Dezvoltarea socio-emoţională

0-3 ani

Prepared byJ. W. Taylor

V

Abilitatea emoţională

1) Exprimarea emoţiilor

2) Recunoaşterea emoţiilor

3) Reglarea emoţională

Denham (1998)

Abilitatea emoţională

1) Exprimarea emoţiilor

? Există emoţii distincte, discrete, caracterizate prin reacţii corporale şi expresii faciale distincte, de la început?

Relativ dificilă identificarea corectă a emoţiilor exprimate de copii în primele luni de viaţă

Mai ales identificarea emoţiilor negative dificilă!

Sisteme de codare a expresiilor emoţionale

AFFEXIzard & Dougherty(1980)

Evaluarea situaţională a emoţiilor The LAB-TAB (Goldsmith & Rothbart, 1999)

Scale N Mean item-total correlation

Alpha

Anger proneness Banging against the barrier Intensity of force Intensity of anger expression Intensity of distress vocalizations

82 0.81 0.81

Interest-Persistence Duration of looking Manipulation of stimuli Intensity of interest expression

88 0.88 0.85

Fear Intensity of fear expression Intensity of distress vocalizations Intensity of bodily fear Intensity of escape

67 0.83 0.83

Pleasure Smiling Laughter Positive vocalizations Positive motor acts Intensity of smiling

84 0.79 0.77

Abilitatea emoţională

1) Exprimarea emoţiilor

a) Pozitive

Interes

Plăcere

de la naştere

Bucurie

Zâmbetul

Iniţial reflex

Zâmbetul social direcţionat către ceilalţi doar la 6-8 săptămâni

La 6-7 luni zâmbetul preferenţial către persoanele familiare

Bucurie La 3-4 luni şi râsul zgomotos

Pe parcursul celui de-al doilea an de viaţă, iniţiative ale copilului de provocare a râsului – clovn!

Abilitatea emoţională

1) Exprimarea emoţiilor

b) Negative

Distres relativ nediferenţiat, generalizat

la naştere

Distres

Dificil de interpretat emoţiile negative şi pentru că adesea copiii au emoţii incongruente cu situaţiile pe care le experienţează

Emoţiile negativeFurie şi tristeţe

În jur de 2 luni, expresiile faciale de furie şi tristeţe pot fi diferenţiate de distres/durere în unele contexte

Emoţiile negativeFrica

Apare la 6-7 luni – în relaţie cu persoanele nefamiliare

Frica de străini se intensifică şi durează până la aprox. 2 ani, dar există o foarte mare variabilitate interindividuală şi intraindividuală

Alte frici (de ex., de sunete puternice) sunt evidente în jur de 7 luni şi tind să intre în declin la 12 luni

Anxietatea de separare

Distres puternic la separarea de figura de ataşament

Tinde să se intensifice între 8 şi 13-15 luni, apoi începe să se reducă

După 15 luni şi reducerea nevoii de contact fizic cu adultul, dar creşterea nevoii de contact psihologic (prin limbaj, privire, zâmbet, indici non-verbali)

Anxietatea de separare

Acest patern este prezent în diferite culturi

Influenţată de răspunsul mamei – Hsu (2004)

Emoţiile conştiente Saarni et al. (2006)

Empatie, gelozie, jenă, vină, ruşine, mândrie – se leagă de conştientizarea propriei persoane şi de conştientizarea reacţiilor celorlalţi în raport cu noi

Apar în jur de 1.5-2.5 ani

La 15-24 luni, copiii încep să

se ruşineze dacă sunt în

centrul atenţiei

Vina şi ruşinea

Vina se asociază cu empatia pentru ceilalţi, şi presupune regret, remuşcare, dorinţa de a repara greşeala

Ruşinea nu e legată de grija pentru ceilalţi

Pot fi identificate devreme, dar experienţierea lor depinde de practicile parentale

Conştientizarea propriei persoane – conştiinţa de sine

Conştientizarea propriei persoane – conştiinţa de sine

conştientizarea propriei autonomii (“eu sunt cel care pot face ceva”) - AGENCY

recunoaşterea de sine (se recunoaşte în oglindă)

referirea verbală la propria persoană – apar pronumele personale “eu”, “mine” în vocabular

După 1.5 ani - amplificarea dorinţei de împărtăşire a emoţiilor

Abilitatea emoţională

2) Recunoaşterea emoţiilor Deja la 3-6 luni

La 8-12 luni apare referenţierea socială

Fanta vizuală! (Gibson & Walk, 1960)

A căuta indicii (ton, expresie emoţională) pentru dezambiguizarea situaţiilor noi sau incerte

Referenţierea socială

• Interes şi încurajare din partea adultului > ACŢIUNE• Frică şi interdicţie > STOP

Abilitatea emoţională

3) Reglarea emoţională

Reglarea emoţională Procesul de iniţiere, inhibare sau modulare a

stărilor interne

proceselor fiziologice

cogniţiilor

comportamentelor

legate de emoţii

Tranziţia de la reglarea de către adulţi la autoreglare

În primele 6 luni de viaţă, părinţii reglează arousalul emoţional al copiilor prin

- controlul expunerii la evenimente activatoare- strategii de liniştire – legănat, supt, înfăşat,

muzică, “white noise”

Tranziţia la autoreglare În jur de 3-4 luni copiii încep

să recurgă la strategii fizice de autoliniştire: suptul degetului, atingerea/mângâierea corpului, a hainelor, a unei pături

Tranziţia la autoreglare În jur de 6 luni, strategii de distragere

atenţională – evitarea privirii

Posibile datorită mecanismelor atenţionale

EXOGENE dar mai ales

ENDOGENE

Între 1 şi 2 an, din ce în ce mai

performante strategiile

de distragere atenţională

În jur de 1.5 ani apare controlul impulsurilor prin limbaj

(când este nemulţumit copilul nu mai recurge atât de des la violenţă fizică, ci la exprimarea verbală)

2-3 ani: progrese şi în capacitatea de amânare a recompensei

Diferenţe individuale în emoţie şi reglarea

emoţională

Temperamentul

“diferenţe interindividuale constituţionale (cu bază biologică) în emoţii, comportamente motorii, reactivitate atenţională şi autoreglare” (Rothbart & Bates, 1998)

Temperamentul

Temperament Aceste diferenţe apar în

diverse situaţii şi sunt relativ stabile în timp

•Uşor – 40%•Dificil – 10%•Slow-to-warm-up – 15%•Neclasificat – 35%

Structura temperamentului(Thomas & Chess, 1977)

Temperamentul infantil

Stella Chess şi Alexander Thomas, pe baza rapoartelor parentale, delimitează 3 categorii:

Uşor (40%): adaptare uşoară la experienţe noi, rutine stabilite rapid, dispoziţie emoţională pozitivă, uşor de liniştit

Dificil (10%): adaptare lentă la nou, reacţii predominant negative şi intense la stimuli, funcţionare neregulată a corpului

Slow-to-warm-up (15%): dificil la început, apoi mai uşor

Alte clasificări

Kagan (1994), Kagan & Snidman (2004)

Temperament inhibat vs. dezinhibat

TemperamentInhibitat, timid, anxios

• Reacţii negative, evitarea stimulilor noi

• Activarea sistemului vegetativ simpatic – rată cardiacă ridicată, hormoni de stres (cortizol)

Dezinhibat, sociabil• Reacţii positive,

apropierea de stimuli noi

• Activare predominant parasimpatică

Rothbart (1989), Rothbart & Bates (1998)

3 mari dimensiuni ale temperamentului:

Extraversiune – nivel de activitate, impulsivitate

Afectivitate negativă – iritabilitate, furie, frică

Control/autoreglare – distractibilitate, focalizarea atenţiei, capacitatea de liniştire

Importanţa persoanelor de referinţă pentru dezvoltarea emoţională - ATAŞAMENTUL

Ataşamentul

Legătura emoţională, de lungă durată cu CEL PUŢIN un individ - figură de ataşament/de referinţă (părinte sau persoana cea mai apropiată care se ocupă de îngrijirea sa)

Ataşamentul

Relaţiile timpurii cu părinţii influenţează relaţiile viitoare ale copilului, precum şi sentimentul propriei valori – stima de sine