Post on 05-Dec-2014
Prezentaţi 10 proceduri (diligente) pentru auditarea imobilizărilor corporale.
Inventarierea generala si totala a imobilizarilor cel putin o data pe an .
Analiza documentelor de sinteza ale inventarierii si confruntarea cu evidentele contabile.
Identificarea achizitiilor exercitiului;
Verificarea daca contabilizarea s-a facut la data receptiei;
Cercetarea achizitiilor de la sf anului pentru a se asigura ca nu s-a omis contabilizarea in
activ in exercitiul respectiv;
Verificarea facturilor furnizorilor pentru a va asigura ca intreprinderea este proprietara
activului , ca valoarea achizitiei a fost bine determinata;
Verificarea cheltuielilor accesorii achizitiei bunului si modul de contabilizare: taxe
recuperabile, cheltuieli financiare, ch de transport angajate dupa instalarea activului,
comisioane, onorarii.
Analiza modului de finantare si consecintele asupra structurii financiare a firmei pentru
imobilizarile de valori importante;
Pentru achizitiile de imobilizari de la intreprinderi legate sau de la actionari, identificati
eventualele dezechilibre a firmei si anomalii;
Identificarea imobilizarilor produse de intreprindere.
1. Prezentaţi 7 proceduri (diligente) pentru auditul ciclului vânzări - clienţi la o întreprindere industrială.
Stabiliti un tablou de sinteza din care sa rezulte evolutia, in timpul exercitiului , a conturilor
de activ si de pasiv privind clientii : creante activ, avansuri primite in pasiv, venituri constatate in avans in pasiv; confruntati soldurilecu sumele din bilant; asigurativa ca in bilant nu s-au facut compensari intre soldurile debitaore si creditoare.
Verificati daca societateta inregistreaza distinct clientii in functie de regimul de TVA . Identificati creantele intragrup. Obtineti o balanta analitica a clientilor la inchiderea exercitiului si aomparati-o cu sumele
din balanta generala si cu cele din bilant. Circularizati soldurile clientilor. Aplicati metoda circularizarii externe.
Verificati daca acele creante care au fost luate in calculul provizioanelor sa fis fara TVA.
1. Prezentaţi 10 proceduri (diligente) pentru auditul ciclului furnizori - cumpărători. 1. sintetizarea cumpararilor aferente exercitiului financiar auditat ; 2. reconcilierea totalului
intrarilor cu tva cu deconturile de tva ; 3. daca exista un jurnal al cumpararilor ; 4. verificarea
unui esantion de facturi,incepand cu inregistrarea lor in registrul cumpararilor zilnice,apoi in cartea
mare si in contul adecvat din jurnalul cumpararilor ; 5. verificarea unui esantion al inregistrarilor
in conturile de cumparari si cheltuieli din cartea mare si din jurnalul cumparatorului inapoi pana la
facturile respective 6. daca nu exista un jurnal al cumpararilor trebuie sa existe suficiente
documente referitoare la cumparari /cheltuieli si la soldul final al creditorilor prin care sa se
demonstreze ca aceste inregistrari au fost determinate de tranzactii reale. 7. examinarea analitica
privind compararea cumpararii/cheltuielilor aferente exercitiului financiar auditat cu cel din anul
anterior si cu cele prognozate in buget ; 8. valoarea cumpararilor trebuie corelata cu valoarea
veniturilor din vanzari iar orice discrepante depistate trbuiesc investigate ; 9. trebuie comparate
inregistrarile din fiecare cont de cheltuieli iar variatiile neobisnuite trebuiesc
investigate 10. verificarea unui esantion al bunurilor pe baza notelor de receptii.
1. Prezentati 10 proceduri (diligente) folosite în auditarea stocurilor la o întreprindere industrială
Stocurile fac obiectul unui inventar fizic la sfarsitul exercitiului in mod obligatoriu, indiferent
daca in cursul exercitiului s-a aplicat metoda inventarului permanent.Asiatare la inventarul
fizic si revizuirea procedurilor folosite.
Indetificarea diferitelor categorii de marfuri in functie de activitatea intreprinderii.
Precizati daca inventarul fizic priveste toate categoriile de stocuri, in integralitatea lor sau
prin sondaj.
Precizati data la care s-a efectuat inventarul fizic si confruntati-l cu datele inregistrate in
conturi la sfarsitul anului.
Verificati daca intreprinderea a redactat si a adus la zi o procedura scrisa de inventar fizic
anual.
Identificati, exhaustiv, toate localizarile de stocuri; identificati daca exista stocuri la terti si
procedati la circularizarea acestora.
Identificati cazurile de stocuri existente fizic in intreprindere, dar care nu ii apartin acesteia.
Pentru activitatile de productie, apreciati stocurile in curs; daca sunt semnificative, includeti-
le in sondajele prevazute in continuare.
Precizati metoda de evaluare a iesirilor din stoc folosita de intreprindere si pronuntati-va cu
privire la respectarea principiului permanentei metodelor. Metodele curent folosite sunt FIFO
si CMUP .Metosa LIFO poate fi folosita, dar este intersiza de standardele internationale .
Daca a fost schimbata metoda, se va stabili impactul asupra rezultatelor si se va verifica
daca s-au facut mentiuni in anexe.
Prezentaţi 4 deosebiri fundamentale între auditul statutar şi auditul intern. Audit intern (respectarea procedurilor interne stabilite de conducerea entităţii si alte comenzi
sau solicitări ale conducerii).
Face parte din controlul intern al entităţii.
Se realizează de regulă prin angajaţi (servicii, birouri etc.) independenţi de celelalte
structuri executive.
Nu are obligaţii extra entitate (de regulă).
Independenţa e limitată la nivelul înţelegerii conducerii executive. Auditul statutar (auditarea situaţiilor financiare si alte sarcini sau obiective stabilite de
lege)
Se realizează prin persoane fizice sau juridice stabilite de acţionari.
Se respectă normele unui organism profesional.
Asigură credibilitatea necesară pentru terţi asupra situaţiilor financiare ale entităţii.
Independenţa - principiul de bază pentru credibilitate.
1. Definiţi auditul statutar şi identificaţi elementele fundamentale ale definiţiei.
Prin audit statutar se înţelege examinarea efectuată de un profesionist contabil competent
şi independent asupra situaţiilor financiare ale unei entităţi în vederea exprimării unei opinii
motivate asupra imaginii fidele, clare şi complete a poziţiei şi situaţiei financiare precum şi a
rezultatelor (performanţelor) obţinute de acesta. Altfel spus, auditul statutar este auditul financiar efectuat de auditori statutari care
examinează şi certifică în totalitatea lor situaţiile financiare, potrivit normelor de audit,
inclusiv activităţi şi operaţii specifice intreprinderii auditate, în virtutea unor dispoziţii legale
(legea contabilităţii, legea societăţilor comerciale, legea pieţelor de capital etc.), ca urmare a
mandatului primit din partea proprietarilor intreprinderii (acţionari, asociaţi). Elementele de bază ale conceptului de audit statutar sunt:
profesionistul competent şi independent care poate fi o persoană fizică sau persoană juridică;
obiectul examinării efectuată de profesionistul contabil îl constituie situaţiile financiare ale
entităţii, în totalitatea lor: bilanţ, cont de profit şi pierdere şi celelalte componente ale
situaţiilor financiare,, în funcţie de referenţialul contabil aplicabil;
scopul examinării: exprimarea unei opinii motivate cu privire la imaginea fidelă, clară şi
completă a poziţiei financiare (patrimoniului), a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute de
entitatea auditată;
criteriul de calitate în funcţie de care se face examinarea şi se exprimă opinia îl constituie
standardele (normele) de audit şi standardele (normele) contabile. Orice definiţie a auditului statutar trebuie să ţină cont de nevoile şi aşteptările utilizatorilor, în
măsura în care acestea sunt rezonabile, precum şi de capacitatea auditorului statutar de a
răspunde la aceste nevoi şi aşteptări. Publicul se aşteaptă ca auditorul statutar să joace un rol în protejarea intereselor sale, prin
oferirea unei resigurări referitoare la: acurateţea declaraţiilor financiare; continuitatea exploatării şi solvabilitatea firmei; existenţa unor fraude; respectarea de către firmă a obligaţiilor sale legale;
comportamentul responsabil al firmei faţă de problemele legate de mediu şi probleme
sociale
1. Ce sunt elementele probante şi care sunt principalele tehnici pentru obţinerea acestora? Potrivit Standardelor Internaţionale de Audit, elementele probante într-o misiune de audit
(“audit evidence” sau “eléments probants”) reprezintă informaţii obţinute de auditor pentru a
ajunge la concluzii pe care acesta îşi fondează opinia; aceste informaţii constau în documente
justificative şi documente contabile care stau la baza situaţiilor financiare şi care sunt
coroborate cu informaţii din alte surse. Elementele probante sunt obţinute printr-o combinare adecvată a testelor de procedură cu
controalele substantive sau numai prin controalele substantive. Testele de procedură sunt
testele care permit obţinerea de elemente probante privind eficacitatea conceperii şi
funcţionării sistemelor contabile şi de control intern. Controalele substantive sunt controale
proprii ale auditorului în contabilitatea intreprinderii şi constau în proceduri care urmăresc
obţinerea elementelor probante prin care sunt detectate anomalii semnificative în situaţiile
financiare; ele sunt de două tipuri: - controale privind tranzacţiile, operaţiile şi soldurile conturilor; - proceduri analitice care constau în analiza tendinţelor şi ratiourilor
(rapoartelor) semnificative, examenul variaţiilor şi examene de coerenţă cu alte informaţii. Elementele probante trebuie să îndeplinescă cumulativ două condiţii de calitate pentru a putea
să stea la baza fondării unei opinii: să fie suficiente şi să fie juste (adecvate). În cazul obţinerii de elemente probante pornind de la testele de procedură, aspectele sistemelor
contabile şi de control intern asupra cărora auditorul va strânge elemente probante se referă
la: - conceperea sistemelor contabile şi de control intern; sunt aceste sisteme
concepute de o manieră care să prevină sau să detecteze şi corecteze anomalii semnificative? - funcţionarea sistemelor contabile şi de control intern; aceste sisteme au
funcţionat de o manieră satisfăcătoare pe toată perioada? În colectarea elementelor probante pornind de la procedurile de conformitate, auditorul se
asigură de posibilitatea obţinerii unor afirmaţii în materie: de existenţă: controlul intern există? de eficacitate: controlul intern funcţionează eficace? de permanenţă: controlul a funcţionat eficace pe toată perioada în cursul
căreia auditorul înţelege să se sprijine pe el? În cazul obţinerii de elemente probante pornind de la controalele substantive, auditorul trebuie
să determine dacă elementele rezultate din aceste controale precum şi din testele de procedură
sunt suficiente şi adecvate pentru a stabili dacă la elaborarea situaţiilor financiare de către
conducerea întreprinderii au fost întrunite criteriile următoare: de existenţă: un element al activului sau pasivului există la un moment dat; de drepturi şi obligaţii: un element de activ este un drept al intreprinderii
iar un element de pasiv este o obligaţie pentru intreprinderea dată, la un moment dat; de apartenenţă (de realitate) tranzacţiile sau evenimentele se referă la
intreprinderea dată şi s-au produs în cursul perioadei respective; de exhaustivitate: activele, datoriile, tranzacţiile sau evenimentele au fost
înregistrate şi toate faptele importante au fost menţionate; de evaluare: înregistrarea unui activ sau a unei datorii s-a făcut la valoarea
lor de inventar; de măsurare: o operaţie sau un eveniment este înregistrată la valoarea sa de
tranzacţionare şi un venit sau o cheltuială aparţin perioadei; de prezentare si publicitate: o informaţie este prezentată, clasată şi descrisă
conform referenţialului contabil aplicabil.
Care sunt organele de conducere şi de control ale C.E.C.C.A.R.? Sediul central al Corpului este in municipiul Bucuresti. CECCAR are filiale fara personalitate
juridica in fiecare resedinta de judet si municipiul Bucuresti. Este astfel organizat incat sa isi
poata indeplini atributiile de organism de autoreglementare. La nivel central: - Organe de decizie:
o Conferinta Nationala
o Consiliul Superior
o Biroul Permament
o Presedintele Corpului
- Organe de executie:
o Directorul general
o Departamente
La nivel de filiala: - Organe de decizie:
o Adunarea generala
o Consiliul filialei
o Biroul Permament
o Presedintele filialei
Organe de executie: o Directorul executiv
o Sectoare
LA NIVEL CENTRAL
Organe de decizie (legislativ) Organe de execuţie
Conferinţa Naţională Consiliul Superior Biroul permanent Preşedintele Corpului
Secretariatul General Sectoare
Secţiuni, comisii şi departamente
LA NIVEL DE FILIALĂ
Adunarea Generală Consiliul filialei Biroul Permanent Preşedintele filialei
Secretariatul filialei Sectoare
Secţiuni
2.Ce înţelegeţi prin integritatea profesionistului contabil?
Integritatea presupune ca profesionistul contabil trebuie sa fie drept si onest in relatiilor profesionale si de afaceri si sa nu se asocieze la declaratii false sau care ar putea induce in eroare consumatorii (utilizatorii).
Un profesionist contabil nu trebuie sa se asocieze la rapoartele, evidentele, comunicatele sau alte informatii cand apreciaza ca acestea: - contin o declaratie in mod semnificativ falsa sau care induce in eroare; - contin declaratii sau informatii eronate; - omit sau ascund informatii, atunci cand aceste omisiuni induc in eroare.
3. De ce este necesar un organism al profesionistilor contabili? Pentru satisfacerea interesului public profesionistii contabili trebuie sa se asocieze astfel incat
sa rezulte un organism cu menirea sa asigure unitatea de conceptie si de metoda pentru
serviciile profesionale pe care le efectueaza ca angajati sau in practica libera. Necesitatea unor organisme profesionale puternice la nivel national rezulta din
responsabilitatea pe care o are profesia contabila pentru protejarea interesului public, cel putin
din punctul de vedere al trei domenii, care constituie comandamentele fundamentale ale
oricarui organism profesional: educatia, etica si controlul de calitate Atat publicul, cat si entitatea beneficiara a serviciilor profesionale trebuie protejate de o
eventuala incompetenta a profesionistilor contabili; aceasta protectie este asigurata atunci cand
organismul profesional stabileste masuri eficiente in ceea ce priveste educatia profesionistilor
contabili si in ceea ce priveste calitatea serviciilor furnizate de profesionistii contabili. Publicul trebuie protejat de eventualele intelegeri neconforme intre profesionistii contabili si
entitatile beneficiare ale serviciilor prestate de catre acestia; aceasta protectie este asigurata
atunci cand organismul profesional stabileste masuri de etica si deontologie profesionala
eficiente. Organismele profesionale de contabilitate sunt responsabile de asigurarea faptului ca
membrii continua sa isi dezvolte si sa isi mentina competenta necesara rolurilor profesionale si
ceruta de utilizatorii serviciilor. Promovarea dezvoltarii profesionale continue si importanta
acesteia reprezinta componente vitale ale activitatilor pe care organismul profesional de
contabilitate si le asuma pentru a-si pastra credibilitatea sa si pe cea a membrilor
sai. Dezvoltarea profesionala continua nu asigura faptul ca toti membrii vor furniza
intotdeauna servicii profesionale de calitate, dar este o componenta-cheie a sistemului de
asigurare a calitatii al organismului profesional de contabilitate ( care include si controlul
asigurarii calitatii activitatii membrilor si sistemelor de investigare si disciplinare).
4.Ce sunt serviciile profesionale? Serviciile profesionale reprezintă orice serviciu care cere aptitudini contabile înrudite, prestat
de un contabil profesionist, ca de exemplu: -servicii de contabilitate - audit - fiscalitate - consultantă managerială - management financiar Serviciu: - o muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva, dar potrivit normelor si regulilor
profesiei prestatorului;- îndeplinirea unei îndatoriri fată de cineva, bazata pe ultimele evoluţii
din practică, legislaţie şi tehnică. Un profesionist contabil ar trebui să acţioneze cu prudenţă şi
în conformitate cu standardele tehnice şi profesionale aplicabile în furnizarea de servicii
profesionale.
5.Ce este IFAC?
IFAC – Federatia Internationala a Contabililor - s-a infiintat in anul 1977 cu 63 de membri fondatori din 51 de tari - -in prezent IFAC este o organizatie globala care cuprinde 155 de organisme membre
si asociate din 118 state Misiunea IFAC – o constituie intarirea profesiei contabile capabila sa contribuei la
dezvoltarea economiilor internationale prin promovarea aderarii la standarde profesionale de
inalta calitate CECCAR este membru plin IFAC din anul 1996.
1. Prezentaţi 5 elemente de bază ale raportului de audit statutar. Raportul unei misiuni de audit de bază trebuie să conţină în mod obligatoriu următoarele
elemente de bază: titlul, destinatarul, paragraful introductiv, paragraful cuprinzând natura şi
întinderea lucrărilor de audit, paragraful opiniei, semnătura, adresa şi data raportului.
1. Explicaţi relaţia dintre auditul financiar şi auditul statutar.
O misiune de audit financiar poate fi prealabilă unei misiuni de audit operaţional sau unei misiuni de audit de gestiune.
Sintagma “audit financiar” este mult mai cuprinzătoare decât cea de “audit statutar”. Reglementarea europeană (Directiva a VIII-a) şi reglementările naţionale se referă numai la auditul statutar, adică auditul asupra situaţiilor financiare ale entităţii. Din acest punct de vedere, considerăm că folosirea sintagmei “audit financiar” în legislaţia românească în vigoare în locul celei de “audit statutar” folosită în legislaţia europeană este de natură a crea confuzii.
Prin audit statutar se înţelege examinarea efectuată de un profesionist contabil
competent şi independent asupra situaţiilor financiare ale unei entităţi în vederea exprimării
unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clare şi complete a poziţiei şi situaţiei financiare
precum şi a rezultatelor (performanţelor) obţinute de acesta. Altfel spus, auditul statutar este auditul financiar efectuat de auditori statutari care
examinează şi certifică în totalitatea lor situaţiile financiare, potrivit normelor de audit,
inclusiv activităţi şi operaţii specifice intreprinderii auditate, în virtutea unor dispoziţii legale
(legea contabilităţii, legea societăţilor comerciale, legea pieţelor de capital etc.), ca urmare a
mandatului primit din partea proprietarilor intreprinderii (acţionari, asociaţi).
4. Paragraful introductiv al raportului de audit. Acest paragraf cuprinde identificarea situaţiilor financiare auditate precum şi
o menţiune a responsabilităţilor conducerii entităţii auditate şi ale auditorului. Raportul de audit trebuie să identifice situaţiile financiare ale entităţii, care au făcut
obiectul auditului, cât şi data şi perioada acoperite prin aceste documente. Raportul trebuie să menţioneze că situaţiile financiare sunt în sarcina
(responsabilitatea) conducerii entităţii şi că responsabilitatea auditorului este ca, pe baza
auditului efectuat, să exprime o opinie asupra acestor situaţii financiare. Situaţiile financiare constituie reprezentarea faptelor de către conducere. Pregătirea
lor presupune că direcţiunea face estimări contabile şi aduce judecăţi care au o incidenţă
semnificativă, că ea stabileşte principiile şi metodele contabile potrivite, care trebuie să fie
utilizate pentru pregătirea situaţiilor financiare. Dimpotrivă, responsabilitatea auditorului este
de a audita aceste situaţii financiare, încât să poată exprima asupra acestora o opinie. Acest paragraf poate, de exemplu, avea formularea următoare:
“Noi am procedat la auditarea situaţiilor financiare ale societăţii “X”, încheiate la 31
decembrie 200…, aşa cum sunt prezentate în anexele la prezentul Raport. Aceste situaţii
financiare au fost stabilite sub responsabilitatea conducerii entităţii. Responsabilitatea noastră
este, ca pe baza auditului nostru, să exprimăm o opinie asupra acestor conturi anuale”.
1. Care sunt atribuţiile adunării generale? (2 p.) Atribuţiile Adunării generale ale filialei CECCAR sunt:
Aproba raportul de activitate prevazut de Consiliul filialei pentru perioada raportata. Aproba executia bugetului de venituri si cheltuieli pentru anul expirat, insotit de raportul
cenzorilor asupra gestiunii filialei , precum si bugetul de venituri si cheltuieli pentru exercitiul
viitor;. Ia cunostinta de raportul Consiliului filialei privind rezultatele analizei activitatii profesionale
a membrilor contabili si aproba lista membrilor care vor fi supusi controlului de calitate in
anul viitor; Alege si revoca presedintele si membrii Comisiei de Disciplina a filialei. Alege si revoca presedintele si membrii Consiliului, precum si cenzorii; Propune dintre membrii sai, candidatii pentru functia de presedinte si de membru in Consiliul
Superior; Adopta lista membrilor de onoare ai filialei.
Indeplineste orice alte atributii prevazute de lege, de Regulament, de Codul etic national al
profesionistilor contabili sau hotarate de Consiliul Superior.
2. Cum explicaţi necesitatea unui organism al experţilor contabili?
Pentru satisfacerea interesului public profesionistii contabili trebuie sa se asocieze
astfel incat sa rezulte un organism cu menirea sa asigure unitatea de conceptie si de metoda
pentru serviciile profesionale pe care le efectueaza ca angajati sau in practica libera. Necesitatea unor organisme profesionale puternice la nivel national rezulta din
responsabilitatea pe care o are profesia contabila pentru protejarea interesului public, cel putin
din punctul de vedere al trei domenii, care constituie comandamentele fundamentale ale
oricarui organism profesional: educatia, etica si controlul de calitate Atat publicul, cat si entitatea beneficiara a serviciilor profesionale trebuie protejate de
o eventuala incompetenta a profesionistilor contabili; aceasta protectie este asigurata atunci
cand organismul profesional stabileste masuri eficiente in ceea ce priveste educatia
profesionistilor contabili si in ceea ce priveste calitatea serviciilor furnizate de profesionistii
contabili. Publicul trebuie protejat de eventualele intelegeri neconforme intre profesionistii contabili si
entitatile beneficiare ale serviciilor prestate de catre acestia; aceasta protectie este asigurata
atunci cand organismul profesional stabileste masuri de etica si deontologie profesionala
eficiente. Organismele profesionale de contabilitate sunt responsabile de asigurarea faptului ca
membrii continua sa isi dezvolte si sa isi mentina competenta necesara rolurilor profesionale si
ceruta de utilizatorii serviciilor. Promovarea dezvoltarii profesionale continue si importanta
acesteia reprezinta componente vitale ale activitatilor pe care organismul profesional de
contabilitate si le asuma pentru a-si pastra credibilitatea sa si pe cea a membrilor
sai. Dezvoltarea profesionala continua nu asigura faptul ca toti membrii vor furniza
intotdeauna servicii profesionale de calitate, dar este o componenta-cheie a sistemului de
asigurare a calitatii al organismului profesional de contabilitate ( care include si controlul
asigurarii calitatii activitatii membrilor si sistemelor de investigare si disciplinare).
3. Rolul profesiei contabile pentru apărarea interesului public. Profesia contabila se distinge fata de celelalte profesii, printre altele, prin asumarea
responsabilitatii fata de interesul public, fata de toate partile interesate in activitatile
desfasurate de intreprindere: actionari, salariati, furnizori, banci, buget, etc. Chiar daca
profesionistul contabil este platit de un client determinat care este beneficiarul final al
serviciului de elaborare sau auditare a situatiilor financiare, informatiile desprinse din aceste
situatii financiare sunt utilizate de cei care formeaza publicul. Profesia contabila se distinge
prin acceptarea responsabilitatii sale fata de public, prin public intelegandu-se: - clientii; - Guvernul; - angajatorii; - investitorii - oamenii de afaceri; - comunitatile financiare; - donatorii de fonduri; - orice alta persoana, care dau incredere in obiectivitatea si integritatea
profesionistilor contabili pentru buna functionare a economiei. Aceasta incredere acordata de public impune profesiei contabile o responsabilitate in
materie de interes general. Interesul general semnifica satisfactia colectiva a persoanelor si
institutiilor pentru care lucreaza profesionistii contabili, in slujba carora se afla. Pastrarea acestui statut, privilegiat, al profesionistilor contabili presupune oferirea de
servicii potrivit unor criterii care sa justifice increderea publicului. Interesul public este bunastarea colectiva a comunitatii si a institutiilor deservite de
contabilul profesionist.
Standardele profesiei contabile sunt puternic determinate de interesul public: auditorii independenti ajuta la mentinerea integritatii si eficientei situatiilor financiare
prezentate institutiilor financiare ca suport partial pentru imprumuturi si aciionarilor pentru a
obtine capital; responsabilii financiari ( directorii economici) cu atributii in diverse domenii de management
financiar contribuie la utilizarea eficienta si efectiva a resurselor organizatiei; auditorii interni furnizeaza asigurarea in legatura cu un sistem de control intern corect, care
sporeste increderea in informatiile financiare externe ale patronului; expertii in impozite ajuta la stabilirea increderii si eficientei, precum si la aplicarea corecta a
sistemului de impozitare; consilierii de gestiune si consultantii managerieli au o responsabilitate fata de interesul public
in sustinerea luarii unor decizii manageriale corecte. Profesionistii contabili au un rol important in societate. Comunitatea, publicul conteaza
pe profesionistii contabili pentru o contabilitate financiara si o raportare corecte, pentru un
management financiar eficient si sfaturi competente referitoare la o varietate de aspecte legate
de afaceri si impozite.
1. Cum explicaţi rolul social al contabilului?
Profesionistii contabili joaca un rol social important. Atitudinea si comportamentul
acestora in legatura cu serviciile prestate au repercursiuni asupra proprietatii economice a
colectivitatii si a intregii tari. In plus, lucrarile prestate de acestia in domeniul salarizarii si al
stabilirii venititurilor membrilor societatii sunt indispensabile societatii. Investitorii, donatorii
de fonduri, angajatorii si alte sectoare din lumea afacerilor, precum si Guvernul si publicul, in
sens larg, trebuie sa aiba inredere in capacitatea acestora de a pune in functiune sisteme
riguroase de gestiune si informare, capabile sa asigure o gestiune financiara eficienta, si de a
oferi sfaturi avizate asupra unui numar mare de probleme, asupra gestiunii afacerilor sau de
ordin fiscal.
1. Enumeraţi 4 standarde profesionale emise de CECCAR care constituie criterii de apreciere a
calităţii activităţii membrilor săi. • Standardul profesional nr.21 Misiunea de ţinere a contabilităţii, întocmirea şi prezentarea
situaţiilor financiare. • Standardul profesional nr.22 Misiunea de examinare a contabilităţii,
intocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare. • Standardul profesional nr.23 Activtatea de
cenzor în societăţile comerciale. • Standardul profesional nr.32 Misiunea experţilor contabili
pentru fuziuni şi divizări. • Standardul profesional nr.35 Expertizele contabile. • Satndardul
profesional nr.37 Misiunea de evaluare a întreprinderii. • Standardul profesional
nr.39Misiunea de consultanţă pentru crearea întreprinderilor. • Ghidul experţilor contabili şi
al contabililor autorizaţi în activitatea de prevenire şi combatere a spălării banilor.
1. Prezentaţi elementele fundamentale ale definiţiei auditului financiar. Semnificaţia auditului financiar: dacă este vorba de “audit financiar care conduce la
certificarea situaţiilor financiare”, fără nici o îndoială este vorba de o parte din auditul legal, controlul legal sau auditul statutar.
Denumirea simplă de ―audit financiar‖ poate fi folosită pentru a desemna numeroase alte
misiuni ca, de exemplu: auditul financiar al procedurilor informatizate de ţinere a contabilităţii;
auditul financiar al operaţiunilor de schimb pentru a verifica prezentarea regulamentară a acestora în
situaţiile financiare; auditul financiar al contabilizării cheltuielilor sociale pentru a verifica respectarea legislaţiei sociale; auditul financiar asupra situaţiei fiscale; auditul financiar asupra conturilor de clienţi pentru a verifica dacă evaluarea creanţelor îndoielnice s-
a făcut de o manieră prudentă etc. Altfel spus, orice analiză, orice control, orice verificare şi orice studiu asupra unei secţiuni sau a
unei părţi din contabilitate sau din situaţiile financiare ale unei entităţi poate fi calificată ca ―audit
financiar‖. O misiune de audit financiar poate fi prealabilă unei misiuni de audit operaţional sau unei misiuni de audit de gestiune. Din cele prezentate rezultă că sintagma “audit financiar” este mult mai cuprinzătoare decât cea de “audit statutar”. Reglementarea europeană (Directiva a VIII-a) şi reglementările naţionale se referă numai la auditul statutar, adică auditul asupra situaţiilor financiare ale entităţii. Din acest punct de vedere, considerăm că folosirea sintagmei “audit financiar” în legislaţia românească în vigoare în locul celei de “audit statutar” folosită în legislaţia europeană este de natură a crea confuzii. Elementele principale care definesc auditul:
examinarea unei informaţii trebuie să fie exclusiv o examinare profesională; scopul examinării unei informaţii este acela de a exprima o opinie asupra acesteia; opinia exprimată asupra unei informaţii trebuie să fie responsabilă şi independentă,
ceea ce presupune că persoana care face această examinare are anumite responsabilităţi pentru activitatea sa şi trebuie să fie o persoană independentă; examinarea trebuie să se facă nu oricum ci după anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse într-un standard sau normă legală sau profesională care constituie criteriu de calitate.
1. Identificarea responsabilităţilor într-un raport de audit. Responsabilitatea entitatatii pentru situatiile financiare si angajamentele care si le asuma prin
semnarare scrisorii de angajament. Responsabilităţile auditorului sunt de trei naturi:
responsabilitatea de bază; pentru opinia sa în legătură cu situaţiile financiare auditate; responsabilităţi secundare care au următoarele caracteristici: rezultă din texte de legi,
reglementări diverse sau norme ale organismului profesional; nu necesită tehnici şi proceduri diferite
de cele folosite pentru misiunea de audit de bază; nu presupune exprimarea unei opinii distincte
(opinia este implicită ca, de exemplu, răspunsul la obligaţia legală de verificare dacă registrele
contabile au fost ţinute corect şi la zi); responsabilităţi adiţionale care au următoarele caracteristicii: rezultă din texte de legi şi
alte reglementări, pot fi abordate tehnici şi proceduri care nu sunt obligatorii pentru misiunea de
bază; presupun exprimarea în mod explicit a unei opinii sau concluzii; raportarea se poate face
separat sau poate fi integrată în raportul de audit (în cuprins sau în anexe la acesta). De exemplu,
conformitatea cu unele reglementări specifice (piaţa de capital, bănci, asigurări etc.) sau raportul
asupra controlului intern.
4. Prezentaţi schema metodologică a auditului statutar. Prin audit statutar se înţelege examinarea efectuată de un profesionist contabil competent şi
independent asupra situaţiilor financiare ale unei entităţi în vederea exprimării unei opinii motivate
asupra imaginii fidele, clare şi complete a poziţiei şi situaţiei financiare precum şi a rezultatelor
(performanţelor) obţinute de acesta. Altfel spus, auditul statutar este auditul financiar efectuat de auditori statutari care examinează şi
certifică în totalitatea lor situaţiile financiare, potrivit normelor de audit, inclusiv activităţi şi operaţii
specifice intreprinderii auditate, în virtutea unor dispoziţii legale (legea contabilităţii, legea
societăţilor comerciale, legea pieţelor de capital etc.), ca urmare a mandatului primit din partea
proprietarilor intreprinderii (acţionari, asociaţi). Elementele de bază ale conceptului de audit statutar sunt:
profesionistul competent şi independent care poate fi o persoană fizică sau persoană juridică; obiectul examinării efectuată de profesionistul contabil îl constituie situaţiile financiare ale
entităţii, în totalitatea lor: bilanţ, cont de profit şi pierdere şi celelalte componente ale situaţiilor
financiare,, în funcţie de referenţialul contabil aplicabil; scopul examinării: exprimarea unei opinii motivate cu privire la imaginea fidelă, clară şi
completă a poziţiei financiare (patrimoniului), a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute de
entitatea auditată; criteriul de calitate în funcţie de care se face examinarea şi se exprimă opinia îl constituie
standardele (normele) de audit şi standardele (normele) contabile. Orice definiţie a auditului statutar trebuie să ţină cont de nevoile şi aşteptările utilizatorilor, în măsura
în care acestea sunt rezonabile, precum şi de capacitatea auditorului statutar de a răspunde la aceste
nevoi şi aşteptări. Publicul se aşteaptă ca auditorul statutar să joace un rol în protejarea intereselor sale, prin oferirea
unei resigurări referitoare la: acurateţea declaraţiilor financiare; continuitatea exploatării şi solvabilitatea firmei; existenţa unor fraude; respectarea de către firmă a obligaţiilor sale legale;
comportamentul responsabil al firmei faţă de problemele legate de mediu şi probleme
sociale.
1. Profesia contabilă: concept şi structură. Totalitatea activitatilor/serviciilor care presupun cunostinte in domeniul contabilitatii, a specialistilor
care le efectueaza/presteaza, precum si organismele lor profesionale. Activitatile care compun profesia contabila: - tinerea contabilitatii - elaborarea, examinarea si prezentarea situatiilor financiare - auditul statutar - alte lucrari de audit financiar-contabil - management financiar-contabil - servicii fiscale (consultanta, consiliere si asistenta fiscala) - servicii de studii si consultanta pentru crearea intreprinderilor - evaluari de intreprinderi si titluri - alte servicii contabile si paracontabile Clasificare: In functie de statutul juridic: dependenti, cu statut de angajati; independenti sau liber-profesionisti contabili, furnizori ai serviciilor componente ale
profesiei contabile. Din punct de vedere al modului de organizare a activitatii liber-profesionistilor contabili, acestia pot
sa-si desfasoare activitatea: individual; in forme asociative potrivit legislatiei fiecarei jurisdictii.
1. Explicaţi relaţia contabilitate - fiscalitate din punct de vedere a doctrinei profesionale.
Profesia contabila este in prezent principalul furnizor de servicii fiscale pentru toate sectorele de
afaceri. Serviciile fiscale constituie o parte componenta a profesiei contabile si sunt oferite in
interesul public. Dezvoltarea legislatiei fiscale a influentat dezvoltarea profesiei contabile. Natura din ce in ce mai complexa a legii fiscale si a contabilitatii financiare, in special pentru
companiile mari care se confrunta cu legi fiscale si reglementari diferite la nivel local, national si
international, necesita o expertiza specilizata aprofundata din partea profesionistilor contabili. Activitatea fiscala, ca parte componenta a profesiei contabile, acopera la randul ei o arie larga de
servicii: conformarea la regulile fiscale, planificarea si consultanta fiscala, reprezentarea in fata
instantelor juridice si servicii legate de impozitarea corporatiilor. Obiectivul unui profesionist
contabil este de a ajuta clientii sa se conformeze eficient la cerintele de raportare si completare a
returnarilor de impozitein tarile in care detin activesi sa isi minimizeze impozitele viitoare printr-o
planificare si o consultanta corespunzatoare.
1. Care sunt atribuţiile comisiilor de disciplină din cadrul CECCAR? Comisia Superioara de Disciplina are urmatoarea competenta: a) analizeaza plangerile referitoare la abateri de la conduita etica si profesionala ale membrilor
Consiliului Superior si ai consiliilor filialelor, facând propuneri de sanctionare a acestora Conferintei
Nationale care hotaraste; b) solutioneaza plangerile referitoare la abaterile de la conduita etica si profesionala a presedintilor
Consiliului Superior si Consiliului filialei, precum si a persoanelor fizice straine carora le-a fost
recunoscut dreptul de a exercita profesia de expert contabil sau contabil autorizat in România si
aplica, dupa caz, sanctiunile prevazute in art. 16 din O.G. nr. 65/1994, aprobata si modificata prin
Legea nr.42/1995, cu modificarile si completarile ulterioare: - mustrare; - avertisment; - suspendarea dreptului de a exercita profesia de expert contabil sau de contabil autorizat pe o
perioada de 3 luni la un an; - interzicerea dreptului de a exercita profesia de expert contabil sau de contabil autorizat; - sanctiunile disciplinare care se stabilesc in functie de abateri, pronuntate de Comisiile de Disciplina
ale filialelor, c) rezolva contestatiile formulate impotriva hotarârilor disciplinare pronuntate de comisiile de
disciplina ale filialelor. d) aplica sanctiunea interzicerii dreptului de a exercita profesia de expert contabil sau contabil
autorizat membrilor Corpului care au savârsit abateri grave Competentele Comisiei de Disciplina a filialei sunt: a) vegheaza la respectarea Codului etic si a Regulamentului si normelor Corpului.
Sanctiunile se aplica in functie de abaterile disciplinare, de gravitatea incalcarii si urmarile acestora,
precum si de persoana in cauza; b) sanctioneaza abaterile disciplinare savarsite de EC,CA,membri ai filialei, cu domiciliul
in raza teritoriala a acesteia, chiar daca abaterile au fost savarsite in raza teritoriala a altei filiale; c) instiinteaza presedintele Consiliului filialei si pe reprezentantul Ministerului Economiei
si Finantelor despre reclamatiile primite ( exceptie fac reclamatiile indreptate impotriva membrilor
Biroului Permanent, al profesionistilor societasilor straine, care se adreseaza Comisiei Superioare de
Disciplina).
. Care sunt domeniile acoperite de standardele Internaţionale ale profesiei?
Domeniile acoperite de standarde Internationale ale profesiei sunt; contabilitatea , auditul , evaluarea
si deontologia.
2. Definiţi auditul în general şi identificaţi elementele fundamentale ale definiţiei. Prin audit, în general, se înţelege examinarea profesională a unei informaţii în vederea
exprimării unei opinii responsabile şi independente prin raportarea la un criteriu (standard, normă) de
calitate. Se reţin elementele principale care definesc auditul, în general, a căror absenţă poate
pune în discuţie dacă o activitate este sau nu audit şi anume: examinarea unei informaţii trebuie să fie exclusiv o examinare profesională:
scopul examinării unei informaţii este acela de a exprima o opinie asupra acesteia; opinia exprimată asupra unei informaţii trebuie să fie responsabilă si independentă, ceea ce
presupune că persoana care face această examinare are anumite responsabilităţi pentru activitatea sa şi
trebuie să fie o persoană independentă; examinarea trebuie să se facă nu oricum ci după anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse
într-un standard sau normă legală sau profesională care constituie criteriu de calitate.
3. Definiţi şi explicaţi pragul de semnificaţie în audit. În general, prin prag de semnificaţie se înţelege nivelul, mărimea unei sume peste
care auditorul consideră că o eroare, o inexactitate sau o omisiune poate afecta regularitatea şi sinceritatea situaţiilor financiare, cât şi imaginea fidelă a rezultatului, a situaţiei financiare şi a patrimoniului intreprinderii.
Altfel spus, pragul de semnificaţie reprezintă ceea ce în contabilitatea anglo-saxonă poartă
denumirea de materialitate, adică nivelul de eroare sub care înţelegerea şi interpretarea situaţiilor
financiare nu vor fi afectate semnificativ. De exemplu, diferenţa dintre un profit net de 499mii lei şi
unul de 500 mii lei nu pare să influenţeze evaluarea unei societăţi comerciale, în timp ce două cifre
alternative de 250 mii lei şi 500 mii lei par să fie substanţial diferite şi probabil vor duce la o evaluare
destul de diferită a societăţii. La începutul misiunii, stabilirea unui prag global de semnificaţie este necesar pentru a
determina domeniile şi sistemele semnificative. În cursul misiunii, pragurile de semnificaţie determinate pentru controlul fiecărei secţiuni
din situaţiile financiare permite orientarea programelor de muncă spre riscurile existente, prin
stabilirea mai corectă a eşantioanelor de control; aceasta evită angajarea în lucrări care nu vor servi la
fundamentarea opiniei asupra situaţiilor financiare. Aceste praguri sunt, în general, inferioare
pragului global pentru a ţine cont de cumulul posibil al erorilor constatate. La sfârşitul misiunii, pragul global permite auditorului să aprecieze dacă erorile constatate trebuie să
fie corijate sau să facă obiectul unei menţiuni în raport, dacă intreprinderea refuză să le corijeze. Ca urmare, stabilirea unor praguri de semnificaţie permite:
orientarea mai bună şi planificarea misiunii; evitarea lucrărilor inutile; justificarea deciziilor referitoare la opinia emisă.
Pentru determinarea pragului de semnificaţie pot fi utilizate diferite elemente de referinţă: capitalurile proprii, rezultatul net, cifra de afaceri etc. Definirea pragului de semnificaţie permite auditorului încă de la începutul activităţii (misiunii) sale
să aprecieze mai bine sistemele şi conturile susceptibile să conţină erori sau inexactităţi semnificative,
iar la sfârşitul misiunii să aprecieze dacă anomaliile pe care le-a descoperit trebuie să fie corectate în
cadrul exerciţiului, în scopul de a putea emite o opinie fără rezerve.
Unele circumstanţe particulare trebuie avute în vedere la determinarea pragului de semnificaţie: existenţa unor prevederi legale, statutare sau contractuale; evoluţia importantă de la un an la altul a unor posturi;
capitaluri proprii sau rezultate anormale.
4. Ce sunt sistemele şi domeniile semnificative în audit? Profesionistul contabil are posibilitatea să îşi orienteze misiunea în funcţie de
domeniile şi sistemele semnificative; această orientare are ca obiectiv identificarea riscurilor care pot avea o incidenţă semnificativă asupra situaţiilor financiare şi deci asupra programării şi planificării misiunii de audit, permiţând: determinarea naturii şi întinderii controalelor în raport cu pragul de semnificaţie ales; organizarea lucrărilor de audit astfel încât să fie atins obiectivul de a certifica situaţiile financiare în mod raţional, cu maxim de eficacitate şi în cadrul termenelor convenite cu clientul La începutul misiunii, stabilirea unui prag global de semnificaţie este necesar pentru a determina domeniile şi sistemele semnificative. 1. Definiţi profesia contabilă şi arătaţi activităţile care o compun.
Totalitatea activitatilor/serviciilor care presupun cunostinte in domeniul contabilitatii, a
specialistilor care le efectueaza/presteaza, precum si organismele lor profesionale. Activitatile care compun profesia contabila: - tinerea contabilitatii - elaborarea, examinarea si prezentarea situatiilor financiare - auditul statutar - alte lucrari de audit financiar-contabil - management financiar-contabil - servicii fiscale (consultanta, consiliere si asistenta fiscala) - servicii de studii si consultanta pentru crearea intreprinderilor - evaluari de intreprinderi si titluri
alte servicii contabile si paracontabile
2. De ce este necesară reglementarea profesiei contabile? Pentru a atainge obiectivele (comandamentele) fundamentale si anume: - educatie: asigurarea unei dezvoltari profesionale continue a membrilor lor; - etica: comportamentul deontologic al membrilor lor; - calitatea: certificarea calitatii serviciilor oferite de membrii lor, Organismele profesionale trebuie sa sustina si sa promoveze practicile profesionale la nivel
inalt, inclusiv prin intermediul reglementarii,membrilor lor. Organismul profesional trebuie sa
reglementeze activitatile si conduita membrilor sai pentru a se asigura ca responsabilitatea sa fata de
interesul public este indeplinita, chiar si atunci cand exista o reglementare externa semnificativa a
profesiei din partea unei agentii guvernamentale. O profesie, in general, este definita si judecata prin cunostintele, aptitudinile, atitudinea si etica
celor implicati in aceasta profesie; reglementarea unei profesii este un raspuns precis la nevoia de
standarde sigure, care sa fie indeplinite de membrii acelei profesii. Necesitatea reglementarii si natura acestei reglementari depinde: - profesia insasi, capacitatea ei de a raspunde efectiv si eficient cererilor economiei si
societatii; - conditiile de piata in care activeaza profesia;
- calitatea serviciilor furnizate de membrii sai; reglementarea este necesara pentru a certifica
faptul ca serviciile contabile de pe piata sunt de calitate adecvata,ceea ce implica: adoptarea de
standarde profesionale, tehnice; adoptarea de reguli etice; nevoia de reprezentare a utilizatorilor
necontractati ai serviciilor contabile, precum investitorii, creditorii.
3. Care sunt atribuţiile Consiliului Superior al Corpului? Atributiile presedintelui Consiliului Superior al Corpului sunt: a) Convoaca si conduce sedintele C.S. si ale B.P. b) Conduce si coordoneaza dezbaterile. c) Prezinta anual C.S., spre adoptare, proiectul de buget pentru exercitiul viitor.
1. Conţinutul paragrafului de opinie din raportul de audit statutar. Într-o misiune de audit de bază există două forme de exprimare a opiniei asupra situaţiilor financiare
care au aceeaşi valoare: ―dau o imagine fidelă‖ sau ―prezintă în mod sincer în toate aspectele lor
semnificative‖. Exiztă 4 tipuri de opinie: - opinia fără rezerve; - opinia cu rezerve; - opinia defavorabilă; - imposibilitatea de a exprima o opinie.
6. Care sunt serviciile (lucrările) pe care le poate efectua expertul contabil? a) tinerea sau supravegherea contabilitatii si intocmirea bilantului contabil: • acordarea asistentei privind organizarea si tinerea contabilitatii, inclusiv in cazul sistemelor
informatice; • elaborarea si punerea in aplicare a procedeelor contabile, a planului de conturi adaptat unitatii, a
contabilitatii de gestiune, a tabloului de bord, a controlului de gestiune si controlului prin buget, in
baza si cu respectarea normelor generale. b) efectuarea de analize economico-financiare: • analiza structurilor financiare; • analiza gestiunii financiare si a rentabilitatii capitalului investit; • tehnici de analiza si de gestiune a fondului de rulment; • sistem de credit leasing, factoring etc.; • elaborarea de tablouri de finantare si planuri de trezorerie; • elaborarea de tablouri de utilizari si resurse; • asistenta in prevenirea si inlaturarea dificultatilor unitatii. c) efectuarea de audit financiar contabil, ca: • diagnostic-financiar – cresterea, rentabilitatea, echilibrul si riscurile financiare; • audit intern - organizarea sau controlul regularitatii si sinceritatii sistemului; • studii, asistenta pentru realizarea de investitii financiare; • audit statutar si certificarea bilantului contabil, cu respectarea reglementarilor specifice; d) efectuarea de evaluari potrivit Standardelor Internationale de Evaluare, ca: • evaluari de bunuri si active patrimoniale; • evaluari de intreprinderi si de valori mobiliare pentru vanzari, succesiuni, partaje, donatii sau la
cererea celor interesati; • evaluari de elemente intangibile. e) efectuarea de expertize contabile dispuse de organele judiciare sau solicitate de persoane
fizice ori juridice in conditiile prevazute de lege, ca: • expertize amiabile (la cerere); • expertize contabil-judiciare;
• arbitraje în cauze civile; • expertize de gestiune. f) executarea de lucrări cu caracter financiar-contabil, ca: • întocmirea de situaţii periodice; • consolidarea conturilor şi bilanţului; • intocmirea de planuri de finanţare pe termen mediu şi lung. g)executarea de lucrări cu caracter fiscal, ca: • studii şi consultaţii pe probleme de ordin fiscal; • participarea la întocmirea şi depunerea declaraţiilor fiscale; • asistenţă în probleme de T.V.A. şi impozite; • fiscalitate imobiliară; • asistenţă în aplicarea tarifului vamal; • asistarea contribuabilului cu ocazia verificărilor. • vizarea declaratiilor fiscale anuale ale agentilor economici; h) efectuarea de lucrări de organizare administrativă şi informatică; • organigrame, structuri, definiri de funcţii; • legături între servicii, circulaţia documentelor şi informaţiilor; • analiza şi organizarea fluxului informaţional; • formarea profesională continuă; • contribuţii la protecţia patrimoniului unităţii; • mecanizarea şi automatizarea prelucrării informaţiilor, alegerea echipamentelor; • alegerea softurilor necesare. i) îndeplineşte, potrivit dispoziţiilor legale, atribuţiile prevăzute în mandatul de cenzor la
societăţile comerciale; j) acordă asistenţa de specialitate necesară pentru înfiinţarea şi reorganizarea societăţilor
comerciale; k) efectuează pentru persoane fizice şi juridice servicii profesionale care presupun cunoştinţe
de contabilitate. l) îndeplineşte atributiile prevazute de lege in procedurile de reorganizare judiciara si
faliment, cun ar fi: fuziuni, divizari, dizolvari, retragerea sau excluderea unor asociati etc.;
2. Definiţi conceptul de imagine fidelă în audit. Noţiunea de imagine fidelă în audit nu este clar definită; de o manieră generală, însă, imaginea fidelă
este un concept ce nu poate fi disociat de regularitatea şi sinceritatea contabilităţii. REGULARITATEA presupune conformitate la regulile şi procedurile contabile, deci la
principiile contabile general admise; SINCERITATEA presupune aplicarea cu bună credinţă a regulilor şi procedurilor
contabile, în funcţie de cunoaşterea pe care responsabilii conturilor trebuie să o aibă despre realitatea
şi importanţa operaţiilor, evenimentelor şi situaţiilor din întreprindere Pentru a putea să se pronunţe cu privire la imaginea fidelă, auditorul trebuie să se asigure că
următoarele 6 criterii au fost respectate cu ocazia elaborării situaţiilor financiare:
Exhaustivitatea (integralitatea): toate operaţiile care privesc întreprinderea sunt
înregistrate în contabilitate.
Realitatea: criteriul realităţii operaţiilor presupune că toate elementele materiale din
scripte corespund cu cele identificabile fizic şi că toate elementele de activ, de pasiv, de venituri sau de
cheltuieli reflectă valori reale şi nu fictive sau care nu privesc întreprinderea în cauză; altfel spus, toate
informaţiile prezentate prin situaţiile financiare trebuie să poată fi justificate şi verificate.
Corecta înregistrare în contabilitate si prezentare în situaţiile financiare a
operaţiilor presupune că aceste operaţii trebuie:
- să fie contabilizate în perioada corespunzătoare, urmărindu-se deci respectarea independenţei
exerciţiilor; criteriul perioadei corecte: - să fie corect evaluate, adică sumele să fie bine determinate, aritmetic exacte, urmărindu-se
respectarea tuturor regulilor si principiilor contabile
Criteriul corectei imputari
Criteriul corectei prezentari in conturile anuale
3. Prezentaţi 5 deosebiri fundamentale între auditul intern şi auditul statutar. Audit intern (respectarea procedurilor interne stabilite de conducerea entităţii si alte comenzi
sau solicitări ale conducerii).
Face parte din controlul intern al entităţii.
Se realizează de regulă prin angajaţi (servicii, birouri etc.) independenţi de celelalte
structuri executive.
Nu are obligaţii extra entitate (de regulă).
Independenţa e limitată la nivelul înţelegerii conducerii executive. Auditul statutar (auditarea situaţiilor financiare si alte sarcini sau obiective stabilite de lege)
Se realizează prin persoane fizice sau juridice stabilite de acţionari.
Se respectă normele unui organism profesional.
Asigură credibilitatea necesară pentru terţi asupra situaţiilor financiare ale entităţii.
Independenţa - principiul de bază pentru credibilitate.
4. Ce sunt conturile semnificative în audit? Conturile semnificative sunt acele conturi a căror valoare reprezintă o parte importanta din situaţiile
financiare sau cele care prin natura lor ar putea reprezenta o parte importantă din acestea şi care pot
ascunde erori sau inexactităţi semnificative a căror importanţă relativă e direct legată de regularitatea
contabilităţii, influenţând semnificativ aceste situaţii financiare. Identificarea conturilor semnificative se sprijină în mod esenţial pe examenul analitic, un ansamblu de tehnici
care constă în: - efectuarea de comparaţii între datele din conturi cu cele trecute şi ulterioare; - analiza fluctuaţiilor şi tendinţelor; - studiul şi analiza elementelor neobişnuite. Unele conturi care sunt la pruna vedere nesemnificative, pot ascunde o mare probabilitate de erori ca, de
exemplu: - conturi cu solduri mici dar care tranzitează sume importante; - conturi puternic afectate de aprecieri (provizioane); - conturi care presupun tehnici contabile complexe; - conturi cu anomalii aparente (solduri creditoare la casă,de exemplu); - conturi care prin natură sunt purtătoare de riscuri (conturide regularizare).
1. Ce înţelegeţi prin independenţa profesionistului contabil? Independenta reprezinta un ansamblu de mijloace prin care expertul contabil demonstreaza publicului
ca isi poate exercita misiunea (serviciul profesional) intr-o maniera obiectiva si corecta. Independenta absoluta si independenta relativa a expertului contabil. Componentele independentei:
1. Independenta de spirit (in gândire): — Stare de gândire care permite oferirea unei opinii, a unui serviciu profesional farä sä fie afectatã
judecata profesionala; — Ea presupune integritate si obiectivitate. 2. Independenta in aparentä: — reprezinta capacitatea de a demonstra cä riscurile la adresa independentei de spirit au fost limitate
sau eliminate, astfel incat o terta persoana sa nu puna la indoiala obiectivitatea profesionistului
contabil; — este componenta fundamentala a independentei. Un functionar public nu poate fi niciodata independent. Activitatea de expert contabil este
incompatibilä cu orice alta activitate curentä. Cerintele de independenta se aplica tuturor profesionisti1or contabili cu practica liberalä, cu
deosebire auditorilor statutari si tuturor persoanelor care sunt in masurä de a influenta lucrãrile
profesionistului contabil. Se considera ca independenta profesionistului contabil trebuie sa îsi găsească manifestarea deplina în
exercitarea profesiei si în protejarea ei, cu respectarea integrala a dispozitiilor legale si regulilor
stabilite de Corp. • Un semn distinctiv al profesiei contabile îl constituie asumarea responsabilitătii
de a actiona în interes public. Asadar, responsabilitatea unui profesionist contabil nu constă exclusiv
în a satisface nevoile unui client sau unui angajator individual. Actionând în interes public, un
profesionist contabil ar trebui să respecte si să se conformeze prevederilor etice ale acestui Cod. •
Publicul profesiunii contabile este format din clienti, donatori de credite, guvernanti, angajatori,
angajati, investitori, comunitatea oamenilor de afaceri, a finantatorilor si alte persoane care se
bazează pe obiectivitatea si integritatea profesionistilor contabili pentru a mentine functionarea
corespunzătoare a economiei. Aceasta încredere impune profesiunii contabile o răspundere publica.
Interesul public este definit drept bunăstarea colectiva a comunitătii si a institutiilor deservite de
profesionistul contabil
2. Cum explicaţi rolul expertului contabil pentru dezvoltarea economiei? Nu exista progres uman fara dezvoltarea pietelor, dar pietele nu se pot dezvolta fara
profesionisti contabili, deci profesionistii contabili satisfac un interes general. Bilantul contabil si situatiile financiare in ansamblul lor constituie cea mai buna carte de vizita a unei
intreprinderi iar profesionistul contabil este artizanul acesteia. Trebuie mentionat rolul social al profesionistilor contabili, pe de o parte, prin faptul ca determinarea
si plata tuturor veniturilor in societate constituie una din lucrarile importanteale profesionistilor
contabioli, iar pe de alta parte, de calitatea muncii lor depinzand bunastarea salariatilor si a
cetatenilor unei tari. Toti profesionistii contabili au misiunea de a actionapeste tot in interes public,
iar aceasta misiune trebuie indeplinita indiferent de locul in care isi desfasoara activitatea: in
insititutii, in afaceri, in educatie sau in practica libera.
3. Ce este CECCAR şi cum este el organizat? C.E.C.C.A.R., Corpul Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din Romania, este o persoana juridica de utilitate publica si autonoma, din care fac parte expertii contabili si contabilii autorizati, precum si societatile comerciale de expertiza contabila si societatile comerciale de contabilitate, in conditiile prevazute de lege. Sediul central al Corpului este in municipiul Bucuresti. CECCAR are filiale fara personalitate
juridica in fiecare resedinta de judet si municipiul Bucuresti. Este astfel organizat incat sa isi poata
indeplini atributiile de organism de autoreglementare.
La nivel central: - Organe de decizie ( alese) :
o Conferinta Nationala
o Consiliul Superior
o Biroul Permament
o Presedintele Corpului
- Organe de executie ( numire sau desemnare):
o Directorul general executive;
o Sectoare ( departamente, servicii). La nivel de filiala: - Organe de decizie (alese) :
o Adunarea generala
o Consiliul filialei
o Biroul Permament
o Presedintele filialei
Organe de executie ( numite sau desemnate) :
o Directorul executiv Sectoare ( departamente , servicii)
4. Care sunt organele de conducere şi de control ale CECCAR? La nivel central: - Organe de decizie ( alese) :
o Conferinta Nationala
o Consiliul Superior
o Biroul Permament
o Presedintele Corpului
- Organe de executie ( numire sau desemnare):
o Directorul general executive;
o Sectoare ( departamente, servicii). La nivel de filiala: - Organe de decizie (alese) :
o Adunarea generala
o Consiliul filialei
o Biroul Permament
o Presedintele filialei Organe de executie ( numite sau desemnate) :
o Directorul executiv Sectoare ( departamente , servicii) Organele si structurile Corpului cu atributii de investigare, judecare si tragere la raspundere sunt: La nivel central: Comisia Superioara de Disciplina La nivel teritorial: Comisia de Disciplina a Filialei
5. Care sunt comandamentele fundamentale ale profesiei contabile? Comandamentele fundamentale sunt: - educatie: asigurarea unei dezvoltari profesionale continue a membrilor lor; - etica: comportamentul deontologic al membrilor lor;
- calitatea: certificarea calitatii serviciilor oferite de membrii lor,