BILETUL NR.1 Sub raportul limbii,' cercetarile ntreprinse [...] au putut stabili un numar de 160 (o suta saizeci) de termeni romnesti care sunt de origine geto-daca. Acesti termeni privesc o arie foarte larga, ncepnd cu corpul omenesc (buza, ceafa, grumaz, gusa), cu familia (baiat, copil, prunc, zestre), cu locuinta (vatra, catun), cu ndeletnicirile agricole, pastoresti, viticole si piscicole (mazare, tarina; baci, mnz, strunga, tarc, urda, zara; butuc, curpen, strugure; balta, gard), cu mediul fizic (magura, mal), cu flora (brad, bunget, butuc, codru, copac, curpen, mugure, strugure), cu fauna (balaur, barza, mistret, rnza, soprla, viezure), cu diferite actiuni (a rabda, a speria, a zburda) etc. Desigur, numarul acestor termeni va spori prin cercetari ulterioare; ele ne vor arata de asemenea si alte aspecte ale mostenirii lingvistice; de pe acum se considera nsa ca apartin acestei mosteniri sufixele att de frecvente si de caracteristic romnesti: -esc, -este (omenesc, craiesc, barbateste, trupeste). Ni s-au pastrat de la daco-geti si cteva nume de ape: n primul rnd Dunarea, care deriva dintr-un Dunaris dacic; apoi Argesul din Argessos (la Herodot diformat: Ordessos); Brzava, al carei nume se regaseste n orasul dacic Berzobis; Somesul: o inscriptie latina din tinuturile udate de acest rau vorbeste de Samus; este sigur ca romanii au pastrat vechiul nume, autohton. Acelasi lucru cu Oltul, Aluta n izvoarele latine, si cu Tisa (Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Scurta istorie a romnilor pentru tineret ndeosebi) REZOLVARE A. Identificarea emitatorului si a contextului Autorii Constantin C. Giurescu si Dinu C. Giurescu sunt emitatorii acestui mesaj. Prin intermediul lucrarii Scurta istorie a romnilor pentru tineret ndeosebi ei vor sa atraga atentia, folosind un limbaj accesibil, asupra unor probleme de istorie a romnilor. Contextul n care a fost emis acest mesaj este preocuparea pentru evidentierea substratului geto -dac al limbii romne. Mesajul transmis de autorii acestui fragment este ca n limba romna actuala s-au identificat 160 de cuvinte care sunt de origine geto-daca, apartinnd unor domenii diferite. De asemenea, emitatorii si exprima opinia ca este posibil ca cercetarile ulterioare din domeniul limbii romne sa demonstreze ca exista si alte mosteniri geto-dace n limba romna, cum ar fi sufixele -esc si -este si numeroasele toponime. B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului Fragmentul din Scurta istorie a romnilor pentru ttneretjnjkosebi este un text afgumentativ, apartinnd stilului^funjtional stiintifidl n care emitatorii sustin existenta unui substrat geto-dac allimbii romane. Conectorii folositi sunt specifici textului argumentativ: sub raportul, desigur, de asemenea, nsa, n primul rnd, apoi. Se folosesc si structuri verbale specifice, cum ar fi se considera si este sigur ca. De asemenea, emitatorii ofera numeroase exemple de cuvinte din substratul geto -dac pentru a-si sustine argumentele, cuvinte care fac parte din diferite cmpuri lex icale, tocmai pentru a sublinia varietatea domeniilor n care s-au pastrat: buza, ceafa - pentru cmpul semantic al corpului omenesc, baiat, copil, prunc pentru cmpul semantic al familiei, diferite toponime - Dunaris, Argessos, Aluta. Paragrafele ncep cu folosirea conectorilor specifici textului argumentativ si contin cte un nou argument pentru sustinerea opiniei exprimate. C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de vedere Textul prezentat exprima opinia autorilor Constantin C. Giurescu si Dinu C. Giurescu cu privire la importanta cunoasterii substratului geto-dac al limbii romne. Ceea ce li se pare semnificativ autorilor este ca aceste cuvinte provin din domenii diferite, fapt ce subliniaza importanta si gradul de raspndire al acestora. Argumentele lor sunt sustinute prin exemple elocvente de cuvinte din substratul geto -dac, cum ar fi: buza, ceafa, magura, Dunaris, Argessos, cuvinte care fac diferenta dintre opinii si fapte. BILETUL NR. 2 Primul paradox al domeniului romn se refera la pozitia sa n spatiul cultural european, Geografia si istoria au plasat Romnia ntre Europa centrala, Europa rasariteana si Balcani, asemeni unei insule de latinitate pierdute ntr-o mare 141j922b slava si ungara. Aceasta a dus la aparitia a ceea ce eu voi numi paradoxul apartenentei. [...]

Spatiul romn s-a format astfel la frontiera a trei zone culturale diferite si, asemeni oricarui spatiu de frontiera, si le-a apropiat, diferentiindu-se n acelasi timp de fiecare din ele. [...] Diverse schimburi si influente s-au ncrucisat pe teritoriul romnesc, uneori amestecndu-se, alteori anulndu-se reciproc si, adeseori, fiind absorbite n profunzimea pamntului, dar nici una dintre ele nu a reusi sa se impuna t ntr-un mod att de hotartor nct orice diferenta sa fie stearsa si Romnia sa se integreze ntr -una din zonele vecine. Romnii si-au creat propria lor cultura,acceptnd un minim de elemente comune cu fiecare zona vecina, minim care facea posibil contactul cu aceasta si care a servit, n acelasi timp, tocmai pentru a o diferentia de celelalte zone vecine. Datorita unei asemenea arte au reusit ei sa echilibreze caracterul, altminteri divergent, al acestor numeroase influente. (Sorin Alexandrescu, Paradoxul romnesc) REZOLVARE A. Identificarea emitatorului si a contextului Emitatorul acestui mesaj este autorul lucrarii Paradoxul romnesc, Sorin Alexandrescu. Contextul n care a fost redactat acest mesaj este identificarea mai multor elemente c are ar explica paradoxul romnesc", adica originalitatea spatiului cultural romnesc. B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului Fragmentul din Paradoxul romnesc este un text argumentativ, apartinnd stilului stiintific, n care emitatorul sustine originalitatea spatiului cultural romnesc, n ciuda influentelor exterioare. Conectorii folositi sunt specifici textului argumentativ: primul, astfel, uneori, alteori, dar, nct, n acelasi timp, datorita. Paragrafele contin doua argumente pentru a explica paradoxul romnesc", sintagma care, contextual, se refera, de fapt, la originalitatea Romniei n raport cu Europa. Primul argument aduce n prim-plan asezarea geografica a Romniei, n timp ce al doilea argument sustine ca, desi influente se pot observa n cultura romna, niciuna nu a fost suficient de puternica nct sa domine si sa le anuleze pe celelalte. C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de vedere Textul reprezinta o ncercare a autorului de a explica ceea ce el numeste paradoxul romnesc". Termenul se refera la originalitatea pe care a pastrat-o cultura romna, n ciuda influentelor exterioare. Un prim argument pe care l aduce emitatorul mesajului este ca, n ciuda asezarii geografice a Romniei, plasata ntre Europa Centrala, Europa Rasariteana si Balcani, si a evenimentelor istorice, aceasta tara si-a pastrat specificul latin, numit, aici, paradoxul apartenente?''. De asemenea, se subliniaza influentele culturale care se ntlnesc pe teritoriul romnesc. Pentru a pastra o legatura cu tarile vecine s-au mprumutat elemente de cultura ale tarilor respective, dar aceste influente nu au anulat, ci, dimpotriva, prin asimilare, au mbogatit cultura romneasca.

BILETUL NR. 3 Am aratat mai nainte ca nu poate fi vorba de disparitia populatiei autohtone, daco-gete, ca urmare a razboaielor, asa cum afirma unii istorici straini, plecnd de la idei preconcepute si urmarind scopuri politice, nu stiintifice. Rationamentul, interesat, al acestor istorici, e urmatorul: din moment ce populatia Daciei, dupa razboi, s-a alcatuit din colonisti straini, veniti din alta parte, n-a fost prea greu ca urmasii acestor colonisti sa paraseasca Dacia, la ordinul mparatului Aurelian. Rationamenttd pleaca nsa de la o premisa falsa. Caci, chiar daca am admite, prin imposibil, ca toti barbatii au pierit n lupte sau au fost luati prizonieri n realitate o seama dintre daci s-au supus romanilor la nceputul celui de al doilea razboi, asa cum ne arata scenele de pe Columna Traiana - au ramas totusi femeile lor si copiii, deci circa trei sferturi din populatia initiala, din autohtoni. La acestia se adauga colonistii veniti, cum spune un izvor antic, din toate partile imperiului roman " ( ex loto orbe romano ") atrasi de bogatiile Daciei. Au venit colonisti din provinciile vecine Daciei, adica din Moesia, la sud de Dunare, din lllyiricum, deci vestul Peninsulei Balcanice, din Panonia (unde e Ungaria de azi), din Noricum (unde e Austria), dar si din provincii mai ndepartate, si anume din Galia, din Spania, din Asia Mica, din nordul Africii, din Siria; ni s-au pastrat numeroase inscriptii care atesta faptul.

In afara de acesti colonisti vorbind latina populara, s-au asezat n Dacia veteranii, adica soldatii romani eliberati care-si avusesera aici garnizoana si care, de obicei, erau casatoriti cu localnice daco-gete. Dar din Italia n-au venit colonisti? Se pare ca prea putini. Pe vremea lui Traian, Italia nu mai avea un excedent nsemnat de populatie pe care sa-l trimita peste hotare. De aceea, mparatul fixase ca norma sa nu mai ntrebuinteze n scopuri de colonizare populatia Italiei. (Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Scurta istorie a romnilor pentru tineret ndeosebi) REZOLVARE A. Identificarea emitatorului si a contextului Autorii lucrarii Scurta istorie a romnilor pentru tineret ndeosebi, Constantin C. Giurescu si Dinu C. Giurescu, sunt emitatorii mesajului. Contextul n care a fost redactat textul este preocuparea pentru sublinierea continuitatii populatiei autohtone peteritoriul romnesc. n acest fragment emitatorii ncearca sa aduca argumente pentru a contracara opinia unor istorici si cercetatori care afirmau ca populatia autohtona geto-daca a disparut de pe teritoriul romnesc n urma razboaielor. B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului Fragmentul din Scutta istorie a romnilor pentru tineret ndeosebi este un text argumentativ, apartinnd stilului stiintific, n care emitatorii sustin continuitatea populatiei autohtone pe teritoriul romnesc. Conectorii folositi sunt specifici textului argumentativ: din moment ce, caci, deci, nsa, adica, dar, totusi, n afara de, de aceea. Se folosesc si structuri verbale specifice, cum ar fi nu poate fi vorba de, am admite si se pare ca. De asemenea, emitatorii ofera numeroase contraargumente pentru a contrazice opiniile unor istorici straini, care considera ca, dupa colonizarea Daciei de catre romani, populatia autohtona a disparut. Limbajul este specific scrierilor istorice, foiosindu-se termeni de specialitate: populatie autohtona, colonisti, rationament, nume ale provinciilor romane: Dacia, Moesia, Illyricum, Noricum, Galia etc. C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de vedere Textul exprima opinia celor doi istorici n legatura cu continuitatea populatiei autohtone pe teritoriul Daciei. Primul argument pe care l aduc autorii este ca, indiferent daca se accepta ipoteza ca toti barbatii daci au murit n razboi sau au fost luati prizionieri, pe teritoriul tarii au ramas femeile si copiii, reprezentnd aproximativ trei sferturi din populatia autohtona. Alte argumente pe care le aduc pentru a contracara opinia istoricilor straini se refera la faptul ca teritoriul nu a fost parasit dupa retragerea romana deoarece aici au ramas coloni tii veniti s din provinciile vecine si veteranii de razboi care s-au casatorit cu femeile geto-dace. Pentru a face diferenta dintre opinii si fapte, ei dau ca exemplu o inscriptie dintr-un izvor antic, care spune ca aici s-au strns oameni din toate partile imperiuluf, fiind atrasi de bogatiile Daciei. BILETUL NR. 4 Etnogeneza romnilor apare astfel ca avnd trei componente fundamentale: substratul geto -dac; stratul roman; adstratul slav. Limba romna este o limba latina, structura gramaticala si cea mai mare parte a fondului principal de cuvinte (60%) fiind de origine latina. Formarea poporului romn a urmat aceleasi faze ca si etnogeneza italienilor, francezilor, spaniolilor si portughezilor. si n cazul acestor popoare se ntlnesc cele trei componente de baza, substrat, strat si adstrat. Astfel, de exemplu, la francezi, substratul este celto-gallic, stratul roman, iar adstratul germanic (numele nsusi al poporului vine de la neamul germanic al francilor). Aportul slav are o pondere nsemnata n lexicul limbii romne, dar el nu a afectat caracterul latin al acesteia. Sugestiva n aceasta privinta este statiStica privind vocabularul poeziilor lui Mihai Eminescu, poetul nostru national (din cele 3607 de cuvinte 46,60% sunt de origine latina si au o frecventa de 83%, pe cnd cuvintele de origine slava, reprezentnd18,81%, au o frecventa de 6,93%". Al. Rosetti). Odata cu ncheierea etnogenezei romnilor, n secolele Vlll-lX, apar si primele mentiuni n sursele externe despre romni. n aceste izvoare, ei sunt denumiti vlahi, valahi, volohi, blachi, variante ale unui termen care, dupa ce a desemnat un trib celt, a fost folosit de vechii germani pentru a-i numi pe romani si galii romanizati si a sfrsit prin a fi folosit pentru a-i numi pe locuitorii Peninsulei Italice. Din lumea germana, el a trecut apoi n cea

slava, pentru a-i desemna pe romanici, iar de aici la bizantini, si de la ei n alte zone etnico-culturale. (Florin Constantiniu, O Istorie sincera a poporului romn) REZOLVARE A. Identificarea emitatorului si a contextului Emitatorul mesajului este istoricul Florin Constantiniu, autorul lucrarii O istorie sincera a poporului romn. Contextul n care a fost scris acest fragment este demonstrarea latinitatii limbii si poporului romn. B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului Fragmentul din O istorie sincera a poporului romn este un text argumentativ, apartinnd stilului stiintific, n care emitatorul sustine latinitatea limbii si a poporului romn. Conectorii folositi sunt specifici textului argumentativ: astfel, de exemplu, dar, pe cnd. De asemenea, autorul aduce numeroase exemple pentru a-si sustine argumentele, facnd diferenta ntre opinii si fapte. Limbajul folosit este specific stilului stiintific, fiind folositi termeni din domeniul istoriei limbii: etnogeneza, substratul geto-dac, stratul roman, adstratul slav, substratul celto-gallic, vocabularul, cuvinte de origine latina etc. C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de vedere Textul sustine latinitatea limbii romne. Primul argument pe care emitatorul l aduce este ca fiecare limba are trei componente fundamentale (substrat, strat si adstrat) si ofera ca exemplu att componentele limbii romne (substratul geto-dac, stratul roman si adstratul slav), ct si pe cele ale unei alte limbi romanice, limba franceza (substratul celto-gallic, stratul roman, adstratul germanic). Pentru a sustine latinitatea limbii romne ofera ca exemplu poezia poetului national Mihai Eminescu. Statistica realizata de Al. Rosetti n legatura cu vocabularul utilizat de poet a demonstrat ca cele mai multe cuvinte folosite de acesta erau de origine latina. Ultimul argument, preluat din surse istorice straine, se refera la denumirea de vlahi" acordata romnilor, care, initial, se aplica romanilor n general sau popoarelor romanizate.

BILETUL NR. 5 nvatatii care scriu istoria popoarelor sunt de doua feluri: unii, care din copilarie si pna la batrnete au trait tot ntre carti, iar altii, care au trait si viata cea de toate zilele, cu luptele, necazurile, urteniile si frumusetile ei, cunoscnd n carne si oase oameni vii de toate felurile. Istoria scrisa de nvatatii cartilor e foarte bogata si mestesugita n nsirarea faptelor omenesti si mai ntotdeauna crede ca poate da fara frica si fara ndoire de sine pricinile si urmarile acestor fapte, asa ca avem raspunsuri limpezi la toate ntrebarile ce trebuie sa le punem atunci cnd privim tainica ntretesere a patimilor si gndurilor omenesti, singuratice ori de -ale multimilor, alcatuind valmasugul istoriei popoarelor. Dimpotriva, nvatatii care, alaturea de carti, cunosc si viata cea de toate zilele, se tem sa dea prea repede raspunsuri asupra legaturii si pricinilor faptelor omenesti; de multe ori ei marturisesc neputinta lo de a lamuri r de ce s-a ntmplat cutare razboi ori s-a ivit cutare mare mester de icoane frumoase si de case marete, ori de biserici cu totul noi fata de cele de dinainte, si se multumesc numai sa spuna cum a fost, si nu si de ce a fost asa si nu altfel. si ei fac astfel, pentru ca viata nu e asa de limpede cum se arata n carti de fiecare om, dupa mintea lui, ci e amar de ncurcata si neasteptata cum e si ciocnirea dintre mintile nenumarate si cu totul straine una de alta, ale oamenilor care alcatuiesc mpreuna, cu sau fara voia lor, satele, orasele, tarile, mparatiile, breslele lumii acesteia. (Vasile Prvan, nceputurile vietii romane la gurile Dunarii) REZOLVARE A. Identificarea emitatorului si a contextului Emitatorul mesajului este autorul lucrarii nceputurile vietii romane la gurile Dunarii, Vasile Prvan. Contextul n care a fost scris textul este ncercarea autorului de a face o clasificare a mai multor tipuri de istorici. n acest fragment, ncearca sa faca o diferenta ntre doua tipuri de istorici: unii care si scriu cartile folosindu-se de alte documente si unii care scriu despre evenimente pe care le -au trait, folosindu-se, n primul rnd, de propria experienta.

B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului Fragmentul din nceputurile vietii romane la gurile Dunarii este un text descriptiv. Autorul face distinctia ntre doua tipuri de istorici. Descrierea este realizata din perspectiva subiectiva, exprimnd opinia autorului, care, n final, face si o optiune pentru al doilea tip de istoric. Istoria scrisa de prima categorie de nvatati este prezentata cu ajutorai adjectivelor si al figurilor de stil astfel: ea este foarte bogata si mestesugita n nsirarea faptelor omenestf, ofera raspunsuri limpezf la ntrebarile pe care cititorul si le pune n legatura cu tainica ntretesere a patimilor si gndurilor omenesti, singuratice" care alcatuiesc valmasugul istoriei popoarelor". Pentru a doua categorie de istorici viata nu e asa de limpede cum se arata n carti de fiecare om, [...] ci e amar de ncurcata si neasteptata cum e si ciocnirea dintre mintile nenumarate si cu totul straine una de alta [...]." Folosirea numeroaselor adjective si a cuvintelor cu sens figurat (istoria mestesugita, raspunsuri limpezi, valmasugul istoriei), precum si perspectiva subiectiva subliniaza apartenenta acestui text la categoria textelor descriptive. C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de vedere Fragmentul descrie doua categorii de istorici si exprima optiunea autorului pentru un anume tip de scriitura si de mentalitate. Istoricii din prima categorie nu se multumesc sa descrie evenimentele, ci ncearca sa le stabileasca si cauzele si scopul, n timp ce nvatatii care cunosc viata cea de toate z ilele se multumesc doar sa relateze cum a fost. Emitatorul si exprima optiunea pentru istoricii din a doua categorie deoarece considera ca acestia si-au dat seama de relativitatea existentei si de complexitatea ei, refuznd sa ncadreze evenimentele n anumite tipare prestabilite. Prima categorie descrisa cuprinde pe istoricii care si scriu cartile folosindu-se de cunostintele pe care le-au dobndit din alte carti si documente, n timp ce a doua categorie se refera la istoricii care scriu din propria experienta si care nu ndraznesc sa explice fenomenele, ci doar sa le prezinte, indiferent ca este vorba despre un razboi sau despre un mare mester de icoane frumoase si de case marete".

ILETUL NR. 6 Productia agricola a Daciei se desfacea pe piata interna si, conform legii romane, dijmele de grane cuvenite mparatului din tinuturi departate de porturile maritime trebuiau consumate pe loc, n provincie, de catre armata si administratia imperiala, interzicndu-se exportul lor. Roma se aproviziona cu grne numai din Egipt, Africa si Sicilia. Exportul vitelor era, n schimb, una din principalele bogatii ale Daciei romane. Paulin de Nolla, scriitor crestin, spune ca principala bogatie a tinuturilor dunarene erau n Antichitate vitele. Vechile pasuni ale regilor d trec aci n stapnirea mparatului si sunt arendate unor bogatasi romani care dispuneau de uriase turme de oi si de vite mari. Astfel, pe baza muncii unei taranimi libere, s-a dezvoltat economia Daciei n veacul II si urmarea a fost ntarirea oraselor. Lucru unic n Imperiu, dupa un veac de la cucerire, Dacia are cinci orase, colonii cu drept italic, scoase de sub jurisdictia guvernatorului, carmuindu-se singure dupa dreptul roman. S-au creat si 11 orase noi, municipii si colonii (de grad superior celor dinti n privinta autonomiei). Patrunderea bogatasilor romani n Dacia are ca urmare ridicarea oraselor noi cu canalizare, case de piatra, monumente publice, palate, amfiteatre, bai portice etc, ntr-o tara locuita pna de curnd de triburi barbare. Orasenii bogati, n parte orientali, sirieni, egipteni si altii, si investeau banii n numeroase ntreprinderi din Dacia, ca de pilda Quintus Aetius Aelianus, cavaler roman, ngrijitor al drumurilor imperiale, reprezentant pentru averile private ale mparatului n Maroc, Belgia si Germania, procurator al mparatului n Dacia Apulensis. vice-presedinte al consiliului municipal din Sarmisegetuza (anul 238). Un alt bogatas, Quintilian, era preot si primar al coloniei Sarmisegetuza, consilier municipal la Apulum, patron al municipiului Porolissum si altii la fel, protectori ai breslelor, arendasi ai pasunelor si salinelor, precum si ai oficiilor de vnzare ale produselor imperiale din Dacia. (P.P. Panaitescu, Introducere la istoria culturii romnesti) REZOLVARE

A. Identificarea emitatorului si a contextului Emitatorul mesajului, P.P. Panaitescu, ofera o imagine a economiei Daciei n secolul al IT-lea. Contextul n care a fost redactat textul se refera la dorinta autorului de a informa receptorul cu privire la bogatiilecare i-au atras pe romani pe teritoriul dacic. B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului Fragmentul din Introducere la istoria culturii romnesti este un text argumentativ, apartinnd stilului stiintific, n care emitatorul aduce argumente pentru a explica dezvoltarea economica a Daciei. Conectorii folositi sunt specifici textului argumentativ: astfel, n schimb, de pilda, precum, n parte. Limbajul, caracterizat prin claritate si precizie, este specific stilului stiintific, fiind folositi termeni economici si istorici: dijmele, provincie, administratia imperiala, arendate, colonii cu drept italic, jurisdictia guvernatorului, municipii, ntreprinderi, breslelor, oficiilor de vnzare. Argumentele sunt bine sustinute de documente din perioada respectiva. C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de v edere Fragmentul exprima opinia autorului, conform careia principala cauza pentru care colonistii straini au venit n Dacia a fost bogatia acesteia. Dupa parerea sa, principalele surse de venit care au ajutat Ia dezvoltarea economica a provinciei n secolul al H-lea erau grnele si vitele. Emitatorul considera ca prima consecinta a acestei dezvoltari economice a fost ntarirea oraselor vechi si constituirea unor orase noi. Datorita bogatiilor Daciei, au fost atrasi numerosi oameni bogati romani, care au investit aici si care au format orase moderne, cu canalizare, case de piatra, palate, monumente publice, bai etc. Pentru a-si sustine argumentele, autorul se foloseste de afirmatia unui scriitor crestin, Paulin de Nolla, care a spus ca principala bogatie a teritoriului dunarean erau vitele. De asemenea, el se foloseste de date despre oamenii bogati ai Romei care au venit n provincie pentru a investi, cum ar fi Quintus Aetius Aelianus si Quintilian. Aceste nume, care apar probabil n documente reale ale vremii, i sustin opiniile si anticipeaza posibilitatea unei contraargumentari. BILETUL NR. 7 Se pune ntrebarea, de ce romanii, n timpul crizei economice din veacul al lll-lea, au sacrificat numai provincia Dacia, retragnd autoritatile, pe orasenii bogati si n parte, temporar si legiunile, pe cnd celelalte provincii din Europa ale Imperiului au mai ramas n starea lor dinainte, timp de mai multe secole? Dacia fusese ultima provincie cucerita de Imperiu n Europa si a fost prima parasita pentru ca organizarea ei economica, bazata pe orase si pe economia de schimb n cadrul Imperiului nu era deplin consolidata. Nu ncape ndoiala ca retragerea legiunilor si a reprezentantilor stapnirii centrale a fost precedata de o retragere a oamenilor de afaceri, a stapnilor de sclavi, de mine de aur si a negustorilor. Plecarea celor bogati, odata cu ruina economica, a Ucut ca provincia sa nu mai aiba pret pentru Imperiu. Dacia a fost sacrificata pentru ca valoarea ei nu mai nsemna prea mult n organismul economic al Imperiului condus de o oligarhie oraseneasca. Disparitia inscriptiilor pomenind de binefaceri" acordate de bogatasi pentru ridicarea templelor, bailor, pentru sprijinirea colegiilor de meseriasi si a operelor de interes public, ncepnd cu mijlocul secolului III, sunt semne sigure ale acestei retrageri, careia i-a urmat aceea a oficialitatii. Istoricii n-au observat pna acum prioritatea retragerii reprezentantilor vietii economice fata de aceea a autoritatilor de stat si au crezut ca orasenii avuti au urmat legiunile.

Distinctia ntre momentele celor doua retrageri are o mare importanta; ea arata ca parasirea Daciei are la baza un fenomen economic si nu unul militar politic. (P.P. Panaitescu, Introducere la istoria culturii romnesti) REZOLVARE A. Identificarea emitatorului si a contextului Emitatorul mesajului este autorul lucrarii Introducere la istoria culturii romnesti, P.P. Panaitescu. Contextul n care a fost redactat textul este stabilirea unei cauze pentru retragerea romanilor din provincia Dacia n

secolul al lll-lea. Autorul considera ca motivul principal pentru acest fenomen este unul economic deoarece organizarea economica a provinciei nu era pe deplin consolidata. B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului Fragmentul din Introducere la istoria culturii romnesti este un text argumentativ, apartinnd stilului stiintific, n care emitatorul aduce argumente pentru a explica ca retragerea romanilor din provincia Dacia s-a realizat mai nti la nivel economic si apoi la nivel militar si politic. Conectorii folositi sunt specifici textului argumentativ: pe cnd, pentru ca. Se folosesc si structuri verbale specifice, cum ar fi nu ncape ndoiala ca si arata ca. De asemenea, termenii folositi sunt specifici domeniului economic si administrativ deoarece istoricul are n vedere schimbarile survenite mai ales la aceste niveluri: crizei economice, legiunile, organizarea economica, oamenilor de afaceri, stapnilor de sclavi, ruina economica, oligarhie oraseneasca, colegiilor de meseriasi, fenomen economic. C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de vedere Textul prezinta parerea autorului n ceea ce priveste parasirea provinciei Dacia de ca tre autoritatile romane. Opinia emitatorului contrazice parerea altor istorici deoarece el considera ca abandonarea Daciei a fost un fenomen economic, nu unul militar si politic. Din acest motiv, primii care s-au retras nu au fost reprezentantii autoritatilor de stat, ci reprezentantii vietii economice. Argumentele pe care autorul le aduce sunt sustinute de lipsa inscriptiilor care sa se refere la binefacerile" acordate de oamenii bogati pentru ridicarea unor cladiri n folosul public, sustinerea scolilor, ncepnd cu mijlocul secolului al lll-lea. El contrazice opinia altor istorici care cred ca retragerea politica si militara a avut drept consecinta decaderea economica, considernd ca, de fapt, fenomenul s-a produs n sens contrar. BILETUL NR. 8 Problema esentiala pentru Grigore Ureche este nendoielnic aceea de a-si scrie cronica n romneste. In secolul XVII, romna se afla fata de slavona n acelasi raport n care s-au aflat fata de latina romana rustica, adica italiana comuna, n duecento, theodiscus sau germana populara cu ncepere din secolul VIII sau le roman, franceza populara, n secolul IX. A scrie n limba vulgara si nu n aceea culta nu reprezinta pentru cronicar doar o inovatie, cu imense consecinte de ordin practic [...], ci si o mare dificultate n sine. A scrie cel dinti n limba n care vorbesc de cnd lumea ai tai si tu nsuti nseamna a trece un prag important. Trebuiau create o sintaxa si o topica specific scripturale, precum si reglat un vocabular care nu se poate rezuma la acela religios (singurul avnd, dupa Coresi, traditie scrisa), pretinznd termeni administrativi, juridici, militari care nu sunt prezenti neaparat n vorbire, dar existau incipient n actele de cancelarie si n scrisorile oficiale. In sfrsit, procedeele nsesi cerute de stilul istoriografie nu au precedente romnesti la jumatatea secolului XVII. Aseznd alaturi portretul lui Hanibal din Titus Livius si acela al lui stefan cel Mare din Ureche, Pompiliu Constantinescu a atras atentia asupra mprumutarii de catre croni ar att a canoanelor retorice " clasice, ct c si a unor elemente concrete de psihologie (varsator de snge nevinovat, nelenes, la razboaie mester).(Nicolae Manolescu, Istoria critica a literaturii romne, I) REZOLVARE A. Identificarea emitatorului si a contextului Criticul literar Nicolae Manolescu, emitatorul acestui mesaj, pune n evidenta dificultatile cu care s-a confruntat cronicarul Grigore Ureche pentru a-si scrie letopisetul n limba romna. Contextul n care a fost redactat acest mesaj se refera la preocuparea pentru evidentierea situatiei limbii romne la nceputurile literaturii nationale. Limba oficiala si culta n arile romne era n acea perioada slavona, romna fiind considerata limba vulgara. B. Reflectarea asupra elementelor constitutiv ale mesajului e Fragmentul din Istoria critica a literaturii romne este un text argumentativ, apartinnd stilului stiintific, n care emitatorul pune n evidenta dificultatea cu care s-a confruntat cronicarul romn Grigore Ureche pentru asi scrie opera n limba romna. Conectorii folositi sunt specifici textului argumentativ: adica, dar, precum si, n

sfrsit, att... ct si. Se foloseste si o structura verbala specifica: este nendoielnic. Notiunea de limba vulgara desemna limba vorbita de popor, diferita de limba oficiala. Limbajul este specific criticii literare si lingvisticii, continnd termeni/ sintagme din cmpul semantic al limbii, cum ar fi: cronica, slavona, romana rustica, italiana comuna, le roman, franceza populara, sintaxa, topica, vocabular, procedeele cerute de stilul istoriografie, canoanelor retorice clasice, elemente concrete de psihologie. C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de vedere n acest fragment, criticul literar Nicolae Manolescu si exprima opinia n legatura cu dorinta lui Grigore Ureche de a-si scrie cronica n limba romna. Limba oficiala si culta n arile romne era n^acea perioada slavona, romna fiind considerata limba vulgara. Argumentele pe care Nicolae Manolescu le aduce sunt legate de stadiul n care se afla limba romna n secolul al XVII-lea. Pentru a sublinia dificultatea scrierii ntr-o limba care nu era pe deplin constituita, autorul se foloseste de un argument de tip comparatie, facnd o paralela ntre raportul dintre limba romna si limba oficiala, slavona, si situatia altor limbi romanice considerate vulgare". Un al doilea argument este legat de inexistenta unei sintaxe si a unei topici specifice limbii scrise, precum si a unor termeni administrativi, militari etc. Limba oficiala fiind slavona, acesti termeni nu erau atestati n limba romna. De asemenea, un alt argument pe care l aduce autorul este legat de lipsa procedeelor artistice deoarece, pna n acest moment, nu a existat literatura scrisa n limba romna. El ofera ca exemplu, pentru a-si sustine ultimul argument, portretul lui stefan cel Mare din cronica lui Grigore Ureche, care mprumuta procedee din opera lui Titus Livius. Din fragment reiese admiratia criticului pentru cronicarul moldovean, care a facut un pas import ant pentru constituirea literaturii romne. BILETUL NR. 9 Puternicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, sa-ti daruiasca, dupa aceste cumplite vremi anilor nostri, cnduva si mai slobode veacuri, ntru care, pe lnga alte trebi, sa aibi vreme si cu cetitul cartilor a face iscusita zabava, ca nu ieste alta si mai frumoasa, si mai de folos n toata viiata omului zabava dectu cetitul cartilor. Cu cetitul cartilor cunoastem pe ziditor iul nostru, Dumnezeu, cu cetitul lauda i facem pentru toate ale lui catra noi bunatati, cu cetitul pentru gresalele noastre milostiv l aflam. Din Scriptura ntelegem minunate si vecinice fapte puterii lui, facem fericita viiata, agonisim nemuritoriu nume. Sngur Mntuitoriul nostru, Domnul si Dumnezeu Hristos, ne nvata, zicandu: adeca: Cercati Scripturile ". Scriptura departe lucruri de ochii nostri ne nvata cu, acele trecute vremi sa pricepem cele viitoare. Citeste cu sanatate aceasta a noastra cu dragoste osteneala. De toate fericii si daruri de la Dumnezeu voitoriu, Miron Costin, care am fost l&gofat mare n Moldova. (Miron Costin, Opere alese. Letopisetul REZOLVARE A. Identificarea emitatorului si a contextului Emitatorul mesajului este Miron Costin. Contextul n care a fost redactat textul se refera la ndemnul autorului catre potentialii cititori sa-si faca timp pentru lectura deoarece aceasta reprezinta cea mai frumoasa si folositoare zabava" n toata viiata omului". B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesa jului Fragmentul din Letopisetul arii Moldovei este un text descriptiv, apartinnd stilului beletristic. Descrierea este facuta din perspectiva subiectiva si prezinta placerea de a citi. Rolul acestei descrieri este de informare asupra utilitatii actului lecturii. Descrierea este una sistematica deoarece emitatorul vorbeste despre placerea de a citi la modul general, pna la placerea pe care o poate provoca lectura propriei carti. Miron Costin se adreseaza direct cititorului, prin vocativul iubite cetitoriule, ndemnndu-1 sa se bucure de cea mai frumoasa si mai de folos n toata viiata omului zabava.'''.Cea mai importanta carte pe care un om trebuie sa o citeasca, este Scriptura, informatiile pretioase pe care le contine fiind descrise cu ajutorul adjectivelor: Din Scriptura ntelegem minunate si vecinice fapte puterii lui, facem fericita viiata, agonisim nemuritoriu nume.". De la general arii Moldovei. De neamul moldovenilor)

autorul revine la particular, si anume la placerea de a citi propria carte, placere exprimata prin ndemnul final: Citeste cu sanatate aceasta a noastra cu dragoste osteneala". La nivel lexical, se remarca folosirea cuvintelor n forma lor nvechita, specifica perioadei n care textul a fost scris: cetitoriule, trebi, cetit, ieste, viiata, dectu. C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de vedere Textul reprezinta un ndemn al emitatorului pentru receptori. Acestia, reprezentati prin sintagma cinstite, iubite cetitorule, sunt rugati sa redescopere placerea de a citi. Autorul considera cititul o activitate de cunoastere si ofera ca exemplu pentru a-si sustine ideea Sfnta Scriptura. La fel ca si cartile sfinte, letopisetul lui este o carte care ajuta la mai buna cunoastere a omului, dar si la cunoasterea istoriei poporului romn, motive pentru care merita citita. n finalul adresarii, autorul si asuma responsabilitatea pentru cele scrise, fapt subliniat prin formula de ncheiere: De toate fericii si daruri de la Dumnezeu voitoriu, Miron Costin, care am fost logofat mare n Moldova.".

BILETUL NR. 10 Fost-au acestu stefan voda om nu mare de statu, mnios si de grabu varsatoriu de snge nevinovat; de multe ori la ospete omorea fara judetu. Amintrilea era om ntreg la fire, nelenesu, si lucrul sau l stiia a-l acoperi si unde nu gndiiai, acolo l aflai. La lucruri de razboaie mester, unde era nevoie nsusi sa varaea, ca vazndu-l ai sai, sa nu sa ndaraptieaze si pentru aceia raru razboiu de nu biruia. si unde biruia altii, nu perdea nadejdea, ca stiindu sa cazut jos, sa radica deasupra biruitorilor. Mai apoi, dupa moartea lui si ficiorul sau, Bogdan voda, urma lui luasa, de lucruri vitejesti, cum sa tmpla din pom bun, roada buna iase. Iara pre stefan voda l-au ngropat tara cu multa jale si plngere n manastire n Putna, care era zidita de dnsul. Atta jale era, de plngea toti ca dupa un parinte al sau, ca cunostiia toti ca s-au scapatu de mult bine si de multa aparatura. Ce dupa moartea lui, pna astazi i zicu sveti stefan voda, nu pentru sufletu, ce iaste n mna lui Dumnezeu, ca el nca au fostu om cu pacate, ci pentru lucrurile lui cele vitejesti, carile niminea din domni, nici mai nainte, nici dupa aceia l-au ajunsu. (Grigore Ureche, Letopisetul REZOLVARE A. Identificarea emitatorului si a contextului Emitatorul mesajului, Grigore Ureche, realizeaza un portret al domnitorului stefan cel Mare. Contextul n care a fost redactat textul este scrierea Letopisetului care a domnit stefan cel Mare. B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului Fragmentul din Letopisetul arii Moldovei este un text descriptiv, apartinnd stilului beletristic. Grigore Ureche alcatuieste portretul lui stefan cel Mare. Descrierea este una subiectiva, observndu-se atitudinea de simpatie a cronicarului fata de domnitorul moldovean. Portretul este realizat cu ajutorul adjectivelor si al figurilor de stil, punndu-se n evidenta att calitatile, ct si defectele domnitorului: om nu mare de statu, mnios si de grabu varsatoriu de snge nevinovat", om ntreg la fire, nelenesu", la lucruri de razboaie mester", om cu pacate", lucrurile lui vitejesti"". Perspectiva subiectiva este subliniata mai ales n descrierea reactiei poporului la moartea lui stefan, cnd acesta a fost ngropat cu multa jale si plngere", de plngea toti ca dupa un parinte". La nivel stilistico-textual se remarca folosirea verbelor la trecut, dar si a sintagmelor care exprima gradarea sentimentelor pe care le provoaca amintirea domnitorului: Fost-au, era, l-au ngropat, amintrilea, si unde, mai apoi, iara. La nivel lexical, se observa folosirea formelor nvechite ale cuvintelor: statu, grabu, varsatoriu, judetu. C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de vedere Fragmentul reprezinta un pasaj din letopisetul cronicarului moldovean, continnd portretul lui stefan cel Mare. Acest portret nu idealizeaza, ci, dimpotriva, l prezinta pe stefan cel Mare n primul rnd n ipostaza de om, punndu-i-se n evidenta att calitatile, ct si defectele. Accentul cade pe vitejia domnitorului, motiv pentru arii Moldovei, care cuprinde si rememorarea perioadei n arii Moldovei)

care a fost jelit de ntreaga tara la moartea sa. Perspectiva emitatorului este una subiectiva, punndu -se n evidenta admiratia acestuia pentru personalitatea domnitorului moldovean. BILETULNR.11 nflorirea, cu totul remarcabila, a scrierilor cu caracter istoriografie pe care o adapostesc secolul al XVII -lea si primele decenii ale veacului urmator, att n Moldova, ct si n ara Romneasca, nu a reprezentat nicidecum un fenomen conjunctural. Nivelul, diversitatea, varietatea modalitatilor de abordare demonstreaza ca produsele literare ale acestei epoci de vrf sunt firesti mpliniri ale unor preocupari ce se definesc prin durata si constanta. Secolul al XVI-lea n cultura romneasca este dominat - dupa parerea noastra de un acut sentiment al istoriei (indiciu peremptoriu al instalarii si nchegarii constiintei nationale), care i anima, la fel de intens, pe oamenii politici, ca si pe carturari. ntoarcerea catre propriul trecut, consolidarea legaturilor cu naintasii si punerea n valoare a traditiilor nationale (toate semne ale perenitatii, ale unei permanente constientizate) sunt forme de manifestare ale ideii de apartenenta a prezentului la un curs comun al istoriei. [...] (Dan Horia Mazilu, Marii cronicari ai secolului al XVII-lea) REZOLVARE A. Identificarea emitatorului si a contextului Dan Horia Mazilu, autorul lucrarii Marii cronicari ai secolului al XVII-lea, este emitatorul acestui mesaj. Contextul n care a fost scris este punerea n evidenta a preocuparii pentru literatura a carturarilor din aceasta perioada. B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului Fragmentul din Mari cronicari ai secolului al XVII-lea este un text argumentativ, apartinnd stilului stiintific, n care emitatorul contrazice opinia altor critici, conform careia nflorirea scrierilor cu caracter istoriografie a fost un fenomen de conjunctura. Conectorii folositi sunt specifici textului argumentativ: dupa parerea noastra, dar, att... ct si. Se foloseste si o structura verbala specifica: demonstreaza. De asemenea, se folosesc termeni specifici limbajului criticii si istoriei literare, cum ar fi: serierilor cu caracter istoriografie, nivelul, diversitatea, varietatea modalitatilor de abordare, produsele literare, acut sentiment al istoriei, ideii de apartenenta. C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de vedere Textul prezentat exprima sintetic opinia criticului si istoricului Dan Horia Mazilu n legatura cu dezvoltarea literaturii, n special a literaturii de inspiratie istorica. Autorul subliniaza faptul ca secolul al XVI-lea este dominat de ideile umaniste legate de constiinta nationala, de ideea latinitatii limbii si a poporului romn. Carturarii si oamenii politici ai vremii se raportau la trecut pentru a stabili continuitatea si legatura dintre prezentul lor si trecutul tarii, pentru a-si sublinia identitatea ca popor. Autorul aduce ca argument pentru a -si sustine opinia diversitatea si varietatea modalitatilor de abordare a lucrarilor istoriografice, care demonstreaza ca acestea sunt, de fapt, produse ale unei preocupari permanente pentru literatura. Criticul explica aparitia cronicilor prin dezvoltarea unui acut sentiment al istoriei care s-a manifestat n secolul al XVI-lea. Prin aceste argumente contracareaza opiniile altor critici, care considerau nflorirea literaturii istoriografice un simplu fenomen de conjunctura. BILETUL NR. 12 Dimitrie Cantemir este constiinta cea mai cuprinzatoare si mai adnca din toata cultura si literatura noastra de pna la jumatatea veacului al XVIIl-lea. A fost comparat cu Lorenzo dei Medici, cu Leibniz si cu Voltaire. Spre el, spre opera lui, converg ca ntr-un summum toate liniile de forta ale spiritualitatii romnesti: actiunea politica si militara, ca efort colectiv n vederea scuturarii jugului otoman secular si pentru cstigarea autonomiei statale depline; istoria, ca argument n favoarea dreptului de a exista si de a se afirma al poporului nostru ntre celelalte popoare ale lumii; stiinta, ca semn si treapta superioara a luminarii mintii, la nceputul unui secol care

avea sa cultive ratiunea mai presus de orice; literatura, ca manifestare plenara a limbii nationale, n ce putin o l capodopera, dainuind peste veacuri si uimind nca prin nebanuitele frumuseti de arta a cuvntului: Istoria -i ieroglifica. Cu Dimitrie Cantemir, personalitatea cea mai puternica si scriitorul cel mai prolific si mai cuprinzator de largi orizonturi din ntreaga noastra literatura veche, se ncheie o epoca. Opera lui sintetizeaza, n mare, patru secole si mai bine de manifestare a culturii romnesti, deschiznd totodata largi orizonturi perioadei urmatoare, aceea a secolului luminilor si a miscarii cunoscuta sub numele de scoala ardeleana. (Ion Rotaru, Literatura romna veche) REZOLVARE A. Identificarea emitatorului si a contextului Ion Rotam este emitatorul mesajului si autorul lucrarii Literatura romna veche. Contextul n care a fost emis mesajul se refera la dorinta autorului de a sublinia importanta personalitatii lui Dimitrie Cantemir pentru cultura si literatura romna. B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului Fragmentul din Literatura romna veche este un text argumentativ, apartinnd stilului stiintific, n care emitatorul aduce argumente pentru a sublinia importanta lui Dimitrie Cantemir n cultura romneasca. Conectorii folositi sunt specifici textului argumentativ: ca argument, cel putin. Ipoteza de la care porneste autorul este ca Dimitrie Cantemir a fost constiinta cea mai cuprinzatoare si mai adnca' din cultura si literatura romna a secolului al XVII-lea. Limbajul este specific criticii si istoriei literare si este exemplificat, la nivelul textului, prin cuvinte/sintagme cum ar fi: Spiritualitatea romneasca, constiinta cea mai cuprinzatoare si mai adnca din toata cultura si literatura noastra, treapta superioara a luminarii mintii, manifestare plenara a limbii nationale etc. C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de vedere Opinia exprimata de Ion Rotam porneste de la ipoteza ca Dimitrie Cantemir este cea mai importanta personalitate a culturii romne din secolul al XVII-lea. Argumentele aduse de emitator sunt legate de activitatea lui Cantemir n diferite domenii: politica, istorie, stiinta si literatura. Pentru a-si sustine, n continuare, opinia enumera cteva dintre realizarile carturarului, att n domeniul literar, ct si n politica, istorie si stiinta, cum ar fi, de exemplu, opera literara Istoria ieroglifica. Toata activitatea sa a fost pusa n serviciul poporului romn deoarece a urmarit cstigarea autonomiei romnilor, afirmarea latinitatii poporului romn, manifestarea limbii nationale. Opera lui anticipeaza ideile iluminismului si ale scolii Ardelene, personalitatea sa influentnd evolutia generetiilor urmatoare. BILETUL NR. 13 Iluminismul este iesirea omidui din starea de minorat de care el nsusi s-a facut vinovat. Minoratul nseamna neputinta de a se seni de propriul sau intelect fara a fi condus de altcineva. Acest minorat provine din vina noastra, daca motivul sau nu este o deficienta a intelectului, ci lipsa de hotarre si curaj n a face uz de el fara conducerea altuia. Sapere aude! Sa ai curaj n folosirea propriului tau intelect! este deci deviza iluminismului... Caci iluminismul nu necesita altceva dect libertatea, si anume cea mai putin daunatoare din tot ce poate fi numit libertate: folosirea n mod public, n toate privintele, a ratiunii. Acum nsa aud din toate partile Nu discutati!". Ofiterul spune: Nu discutati, ci exersati!", Consilierul de finante: Nu discutati, ci platiti!", Clericul: Nu discutati, ci credeti!". Doar un singur stapn n lume spune: Discutati ct puteti si despre orice, dar fiti ascultatori!". In aceste cazuri este vorba de o ngradire a libertatii. Dar ce fel de ngradire poate mpiedica iluminismul? si care, dimpotriva, l poate face sa nainteze? Eu raspund: folosirea publica a ratiunii trebuie sa fie ntotdeauna libera; numai astfel se poate realiza luminarea oamenilor; folosirea privata a ratiunii poate fi nsa ngradita, fara sa mpiedice astfel prea mult progresul ilumismului. " (Romul Munteanu, Iluminismul, II) REZOLVARE A. Identificarea emitatorului si a contextului

Romul Munteanu, autorul cartii Iluminismul, este emitatorul acestui mesaj. Contextul n care a fost redactat textul este ncercarea de definire a iluminismului. Autorul considera ca iluminismul reprezinta iesirea din starea de minorat, adica din neputinta omului de a se servi de propriul intelect. B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului Fragmentul din Iluminismul este un text argumentativ, apartinnd stilului stiintific, n care emitatorul aduce argumente pentru a pune n evidenta semnificatiile iluminismului. Conectorii folositi sunt specifici textului argumentativ: caci, si anume, n aceste cazuri, dar, dimpotriva, astfel, nsa. La nivelul punctuatiei, sunt folosite ghilimelele pentru ncadrarea exemplelor de atitudini legate de felul cum este perceputa libertatea ratiunii: Nu discutati!" [...], Discutati ct puteti si despre orice, dar fiti ascultatori!". Aceste exemple sunt oferite pentru sustinerea argumentelor. C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de vedere Ipoteza de la care pleaca autorul este ca iluminismul reprezinta iesirea omului din starea de minorat", stare care se traduce prin neputinta individului de a-si folosi ratiunea. Iluminismul pledeaza pentru egalitate si libertate, dar acestea nu pot fi obtinute dect prin folosirea ratiunii. Dupa opinia lui Romul Munteanu, iluminismul are nevoie, pentm a se manifesta, doar de libertatea de a folosi, n public, ratiunea. El face distinctia ntre doua tipuri de folosire a ratiunii, cea publica si cea privata, si considera ca doar prima ajuta la dezvoltarea individului, conform ideilor iluminismului, a doua putnd fi ngradita, fara a influenta progresul acestuia. Ideea de baza transmisa de emitator este aceea ca, prin intermediul ratiunii, prin cultura si stiinta, omul poate ajunge la o perceptie reala a universului si chiar la stapnirea lui. Folosirea publica a ratiunii este singura care va determina procesul de luminare" a oamenilor. BILETUL NR. 14 In zorile lumii moderne, originea" se bucura de un prestigiu aproape magic. A avea o origine " bine stabilita nsemna, de fapt, a te prevala de o origine nobila. Suntem urmasii Romei! repetau cu mndrie intelectualii romni din veacul al XVIII-lea si al XlX-lea. Constiinta descendentei latine era nsotita la ei de un fel de participare mistica la maretia Romei. [...] La nceputul veacului al XlX-lea, mirajul originii nobile " strneste n toata Europa centrala si de sud-est o adevarata pasiune pentru istoria nationala, mai ales pentru fazele mai vechi ale acestei istorii. Un popor fara istorie (adica: fara documente istorice" sau fara istoriografie) e ca si cum n -ar fii". ntlnim aceasta anxietate n toate istoriografiile nationale ale Europei Centrale si Orientale. O asemenea pasiune era, desigur, consecinta desteptarii nationalitatilor n aceasta parte a Europei si ea s-a transformat foarte curnd ntr-un instrument de propaganda si de lupta politica. Dar dorinta de a dovedi originea nobila" si antichitatea" poporului sau domina ntr-asa masura sud-estul european nct, n afara de cteva exceptii, toate istoriografiile respective s -au cantonat n istoria nationala si au ajuns n cele din urma la un provincialism cultural. (Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, cap. IX, Supravietuiri si camuflaje ale miturilor, Miturile lumii moderne") REZOLVARE A. Identificarea emitatorului si a contextului Mircea Eliade, autorul cartii Aspecte ale mitului, este emitatorul acestui mesaj, care expune un punct de vedere n legatura cu obsesia popoarelor europene pentru istorie, mai ales pentru afirmarea uneiorigini nobile". Contextul n care a fost redactat textul este analiza felului n care percepeau popoarele europene importanta descoperirii originii la sfrsitul secolului al XVIIl-lea, nceputul secolului al XX-lea. B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului Fragmentul din Aspecte ale mitului este un text argumentativ, apartinnd stilului stiintific, n care emitatorul aduce argumente pentru a explica importanta originilor pentru locuitorii Europei. Conectorii folositi sunt specifici textului argumentativ: de fapt, mai ales, adica, asemenea, dar, desigur, ntr-asa masura, n afara de.

Limbajul este specific teoriei culturii, majoritatea cuvintelor facnd parte din cmpul semantic al istoriei, vazuta din perspectiva originii: prestigiu, origine nobila, constiinta descendentei, istoria nationala, istoriografie, nationalitate, antichitatea, provincialism cultural. La nivel ortografic si de punctuatie, sunt folosite ghilimelele atunci cnd se vorbeste despre origine", tocmai pentru a fi subliniata importanta acesteia. C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de vedere Textul prezentat exprima opinia lui Mircea Eliade n ceea ce priveste pasiunea pentru istorie si obsesia pentru origini, manifestate la popoarele europene la sfrsitul secolului al XVIII-lea, nceputul secolului al XlX-lea. Originea, pentru lumea europeana, nsemna o modalitate de identificare, de subliniere a apartenentei la un popor nobif. Eliade ofera ca exemplu pentru a-si sustine opinia mndria intelectualilor romni din secolul al XVIII-lea de a avea o descendenta romana. La nceputul secolului a! XlX-lea, tarile europene dezvolta o adevarata pasiune pentru istoria nationala, care reprezinta o consecinta a desteptarii nationalitatilor. Din pacate, aceasta pasiune pentru istorie, care a coincis cu desteptarea constiintei nationale, s-a transformat treptat ntr-uri mijloc de propaganda politica. Pericolul pe care l subliniaza emitatorul n aceasta situatie, este ca aceste istoriografii au decazut ntr-un provincialism cultura?' din cauza ignorarii istoriei universale. BILETUL NR. 15 Pe cnd uitasem ca suntem romni si ca avem si noi o limba, pe cnd ne lipsea si carti si tipografie; pe cnd toata lumea se aruncase n dosii ca babele n catei si motani, caci la scoala publica se nvata numai greceste; cnd, n sfrsit, literatura romna era la darea sufletului, ctiva boieri, ruginiti n romnism, neputandu-se deprinde cu frumoasele ziceri, sedeau tristi si jaleau perderea limbii. [...] Tot nsa mai ramasese o scoala pre care acesti buni batrni o priveau ca singur azilul prigonitei limbi, scoala unde se nvata nca romneste, aproape de Iasi, n monastirea Socola. Tatal meii era unul din romnii acestia. ntr-o zi, viind de la scoala, l-am gasit cu o mare carte dinainte. - Cetesti-mi, mi zise, o viata d-a sfintilor din cartea aceasta. larta-ma, parinte, eu nu pot ceti romneste. Elineste, am raspuns paunindu-ma. - Cum! apoi dar ce nveti tu? - Poate sa fie frumoase acele ce spui tu, zise tatal meu, dar e rusine sa nu stii litnba tal Mne vei veni cu mine la Socola, unde este examen. Voi vorbi pentru tine cu dascalul, care e un om prenvatat. [...] - Boieri si cucoane, zicea el, am avut cinste a arata ca limba noastra, pre care toti socot ca o stiu, dar nime nu o stie cumsecade, nu este fara gramatica, fara sintaxis si fara ortografie. [...] Ce faceam eu n vremea aceasta? Eu ramasesem ncremenit, cu ochii holbati, cu gura cascata, caci nu ntelegeam nimic, eu care ma tineam ca stiu ceva! [...] Am alergat la biblioteca tatalui meu, care era ntr-o lada mare, purure deschisa, n coridor; si lund Istoria romnilor de Petru Maior, ajutat de abecedarul urgisit, n putine ceasuri am nvatat a ceti. (Costache Negruzzi, Amintiri de junete, Cum am nvatat romneste) REZOLVARE A. Identificarea emitatorului si a contextului n acest fragment din Cum am nvatat romneste, apartinnd volumului Amintiri de junete, Costache Negruzzi, emitatorul mesajului, povesteste cum a luat contact cu prima carte n limba romna. Contextul n care a fost redactat textul se refera la dorinta autorului de a rememora momentul n care a nceput sa nvete lim ba romna, punnd n evidenta si realitatile sociale ale tarii din perioada fanariota. B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului Fragmentul din Cum am nvatat romneste este un text narativ, apartinnd stilului beletristic deoarece ndeplineste urmatoarele conditii: emitatorul, care este si narator, povesteste o ntmplare desfasurata dupa principiul cronologic, evenimentele se afla ntr-o relatie cauzala si implica personaje n actiune. Prezenta naratorului este subliniata prin folosirea persoanei I deoarece acest narator este si personaj:uitasem, noi, tatal

meu, eu nu pot, eu ramasesem. Evenimentele se desfasoara cronologic si se afla ntr-o ordine cauzala: la nceput sunt prezentate realitatile sociale ale vremii, care impuneau nvatamntul n limba greaca. Apoi se introduce povestirea propriu-zisa, n, care personajul-narator ia decizia de a nvata romneste, dupa ce tatal sau l duce la scoala de la manastirea Socola si i explica importanta cunoasterii limbii materne. n aceasta povestire sunt implicate urmatoarele personaje: personajul-narator, tatal acestuia si directorul scolii de la Socola care tine discursul. De asemenea, apar cteva repere temporale si spatiale: pe cnd, aproape de lasi, monastirea Socola, ntr-o zi, mne. La nivelul textului se remarca anumite sintagme care subliniaza gradarea actiunii: pe cnd, ntr-o zi, interogatia retorica: Ce faceam eu n vremea aceasta?. C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de vedere ntmplarea pe care o relateaza scriitorul Costache Negruzzi pune n evidenta situatia nvatamntului din perioada fanariota, cnd n scolile romnesti se nvata limba greaca. Consecinta faptului ca Ia toate scol le se i nvata greaca era ca tinerii tarii nu si cunosteau propria limba. Emitatorul marturiseste ca a fost dus de tatal sau la scoala din Socola, singura unde se nvata romneste, dar nu a nteles nimic din discursul directorului. ntors acasa, ia decizia de a nvata singur limba, citind Istoria romnilor de Petru Maior. Autorul doreste sa transmita, prin intermediul acestei povestiri autobiografice, importanta nvatarii limbii materne, ca singura care poate oferi, individului, identitate. BILETUL NR. 16 Cnd am nceput a ntelege cele ce se petrec n lume, intrase de curnd n cursul timpului un secol nou, secolul al XlX-lea, secol mare si luminos ntre toate, menit a schimba fata lucrurilor pe pamnt, de la apus la rasarit; secol care a adus cu dnsul o civilizatiune cu totul si cu totul noua, nebanuita si nevisata de timpii anteriori; civilizatiune iesita din descoperirile stiintifice datorite geniului omenesc, care a dat rurilor, marilor si oceanelor vapoarele, a nzestrat continentele cu drumuri de-fier, a luminat pamntul cu gaz si cu scnteia electrica, ne-a daruit telegrafia, telefonia si fotografia; prin mecanica si prin chimie a transformat toate artele si maiestriile, a nsutit si nmiit productiunea si a radicat pe om din robie si din apasare la egalitate si libertate; a vazut renascnd ca din cenuse state noua ca Grecia, ca Belgia, Romnia, Serbia si Bulgaria. [...] Pe la anul 1821 tunul ncetase d-a rasuna n Europa; el si produsese efectul: desteptase nationalitatile, una cte una, din amorteala n care erau cazute de secoli, si Romnia scapa din ghearele fanariotilor. [...] Boierii ncepuse a se zice romni, a vorbi si a scrie romneste [...]. scoli romnesti de nvatamnt secundar se deschisese n Sfantu Sa\>a" si n Trisfetitele ", si mai multi tineri erau trimisi sa studieze n Franta, n Germania si n Italia, destinati ca, la ntoarcerea lor n tara, sa predea stiintele nalte: filozofia, dreptul, matematicile, stiintele naturale si fizice n limba romna, flon Ghica, Scrisori catre Vasile Alecsandri) REZOLVARE A. Identificarea emitatorului si a contextului Emitatorul acestui mesaj este scriitorul Ion Ghica, care i adreseaza lui Vasile Alecsandri o scrisoare neoficiala. Contextul n care a fost scrisa scrisoarea reprezinta dorinta emitatorului de a-si informa prietenul cu privire la noile schimbari aduse de secolul al XlX-lea n Romnia. Perspectiva emitatorului, care este si naratorul textului, este una subiectiva si transmite entuziasmul acestuia n legatura cu noile schimbari din lumea europeana si din tara. B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului Fragmentul din Scrisori catre Vasile Alecsandri este un text narativ, apartinnd stilului beletristic deoarece ndeplineste urmatoarele conditii: emitatorul, care este si narator, povesteste o ntmplare care se desfasoall~a1lp^T5rincipiul rronoogc, evenimenek _se afla ntr relatie -o cauzala, desi nu implica un numar de personaje n actiune. Din titlul pe care l are acest ciclu de scrieri, se poate identifica un receptor: Vasile Alecsandri. Prezenta naratorului este subliniata prin folosirea persoanei I deoarece acest narator este si personaj: am nceput. Naratorul realizeaza o scurta prezentare a schimbarilor care s-au petrecut n lume odata cu secolul al XlX-lea. Evenimentele se afla ntr-o ordine cauzala: la nceput sunt

prezentate realitatile sociale ale vremii. Apoi se revine la cazuri particulare, la situatia din Romnia. De asemenea, apar si indici temporali si spatiali: n cursul timpului, un secol nou, secolul al XlX-lea, de la apus la rasarit, pe la anul 1821. La nivelul textului se remarca anumite sintagme care subliniaza gradarea actiunii: cnd am nceput, pe la anul 1821, ncepuse. C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de vedere Ion Ghiea, prin intermediul Scrisorilor catre Vasile Alecsandri, ofera o imagine a Europei, dar si a Romniei la nceputul secolului al XlX-lea. Emitatorul descrie noile realitati, care sunt produsele descoperirilor stiintifice: vapoarele, caile ferate, electricitatea, telefonia, fotografia etc. De asemenea, schimbari se produc si la nivel social si la nivel de mentalitate: omul iese din robie, sunt promovate idei ca egalitatea si libertatea, renasc mai multe tari care scapa de ocupatia straina. n urma razboiului, tara noastra scapa de dominatia fanariota, boierii ncep sa vorbeasca si sa scrie n romneste. Modificarile aduse de dezvoltarea civilizatiei se produc si n scoli, unde elevii puteau nvata n limba romna, dar, n acelasi timp, aveau posibilitatea de a studia n strainatate. Perspectiva narativa este una subiectiva, emitatorul si transmite entuziasmul n legatura cu progresul la care ajung tarile europene. BILETUL NR. 17 n 1806, am ntlnit nca multe femei purtnd mbracamintea orientala, traind n case fara mobile si cu barbati gelosi nevoie mare. Insa revolutia care s-a petrecut atunci la Iasi, apoi la Bucuresti si n provincie, a fost pe catjde rapida pe tot att de completa: dupa un an, toate femeile din Moldova si din ara Romneasca au luat portul european. De pretutindeni, au sosit, n cele doua capitale, negustori de mode, croitorese... de la Viena si de la Paris... Curnd s-a vazut si mobila, ceva mai veche, adusa de la Viena cu mare cheltuiala. Trasurile care, mai nainte, aratau ca niste birje vechi din Viena, au fost nlocuite cu trasuri si calesti elegante. Casele s-au umplut de servitori straini, de bucatari francezi si, prin saloane si iatacuri, nu s-a mai vorbit dect frantuzeste. [...] Ctiva tineri au nceput sa poarte frac; nsa batrnii si barbatii cu slujbe si-au purtat mai departe barba si anteriul lung pna la glezne. [...] Moda apuseana accentueaza, la aceste doamne, gustul pentru lux mai mult dect la barbatii lor. [...] La barbati, schimbarea este ntr-adevar mai nceata. si, mai ales, li se ntmpla sa se ntoarca la ce fusese altadata. [...] Femeile nsa, de multa vreme, se mbraca toate europeneste... Se stie bine ca femeile sunt ntotdeauna primele care pasesc pe calea civilizatiei... ". (Neagu Djuvara, ntre Orient si Occident, capitolul Boierii) REZOLVARE A. Identificarea emitatorului si a contextului Emitatorul mesajului este autorul lucrarii ntre Orient si Occident, Neagu Djuvara. Contextul n care a fost redactat textul este dorinta autorului de a prezenta schimbarile produse la nivelul mentalitatii claselor sociale bogate la nceputul secolului al XlX-lea. B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului Fragmentul din ntre Orient si Occident este un text_naratjv cu elemente descriptive__deoarece ndeplineste urmatoarele conditii: emitatorul, care este si narator, prezinta o situatie reala din istoria tarii, evenimentele se afla ntr-o relatie cauzala, desi nu implica un numar de personaje n actiune. Prezenta naratorului este subliniata prin folosirea persoanei 1 deoarece acest narator este si personaj: am ntlnit. Naratorul realizeaza, o scurta prezentare a obiceiurilor pe care le-au adoptat boierii romni si, mai ales, sotiile lor odata cu noile schimbari produse la nivel european. Se observa prezenta indicilor temporali si spatiali: n 1806, lasi, Bucuresti, de la Viena si de la Paris. Textul contine si elemente descriptive, atunci cnd se descriu trasurile boierilor, dar si mbracamintea lor. La nivelul textului se remarca anumite sintagme care subliniaza gradarea actiunii: n 1806, apoi, dupa un an, curnd. C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de Vedere Textul ofera o imagine a modului n care, la nceputul secolului al XlX-lea, clasele sociale bogate au adoptat obiceiurile europene. Aceste schimbari au fost identificate mai nti la lasi, apoi la Bucuresti, ca apoi sa se raspndeasca si n provincie. Sunt prezentate mprumuturile din moda europeana: dupa razboi, femeile din

Moldova si ara Romneasca au adoptat portul european, motiv pentru care si-au facut aparitia negustorii de mode si croitoresele de la Viena si Paris. Influenta europeana nu s-a limitat la vestimentatie, treptat s-a extins si asupra interioarelor caselor boieresti si asupra trasurilor cu care acestia umblau. Bucataria europeana a fost, de asemenea, preluata iar limba vorbita n casele boieresti era franceza. Explicatia pe care autorul o da pentru aceasta situatie inedita este pasiunea femeilor pentru nou care, de cele mai multe ori, reprezintapasirea pe o treapta a civilizatiei. BILETUL NR. 18 n istorie, nu exista miracole, ci, din cnd n cnd, ntmplari minunate; exista, cteodata, n viata popoarelor clipe privilegiate cnd, ntr-o singura generatie, destinul aduna mai multe schimbari dect n cteva veacuri de toropeala. Asa s-a ntmplat la noiL cu barbatii nascuti, sa spunem, ntre 1800 si 1830, si pe care-i putem numi generatia de la 1848". Erau doar o mna de oameni, nsa luptau ca mnati de o credinta netarmurita n destinele tarii lor. Au zvrlit ca pe niste vechituri, obiceiurile, institutiile, pna si vocabularul, impuse de o putere straina. Au sorbit cu nesat din izvoarele culturii apusene; au adoptat institutii noi, au nnoit limba, au creat pe de -a-ntregul o literatura de valoare universala, au nceput n liniste, un proces democratic, ntr-un ritm nemaicunoscut de vreo alta tara din Europa; au fixat, pentru generatii, cu ndrazneala si realism, marile obiective politice ale neamului si au determinat Europa sa tina seama de ele. Ei au facut toate acestea. Au facut chiar mai mult: au faurii Romnia. (Neagu Djuvara, ntre Orient si Occident. REZOLVARE A. Identificarea emitatorului si a contextului Autorul lucrarii ntre Orient si Occident, Neagu Djuvara, este emitatorul mesajului. Contextul emiterii mesajului este analiza importantei pe care a avut-o generatia pasoptista n evolutia culturala a tarii. Perspectiva din care se analizeaza acest fenomen este una subiectiva, emitatorul conside rnd aparitia acestei generatii ca facnd parte dintr-un sir de ntmplari minunate". B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului Fragmentul din ntre Orient si Occident. arile romne la nceputul epocii moderne este un text jr^umentatiy, n care emitatorul aduce argumente pentru a sublinia importanta generatiei pasoptiste n istoria Romniei. Conectorii folositi sunt specifici textului argumentativ: nsa, dar. Ipoteza de la care pleaca autorul este ca, n istoria unei tari, se produc uneori ntmplari minunate, care schimba rapid evolutia acesteia. Una dintre aceste ntmplari minunate" este aparitia generatiei pasoptiste. Pentru a-si sustine opinia, emitatorul mesajului enumera actiunile pe care le-au facut pasoptistii. Concluzia la care ajunge autorul este ca, de fapt, ei au faurit Romnia deoarece au pus bazele dezvoltarii acestei tari. Limbajul este specific domeniului istoriei: generatie, generatia de la 1848, destinele tarii, putere straina, culturii apusene, institutii, obiective politice. C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de vedere Prin intermediul acestui text, emitatorul si exprima opinia cu privire la importanta generatiei pasoptiste n istoria si cultura Romniei. Reprezentantii generatiei de la 1848 sunt admirati pentru ca au reusit sa nlature obiceiurile, institutiile si limba impuse de puterile straine si sa lupte pentru afirmarea unei constiinte nationale. Autorul considera ca acesti oameni, politicieni, scriitori, istorici etc, au nnoit institutiile tarii, au nnoit limba, au creat o literatura nationala originala, au stabilit obiective politice, adica au pus bazele a ceea ce nseamna azi Romnia. BILETUL NR. 19 Primul merit cultural esential al pasoptistilor este constiinta imensului gol istoric pe care sunt chemati sa-l elimine. Ideea obsedanta, exprimata adesea cu accente mesianice, este a nceputului" absolut si n toate domeniile. Romnii au trebuinta astazi sa se ntemeieze" afirma, n spirit si stil de manifest", N. Balcescu (1845). Lumineaza-te si vei fi!" reprezinta aceeasi lozinca a nceputului n toate directiile. O autogeneza prin arile romne la nceputul epocii modeme)

cultura a fiintei nationale. si, tot n acest sens, al nceputului" cu orice pret, total radical si fara inhibitii, trebuie citit si ndemnul lui Heliade-Radulescu: Scrieti, baieti, numai scrieti". [...] Este evident ca pasoptistii nu dispuneau dect de o singura metoda imediata si practica de recuperare a ntrzierii culturale. De a umple " golul istoric si de a ncepe construirea unei culturi romne moderne " nca inexistenta: sincronizarea " rapida si pe scara cea mai larga. In primul rnd, prin imitatii, adaptari, compilatii, traduceri. Pna n 1848, data simbolica, se constata o adevarata invazie de traduceri n toate domeniile... Acum se pun si bazele primelor biblioteci" de traduceri din literatura universala. Heliade-Radulescu lanseaza nca din 1829 un astfel de proiect: Din biblioteca romneasca". Are n vedere si o Colectie de autori clasici" (1836). Reia - dupa un proiect francez contemporan, al lui A. Aime Martin (Plan d'une bibliotheque universelle, 1837) - un vast si practic irealizabil catalog romnesc al unei Biblioteci universale" (1846). Ideea plutea n aer. Obseda si pe altii. Aceasta vointa si utopie a totalitatii, inspirata de obsesia si pashmea nceputului" absolut, reprezinta un enorm salt calitativ. O frenetica deschidere, urmata de o integrare si asumare, fara precedent la noi, a culturii universale. Pentru constiinta spirituala romneasca reprezin o initiativa si o experienta unica, de mari ta proportii. O adevarata premiera absoluta". (Adrian Marino, Actualitatea ideologiei pasoptiste) REZOLVARE A. Identificarea emitatorului si a contextului Adrian Marino, autorul cartii Actualitatea ideologiei pasoptiste, este emitatorul acestui mesaj. Contextul n care a fost redactat textul este dorinta autorului de a pune n evidenta importanta generatiei pasoptiste pentru dezvoltarea ulterioara a culturii romnesti. B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului Fragmentul din Actualitatea ideologiei pasoptiste este un text argumentativ, apartinnd stilului stiintific, n care emitatorul pune n evidenta dificultatile cu care s-au confruntat pasoptistii n ncercarea lor de a pune bazele unei noi culturi. Conectorii folositi sunt specifici textului argumentativ: primul, n acest sens, este evident ca, n primul rnd. Autorul nu se multumeste sa emita opinii, ci si sustine argumentele cu exemple din documentele vremii. Limbajul este specific criticii si istoriei literare, exemplificat prin termeni cum ar fi: merit cultural, autogeneza, sincronizarea, imitatii, adaptari, compilatii, traduceri, biblioteci, literatura universala, integrare si asumare a culturii universale. La nivelul punctuatiei, se remarca folosirea ghilimelelor pentru a fi pus n evidenta sensul figurat al unor cuvinte: nceputului, umple, biblioteci. C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de vedere Textul exprima opinia criticului Adrian Marino cu privire Ia importanta contributiei pasoptistilor la constituirea literaturii si a culturii romnesti. Prima problema cu care s-au confruntat pasoptistii si care reprezinta si primul argument al autorului este constiinta golului istoric pe care acestia simteau c trebuie sa-1 umple. Pentru a putea realiza acest deziderat, pasoptistii trebuiau sa construiasca" o cultura nationala si vor realiza acest lucru prin sincronizare. Aceasta sincronizare la cultura occidentala se va produce la nceput prin imitatii, adaptari, compilatii si traduceri. Este dat ca exemplu Ion Heliade-Radulescu, care si dorea sa alcatuiasca o biblioteca universala. Carturarii si ideologii vremii ndemnau oamenii de cultura sa participe la progresul tarii: Nicolae Balcescu (,JLumineaza-te si vei fir), Ion Heliade-Radulescu (Scrieti, baieti, numai scrieti"). Umplerea golului istoric" s-a realizat, n primul rnd, prin sincronizare cu literatura europeana, chiar daca aceasta a presupus si o serie de imitatii, adaptari, compilatii etc. Emitatorul atrage, nsa, atentia ca sincronizarea nu trebuie nteleasa ca simpla copiere a modelelor universale deoarece ea a reprezentat un ,^alt calitativ", un fenomen de integrare si asumare a culturii universale. BILETUL NR. 20 Una dintre caracteristicile cele mai pregnante ale generatiei pasoptiste^de carturari si scriitori a fost angajarea lor pe multiple variate planuri, n tqP'ceea ce a reprezen^ferwmen^^i eveniment crucial intestinul poporului lor.

De la politica (mai nti ca purtatori de idei noi, apoi ca participanti la reyolutieji la lupta pentru unire, n sfrsit ca demnitari aLstatului romn modern:iKogalniceanu j- prim-ministru, AlecsandrijiGhicd-ambasadori, ca sa dam numai exemplele cele mai cunoscute) si, am zice astazi, management cultural" (conducatori de ziare si de reviste, proprietari de tipografii si edituri, membri ai Societatii Filarmonice care va pregati primii actori profesionisti si ai altor asociatii culturale, pna la 4&ra transilvana sau Societatea Academica, viitoarea Academie Romna), pna la creatia literara si artistica propriu-zisa (Asachi, de pilda, se pricepea la artele plastice si a conceput cteva gravuri de succes n epoca). Facnd multe si de toate ", n sensul bun al cuvntului, pentru ca nu si-au risipit niciodata energiile n van, nu au produs dect rareori capodopere (unele dintre scrierile lor ramn, totusi, puncte de refe rinta n istoria literara Zburaiorul, lui Heltade. Radulescu, Alexandru Lapusneanul ,al lui Negruzzi [...], "Pastelurile lui Alecsandri, printre alte exemple posibile), dar au initiat n toate genurile (liric, epic si dramatic) directii pe care le vor continua, cu maTmulte mpliniri, urmasii lor din ultimele decenii ale veacului al XlX-lea si din cel urmator. (Georgeta Antonescu, Literatura romna n epoca pasoptista, n Limba si literatura romna) REZOLVARE A. Identificarea emitatorului si a contextului Emitatorul acestui mesaj este Georgeta Antonescu, care subliniaza importanta generatiei pasoptiste pentru dezvoltarea culturii romnesti. Contextul n care a fost redactat textul este analiza principalelor contributii pe care pasoptistii le-au adus n diferite domenii. B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului Fragmentul din Literatura romna n epoca pasoptista este un text argumentativ, apartinnd stilului stiintific^ n care emitatorul aduce argumente pentru a sublinia importanta generatiei paso ptiste pentru cultura tariifcqnectorii folositi sunt specifici textului argumentativ: mai nti, apoi n sfrsit, de pilda, pentru ca. alte exemple, dar. Ljmbaiu] este specific cnSciTsi istoriei literare si cuprinde urmatorii termeni: generatiei pasoptiste, asociatii culturale, creatia literara si artistica, capodopere, istoria literara, genurile liric,' epic si dramatic. Folosirea termenului de management cultural ntre ghilimele subliniaza sensul figurat al acestui cuvnt. C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de vedere Ipoteza de la care pleaca autoarea este ca generatia pasoptista si a adus, n spatiul romnesc, contributia n diferite domenii: politica, literatura, cultura. Pentru sustinerea argumentelor sunt d ate ca exemple numele unor personalitati a caror activitate nu s-a rezumat la domeniul literaturii, ci s-a extins si n domeniul politic: Mihail Kogalniceanu, Vasile Alecsandri si Ion Ghica, demnitari ai tarii reprezentnd-o, peste granite, ca ambasadori. De asemenea, ei s-au ocupat de dezvoltarea tarii la nivel cultural, prin nfiintarea de tipografii, edituri, centre culturale. Aportul n ceea ce priveste literatura nu este minimalizat, chiar daca autoarea si exprima opinia ca operele lor nu sunt capodopere {Zburatorul de Ion Heliade-Radulescu, Alexandru Lapusneanul ds, Costache Negruzzi), pentru ca ei au contribuit la dezvoltarea genurilor si speciilor literare si au influentat literatura urmasilor. Concluzia autoarei este ca importanta pasoptistilor este foarte mare deoarece aceasta generatie de oameni a pus bazele culturii romnesti. BILETUL NR. 21 In Introducea la Dacia literara, Kogalniceanu asterne pe hrtie programul si manifestul romantismului romnesc. El este^sincrbniacu acela din Rusjg, Spania, Portugalia si din alte tari, avnd acelasi aspect, vadit, din capul locului, n pledoaria autorului pentru natura, folclorul, obiceiurile, istoria (cu exact un deceniu mai devreme si Heliade Radulescu o recomanda ca izvor) si limba nationala (ntelegnd explicit ca e vorba de romnii din toate provinciile Daciei). Cine nu stie pe de rost aceste cuvinte? Istoria noastra are destule fapte eroice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si poetice ca sa putem gsi si la noi lesujeturi de scris fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne mprumutam de la alte natii".

Prima generatie romantica nu se va abate cu o iota de la acest program ideologic si n primul rnd Kogalniceanu nsusi, dnd exemplul cuvenit n Un nou chip de a face curte, unde culege o oratie de nunta taraneasca si prezinta cu simpatie ceremoniile respectivului eveniment. Formula launtrica a romantismului nostru literar ramne aceeasi cel putin pna la Eminescu. unde ea se modifica n chip semnificativ, desi nu pna la nerecunoastere, sub presiunea att a mintii geniale a poetului, ct si a noului context socio-cultural, tot mai victorian, al carui lider de opinie devine Titu Maiorescu. (Nicolae Manolescu, Istoria critica a literaturii romne) REZOLVARE A. Identificarea emitatorului si a contextului Emitatorul acestui mesaj este criticul literar Nicolae Manolescu, care-si expune un punct de vedere n legatura cu romantismul, referindu-se la Introductia la Dacia literara" redactata de Mihail Kogalniceanu. tContextul n care a fost emis acest mesaj este preocuparea-pentru evidentierea particularitatilor literare specifice romantismului, asa cum sunt ele expuse n programul literar al revistei. B. Reflectarea asupra elementelor constitutive al mesajului e n acest fragment sunt expuse cteva idei despre ceea ce a nsemnat pentru romantismul romnescIntroductia lui Mihail Kogalniceanu. Textul este unul stiintific. spe^]fi.-criticii literare, raportndu-se la configurarea caracteristicilor unei perioade literare si continnd termejii/sintagme de specialitate cum ar fi: generatie, program ideologic, sincronic, manifest, pledoarie etc. Limbajul este caracterizat prin claritate si precizie stiintifica, urmarind prezentarea, ntr-o forma ct mai nuantata, a unei probleme de specialitate, strict literara. Folosirea numeroaselor neologisme, cum ar fi: sincronic, lider, opinie, este un alt argument pentru ncadrarea textului n stilul stiintific C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de vedere Textul prezentat exprima sintetic opinia criticului Nicolae Manolescu n legatura cu evolutia curentului romantic n literatura romna. Ceea ce a caracterizat romantismul romnesc, care, n opinia criticului, este sincronic cu cel din Rusia, Spania si Portugalia, a fost orientarea accentuata a adeptilor sai catre izvoarele autohtone de inspiratie, n special istoria, traditiile si specificul arilor romne.Generatia de nceput a respectat programul literar recomandat de Kogalniceanu iar formula romantica nu este modificata definitiv nici chiar atunci cnd este preluata si schimbata sub presiunea operei poetice a lui Eminescu si sub auspiciile operei critice a lui Titu Maiorescu. BILETUL NR. 22 Iubite amice, Grei, dar placuti ani am petrecut noi mpreuna; mult amjuptat noi, tinerii de pe atunci, cu prejudetele si cu obiceiurile cele rele, mult am apropiat noi clasele ntre damele; multe idei gresite de ale batrnilor si de ale boierilor am spulberat si multe idei moderne am mplntat n spirite; multa rugina am curatit de pe multi. Am facut-o, respectnd credintele fiecaruia, cinstind perii cei albi, laudnd si admirnd fapta buna, ori de unde venea, si venernd pe acei cari iubeau tara si dreptatea.Lucram si luptam nu mpins de setea de posturi bine platite sau dedorinta de ranguri pe scara arhontologiei, dar numai de dorinta de adezvolta n spirite si n inimi sentimentul binelui, al frumosului siiubirea de tara. In bani eram platiti cum da Dumnezeu; eu, pentrudoua lectii pe zi, adica 24 de ceasuri, de catedra pe saptamna,primeam 300 de lei vechi, 8 galbeni, ceva ca un franc pe lectiune; dareram bine rasplatit prin satisfactiunea ce simteam vaznd pe toataziua cum se largea cercul ideilor celor bune. Lucram^ fiecare cucuvntul si cu condeiul, dupa puterile mijloacelor noastre, ladezvoltarea nationalitatii romne. si stii ca lucru nu era lesne ntr-untimp pe cnd chiar cea mai mica aluziune era pedepsita cu nchisoaresi cu exil. [...] Eram sustinuti n societate, n propaganda ce faceam nfavorul ideilor liberale de Elena Negri, sora lui Costache Negri, deamica sa, frumoasa si gratioasa Ejnilia^Reymon, de fiicele doamneiMaria Rosnovanu, Caduca si Zoe^Sturdza. Ideile egalitare sidemocratice ncepuse[ra] a se introduce chiar n saloanele elegante siaristocratice ale placutei si spirituoasei contese Elena Sturdza.

Cu cta parere de rau am parasit lasul si m-am despartit de voi, bunii mei amici; o datorie de familie sacra si dureroasa ma chema la Bucuresti: tatal meu cazuse greu bolnav (Ion Ghica, Scrisori catre Vasile Alecsandri) REZOLVARE A. Identificarea emitatorului si a contextului Emitatorul acestui mesaj este scriitorul Ion Ghica, care i adreseaza lui Vasile Alecsandri o scrisoare de prietenie. Intentia acestei scrisori este de a rememora momentele grele, dar frumoase si pline de satisfactii ale anilor trecuti, petrecuti mpreuna. Imboldul de a redacta scrisoarea este generat de dureroasa despartire de prietenii de la Iasi, din cauza problemelor aparute n familia scriitorului. B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului Ideile expuse n acest fragment, apartinnd stiluli ......................... se refera la momentele de grea ncercare pentru oamemi de cultura din perioada pasoptismului, care se straduiau din rasputeri sa promoveze valorile si principiile culturii romne. Tonul scrisorii este unul afectat, puternic marcat din punct de vedere subiectiv, att prin continutul ideilor, ct si prin modul lor de prezentare. Se remarca, la nivelul limbajului, formulari afective, proprii stilului iepistolar: iubite amice, bunii mei amici, dar si calitati particulare ale stilului: armonia si finetea prezentarii continutului. Vocabularul este unul spjscifjc perioadei secolului al XIX-lea: prejudetele, galbeni, lectiune, aluziune etc. C. Construirea unei interpretari/exprimarea argum entata a unui punct de vedere Textul reprezinta o confesiune a emitatorului adresata unui drag prieten, n persoana scriitorului Vasile Alecsandri. Ideile prezentate n aceste text epistolar sunt de natura ideologica, reprezentnd conceptiile de viata ale celor doi prieteni. Acestea sunt concretizate n afirmatiile lui Ion Ghica: mult am luptat noi, tinerii de pe atunci, cu prejudetele si cu obiceiurile cele rele, mult am apropiat noi clasele ntre dansele; multe idei gresite de ale batrnilor si de ale boierilor am spulberat si multe idei moderne am mplntat n spirite; multa rugina am curatit de pe multi. Am facut-o, respectnd credintele fiecaruia, cinstind perii cei albi, laudnd si admirnd fapta buna, ori de unde venea, si venernd pe acei cari iubeau tara si dreptatea.'". De asemenea, este prezentata si ideea de apostolat cultural pe care scriitorii si l-au asumat, n modul cel mai serios, pentru propasirea limbii si culturii poporului romn. BILETUL NR. 23 Alecsandri a contribuit n larga masura la modernizarea vietii noastre_jmblice, politice si culturale prin creatia lui dinamica, prin prestigiul sau personal, prin functiile oficiale pe care le-a ndeplinit, cajninistru, ca membru al Academiei mai trziu, prin sprijinul decisiv dat contactelor noastre cu Occidentul romanic, n special. Azi aproape s-a uitat amanuntul publicarii de catre poet a unei Gramatici romnesti" la Paris, n 1863, prin care, cu multe texte paralele n cele doua limbi, ilustrnd normele acestei limbi, Alecsandri a contribuit n foarte mare masura la nnoirea resurselor expresive ale romnei literare prin contactul strns cu civilizatia, literatura si limba franceza si cu cea italiana, deopotriva; lucru fundamental, scrisul lui fttftTa asimilat si nnobilat mii de neologisme indispensabile modernizarii si chiar reromanizarii limbii noastre. Ceea ce primeam acum un secol venea din tezaurul comun, imens, al romanitatii, din cstigurile culturii romanice occidentale, care a regenerat toata cultura europeana, n toate limbile. (Gh. Bulgar, Vasile Alecsandri, n Limbaj si arta literara n opera scriitorilor romni) REZOLVARE A. Identificarea emitatorului si a contextului n acest text, emitatorul este filologul si istoricul literar Gh. Bulgar, care analizeaza, din perspectiva criticii literare, nu numai opera artistica a lui Vasile Alecsandri, ci si pe cea stiintifica. Intentia este aceea de a evidentia rolul covrsitor pe care opera lui Alecsandri, n ntregul ei, 1-a avut pentru nnoirea limbii romne literare. Aceste elemente sunt prezentate n contextul evaluarii contributiei scriitorului Vasile Alecsandri la evolutia literaturii romne. B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului

Textul apartine stilului stiintific. fiind unul informativ, iar limbajul este specific criticii literare, raportndu-se la configurarea caracteristicilor unei perioade literare si continnd termeni/sintagme de speciajitate cum ar fi: normele limbii, expresivitatea, resursele, nnoirea etc. Limbajul este.caracterizat prin obiectivitate, precizie si cantajejar mesajul se refera strict la un anumit domeniu, respectiv la o anumita opera. Organizarea textului este una de tip_argumentativ, motivata de scopul autorul de a evidentia contributia lui Vasile* Alecsandri la promovarea valorilor culturale ale romnilor. C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de vedere Textul exprima opinia criticului literar Gh. Bulgar cu privire la contributia activitatii artistice si stiintifice a lui Vasile Alecsandri la rennoirea spiritului si culturii romne. Pe lnga importanta deosebita pe care au avut-o creatiile artistice ale lui Vasile Alecsandri (poet care introduce specia pastelului n literatura romna, prozator care aduce n atentia publicului cititor aspecte ale realitatii societatii contemporane - secolul al XlX-lea -, dramaturg renumit pentru acea perioada), criticul evidentiaza si contributia acestuia la promovarea limbii romne prin publicarea Gramaticii romnesti, din 1863, la Paris. De asemenea, patrunderea n limba romna a acelei perioade a mii de neologisme se datoreaza, n mare parte, activitatii carturaresti a lui Vasile Alecsandri. BILETUL NR. 24 Alaturarea acestor doua caractere deosebite, care dovedeste att de midi nrurirea Evropei asupra unei parti dintre romni, partea bogata si privilegeta, si lupta necontenita ntre ideile vechi si noua nu era nicidecum tiparita pe fata capitalei noastre cu vro ctiva ani mai n urma. Atunci ea purta o fizionomie mai mult orientala; nsa de cnd spiritele au nceput a sa dezvali la razele civilizatiei, o mare prefacere s-au ivit n toate, o schimbare rapide s-au savrsit att n gusturile ct si n obiceiurile acelei mici parti a societatii romnesti de care am pomenit. Hainele lungi si largi au dat rnd straielor mai strmte a Evropei; slicul s-au nchinat dinaintea palariei; ciubotele rosii si galbine au dat pasul ncaltamintelor de vax; divanurile late s-au cioplit n forme de canapele elegante, si n urmarea tuturor acestor noutati si a mai multor alte ce s-au introdus cu moda, casele au trebuit negresit sa priimeasca o forma straina si potrivita cu natura ideilor de astazi. Ele au nceput a sa supune regulelor proportiei, a sa mpodobi cu coloane, cu ferestre largi si luminoase, cu balcoane desfatate [...]; au nceput, ntr un cuvnt, a sa radica pe planuri elegante si placute ochilor. Aceste zidiri noua formeaza partea evropieneasca a orasului. Ct pentru cea orientala, ea este reprezentata prin o multime de hardughii vechi, nalte, strmbe, mucede, cu paretii afumati si crapati, cu ferestrele mici si chioare, cu stresinile putrede si ascutite, cu scarile ntunecate, cu odaile ofticoase, cu ograzile mari si pustii, cu gradinile pline de buruiene salbatice si cu ziduri groase pimpregiur. (Vasile Alecsandri, Iasii n 1844) REZOLVARE A. Identificarea emitatorului si a contextului Emitatorul acestui mesaj este scriitorul Vasile Alecsandri, care analizeaza situatia arilor romne, n special realitatile lasilor din acea perioada (1844), n contextul emanciparii sociale si culturale. Aceste aspecte sunt prezentate cu ochiul unui fin observator al dinamicii societatii romnesti, dar si din punctul de vedere al omului de cultura, preocupat de transformarile pe care le cunostea societatea. B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului Textul de fata apartine stilului_oratoric, caracterizat prin ordonarea ideilor si sistematizarea unui punct de vedere, privind influentele Europei asupra specificului oriental al Moldovei secolului al XlX-lea. Vocabularul folosit, deosebit de eterogen, apartine, pe de o parte, limbajului cult, caracterizat prin folosirea a numerosi termeni livresti pentru acea perioada: nrurire, tiparita, fizionomie, privilegiat, iar, pe de alta parte, limbajului popular, prin folosirea termenilor: hardughii, chioare, ofticoase etc. Din punct de vedere al organizarii, textul poate fi ncadrat n categoria celor argumentative, ntruct, prin continutul lui, sunt evidentiate profundele schimbari ale societatii romnesti. C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de vedere

Ideile principale identificabile n acest text sunt cele privitoare la schimbarile majore care au loc n societatea romneasca n momentul n care aceasta intra n contact cu ten