FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ „JUSTINIAN PATRIARHUL”

Cateheză despre

Familia Creștină

Îndrumător: Student:

Pr.Prof.Vasile Crețu Constantin Cristian-Andrei

Bucuresti2015

P.A Creându-l pe om după chipul şi asemănarea Sa, oferindu-i în dar viaţa, ca şi condiţiile şi posibilităţile de a o perpetua, creându-i calitatea sufletului de a nu trăi în izolare, ci de a se deschide permanent spre comuniune, Dumnezeu i-a oferit în acelaşi timp omului şi modul de convieţuire ordonată şi organizată, pe măsura împlinirii menirii sale.

A.T Având în vedere importanţa familiei , cu ajutorul lui Dumnezeu, în cele ce urmează voi vorbi despre Familia Creştină.

T. Corespunzând naturii omului, spunem de la început ca familia creștină constituie un organism natural si social, care raspunde necesitații omului de a-și duce viața nu spre izolare, ci în comuniune.În felul acesta, familia este celula societății.Ea este întemeiată pe liberul consințământ al bărbatului si al femeii de a viețui împreună toată viața spre a împlini legea de bază a perpetuării neamului omenesc si de contribui activ la buna desfașurare a vieții personale si sociale.

Ne punem acum intrebarea:Care sunt trasăturile caracteristice ale familiei creștine ?Caracteristicile familiei creștine sunt:Unitatea si Indisolubilitatea.

Unitatea inseamnă că în cadrul familiei un bărbat nu poate avea decat o singură femeie.Poligamia nu este admisă dupa învătațura creștină, fiindcă Dumnezeu i-a creat omului doar o singură femeie, si nu mai multe .Unitatea familiei se bazează în primul rând pe unitatea de ființă dintre soți .Si a zis Adam: Iată,acesta este os din oasele mele si carne din carnea mea ;ea se va numi femeie,pentru ca este luata din barbatul ei(Facere 2,23).Această unitate poartă in sine binecuvântarea lui Dumnezeu încă de la Creație: De aceea va lăsa omul pe tatăl său și se va uni cu femeia sa si vor fi amandoi un singur trup(Facere 2,24).De aici și concluzia că ceea ce Dumnezeu a legat, omul să nu despartă(Matei 19,6).Unitatea de ființă duce in mod necesar si la egalitatea dintre bărbat si femeie în cadrul familiei.S-a remarcat pe

bună dreptate ca femeia nu a fost creată nici din piciorul bărbatului ca să-i fie sclavă, nici din capul lui ca să-l domine, ci din coasta lui ca să fie la egalitate cu el.Apostolul ridică unitatea familiei întemeiată pe iubire si pe căsătorie, la unitatea dintre Hristos si Biserică: Bărbați, iubiți-vă femeile voastre precum si Hristos a iubit Biserica și s-a dat pe Sine pentru ea(Efeseni 5,25).Pe baza aceste unitați bărbatul necredincios se sfințește prin femeia credincioasă si femeia necredincioasă se sfințește prin bărbatul credincios( I Corinteni 7,14).

Strâns legată de unitatea familiei este şi indisolubilitatea ei adică, familia întemeiată prin căsătorie este pe toată viaţă, ca şi căsătoria ;nu pot fi desfăcute.Două lucruri pot leja totuşi indisolubilitatea căsătoriei şi a familiei:desfrâul şi moartea unuia dintre soţi.Desfrâul, fiindcă acesta înseamnă o trădare a iubirii dintre soţi şi destramă astfel comuniunea dintre ei.Moartea unuia dintre soţi, ştirbind în mod natural familia, dă drept soţului rămas în viaţă să-şi refacă viaţă.Strâns legat de caracteristicile familiei este şi scopul pentru care a fost creată. Acesta este întreit: Naşterea de copii, Ajutorarea reciprocă a soţiilor şi Ferirea de desfrânare.

1. Naşterea de prunci reprezintă însăşi menirea naturală a familiei ca perpetuare a neamului omenesc.Dar în acelaşi timp procrearea este şi un act sacru.Naşterea de prunci devine atunci nu un simplu act mecanic, precum se întâmplă în regnul animal, ci o adevărată Taină.Familia fără copii este că o grădina fără flori, că un pom fără roade, că un clopot fără sunet.(Nicolae,Mitropolitul Banatului).

2.Ajutorarea reciprocă a soţilor este dată de legământul făcut de ei, prin care se obligă să fie alături unul de altul toată viaţă, atât la bine cât şi la rău.

3.Familia îndeplineşte şi scopul moral de a se ferii de păcatul desfrânării.

Cât priveşte condițiile întemeierii familiei prin căsătorie, acestea sunt următoarele:În primul rând căsătoria trebuie să fie un act liber, iar în al doilea rând, căsătoria se întemeiază pe afecţiune sau iubire reciprocă între cei ce întemeiază familia şi nu pe interese, calcule sau presiuni din afară. Datoriile părinților față de copii:

Întrucât copii reprezintă o prelungire a vieţii şi fiiței părinţilor, aceştia trebuie să le creeze condiţiile necesare de creştere şi dezvoltare trupească;părinţii trebuie să poartă grijă şi de formarea sufletească, de educarea copiilor, pe drept se vorbeşte de cei şapte ani de acasă, de fapt , educaţia pe care o primeşte copilul prin modelarea sufletului va fi icoana părinţilor, spre cinstirea sau ruşinea lor.

Datoriile copiilor faţă de părinţi:Copiii trebuie să dea ascultare bunelor îndemnuri venite din partea părinţilor;se cuvine că în caz de neputinţă sau boală copiii să acorde părinţilor ajutor şi îngrijire, iar iubirea faţă de ei să continue şi după moarte, prin rugăciunile înălţate către Dumnezeu pentru odihna sufletelor lor.

R. Care este caracterul natural al familiei?El este dat de faptul că omul nu-şi poate duce viaţă în izolare, ci în comuniune, cât şi faptul că poartă în natură lui menirea perpetuării.Originea divină constă în voia lui Dumnezeu care a constatat că nu e bine să fie omul singur şi i-a creat ajutor potrivit pentru el cu scopul de a se înmulţi şi umple pământul.Trăsăturile caracteristice ale familiei sunt Unitatea şi Indisolubilitatea.Scopul familiei fiind întreit: Naşterea de prunci;Ajutorarea reciprocă a soţiilor şi Ferirea de desfrânare.

A. Fără îndoială, viaţa de familie trăită spre mântuire necesită tărie şi credinţă de mucenic.Prin coroanele puse pe capul lor, mirilor li se reaminteşte condiţia esenţială ce face unirea dintre ei una cu adevărat in Hristos.În vechime, cununiile erau legate printr-un lanţ ce simboliza unirea dintre miri, acestea erau purtate timp de opt zile, că ei să nu se poată depărta unul de altul, astăzi cununiile sunt îndepărtate de pe capul mirilor la sfârşitul slujbei.Cununiile semnifică totodată, trudă,

stăruinţă, osteneală în vederea mânturii.Putem vorbi, aşadar de o mucenicie a vieţii de familie prin dăruire totală.Mirii sunt chemaţi să-şi pună viaţa pentru Hristos şi semeni, începând din sânul propriei familii, spre a se bucura veşnic în Împărăţia Cerurilor.

G. Familia creştină are aşadar misiunea, de a deveni în primul rând, o comunitate profundă de viaţă şi iubire care îşi va găsi împlinirea definitivă în Împărăţia lui Dumnezeu.

Totodată, familia creştină trebuie să păstreze, să descopere si să comunice credința şi iubirea, că reflectare vie şi participare reală la iubirea lui Dumnezeu pentru umanitate şi la iubirea Mântuitorului Hristos pentru Biserica Sa.

A. Întemeiată odată cu Sfânta Taină a Cununiei, Familia Creștină reprezintă un așezământ divin, revenindu-i datoria cultivării virtuțiilor creștine, a atașamentului fața de Biserică și de credința strabună.

Constituind vatra de formare a viitorilor cețăteni, familia are datoria cultivării virtuțiilor cetățenești, a împlinirii datoriilor sociale si a dragostei față de patrie.

Familia crestină, dincolo de a fii locul cel mai potrivit pentru formarea personalității umane, ea este si școala care formează pe membrii ei pentru viața socială din afara familiei.Astfel, daca in familie armonia si sentimentele de dragoste sunt cele care fundamenteaza relațiile dintre membrii familiei, această stare de fapt, va influența hotărâtor și pozitiv relațiile cu semenii noștri, față de care morala creștina, ne îndeamnă să ne comportăm, ca și cum aceștia sunt membrii ai familiei noastre.

Bibliografie

1.Biblia sau Sfanta Scriptura, Editura Institutului Biblic si de Misiune al

Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1998;

2. John MEYENDORFF, Căsătoria-perspectivaortodoxă, Editura Patmos, Cluj-Napoca, 2007.

3.Familia creștină azi (elab.de un colectiv de profesori de la Facultatea de Teologie din Iași),Editura Trinitas, Iași 1995, 203 p.

4. Pr. Evgheni Şestun, Familia Ortodoxă (sfaturi, cuvinte de învăţătură, rugăciuni), trad. Pr. Lucia Ciornea, Bucureşti, Edit. Cartea Ortodoxă, 2006, 237 pag.

5. Prof. Dr. Nicolae D. Necula, Familia azi. Probleme pastorale şi sociale, în rev. “Glasul Bisericii”, anul LVII (2001), nr. 9-12, p. 119.

6.Pr.prof.univ.dr. Sorin Cosma Cateheze-Lecții de religie,Vol.II, Editura Banatica, Caransebeș 2001.