10 JOHN TRENHAILE

inceput; Charlie McDade, ale clrui comentarii fine si criticirelevante de redactor s-au impletit cu farmec, umor gi priete_nie; $i Jessica Kovar, care a meditat, a comentat, a armonizatqi a ajutat la.ftnplinhea acestui efort. Atunci ctnd ai indoieli,spun rcdactorii, scurteaz-o. Aga voi face $i eu: vi multrumesctuturor foarte mult.

ZruA INTII

Colin Raleigh se uita cu veneraiie la rfna aceea marc.' Bronzat{, acoperita cu pAr, matura, era mina dragostei. Minatatilui sau. Degetele albe ale baiatului sEteau ghemuite

inauntrul ei, calme si pline de incredere.

Erau in avion. Lumina umplea cabina. Undeva dedesubt'

sprc stinga, se afla Asia. Se flsuci ca sa poau vedea peisajulprin hubloul Skymaster-ului. $tia ci era un Skymast€r, dar

Rose, stewardesa, ii spusese ci avionul se cheana Nenea

Hopa Sus, dupa codul de iffegistrare, NHS. Era placut sa gdi

asta clnd aveai $aptE ani ti ti-era inca teanA sA zbori.Alaturi mai zbura un avion. Nu era nici un Skymaster, nici

un Nenea Hopa Sus. Alb ca laptele, cu o stea marc 9i rosie

vopsita pe o parte 9i cu un nas ro$u. Colin zirnbi 9i facu un

senm cu mina libera.Dar cehlalt avion disparuse.

Colin vru sl-i spuna ceva posesorului rfinii mari 5i bron-

zate. inainte sa poata rosti ceva insa, aParu floarea. Crescu pe

laterala carcasei, lhga picioarele tui. intti se ivi un cerc

intunecat, iar apoi petalele se deschisera h afarg finind dinel. Bum! facu floarca. Alaturi, pulin mai sus, izbucni inca o

floare. Bum! Bum!Zgomotul din cabina se inteli deodaa. Voci. O voce care

striga; ,,SOS! SOS! Pierdem din altitudine, rnotor in fliciri!"Pllngea acum. Dintr-odata fu imb,rincit in falA cu violenE ca

JOHN TRENITAILE

de un ar. c nelalocul lui. $i mai multe flori, flori peste tot, in33-1":j11,1,t, linsa scaun, flori ruiase "';;;;;;umplind avionul cu un miros inEDator.

Ceva negm gi greu se ridica bmsc in faF lui Colin; deschisegura s: !l:, _insl lucml acela inspaiminEtor il sufoca-

- SOS! SOS! Vazu cu coada ochiului, inainte ca luminasa piara cu totul, fl$ii de flicAri carc in$facau uripu;;;;acum aproape verticala.

- Ne prabu5iml Ne prabu$im! Ne prabusim!Il'l momenrul cind forma intunecata il izbi, Colin iSislobozi tot sufletul intr-un fipat.

20 Iwre 1984. One 0.10.O>sono,'Arcln

Treizeci de ani mai tirziu, Colin Raleigh se ridica in pat tncapul oaselor. Trei bitii putemice de inima, fierca ii venise lngura: rcpede, la baie!

Se hsa cu toatl geutatea pe chiuveta hcercind sa verse,

dar nu reusi. Apa, multa apa, pe fala, in gura. Apa rece de

mare? Nu, nu, nu!Bijbti in cautarea cordonului cu care aprindea lumina de

deasupra oglinzii in faF careia se bArbierea. Of, Doamne:

ochii injectali de goaza si imo$iti, Tras la faF, obrajii supli.

,,Isuse, ajuti-ma, cineva sa ma ajute!"incet, foarte incet, visul se risipi. Inspiri adinc de clteva

ori, mai inghiti nigte apa, se spala. Lumina ascuita, anplifi-cata de faianla sclipitoare, nu era prea blinda cu el, dar celpulin ii infafga realitatea. Nu se afla ln avion, deasupra Asiei,Nu avea fapte ani. Colin Raleigh, asistent la Drept' i$i privifix propria imagine rcflectatd, facind-o treptat din nou fecog-noscibili prin nemigcarea privirii.

Se intoarse in dormitor gi trase cu putere draperiile, inspatele carora admira noaptea frumoast de iulie, cu lunLUndeva, nu prea departe, se auzea o motocicleta bpindu-se inacerea noptrii, iar in urma ei Iffley Road se cufunda inr-olinisle de mormint.

t4 JOHN TRENHAII,E

Colin merse in virful picioarelor pe coridor pina la celalaltdormitor. La inceput nu vazu nimic: apoi, pe masura ce ochiii se obisnuira cu intunericul, o forma incovoiata Si obscura se

desprinse din bezna $i-l intimpina cu caldura bine cunoscuta.Colin se apropie incet de marginea patului gi mingiie frun-

tea lui Robbie cu degetul mic ce-i tremura ugor. Pielea baiatu-lui era umeda, respiratia abia i se auzea. Lui Colin i se paru capriveste fntr-un lac adinc narcotic, pe fundul caruia fiul sau

dormea lini$tit.Foarte curind lumea va tulbura acea linigte 9i va distruge

tot ceea ce el, Colin, se straduise umil sa ridice. Saptaminatrecuta, pe cind spala agtemuturile, obseryase pata aceea nere-gulata, albicioasa la mijloc qi cu marginile mai inchise laculoare. gi pentru o clipa o privise, nevenindu-i sa creada...apoi risese cu voce tare. Da, desiguq paisprezece ani: proba-bil, un pic intiziat. Paisprezece ani. Deja.

Un suspin igi croi drum pina pe buzele lui Colin, careclatina din cap, anuzat ca intotdeauna de zadamica lncercarede-a incepe totul din nou printr-un alt suflet. incercare pe

care o facea fiecare parinte inca de cind Adam mugcase dinftuctul oprit.

Inten onase sa se intoarcl in pa( dupa ce va fi asigurat cafiul lui era bine, dar, fara sa stie cum, se trezi ca $€dea pe

podea, mhgiindu-i in continuare fruntea lui Robbie cu dege-tul mic. O hidiala in gitul baiatului anunta o tuse; i$i arcuispatele, tu$i inca o datA si isi lasa miinile 5i picioarele in voie,cufundat in acelasi somn adinc.

Colin se pomeni deodata ha4uit de arnintiri neplacute.Adolescentul acesta inalt $i laba4at fusese cindva mic. intr-oseara fusese rindul lui Colin sa-i faca baie. Robbie plingeaintruna: cu fala rosie si schimonosita, nu raspundea nici lamingiieri, nici la biberon. Colin, obosit mort, incercase tot ce-itrecuse prin minte ca sa-l potoleasca pe copil. Pina cind in celedin urma incepuse sa scuture papuia aia urita $i ro$ie, strigind:

- inceteaza! inceteaza, m-auzi?Iar papu$a inc€tase, surprinsa, intr-o smiorcaiala surda...

-Amintirea ii sageE sufletul si-l facu sa sima un gol in

,,"rni"^; iti'."s"a iosul palmei cu Putere' in dorinp d: a-sl

il;;;; ;;; ii a.-u pttti astfel cu sinse ceea ce. facuse

ii* *^l"o..J pa5ise inapoi de pe buza prapastiei violentei

"i..oiri oio"t;a unui copil iubir' ceea ce ar hebui sa faca

LECILE SiNGELUI

orice tata...----io

"iuu aceea, zirra in care scuturase biata papusa' Leila

intt*" itt inJp"."' inielesese totul dinu-o privire gi-l min-

"ti^]" ."'ol iluui.. ci pe Colin' cel care avea nevoie de mai

irJa *t ig,i*.. Asla era Pe cind Robbie avea mana' iar in

*"i" r " torin u""a o sode, nu o multime de probleme neli-

nistitoare ca.re sal naPadeasca'""'i. tio"a dq linga Patul lui Robbie' facind mai mull zgo-

-oia."it uoit", a* oarecum nerabdator sa se indePafleze' sa

;;;;, depane de emoliile amestecate stimite de adoles-

.*tui?""j".lt -ti pata a$temuturile: fiul sau' Pe care-l iubea'

Sa sune acum? Nu' Era incA prea devreme"'

i*#ittjt-." p" p", se gindi ca in curind vor fi -in

avion'

p" pt#il;riieii u oaiLi tot "att"

Australia' ln cudnd

la i-r nenoit sa se fo4eze sa pa$easca in aYion' sa-$i puna cen-

i*u ti ta ^"p"

* teroareasa inceapa o putea face' o putea

face pennu Robbie. Numai pentru el'

Cam la o on dupa ce Colin adormise din nou' un autobuz

A."Jt f-i." oPri la'un semafor de la periferia din Stain€s'

O"""" * .i"gL p*ager' care statea pe un scaun de pe inter-

iJ, i" .i:il"ii ",i turizului, pe partea stinga' Alatud se aflao

sacoga cenugie de pinza, Pe caxe erau tiPariG cuvintele

BARCA DE SALVARE PENTRU COP .

-" -l"iouu"uf lega aeroporturile Gatwick si Heathrow'

ci;;;;;;;"i s;Patru d; ore, dar in timpul noPlii numarul

;il;;l- ".n

,"du, la unul pe ora' Deoarece pasagerul'

ffaiU i-f, O"ut" sub observatie de mai bine de-o luna mer-

rriitt, JJii, oi"* maqinile de la ora unu' de la- doue' de la

;"i il;; ;il' ;;ua erau in mod sarantat goale' inotdeauna

a; ;;;; ;i"" circulau, probabil fiindca autobuzul gol era

necesar la cetalalt caPat, ca sa nu-!i deregleze programul'

JOHN TRENHAILE

Ruta aleasa era interesanta.Decit sa mearga Eei sferturi din drum in jurul aeroponu-

lui Heathrow, aceste autobuze puteau haversa zona de securi-tate a aeroportului, intrind pe la statiile de marfa si ielind pe

linga terminalul unu. Atunci cind proiectata gosea M25 aveasa fie gata, lucrurile aveau sa se schimbe, dar deocamdataautobuzul trebuia sa tlayerseze statiile de taxi, sa inhe intr-untunel pe dedesubtul unuia din cele doua spatii principale dedecolare gi h cele din urma sA-!i croiascA drum printe aero-navele parcate in dreptut terminalului unu. in funclie de sofer,asta inserma intre cinci Si cinci minute Si jumAtate: timpulcare se scurgea infe momentul cind poarta de securitate inro$u Si alb de la intra.re se ridica 9i cel in care o alta se inchideadupa ce autobuzul paFundea, accelednd inca o data, in sec-torul public al aeroportului.

Nimeni nu verifica vreodata aceste autobuze 5i nici pepasageri. La semnul $oferului, bariera se ridica 9i treceau.Simplu.

Apa ca singurul lucru care mai raminea de facut era sa

gase$ti soferul potriyit. Ceea ce nu era greu, fiindca oameniia$tia erau destul de prost pladli. Iar cind Halib igi alesese omulgil dusese la unul dinhe cluburile de pe Rlgeware Road unde,pe o mie de lire puteai sa cumperi o sticla de scotch $i sa re-zervi o masa linga scend, plus citeva tirfe care sl animezeatrnosfer4 viata devenise un fleac. Un fleac plictisitor

Halib se lupta de mult cu plictiseala asta. Acum aveapatruzeci si doi de ani, dar, pe cind era mai tinar ii locuia inBeirut, isi vindea citeodata lirele libaneze pe dolari americani;apoi aranja un mic incident, o matina capcan4 poate, suficientcit sl faca sa navaleasca din barul de la hotelul Commodoretoata prcsa din lume, ca sa savureze ceva din ,,bang-bang",cum le placea sa-l numeasca, dupa care se dadeau atita in vint;apoi, a doua zi, cind lira libaneza se prabuiea ca urmare abang-bangului, i5i vindea dolarii qi igi cumpara inapoi lirele;facea toalea astea pentru ca nu avea altceva de facut si i$i ieseadin minli de plictiseala.

LEGILE SiNGELUI

Lacomia. hcomia altora in orice caz, te obosea extrem de

t'7l6

mult dupa un timp. Lacomia nu avea nuanle'---- Mai'avea o problema de rezolvat: trebuia sa se asigwe ca

sorerii,iui; *na"cea un autobuz gol; Halib trebuia sa fie

ri"nu-i o*ug"t Dar experienla il invatas€ ca" odau ce

*"!"*" litt iromeala, 5oferul avea sa gaseasca oricind o

solutie pentru un inconvenient de genul asta* I F;;. simplu, spusese 5oferut' O se am grija sa fiu re-

nartizat Denru cursa de la ora unu Daca apa-re weun alt

;;;;. ; sa ma ioc cu contaclele si o sa araniez luminile

;iff;"* poririu nu ma lasa sa clcul fara lumini' intelegi?

DisDecerarul o sa ma trimita totu$i la Hea*fow Pentru rePa-

*,ii * ta fiu gu* p.n* cursa de la patru jumate inapoi la

Cu,,ri"l. f" ia'u la un kilometru 5i jumatate in jos Pe Sose a'

Floare la ureche, megtere!"'par tt rnui iusese ni"i un alt pasager' De pe scaunul.lui'

guriu it urrnat u pe $oferul aPlecat asupra volanului' in timp

ce asteDta sa se schimbe lumina semalbrulur' h pnYl cu

,L,t. it** *n*tata in oglhda' ca sa prinda orice semn de

rig;"i. fii"it,"',""t"a. Nimic' Sigur ca se puea sa fi anuntat

oolitia. dar Halib nu credea asta'* 'i;;;;i * schimba. inca un kilometru $ jumatate' $i

H"lib ;;; poarla rosie-alba a aeropottului' Ah' deja seder

cbidea, inainte chiar ca sofeml sa faca semn cu mtu]a"' t'nvl

"a.tunn o. fereastra cu ochi goi' obosili - un pasager tbane

marinal-sau foarte noctum, depinde cum vedeai lucrunle tn

;;; ;-, cineva atit de Plictisit, atit de evident deprimat nu

outea orezenta nici un Pericol''-T""tit"", stralucea o fi$ie de lumina portocalie' dar aici

totul era cufundat in bezna' $oferul vira la un indicator spre

ti,naut O"a".oUtut pistei. Halib Privi in urrna' Nu mai pubau

I ua"uti O" tu p*"tul de control' hivind inainte' v€deau 9o-

,"uou "otinO

fu ttinga spre gura larg deschisa a tunelului'--' Se ridica in piciloare si iai croi drum de-a lungul autobuzu-

lui, Fagind duPa el sacosa de Pinza'

Ajinseseri aproape de intrarea in tunel'

Hiiu igi pusi mina pe umarul foferului si-l stsinse usor'

JOHN TRENHAILE

- Acum, murmura el.

$oferul apasa pe un buton Si u$a se deschise. Fdna. Cindautobuzul atinse o viteza de doar cincisprezece kilomeni pe

ora, Halib ridica in aer sacosa cenusie de pinza. Stind pe

scara, zari pret de o clipa un om ivindu-se pe fundalul lumi-nos si-l vazu aplecindu-se; apoi autobuzul fu inghilit de tunel9i-i acoperi cimpul vizual, iar el stiu ca lucrurile, atit la pro-priu, cit si la figurat, nu mai erau in mlinile lui.

- Te-ai descucat bine. Vorbea uitindu-se in fa6, nu lagofer. Mergi inainte.

igi baga mina inn-un buzunar dinauntrul hainei gi scoaseun plic gros, inpreuna cu inca ceva. Puse plicul pe bordura pe

care pasagerii mai convenlionali lasau costul biletului. $ofe-rul privi piezig cu ochii incrucisati de lacomie; apoi autobuzulfacu un viaj periculos, pentru ca zarise $i c€lalalt obiect pecarc-l linea Halib.

- Avem un contract.Halib continua sa vorbeasca spre pa$riz, iar vocea lui n-ar

fi putut fi auzita mai departe de urechea $oferului.- Un contract ofera drepturi.

leava pistolului lui, un Makarov PM, desena incet un arcln aer.

- Dar impune 9i obliga;ii.

$oferul gifiia. Dadu din cap.in fala lor aparu o a doua poarta rogie-albA. Cind ajunsera

in fueptul ei, Halib era dh nou a5ezat la jumatatea autobuzu-lui, privind fix pe gearn cu ochii goi.

Se apropia schimbul de tura pentru lucratorii de la asis-tenta tehnica. Unul dintre ei, un frate musulman, adica un omcarc putea fi facut sa creada intr-o cauzi gi care apoi puteamuri pentru ea, va avea sacoga cenugie de pinza imprimata cuBARCA DE SALVARE PENTRU COPII in sacul lui de lucrucind va iesi din terminal. Dar nu pentru mult timp.

Halib se uita la ceas, calculind. La Londra era aproapedoua, deci in Bahrain era patru... Leila era deja treaza. Eradevreme, dar cuno5tea obiceiurile surorii sale atit de bine ca $ipe ale lui insugi. $tia ca nu putea sa doarma bine inainte de

LEGILE SINGELUI

misiune. Iar astazi urma sa aiba grija de avionul care-l purta

pe unicul ei fiu, pe care nu-l v^zuse de peste doi ani' A$a ca

Leila era Precis beaza.

20 Iwts. One 1.45. LoNDRA

Rafael Sharett murmura ni$te incurajari in telefon,

repetind la nesfir5it mesajul Pe care Stia ca Persoana cu care

vorbea dorea atit de mult sa-l auda: ,,Totul o sa fie in regula,

o sa mearga bine. Zau. Crede-ma'.

Era insa greu sa gaseasca cuvifltele potrivite, caci nu voia

.u pe.roana "aie

se mai afla in incapere sa devina Prca atenta

la aceasta conversatie. Se simti usurat cind in sfllr$it putu sa

puna la loc receptorul si sa-!i ia locul in fata lui Yigal'

Cei doi stateau intr-o camera de hotel mobilata simplu'

care era imbicsita cu un miros statut de mincare 5i de spray de

mobila. Aceasta cladie - ieftina, curata, pe o stada lini$ita

din Bloomsbury - era ocupata de cadre universitare aflate

temporar in ora$, dar de obicei nu era preferata pentru intilniri

de afaceri, $i in orice caz lui Rafael (sau Raful, cum il cu-

nosteau mai multi) ii placea sa faca pe grozavul'

Deschise o cutie mica, metalicil si baga in gura o Pastila

alba, tinind-o sub limba ca sa se dizolve.

- Combustibil, spuse el, batindu-se usor peste stomac'

Spunind aceast4 ridica repede din umarut drePt Si paru ca

face cu ochiul: sernnul distinctiv al lui Raful Sharett' Inr-a-

devar, nu avea voie sa sde parola zilei ca sa se identifice;

nimeni nu facea,,un Raful" ca Raful insugi. Aga spuneau

mai-marii Mossadului, carc-l cunosteau, $i catelugii, care vo-

iau sa impresioneze: ,,a face un Raful".

- Memuneh era in culmea furiei; n-ai mai vaz ut niciodata

o asemenea dezlanFire.

- $i ce-a facut Benny?

- O, doar un Raful.

l9l8

JOHN TRENHAN-F-

Pastila se dizolya incet; avea un gust rau, dar dupa atitiaani de cind ayea ulcerul, Raful abia daca.-l mai baga in seama.Luind pastila, li dishagea atentia lui yigal de la recenta con-versalie telefonictr 9i, oricum, gustul era mai bun ca durerea,Stia ii el atita lucru. Avea cincizeci gi opt de ani, in acea searalimpede de vara din Londra, 9i, cum linea la mai puline lucruridecit pe vremea cind avea douazeci de ani, acum igi facea grijipentru 9i mai puline. Stomacul pe care-l batea u$or incepusein sfirgit sa i se profileze prin camaga gi nu mai era atit de tarecanante: m]dstata W carc $i-o mingiia di strat era mai degtablalba decit cenugie; figura ii devenise o harta impinzita deriduri Si de vinigoare spane; $i putin ii pasa de toate astea. ildurea undeva de ele.

Dar ii pasa foarte mult ca barbatul din fala lui, care ayeadoar jumAhte din anii sAi, sa nu Stie de ulcer. Raful Sharen eradirectorul Departarnentului de organizare a operaliunilor dinMossad gi mai avea ceva de facut inainte sa fie pus pe liber.Aga ca se invatase sa-Si ascunda durerea, minca usor $i fa.ceamigcare zilnic, gi, deoarece era emotiv, facea eforturi sa sestapheasca, sa-$i reprime agitatia din maruntaie $i axsurile dinpiept care nu aveau nimic de-a face cu ulcerul; caci raz-bunarea era un fel de mincare care se consuma cel mai binerece, Si exact asta voia sa faca inainte sa se afle ca era termi-nat si bolnav, inainte sa-l pensioneze: hebuia sa se razbune.

- Aga deci, spuse el cu vioiciune. Mama vitrega. Fii baiatbun, Yigal, 9i spune-mi totul despre ea.

Tindrul deschise un dosar de carton, dar nu se uita in el,- Leila Hanif, numele codificat Mama Vitrega, alias

Susannah Duclerc in ultimul timp, identificata. ultima oara inBafuain. Terorista extrem de eficienta, care combina inh-unmod rar intilnit simlul de organizare metodica $i controlata cuo execulie temerara. Neinfricata si curajoasa. inai place femeiaasta, Raful.

- Eu sint nebun dupA ea, Yigal, aga cA nu egti singurul.- La ora actuala e numad doi pe lista B, dupa Ilici Ramirez

Sanchez: elininatA pe loc, fam consultarea unei autoritad supe-rioare, Ammanul raporteaza ca phnuie$te detumarea unui avion

LEGILE SiNCELUI

deasupra Golirlui in interesul Iranului, in schimbul eliberadiunor ceaieni ftanieni retrinuti in prez€nt la Bagdad.

- Cursa NQ 033.Vocea lui Raful parea Yisatoarc.De la Londra la Manila, via Bahrain 9i Kuala Lumpur.Cel care se numea Yigal impinse in acel moment dosarul

pe bi-rou. cabe Raful.

- L-am vazut.Raful flutun mina ca semn ca respingea dosarul.

- Eu l-am conceput, da, eu.

- OK, atunci iata ceva care 1i-a scapat.

Yigal apela nu la dosar, ci la un buzunar din interiorulhainei. Raful i$i lasa ochii sa se mareasca, mimind surprinderea,

dar $tia ce era,' ce tebuia sa fie, $i nu avea sa semneze, nicimacar ca sa-l multumeasca pe fiul lui Avshalom Gazit(Dumnezeu si-l binecuvinteze si sal apere, acum in fata lui).

- Ce e asta, Yigal?

- O chitanta de primire pentru obiectul pe care l-ai cerut.

- Ce-am cerut?Yigal nu raspunse cu prea multe cuvinte. in schimb,

scoase din buzunar un obiect, il tinu in palna dreapH facuta

caus, uitindu-se in jos la el cu ochii mijiti, si in cele din urma

il irnpinse de-a latul mesei in fata interlocutorului sau.

Bricheta era din aur $i purta marca unei firme cunoscute.

in timp ca Raful o inspecta, Yigal spuse taios:

- Fii atent! Imediat dupa aceea, yrlnd Parca sa-ti ascunda

nervozitatea, adauga: De ce vrei obiectul asta?

Raful zimbi fara sa spuna nimic.

- Uneori, continua Yigal, omului li intra in cap idei ciu-date. Cei care lucrcaza la birou se plictisesc. ,,O, ce soare e

afara, i$i spun, ia sa fac o plimbare prin cartier." Ceea ce e bine,

intr-un fel. Semnaleaza aigi, te rog, Raful. Penur mine.

Dar Raful ignora mai departe hirtia.

- Ratul...Sharett se ridica. Se indrepta cafie noptiera de linga pat $i

lua din nou telefonul 5i-l aduse linga biroul improvizat,rugindu-se in gind ca fid sa fie sufrcient de lung ca sa nu

2t