n concepia lui Jap Lintvelt, nararea este actul narativ productor de povestire , care const n nlnuirea i alternarea discursului naratorului cu acela al actorilor, avnd ca scop transmiterea unui coninut afectiv ctre o alt instan, de data aceasta extratextual, i anume cititorul.Tot Lintvelt, n lucrarea Punctul de vedere, consider c noiunea de cititor fictiv ar treui nlocuit cu aceea de naratar a crui ima!ine se profilea" n text n mod indirect, prin apelurile pe care i le adresea" naratorul.#in aceast perspectiv, n opera Amintiri din copilrie, de $ %, se poate vori de o relaie special ntre aceste dou instane narative, deoarece, de multe ori n text, naratorul pare c se adresea" unui auditoriu fictiv, cu care empati"ea", cruia i mprtete emoiile i de le care se ateapt , parc, la aproare:Hai mai bine despre copilrie s povestim , cci ea singur este vesel i nevinovat......(de cautat si alte fraye la perspl saupl.! &' oserv, aadar, prin folosirea persoanei $ plural c se dorete o implicare a lectorului n universul narat.' ca o complicitate narator (naratar, al crei rol este rememorarea , retrirea vrstei de aur, sau, dac naratarul se iposta"ia" ntr)un copil, se poate vori de o identificare cu ceea ce * %linescu numea copilul universal, a crui ima!ine ncearc s)o cree"e naratorul.obtinandu-si efectele din cooptarea lui in text ca interlocutor/ rezoneur. naratar= instanta a comunicarii in textul narativ literar, caracterizata prin participarea concreta a ,,alter egoului cititorului la discursul narativ realizat de catre narator; naratarul intradiegetic= naratarul care este prezent in cadrul naratiunii prin receptarea mesajului, find denumit si cititor fctiv; naratarul extradiegetic= entitatea stearsa, persoana in sine care realizeaza lecturarea (lectorul); (precizare: informatiile sunt extrase dintr-o carte de teorie literara)