Jupiter

În mitologia romană, Jupiter deținea același rol precum cel al lui Zeus în panteonul grecesc. El era numit Jupiter Optimus Maximus (Jupiter Cel mai Înalt, Cel mai Mare), fiind zeitatea supremă a statului roman, având în grijă

legile și ordinea socială. Jupiter este o derivație a lui Jove și pater (latină: tată).

Acest articol se concentrează asupra lui Jupiter în timpurile începutului Romei și asupra practicilor cultului. Pentru informații privind surse mitologice despre Jupiter, adânc influențate de către mitologia greacă, vezi Zeus.

Numele zeului a fost adoptat drept numele planetei Jupiter și a fost punctul de plecare pentru numele zilei de joi a săptămânii (rădăcina etimologică este mai vizibilă în limba franceză jeudi, de la Jovis Dies). În mod ironic, studiile lingvistice îl identifică ca fiind derivat din același zeu precum și zeul germanic Tiwaz, al cărui nume a fost dat zilei de marți. O altă referință etimologică este Dyaus Pita, aparținând religiei vedice.

Neptun

În mitologia greacă, Poseidon (greacă Ποσειδῶν) era zeul mării, fiul lui Cronos și al Rheei. În mitologia romană este cunoscut sub numele de Neptun. Ca și ceilalți frați ai săi, când s-a născut, Poseidon a fost înghițit de către tatăl său și apoi dat afară.

Mai târziu a luptat alături de olimpieni împotriva titanilor. Când, în urma victoriei, s-a făcut împărțirea Universului, lui Zeus i-a revenit Cerul, lui Hades lumea subpământeană, iar lui Poseidon Împărăția apelor. El sălășluia în fundul mării împreună cu soția sa, Amfitrite, alături de care, uneori, urmat de un întreg cortegiu marin și purtat de un car tras de cai înaripați, spinteca valurile.

Poseidon stârnea furtunile sau făcea ca apele mării să devină liniștite, el scotea insule la iveală sau le cufunda pe altele lovindu-le cu tridentul său, făcea să izvorască râuri sau să se închege lacuri. O dată el a încercat împreună cu Hera și cu Athena să-l pună în lanțuri pe Zeus, dar încercarea a dat greș. De atunci Poseidon a fost mereu alături de preaputernicul său frate care cârmuia destinele lumii.

Legat de numele său este episodul întrecerii care a avut loc între el și Athena atunci când a fost să-și împartă între ei pământul Atticei. Un alt episod îl înfățișează pe zeul mării lucrând cot la cot cu Apollo, ca să înalțe zidurile Troiei. Faptul

2

că nu a fost răsplătit pentru munca sa a atras mânia lui Poseidon asupra troienilor. Această mânie, și faptul că Odysseus i-a ucis un fiu, pe ciclopul Polyphemus, l-a determinat pe puternicul zeu să-l urmărească pe erou cu răzbunarea sa, nimicindu-i pe rând corăbiile și aruncându-l de pe un țărm pe altul. Cu zeițele sau cu muritoarele de rând Poseidon a avut numeroși fii și fiice, majoritatea înfățișați ca niște ființe monstruoase sau a căror forță era de temut. Printre aceștia se numărau: ciclopul Polyphemus, gigantul Chrysaor, aloizii, Lamus - regele lestrigonilor, Triton etc.

Mercur

Mercurius (sau Mercur) este un zeu în mitologia romană. Corespondentul său din mitologia greacă este Hermes (ambii mesageri/soli al zeilor).

Primul său templu la Roma (pe colina Aventin) a fost clădit în anul 495 î.C. La fel ca și Hermes, Mercur era și zeul comerțului/negustorilor.

În Imperiul Roman Mercur era în provinciile celților și germanilor un zeu adorat, probabil prin identificarea lui cu un zeu autohton cu un nume asemănător, dovadă fiind diferitele nume acordate zeului.

După numele Mercur a fost denumită ziua a treia a săptămânii Mercurii (miercuri).

3

Carateristicile zeului: toiag, coif și încălțăminte cu aripi.

Marte

Marte provine dintr-o fuziune a zeului agrar și războinic Mavors, dintr-un vechi cult umbric, cu zeul etrusc Maris și cu zeul grec al războaielor, Ares. Până la cristalizarea acestui sincretism caracteristic mitologiei romane, Mavors era invocat ca protector al muncilor câmpului și chiar mai târziu, când se

consolidează cultul lui Marte, noua divinitate e venerată mai ales tot ca ocrotitoare a activităților agricole, personificând totodată renașterea periodică a naturii. Problemele de delimitare a terenurilor agricole și de apărare a gospodăriilor și recoltelor contra incursiunilor de prădăciune îl învestesc pe același zeu cu atributul nou al patronării războiului, dar inițial aceste atribute se înrudeau strâns: preoții zeiței agrare Ceres, Arvales, îl invocau pentru ocrotirea ogoarelor și pe Marte, numindu-l Marmar, Marmor, Berber. Iar Cato lansase odată îndemnul de a se aduce sacrificii speciale lui Marte ca să aibă grijă de cirezile de boi. Printre vechile epitete ale zeului, două erau caracteristice: Rusticus și Silvanus. Când Marte devine, în epoca imperială, un zeu mai complex și în primul rând simbolul forței militare romane, începe să fie considerat fiul cuplului Jupiter-Iuno. Numit Mars Ultor (Marte Pedepsitorul) și Marspiter (Mars Pater, Tatăl), e inclus în triada protectoare a Romei,

4

împreună cu Jupiter și Quirinus. Sunt tatal lui Romulus si Remus si sot cu Rhea Silva.

Saturn

În Babilon el se numea Nimib și era o divinitate a agriculturii. Saturn, numit Cronos de către greci, la sfârșitul erei zeilor, era ocrotitorul semănătorilor și al culturilor, iar soția sa, Ops, era ajutorul culegătorilor. Saturn a fost unul dintre cei șapte titani sau Numiani și împreuna cu ei a stăpânit universul. Titanii erau uimitori de mari și aveau puteri extraordinare, dar, cu toate acestea, au fost distruși de către Jupiter. Primii locuitori ai universului au fost copiii Terra (mama, pământul) și Caelus (tatăl, cerul). Aceste creaturi erau

foarte mari, dar fără abilități umane. Ei aveau calitățile: cutremurele, Uraganele și vulcanii, dar locuiau într-un loc unde nu exista viață încă. Erau doar forțe ale naturii, care au creat mările și munții. Trei dintre aceste creaturi erau monstruoase, având 100 de mâini și 50 de capete. Alte trei au fost numite ciclopi pentru că aveau doar un ochi mare in mijlocul frunții. Apoi au fost Titanii, șapte dintre ei fiind extrem de mari, niciunul neputând fi distrus natural. Unul a fost creat pentru a

5

salva oamenii după creație. Caelus ura copiii cu cincizeci de capete. Când se năștea câte unul îl punea sub pământ. Terra a fost înfuriată de comportamentul fiilor săi și de tatăl lor și i-a implorat pe ciclopi si pe Titani să o ajute să pună capăt acestui comportament. Un singur Titan, Saturn, a răspuns. Saturn l-a așteptat pe tatăl său și l-a castrat cu secerea. Din sângele lui Caelus au ieșit giganții, a patra generatie de monștri, și Eniryes al cărui scop era să-i pedepsească pe păcătoși. Au fost menționați ca fiind "Cei care merg în întuneric" și se credea că au șerpi în loc de păr și că plângeau cu sânge.

După ce și-a omorât tatăl, Saturn a devenit stăpânul universului alături de sora sa, Ops, care i-a devenit și soție.

Era prezis ca într-o zi Saturn să își piardă puterile când unul dintre fiii săi se va întoarce împotriva sa. Pentru ca acest lucru să nu se întâmple, de fiecare dată când Ops năștea câte un copil, Saturn îl devora. Când s-a născut al șaselea copil, Jupiter(Zeus), Ops l-a ascuns departe, pe insula Creta. Apoi a învelit o piatră în haine de copil. Înșelăciunea sa a fost completă când Saturn a devorat piatra crezând că este copilul. Când Jupiter a crescut, el a devenit purtătorul de cupe al tatălui său. Cu ajutorul lui Gaia, bunica sa, Jupiter i-a dat tatălui său o poțiune prin care acesta i-a scuipat înapoi pe toți cei cinci fii ai săi, pe care îi înghițise: Vesta, Ceres, Juno, Pluto si Neptun.

Atunci un devastator război a început, un război care aproape a distrus universul, între Saturn și frații săi contra lui Jupiter și frații săi. Jupiter l-a convins pe monstrul cu șapte capete să lupte alături de ei. L-a convins, de asemenea, si pe Titanul

6

Prometeu să lupte alături de ei. Jupiter a învins și Olimpul a devenit locul său de domnie. Saturn și frații săi au fost închiși în Tartarus, o regiune întunecată de la capătul pământului.

În mitologia romană, după ce Jupiter a ajuns la putere, Saturn s-a dus la Roma și a instaurat Era de Aur, un loc perfect și armonios care a durat cât timp el a domnit. În memoria Erei de Aur se sărbătorea Saturnalia în perioada solsțitiului de iarnă. În această perioadă nu se putea declara război, nu se puteau venera zei, și era o perioadă în care se făceau daruri. Acesta reprezenta egalitatea, și era o perioadă în care toți oamenii erau la același nivel. Crăciunul a adoptat această sărbătoare și a rămas Craciun. Când festivalul se încheia, colectorii de taxe apăreau, strângeau toți banii, iar aceștia reveneau guvernului și proprietarilor.

Venus

Venus este numele roman al zeiței grecești Afrodita, zeița dragostei, frumuseții și fertilității. Inițial o veche divinitate de origine latină, protectoare a vegetației și a fertilității, ea a fost identificată apoi

cu Afrodita. Era consoarta lui Vulcan. Era considerată strămoașa romanilor datorită întemeietorului legendar, Aeneas, și juca un rol important în multe mituri și festivități romane.

7

Uranus

Uranus, știut și ca Ouranos, reprezintă întruparea cerurilor și este cunoscut ca zeul cerului. El a fost primul fiu al Gaiei (pământul) și a devenit soțul ei. După Hesiod, printre fiii lor se numărau Titanii: șase fii (Oceanus, Coeus, Crius, Hyperion, Iapetus și Cronos) și șase fiice (Theia,

Rhea, Themis, Mnemosyne, Phoebe și Tethys). Alți urmași sunt: Ciclopii, (care se numesc Brontes, Steropes și Arges și sunt cunoscuți mai târziu ca "giganții cu un singur ochi"), și cei trei monștri numiți Hecatonchire, fiecare având o sută de mâini și 50 de capete. Numele lor sunt Briareus, Cottus și Gyes. Alți copii ai lui Uranus și ai Gaiei sunt Erinye-le, care sunt spirite ale pedepsei și zeițe ale răzbunării. Erinye-le răzbunau relele făcute familiei, mai ales crima în cadrul familiei. După ce Uranus a fost castrat, sângele său a căzut pe pământ (Gaia) și astfel au fost concepuți Giganții. Aceștia aveau înfățișări monstruoase și erau foarte puternici. În mod similar, în unele versiuni, se presupune că Afrodita s-a născut din spuma creată

de organele sexuale ale lui Uranus, după ce au fost aruncate în mare de fiul său, Cronos.

Pluton

Pluton este zeul roman echivalent cu Hades la greci, fiind zeul lumii de

8

dincolo. La origine, el se numea Plutus și era considerat drept zeul bogățiilor, al aurului și al altor minereuri. Deoarece acestea trebuiau scoase de sub pământ, Pluton a fost recunoscut drept zeul lumii subterane fizice, și după aceea și al lumii spirituale, el fiind asociat cu moartea. El păzea porțile infernului pentru a nu ieși sufletele celor morți.

Androne Alexandra cls. a VIII-a B

9