I. Apariția : 1877, „Convorbiri literare”.II. Gen și specie : epic, basm cult.

a. Aparține genului epic:- narațiunea se împretețste cu dialogul și descrierea;- există un narator;- faptele sunt săvârșite de personaje;- autorul își transmite sentimentele indirect prin intermediul personajelor și al acțiunii;

b. Este ca specie un basm:- timp și spațiu specifice;- structură specifică;- formulele tipice;- fantasticul;- tipuri de personaje specifice;- tema specifică;- motive artistice specifice;

c. Este un basm cult:- autor cunoscut;- unic;- nu poate fi povestit;- împletirea celor 3 moduri de expunere;- stilul direct;- numărul probelor este mai mare/structură mai complexă;- diversificarea categoriilor estetice;- apare ironicul, stilul se caracterizează prin umor;- realizarea artistică este pe măsura unui scriitor consacrat, valoros.

III. Tema - o constituie confruntarea dintre bine și rău.IV. Titlul „Povestea lui Harap-Alb” este format dintr-un substantiv comun, unul propriu,

și un pronume posesiv. Substantivul propriu face referire la yin și yang, deci la bine și rău; principiul „în orice rău este și un bine și în orice bine un rău” se regăsește, deci personajul va avea și calități și defecte.

V. Incipitul este de tip captarea bunăvoinței/ captatio beneviolentiae.În incipitul basmului- „Amu cică era odată într-o țară un crai, care avea trei feciori”- ne sunt precizare coordonatele spațio-temporale și personajele principale. Acțiunea este plasară într-un timp nedeterminat al începuturilor, în illo tempore, într-o țară neprecizată, unde locuia un crai cu cei 3 feciori ai săi.

VI. Narator, perspectivă, viziunea) Relatarea se face la persoana a III-a, de către un narator-autor, omniscient și

omniprezent.b) Perspectiva predominant obiectivă este subiectivizată pe alocuri prin

comentariile naratorului la adresa personajelor și prin adresarea directă a naratorului către cititori.

c) Viziunea este „dindărăt”. Naratorul mânuiește destinul personajelor sale, așa cum un maiestru păpușar îți mânuiește păpușile și le dă viață.

VII. Momentele subiectului a) Expozițiunea - coincide cu incipitul. Ne sunt prezentate:

- locul- la curtea unui crai;- timpul- „odată”, în illo tempore;- căteva personaje- craiul cu 3 feciori (motiv literar);

Obs. Adverbul „cică” pune din start povestea sub sentul ficțiunii.b) Intriga este întâmplarea care declanșează desfășurarea acțiunii și- pentru că opera

este un basm- care tulbură situația inițială de echilibru. Armonia lumii se transformă în haos atunci când craiul primește o scrisoare de la fratele său, Verde-Împărat, prin care îi cere să-l trimită pe cel mai vrednic dintre feciori să-i urmeze la tron deoarece are numai fete (motivul împăratului fără urmaș).

c) Desfășurarea acțiunii urmărește întâmplările din momentul când craiul aduce la cunoștiința fiilor conținutul scrisorii până în punctul culminant (când spânul îi taie capul crăișorului).

Acțiunea este alcătuită din mai mult episoade:1. Frații mai mari își încearcă norocul, dar se sperie de tatăl deghizat în urs;2. Crăișorul supărat plânge în grădină și primește sfat de la o cerșetoare pe

care o miluise;3. Crăișorul obține încuviințarea tatălui și se pregătește de drum urmând

sfaturile bătrânei;4. Cu ajutorul calului năzdrăvan, eroul înfruntă ursul de la capătul podului.5. Primește piele de urs, sfaturile și binecuvântarea craiului.6. Crăișorul se întâlnește de 3 ori cu Soânul;7. Eroul încalcă povața părintească și îl ia pe Spân ca slugă;8. Spânul îl ademenește într-o fântână, îl botează Harap-Alb și schimbă

identitățile;9. Sosirea la Verde-Împărat;10.Spânul îl trimite pe Harap-Alb să aducă salate din Grădina Ursului; eroul

este ajutat de calul năzdrăvan și Sf. Duminică;

11.Împăratul îi arată Spânului pietrele prețioase, iar el își trimite sluga să-i aducă pelea cerbului cu tot cu cap din Pădurea Cerbului.

12.Este trimis la Împărăția Roșie; se întâlnește cu donatorii (albinele și furnicile) și cu ajutoarele (cei 5 năzdrăvani);

13.Este supus unor încercări: casa de aramă ospățul alegerea macului din nisip păzirea fetei recunoașterea fetei adevărate întrecerea dintre cal și turturică

14.Întoarcerea la Împărăția-Verde; cei doi se îndrăgostesc pe drum.d) Punctul culminant îl constituie sosirea tinerilor la Împărăția Verde. Fata de

împărat dezvăluie adevărata identitate a lui Harap-Alb și a Spânului. Spânul îi taie capul crăișorului.

e) Deznodământul prezintă soluționarea conflictelor: fata de împărat îl învie pe crăișor, folosind apa vie, apa moartă și smicele de măr dulce; tinerii primesc binecuvântarea Împăratului Verde și fac nuntă;

f) Finalul este închis, pentru că au fost soluționate conflictele și a triumfat binele („Și a ținut veselia ani întregi, și acum mai ține încă; cine se duce acolo bea și mănâncă. Iar pe la noi, cine are bani bea și mănâncă, iară cine nu, se uită și rabdă.”). Formula de final este pandantul formulei inițiale și, în consecință, marchează ieșirea din universul ficțional și intrarea în lumea reală.

VIII. Lumea personajelor Apar tipuri de personaje specifice basmelor:

a) Perechea protagonist-antagonist: Harap-Alb – Spânul;b) Personaje fantastice, cu puteri supranaturale: Gerilă, Flămânzilă, Setilă,

Ochilă, Păsări-Lăți-Lungilă, Crăiasa Furnicilor, Crăiasa Albinelor, Calul Năzdrăvan, Sf. Duminică;

c) Donatori: furnicile și albinele;d) Ajutoare: Sf. Duminică, Calul Năzdrăvan.e) Personajele fantastice sunt antropomorfizate și localizate spațio-

temporal: cei 5 monștri simpatici sunt construiți pornind de la realitate, dar hiperbolizând pentru fiecare câte un simț; de asemenea, cei cinci se exprimă într-un limbaj popular, cu regionalisme specifice sec. al XIX-lea; de aceea nu este exagerat să susținem că năzdrăvanii întruchipează tipuri de moldoveni de acum 2 secole; principala categorie estetică utilizată este grotescul;

f) Personajul principal , protagonist și eponim este Harap-Alb. Pentru a-și construi personajul scriitorul valorizează o gamă diversă de mijloace de caracterizare:

Caracterizare directă, realizată de narator și de alte personaje: „boboc în felul său la trebi de-aieste”- (naratorul) naiv, „se făcu roș cum îi gotca”- (naratorul) se rușină etc.

Caracterizare indirectă prin faptele săvârșite: neascultarea sfatului părintesc- îl angajează pe Spân ca slugă; vitejia- îl înfruntă pe urs; devinte ascultător- când trece probele din Grădina Ursului și Pădurea Cerbului; altruist- când evită furnicile și când face stup pentru albine etc.;

Caracterizarea indirectă prin relația cu Spânul: evoluția relației cu Spânul marchează procesul maturizării crăișorului; Spânul este un rău necesar;

Caracterizarea indirectă prin nume: contrastul negru-alb sugerează că eroul are atât calități cât și defecte (voinic, curajos, ambițios, hotărât, generos etc. / naiv, neascultător, temător, nepriceput).

IX. Realizarea artistică a) Textul se remarcă în primul rând prin viziunea plină de umor a naratorului-

autor;Umorul se evidențiază și prin verva/impetuozitatea povestirii, prin jovialitatea relatării întâmplărilor. Frecvent apare exprimarea poznașă, mucalită („să trăiască 3 zile cu cea de alatăieri”), ironia (ex. „doar unui impăratul Roș, vestit prin meleagurile aceste pentru bunătatea lui cea nepomenită și milostivirea lui cea neauzită”).

b) Artisticitatea operei se naște la Creangă mai ales prin limbaj: pe lângă exprimarea mucalită și ironie, există numeroase procedee lingvistice care conferă stilului un caracter inconfundabil- diminutive și augmentative savuroase („băuturica”, „buzoaie”), numeroase expresii populare, proverbe („dă-i cu cinstea”, „să piară rușinea”), porecle și apelative caricaturale (Buzilă, Lungilă), scene comice (cearta dintre prieteni în casa de aramă), portrete expresive, cu mare forță de plasticitate (ni le imaginăm cu ușurință).

c) Principalele calități ale stilului sunt următoarele: umorul, ironia și oralitatea.d) Categorii estetice importante în constructia operei

Fantasticul apare în text sub forma miraculosului și fabulosului; miraculos este întreg Universul proiectat, deoarece funcționează după legi proprii de multe ori supranaturale; fabuloase sunt personajele (cei 5 prieteni); apar și alte categorii de personaje fantastice: ajutoare;

În mod firesc umorul înnăscut al scriitorului proiectează în operă fel de fel de forme ale comicului:

- comicul de situație (cearta din casa de aramă);- comicul de limbaj (atât în limbajul narațiunii cât și al personajelor);- comicul de nume (Gerilă, Ochilă, Lățilă);- comicul de caracterizare (caracterizarea celor 5).

Grotescul (portretele celor 5) Ironicul Sublimul (portretul fetei de împărat la ântoarcerea spre împărăția Verde)

e) Modalitățile narării sunt povestirea și reprezentarea. Naratorul povestește întâmplările; În anumite secvențe- cearta din casa de aramă- personajele par să

interpreteze o scenă dintr-un spectacol de teatru și acțiunea înaintează astfel.

f) Registre stilistice utilizate în construcția textului sunt următoarele: registrul popular, registrul oral, registrul regional.

Proba depășită Calitatea dobândită

Grădina Ursului, Pădurea Cerbului, Împărăția Roșie Învață lecția ascultării

Grădina Ursului, Pădurea Cerbului, Împărăția Roșie Curaj și vitejie

Sf. Duminică, furnici, albine Milostiv, generos

În toate probele Își respectă cuvântul dat, dovedește onoare

Parcurge probele Își asumă greseala inițială