Harap Alb Continuă – fanion al renașterii benzii desenate românești

Potîng Nicolae

Origini grafice și literare

Revistă de benzi desenate “Harap Alb Continuă” după cum o spune și titlul este continuatorul moral al basmului cult scris de Ion Creangă. De-a lungul anilor basmul lui Creangă a avut diverse tratamente grafice. Mai jos am prezentat câteva dintre ele.

Ilustrat: Sandu Florea 1980 Ilustrat: Filimon Hamuraru 1985

Ilustrat: Ary Murnu

Stilul ales este diferit, mai digital, maniera în care sunt personajele este realistă, fără elemente de grotesc. Abilitățile speciale sunt rezultate ale unor drame personale sau a unor greșeli săvârșite în tinerețe. Grupul țintă al revistei sunt adolescenții care se pot identifica ușor cu personajele care nu sunt definitiv pozitive sau negative. Narațiunea rămâne pseudorealistă, magia este un fenomen secundar, de aici vine și statutul de adaptare al revistei. Personajele sunt croiți pe modelul supereroilor americani, au un back story extensiv, conflicte interioare și sunt deseori excluși din comunitate.

Povestea lui Creangă este repovestită într-un stil contemporan păstrând elementele de bază: personajele și firul narativ, alterând și adăugând elemente în poveste pentru a augmenta realitatea prezentată și a stimula apariția (deocamdată ipotetică) a întregii lumi a lui Harap Alb, o lume construită după modelul tolkienian cu influențe westerosiene. Etimologia denumirilor este de sorginte dacică/tracică: iura=mare, Kaga=sfant, Tauta=popor, Dreni= cerb/caprioara, Bor=munte, Raka= spart/rupt/distrus, Calza=tinut/district.

Influențele mitologice românești sunt simțite și în prezentarea poveștii din spatele personajelor, precum și la alegerea numelor personajelor. Harap Alb devine Ștefan, Fata Împăratului Roș – Mara, Flămânzilă – Lardea, Gerilă – Miron.

Acestea sunt doar câteva din mișcările operate de autori pentru ca să aducă banda desenată mai aproape de cititorii ei. Renașterea și popularitatea de care se bucură în prezent stilul fantasy-ului medieval a ajutat revista, membră a genului respectiv. Elementul nou, pe care îl aduce reprezintă strategia corectă de marketing și distribuirea eficientă la nivel național, prezența activă pe site-urile sociale și update-urile frecvente referitoare la numerele viitoare. Experiența revistelor și editurilor de benzi desenate dinainte de 89 a arătat că lipsa unui finanțator stabil, de obicei era statul, face improbabilă existența unei reviste exclusiv din vânzare și abonamente. Lipsa rețelei de distribuție a determinat falimentarea revistelor și editurilor de BD după al treilea număr editat.

Analiza personajelor

Gama de personaje a revistei variază puțin de cea a basmului original. Personajele sunt identificate cu nume și le sunt atribuite diverse câte un back-story, cu potențial de transformare în spin-off. Să le luăm pe rând.

Personajul principal Harap-Alb este un reprezentant al mitului dublei identități, întâlnit frecvent în basmul original. Alegerea numelui Ștefan poate fi explicată de etimologia numelui. În greacă Στέφανος = coroană. Este un personaj principal cu numeroase trăsături pozitive, lipsit de experiență care se îmbarcă în aventura vieții lui. Naivitatea îl determină să facă alegeri greșite și implicit naște intriga narațiunii: asocierea cu Spânul. Nu are abilități speciale, dar este un lider nativ, capabil să își facă ușor prieteni. Este altruist și are o atitudine respectuoasă față de cei mai bătrâni.

Reprezentarea acestuia corespunde portretului său moral. Înalt, blond cu ochi albaștri atletic, bun mânuitor al paloșului și pumnalului, călăreț iscusit. Abilitățile îl recomandă ca fiind un bun strateg și împărat.

Este fidel cuvântului dat și refuză să încalce înțelegerea cu Spânul, chiar dacă acesta are un comportament punitiv față de acesta. Atitudinea servilă îi aduce moartea. Iar salvarea acestuia este posibilă doar datorită intervenției oportune a Fetei Împăratului Roș.

Mara, fata Împăratului Roș

Are puteri supranaturale. Se poate transforma la dorință în orice animal. Are o fire puternică, observă de la o vârstă tânără că poate influența oamenii pentru ca acestea să îi îndeplinească dorințele.

Deoarece este fiica Împăratului Roș, hainele ei au această culoare, ce simbolizează pasiunea și erosul. Are o fire rebelă, fapt observat din refuzul ei de a se căsători cu standardele curente. Ținuta seducătoare îi accentuează statutului de “femme fatale”. Caracterul ei este diferit de cel al lui Ștefan. Ea are o fire mai volitivă și nu este obișnuită să se supună voinței altora.

Spânul

Este un personaj viclean, fără principii morale, din neamul moroilor. Are un aspect general șerpesc (ochi galbeni lenticulari, mustăți lungi și subțiri) și vorbește sâsâit, încă o asociere cu această reptilă. Spânul este un maestru al deghizării, iar aceasta îl ajută să îl inducă în eroare pe Harap Alb și a-i căpăta încrederea. Spânul este un personaj reușit, cu un background misterios, capabil să intrige cititorii și să le pună întrebări. Fizicul său este o combinație interesantă a unor ticăloși celebri precum Lord Voldemort și Fu Manchu. Iar viclenia și puterile magice pe care le posedă pot să îl ajute să revină din lumea de dincolo, într-o variantă înrăită și neiertătoare.

Lardea a.k.a Flămânzilă

Deoarece Ion Creangă a fost mai puțin generos în descrierea lui Flămânzilă, autorii BD au regândit personajul ca fiind un pitic miner, cu un apetit pantagruelian. Există o similitudine cu gnomii din Legendariul lui Tolkien, în ce privește locul de trai, caracterul belicos și foamea. De asemenea arma favorită a acestuia este un satâr modificat, o nouă influență a “ Stăpânului Inelelor”. Apetitul acestuia vine ca rezultat al batjocorii cauzate de semenii săi în copilăriei. Frustrat și dornic să se afirme acesta începe să consume tot ce îi apare în cale, fapt ce determină creșterea sa în înălțime până la 2.8 m. Are o relație complementară cu Setilă și colaborează bine în situații-limită. Părinții săi sunt din rase diferite, iar acest factor este determinant pentru dezvoltarea personalității sale și a altor personaje a BD. Conflictele inter-rasiale sunt o problemă pe larg adresată în revistă. Ele reprezintă cauza principală a acțiunii și a războaielor din încă-tânărul univers al lui Harap-Alb.

Miron, zis Gerilă

Este un personaj cu origine dublă, tatăl său fiind om, iar mama din neamul uriașilor. Influența cea mai puternică în reprezentarea lui este mitologia nordică. Datorită aparenței sale impunătoare este complicat pentru el să se integreze în comunitate, iar gașca eterogenă a lui Harap Alb pare mediul perfect pentru ilustrarea capacităților sale. În viața anterioară întâlnirii cu Harap Alb, este mercenar, iar câștigul obținut îl folosește pentru a cumpăra jucării copiilor nevoiași, evocând mitul lui Moș Gerilă, promovat în perioada comunistă. Părul roșcat, ochii albi lipsiți de iriși fac din Miron un oponent redutabil, moștenitor al tradițiilor vikingilor. Aceste personaj este rezultatul combinării unor trăsături preluate din mitologia nordică și slavă. În definirea modului în care arată el o influență importantă îl reprezintă “jotunii” celor de la Marvel. Tatuajele albastre extensive rămân un mister neelucidat încă de autori.

Haiganu/Ochilă

Singurul personaj deic, Haiganu reprezintă un Cyclops omniscient autohton, poate cel mai puternic din gașca lui Harap Alb. Originile acestuia sunt în mitologia dacică, tătăl acestuia fiind Gebeleizis, zeul fulgerelor. În urma pierderii războiului cu Pleistoros, zeul războiului, el este exilat pe Pământ. Alungat din cer, el învață să prețuiască prietenia oamenilor. Are un complex de superioritate, determinat de statutul său de zeu. Îi vine greu să accepte autoritatea altora. Acceptă statutul de lider al lui Harap Alb și este indiscutabil mâna lui dreaptă. Are o vârstă înaintată și este obsedat de momentul în care a fost exilat.

Influența revistei

În adiție la repovestirea basmului crengian, revista își propune să creeze un întreg univers fantastic, de sorginte geto-dacică. Structura revistei este una liniară, paralel narațiunii principale în fiecare număr este prezent și background story-ul adjuvanților lui Harap Alb. Cele patru numere difuzate până în prezent au reușit să acopere în întregime subiectul basmului, iar numărul 5 are șansa de a prezenta adevăratul “Harap Alb Continuă”, în care va apare un Ștefan schimbat, cu mai multă experiență, vizibil schimbat de experiența morții. Numărul mare de fani pe care l-a adunat revista, este cauzat de activitatea intensă în mediile sociale, de publicitatea și nu în ultimul rând de vorba lumii, care a contribuit la epuizarea stocului. Stilul lui Andrei Moldovan, updatat la cerințele unei societăți care trăiește online, încearcă să întoarcă publicul la modul tradițional de transmitere a BD, în speță hârtia tipărită. Personajele lui Ion Creangă după cum a menționat Sandu Florea, ilustrator renumit, care a ilustrat albumul “În lumea lui Harap Alb” în 1979, sunt perfecte pentru o bandă desenată cu super-eroi. Au capacități supranaturale, provin din medii diverse și au vicii, sfidând conceptul de ubermensch. Personaje precum Gerilă sau Ochilă sunt măcinate de conflicte interioare și au foarte multe de spus, în ce privește dezvoltarea ulterioară a acțiunii.

Revista este poate cel mai important eveniment publicistic în domeniu din ultimii 10 ani, deoarece a fost ajutată de metodismul cu care a fost distribuită și de faptul că editorii au reușit să creeze un fan-base consistent, premiază artiștii amatori care trimit lucrările bazate pe “Harap Alb Continuă” pe site-ul lor sau pe pagina de facebook. Pe site-ul revistei sunt prezente mici delicii pentru fani, un magazin cu articole vestimentare tematice și posibilitatea de abonament la numerele viitoare ale revistei.

Echipa relativ mică a revistei permite realizarea unui număr la o perioadă de 2 luni în condiții de maximă calitate. Contractele de publicitate obținute și succesul de care se bucură revista în rândul fanilor, mă fac să cred că ea nu va face parte din categoria nefericită de reviste de benzi desenate care au falimentat după trei numere tipărite.

Calitatea desenelor și a scenariilor fac din Harap Alb Continuă – revista de benzi desenate pe care a așteptat-o comunitatea bedefililor români de foarte mult timp.

Bibliografie

Dodo Niță, Alexandru Ciubotariu, Istoria Benzii Desenate Românești, Ed. Vellant, 2010