Post on 29-Nov-2015
Comportamentul și ecologie[modificare]
Dezvoltarea[modificare]
Furnicile sunt printre insectele care se dezvoltă prin metamorfoză completă, aceasta însemnând că structurile corpului furnicii nu
doar cresc, de la naștere la maturitate, ci se transformă dramatic. Viața unei furnici începe ca ou, care se transformă în larvă, o
ființă fără picioare, neajutorată, care, la cele mai multe specii de furnici, nu se poate mișca încolo și încoace, ci doar mănâncă și
crește. Eventual larva poate atinge mărimea pe care o are o furnică adultă. La acest moment, în funcție de specie, ea poate să-și
formeze uncocon de mătase în așteptarea de a intra în stadiul de pupă. Ca pupă, ea dobândește structurile corporale adulte, cum ar
fi picioarele și antenele. La anumite specii, tinerele furnici trec la stadiul de pupă fără a forma un cocon. Furnicile diferă de alte
insecte prin aceea că un ou va da naște uneia din cele trei tipuri de adult- regină, lucrătoare sau mascul. Aceste forme de furnică
sunt cruciale pentru crearea de comunități sociale în care membrii îndeplinesc roluri specializate.
Durata de viață a furnicilor adulte este foarte variabilă. Reginele multor specii pot trăi un deceniu sau mai mult. Reginele trăiesc, de
obicei, mai mult decât lucrătoarele. De exemplu, regina furnicii de foc trăiește aproape 7 ani, iar lucrătoarele ei trăiesc între 50-150
zile. Lucrătoarele mari trăiesc, de obicei, mai mult decât lucrătoarele mici. La multe specii care trăiesc în regiunile temperate,
lucrătoarele trăiesc unul sau doi ani. Masculii mor, de regulă, la puțin timp după împerechere, în maximum câteva săptămâni.
Furnicile sunt active tot timpul anului în regiunile tropicale dar, în regiunile mai răcoroase, supraviețuiesc iernii într-o stare de
hibernare și inactivitate. Formele de inactivitate sunt diferite iar la unele specii din regiunile temperate larvele trec într-o stare de
inactivitate (diapause) în timp ce la altele doar adulții trec iarna într-o stare de activitate redusă.[17]
Comunicarea[modificare]
Meat eater ant nest during swarming.
Furnicile folosesc o comunicare sofisticată pentru a-și coordona sarcinile lor specializate.
1. O formă-cheie de comunicare între furnici este un semnal chimic numit feromon[18]. Rolurile feromonilor pot fi diverse:
1. Multe specii emit feromoni de alarmă pentru a-și alerta semenii de pericol și de a-i atrage la locul cu pricina.
2. Anumite furnici împrăștie așa-numiții feromoni de urmărire pe pământ pentru a-și ghida semenii spre mâncare,
locuri care necesită apărare sau noi locuri pentru cuib. Furnicile dispuse în șiruri lungi urmează aceste
semnale. La speciile care se hrănesc în grup, cea care găsește hrana face o urmă pe drumul înapoi spre
colonie, aceasta fiind urmată de alte furnici care o întăresc când se întorc cu hrana în colonie. Când mâncarea
se termină, nu mai sunt lăsate urme de furnicile care se întorc și mirosul dispare cu timpul.
3. Feromonii sunt, de asemenea, utilizați pentru a marca granițe teritoriale la anumite specii. Intrușii care pătrund
în cuib sunt atacați deoarece au un miros diferit în raport cu locuitorii cuibului.
4. Lucrătoarele folosesc semnale chimice aplicate pe suprafața corpului larvei pentru a identifica și a hrăni tinerele
furnici din partea întunecată a cuibului. Lucrătoarele se îngrijesc între ele ca răspuns la aceste mirosuri și
furnicile chiar se bazează pe aceste mirosuri pentru a ști dacă un membru al coloniei a murit. Când o furnică
moartă este descoperită în cuib, ea este cărată afară.
5. Regina emite un număr mare de feromoni, care servesc scopurilor diverse din colonie. Unii din feromonii reginei
atrag lucrătoarele pentru a-i da îngrijire și a o hrăni. Alți feromoni eliberați de regină afectează mai curând
psihologia decât comportamentul furnicilor. De exemplu anumiți feromoni sunt emiși de regină pentru a
împiedica maturizarea ovarelor furnicilor lucrătoare și alți feromoni pot determina casta larvelor în dezvoltare.
În speciile de furnici cu regină, lucrătoarele încep să crească noi regine în colonie când regina dominantă
încetează a mai produce feromoni.
2. Unele specii de furnici folosesc sunetele pentru a comunica alarma. Unele furnici produc sunete prin stridulație, folosind
segmentele gasterului și mandibulele. Furnicile dulgher își bat ritmic capetele de podeaua camerelor, iar furnicile tăietoare
de frunze emit sunete ascuțite dacă cuibul lor se surpă. Partenerele de cuib urmează aceste sunete pentru a găsi și salva
furnicile căzute în cursă.
3. De asemenea, furnicile folosesc pipăitul, în particular antenele, pentru a comunica. Furnicile care au descoperit o mare
cantitate de hrană pot atrage atenția celorlalte furnici prin lovirea lor cu antenele, picioarele sau capetele. Unele furnici
primitive se angajează în dueluri care presupun lovirea reciprocă cu antenele. Aceste dueluri determină care dintre
lucrătoare va fi dominantă și va rămâne lângă vlăstare.
4. Mare parte din munca din colonia de furnici este îndeplinită fără comunicare directă. În aceste cazuri furnicile se
ghidează direct după sarcina însăși. De exemplu, prăbușirea unui coridor de trecere va determina ca anumite furnici să
repare părțile stricăciunii, în timp ce alte lucrătoare vor răspunde indicațiilor ulterioare de a termina treaba. Abilitatea
furnicilor de a răspunde direct la sarcini evită atragerea unui număr imens de lucrătoare pentru o sarcină în care sunt
necesare doar câteva lucrătoare.
Hrănirea