Post on 17-May-2022
Interpretarea unui semnal ECG
1
Interpretarea unui semnal ECG
1. Generalități
Electrocardiograma este o metodă neinvazivă care explorează activitatea electrică a
inimii și reprezintă înregistrarea grafică la suprafaţa corpului a variaţiilor ciclice ale cîmpului
electric indus de activitatea cordului.
Electrocardiograma (ECG) reprezintă înscrierea grafică a diferenţelor de potenţial
generate în timpul activităţii electrice cardiace. Potenţialele electrice sunt produse în inimă ca
suma potenţialelor generate de celulele musculare cardiace în timpul depolarizării şi
repolarizării.
La nivel celular:
1. Depolarizarea - modificarea potenţialului transmembranar, determinată de deplasarea
sarcinilor electrice (electroni sau ioni);
2. Repolarizarea - refacerea potenţialului transmembranar de repaus, indusă de deplasarea
sarcinilor electrice în sens opus, care compensează depolarizarea.
Tipuri de înregistrări ECG
Electrodul reprezintă un conductor utilizat pentru a stabili contactul electric cu partea
nemetalică a circuitului. Potenţialul electric al dipolului se măsoară cu electrozi plasaţi în diferite
zone ale corpului, în mod uzual pe piele.
Traseul ECG este influenţat de:
polaritatea dipolului
distanţa de la electrod la dipol
intensitatea cîmpului electric
Tipurile de înregistrare după plasarea electrozilor:
bipolară: ambii electrozi plasaţi în cîmpul electric al inimii;
unipolară: un electrod este plasat în cîmpul electric iar celălalt în planul de potenţial 0.
Înregistrarea ECG standard în 12 derivaţii
Derivaţia ECG –ului reprezintă raportul spaţial între două puncte în care se plasează
electrozii, în cîmpul electric al inimii, acestea pot fi:
1. Derivaţiile bipolare (standard) ale membrelor (I, II şi III) au fost introduse în practică
de catre Einthoven. Ele formează un triunghi echilateral, cu inima localizată în centru.
2. Derivaţiile unipolare ale membrelor (aVR, aVL, aVF) au fost introduse de Wilson.
Interpretarea unui semnal ECG
2
3. Derivaţiile precordiale (V1-V6) sunt derivaţii unipolare, la care electrodul explorator
(pozitiv) este plasat pe torace, în apropierea cordului.
2. Caracteristicile parametrilor ECG
Reprezentarea ECG a fiecărui ciclu cardiac conţine:
unde: P, Q, R, S, T şi U (deflexiuni pozitive sau negative).
segmente: porţiunile cuprinse între unde.
intervale: includ segmente şi unde.
Traseul ECG este înregistrat în condiţii standard la:
amplitudinea: 1mm=0.1 mV (permite aprecierea amplitudinii undelor);
durata: 1mm=0.04 s ((la viteza de 25 mm/sec), permiţând aprecierea duratei
undelor şi intervalelor).
Fig. 1.1. Forma standard a unui traseu ECG
Interpretarea unui semnal ECG
3
2.1. Undele unui traseu ECG
2.1.1 Unda P
Porţiunea ECG care corespunde depolarizării atriale (AD→AS);
Unda P defineşte ritmul sinusal.
Aspect: rotunjită şi uniformă;
Sens:
pozitivă în majoritatea derivaţiilor;
negativă în aVR;
pozitivă sau difazică în V1,V2.
Durată: 0.06-0.10 sec;
Amplitudine < 0.25 mV;
Ax electric mediu în plan frontal: 0o-5o.
Fig.1.2. Unda P
2.1.2. Complexul QRS
Complexul QRS reprezintă cea mai semnificativă componentă a traseului ECG, acesta
corespunde cu depolarizarea septului IV şi ventriculilor;
Aspect:
prima undă negativă se numește Q, cu caracteristicile:
durata < 0,04 sec;
amplitudine < 1/4 R (DIII, aVF, V5-V6) absentă în V1-V4;
prima undă pozitivă se numește R, aceasta se regăsește în majoritatea derivaţiilor;
Interpretarea unui semnal ECG
4
cea de-a doua undă negativă sau prima negativă după R se numește S.
durată: 0,08 şi 0,10 sec;
amplitudine.: 1-1,5 mV (10-15mm):
amplitudine minimă:
0,5 mV în DI, DII, DIII;
1 mV în derivaţiile precordiale.
Ax electric în plan frontal: -30o- +110o (ax intermediar = +30o - +60o).
Fig.1.3 . Complexul QRS
Complexul QRS - semnificaţia undelor
1. Prima zonă activată a muşchiului ventricular este septul interventricular, cu vectorul rezultant
de la stînga spre dreapta şi de jos în sus ⇒ unda Q.
Fig.1.4. Unda Q
2. Urmează activarea: apexului şi pereţilor ventriculari laterali, dinspre endocard spre epicard, cu
vectorul rezultant de la dreapta la stînga şi de sus în jos ⇒ unda R.
Fig.1.4. Unda R
Interpretarea unui semnal ECG
5
3. Ultimele zone depolarizate sunt bazele ventriculilor, care sunt activate de jos în sus şi spre
dreapta ⇒ unda S.
Fig.1.5. Unda S
2.1.3. Unda T
Reflectă repolarizarea ventriculară(epicard → endocard);
Aspect: rotunjită, asimetrică, cu panta descendentă mai abruptă;
Sens: concordant cu complexul QRS
pozitivă în majoritatea derivaţiilor;
negativă: aVR +/- în DIII, aVF, V1
Amplitudine <1/3 Q R S(< 6 mm);
Durata: 0,13-0,30 sec;
Poate fi modificată de factori:
fiziologici: SNVP ⇒ T înalt,
asimetric (precordiale);
factori umorali (↓ Ca++, K+).
Fig.1.6. Unda T
Interpretarea unui semnal ECG
6
2.1.4. Unda U
Corespunde cu repolarizarea muşchilor papilari sau post-depolarizarea în fibrele Purkinje;
Aspect: mică, rotunjită;
Acelaşi sens cu unda T din aceeaşi derivaţie;
Amplitudinea < 1/4 T din aceeaşi derivaţie;
Devine mai evidentă la scăderea frecvenței cardiace sau scădearea potasiului. Se poate observa
mai bine în derivațiile precordiale drepte (V1, V2).
Fig.1.7. Unda U
2.2. Segmentele unui traseu ECG
2.2.1. Segmentul PQ (PR) = stadiul depolarizat atrial,
durata 0,06-0,10 sec.
2.2.2. Segmentul ST = stadiul depolarizat ventricular;
izoelectric (±1 mm);
durata de 0.05-0.15 sec.
punctul J - sfîrşitul depolarizării ventriculare, uneori greu de depistat;
2.3. Intervalele unui traseu ECG
2.3.1. Intervalul PR(PQ) = conducerea atrio-ventriculară (conducerea intraatrială, NAV, şi prin
sistemul His-Purkinje);
durată: 0,12-0,20 sec;
când scade va rezulta sindromul de preexcitaţie;
2.3.2. Intervalul ST = stadiul depolarizat ventricular şi repolarizarea ventriculară, modificări
caracteristice în:
Interpretarea unui semnal ECG
7
cardiopatia ischemică,
tulburările de repolarizare ventriculară.
2.3.3. Intervalul QT = sistola electrică ventriculară (SEV), cuprinde depolarizarea şi
repolarizarea ventriculară;
durată: 0,35-0,45 sec (în funcţie de frecvența cardiacă).
Valoarea lui este dependentă de vârsta şi frecvenţa cardiacă (tineri şi frecvenţă cardiacă
mare intervalul se scurtează, la persoanele în vârstă şi frecvenţă cardiacă rară intervalul
se alungeşte).
2.3.4. Intervalul l RR = durata unei revoluţii cardiace (între două complexe QRS succesive)
este util în determinarea frecvenței cardiace;
durată: variază invers proporţional cu frecvența cardiacă (la FC=75 bpm, RR este
de 0,80 sec).
Interpretarea unui semnal ECG
8
Fig.1.8. Intervalele unui traseu ECG
Depolarizare atrială (unda P)
Depolarizare ventriculară
(QRS)
Repolarizare ventriculară (Segment ST)
Interval PR
Repolarizare ventriculară (unda T)
Depolarizare ventriculară și repolarizare (interval QT)
Interpretarea unui semnal ECG
9
3. Interpretarea unui traseu ECG
Pentru interpretarea corespunzătoare a unui traseu ECG este necesar să se țină seama de
următorii parametri :
Rata
Ritmul
Axul inimii
Hepertrofia
Infarctul
3.1. Rata unui traseu ECG
La examinarea unui traseu ECG trebuie ca inițial să se determine rata, aceasta se citește
în cicluri/minut.
Rata cardiacă= numărul de cicluri cardiace pe unitate de timp (minut)
Nodul Sinusal (Nodul SA) este centru de automatism dominant al inimii, iar ritmul
normal, regulat, pe care îl generează se numește Ritm Sinusal.
Exemple de Ritm Sinusal
1. În repaos, Ritmul Sinusal menține o rată de 60-100 bătăi/minut, acesta fiind domeniul normal
al ratei ritmului, (figura 1.9).
Fig. 1.9. Ritm sinusal normal (60-100 bătăi/minut)
2. Dacă Nodul Sinusal stimulează inima la o rată mai lentă decât 60 de bătăi/ minut avem
Bradicardie Sinusală, (figura 1.10).
Notă Bardicardia sinusală apare cel mai adesea în urma excesului parasimpatic, așa
cum sunt atleții antrenați în stare de repaos. Uneori rata cardiacă extrem de lentă poate
să reducă fluxul sanguin îndreptat către creier, și poate produce diverse sincope(pierderi
de cunoștință).
Interpretarea unui semnal ECG
10
Fig. 1.10. Bradicardie Sinusală (Rata Ritmului sinusal mai mică de 60 bătăi/minut)
3. Dacă Nodul Sinusal stimulează inima la o rată mai rapidă de 100 bătăi/ minut avem
Tahicardie Sinusală, (figura 1.11).
Fig. 1.11. Tahicardie Sinusală (Rata Ritmului sinusal mai mare de 100 bătăi/minut)
Efortul fizic produce stimularea simpatică a Nodului Sinusal și aceasta reprezintă cauza
cea mai frecventă a Tahicardiei Sinusale.
3.1.1 Determinarea ratei unui traseu ECG
Pe un traseu ECG se caută o undă R care să se situeze pe o linie groasă a hârtie tipice
(aceste linii apar din 5 în 5 milimetri), aceasta poartă denumirea de linie de START, (figura
1.12.). De la această linie următoarele linii groase se numesc: 300, 150, 100, 75,60, 50 (figura
1.13.).
În figura 1.14 se determină rata unui traseu ECG, aceasta se face prin identificarea liniei
de start și ulterior indentificarea și notarea liniilor groase cu denumirile de mai sus (300, 150,
100, 75,60, 50), în pozăția unde se regăsește pe traseul ECG următoarea undă R, acolo se va
determina rata.
Interpretarea unui semnal ECG
11
Fig. 1.12. Indentificarea liniei de START pe un traseu ECG
Fig. 1.13. Linii unui trasei ECG
START UNDA R
ST
AR
T
Interpretarea unui semnal ECG
12
Fig. 1.14. Identificarea ratei unui trasei ECG
300 S
TA
RT
300 150 Rata este de aproximativ
150 bătăi/minut
300 150 100 75 60 50Rata este de aproximativ
50 bătăi/minut
150
100 75
60
Rata este de 60 bătăi/minut
ST
AR
TS
TA
RT
Interpretarea unui semnal ECG
13
3.2. Frecvența cardiacă unui traseu ECG
Frecvenţa cardiacă (FC) normală de repaus este de: 60-100/minut. Pentru determinarea
frecvenței cardiace trebuie să se țină cont de urmotoarele principii:
viteza standard de derulare a hârtiei este de 25 mm/sec ( mai rar se utilizează viteza
de derulare de 50 mm/sec);
FC se exprimă în cicluri/minut;
se verifică dacă frecvenţa atrială este egală cu cea ventriculară ;
Frecvenţa cardiacă (FC) poate fi determinată cu ajutorul următoarei ecuaţii:
1 secundă.........................25mm
60 secunde (1 minut)..............x
/
1 pătrățel mic= 1mm(0,1mV)1 pătrat mare= 5 mm(0,5mV)2 pătrate mari =1mV
Axa
Verticală
Axa
Orizontală
1 pătrățel mic= 0.04s(40ms) 1 pătrat mare= 0.2s(200ms) 5 pătrate mari =1s(1000ms)
Interpretarea unui semnal ECG
14
Fig. 1.15.Exemple de determinarea a frecvenței cardiace
ST
AR
T
Intervalul R‐R= 11mm
, bătăi/minut
ST
AR
TS
TA
RT
Intervalul R‐R= 31mm
, bătăi/minut
Intervalul R‐R= 25mm
bătăi/minut
Interpretarea unui semnal ECG
15
4. Lucrări de efectuat în laborator
Pentru următoarele trasee ECG indendificați:
1. Dacă traseul are alura standard a unui ECG standard (dacă se regăsesc undele, segmentele și
intervalele standard).
2. Determinați dimensiunea intervalului R-R.
3. Analizați rata traseului și încadrați traseul în funcție de ritmul sinusal(normal, bradicardie,
tahicardie).
5. Calculați frecvența cardiacă a traseului ECG.
Interpretarea unui semnal ECG
16