Ramas bun ,doamna invatatoare !Pe poarta scolii pururi luminoasa

Ne-ai asteptat mereu surazatoareSi ne-ai primit cu dragoste in clasa;

Cat te iubim ,DOAMNA INVATATOARE!

Tu mana ne-ai purtat-o pe hartie

Si-n inimi ne-ai sadit cate o floare

Ce va-nflori in viata noastra maine;

Cat te iubim ,DOAMNA INVATATOARE!In mintea ta, copii noi vom ramane,

Dar pasii nostri vor urca spre soare;

Iar azisi mainesi mereu vom spune:

Cat te iubim ,DOAMNA INVATATOARE!

Ce-mpodobota e intreaga clasa!

Avem o ora speciala, mai aleasa,

Ce o vom tine minte fiecare:

E sarbatoarea despartirii noastre

De DOAMNA INVATATOARE!

Cu 4 ani in urma

-Va mai amintiti?Cu mama de mana ,cuminti,

Paseam pragul scolii sfiosi,

Niste prunci,

Noi, cei de acum,

Dar asa cum eram pe atunci.

A fost acea zi o sarbatoare

Cu flori, cu mari emotii, clasa intai, abecedare

Si prima intalnire cu DOAMNA INVATATOARE

Cu 4 ani in urma si la-nceput de toamna

Eram o copilita sfioasa,plapanda si mica.

M-ati mangaiat atunci pe crestet , DOAMNA!

Si parca m-am simtit mai maricica

Cu 4 ani in urmasi la-nceput de toamnaEram un tanc plapand, sfios si mic;

M-ati mangaiat atunci pe crestet,DOAMNA!

Si parca m-am simtit voinic.

Aceasta prima zi de scoala

Si intalnirea mea cu DOAMNA INVATATOARE

Nici mie nu mi-e stearsa din uitare ,

A fost o sarbatoare!

Ne indreptam in grup spre clasa I

Cu inimi de pitici ,dar ochii mari

Si am aflat, nu fara-nfiorare,

Ca din copii am devenit scolari.

Credeam ca ne-ati vazut in ochi de stele

Bobite calde de margele;

Saule-ati vazutacum stiu clar

Dar le-ati inchi intr-un sertar.

Ce calda mana mi-ati intins!

Si-am scrissi am citit cu spor.

Mie si noua tuturor

Poarta de taina ne-ati deschis

In vraja lumii cartilor.

Alfabetul ca paunul

In abecedar statea

De la A la Z nici unulDintre noi nu il stia.

Dar l-am invatat pe-ncetul:

Ba un bat, ba un carcel

Si-nvataram alfabetul:

Suna clopotel!

Va trece timpul asternand uitarea,

Dar langa chipul mamei mult iubit,

Mereu vom tine minte un alt chip,

Un chip distins si drag invatatoarea!

Cu 4 ani in urma,cand am venit la scoala,

Unii eram mai vrednici,iar altii mai poznasi,

Dar toti taceam cand auzeam in clasa

Mult asteptatii, cunoscutii pasi.

Aici la scoala, ca acasa vine

Si ne-a-nvatat de cate sunt pe lume

In vorbe limpezi de stiinta pline

Si pentru intelesul nostru anume.

Of! Cat ne-am razboit cu scris-cititul,

Cu cifre ce-am scazut si-am adunat!

La unii in carnete scriaF.B.

La altii, la sfarsit doar Promovat

Ea 4 ani s-a tot plecatCu noi pe pagina ades,

Ca dintr-a cartilor comoara

Sa prindem stropul de-nteles.

Iar anii-acestia toti trecura

Si-n minte inca am pastrat

Cand ne parea o aventura

Gasirea unui predicat.

O nava clasa; carma bunaAfland temei cuvantului,Cu el sa facem impreunaInconjurul Pamantului.Mui mult decat o zana

Era invatatoarea,

Cand desluseam raspunsul

Ce cuprindea-ntrebarea:

-Ce e gandul?

-Ce-i cuvantul?-Ce e cerul?

-Pentru ce?....Si pentru cine?

-si de unde?Pana unde bate vantul?

-Ce e ploaia?

-Ce-i ninsoarea?

- Cum se naste peste zarea aburita minunatul curcubeu?

-Si de ce curg doar la vale apele mereu?

-Soarele unde se duce sa se culce?

-De ce oare tot rasare si apune iar si iar?

-Si de ce lumineaza ziua doar?

-Cerul noptii de ce oare,de Luna-i vegheat?

-Si de ce e numai noaptea cerul instelat?

-Ce e marea?

-Ce e zarea?

-Pentru ce-nfloreste foarea?

-Pentru ce rodeste pomul?

-Pentru ce traieste omul?

-Cine-s EU?

-Cine-s strabunii ce ii mostenesc?-Pentru ce-i picior de rai plaiul stramosesc?

-Pentru ce de miere-i graiul nostru romanesc?

-Unde-s muntii?

-Unde-i dealul?

-Dar campia?

-De ce canta fara seaman ciocarlia?

-De ce noi ne iubim glia

ce se cheama Romania?

In anii-acestia am facut de toate,

Nu doar am invatat raspunsuri dupa carte

Ori ganduri ce-s surprinse intre randuri.

Daca uneori ni se parea prea greu sa invatam,

Mereu ne-a fost drag sa cantam,sa dansam

Clipa de clipa anii-si trec cadentaSe adunasi se-nsirasi se tes

Iar in efervescenta zidirii lor in fapte,

Noi spre-mplinire trecem

Si nu ne-oprim din mers.

O sa ne amintim cu mult drag

de frumoase serbari

de excursii prin minunate locuri,

de glume cu haz si jocuri.

Deopotriva stanca si marea cea adanca,

Cu inima in cuget,si cuget in simtire,

E DASCALUL, acela ce duce fiinta-mi spre-mplinire.

Dar anii trec si trec

Fara de stire,

Iar bratele noastre deschise spre

zbor si departatre Cuprind la ceas de despartire

o draga amintire

Si-n ea,pe

DOAMNA NOASTRA-NVATATOARE.

Pe vreme rea ,pe vreme buna

Am petrecut atatea impreuna!

Si chiar de treburi multe va copleseau in acest rastimp,

Pentru noi, mereu v-ati facut timp.

Nu cred ca am putea vreodata a uita

Ca doamna noastra invatatoare

Implinea adevarata sarbatoare

De ziua mea, de ziua ei, de ziua lui, de ziua ta.

Pe podium urcata sa fiu mai inalta:

O calda imbratisare

Cuvinte fara seaman ticluite in urari de neuitat

Flori,si surprize,

Sarutul parintesc pe frunte dat.

Draga DOAMNA NOASTRA INVATATOARE,

Pentru fiecare clipa de cant si sarbatoare,

Din inima curata de copil rostim:MULTUMIM!

Atunci cand esti severa,Noi toti iti stim de teama,

Dar si atunci esti dreapta si blanda,

Cu suflet ca de mama.

Cand am facut vreo pozna,

Si cand te-am suparat,

Desigur ca te-ai intristat

Si ne-ai certat.

Atunci s-a intristat drag chipul tau;

Ca am gresit, azi mult ne pare rau.

Permiteti deci, din suflet sa rostim:

Ne iarta, DOAMNA!

N-o sa mai gresim.

Cand era greu, ades ne-ati zis

Ca cerul nu-i doar fara nor.

Sa fim destoinici ne-ati pretins,

Ca-n viata nu-i nimic usor.

Si oarecand de ati lipsit,

Ce mult atunci ne-am necajit!

Ca e usoara truda noastra.

Doar sub privirea dumneavoastra.

Si in dulapuri ferecate

Sunt toate poznele-ncuiate;

Le-ati adunat ca pe margele,

Dar noi am invatat din ele.

Acum cand patru ani s-au dusCa soarele catre apus,

Ne inaltam curand pe alta treapta

Si multumind, va sarutam mana cea dreapta.

Ni-e cantecul inlacrimat

Precum e cupa florilor de roua

Dar nu pot crede timpul c-a zburat,

Ca maine mai departe vom privi

Si vom incepe o poveste noua.

Poate-i regretul ca lasam in urma

Prima poveste din ABECEDAR,

Prima copilarie si primele amintiri

Din viata de scolar.

Iar acum draga invatatoare,

La a despartirii noastre sarbatoare,

In clipele acestui ceas

In brate v-asezam potop de floare,

Si cu fior in inima si-n glas

Rostim cuvintele de BUN RAMAS!

Din toate gandurile ce ne leaga

Si adunate floare langa floare,

Buchet de iubire, recunostinta-ntreagaLa sarbatoarea despartirii noastre

Vi-l oferim cu drag, DOAMNA-INVATATOARE!