11. NORMATIVITATEA INSTRUIRII Obiective specifice

sa defineasc normativitatea instruirii; sa identifice principiile instruirii; sa fac diferena intre principiile instruirii tradiionale si cele ale instruirii moderne si postmoderne; sa cunoasc si sa evalueze semnificaia pentru instruire a fiecrui principiu; sa analizeze interdependena principiilor instruirii; sa proiecteze strategii educaionale aplicnd principiile instruirii.

Structura tematica 11.1. Consideraii introductive 11.2. Sistemul principiilor instruirii

11.2.1. Principiul participrii contiente si active a elevilor in activitatea de nvare

11.2.2. Principiul accesibilitii 11.2.3. Principiul legrii teoriei de practica

11.2.4. Principiul sistematizrii si continuitii 11.2.5. Principiul nsuirii temeinice a cunotinelor 11.2.6. Principiul conexiunii inverse

11.3. Interdependena intre principiile instruirii

1. CONSIDERAII INTRODUCTIVE

* Pentru a fi eficient, procesul de nvmnt trebuie sa se organizeze si sa se desfoare in rigorile tiinei educaiei, bazata pe legile educaiei, care acioneaz in practica prin intermediul principiilor.

Def. Principiile didacticii sau principiile procesului de nvmnt sunt adevruri fundamentale cu valoare normativa care stau la baza proiectrii, organizrii si desfurrii activitilor de predare-nvare-evaluare, in vederea realizrii optime a obiectivelor educaionale.

* principiile duc activitatea didactica in tiina, conferindu-i calitate si eficiena.

* ele nu funcioneaz ca nite stasuri, dimpotriv, trebuie sa fie adaptate aspectelor concret particularizante ale practicii v. principiul accesibilitii.

Caracteristicile principiilor didactice:

- un caracter dinamic, rmnnd deschise noilor achiziii ale tiinei ca si rezultatelor experimentrilor practice, ceea ce duce in timp la modificarea cerinele normative ale acestora sau la apariia de noi principii, ca si la restructurarea altora, implicit prin integrarea lor in cele cu o sfera mai larga;

- un caracter general, rezultat din bazele lor legice, fundamentate epistemologic, psihologic si psihosocial;

- un caracter sistemic, alctuind un ntreg, cu evidente interaciuni intre ele, in condiiile caracterului unitar al procesului instructiv-educativ.

Funciile principiilor didactice: funcia normativ-prescriptiva, prin realizarea creia se confer legitimitate aciunilor instructiv-educative proiectate

si realizate;

funcia de orientare a ntregului proces ncepnd de la proiectare, continund cu organizarea si realizarea si ncheind cu evaluarea, inclusiv orientarea activitii cadrului didactic ctre factorii instrucionali care favorizeaz ndeplinirea obiectivelor instruirii;

funcia de reglare a activitii procesului instructiv-educativ, cerinele normative ale acestora funcionnd implicit drept criterii de evaluare si autoevaluare a calitii si eficienei activitii didactice.

2. SISTEMUL PRINCIPIILOR INSTRUIRII Principiile instruirii alctuiesc un sistem, nerespectarea cerinelor unui principiu poate duce nu doar la diminuarea efectelor unuia sau altuia dintre celelalte, ci chiar la compromiterea activitii in ansamblul sau. Ca atare, ele trebuie aplicate in ansamblu in fiecare forma de activitate, ntruct reprezint sisteme de norme care reglementeaz in corelaie procesul. Din motive didactice, prezentarea lor se face pe rnd, far a pierde specificul lor sistemic.

2.1. PRINCIPIUL PARTICIPARII CONTIENTE SI ACTIVE A ELEVILOR IN ACTIVITATEA DE NVARE

Def. Acest principiu exprima cerina unei atitudini contiente si active faa de activitatea instructiv-educativa a educatului (exprima luarea in consideraie a elevului ca subiect al propriului proces de devenire (2000, p.346).

ntemeierea principiului pe teoriile operaionale ale nvrii (H. Wallon, J. S. Bruner, J. Piajet, P. I. Galperin), care atrag insistent atenia asupra faptului ca achiziiile interne (conceptele, operaiile mintale etc.) au loc pe baza interiorizrii unor aciuni, in cadrul crora implicarea contient si activa a educatului este condiie primordiala. Norme si reguli deduse din principiu:

nelegerea clara si profunda a materialului nou predat;

-1-

asigurarea si dezvoltarea de ctre elevi a unei reflectri active a cunotinelor la nivelul structurilor cognitive existente prin raportarea noilor informaii la sistemul informaiilor anterior construite;

interpretarea critica si prelucrarea personala a materialului de ctre elevi, in scopul distanrii de structura si forma materialului iniial;

dezvoltarea limbajului si a gndirii elevilor prin utilizarea unor sarcini cognitive riguros determinate pe procese si structuri psihice;

implicarea elevului in procesul nvrii cu efort si susinere motivaionala proprie;

nsuirea tiinei nu doar ca produs, ci si ca proces, prin angajarea efectiva a educatului in sarcina de instruire pentru evitarea primirii finite a elementelor de coninut;

solicitarea tuturor operaiilor gndirii in procesul de instruire pentru accentuarea activismului cognitiv;

fundamentarea oricrui act de instruire pe motive clar determinate (cu precdere pe motivaia intrinseca) care sa asigure in timp soliditate motivaionala in sensul situaiilor stenice, generatoare de tensiuni energetice puternice (R. B. Iucu, 2001, p.166):

implicarea operaionala a elevilor, prin utilizarea organizatorilor cognitivi care sa faciliteze transferul cognitiv specific si nespecific, respectiv, transferul secvenial, lateral si vertical (D. P. Ausubel);

implicarea contient si activa pentru a asigura convertirea instruirii/educaiei in autoinstruire/autoeducaie (S. Panuru, 2006).

Menirea educaiei vizeaz astzi mai mult dect a nva s nvei si a nva sa fii, si anume a nva sa fii si sa devii (S. Panuru, 2006).

2.2. PRINCIPIUL ACCESIBILITAII, sau principiul respectrii particularitilor de vrst si individuale ale elevilor Def. Principiul acesta exprima necesitatea organizrii i desfurrii procesului de nvmnt pe msura posibilitilor reale ale

elevilor, posibiliti ce in de vrst stare de pregtire anterioara, capacitate de nvare, sex etc. Aceasta cerina se refera att la obiectivele educaionale ca expresii ale competenelor pe care vrem sa le realizeze educaii, cat si la coninutul si volumul celor studiate n coal si, la modalitile de predare-nvare.

Postulatele principiului:

a) referitor la accesibilitate: trebuie sa se in cont de posibilitile si de disponibilitile reale ale celui ce nva, cat si de dificultile obiective

ntmpinate; trebuie ca dificultatea sarcinii de nvare sa se situeze la nivelul proximei dezvoltri (cu puin deasupra

posibilitilor de moment ale educatului, pentru a-l determina sa fac efortul de depire si in sens de dezvoltare); trebuie meninut dinamismul sarcinii de nvare in scopul obinerii unei continuiti a dezvoltrii; nu trebuie eliminate dificultile de nvare, ci, dimpotriv, trebuie exploatate in favoarea procesului de instruire si in

favoarea educatului.

b) referitor la individualizare:

se recomanda diferenierea abordrii pedagogice si metodice in funcie de educat, ntruct nu toi elevii percep obiectele si fenomenele in acelai mod, , nu toi sunt atrai de aceleai aspecte ale procesului de nvmnt;

este necesara diversificarea aspectelor de organizare si grupare a elevilor, pentru a oferi fiecruia posibilitatea de a dispune de timp de reflecie si de aciuni individuale;

personalizarea instruirii, posibila mai ales n nvmntul liceal si in mod expres n nvmntul superior, trebuie sa constituie o preocupare constanta a cadrului didactic (R.B.Iucu 2001, p.167).

ntemeierea principiului pe teoria zonei proximei dezvoltri, elaborata de L. S. Vgotski (vezi Golu, P., 1985, p.158), adic sa fie organizata la nivelul de dificultate maximum accesibila pentru elevi.

Norme si reguli deduse din principiu: trecerea de la cunoscut la necunoscut, de la apropiat la ndeprtat, de la greu la uor, de la simplu la complex, de la concret la abstract, de la particular la general (vezi taxonomia pentru domeniul cognitiv a lui B. S. Bloom),

dar lund in consideraie contextul educaional, fiind posibil ca generalul sau abstractul sa precead particularul sau concretul. * accesibilitatea nu trebuie confundata cu facilitatea si trebuie evitate att subsolicitarea, cat si supra-solicitarea (cu efecte

nedorite asupra desfurrii procesului de nvmnt si asupra formarii personalitii elevilor.. Intr-un evident exerciiu de sistematizare,

Menirea educaiei nu este sa uniformizeze elevii, ci sa dea posibilitatea fiecruia sa se dezvolte maxim posibil conform specificitii sale, motiv pentru care tratarea individuala, pe fondul particularitilor de vrst, trebuie sa fie o preocupare constanta si responsabila a fiecrui dascl.

2.3. PRINCIPIUL LEGARII TEORIEI CU PRACTICA Def. Acest principiu exprima,cerina ca ceea ce se nva si se formeaz in procesul de nvmnt sa fie valorificate prin aplicarea in rezolvarea sarcinilor de viaa si a integrrii in societate. ntemeierea principiului pe teoria condiionrii operante a lui B. F. Skinner. Metodologic vorbind, cerina acestui principiu se regsete in ideea transferului, adic aceea a utilizrii celor nvate la un moment dat in alte situaii sau contexte si cu att mai mult atunci cnd absolventul i va trai propria sa viaa, transfer cunoscut in literatura de specialitate sub doua forme:

transferul specific, care presupune utilizarea si aplicarea unor deprinderi si exerciii realiznd o extensie a teoriei respective;

transferul nespecific, care presupune utilizarea si aplicarea principiilor, atitudinilor si ideilor generale la sarcini n realiti si domenii practice diferite (Iucu, B. R., 2001, p.168).

-2 -

Norme si reguli deduse din principiu: - activitile didactice s aib suficienta deschidere spre viaa, spre practica si, n acelai timp, sa ofere suficiente ocazii de

valorificare in practica a cunotinelor teoretice si a cunotinelor nvate. * activitile practice mijlocesc o percepere vie, activa si o explorare a obiectelor si fenomenelor realitii, dau natere unor

reprezentri autentice care uureaz procesul nelegerii, al generalizrii si al consolidrii cunotinelor, asigura putere operatorie cunotinelor teoretice si transferul nvrii (aplicabilitatea cunotinelor si abilitailor) in circumstane si contexte noi, nentlnite, si, odat cu aceasta dezvolta curiozitatea, imaginaia si creativitatea la elevi; are loc o mbogire a experienei de cunoatere si de viaa a elevilor, ei reuesc sa-si consolideze deprinderi de munca independenta, deprinderi practice, se dezvolta spiritul de disciplina, de respect pentru munca si produsele muncii, elevii nv s deslueasc adevrata nsemntate practica a cunotinelor teoretice.

2.4. PRINCIPIUL SISTEMATIZARII SI CONTINUITII Def. Esena principiului: activitatea de instruire, ncepnd de la proiectare si pana la organizare si realizare efectiva trebuie sa fie sistematica si continua.

ntemeierea principiului este data de legi psihologice (dezvoltarea psihica este continua) si de norme venite din teoria sistemelor si pe teoria organizatorilor cognitivi si anticipativi a lui D. P. Ausubel

Norme si reguli deduse din principiu: Activitatea trebuie sa aib:

- coerena logica, sistematizare si continuitate - adic fiecare element al materialului de studiat sa fie logic legat de alte elemente, cele ulterioare bazndu-se pe cele anterioare, si pregtind, la rndul lor, nsuirea materialului nou, inclusiv transferurile specifice si nespecifice, pe orizontala si pe verticala;

- un anumit sistem, care sa asigure o naintare progresiva.

2.5. PRINCIPIUL INSUSIRII TEMENICE A CUNOSTINTELOR

Def. Principiul acesta orienteaz preocuparea didactica (a profesorului in relaie cu elevul) asupra calitii rezultatelor nvrii n sensul asigurrii triniciei i durabilitii acestora.

ntemeierea principiului pe teoria condiionrii operante a lui B. F. Skinner si pe teoria organizatorilor cognitivi si anticipativi a lui D. P. Ausubel

Pe buna dreptate, acest principiu este considerat un principiu sinteza, in sensul ca numai prin respectarea si aplicarea

cerinelor celorlalte principii se asigura temeinicia pregtirii si formarii. Aadar, o nsuire temeinica a cunotinelor presupune o nvare contient si activa, accesibila, sistematica si continua, cu suficienta deschidere si relaionare cu practica , cu fixri profunde si consistente, astfel nct elevii sa fie capabili sa le actualizeze in diverse situaii, sa opereze cu ele, sa le utilizeze in activitatea colar, precum si in activitatea practica si in viaa, in general.

2.6. PRINCIPIUL CONEXIUNII INVERSE SAU AL RETROACIUNII Def. Abordnd procesul de nvmnt ca sistem, acest principiu exprima cerina ca predarea si nvarea sa beneficieze de feedback pentru a-si le regla si optimiza funcionarea; principiul conexiunii inverse sau al retroaciunii (al feedback-ului) exprima tocmai cerina rentoarcerii si mbuntirii din mers a proceselor si rezultatelor in funcie de informaia primita despre rezultatele anterioare. ntemeierea principiului este data de legi si de norme venite din teoria sistemelor.

Norme si reguli deduse din principiu: - activitatea trebuie sa utilizeze mecanisme de control si reglare, rezultate din confruntarea rezultatelor cu a obiectivelor v. metodele si tehnicile de evaluare continua i sumativ. - bucle de informaii(informaii inverse) se asociaz in mod obligatoriu cu anumite operaii de tipul celor de confirmare (ntrire) si stimulare a nvrii, de infirmare si corectare a greelilor sesizate la elevi, de depistare si depire a dificultilor ivite, de retuare si ameliorare din mers a rezultatelor, precum si a proceselor de predare-nvare care le-au generat. - sarcina conexiunii inverse este aceea de a tempera ceea ce este suprasolicitare sau de a amplifica ceea ce este subsolicitare.

In felul acesta, fluxul de informaii inverse vine in sprijinul activizrii si intensificrii nvrii, al realizrii in condiii optime a obiectivelor urmrite i al asigurrii unui program real al nvrii, de nivel nalt pentru elevi, in general, si pentru fiecare elev, in particular.

2.7. PRINCIPIUL INTUIIEI Def. Principiul intuiiei exprima cerina ca procesul de predare-nvare s se bazeze, ori de cte ori este posibil, pe facilitarea accesului elevilor la coninuturile nvrii prin intermediul simurilor. ntemeierea principiului este data de legi si de norme venite din:

a) filosofia cognitivist-empirist Cunoaterea prin simuri, relevat nc de Aristotel i reluat de empiriti (dintre care mari pedagogi: J. Locke, J. A. Comenius etc.), este enunat sintetic: nimic nu este n intelect, fr ca mai nti s fi existat n simuri; b) psihologia dezvoltrii cognitive (v. de exemplu, etapele dezvoltrii gndirii, dup J. Piaget). Norme si reguli deduse din principiu:

Perceperea obiectelor prin mai multe simuri este denumit de J. A. Comenius regula de aur a cunoaterii. De aici, concluzia sa pedagogic: totul, pe ct posibil, s se prezinte simurilor ceea ce este de vzut s se prezinte vzului, ceea ce este de auzit auzului. i dac ceva poate fi perceput prin mai multe simuri s se ofere acestora simultan. Dac obiectele nu pot fi percepute n stare natural, s se ofere imaginile acestora. n consecin, colile s fie nzestrate cu materiale intuitive necesare. (J. A. Comenius, 1970, cap. XX).

- 3 -

3. INTERDEPENDENA INTRE PRINCIPIILE INSTRUIRII

* Concluzia: principiile instruirii/didacticii alctuiesc un sistem unitar si ca atare se presupun logic unele pe altele. Respectarea unuia dintre ele nu numai ca atrage respectarea celorlalte, dar asigura, in acelai timp, teren favorabil pentru realizarea cerinelor acestora (I. Nicola, 2000, p.356). * Numai prin respectarea totala si unitara a acestor principii se poate asigura un caracter funcional procesului de nvmnt si, respectiv, activitii didactice. * prin corelarea lor intr-un tot, principiile asigura orientarea si reglarea ntregului proces si prin el a tuturor componentelor. * aplicarea principiilor se face prin raportare la condiiile concrete de desfurare a procesului de nvmnt. * cerinele orientativ-normative si prescriptive ale principiilor didactice nu elimina, ci presupun implicarea competenta si creativa a profesorului.

TEM DE APROFUNDARE I EVALUARE

Folosindu-v de un proiect de lecie realizat, identificai i argumentai care principii didactice acioneaz preponderent n fiecare etap a respectivei lecii.