Comportamentul și ecologie[modificare]

Dezvoltarea[modificare]

Furnicile sunt printre insectele care se dezvoltă prin metamorfoză completă, aceasta însemnând că structurile corpului furnicii nu

doar cresc, de la naștere la maturitate, ci se transformă dramatic. Viața unei furnici începe ca ou, care se transformă în larvă, o

ființă fără picioare, neajutorată, care, la cele mai multe specii de furnici, nu se poate mișca încolo și încoace, ci doar mănâncă și

crește. Eventual larva poate atinge mărimea pe care o are o furnică adultă. La acest moment, în funcție de specie, ea poate să-și

formeze uncocon de mătase în așteptarea de a intra în stadiul de pupă. Ca pupă, ea dobândește structurile corporale adulte, cum ar

fi picioarele și antenele. La anumite specii, tinerele furnici trec la stadiul de pupă fără a forma un cocon. Furnicile diferă de alte

insecte prin aceea că un ou va da naște uneia din cele trei tipuri de adult- regină, lucrătoare sau mascul. Aceste forme de furnică

sunt cruciale pentru crearea de comunități sociale în care membrii îndeplinesc roluri specializate.

Durata de viață a furnicilor adulte este foarte variabilă. Reginele multor specii pot trăi un deceniu sau mai mult. Reginele trăiesc, de

obicei, mai mult decât lucrătoarele. De exemplu, regina furnicii de foc trăiește aproape 7 ani, iar lucrătoarele ei trăiesc între 50-150

zile. Lucrătoarele mari trăiesc, de obicei, mai mult decât lucrătoarele mici. La multe specii care trăiesc în regiunile temperate,

lucrătoarele trăiesc unul sau doi ani. Masculii mor, de regulă, la puțin timp după împerechere, în maximum câteva săptămâni.

Furnicile sunt active tot timpul anului în regiunile tropicale dar, în regiunile mai răcoroase, supraviețuiesc iernii într-o stare de

hibernare și inactivitate. Formele de inactivitate sunt diferite iar la unele specii din regiunile temperate larvele trec într-o stare de

inactivitate (diapause) în timp ce la altele doar adulții trec iarna într-o stare de activitate redusă.[17]

Comunicarea[modificare]

Meat eater ant nest during swarming.

Furnicile folosesc o comunicare sofisticată pentru a-și coordona sarcinile lor specializate.

1. O formă-cheie de comunicare între furnici este un semnal chimic numit feromon[18]. Rolurile feromonilor pot fi diverse:

1. Multe specii emit feromoni de alarmă pentru a-și alerta semenii de pericol și de a-i atrage la locul cu pricina.

2. Anumite furnici împrăștie așa-numiții feromoni de urmărire pe pământ pentru a-și ghida semenii spre mâncare,

locuri care necesită apărare sau noi locuri pentru cuib. Furnicile dispuse în șiruri lungi urmează aceste

semnale. La speciile care se hrănesc în grup, cea care găsește hrana face o urmă pe drumul înapoi spre

colonie, aceasta fiind urmată de alte furnici care o întăresc când se întorc cu hrana în colonie. Când mâncarea

se termină, nu mai sunt lăsate urme de furnicile care se întorc și mirosul dispare cu timpul.

3. Feromonii sunt, de asemenea, utilizați pentru a marca granițe teritoriale la anumite specii. Intrușii care pătrund

în cuib sunt atacați deoarece au un miros diferit în raport cu locuitorii cuibului.

4. Lucrătoarele folosesc semnale chimice aplicate pe suprafața corpului larvei pentru a identifica și a hrăni tinerele

furnici din partea întunecată a cuibului. Lucrătoarele se îngrijesc între ele ca răspuns la aceste mirosuri și

furnicile chiar se bazează pe aceste mirosuri pentru a ști dacă un membru al coloniei a murit. Când o furnică

moartă este descoperită în cuib, ea este cărată afară.

5. Regina emite un număr mare de feromoni, care servesc scopurilor diverse din colonie. Unii din feromonii reginei

atrag lucrătoarele pentru a-i da îngrijire și a o hrăni. Alți feromoni eliberați de regină afectează mai curând

psihologia decât comportamentul furnicilor. De exemplu anumiți feromoni sunt emiși de regină pentru a

împiedica maturizarea ovarelor furnicilor lucrătoare și alți feromoni pot determina casta larvelor în dezvoltare.

În speciile de furnici cu regină, lucrătoarele încep să crească noi regine în colonie când regina dominantă

încetează a mai produce feromoni.

2. Unele specii de furnici folosesc sunetele pentru a comunica alarma. Unele furnici produc sunete prin stridulație, folosind

segmentele gasterului și mandibulele. Furnicile dulgher își bat ritmic capetele de podeaua camerelor, iar furnicile tăietoare

de frunze emit sunete ascuțite dacă cuibul lor se surpă. Partenerele de cuib urmează aceste sunete pentru a găsi și salva

furnicile căzute în cursă.

3. De asemenea, furnicile folosesc pipăitul, în particular antenele, pentru a comunica. Furnicile care au descoperit o mare

cantitate de hrană pot atrage atenția celorlalte furnici prin lovirea lor cu antenele, picioarele sau capetele. Unele furnici

primitive se angajează în dueluri care presupun lovirea reciprocă cu antenele. Aceste dueluri determină care dintre

lucrătoare va fi dominantă și va rămâne lângă vlăstare.

4. Mare parte din munca din colonia de furnici este îndeplinită fără comunicare directă. În aceste cazuri furnicile se

ghidează direct după sarcina însăși. De exemplu, prăbușirea unui coridor de trecere va determina ca anumite furnici să

repare părțile stricăciunii, în timp ce alte lucrătoare vor răspunde indicațiilor ulterioare de a termina treaba. Abilitatea

furnicilor de a răspunde direct la sarcini evită atragerea unui număr imens de lucrătoare pentru o sarcină în care sunt

necesare doar câteva lucrătoare.

Hrănirea