: muşchii mimicii, muşchii cutanaţi grupaţi în jurul orificiilor orbitale,nazale şi orificiului bucal (orbicularul buzelor), muşchii masticatori (maseteri şi temporali), muşchii limbiişi muşchii extrinseci ai globului ocular. Muşchii capului se împart îndouă categorii: muşchii mimici şi muşchii masticatori.

Muşchii mimicii sunt numiţi şi muşchi pieloşi, deoarece unul din capete este legat de piele. Ei dau expresiafeţei, iar sub acţiunea sistemului nervos ei se contractă, permiţând exteriorizarea stărilor psihice. Cândcontracţia încetează, pielea revine la normal, la poziţia iniţială. Expresiile faciale se datorează contracţiei şidestinderii celor peste 50 de muşchi ai feţei (exemplu: muşchii levatori se contractă în sus, muşchiidepresori se contractă în jos)Muşchiul temporal – permite mişcarea sprâncenelor şi frunţii.Muşchiul orbicular al ochiului (orbicularis oculi) – muşchi ce înconjoară ochiul şi coordonează închiderea şideschiderea pleoapelor.Muşchiul orbicular al gurii, ridicătorul buzei superioare (levator labii superioris) – coordonează mişcareamaxilarului şi a buzelor.

 B .Muşchii gâtului sunt grupaţi astfel:

1. regiunea laterală ce cuprinde trei planuri:

a) muşchiul platisma situat imediat sub pielea regiunii laterale a gâtului

Pagina 42 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 43/93

 

b) planul superficial reprezentat de muşchiul sternocleidomastoidian Muşchiulsternocleidomastoidian – permite aplecarea şi ridicarea capului, rotirea şi înclinarea gâtului şi a capuluistanga/dreapta  c) planul profund cu muşchii scaleni (anterior, mijlociu, posterior) şi dreptul lateral al capului

2. regiunea mediană a gâtului cu muşchii suprahiodieni si infrahioidieni

3. muşchii prevertebrali ce ocupă planul cel mai profund al gâtului fiind aplicaţi direct pe coloanavertebrală. Sunt in număr de trei si se numesc astfel: muşchiul lung al capului; muşchiul lung al gâtului;muşchiul drept anterior al capului.

Pagina 43 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 44/93

 

Pagina 44 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 45/93

 

C. Muşchii regiunii posterioare a trunchiului şi cefei  sunt aşezaţi pe mai multe planuri astfel:

1. planul I este reprezentat de muşchiul trapez(1) si marele dorsal(2)

Muşchiul trapez – permite ridicarea, rotirea şi mişcarea umărului şi mişcarea capului spre spate

Pagina 45 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 46/93

 

2. planul II este reprezentat de 5 muşchi: muşchiul ridicător al scapulei, romboidul, dinţatulposterior si superior, dinţatul posterior si inferior, muşchiul splenius

3. planul III este reprezentat printr-un complex muscular ce ocupă şanţurile costovertebrale.Reprezintă musculatura profundă a coloanei vertebrale, alungită longitudinal, ce se intinde de la osuloccipital până la osul sacru. Este reprezentat de muşchiul erector spinae(extensorul coloanei vertebrale)alcătuit din: masa comuna; muşchiul iliocostal; muşchiul longissimus; muşchiul spinal.

4. planul IV este format din fasciculele musculare care se întind de la procesul transvers al uneivertebre la un proces spinos supraadiacent, fiind din această cauză considerate ca făcând parte dintr-unsingur complex muscular numit muşchiul transversospinal. Acest muşchi este impărţit in trei grupe:muşchiul semispinal care are trei porţiuni(toracic, cervical, al capului); muşchii multifizi; muşchiirotatori.

5. planul V este planul cel mai profund care acoperă in parte scheletul osteofibros axial şi seclasifică astfel: muşchii interspinoşi, muşchii intertransversari, muşchii rotatori ai capului, muşchiisacrococcigieni.

Pagina 46 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 47/93

 

 

 D. Muşchii toracelui sunt reprezentaţi de muşchiul marele pectoral, micul pectoral, muşchiulsubclavicular, muşchiul dinţat anterior si de muşchii proprii toracelui care sunt următorii: muşchiiintercostali, muşchii supracostali, muşchii subcostali, muşchiul transvers al toracelui.

Muşchiul pectoral mare (Pectoralis major) – principalul muşchi al pieptului, contribuie la mişcările laterale

ale braţelor.Muşchiul rotund mare (Teres major) – contribuie la rotirea braţului.Muşchiul oblic extern – contribuie la aplecarea corpului înainte şi la răsucirea lui; protejează organele dincavitatea abdominală; coordonează mişcarea coastelor.Muşchiul drept abdominal (rectus abdominis) – coordonează mişcările în timpul respiraţiei, strănutului,tusei, râsului, oftatului; ne permite să ne aplecam înainte şi să ne ridicăm din şezut.Muşchiul latissim (lattisimus dorsi) – muşchi dorsal mare, plat şi triunghiular care coordonează mişcăriletrunchiului.

E. Muşchii abdomenului  sunt reprezentaţi de muşchiul drept abdominal, muşchiul oblic extern al

abdomenului, muşchiul oblic intern al abdomenului, muşchiul transvers abdominal, muşchiul pătratullombelor.

Pagina 47 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 48/93

 

 

Pagina 48 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 49/93

 

 

F. Muşchii membrului superior sunt:

-muşchii umărului:deltoid, supraspinos, infraspinos, rotund mic, rotund mare, subscapular.Muşchiul deltoid – muşchi mare al umărului care permite ridicarea şi rotirea braţului.

Pagina 49 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 50/93

 

-muşchii braţului: biceps, coracobrahial, brahial, triceps brahial . Muşchiul brachioradialis – flexează articulaţia cotului.Muşchiul triceps brahial (triceps brachii) – permite extensia braţului din cot.Muşchiul biceps brahial (biceps brachii) – permite îndoirea braţului din cot, realizând mişcarea opusă celeiefectuate de muşchiul triceps brachial.

-muşchii antebraţului: Muşchii flexori (flexor carpii radialis) – muşchi ai antebraţului care permit flexarea încheieturii mâinii, mişcarea degetelor şiîntoarcerea mâinii spre exterior.

a) regiunea anterioară: rotund pronator, flexor radial al carpului, palmar lung, flexor ulnar alcarpului,flexor superficial al degetelor,flexor profund al degetelor, flexor lung al policelui, pătrat pronator .

Pagina 50 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 51/93

 

 

 b) regiunea posterioară: extensorul degetelor,extensorul degetului mic,extensorul ulnar al carpului,anconeu, lung abductor al policelui, scurt extensor al policelui, lung extensor al policelui, extensor al

indexului.

c) regiunea laterală: m. brahioradial, lung extensor radial al carpului, scurt extensor radial alcarpului, supinator.

Pagina 51 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 52/93

 

-muschii mainii: Muşchii interosoşi – muşchii mici ai mâinii ce permit o diversitate de mişcări ale degetelor.

a) eminenta tenară conţine următorii muşchi: muşchiul scurt abductor al policelui, muşchiulopozant al policelui, muşchiul scurt flexor al policelui, muşchiul adductor al policelui.

 b) eminenta hipotenară conţine următorii muşchi: muşchiul flexor scurt al degetului mic,muşchiul adductor al degetului mic, muşchiul opozant al degetului mic.

c) regiunea mijlocie a mâinii conţine muşchii lombricali si muşchii interosoşi.

 

Muşchii membrului inferior sunt: 

Muşchiul gluteu mare (gluteus maximus) – muşchi al fesei care întinde coapsa

la şold; controlează aplecarea si păstrarea corpului in poziţie verticală.

Muşchiul croitor (Sartorius) – cel mai lung muşchi al corpului; permite rotirea

piciorului şi încrucişarea picioarelor, controlează mişcările în timpul mersului, statului

pe loc, păstrării echilibrului. Muşchiul cvadriceps femural (quadriceps femoris) – 4

Pagina 52 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 53/93

 

muşchi care asigură extensia articulaţiei genunchiului şi mişcările gambei.

Muşchiul biceps femural – muşchi posteriori ai coapsei care lucrează la întinderea

coapsei şi îndoirea genunchiului.

Muşchiul gastrocnemius – muşchi mare al gambei ce permite îndoirea labei piciorului

 în jos.

Muşchiul tibialis anterior – muşchi situat pe faţa laterală a tibiei care permite ridicarealabei piciorului.

Muşchiul soleus – cel mai mic muşchi al gambei, care trage laba piciorului în jos. 

a) muşchii bazinului dintre care amintim: muşchiul iliopsoas (in partea anterioară a bazinului), muşchii fesieri (mare, mijlociu,mic) , muşchiul tensor al fasciei lată, muşchiul piriform, muşchiiobturatori(intern si extern), muşchiul pătrat femural, muşchii gemeni (superior si inferior).

 

Pagina 53 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 54/93

 

b) muşchii coapsei dintre care amintim: muşchiul cvadriceps, croitor,adductorii (lung,scurt,mare), muşchiul gracilis, pectineu, biceps femural, semitendinos, semimembranos.

 

c) muşchii gambei dintre care amintim: muşchiul tibial anterior, extensor lung alhalucelui, extensor lung al degetelor, muşchiul peronier (lung si scurt), muşchiulgastrocnemian, muşchiul solear, muşchiul plantar, muşchiul popliteu,muşchiul flexor lung al degetelor, muşchiul flexor lung al halucelui, muşchiul tibial posterior .

Pagina 54 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 55/93

 

 

d) muşchii piciorului dintre care amintim: extensor scurt al halucelui, extensor scurt aldegetelor, abductorul halucelui, flexor scurt al halucelui, adductorul halucelui, muşchiulflexor scurt al degetelor, flexor scurt al degetului mic, abductor al degetului mic,muşchii lombricali, interosoşi.

 

Pagina 55 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 56/93

 

 Sistemul nervos

Este format din doua sisteme mari:

sistemul nervos somatic: -sistemul nervos central (SNC);- sistemul nervos periferic.

sistemul nervos vegetativ: - sistemul nervos simpatic;-sistemul nervos parasimpatic;

La baza sistemului nervos stă neuronul, unitatea structurală şi funcţională a acestuia. Neuronul esteo celulă specializată în generarea şi conducerea unor semnale de natură electrochimică numite impulsurineuronale. Anatomic, neuronul prezintă un corp celular (soma) şi prelungiri celulare (dendrite şi axon).Dendritele sunt mai multe şi uneori ramificate, ceea ce creşte foarte mult posibilitatea contactului cu altecelule nervoase, având funcţia de a primi impulsuri şi de a le transmite spre corpul celular (conducerecentripedă). Axonul transmite impulsuri de la corp spre organele efectoare care pot fi muşchi sau glande(transmitere centrifugă).

Funcţiile neuronului:

 primeşte informaţii de la alţi neuroni, în special pe calea dendritelor şi a somei;

execută o computerizare, o sumare particulară a impulsurilor excitatorii şi inhibitorii cesosesc la nivelul somei;

conduce impulsurile de-a lungul axonului şi ramificaţiilor sale;

transferă informaţia primită altor neuroni sau celule efectoare.

Clasificarea neuronilor:

după formă: - stelate, piramidale (ex: scoarţa cerebrală), piriforme (ex: scoarţacerebeloasă);

Pagina 56 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 57/93

 

după numărul prelungirilor: - unipolari, bipolari (mucoasa olfactivă); multipolari(majoritatea neuronilor).

Sistemul nervos somatic

A. Sistemul nervos central

Se mai numeşte nevrax sau ax cerebrospinal. Cuprinde măduva spinării şi encefalul.

1. Măduva spinării: este adăpostită în canalul vertebral având ca limită superioară un plan orizontal caretrece pe marginea superioară a atlasului (vertebra C1), iar ca limită inferioară un plan orizontal caretrece prin discul separator dintre L1 şi L2 (vertebrele lombare). Lungimea ei este în medie de 43 cm lafemei şi 45 cm la bărbat. Măduva nu ocupă în întregime lărgimea şi lungimea canalului vertebral. Înlărgime măduva este separată de pereţii osoşi ai canalului printr-un spaţiu perimedular, împărţit de

învelişurile meningiale într-un   spaţiu epidural, cuprins între peretele osos şi duramater, un spaţiu subdural între duramater şi arahnoidă şi un spaţiu subarahnoidian între arahnoidă şi piamater, în care segăseşte lichidul cerebrospinal (LCR). În lungime, din cauză că măduva se termină la nivelul L2 nuexistă o corespondenţă între segmentele medulare şi cele ale coloanei vertebrale:

- măduva cervicală se întinde pînă la vertebra C6,

- măduva toracică până la T9,

- măduva lombară până la vertebra T11,

- măduva sacro - coccigiană până la L2.

Pagina 57 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 58/93

 

Configuraţia externă:

Măduva are înfăţişarea unui cilindru plin uşor turtit în sens anteroposterior; la nivelul regiunii C3 -C6 există o umflătura numită intumescentia cervicalis, iar între T10 – L1 o umflătura numită intumescentialumbalis, ce corespund plexurilor nervoase brahiale şi lombare. Pe faţa anterioară măduva prezintă un şanţlarg şi adânc numit fisura mediană, aici găsindu-se arterele perforante ce au rol în vascularizaţia măduvei.De o parte şi de alta a fisurii există două şanţuri laterale ventrale, locul de emergenţă a rădăcinilor anterioareale nervilor spinali. Faţa posterioară prezintă un şanţ median posterior (mai puţin adânc) şi lateral de acestadouă şanturi laterale posterioare locul de intrare al rădăcinilor posterioare ale nervilor spinali.

Pagina 58 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 59/93

 

 

Configuraţia internă:

Măduva spinării este alcătuită din   substanţă albă, formată de prelungirile neuronale şi celulelegliale, situată periferic şi o  substanţă cenuşie situată central care are forma literei H şi este formată dincorpul neuronilor. Substanţa cenuşie se împarte în patru coarne: unul anterior asociat funcţiei motorii, unulposterior asociat funcţiei senzitive şi două laterale asociate funcţiei nervoase vegetative.

Pagina 59 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 60/93

 

Funcţiile măduvei:

1. Funcţia reflex

 Actul reflex reprezintă procesul fiziologic de răspuns la acţiunea unui stimul nervos. La baza actului reflexstă ARCUL RELFEX constituit din receptori care preiau informaţiile din mediul extern, centri nervoşi, lanivelul cărora se eliberează informaţia şi se elaborează răspunsul şi efectorii care realizează comanda venităde la centri. Reflexele închise la nivelul măduvei sunt reflexe somatice, clasificate după numărul neuronilor în reflexe monosinaptice ( ex: rotulian, ahilean, bicipital) şi reflexe polisinaptice ( ex: reflexe de flexie) şireflexe vegetative – reflexul cardio-accelerator, pupilo-dilatator, vasomotor, de micţiune, etc.

2. Funcţia de conducere reprezentată de fasciculele conducătoare prezente în coarnele anterioare,  posterioare şi laterale. Astfel ele deservesc sensibilităţi exteroceptive (tactilă, termică dureroasă),

  proprioceptive (controlează mişcările conştiente şi inconştiente) şi visceroceptive (de la nivelulorganelor interne).

Encefalul (creierul)

Pagina 60 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 61/93

 

Se găseşte în cutia craniană, fiind situat în prelungirea măduvei spinării. Este alcătuit din: 1.trunchiul cerebral – bulb

- punte- mezencefal

2. diencefal - talamus- hipotalamus

3. emisfere cerebrale4. cerebel (creierul mic).

În ceea ce priveşte configuraţia internă, encefalul respectă împărţirea în   substanţă alba şi substanţă cenuşie, dar dispunerea acestora este specifică fiecărui nivel.

1. Trunchiul cerebral se găseşte la baza encefalului, anterior de cerebel cu care se leagă prin pedunculii cerebeloşi. Substanţa cenuşie se găseşte la interior sub formă de nuclei, iar  substanţa albă la exterior. Conţine nucleii nervilor cranieni, care sunt în număr de 12 perechi, dintre care 11 sedistribuie la nivelul capului şi gâtului.

Funcţia de conducere a trunchiului este realizată de:a. căi ascendente; b. căi descendente;c. căi de asociaţie - între nucleii trunchiului.

Funcţia reflexă se realizează cu ajutorul nucleilor de substanţă cenuşie ce se găsesc la acest nivel.Astfel în trunchi se închid numeroase reflexe, unele chiar vitale (respiratorii, adaptative cardio-vasculare, motorii digestive - salivare, deglutiţie, lacrimale, orientare vizuală şi auditivă).

O serie de neuroni reprezentaţi difuz la nivelul trunchiului formează  sistemul reticular activator 

ascendent cu rol în menţinerea tonusului cortical, a “stării de veghe” corticale.2. Cerebelul (creierul mic) este situat în spatele trunchiului cerebral, legându-se de acesta prin

 pedunculii cerebelosi (superiori, mijlocii, inferiori). Substanţa cenuşie formează la exterior scoarţacerebeloasă, iar la interior 4 nuclei. Substanţa albă este formată din fibre de asociaţie, ascedente şidescendente.

Funcţia de conducere asigură căile de legătură aferente şi eferente, coordonarea mişcărilor pentrumenţinerea echilibrului şi precizia mişcărilor de fineţe prin dozarea contracţiilor musculare.

Pagina 61 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 62/93

 

3. Diencefalul este situat între trunchi şi emisfere, fiind alcătuit din talamus, hipotalamus,metatalamus şi epitalamus. Hipotalamusul este situat la baza diencefalului şi este foarte important în cadrul funcţiilor de

reglare. El controlează funcţiile autonome ale organismului (temperatura, tensiunea arterială, ritmulcardiac, funcţia digestivă, ritmul respiraţiei, reproducerea, alternanţa somn-veghe), dar şi activitatea psihică, coordonând comportamentul afectiv (euforie, manie, teamă, calm, depresie). Tot aici segăseşte centrul plăcerii, durerii, foamei, saţietăţii, setei. Împreună cu glanda hipofiză controleazămarele sistem endocrin al organismului. Talamusul este situat deasupra hipotalamusului, iar nucleii săi reprezintă un releu pe traiectul

staţiilor senzitive (excepţie: simţul olfactiv). Împreună cu formaţiunea reticulată de la nivelultrunchiului determină tonusul cortical, realizând conştientizarea senzaţiilor şi proceselor mentale. Metatalamusul este o staţie de releu pe calea fibrelor optice şi auditive. Epitalamusul este de fapt epifiza, glandă endocrină.4. Emisferele cerebrale (creierul mare) - partea cea mai voluminoasă şi mai complexă a sistemului

nervos central. Cele două emisfere sunt despărţite de  şanţul interemisferic. Pe suprafaţa fiecăreia segăsesc alte şanţuri (fisuri) care delimitează girusurile (circumvuluţiunile). Cele mai adânci şanţuridelimitează lobii cerebrali: frontal, parietali, temporali, occipital. Substanţa cenuşie este dispusă

înspre exterior formând scoarţa cerebrală, iar axonii neuronilor formează   substanţa albă,reprezentată de corpul calos, trigonul cerebral, comisura alba anterioară, şi posterioară cu rolul de alega cele doua emisfere între ele.

Sistemul limbic (paleocortex) este situat pe faţa mediană a emisferelor şi, are forma unui inel desubstantă cenuşie (coordonează reacţiile emoţionale şi viscerale) şi împreună cu hipotalamusuldetermină întreg comportamentul emoţional al omului. De asemenea, sistemul limbic îndeplineşte rolîn reglarea comportamentelor instinctuale, de baza (supt, deglutiţie, masticaţie, foame, activitatesexuală, frică, furie şi asocierea lor cu fenomenele vegetative).

 Neocortexul poate fi, în funcţie de rolul său, senzitiv(receptor), motor şi de asociaţie.a.  Neocortexul receptor cuprinde ariile senzitive primare şi secundare, situate în girusul postcentral

al lobului parietal. Segmentele corpului sunt proiectate răsturnat, alcătuind homunculus senzitiv. b.  Neocortexul motor este reprezentat de arii motorii primare, situate în girusul precentral al lobului

frontal. În mod similar se formează un homunculus motor . Aria senzitivă primară şi cea motorieformează o unitate funcţională numită aria senzitivo-motorie. Leziunile de la nivelul cortexului motor drept vor avea drept consecinţă o pareză pe partea stângă, datorită încrucişării fibrelor nervoase lanivelul ariei senzitivo-motorie.

În cazul anumitor funcţii corticale superioare, una dintre emisfere deţine rolul dominant. Astfel94% dintre oameni sunt dreptaci având emisfera stângă dominantă. Anumite funcţii sunt îndeplinitede emisfera stângă (funcţii predominant cognitive: scris, citit, calcul, limbaj, analiză), iar altele deemisfera dreaptă (funcţii predominant intuitive - organizarea spaţială a percepţilor şi mişcărilor,muzica, pictura, dansul, sportul, imaginaţia creativă, sinteza).

B.Sistemul nervos periferic

  Este alcătuit din: - nervi senzitivi, care preiau infomaţia de la receptori şi o transmit la centriinervoşi superiori

-nervi motori, care se distribuie organelor efectoare. Nervii spinali sunt in număr de 33-34, şi corespund regiunilor medulare unde îşi au originea.

Sunt alcătuiţi din 2 rădăcini, una posterioară, senzitivă, la nivelul căreia se găseşte ganglionul spinal(formaţiune nervoasă formată dintr-o aglomerare de neuroni) şi una anterioară, motoare, ce pleacă de

Pagina 62 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 63/93

 

la nivelul coarnelor anterioare medulare. Cele două rădăcini se unesc înr-un trunchi comun care estemixt (conţine atât fibre senzitive cât şi motorii), trunchi care prin ramificaţie dă naştere la 4 ramurimixte (meningeala, posterioară, anterioară şi comisurală). La nivelul vertebrei L2, acolo undestructura cilindrică a măduvei dispare, formează un mănunchi de fibre nervoase numite COADĂ DECAL, ce se întinde până la nivel coccigian. Nervii spinali acoperă ca inervaţie, atât motorie cât şisenzitivă, întreg organismul de la gât în jos, de la straturile superficiale cutanate până la nivel

muscular.

 Nervii cranieni îşi au originea la nivelul trunchiului cerebral (excepţie fac nervii I si II), fiind înnumăr de 12 perechi. Ei se distribuie gâtului şi viscerocraniului, cu excepţia vagului (nervul X), careabordează şi organele abdominale (tubul digestiv). Din punct de vedere al fibrelor pe care le conţin seclasifică în: nervi senzitivi: I, II, VIII; nervi motori:III, IV, VI, XI, XII;

Pagina 63 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 64/93

 

nervi micşti: V, VII, IX, X.I.   Nervul olfactiv (senzitiv) de la mucoasa olfactivă nazală la lobul frontal (aria olfactivă),

fiind răspunzător de sensibilitatatea mirosului.II.  Nervul optic (senzitiv) de la retină prin chiasma optic, spre lobul occipital (aria vizuală),

fiind răspunzător de sensibilitatea vizuală.

Pagina 64 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 65/93

 

Pagina 65 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 66/93

 

III.  Nervul oculomotor (motor) din mezencefal la globul ocular (muşchii extrinseci ai ochiului şiirisul), fiind răspunzător de mişcările acestuia în orbită. Intervine şi în reflexele de acomodare şi pupilar fotomotor.

IV.  Nervul trohlear (motor) din mezencefal la muşchii globului ocular, intervenind în mişcareaacestuia.

V.   Nervul trigemen (mixt) este alcătuit din 3 ramuri: olftamică, maxilară şi mandibulară.Fibrele senzitive aduc informaţii de la nivelul nasului, ochiului, pielea frunţii şi pleoapa superioară,mucoasa bucală şi nazală, pielea regiunii temporale, a buzei superioare şi a pleoapei inferioare, glandesalivare, limbă, pielea feţei, buza inferioară, dinţi şi pavilionul urechii, la trunchi. Fibrele motorii de latrunchi la muşchii masticatori, tensori ai timpanului, ai valului palatin.

VI.  Nervul abducens (motor ) de la trunchi la globul ocular, fiind răspunzător de mişcăriileacestuia.

VII.  Nervul facial (mixt) este format de o ramură senzitivă ce vine de la limbă, de o ramurămotorie ce pleacă de la trunchi la muşchii mimicii şi auriculari, şi de o ramură vegetativă ce inerveazăglandele salivare (sublinguală, submaxilară), lacrimală şi nazală, fiind răspunzător de sensibilitateagustativă, mimică, secreţia lacrimală şi salivară.

VIII.  Nervul acusticovestibular (senzitiv) de la urechea internă la trunchiul cerebral (bulb), fiindrăspunzător de auz şi poziţia capului.IX.  Nervul glosofaringian (mixt) are o ramură senzitivă de la urechea medie, faringe, limbă şi

zonele reflexogene cardiovasculare la trunchi, o ramură motorie de la trunchi la muşchii faringelui şilaringelui şi una vegetativă care inervează glanda salivară parotidică.

X.  Nervul vag - pneumogastric (mixt) cuprinde fibre senzitive de la urechea externă, mucoasa şimuşchii laringelui şi faringelui la bulb, şi fibre motorii, de la bulb la muşchii netezi ai viscerelor toracice,abdominale şi glandele acestora. Răspunde de sensibilitatea gustativă, visceroceptivă, de secreţiaglandulară şi de mişcările laringelui şi ale musculaturii netede din viscere.

XI.   Nervul accesor (motor) de la bulb şi măduva cervicală spre muşchii laringelui,sternocleidomastoidian şi trapezi, răspunzând de mişcăriile laringelui, capului şi umerilor.

XII.  Nervul hipoglos (motor) de la bulb la musculatura limbii, determinând mişcările acesteia.

Sistemul nervos vegetativ

Intervine în reglarea activităţii organelor interne, fiind parte a sistemului nervos. Este formatdin:- centrii nervoşi localizaţi în unele regiuni ale encefalului şi în măduva spinării;

- două lanţuri de ganglioni aflaţi de o parte şi de alta a coloanei vertebrale;- nervi ale căror fibre îşi au originea în aceşti centri.

Cele două sisteme nervoase, vegetativ şi somatic, nu sunt separate, ci trebuie înţelese ca un tot

unitar. De fapt, creierul prin intermediul scoarţei cerebrale conduce şi activitatea sistemului vegetativ. Încondiţii normale, activitatea organelor interne se desfăşoară fară ca noi să o conştientizăm. Nu simţimmişcările stomacului, intestinului sau ale plămânilor, nu ştim când se dilată sau se contractă vasele desânge. În concluzie, creierul este acela care conduce şi coordonează toate activităţile din organism şirealizează unitate între diversele părţi ale organismului, cât şi unitatea acestuia cu mediul exterior.

Caracteristici: - funcţionează autonom, inconştient şi involuntar;- inervează întregul organism;

Pagina 66 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 67/93

 

- are receptori la nivelul organelor interne;- are un efect de durată.

Funcţionarea sa are la bază tot arcul reflex, care este alcătuit dintr-o cale aferentă (neuron senzitiv), uncentru (situat in măduvă sau trunchi) şi o cale eferentă (2 neuroni motori). Este alcătuit din  sistemul nervos parasimpatic, care utilizează ca şi transmiţător acetilcolina, şi   sistemul nervos simpatic, careutilizează noradrenalina (norepinefrina).

Parasimpaticul determină contracţia pupilelor, accelerarea mişcărilor tubului digestiv,vasodilataţie periferică. Simpaticul acţionează în special în situaţii de pericol, neobişnuite pentruorganism. Determină dilatarea pupilelor, accelerarea bătăilor inimii, inhibă motilitatea tubului digestiv,vasoconstricţie periferică.

 Aparat circulator 

Realizează aportul de oxigen şi substanţe nutritive către celule prin intermediul sângelui şi totodatărealizează transportul produşilor de degradare metabolică în vederea eliminării acestora din organism.Componentele sistemului sunt:A. Inima este un  organ muscular situat în cutia toracică între cei doi plămâni. Este alcatuită din 4cavităţi: 2 atrii şi 2 ventriculi. Principalul său rol este acela de pompă, asigurând circulaţia sângelui în

întreg organismul.

Structura inimii: La exterior inima este învelită în pericard (două foiţe între care se găseşte o cantitateminimă de lichid ce asigură lubrefierea pentru o mai bună alunecare în timpul cotracţiei). Medial segăseşte miocardul (ţesutul muscular cardiac), care asigură contracţiile ritmice specifice inimii. Este mai  bine reprezentat la nivelul ventriculului stâng. Principalele caracteristici ale miocardului sunt:

Pagina 67 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 68/93

 

excitabilitatea, automatismul, conductibilitatea şi contractilitatea. În miocard pe lângă fibrele muscularespecifice, apare şi un ţesut special numit excito-conductor , care generează impulsurile electrice necesarecontracţiei musculare. Astfel, sunt generate contracţii ritmice de circa 70de ori/minut, în funcţie de stareaorganismului (somn 50-55/min, în emoţii puternice sau efort susţinut 140-180/min). La interior,căptuşind cavităţile cardiace, se găseşte endocardul, care se continuă cu cel al vaselor de sânge.

Cele două atrii (drept şi stâng) sunt separate între ele printr-un sept interatrial, necomunicândîntre ele, şi de ventriculi prin valve (tricuspida în dreapta, bicuspida sau mitrala în stânga). În atriul dreptse deschid cele două vene cave:  superioară  (aduce sângele din regiunea capului şi gâtului, din ½superioară a trunchiului şi membrele superioare) şi inferioară (din ½ inferioară a trunchiului şi membreleinferioare). De aici, sângele trece în ventriculul drept, de unde va fi pompat spre plămâni prin artera pulmonară . De la plămâni sângele oxigenat pleacă prin 4 vene pulmonare spre cord unde se varsă înatriul stâng. Trece apoi în ventriculul stâng şi de aici este pompat în artera aortă spre toate ţesuturileorganismului. La emergenţa aortei cu cordul se găseşte originea arterelor coronare, vase care asigurăvascularizaţia cordului.

Procesele care au loc între două contracţii ale miocardului alcătuiesc revoluţia cardiacă. Vorbimde  sistolă  (contracţia atriilor şi a ventriculilor) şi de diastolă  (relaxarea lor). Sistola atrială  asigură

umplerea cu sânge a ventriculului de aceiaşi parte. Urmează  sistola ventriculară care pompează sângeleîn aortă, respectiv în artera pulmonară. Sistemul valvular care separă atriile de ventriculi asigură trecereasângelui într-un singur sens, împiedicând regurgitarea. Contracţiile ventriculului stâng se transmit şiaortei, rezultând o undă de contracţie numită  puls (cu o valoare normală de 80/min), care împingecoloana de sânge.

Pagina 68 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 69/93

 

 

B. Sistemul arterial

Arterele sunt vase prin care sângele circulă dinspre inimă spre ţesuturi, transportând sângeoxigenat (excepţie face artera pulmonară, care transportă sânge cu CO2 spre plămâni). Pornind de lainimă spre periferie, arterele se ramifică, dând naştere unor vase din ce în ce mai simple şi mai înguste.

Astfel există: -artere de calibru mare - aorte-artere de calibru mediu-artere de calibru mic - arteriole.

Pereţii arterelor sunt formaţi din 3 tunici:-adventiţie (la exterior) – ţesut conjunctiv format dinfibre colagene şi elastice;

Pagina 69 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 70/93

 

-media (la mijloc) – ţesut format din lameelastice concentrice, alternând cu fibre musculare (rare la vasele mari şi mai frecvente la vaselemijlocii şi mici), precum şi din fibre colagene.

- intima ( la interior)- continuăendocardul ventricular.

 Proprietăţile arterelor:

1. Elasticitatea este proprietatea arterelor mari de a se lăsa destinse, când presiunea sângelui creşte şi dea reveni la calibrul iniţial când presiunea scade.2. Contractilitatea este proprietatea arterelor de calibru mic şi în special a arteriolelor, de a-şi modificaactiv calibrul prin contracţia sau relaxarea fibrelor musculare din pereţii lor.

Volumul de sânge existent la un moment dat într-o arteră apasă pe pereţii acesteia cu o anumită presiune măsurabilă - tensiune arterială.

Vorbim de o tensiune arterială sistolică (TAS): 110-140 mmHg (care se datorează expulzării sângelui 

din ventricul în urma sistolei) şi o tensiune arterială diastolică (TAD): 70-90 mmHg (corespundediastolei, relaxării miocardice).

Capilarele sunt vase de dimensiuni mici, la nivelul cărora se realizează schimbul de substanţe cuţesuturile, datorită structurii permeabile a pereţilor vasculari.Ele sunt vase de tranziţie făcând trecerea dela arteriole la venule , permiţând realizarea circuitului sanguin în organism. Proprietăţile capilarelor:1. Permeabilitatea este proprietatea capilarelor de a permite transferul de apă şi substanţe nutritive

dizolvate în apă prin endoteliul lor. Pereţii capilarelor pot fi străbătuţi de toate componentele plasmei cuexcepţia proteinelor. La acest nivel fluxul sanguin este continuu, ceea ce permite schimbul.

Pagina 70 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 71/93

 

C. Sistemul venos

Venele sunt vase prin care sângele circulă dinspre periferie spre inimă. Ele cresc în dimensiune pemăsură ce se apropie de cord, astfel: vene de calibru mic- venule (care iau naştere prin unirea mai

multor capilare) vene de calibru mediu vene de calibru mare- cave.Structura anatomică a venelor  este asemănătoare cu cea a arterelor, cu deosebirea că: inelele elastice şimusculare nu sunt foarte bine reprezentate (circulaţia sângelui fiind asigurată de contracţia musculară

adiacentă), iar intima venelor prezintă din loc în loc valvule sub formă de „cuib de rândunică”, cefragmentează coloana de sânge şi face posibilă întoarcerea venoasă, care se realizează împotriva forţeiantigravitaţionale.La nivelul inimii se deschid două mari vene: vena cavă superioară (colectează sângele din ½ superioarăa corpului) şi vena cavă  inferioară (colectează din ½ inferioară).

 Proprietăţile venelor:

1. Distensibilitatea este proprietatea venelor de a-şi mări pasiv calibru sub acţiunea presiunii sângelui.2. Contractilitatea este proprietatea de a-şi varia în mod activ calibrul prin contracţia sau relaxareamuşchilor netezi din pereţii lor. Factorii care determină întoarcerea venoasă: activitatea de pompă a inimii, prin crearea şi menţinerea unei

diferenţe de presiune între venele cave şi atriul drept.  păstrarea forţei de împingere imprimată iniţial de inimă  presa abdominală, creată de coborârea diafragmei în timpul

inspirului  pompa musculară, determinată de contracţia musculaturii masajul pulsatil efectuat de arterele pe care le însoţesc.

Pagina 71 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 72/93

 

!!! Dacă arterele sunt dispuse în profunzime, însoţind oasele scheletului şi fiind protejate demasele musculare, venele sunt dispuse atât la nivel profund cât şi superficial, putându-sedistinge prin piele !!!

D. Sistemul limfatic:

Limfa este o plasmă deproteinizată care circulă prin vasele limfatice. Circulaţia limfatică diferă de ceasanguină astfel: este adaptată la funcţia de drenaj a ţesuturilor, capilarele

limfatice formând reţele terminale (sub formă de „fund desac”) şi nepermiţând schimbul ca şi capilarelor sanguine.  pereţii vaselor limfatice sunt mai subţiri ca cei ai vaselor 

sanguine.Capilarele limfatice sunt vase de calibru neuniform şi sunt prevăzute în interior cu valvule semilunare,care înlesnesc circulaţia limfei într-un singur sens.Ganglionii limfatici sunt conglomerări tisulare, situate pe traiectul vaselor limfatice, mai ales la loculunor confluenţe. Au rol în producerea limfocitelor şi monocitelor, în formarea şi depozitareaanticorpilor, împiedicând astfel pătrunderea în organism a diferiţilor germeni patogeni. În organismuluman ganglionii au o dispunere specifică: submaxilar, subaxial, inghinal, abdominal.Trunchiurile limfatice sunt canale limfatice care colectează limfa. Există 5 trunchiuri, denumite dupăzona din care colectează limfa:

1. trunchiul jugular - cap, gât2. trunchiul subclavicular - membru superior, peretele anterior al toracelui şi glanda mamară3. trunchiul bronho – mediastinal - pereţii şi viscerele toracice4. trunchiul lombar - membre inferioare, viscere din pelvis5. trunchiul intestinal - de ganglionii mezenterici şi colici (situaţi pe

intestin)

Pagina 72 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 73/93

 

Canalul limfatic toracic şi vena limfatică dreaptă  – colectează limfa din toate trunchiurile limfatice.Canalul toracic este cel mai mare colector limfatic. Începe printr-o dilatare numită cisterna chili, situatăla nivelul vertebrei L2, urcă până la nivelul vertebrei T4, anterior coloanei vertebrale, iar la acest nivelface un unghi spre stânga şi în faţă şi se varsă în vena jugulară stângă. Vena limfatică dreaptă colecteazătrunchiurile din parte dreaptă superioară şi se deschide în vena jugulară internă dreaptă.

Circulaţia limfei se face dinspre capilare spre marile ducte limfatice, care deversează limfa învenele de la baza gâtului. De fapt prin limfă, apa de la nivel tisular se întoarce la inimă. Viteza decirculaţie a limfei este foarte mică (2mm/sec). Sensul de înaintare este asigurat de valvulele semilunareale vaselor limfatice care nu permit întoarcerea limfei. Forţele motrice ale limfei sunt:

-extrinseci (includ presiunile tisulare şi factorii ce favorizează circulaţia deîntoarcere)

-instrinseci (reprezentate de contracţiile ritmice ale vaselor limfatice mari)

Conţinutul limfei: - la nivel de capilare are compoziţie asemănătoare cu a lichidul extracelular şicu a plasmei. După trecerea prin ganglionii limfatici se îmbogăţeşte cu elemente celulare şi cu proteine

(anticorpi), cu lipide (cea de la nivelul intestinului), cu enzime (de la nivel hepatic) sau cu hormoni (de lanivelul glandelor endocrine).

Rolul sistemului limfatic:

1. cale auxiliară de întoarcere a lichidului extracelular în sistemul venos;

2. drenarea continuă a proteinelor tisulare extravazate prin capilare (în special la nivel hepaticşi intestinal);

3. transportul lipidelor absorbite în intestinul subţire (fiind insolubile nu penetrează peretelecapilar);

4. în sistemul de apărare antiinfecţios prin efectul de barieră al ganglionilor;

5. crearea de depozite de anticorpi.

   APARATUL RESPIRATOR

Cuprinde plămânii şi căile respiratorii extra şi intrapulmonare.

A. Căile respiratorii extrapulmonare:

1. Cavitatea nazală  este primul segment al căilor respiratorii fiind situat deasupra cavităţii bucale. Comunică cu exteriorul prin nări şi la contactul cu faringele prin coane. Este format din două fose

Pagina 73 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 74/93

 

nazale despărţite de septul nazal. La acest nivel se realizează purificarea şi umectarea aerului, precum şisenzaţia olfactivă.

2. Faringele este un conduct muscular care continuă cavitatea nazală. Este format dinrinofaringe întins între cavitatea nazală şi cea bucală, de bucofaringe porţiunea comună a aparatuluirespirator şi digestiv (separarea celor două căi se face cu ajutorul unui „căpăcel” cartilaginos numit

epiglotă ) şi laringofaringele, porţiunea terminală.

3. Laringele este un conduct musculo-cartilaginos de formă piramidală cu baza în contact cularingofaringele iar cu vârful îndreptat spre trahee. Este format din cartilaje legate prin ligamente şimuşchi striaţi, fiind căptuşit de o tunică mucoasă. Îndeplineşte o dublă funcţie: de conduct aerovector şide organ al fonaţiei.

4. Traheea este un organ tubular fibrocartilaginos, alcătuit din 15-20 de inele catilaginoaseincomplete posterior, la contactul cu esofagul. Prin ramificare, la nivelul vertebrei T4, dă naştere la 2 bronhii principale, la nivelul cărora inelele cartilaginoase devin complete. Dacă bronhia stângă are untraiect aproape orizontal, un calibru de 1 cm şi este înconjurată de crosa aortei, cea dreaptă este aproapeverticală, cu un calibru de 1,5 cm, mai scurtă si este înconjurată de crosa venei azigos.

B. Căile respiratori intrapulmonare

Ramificarea intrapulmonară, de la nivelul hilului pulmonar, a celor două bronhii primare(dreaptă şi stângă) dă naştere arborelui bronşic. Bronhiile primare se divid în bronhii secundare, terţiare, bronhiole, bronhiole respiratorii, duct alveolar, sac alveolar şi alveolă pulmonară (la acest nivel au locschimburile gazoase).

C. Plămânii sunt principalele organe respiratorii, la nivelul lor realizându-se schimburilegazoase. Sunt situaţi în cavitatea toracică, cel stâng venind în strâns contact cu inima. Este învelit laexterior de foiţa viscerală a pleurei, în timp ce foiţa parietală căptuşeşte cavitatea toracică. Între cele două

Pagina 74 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 75/93

 

foiţe există o peliculă fină de lichid pleural, care reduce frecarea din timpul mişcărilor respiratorii. Pleurase răsfrânge şi la nivelul scizurilor- şanturi pulmonare cu rol în delimitarea unităţilor morfologice-LOBIIPULMONARI (3 în dreapta şi 2 în stânga), deserviţi de câte o bronhie secundară. Lobii se împart înSEGMENTE, iar acestea în LOBULI. Lobulii sunt formaţi din ACINI PULMONARI, unităţilefuncţionale ale plămânilor. Ei permit schimbul de gaze, datorită prezenţei ALVEOLELOR PULMONARE, structuri adaptaze funcţiei de schimb. Alveolele vin în contact strâns cu sângele capilar,

fiind despărţite de membrana alveolocapilară, o strucură simplă şi extrem de permeabilă.

Vascularizaţia plămânului este de 2 feluri:

 Funcţională- reprezentată de mica circulaţie, la nivelul căreia  se desfăşoară„respiraţia” ;

  Nutritivă -reprezentată de arterele şi venele bronşice (fac parte din marea

circulaţie)

Pagina 75 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 76/93

 

Pagina 76 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 77/93

 

!!! Mediastinul este spaţiul cuprins între feţele mediale ale celor 2 plămâni. Anterior se întinde până la stern, posterior până la coloană vertebrală, inferior la diafragmă, iar superior până la baza gâtului!!!

Mecanica respiratorie este constituită de 2 procese:

INSPIRAŢIA

Proces activ, care constă în contracţia muşchilor inspiratori şi are drept rezultat mărireadiametrelor cutiei toracice, permiţând intrarea aerului.

EXPIRAŢIA

Proces pasiv prin care toracele revine la dimensiunile de repaus prin relaxarea musculaturii, iar aerul este expulzat. Frecvenţa respiratorie în condiţii de repaus este de 16/min la bărbat şi 18/min lafemei.

Pagina 77 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 78/93

 

 Aparatul digestiv

Este constituit din totalitatea organelor care au ca funcţii principale digestia şi absorbţia principiilor alimentare, şi totodată eliminarea reziduurilor neasimilate ale alimentelor ingerate. Estereprezentat de tubul digestiv, căruia i se alătură glandele anexe.

A. Tubul digestiv are o structură unitară fiind alcătuit din 4 tunici: mucoasa, submucoasa,musculara, iar la exterior adventiţia sau peritoneu.

1. Cavitatea bucală este segmentul iniţial al tubului digestiv. Este despărţită de fosele nazale  prin bolta palatină, anterior comunică prin orificiul bucal cu exteriorul, iar posterior cu faringele.Adăposteşte organe specializate, cum ar fi: dinţii şi limba. Dacă dinţii sunt organe dure, adaptate funcţieide rupere, frământare şi mestecare a alimentelor, limba intervine pe lângă funcţia digestivă (masticaţie,formarea şi înghiţirea bolului alimentar), în vorbire, în senzaţia gustativă prin prezenţa la nivel lingual a papilelor gustative (organe specializate în recepţia gustativă).

2. Faringele este un conduct muscular prin care bolul alimentar (alimentele fragmentate şiamestecate cu salivă) este condus înspre esofag. Musculatura faringelui cu dispoziţia sa circulatorie şilongitudinală are un rol important în deglutiţie.

Pagina 78 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 79/93

 

3. Esofagul este un conduct de 25-30 cm lungime, care leagă faringele de stomac.

4. Stomacul situat în abdomen, în loja gastrică este segmentul cel mai dilatat al tubului digestiv,având forma literei J sau în „cârlig de undiţă”. Prezintă 2 feţe: anterioară şi posterioră, 2 margini saucurburi (curbura mare şi mică) şi 2 orificii: cardia, prin care comunică cu esofagul şi  pilor , care asigură

contactul cu duodenul. Astfel stomacul este constituit din 3 regiuni:1. o porţiune vertical, care nu se umple cu alimente, numită  fornix sau fundul 

 stomacului;

  2. corpul stomacului, porţiunea digestivă a stomacului;

3. o porţiune orizontală formată din antrul şi canalul piloric. Mucoasa gastrică prezintă numeroase cute, care măresc suprafaţa de contact cu bolul alimentar, precum şi orificiilede deschidere a numeroase glande gastrice. Glandele de la nivelul cardiei şi pilorului suntsecretoare de mucus, iar cele de la nivelul fundului şi corpului secretă HCl. Inervaţia stomaculuieste realizată prin fibre parasimpatice ale nervului vag şi prin fibre simpatice ale plexului celiac.

5. Intestinul subţire estesegmentul cel mai lung al tubului digestiv(peste 4 m), care se întinde de la nivelul pilorului până la valva ileo -cecală, prin carecomunică cu intestinul gros. Are 3 segmenteconstitutive:

 1.duodenul , porţiunea fixă, iniţială aintestinului, sub formă de potcoavă,care iniţiază digestia intestinală prinsecreţia sucului intestinal bogat în

enzimeproteolitice (descompun  proteinele) şi lipolitice (descompunlipidele).

2. jejunul şi ileonul,  porţiunilemobile ale intestinului, care comunică cuintestinul gros, favorizând prin structura lor absorbţia intestinală.

!!! La nivel intestinal, datoritămusculaturii din pereţi, alimentele suntdeplasate prin mişcări peristaltice, astfel

asigurându-se un bun contact cu enzimele sucului intestinal şi cu dispozitivele de absorbţie, dar şi oevacuare corespunzătoare a reziduurilor!!!

6. Intestinul gros este segmetul distal al tubului digestiv, de 1,7 m lungime, care se împarte în 3 porţiuni:

Pagina 79 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 80/93

 

1. cecul , segmentul situat sub valvula ileo-cecală şi terminat într-un fund de sac, numit apendicevermiform;

  2.colonul , care formează un cadru abdominal constituit de segmentele ascendent, transvers,descendent şi sigmoid ;

3. rectul , ultima parte a intestinului care se termină prin canalul anal ce comunică cu exteriorul prin anus.

Inervaţia intestinului gros provine din plexurile mezenterice (superior şi inferior), iar asfincterului anal din nervii ruşinoşi.

B.Glandele

anexe

1. Glandele salivare (parotida, submaxilara şi sublinguala) sunt situate în vecinătatea cavităţii bucale, cu care comunică prin canale excretoare. Sunt glande de tip tubulo-acinos, iar consistenţa salivei pe care o produc diferă. Astfel parotida secretă o salivă mai apoasă dar mai bogată enzimatic şi mineral,sublingula secretă o salivă mai vâscoasă, bogată în mucus, iar submaxilara o salivă mixtă.

2. Ficatul este cea mai mare glandă din corpul omenesc (1500g), situată subdiafragmatic, în lojahepatică (partea dreaptă a abdomenului). El intervine în numeroase procese metabolice, secretă un lichid

cu rol esenţial în digestie numit bilă, intervenind în condiţii necesare chiar şi în hematopoeză (formareacelulelor sanguine). Este învelit la exterior de o capsulă fibroasă numită capsula Glisson, cu rol de fixareşi protecţie şi are o structură segmentară dată de distribuţia intrahepatică a venei porte, arterei hepatice şicăilor biliare. Unitatea structurală a ficatului este reprezentată de lobulul hepatic, formaţiune piramidală,alcătuită din celule hepatice (hepatocite) aranjate în cordoane cu dispoziţie radiară spre o venăcentrolobulară, şi din vase capilare şi canaliculi biliari ce ocupă spaţiile dintre celule. Canaliculii biliarise varsă în canale biliare interlobulare, care se colectează în final în 2 canale hepatice (drept şi stâng).

Pagina 80 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 81/93

 

Acestea se continuă cu căile extrahepatice, reprezentate de canalul hepatic comun şi apoi canalulcoledoc, care se deschide la nivelul duodenului printr-un orificiu prevăzut cu sfincterul Oddi. În perioadele interdigestive bila este colectată în vezica biliară, de unde în momentul digestiei este eliminată prin canalul cistic în canalul coledoc.

3. Pancreasul este o glandă mixtă situată retroperitoneal, înapoia stomacului. Este format dincap, situat în potcoava duodenală, corp şi coadă. Pancreasul exocrin are structură tubulo-acinoasăasemănătoare glandelor salivare şi secretă  sucul pancreatic cu rol în digestie. Produsul de secreţie estecolectat în 2 canale: unul principal ( Wirsung ), care se deschide în duoden împreună cu coledocul şi uncanal accesoriu (Santorini), care se deschide în canalul Wirsung. Inervaţia pancreasului provine din plexul celiac.

Pagina 81 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 82/93

 

 

 Aparatul excretor 

Cuprinde totalitatea elementelor destinate eliminării substanţelor de catabolism. Dacă prin plămâni se elimină CO2 şi alte substanţe volatile, substanţele nevolatile, inutilizabile sau în exces sunteliminate împreună cu o cantitate variată de apă, în cea mai mare parte prin rinichi şi, accesoriu prinsudoare şi materii fecale. Aparatul excretor este reprezentat: de rinichi şi căile urinare.

A. Rinichii sunt organe perechi, situate retroperironeal, de o parte şi de alta a coloanei vertebralelombare. El are o formă caracteristă, de boabă de fasole, prezintă 2 feţe (anterioară şi posterioară) şi 2margini (laterală-convexă şi medială- concavă). Pe marginea medială există hilul renal prin care pătrundîn rinichi artera şi vena renală, ureterul şi nervii. Structura internă prezintă rinichiul împărţit în 2 zone:  zona corticală - la periferie şi   zona medulară situată central. Unitatea morfo-funcţională renală estereprezentată de NEFRON, structură ce îndeplineşte toate procesele complexe care au drept rezultatformarea urinii. Există in jur de 2 milioane de nefroni/rinichi.

Alcătuirea unui nefron:

Corpusculul renal Malpighi: este extremitatea proximală, închisă şi dilatată anefronului. Este reprezentat de capsula Bowman, care are forma unei cupe cu pereţi dubli, mărginind o

Pagina 82 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 83/93

 

cavitate ce se continuă cu lumenul tubului urinifer. În adâncitura capsulei se află un ghem de 4 - 12 buclecapilare (glomerul), care rezultă prin unirea arteriolei aferente şi care se reunesc la ieşire în arteriolaeferentă .

Tubul urinifer este constituit dintr-un segment proximal , un segment intermediar (ansa Henle) şi un  segment distal . Mai mulţi tubi distali se unesc şi formează tubul colector , care conduceurina spre căile de excreţie.

Vascularizaţia renală este extrem de bogată, rinichii primind 20-25% din debitul cardiac derepaus. Artera renală (ramură a aortei abdominale) pătrunde prin hilul renal se împarte în ramuriinterlobare, care dau naştere arterelor arcuate, din care apoi iau naştere arteriolele aferente, ce formează prin capilarizare glomerulul renal. Capilarele glomerulului se regrupează în arterila eferentă care conducesângele înspre venele arcuate şi de aici în vena renală, care se va vărsa în vena cavă inferior.

B.Căile urinare sunt organe musculare adaptate funcţiei de conducere şi depozitare a urinii. Suntclasificate în căi intrarenale, reprezentate de calicele mici şi mari, care preiau urina tubului colector,şi de bazinet sau pelvisul renal (locul de deschidere a celor 3 calice mari). La nivelul hilului renal iaunaştere căile extrarenale: astfel, ureterul preia urina pentru a o conduce spre vezica urinară . Aicidatorită structurii peretelui vezical, care are proprietatea de distensie, vezica acumulează urina până lao nouă micţiune (procesul de urinare propriu-zis). Cănd apare senzaţia de urinare (la o acumulare decirca 200-300ml de urină în vezică) şi există condiţii adecvate, vezica eliberează cantitatea de urinăacumulată, urină care parcurge uretra (caracteristică fiecărui sex) şi este ulterior eliminată la exterior.

 

!!! Formarea urinii  presupune alternanţa a 3 procese: ultrafiltrarea glomerulară, reabsorbţiatubulară şi secreţia tubulară . În urma acestor procese ia naştere un lichid de culoare alb-gălbui, cu ph de

 

4-6, care conţine: apă, ioni de Na, K şi Cl, uree, creatină, acid uric şi o mică cantitate de glucoză.

 

Prezenţa proteinelor de orice tip, induce o stare patologică!!!

Pagina 83 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 84/93

 

 Sistemul endocrin

Este conceput ca un sistem anatomo-funcţional complex coordonat de sistemul nervos, care controlează şi

reglează activitatea tuturor organelor. Este constituit din glande care nu au canal de excreţie, iar produşii lor de secreţie – HORMONII - sunt eliminaţi direct în sânge, transportaţi la nivelul structurilor celulare, undereglează intensitatea şi viteza unor procese specifice.

I. Hipofiza este situată la baza creierului, în şaua turcească a osului sfenoid, fiind legată prin tija pituitară de hipotalamus. Este împărtită in 3 lobi cu structuri embriologice diferite: lobul anterior şi lobul intermediar, care formează adenohipofiza, şi lobul posterior, care formează neurohipofiza.

 Lobul anterior secretă hormonii: Somatotropi (STH- hormonul de creştere) care intervin în procesul de creştere, fiind un

hormon anabolizant (stimulează sinteza proteinelor, lipidelor şi glucidelor). Dereglările secreţiei hormonaledau naştere diferitelor boli: nanismul hipofizar , caracterizat prin deficit de statură şi se datorează uneihiposecreţii de STH (secreţie scăzută) în copilărie,  gigantismul  (înălţime peste 2m), datorat uneihipersecreţii de STH (secreţie crescută) şi acromegalia, o hipersecreţie instalată la adulţi şi caracterizată princreşterea extremităţilor (nas, urechi, mâni).

Tirotropi (TSH) care controlează secreţia tiroidei Gonadotropinele (LH-hormonul luteinizant şi FSH-hormonul foliculostimulator) cu

rol asupra gonadelor (organelor sexuale). Corticotropina(ACTH) care stimulează secreţia corticosuprarenalei şi creşterea. Prolactina a cărei secreţie la femeie stimulează dezvoltarea glandelor mamare şi

menţinerea secreţiei lactate. Dereglările secreţiei sunt reprezentate de hiperprolactinemie care determină lafemeie infertilitate şi amenoree (lipsa ciclului menstrual), iar la bărbaţi impotenţă şi absenţa libidoului, precum şi galactoree la ambele sexe. Lobul intermediar reprezintă doar 2% din masa glandei şi secretă hormonul melanocito-stimulator (MSH),

răspunzător de pigmentarea pielii, a pupilei. Lobul posterior (neurohipofiza) este o structură adaptată depozitării şi eliberării hormonilor secretaţi dehipotalamus- hormonul antidiuretic (ADH) cu rol în reglarea metabolismului apei şi ocitocina cu rol îndeclanşarea contracţiilor uterine în timpul travaliului şi în creşterea secreţiei laptelui.

 

Pagina 84 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 85/93

 

II. Tiroida este situată în partea anterioară a gâtului fiind formată din doi lobi uniţi printr-un istm. Estesingura glandă endocrină care îşi depozitează produsul de secreţie în interior într-un material vâscosnumit coloid . Hormonii secretaţi sunt tiroxina şi triiodotironina, hormoni care intensificămetabolismele energetic glucidic şi protidic stimulând creşterea şi dezvoltarea organismului.Tulburările secreţiei de hormoni tiroidieni sunt de două feluri: hipotiroidism (insuficienţă tiroidiană) care se poate instala în copilărie producând cretinismul (un deficit de creştere cu lipsa

 proporţionalităţilor dintre segmentele corpului, însoţit de un retard mintal extrem), sau la vârstaadultă producând mixedemul (edeme, uscarea pielii, pierderea părului, luare în greutate şi guşă).

 Hipertiroidism – (hiperfuncţie tiroidiană) care provoacă boala  Basedow-Graves (tireotoxicoza) caracterizat prin nervozitate, insomnie pierdere în greutate şi guşă.

III. Paratiroidele sunt situate pe faţa posterioară a lobilor tiroidieni şi sunt esenţiale pentru viaţădatorită secreţiei de parathormon (PTH). El intervine în metabolismul calciului şi al fosfaţilor. Împreunăcu celulele C din tiroidă, paratiroidele secretă calcitonina un antagonist al parathormonului.

IV. Pancreasul endocrin este reprezentat de insulele Langerhans, care secretă insulina hormon ceintervine în metabolismul intermediar mai ales în metabolismul glucidic.   În hiposecreţia de insulină seinstalează diabetul zaharat, caracterizat printr-o glicemie de peste 180 mg%, poliurie (eliminarea unei

Pagina 85 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 86/93

 

cantităţi mari de apă), polidipsie (sete exagerată), polifagie (foame exagerată). În hipersecreţie de insulină seinstalează o hipoglicemie caracterizată prin tremurături, nervozitate care poate evolua spre o comăhipoglicemică.

Glucagonul şi somatostatina sunt antagonişti ai insulinei.V.Glandele suprarenale sunt situate la polul superior al rinichilor păstrând configuraţia internă a acestora

(corticală la periferie şi medulară central).

1. Corticosuprarenala secretă hormonii glucocorticoizi (cortisolul, corticosteron), hormoniimineralcorticoizi (aldosteron) cu rol în menţinerea echilibrului hidric şi hormonii sexosteroizi(androgenii). Tulburările de secreţie produc boala Addison (insuficienţa corticosuprarenală) caracterizată prin scăderea marcată a lichidelor organismului, prin hipoglicemie, hiperpigmentare şi slăbiciune extremă.

boala Cushing  caracterizată prin modificareaaspectului corpului (torace „de bizon”, faţă de „lună plină”)

hiperaldosteronism primar, caracterizat prinhipertesiune arterială, creşterea volumului lichidelor şi paralizie musculară.2. Medulosuprarenala secretă catecolaminele (adrenalina şi noradrenalina)

VI.Epifiza (glanda pineală) este situată în partea posterioară a diencefalului şi secretă melatonina.VII.Gonadele

1. Ovarele sunt organe perechi situate în pelvis cu rol în formarea gametului feminin necesar reproducerii(ovulul), dar şi în secreţia unor hormoni, cum ar fi: estrogenii şi progesteronul, cu rol în dezvoltareacaracterelor sexuale primare şi secundare, dar şi în modificările necesare menţinerii unei sarcini.

Pagina 86 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 87/93

 

2. Testiculele sunt situate în sacul scrotal şi sunt organe cu rol în formarea gametului masculin(spermatozoidul), dar şi în secreţia hormonilor androgeni (testosteronul) cu rol în dezvoltarea şi pregătirea

organismului pentru reproducere.

VIII. Timusul este un organ limfoid dotat şi cu rol endocrin situat înapoia sternului. Are o dezvoltaremaximă în copilărie, după care involuează. Intervine în apărarea imunitară prin maturarea limfocitelor T.

Pagina 87 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 88/93

 

 Aparatul genital 

  Aparatul genital masculin: este format din   gonadele masculine (testicule), căile spermatice de excreţie(intra şi extratesticulare),  glandele anexe (veziculele seminale, prostata, glandele bulbouretale) şi organul 

copulator (penis). Testiculul este un organ pereche suspendat în sacul scrotal, îndeplinind o dublă funcţie:- reproductivă  prin producerea gameţilor masculini;

- endocrină   prin secreţia hormonilor sexuali masculini (testosteron).  Testiculul este învelit laexterior de o capsulă fibroconjuctivă, care delimitează cei 1-4 tubi seminiferi încolăciţi, la nivelul cărora areloc procesul de spermatogeneză (formarea spermatozoizilor). Tubii se unesc într-un tub drept, care lanivelul mediastinului formează reţeaua testiculară a lui Haller . Epididimul este un organ alăturat testiculului, reprezentând partea iniţială a căilor spermaticeextratesticulare. Prezintă un cap, corp şi coadă. Capul este alcătuit din 10-15 canale înghesuite în mase mici(canalele eferente), care se unesc şi se continuă într-un canal încolăcit ( canalul epididimar ), care formeazăcorpul şi coada epididimului.

Ductul deferent este un conduct musculo-membranos care continuă canalul epididimar. Se găseşte încordonul spermatic, alături de artere, vene, nervi şi limfaticele testiculare, dar şi de muşchiul cremasterian. Glandele anexe:  Veziculele seminale sunt reprezentate de două tuburi lungi, cu calibru inegal, cu diverticuli şi untraiect sinous. Produc lichidul seminal cu rol nutritiv, care împreună cu gameţii (spermatozoizii testiculari)formează sperma.

Pagina 88 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 89/93

 

 Prostata este o glandă tubuloalveolară ramificată, la nivelul căreia se unesc cele două canale:ejaculator şi uretra. Din punct de vedere sexual prostata are rol în depozitarea şi maturarea spermei.

 Aparatul genital feminin: se compune din:- organele genitale interne (ovare, trompe uterine, uterul, vaginul).- organele genitale externe (vulva, cu labiile mici şi mari, şi clitorisul)

Ovarele sunt organe perechi de formă ovalară turtită. Suprafaţa fiecărui ovar este acoperită de unepiteliu cubic, care se aplatizează cu vărsta, sub care se găseşte tunica albugineea, o structură fibroasă,avasculară. Ţesutul ovarian este împărţit în: corticală, la periferie cu numeroşi  foliculi ovarieni ( structuricare prin diferenţiere dau naştere ovulului- gametul feminin) , medulara, situată central, cu numeroase vase

de sânge şi nervi, şi hilul ovarian prin care intră şi ies vasele de sânge şi limfatice, precum şi nervii.Corpul galben este o structură celulară, care rezultă din foliculii ovarieni, în urma expulzării ovulului întrompe, şi care are important rol hormonal, prin secreţia progesteronului în caz de sarcină. Dacă ovulul nueste fecundat, corpul galben involuează, transformându-se într-o structură fibroasă, cicatriceală, numităcorpul alb. Trompele uterine sunt organe tubulare, perechi care se întind de la uter la cele 2 ovare, având rol încaptarea ovulului expulzat, în fecundarea acestuia şi în conducerea lui spre uter. Uterul este un organ musculo-cavitar în formă de pară, reprezentând organul gestaţiei. Din punct devedere anatomic prezintă: o porţiune superioară dilatată- corpul sau fundul , o porţiune mijlocie strâmtă şiîngustă- istmul uterin şi o porţiune inferioară, cilindrică- colul uterin. Uterul prezintă 2 cavităţi: cavitateauterină , unde are loc implantarea ovulului fecundat, şi canalul cervical , cu 2 orificii, intern spre cavitateauterină şi extern spre vagin.

Pagina 89 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 90/93

 

Vaginul este un conduct musculo-membranos, care se inseră pe cervix (colul uterin), comunicând laexterior cu orificiul valvular. Asemeni uterului , suferă modificări ciclice induse hormonal. Placenta este un organ tranzitoriu care se dezvoltă în uter în timpul sarcinii, cu rol de a asiguraschimbul dintre mamă şi făt. Ea se dezvoltă atât din ţesuturi materne, cât şi fetale, având rol şi în secreţiahormonală (HGC- gonadotropina corionică umană, progesteron, etc.).

Glandele mamare sunt alcătuite din 15-20 de lobi mamari, care drenează într-un canal de excreţie,numit canal galactofor. Totalitatea canalelor galactofore se deschid la nivelulul mamelonului, structură pigmentară situată central glandei. Corpul glandei conţine pe lângă structurile glandulare, ţesut conjuctiv

Pagina 90 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 91/93

 

lax, adipos, vase şi nervi. Şi glanda mamară suferă modificări periodice în funcţie de fazele cicluluimenstrual, dar şi în sarcină, fiind atunci capabilă de secreţia lactată .

CUPRINS

Pagina 91 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 92/93

 

CELULA______________________________________________________ 2

ŢESUTURILE__________________________________________________ 3

PIELEA_______________________________________________________ 5

APARATUL LOCOMOTOR_______________________________________ 7

I.SISTEMUL OSTEOARTICULAR________________________________ 7

A.SISTEMUL OSOS__________________________________________ 7

B.SISTEMUL ARTICULAR____________________________________ 29

II.SISTEMUL MUSCULAR______________________________________ 41

SISTEMUL NERVOS____________________________________________ 57

SISTEMUL NERVOS SOMATIC_________________________________ 58

A.SISTEMUL NERVOS CENTRAL_____________________________ 58

B.SISTEMUL NERVOS PERIFERIC_____________________________ 64

SISTEMUL NERVOS VEGETATIV_______________________________ 68

APARATUL CIRCULATOR_______________________________________ 68

A.INIMA_____________________________________________________ 68

B.SISTEMUL ARTERIAL_______________________________________ 71

C.SISTEMUL VENOS__________________________________________ 73

D.SISTEMUL LIMFATIC________________________________________ 74

APARATUL RESPIRATOR_______________________________________ 76

A.CĂILE RESPIRATORII EXTRAPULMONARE____________________ 76

B.CĂILE RESPIRATORII INTRAPULMONARE_____________________ 76

C.PLĂMÂNII_________________________________________________ 77

APARATUL DIGESTIV__________________________________________ 80

A.TUBUL DIGESTIV__________________________________________ 80

B.GLANDELE ANEXE_________________________________________ 83

APARATUL EXCRETOR________________________________________ 84

A.RINICHII__________________________________________________ 84

Pagina 92 din 93

5/6/2018 ANATOMIE SUPORT - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport 93/93

 

B.CĂILE URINARE___________________________________________ 86

SISTEMUL ENDOCRIN_________________________________________ 87

APARATUL GENITAL__________________________________________ 92

Pagina 93 din 93