obtinandu
2
În concepţia lui Jap Lintvelt, „ nararea este actul narativ producător de povestire , care constă în înlănţuirea şi alternarea discursului naratorului cu acela al actorilor”, având ca scop transmiterea unui conţinut afectiv către o altă instanţă, de data aceasta extratextuală, şi anume cititorul.Tot Lintvelt, în lucrarea Punctul de vedere, consideră că noţiunea de cititor fictiv ar trebui înlocuită cu aceea de naratar a cărui imagine se profilează în text în mod indirect, prin apelurile pe care i le adresează naratorul. Din această perspectivă, în opera Amintiri din copilărie, de I C, se poate vorbi de o relaţie specială între aceste două instanţe narative, deoarece, de multe ori în text, naratorul pare că se adresează unui auditoriu fictiv, cu care empatizează, căruia îi împărtăşeşte emoţiile şi de le care se aşteaptă , parcă, la aprobare:Hai mai bine despre copilărie să povestim , căci ea singură este veselă şi nevinovată......(de cautat si alte fraye la pers I pl sau II pl.) SE observă, aşadar, prin folosirea persoanei I plural că se doreşte o implicare a lectorului în universul narat.E ca o complicitate narator –naratar, al cărei rol este rememorarea , retrăirea vârstei de aur, sau, dacă naratarul se ipostaziază într-un copil, se poate vorbi de o identificare cu ceea ce G Călinescu numea „copilul universal”, a cărui imagine încearcă s-o creeze naratorul.
-
Upload
georgiana-manase-cozma -
Category
Documents
-
view
212 -
download
0
description
d
Transcript of obtinandu
n concepia lui Jap Lintvelt, nararea este actul narativ productor de povestire , care const n nlnuirea i alternarea discursului naratorului cu acela al actorilor, avnd ca scop transmiterea unui coninut afectiv ctre o alt instan, de data aceasta extratextual, i anume cititorul.Tot Lintvelt, n lucrarea Punctul de vedere, consider c noiunea de cititor fictiv ar treui nlocuit cu aceea de naratar a crui ima!ine se profilea" n text n mod indirect, prin apelurile pe care i le adresea" naratorul.#in aceast perspectiv, n opera Amintiri din copilrie, de $ %, se poate vori de o relaie special ntre aceste dou instane narative, deoarece, de multe ori n text, naratorul pare c se adresea" unui auditoriu fictiv, cu care empati"ea", cruia i mprtete emoiile i de le care se ateapt , parc, la aproare:Hai mai bine despre copilrie s povestim , cci ea singur este vesel i nevinovat......(de cautat si alte fraye la perspl saupl.! &' oserv, aadar, prin folosirea persoanei $ plural c se dorete o implicare a lectorului n universul narat.' ca o complicitate narator (naratar, al crei rol este rememorarea , retrirea vrstei de aur, sau, dac naratarul se iposta"ia" ntr)un copil, se poate vori de o identificare cu ceea ce * %linescu numea copilul universal, a crui ima!ine ncearc s)o cree"e naratorul.obtinandu-si efectele din cooptarea lui in text ca interlocutor/ rezoneur. naratar= instanta a comunicarii in textul narativ literar, caracterizata prin participarea concreta a ,,alter egoului cititorului la discursul narativ realizat de catre narator; naratarul intradiegetic= naratarul care este prezent in cadrul naratiunii prin receptarea mesajului, find denumit si cititor fctiv; naratarul extradiegetic= entitatea stearsa, persoana in sine care realizeaza lecturarea (lectorul); (precizare: informatiile sunt extrase dintr-o carte de teorie literara)
