Interpretarea unui semnal ECG

Interpretarea unui semnal ECG

1


1. Generalități

Electrocardiograma este o metodă neinvazivă care explorează activitatea electrică a

inimii și reprezintă înregistrarea grafică la suprafaţa corpului a variaţiilor ciclice ale cîmpului

electric indus de activitatea cordului.

Electrocardiograma (ECG) reprezintă înscrierea grafică a diferenţelor de potenţial

generate în timpul activităţii electrice cardiace. Potenţialele electrice sunt produse în inimă ca

suma potenţialelor generate de celulele musculare cardiace în timpul depolarizării şi

repolarizării.

La nivel celular:

1. Depolarizarea - modificarea potenţialului transmembranar, determinată de deplasarea

sarcinilor electrice (electroni sau ioni);

2. Repolarizarea - refacerea potenţialului transmembranar de repaus, indusă de deplasarea

sarcinilor electrice în sens opus, care compensează depolarizarea.

Tipuri de înregistrări ECG

Electrodul reprezintă un conductor utilizat pentru a stabili contactul electric cu partea

nemetalică a circuitului. Potenţialul electric al dipolului se măsoară cu electrozi plasaţi în diferite

zone ale corpului, în mod uzual pe piele.

Traseul ECG este influenţat de:

polaritatea dipolului

distanţa de la electrod la dipol

intensitatea cîmpului electric

Tipurile de înregistrare după plasarea electrozilor:

bipolară: ambii electrozi plasaţi în cîmpul electric al inimii;

unipolară: un electrod este plasat în cîmpul electric iar celălalt în planul de potenţial 0.

Înregistrarea ECG standard în 12 derivaţii

Derivaţia ECG –ului reprezintă raportul spaţial între două puncte în care se plasează

electrozii, în cîmpul electric al inimii, acestea pot fi:

1. Derivaţiile bipolare (standard) ale membrelor (I, II şi III) au fost introduse în practică

de catre Einthoven. Ele formează un triunghi echilateral, cu inima localizată în centru.

2. Derivaţiile unipolare ale membrelor (aVR, aVL, aVF) au fost introduse de Wilson.


2

3. Derivaţiile precordiale (V1-V6) sunt derivaţii unipolare, la care electrodul explorator

(pozitiv) este plasat pe torace, în apropierea cordului.

2. Caracteristicile parametrilor ECG

Reprezentarea ECG a fiecărui ciclu cardiac conţine:

unde: P, Q, R, S, T şi U (deflexiuni pozitive sau negative).

segmente: porţiunile cuprinse între unde.

intervale: includ segmente şi unde.

Traseul ECG este înregistrat în condiţii standard la:

amplitudinea: 1mm=0.1 mV (permite aprecierea amplitudinii undelor);

durata: 1mm=0.04 s ((la viteza de 25 mm/sec), permiţând aprecierea duratei

undelor şi intervalelor).

Fig. 1.1. Forma standard a unui traseu ECG


3

2.1. Undele unui traseu ECG

2.1.1 Unda P

Porţiunea ECG care corespunde depolarizării atriale (AD→AS);

Unda P defineşte ritmul sinusal.

Aspect: rotunjită şi uniformă;

Sens:

pozitivă în majoritatea derivaţiilor;

negativă în aVR;

pozitivă sau difazică în V1,V2.

Durată: 0.06-0.10 sec;

Amplitudine < 0.25 mV;

Ax electric mediu în plan frontal: 0o-5o.

Fig.1.2. Unda P

2.1.2. Complexul QRS

Complexul QRS reprezintă cea mai semnificativă componentă a traseului ECG, acesta

corespunde cu depolarizarea septului IV şi ventriculilor;

Aspect:

prima undă negativă se numește Q, cu caracteristicile:

durata < 0,04 sec;

amplitudine < 1/4 R (DIII, aVF, V5-V6) absentă în V1-V4;

prima undă pozitivă se numește R, aceasta se regăsește în majoritatea derivaţiilor;


4

cea de-a doua undă negativă sau prima negativă după R se numește S.

durată: 0,08 şi 0,10 sec;

amplitudine.: 1-1,5 mV (10-15mm):

amplitudine minimă:

0,5 mV în DI, DII, DIII;

1 mV în derivaţiile precordiale.

Ax electric în plan frontal: -30o- +110o (ax intermediar = +30o - +60o).

Fig.1.3 . Complexul QRS

Complexul QRS - semnificaţia undelor

1. Prima zonă activată a muşchiului ventricular este septul interventricular, cu vectorul rezultant

de la stînga spre dreapta şi de jos în sus ⇒ unda Q.

Fig.1.4. Unda Q

2. Urmează activarea: apexului şi pereţilor ventriculari laterali, dinspre endocard spre epicard, cu

vectorul rezultant de la dreapta la stînga şi de sus în jos ⇒ unda R.

Fig.1.4. Unda R


5

3. Ultimele zone depolarizate sunt bazele ventriculilor, care sunt activate de jos în sus şi spre

dreapta ⇒ unda S.

Fig.1.5. Unda S

2.1.3. Unda T

Reflectă repolarizarea ventriculară(epicard → endocard);

Aspect: rotunjită, asimetrică, cu panta descendentă mai abruptă;

Sens: concordant cu complexul QRS

pozitivă în majoritatea derivaţiilor;

negativă: aVR +/- în DIII, aVF, V1

Amplitudine <1/3 Q R S(< 6 mm);

Durata: 0,13-0,30 sec;

Poate fi modificată de factori:

fiziologici: SNVP ⇒ T înalt,

asimetric (precordiale);

factori umorali (↓ Ca++, K+).

Fig.1.6. Unda T


6

2.1.4. Unda U

Corespunde cu repolarizarea muşchilor papilari sau post-depolarizarea în fibrele Purkinje;

Aspect: mică, rotunjită;

Acelaşi sens cu unda T din aceeaşi derivaţie;

Amplitudinea < 1/4 T din aceeaşi derivaţie;

Devine mai evidentă la scăderea frecvenței cardiace sau scădearea potasiului. Se poate observa

mai bine în derivațiile precordiale drepte (V1, V2).

Fig.1.7. Unda U

2.2. Segmentele unui traseu ECG

2.2.1. Segmentul PQ (PR) = stadiul depolarizat atrial,

durata 0,06-0,10 sec.

2.2.2. Segmentul ST = stadiul depolarizat ventricular;

izoelectric (±1 mm);

durata de 0.05-0.15 sec.

punctul J - sfîrşitul depolarizării ventriculare, uneori greu de depistat;

2.3. Intervalele unui traseu ECG

2.3.1. Intervalul PR(PQ) = conducerea atrio-ventriculară (conducerea intraatrială, NAV, şi prin

sistemul His-Purkinje);

durată: 0,12-0,20 sec;

când scade va rezulta sindromul de preexcitaţie;

2.3.2. Intervalul ST = stadiul depolarizat ventricular şi repolarizarea ventriculară, modificări

caracteristice în:


7

cardiopatia ischemică,

tulburările de repolarizare ventriculară.

2.3.3. Intervalul QT = sistola electrică ventriculară (SEV), cuprinde depolarizarea şi

repolarizarea ventriculară;

durată: 0,35-0,45 sec (în funcţie de frecvența cardiacă).

Valoarea lui este dependentă de vârsta şi frecvenţa cardiacă (tineri şi frecvenţă cardiacă

mare intervalul se scurtează, la persoanele în vârstă şi frecvenţă cardiacă rară intervalul

se alungeşte).

2.3.4. Intervalul l RR = durata unei revoluţii cardiace (între două complexe QRS succesive)

este util în determinarea frecvenței cardiace;

durată: variază invers proporţional cu frecvența cardiacă (la FC=75 bpm, RR este

de 0,80 sec).


8

Fig.1.8. Intervalele unui traseu ECG

Depolarizare atrială (unda P)

Depolarizare ventriculară

(QRS)

Repolarizare ventriculară (Segment ST)

Interval PR

Repolarizare ventriculară (unda T)

Depolarizare ventriculară și repolarizare (interval QT)


9

3. Interpretarea unui traseu ECG

Pentru interpretarea corespunzătoare a unui traseu ECG este necesar să se țină seama de

următorii parametri :

Rata

Ritmul

Axul inimii

Hepertrofia

Infarctul

3.1. Rata unui traseu ECG

La examinarea unui traseu ECG trebuie ca inițial să se determine rata, aceasta se citește

în cicluri/minut.

Rata cardiacă= numărul de cicluri cardiace pe unitate de timp (minut)

Nodul Sinusal (Nodul SA) este centru de automatism dominant al inimii, iar ritmul

normal, regulat, pe care îl generează se numește Ritm Sinusal.

Exemple de Ritm Sinusal

1. În repaos, Ritmul Sinusal menține o rată de 60-100 bătăi/minut, acesta fiind domeniul normal

al ratei ritmului, (figura 1.9).

Fig. 1.9. Ritm sinusal normal (60-100 bătăi/minut)

2. Dacă Nodul Sinusal stimulează inima la o rată mai lentă decât 60 de bătăi/ minut avem

Bradicardie Sinusală, (figura 1.10).

Notă Bardicardia sinusală apare cel mai adesea în urma excesului parasimpatic, așa

cum sunt atleții antrenați în stare de repaos. Uneori rata cardiacă extrem de lentă poate

să reducă fluxul sanguin îndreptat către creier, și poate produce diverse sincope(pierderi

de cunoștință).


10

Fig. 1.10. Bradicardie Sinusală (Rata Ritmului sinusal mai mică de 60 bătăi/minut)

3. Dacă Nodul Sinusal stimulează inima la o rată mai rapidă de 100 bătăi/ minut avem

Tahicardie Sinusală, (figura 1.11).

Fig. 1.11. Tahicardie Sinusală (Rata Ritmului sinusal mai mare de 100 bătăi/minut)

Efortul fizic produce stimularea simpatică a Nodului Sinusal și aceasta reprezintă cauza

cea mai frecventă a Tahicardiei Sinusale.

3.1.1 Determinarea ratei unui traseu ECG

Pe un traseu ECG se caută o undă R care să se situeze pe o linie groasă a hârtie tipice

(aceste linii apar din 5 în 5 milimetri), aceasta poartă denumirea de linie de START, (figura

1.12.). De la această linie următoarele linii groase se numesc: 300, 150, 100, 75,60, 50 (figura

1.13.).

În figura 1.14 se determină rata unui traseu ECG, aceasta se face prin identificarea liniei

de start și ulterior indentificarea și notarea liniilor groase cu denumirile de mai sus (300, 150,

100, 75,60, 50), în pozăția unde se regăsește pe traseul ECG următoarea undă R, acolo se va

determina rata.


11

Fig. 1.12. Indentificarea liniei de START pe un traseu ECG

Fig. 1.13. Linii unui trasei ECG

START UNDA R

ST

AR

T


12

Fig. 1.14. Identificarea ratei unui trasei ECG

300 S

TA

RT

300 150 Rata este de aproximativ

150 bătăi/minut

300 150 100 75 60 50Rata este de aproximativ

50 bătăi/minut

150

100 75

60

Rata este de 60 bătăi/minut

ST

AR

TS

TA

RT


13

3.2. Frecvența cardiacă unui traseu ECG

Frecvenţa cardiacă (FC) normală de repaus este de: 60-100/minut. Pentru determinarea

frecvenței cardiace trebuie să se țină cont de urmotoarele principii:

viteza standard de derulare a hârtiei este de 25 mm/sec ( mai rar se utilizează viteza

de derulare de 50 mm/sec);

FC se exprimă în cicluri/minut;

se verifică dacă frecvenţa atrială este egală cu cea ventriculară ;

Frecvenţa cardiacă (FC) poate fi determinată cu ajutorul următoarei ecuaţii:

1 secundă.........................25mm

60 secunde (1 minut)..............x

/

1 pătrățel mic= 1mm(0,1mV)1 pătrat mare= 5 mm(0,5mV)2 pătrate mari =1mV

Axa

Verticală

Axa

Orizontală

1 pătrățel mic= 0.04s(40ms) 1 pătrat mare= 0.2s(200ms) 5 pătrate mari =1s(1000ms)


14

Fig. 1.15.Exemple de determinarea a frecvenței cardiace

ST

AR

T

Intervalul R‐R= 11mm

, bătăi/minut

ST

AR

TS

TA

RT


, bătăi/minut


bătăi/minut


15

4. Lucrări de efectuat în laborator

Pentru următoarele trasee ECG indendificați:

1. Dacă traseul are alura standard a unui ECG standard (dacă se regăsesc undele, segmentele și

intervalele standard).

2. Determinați dimensiunea intervalului R-R.

3. Analizați rata traseului și încadrați traseul în funcție de ritmul sinusal(normal, bradicardie,

tahicardie).

5. Calculați frecvența cardiacă a traseului ECG.


16

Interpretarea unui semnal ECG

Documents

Transcript of Interpretarea unui semnal ECG