Relația poetică. Exit generația MM

Universitatea Hyperion 22 martie 2010

1. Scurtă introducere

• Metafora ca instrument sau scop

• Ce lași să facă poezia în mintea ta

• Genurile poetice • Principiile poetice

• Direcții actuale

Metafora ca instrument sau scop

• Despre senzația de realitate

• Poetic vs Poietic vs poetizant

Interludiu ilustrativ• Câţi ca voi! 

Sus, pe gardul dinspre vie,O găină cenuşie

Şi-un cocoş împintenatS-au suit şi stau la sfat:

- Ia te uită, mă rog ţie,Cât de sus ne-am înălţat!...

Şi deodată, cu glas mare,Începură amândoi,

Să cotcodăcească-n soare:- Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!...

Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!...

Dar de sus, din corcoduş,Pitulându-se-ntre foi,

Mititel şi jucăuş,Le-a răspuns un piţigoi:

- Câţi-ca-voi! Câţi-ca-voi!...Topârceanu, George (1886- 1937)

Ce lași să facă poezia în mintea ta

• Jocul poetic• Organizările

• Dezorganizările• FORMULAREA

Generațiile și falsa lor problemă

Genurile poetice

• Sens personal• Sens relațional

Interludiu ilustrativ

Walt Whitman – foto 1880

Noi, doi, ce multă vreme am fost înșelați !

• Noi, doi, ce multă vreme am fost înșelați !Revenind de unde am plecat, schimbați, dispărem în grabă.Natura găsește întotdeauna o ieșire.Suntem Natură. Multă vreme am fost absenți,dar, acum, ne-am întors.Devenim plante, trunchiuri, frunzișuri,rădăcini, scoarță de copaci,Suntem stânci, ne tolănim pe pământ ;Suntem stejari, creștem în luminișuri unullângă altul ;Suntem amândoi în turme de sălbăticiuni, fireștica oricare dintre ele, păscând împreună ;Suntem doi pești și înotăm în mare împreună ;Suntem ceea ce sunt florile de salcâm, lăsând,dimineața și seara, miresme pe cărări ;Suntem, de asemenea, obișnuitele necurățenii aleanimalelor, suntem legume, minerale ;Suntem doi ulii de pradă, ne rotim sus și privim în jos ;

• Suntem doi sori strălucitori, noi care ne mișcămca aștrii pe orbită, noi care suntem ca două comete;

Suntem rătăcitori prin pădure, în patru labeși cu colții scoși, sărind pe pradă ;Suntem doi nori care, dimineața și seara,plutim în înălțimi ;Suntem două mări ce își amestecă apele, douăzglobii valuri rostogolindu-se unulpeste altul, înfășurându-ne unul în altul ;Suntem atmosfera, transparentă, primitoare,accesibilă, impenetrabilă ;Suntem zăpadă, ploaie, frig, întuneric, suntemamândoi fii ai planetei și înacelași timp demiurgi ai ei.Ne-am rotit și ne-am rotit, până amajuns iarăși acasă.Am lăsat totul pe drum în afară delibertate ;Am părăsit totul în afară de proprianoastră bucurie.

Principiile poetice

• Stăpânirea efectelor• Forța expresiei

• Etica poetică

Direcții actuale

• Meseria• Influența poeziei

(politica)• Formele “alternative”

(video/audio/performance)

The Genius Of The Crowdthere is enough treachery, hatred violence absurdity in

the averagehuman being to supply any given army on any given day and the best at murder are those who preach against itand the best at hate are those who preach loveand the best at war finally are those who preach peace those who preach god, need godthose who preach peace do not have peacethose who preach peace do not have love beware the preachersbeware the knowersbeware those who are always reading booksbeware those who either detest povertyor are proud of itbeware those quick to praisefor they need praise in returnbeware those who are quick to censorthey are afraid of what they do not knowbeware those who seek constant crowds forthey are nothing alonebeware the average man the average womanbeware their love, their love is averageseeks average

but there is genius in their hatredthere is enough genius in their hatred to kill youto kill anybodynot wanting solitudenot understanding solitudethey will attempt to destroy anythingthat differs from their ownnot being able to create artthey will not understand artthey will consider their failure as creatorsonly as a failure of the worldnot being able to love fullythey will believe your love incompleteand then they will hate youand their hatred will be perfect

like a shining diamondlike a knifelike a mountainlike a tigerlike hemlock

their finest art

Charles Bukowski 1920-1994

Mircea Ivănescu Poezia e altceva?

nu trebuie sa povestesti în poezie – am cititun sfat catre un tânar poet – deci sa nu povestesc

cum, foarte devreme, ea se scula dimineata, si asezându-se pe patastepta sa i se linisteasca respiratia, cu fata în mâini –

sa nu spun nimic despre chipul ei atâta de obositîncât i se încovoiau umerii, în fata oglinzii, când

se pieptana încet. sa nu-mi marturisesc spaimelelânga fata ei înstrainata, întoarsa de la mine.

sa nu umblu cu versuri, ca si cu oglinda în mâiniîn care se rasfrâng acele dimineti cu lumina cenusie

dinainte de zori. poezia nu trebuie sa fie reprezentare, serie de imagini – asa scrie. poezia

trebuie sa fie vorbire interioara. adica tot eu sa vorbesc despre fata ei înecându-se, cautându-sirespiratia? însa atunci ar fi numai felul în care eu vorbesc

despre fata ei, despre miscarile încetinite prin straturide remuscari tulburi, de gânduri doar ale mele, ale imaginii ei – ar fi numai un chip, o imagine –

si ea – adevarata ei fiinta atunci?