RELAȚIA: Autor-Narator-Personaj

Genul epic cuprinde totalitatea operelor în care autorul își exprimă sentimentele în mod indirect,prin intermediul naratorului,al acțiunii și al personajelor, principalul mod de expunere fiind narațiunea.

Aceste opere se numesc texte narative.

În textul narativ comunicarea se realizează prin intermediul instanțelor comunicării narative: AUTOR, NARATOR, PERSONAJ.

Ce sunt instanțele comunicării?

Sunt principalele componente care contribuie la: -elaborarea (AUTORUL) -comunicarea (NARATORUL, PERSONAJUL) -receptarea (CITITORUL) unei narațiuni

Ce este AUTORUL?

AUTORUL Definiție științifică: Persoană care creează o

operă literară, artistică, științifică sau publicistică.

Definiție artistică: Un autor este cineva care-şi petrece ani întregi încercînd cu răbadare să descopere o a doua fiinţă în interiorul său, şi lumea care-l face să fie ceea ce este.

Ce este NARATORUL?

NARATORUL

Este persoana care povesteste o anumita intamplare fiind inventat o

data cu textul de autor . El este o "voce" careia autorul ii

incredinteaza misiunea de a povesti faptele, de a descrie locurile si

personajele.

Naratorul se definește prin cateva atribuții specifice:

-stabilește o relație de comunicare cu lumea creata de autor

-este mediator între autor și narațiunea literară

-este o prezență independentă,care povestește întâmplarile unui cititor fictiv și se deosebește de autor prin faptul ca

acesta este cel care a creat universul epic al operei.

În functie de perspectiva narativa, naratorul poate fi de 3 tipuri:

■ narator omniscient, cand relatarea evenimentelor se face la persoana a III-a iar "vocea" pare sa cunoasca tot

ce se intampla personajelor■ narator-personaj, cand relatarea se face la persoana I, naratorul devenind personaj in text, exprimandu-si parerea cu privire la fapte, locuri sau personaje. Acest fapt poate interveni in veridicitatea faptelor relatate,

naratiunea devenind subiectiva.■ narator “martor” in care relatarea faptelor se face

prin punctul de vedere al naratorului.

Ce este PERSONAJUL?

PERSONAJULEste principalul element al unei opere epice sau

dramatice(niciodata lirice),care determină acțiunea,se află in centrul evenimentelor și

întâmplărilor ori poate fi o puternică personalitate umană in jurul căreia se

construiește esența ideatică a creației literare.Personajele pot fi nu numai ființe umane,ci și animale,păsări,plante,făpturi închipuite sau

obiecte.

Personajul ia naştere prin portret, făcut de narator sau de către alte personaje şi

prin evoluţia sa de-a lungul operei.

PortretulPortretul – reprezintă concretizarea unui personaj,

defineşte trăsăturile care permit identificarea şi analizarea acestuia.

Tipuri de portret:

-exterior - trasaturile fetei, imbracamintea, vocea;

-interior (psihologic, moral) - trasaturile de caracter ale personajului, calitatile §i defectele, aptitudinile, gesturile;

-mixt (flzico-psihologic).

Tipuri de personaje*după gradul de implicare şi locul ocupat în economia operei:

principal, secundar, episodic, central, periferic, titular (eponim);

*după însuşirile evidente: pozitiv/negativ, erou central (protagonist)/antagonist;

*după complexitatea caracterului:Personaj ahileic linear, previzibil, sângeros, inflexibil, îşi

acceptă cu demnitate destinul, vertical, solar, apolinic (seninatateă): Leonida Pascolopol (G. Călinescu, Enigma Otiliei),

Personaj odiseic (Ulise) - complex, labirintic, imprevizibil, dionisiac: Dan-Dionis (M. Eminescu, Sarmanul Dionis).

*în funcţie de apartenenţa la o clasa socială anumită (asupra căreia se pune amprenta epocii) sau la o categorie general umană (indiferent de piramida socială specifică vremii):

personaj tip: ciocoiul, micul burghez;personaj caracter: avar, demagog, arivist, slugarnic.

*după felul în care acţionează:personaj individual (Alexandru Lăpuşneanul);personaj colectiv (mulţimea, armata etc.).

* din punct de vedere naratologic:personajul-reflector - purtătorul de cuvant al autorului,

acţionează ca un liant între planurile naraţiunii, filtrează şi interpretează aspectele realității, poate ocupa o poziţie centrală (personaj principal) sau marginală (personaj secundar, episodic). Ex: Mini si Nory in “Concert din muzica de Bach”, H. Papadat-Bengescu;

personajul-narator (narează) este în acelaşi timp şi narator şi personaj-actor, joacă un rol esenţial în evenimentele narate, fiind de obicei protagonistul acţiunii. Ex: Fred Vasilescu, Ştefan Gheorghidiu.

Modalităţi de caracterizare

*caracterizarea directă:

- realizată de narator (portret fizic, moral, comentarii explicite, aluzii);

- autocaracterizare (mărturisiri, autoanalize);

- realizată de alte personaje (mărturii, descrieri).

*caracterizare indirectă:

- rezultă din acţiuni, atitudini, opinii;

- mediul în care trăieşte, familia, casa, grupul social;

- limbajul folosit (registru, particularităţi).

BIBLIOGRAFIE

www.didactic.rowww.dexonline.ro

www.google.ro

Made by: *Iulia Centea *Piț Doris *Chișe Bogdan *Vereș Andrei