MINISTERUL EDUCȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT “B.P. HASDEU” DIN CAHUL

FACULTATEA ECONOMIE,MATEMATICĂ ȘI INFORMATICĂ

CATEDRA ECONOMIE ȘI MANAGEMENT ÎN AFACERI ȘI SERVICII

Proiectulla disciplina

„Planul de Afaceri și Managementul Riscului”

specialitatea: Business și Administrare/ Turism

tipul de activitate: industria alimentară

genul principal de activitate: fabricarea pâinii

Denumirea întreprinderii Localitatea Numele, Prenumele GrupaÎ.I “Ghenadie Capmaru” s.Tomai,

r-ul. LeovaVALEANU Cătălina

BA-1201

Verificat : Zarișneac Natalia,

Lector superior

CAHUL, 2015

CUPRINS:

1. Introducere

2. Definirea noțiunii de risc

3. Caracterizarea întreprinderii

Influența riscurilor asupra întreprinderii

Analiza concureților în baza matricii BCG. Diferențierea întreprinderii analizate în

comparație cu cocurenții.

Analiza riscurilor de faliment

Analiza riscului financiar prin metoda Levier (dobînda 14 %)

Schema optimă de obținere a unui împrumut

4. Probleme rezolvate

5.Bibliografie

6.Anexe

1.Introducere

Managementul riscului joacă un rol critic în protejarea capitalului de informaţie al unei

organizaţii , pe măsură ce organizaţiile se bazează tot mai mult pe sisteme de tehnologie a

informaţiei automatizate în vederea procesării informaţiilor pe care le deţin şi pentru a sprijini

mai bine fundamentul misiunii lor. Planificarea continuităţii de afaceri se aseamănă îndeaproape

cu managementul riscului. Aceasta este folosită pentru a contracara întreruperile activităţilor de

afaceri şi de a proteja procesele de afaceri critice de efectele dezastrelor şi eşecurilor de proporţii.

Managementul riscului şi planificarea continuă a afacerii au devenit componente critice ale

operaţiunilor de afaceri care menţin afacerile în mişcare.

Scopul general al managementului riscului este acela de a ajuta ințelegerea riscurilor la care

este expusă o organizație, astfel încat să poată fi administrată.

În funcție de momentul în care se analizează riscurile, există scopuri pre-eveniment (înainte ca

riscul să se materializeze), cînd se urmarește evitarea producerii riscului și scopuri post-

eveniment (riscul s-a materializat deja), cînd se urmarește asigurarea continuității afacerii, a

supraviețuirii companiei.

Principalul avantaj al unui program de management al riscului este eficiența economică:

managerii conștientizează riscurile la care este expusă organizația și le administrează

corespunzător, astfel încat acestea să nu se materializeze.

Riscul în sine , nu reprezintă un pericol, așa cum sau obișnuit să-l trateze marea majoritate

a întreprinzătorilor , ci mai degrabă ar oferi diverse posibilități de dezvoltare și valorificare a

noilor oportunități pe care le oferă mediul de afaceri. Important e să cunoaștem cum aceste

oportunități pot fi identificate și utilizate , astefel încit să obținem rezultate positive.

2.Definirea riscului

Managementul riscului reprezintă un proces de identificare şi estimare a riscului, care implică în

acelaşi timp luarea de măsuri în vederea reducerii riscului până la un prag acceptabil.

Managementul riscului cuprinde trei procese: de estimare a riscului, diminuare, şi evaluare a

acestuia În actualul mediu de afaceri, capitalul informaţional al unei organizaţii este expus

numeroaselor riscuri. Dacă riscul nu este identificat în mod clar, atunci protecţia capitalului

organizaţional nu poate fi asigurată. Cu toate acestea, este necesară definirea exactă a noţiunii de

risc într-un anumit context. Riscul reprezintă posibilitatea ca o acţiune sau un eveniment să aibă

loc, provocând astfel pagube şi atrăgând după sine daune pentru organizaţie şi capitalul

informaţional pe care aceasta îl deţine.

Definiţiile contemporane ale noţiunii de risc îl tratează în următorul mod:

-Riscul este un eveniment posibii şi nedorit, previzibil sau imprevizibil, producător de

pierderi materiale sau morale, ce se manifestă în raporturile dintre oameni şi raporturile dintre

om şi natură (Ion Stoian).

-Academicianul Costin Ckiriţescu şi dr. Emilian M. Dobrescu definesc noţiunea de risc

drept „examinarea în termeni probabilistici a posibilităţii de obţinere a unor rezultate favorabile

sau nefavorabile într-o afacere: eveniment viitor şi probabil a cărei producere ar putea provoca

anumite pierderi. Poate fi natural: cutremur, inundaţie, epidemie etc., social-politic: grevă,

război, criză de guvern, schimbarea regimului politic; economic: fluctuaţiile preţurilor sau

valutare, neplata unor mărfuri livrate”.

-În domeniul comercial, riscul reprezintă un eveniment viitor posibil, a cărui producere

poate provoca pierderi materiale, adică este o categorie socială, economică, politică sau naturală

care se caracterizează prin următoarele trăsături:

— este un eveniment incert, dar posibil, originea sa aflân-du-se în incertitudine;

— este un eveniment păgubitor; efectele lui odată produse nu mai pot fi înlăturate;

— apare în pericolul activităţii umane sociale, economice, politice şi în raporturile

dintre om şi natură.

-Potrivit dictionarului Webster, riscul este vazut ca o „posibilitate de a suferi o pierdere”.

-Institutul pentru Managementul Riscului nu are o definitie oficiala pentru risc, insa in

documentele acestuia sunt utilizate definitii cum ar fi “sansa unor consecinte negative sau

expunere la neprevazut”.

-Alte organisme care elaboreaza standarde nationale, cum ar fi, de exemplu, Norwegian

Standard NS5814/1981, British standard BS 8444-3/1996 si National Standard of Canada

CAN/CSA-Q850-97-1997, utilizeaza de asemenea, definitii axate pe aspectul negativ al riscului.

-ISO (International Organizaton for Standards), in documentul intitulat “ISO/IEC Guide 73 Risk

Management – Vocabulary – Guidelines for use in standards” defineste riscul ca o combinatie a

probabilitatii unui eveniment si consecintele sale.

- Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, defineste riscul ca o “posibilitate de a ajunge la o

primejdie, de a avea de infruntat un necaz sau de a suporta o paguba”

- OCDE (1983) defineste “riscul ca fiind constituit din posibilitatea ca un fapt cu consecinte

nedorite sa se produca”.

Noile definitii orientate si pe componenta pozitiva a riscului au inceput sa apara, mai ales, dupa

anul 1999. De exemplu, in 2000, British Standard Institute (BSI) precizeaza ca riscul este

“incertitudinea... care afecteaza posibilitatea de atingere a obiectivelor”, iar standardele elaborate

in Australia si Noua Zeelanda prezinta o definitie care permite incorporarea amenintarilor, insa si

a oportunitatilor. Dr. David Hillson, specialist britanic, recunoscut pentru contributiile sale in

domeniul managementului riscului, precizeaza ca “utilizarea cuvantului “risc” doar in sens

negativ, este incorecta, deoarece schimba sensul acestui cuvant, provenit din limba latina

(resecare = a indrazni)”. O publicatie, relativ recenta, care include explicit si latura pozitiva in

definirea riscului, este Ghidul Managementului de Proiect, care a fost elaborat de Project

Management Institute, in 2000. Potrivit acestuia, riscul este considerat ca “un eveniment sau o

conditie incerta care, daca apare, are un efect pozitiv sau negativ asupra obiectivului

stabilit ...Riscul include atat amenintarile asupra obiectivelor cat si oportunitatile de a imbunatati

aceste obiective”.

Din acest punct de vedere, riscul se referă la acel tip de risc asociat cu un eveniment potenţial

dăunător care se petrece în absenţa mijloacelor de control specifice, care în mod normal ar putea

să anuleze potenţialul său negativ. Riscul reprezintă impactul negativ net al unei ameninţări care

poate specula punctele vulnerabile ale capitalului unei organizaţii, atrăgând după sine pagube de

capital sau chiar pierderea acestuia.

Managementul riscului se refera la transpunerea unui aspect de business in toate scenariile

posibile. Este vorba de o atitudine prevazatoare si de credinta in posibilitatea de materializare a

unui risc. Plecand de la aceasta atitudine, se ia o decizie constructiva pentru eliminarea sau

diminuarea pagubelor care ar putea sa apara in urma riscului respectiv.

Astfel, managementul riscului devine un proces de identificare, analiza si raspuns la riscurile

potentiale ale unei organizatii, unui sistem informational sau unui proiect.

3.Caracterizarea întreprinderii

Firma „Ghenadie Capmaru” este o întreprindere cu forma organizatorico-juridica,

Întreprindere individuală sau abreviat Î.I. este întreprinderea care aparţine cetăţeanului, cu

drept de proprietate privată, sau membrilor familiei acestuia, cu drept de proprietate comună.

Patrimoniul întreprinderii individuale se formează pe baza bunurilor cetăţeanului (familiei) şi

altor surse care nu sînt interzise de legislaţie.Întreprinderea individuală nu este persoană juridică

şi se prezintă în cadrul raporturilor de drept ca persoană fizică. Patrimoniul întreprinderii

individuale este inseparabil de bunurile persoanele ale antreprenorului. Î.I ” Ghenadie

Capmaru” . Este amplasată în raionul Leova, satul Tomai cu o experienţă de peste 5 de ani în

industria de panificaţie cu tradiţii stabilite, cu reputaţie impunătoare, care include un atelier de

produse a produselor de panificaţie, atelier experimental mecanic, secţia de producere a

uleiurilor vegetale, precum şi o reţea comercială proprie.

Întreprinderea a fost înregistrată pe 04.08.2009 la Camera Înregistrării de Stat cu numarăul

de identificare de stat – 1003605150386, în persoana directorului Capmaru Ghenadie.

Lucrătorii Î.I. „Ghenadie Capmaru”, în frunte cu conducerea sa, reprezintă un colectiv de

muncă unit, principalul scop al căruia este grija faţă de consumator. La Î.I. „Ghenadie Capmaru”

structura organizatorică este de tip linear funcţională, fiind divizată în doua părţi: structura de

conducere (funcţională) şi structura de producţie (operaţională). Întreprinderea întreţine relaţii de

cooperare cu cîţiva furnizori, care îi asigură cantitatea de mărfuri şi materie primă necesară

pentru desfăşurarea normală a activităţii.

Firma asigură cu produse de panificaţie o parte a regiunii raionului Leova, printre clienţi

numarîndu-se gimnaziul, instituţia preşcolară, magazinele din localitate, cît şi a localităţilor din

apropiere etc.

Managementul depune eforturi pentru a îmbunătăţi situaţia societăţii prin încercarea de a

spori volumele de vânzări a produselor cu o rentabilitate mai mare. Pentru unele categorii de

produse Î.I. „Ghenadie Capmaru” mai deţine avantajul unor preţuri mai joase decât ale

competitorilor, însă sub presiunea creşterii costurilor există riscul ca întreprinderea să fie impusă

să majoreze preţurile epuizând din acest avantaj.

Î.I. „Ghenadie Capmaru” este expusă presiunilor din mediul exterior aşa ca majorarea

preţurilor la materia primă, resurse energetice şi în acelaşi timp presiunilor din partea

competitorilor care, datorită netransparenţei în activitate, au costuri mai mici şi prezintă un grad

sporit de flexibilitate la condiţiile pieţei.

Dezvoltarea întreprinderii în acest context implică din partea Î.I. „Ghenadie Capmaru”

capacitate adaptivă, mărirea vitezei de reacţie şi răspuns la schimbările adesea insuficient

favorizante şi/sau neprielnice ale mediului extern de afaceri.

Î.I. „Ghenadie Capmaru” propune sortimentul de produse:

Diferite sortimente de pîine (de grîu, de secară)

Produse de franzelărie (rulade, chifle, franzeluţe)

Torturi şi colaci la comandă pentru festivităţile Dumneavoastră

Cozonaci pentru sărbătorile de Paşti

Produse de cofetărie: torturi, prăjituri, rulade

Uleiuri vegetale

Principiul fundamental de organizare a activităţii de producţie în condiţiile economiei de

piaţă este capacitatea acesteea să genereze venituri.Cu cît nivelul profitabilităţii producţiei este

mai înalt, cu atît sînt mai mari posibilităţile potenţiale ale dezvoltării acesteea în perioada curentă

şi în cea prognosticată.

Întreprinderea care tinde să se dezvolte în condiţiile relaţiilor de piaţă, trebuie să poată să-şi

aprecieze posibilităţile sale potenţiale, pornind de la o concepţie strategică bine gîndită şi

argumentată.