Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara a Banatului Timisoara

FACULTATEA DE MANAGEMENT AGRICOLSpecializarea IEA/IMAPA

REFERATDISCIPLINA

AGROTEHNICĂ

SEF DISCIPLINAPROF. DR. CÂRCIU GHEORGHE

STUDENT:KOTELES ARPAD

Iunie 2014

TIPURI DE ARĂTURĂ DUPĂ PERIOADA DE EXECUTARE

In functie de anotimpul in care se executa, se cunosc araturi de vara, de toamna, de iarna si de primavara.

Araturile de vara sunt numite si ogoare de vara, executandu-se vara, dupa recoltarea culturilor timpurii. Araturile de vara constituie lucrarea de baza pentru culturile succesive, pentru cele de toamna, fiind la fel de favorabile si culturilor care se seamana primavara. Prin araturi de vara se destelenesc si pajistile naturale sau cultivate.

Araturile de vara prezinta urmatoarele avantaje:-         mentin apa in sol datorita stratului afanat izolator pe care il creeaza. Acest strat afanat favorizeaza de asemenea patrunderea si inmagazinarea unor cantitati mari de apa din precipitatii;-         asigura o combaterea buruienilor cu 40–60% mai buna comparativ cu   aratura de toamna;prin conditiile pe care le creeaza in sol contribuie la inmultirea si intensificarea activitatatii bacteriilor nitrificatoare, conctretizate prin cresterea continutului de nitrati, de fosfor si potasiu mobil din sol.-         favorizeaza descompunerea miristei si a celorlalte resturi vegetale incorporate in sol.            Cu privire la perioada de executare, araturile de vara trebuie efectuate imediat dupa recoltarea plantei premergatoare; in acest fel umiditatea existenta inca in sol va permite obtinerea unei araturi de buna calitate si cu un consum redus de energie. Orice intarziere in executarea araturii de vara se va solda cu serioase pierderi de recolta.

Araturile de vara trebuie sa fie de calitate, bine maruntite si nivelate, in acest scop plugul lucrand in agregat cu grapa stelata sau grapa cu colti.

Aratura de toamna se practica, de regula dupa culturile care elibereaza terenul toamna, sau pe suprafetele care s-au eliberat vara si din diferite motive nu au fost arate.

Araturile de toamna, numite si ogoare de toamna, sunt destinate in cea mai mare parte, culturilor care se seamana primavara, dar de multe ori reprezinta lucrarea de baza si pentru culturile de toamna.

Araturile de toamna au efecte favorabile mult diminuate fata de araturile de vara, dar sunt net superioare araturilor de primavara.

Dezavantajele araturilor de toamna fata de cele de vara se explica prin perioada mai scurta de la arat la semanat, conditii de temperatura, umiditate si hrana mai putin favorabile pentru microorganismele folositoare din sol si pentru germinarea semintelor.

Araturile de toamna care se executa pentru culturile de primavara sunt mai bune decat araturile de primavara, din urmatoarele motive:-              acumuleaza cantitati mari de apa in sol in perioada rece a anului;-              contribuie in mare masura la combaterea buruienilor, bolilor si daunatorilor;-              prin procesul de inghet – dezghet se reface structura solului;-              pe terenurile arate din toamna pregatirea patului germinativ si semanatul in primavara pot fi demarate mai devreme.

Eficacitatea araturilor de toamna creste pe masura ce sunt executate toamna cat mai timpuriu.

Ogoarele de toamna pentru semanaturile de toamna se executa cu plugul in agregat cu grapa stelata, la 18–20cm adancime, cu 10–15 zile inainte de semanat. Daca umiditatea solului este scazuta, adancimea de arat poate fi redusa, pana la obtinerea unei araturi de calitate.

Adancimea araturilor de toamna pentru semanaturile de primavara poate fi mai mare, dar se stabileste pentru fiecare caz in parte, in functie de umiditatea solului, de cerintele

pentru adancimea araturii ale plantelor care urmeaza a se cultiva, de tipul si insusirile solului si de adancimea la care s-a arat in anul precedent.

Aratura de iarna se executa atunci cand din diferite motive nu s-a putut ara din toamna.

Se pot efectua araturi in timpul iernii cand solul nu este prea umed, cand nu este inghetat puternic si cand terenul nu este acoperit cu un strat prea gros de zapada.

Araturile de iarna sunt normale sau adanci, in functie de tipul de sol si cultura care urmeaza sa se infiinteze in primavara.

Araturile de iarna nu se ridica la nivelul calitativ al araturilor de toamna, dar sunt superioare araturilor de primavara, contribuind la decongestionarea lucrarilor agricole din aceasta perioada.

Aratura de primavara nu se recomanda in cele mai multe zone agricole din tara noastra, datorita numeroaselor dezavantaje pe care le prezinta:-              nu asigura combaterea eficienta a buruienilor, bolilor si daunatorilor;-              nu permite patrunderea si inmagazinarea in sol a apei din precipitatiile care cad in sezonul rece;-              favorizeaza pierderea apei din sol;-              solurile arate primavara, datorita unei activitati biologice reduse, acumuleaza cantitati mici de substante usor accesibile, in special nitrati;-              pregatirea patului germinativ se realizeaza cu dificultate, semanatul culturilor de primavara facandu-se cu intarziere, in afara epocii optime.

Toate aceste dezavantaje se resfrang negativ asupra nivelului recoltei. Productiile care se obtin sunt mici si cunosc fluctuatii mari in functie de conditiile climatice ale fiecarui an.

Daca totusi, din motive obiective terenul nu s-a arat toamna sau iarna, primavara cat mai devreme se ara cu plugul in agregat cu grapa, pentru a diminua cat mai mult pierderile de apa din sol.

Ca adancime, araturile de primavara pot fi superficiale sau normale.

BIBLIOGRAFIE

1. http://www.scrigroup.com/afaceri/agricultura/Clasificarea-araturilor-dupa-p53475.php

INDICATORII FERTILITĂȚII SOLULUI

Fertilitatea solului este capacitatea solului de a pune la dispozitia plantelor verzi in tot timpul vegetatiei, in mod permanent si simultan, substantele nutritive si apa, in cantitate indestulatoare, fata de nevoile acestora si de a sigura conditiile chimice si biochimice necesare cresterii si dezvoltarii plantelor, in ansamblul satisfacerii si a celorlalti factori de vegetatie. 

Activitatea umana poate dirija fertilitatea solului, in sensul cresterii acesteia, deplasând echilibrul ecologic in limite rationale, dar poate determina si o modificare drastica a fertilitătii pâna la transformarea terenurilor fertile in terenuri aride.

Eroziunea, spalarea solului, exploatarea prin supracultivare reprezinta factori care sunt responsabili pentru reducerea nivelului de fertilitate a unui sol. 

Tipuri de fertilitateFertilitate naturala (initiala) ia nastere in mod natural si este specifica fiecarui tip de

sol, depinzând de factorii fizici, chimici si biologici ai solului. Fertilitatea unui sol podzolic = gradul de saturatie in baze si de cantitatea de aluminiu

mobil. Fertilitatea solurilor mlăstinoase = aprovizionarea cu K si P si de eventualele carente

de Ca, Mg, B, Cu si Zn.Fertilitatea unui sol organic alcalin = eventualele carente in Mg, B, Cu si Zn. Un sol cu o fertilitate naturala foarte mica poate sa fie transformat intr-unul fertil, prin

corectarea factorilor limitativi (pH-ul, regimul de apa din sol, continutul de saruri si ioni solubili etc.). 

Fertilitate artificiala apare ca efect direct datorat adaosurilor de ingrăsaminte, tehnicilor agricole utilizate pentru lucrarea solului, precum si ca efect secundar al activitătilor antropice legate de arderea combustibililor, evacuarea cenusilor zburatoare rezultate din industrii;

Fertilitate potentiala reprezinta capacitatea solului de a pastra apa si substantele nutritive necesare plantelor, dar care, datorita unor factori nu pot fi puse la dispozitia plantelor in mod complet;

Fertilitate economica (efectiva) reprezinta suma dintre fertilitatea artificiala si fertilitatea naturala. Se poate vorbi despre o fertilitate economica doar când solul este cultivat si aceasta fertilitate se exprima prin nivelul recoltelor obtinute. 

Fertilitatea solului se caracterizează prin:-indicatori fizici: textură, structură, stabilitatea hidrică a agregatelor (însuşirea

agregatelor de a nu se desface sub acţiunea apei),  porozitate totală, densitatea aparentă, volumul edafic util (volumul de sol până la roca dură din care se scade procentul de schelet) etc.

- indicatori chimici: reacţia solului, capacitate totală de schimb cationic  (suma cationilor bazici şi acizi adsorbiţi), gradul de saturaţie în baze (reprezintă ponderea cationilor bazici din capacitatea totală de schimb cationic, conţinutul în elemente nutritive (N, P,K), conţinutul în humus etc.

- indicatori biologici: respiraţie solului, activitatea enzimatică, nitrificarea, amonificarea,  număr de bacterii, ciuperci etc.

Metodele agrotehnice de dirijare a fertilitatii soluluiDupă luarea în cultură a unui sol, fertilitatea lui poate să sporească sau dimpotrivă, să

se reducă, ca o rezultantă a întregului complex de măsuri aplicate. Pentru menţinerea sau ameliorarea fertilităţii solului se recomandă o serie de măsuri agrotehnice pentru îmbunătăţirea indicatorilor prezentaţi anterior.

Ameliorarea indicatorilor fizici.Textura se defineşte prin conţinutul procentual al diferitelor fracţiuni granulometrice (argilă, praf, nisip) care intră în alcătuirea solulu. Este o însuşire stabilă a solului.   Ea poate fi modificată prin arătură foarte adâncă sau desfundare atunci când textura stratului subarabil e diferită de cea a stratului arabil. 

Structura solului se poate reface prin: aplicarea gunoiului de grajd, îngrăşăminte verzi, resturi vegetale tocate, amendamente calcaroase, practicarea amendamentelor cu solă săritoare amelioratoare, executarea corectă a lucrărilor solului (umiditate corectă, număr redus de lucrări), folosirea unor substanţe chimice (tip crilium)

Compactarea poate fi eliminată prin scarificare, desfundare, arătură cu scormonitor, prin reducerea numărului de treceri ale agregatelor agricole, prin efectuarea lucrărilor solului la umiditate potrivită, prin fertilizare organică etc.

Ameliorarea indicatorilor chimici.Reacţia solului se corectează cu ajutorul amendamentelor. Pe solurile acide se

foloseşte amendamente calcaroase (piatra de var, carbonat de calciu rezidual), spuma de defecaţie de la fabricile de zahăr. Pe solurile alcaline se aplică fosfogips, gips, praf de lignit etc. Amendamentele se aplică sub arătură.

Conţinutul în elemente nutritive poate fi îmbunătăţit prin aplicarea îngrăşămintelor chimice şi organice.

Ameliorarea indicatorilor biologici.Măsurile care pot fi luate se încadrează în două grupe:- măsuri pentru îmbunătăţirea mediului de viaţă al organismelor din sol (afânarea solului pentru crearea condiţiilor aerobe, creşterea capacităţii de  reţinerea apă, corectarea reacţiei solului, evitarea monoculturii)- măsuri pentru asigurarea materiei organice – ca sursă de energie pentru organismele care trăiesc în sol –  corelarea adâncimii lucrărilor solului cu conţinutul acestuia în materie organică, aplicarea de materie organică, cultivarea în cadrul rotaţiei a leguminoaselor perene).

BIBLIOGRAFIE1. http://afaceriagricole.roditor.ro/2011/04/indicatorii-fertilitatii-solului/