. ,A A 'A A 'A t - 'A A - t - n f A ' t? 'Z 'f ’.

■ / / / / Y < à'ÛY'' y y y / y/ y y

A A / <A A- / A A A -A - tfYA s Y *

k

T

J.

r

P O E S 11

DE

TEODOR V. PAOATIAN.

TIMISIOR’A.CU T IP A R IU L F R A Ţ IL O R M AG YA R.

1882.

I T

TEODOR Y. PACA TI AN.POESII.

(1872—1882.)

PREFATIA.

0; etitoriule iubite!Se nu cugeti ca-i afla

Idei mari, neobicinuite,In acést’a cărticea.

Echo gelnie afli aiceDin un pept nefericit, —

Pentru sonul cel fericeCartea-i rea, nu-i de cetit.

Dar acel ce tot o sorte Au avut cu peptul meu,

0 cetésca di si nópte Ca-si cetesce traiul seu

- 7 —

r

Tot ce odata in viétia A semtit, a suferit :

Pus’ in doine de tristétia Afla aice tipărit.

Si tot versu’ o mangaere, Balsam tinde-i ori ce sir,

0! ca-i dulce si-o durere Pusa ’n doine pe papir.

8

i

D’ALE MELE.

ANIM’A MEA.

nim a wen e vas, careSortea ’l umple ’ncetine!,

Dar vasútiul e cam mare Si cuprinde mult in el.

Cam de mult, cam din pruncia Sórtea torna in conţin,

Si ia tienta n’ o se via —Dar acuşi, acuşi e plin.

Si ce torna? bucuria,Fericire, traiu aniat? . . .

L’asia ceva din prunciaAnim’a ’mi nu s’ au dedat.

— 11 —

Nu, ci tárna laerimele, Mare ’iitréga de dureri,

Tárna, tárna chinuri grele, Suferintie, suspinari.

De-ar torna mai cu grăbire, - Pan’ la gura ’l faca plin,

Căci vasútiul e subţireDâr se sparge ’n ai meu sen.

Pára vasul ce eontine Numai flore si venin,

Ca se scap si eu in line De durere, de suspin.

Pára anima ’mi de ghiatia Si eu ea si eu se mor:

Caei vai! trista-i o viétia Far’ sperantia ’n viitor!

— 12 —

PUS PE GÂNDURI « . .

^ u s pe gânduri sied la masaSi me ’ntreb ce-a ii de noi ?

Care-om merge ’n eeea lume Mai nainte ? En séu voi

Drage versurele ? ! . . .

Vine érn’a, — eara vine Ern’a eu cojoc’ intors

Ca se’ si bata joc de mine Scuturând fulgii pe jos.

Scie bine ca n’ am paneSi n’ am lemne de ’ncaldit,

Ce-i pasa? de frig si főmé Vre se vada c’ am murit.

— 13

Dragi doiose versurele!Ce-arn avut mai cald in sin,

Dor de mandra, dor de tiara Am tornát in voi deplin.

De nu-i alta mântuire Daţi căldură ear’ napoi,

Nu mai vreu adi nemurire,Aid’ se dau in foe cu voi!

Déca mor se mor de főmé Setul more ori ce prost,

Dar vreu cald se es din lume, lnealdit de focul vost

Drage versurele!

u

1

IN CEMITERIU.

trufia ventul, sufla a geleFrunze ’n arbori leganand, —

En de dorul mandrei mele j Cale pamantul pribegind.

Caut iocasiul de veciaSe ’mi ingrop suspinul meu,

Nime ’n lume se nu’ 1 scie Nmnai eu si dumnedieu.

Si eum calc in meditare,Ved cruci albe, — lăcrimez, —

Cimiteriu ’n depărtareFace semn se ’l cercetez.

- 15 —

Merg spre el, vai! ce tăcere, Nici o siópta nu-i p’ aici,

Ventul sengur in plăcere Se seruta cu cruci mici.

0 ! voi morţi ! fiintie duse Din aeésta lume rea

Si pre veci aici depuse:Ce nu pot eu voi schimba ? !

Faceţi loc si pentru mine Se me culc pe langa voi!

Se ’mi scap senul de suspine Si pe mine de nevoi !

— „Loe avem si pentru tine!u Aud morţii sioptind lin,

Si se uita toti la mine Si se mira cum suspin.

!

t

— 1« —

.1.

TÓMN’A.

jp|ire albe de matasaTómn’a scutura din sen,

Si ’n suspine dureróseVenturi reci incet le ’nbin.

Venturile ’ncet le adunaSi fac pauza, gioigiu usior, —

Cum e datina se pună Peste animi care mor.

Drage venturi! pentru cine Paceti vel d’ acoperit ? . . .

De l’ati face pentru mine Cat asi fl de fericit!

—1

— 17 — a

GELE.

tónvelit in grea durereASied pe ripa de pariu

Si privesc in depărtare Mândrul sőre auriu.

Cum s’ apleca, cum seruta Crescet de munte azur,

Si ’n ruşine cum s’ ascunde Sub vel rosiu de purpur.

Si ascult riul cum se plânge Ca-si ascunde raz’a sa, —

Cu-a lui unde vorbitóre Cine se va mai juca? .. .

— 18 —

Si-aud merl’a cum se vaeta ■ Ca-o cuprinde nóptea grea,

Ca se scape de perire

Si simt velitul ce-aburesee,Cum suspina — amar de el, —

Nóptea-i lunga, nóptea-i négra Si se teme seugurel.

Si ce riu sí paserica.Si ce faee vent usior

Ku d’ odata, pries de gele Vers din peptul pliu ou dor.

Plang ou riu, me vaet ou merla,Si suspin oa vent nebun,

Si de ’ntrebi ea dupa cine,De ee-o fac — nu sciu se spun!

Ore unde s’ o culca V . . .

SCIŢI. . .

citi roiuri de albineCu ce s’ opresc in sbor?...

Cu glii ee sfarmi in mane Si arunci in prejma lor!. . .

Pe animi înfocateCe ’ti pare ca pocnesc,

S’ arunci ear’ glii sfarmate D’ abia se potolese!. . .

20 T

LA FLORI.

ragi frumóse floricele Intre voi asi vre se mor,

Intre roze, viorele,La trupina de bujor.

Voi se ’mi puneţi cruciulitia Busuioc suflat de vent,

Se ve faceţi eununitiaPeste micul meu mormânt.

Căci intrég’a mea viétia Tot cu voi m’am desmerdat,

Când voios, când in tristétia Numai voua v’am eantat.

1 — 21 —

Voi îmi seiti durerea mare, Voi eunoseeti dorul meu,

Voi seiti tainica ’mi oftare Numai voi si dumnedieu.

Me lasati si dupa morte Intre voi se odihnesc,

Ultimele mele siópteCatra voi se le rostesc.

Dar grigiti! In primavara Când de nou reînviaţi

Cate-o dulce lacrimióraPe mormântul meu versaţi!

Ca v’am iubit viétia ’ntréga V’am iubit inflacarat

Si un suspin, lacrima fraga Delà voi am meritat.

Plângeţi voi a mea junia, Udaţi voi mormântul meu

Iile geliti cu doiosiaSe ve rabde dumnedieu;

Căci fiintia omenéscaCe se cânte mórtea mea,

Pentru mine se gelésca,Se me planga — nu-oi avea!. . .

-esi.

I — 23 -

i

CRÉNGA RUPTA.

ţŞins in pom pe-o crénga rupta Siede trist’a turturea,

Si tot eanta si-o înfruntaCe nu vre muguri se dea!.. .

Intru-un sen ce patimesce Primavar’a s’au vîrit,

Si ’l tot roga, si ’l silesee Se s’ apuce de iubit.

Vai! lasatiye de lupte,Tóta trud’a e ’nzedar:

Crénga rupta., animi rupteNu mai dau de fel lastari! . . .

'— —

— 24 —

MIRÉSA MEA.

íSvv,Ite óta lumea s’ ospatéza,

Suna satui de eiinpoi; Anim’a ’mi duios oftéza,

Numai eu nu s u b i vioiu!

Tota lumea-i ferieita De ospotie satu-i pi in

Si eu — flore ofilitaEu tot, plane; si tot suspin.

(Jaei de mult, eam din junia Tot aştept mirés'a mea,

0 aştept eu bucuriaSi nu rine vai de ea!

— 25 —

Cu ochi udi, cu gene ude Te aştept iubit’a mea,

Vina draga, vin mai iute Vina morte de me ea!

— 26 —

DOR.

'fH dulce priumvara !Tu mam’a florilor,

Cu balsamul teu eara M’atingi recoritoriu!

Ved eara eiocarlieCum sbóra catra ceriu

Ca ’n dulce bucuriaSe cânte al teu misteriu !

Ved flórea cum se nasce Din serutarea ta,

Si fluturai cum pasce Profimul de pe ea.

— 27 —

Ved mandre lacrimele Oe angerii spre diori

Le varsa, — ca eu ele. S’adape a tale flori.

Ved tote cum renvia Natur’a ’ntenerind

Dar vai! a mea junia N’ o ved reîntorcand

0! ce nu poţi iubita Cu daruri-ti ceresci

Si-ast anima sdrobita De nou s’ o ’nteneresci!

— 28 — Í

O LUME!

%> scris in cartea sortiiPrin apa si prin foc

Si cădi in gur’a morţii Tu lume far noroc!

Prin apa a ta perire E fapt de mult plinit ;

Avem cu totii scire D’ acel potop cumplit.

Dar ai s’ astepti odata Total’a ’ti nimicire

Prin para ’nfricosiata Cat ceriul se se mire.

-• - ......V - - . . .............■___________ J

Si foc când te-a cuprinde Se scii e’ acea schintea

Din care te-i aprinde Va fl anim’a mea!

%

3H -

i

PLACE-MI NÓPTEA.

gaoe-mi nóptea ’ntunecósa Fara luua fara stea,

Place-mi forte ea-i norósa Ca si animiór’a mea.

Niei n’ asiu vre eu se mai vina Diorile, — nu le dorese,Sei« si-asia c' a lor lumina Numai chinul mi ’l măresc.

Place-mi nóptea ca m’ adórm o Si me légana cu dor; L/

In vis dulce me strafórma Intra-un anger de amor;

— 31 —

Placemi ea uit p’ o clipita Cu ee sortea m’a donat, Suferinti’a infinita Si suspinul ne-aseultat.

Plaee-mi nóptea ca ’n ea ’ncéta Lumea vana a cârti,

Cu pasiune înfocataMorbu-mi crâncen a privi;

Ca nu’ mi vede lumea mare . Cest pariu dé lacrimiori,

Ce d’ a tierii intristare M’a ’necat de-atate-ori.

Place-mi nőptea ca ’n ea sbóra Sufletul meu peregrin,

Ca o pasere usióraPe câmpii pe plaiu străin.

C’ aud plânsul ee ’l rostesce O naţiune, un popor,Ce de secle suferesce Greomantul lantielor.

32 —

Plice-mi nóptea căci lumina Ah! de secle ’n van dorim,

Mii de suflete suspina Libertate, traiu senin.

Nici n’ aştept eu diori se vina Pan’ atunce când vestesc O viétia mai senina La poporul romanesc!

a» 3

DURERI

ureri mici — o’a norul sbóra, Nor de venturi alungat,

Si ’n sburdarea lor usióra Laşa sèn nevatamat! . . .

Dureri mari — fac tufa lata Ca spini rei pe vai pustii,

Numai sapa si lopata Le stirpesee pe vecii.

— 34 —

FRUNZ'A CADE . , .

Äunz’a cade ’ugalbenitaDe al tómnei crud serut,

Eu cu fruntea incretita O privesc si o salut ! . . .

Frunze galbeni la picidre Si per alb pe capul meu,

Frunz’a — ventul o dobóre, Ventul rece aştept si eu!...

Spuneţi frunze galbenele Sunteti soli trimişi de el

Se ’mi vestiti sflrsit de gele Colo sus pe colnicel? . . .

— 85 — s*

Séu veniţi de mărturiaPe drum lung se me porniţi

Si ’n luug’a tovarasiaPe trecut se ’mi povestiţi? . . .

Voi taceti. . . ventul suspina Gelnic peste capul meu,

Crânguri triste se datinaPomii plâng . . si plâng si eul..

36

J.

A M O R .

r

AMOR.

■|p ! amor sburdat anger Cu are sangeratoi',

Lovişi cu-a ta sagéta Si-n tristu ’mi sînisior.

Cu sute de primejdii Sermanul sau luptat,

Si sute de sageteAn frânt inversiunat, —

Dar erud’a ta lovire Ca balsam mult dorit

Adânc in auimióra Ascunse multiauiit.

I _ 39 —

Si-o dulce mangaere M’ atinse recoros,

Ca yentul cum atinge Lin — graul eel spicos.

0! tiene ’n sen infipta Sagét’a de otiel,

Ca-mi place se ved sânge Cum bulbue din el.

Căci amor! sburdat anger Cu arc sangerator!

Prin tine am vediut lumea Prin tine vreu se mor!

=Va

Ï “ 40

PRIMAVÉRA.

ÏÀJure; eu unde line De ce fugi, suspini mereu,Dór te alunga si pre tine O durere, un chin greu?!... D’unde vin atate siópte Cel suspin infrieosiat Ce-1 aud in mediu de nópte; Dór din peptu-ti însielat?!. . .

Ah! atunee fratióre Mai ineéta-a suspina Căci acuşi — durerea mare Primavér’a-ti va 'alina!

— 41 T

Paserica sburatóre De ee-i trista doi n’a ta,Ce-ai perdut si ce te dore De voios nu poti eanta!Póte juna-ti animióra E orfana ca a mea,Far’ amant, far’ soeióra Ti gelesoi viétia ta?!

Ah! atunce sorióra Canta, canta de amor, Caci frumósa primavara ’Ti va aduce socior!

Floricica din carare Ce esci trista, ce gelesci,De ce plângi in întristare Vai! de ce te veseezesci?Dór fetitia frumuşica Ce-a ta grige a purtat Te-a părăsit soruciea, Sangurea mi te-a lasat ? ! . . .

Ah! atunci aştepta draga Primavar’a va sosi,Si manutia ei cea fraga Ear de tine va grigi!

T — 42

Animióra, animióra,Ce te frangi, usuei incet,Ce durere te óméra Ce chin mare, ce secret?Vai sermana! a ta durere Cresce, cresce ne ’ncetat,Chinul teu vai! nu mai pere Ca-i produs d’ amor curat!

Mai aştepta ! ’n primavara Si-al teu chin se va gata Când colo ’n mormânt afara Ah! de tóté vei scapa!

— 43 _

DOR DE MUNTE.

ii voi se fug departe Din ai lumei ochi vicleni, Sus la munte, culmi inalte, Printre arbori, printre steni!

Vre-reasi se m’ ascund de lume D’ al ei toiu sangeratoriu Se nu seie nici un nume 0’ am trait in jurul lor.

Sus la munte, pe\eampia Me doresc adeseori,Unde vontul lin adie Printre arbori, pintre flori.

- - 44 — I

Unde nuri undulöse Se straeóra lin in jos,Ca suspiniu'i dureróse Ce ’néea peptu ’mi âoios.

Unde rnic’a fllomela Ganta tainie de amor Cum eant’a mandrutia bêla, Lin, — eu farmee răpitor!

Vrereasi sus pe oulmisiore,Si sub umbra cea de fag, Aiigerasi si diniére Se me legene eu drag.

Se me legene, si ’n fine Se m’ adonna ai soinn usior, Somn de morte ee nu ’mi vine Ce ’l aştept asia eu dor.

Si se ’mi puna erueiuliea Gel stajar increngurat Ca se eánte-o paserica Pe-a lui crénga lie ’ncetat:

— 15

— „June-a fost ce eu ’nfoeare Pan la mórte-o au iubit,Si de cruda ei tradare Aci zace — odihnit!“

- 46 —

1

OCHI MISIEI.

Un sierpe fioros,Ce ’n gura invertesee Tesaur preţios.

Sub limb’a veninata Mărgele se gasese,Ce ’n nópte ’ntunceata Ca stele miei — lucese.

E dulce mangaerea Când ai in cas'a ta Corali ce an puterea In veci a lumina.

iedice ca traesce

— 47 —

Ea am scumpul ţesaur Am ochi-ti ardiatori, Lucesc ca globi de aur Ca mêndri meteori.

Am scumpele mărgele Cu focul lor nestins, — Dar vai si mie acele

I Un siei'pe mi le-a ’ntius!

- 48 - Ï

IN PĂDURE.

JHe lasati sengur aioe Sub oopaoiul erenguros,Se ’mi plâng sortea neferice Si trecutul meu— frumos!

Iei! sub crengile umbróse Langa rîul vorbitorii!,In seruturi amoróse Petreceam in serbatori!

Ici! cu drage paserele (languream si noi de dor, Frunzele-mi sunt martori! ele Sciu si adi de-al nost amor!

— 49 —

Ici! pe earb’a inverdita,Ca un eurpen mlădios Bratiul meu, cruda iubita!Te strangea la sên voios.

Si adi? .. . Vai! tu esci departe, Paseri tac, frundie gelesc,(jelesc buze ce n’ au parte De serutu-ti angeresc

Tóté tac, par a se teme Paseri, frunzet, rîu vioi,Sengur sbier de codrul geme:— Vina crudo! vin’ napoi!

— 50 —

I

ALERGATAM . . .

'•A lergatam eu la tinePe drum lung, nebatueit, Cum alerga prin desime Cerbul sprinten — isgonit.

Si-am eadiut la a ta vedere Pe genunchiul obosit,Si ti-am spus a mea durere.

í■ Tu ai taeut, ai ris de mine

Ce nebun am devenit,Se te ved numai pe tine Cata lume am pribegit.

Si am rîs si eu eu tine, — O! ce rîs nefericit,Si-am uitat anima ’n mine

l Ca-i aprópe de pocnit!

— 52

OCHIU UMED . . .

e magica putere 1 y In ochiul lăcrimat !

Când sengur in tăcere Sied pus pe meditat:

încet ’mi reînvia Vai chipul cel plăcut Ce ’n cruda mea junia

. Mai scump am fost avut.

Ved chipul ei de anger Cu perul de fuior,Cu ochii ca de fulger,Cu zîmbetul usior.

I — 53 —

Ved fati’a ei albita Ca panza ’n martisior,Si gur’a ei stropita Cu purpurul din diori!

OcUu umed! tiene ’n tine Pe veci acest chip bland Se pot se ’l éau cu miue Si ’n recele mormânt!

— 54 —

i

TOAST.

ij*ii mediu de îiopte singur La masa benehetez,Si-a spiritelor glóte Ca óspeti invitez!

S’ aduna din departe Demoni si miei strigoi, Ne facem fraţi de cruce In bine si-n nevoi.

De dieci de ori pocalul Cu dulce eu golesc,Si ascult cu bucuria Demonii cum horesc!

1 I

Satanii jóca ’n hora Pe langa masa mea,Eu torn, amplu pocalul Si ’ncep a închina:

— „Traésca ea! ce, odata Cu dulce m’a iubit Ear’ adi înbracisiadia Pe alt nefericit!“

Demonii în hol ba ochii Ce scapara schintei,In hohot rîd de mine Eu tac si rîd cu ei !

— dG —

i

O IUBESC . . .

'■■'y-'Şţfi e miraţi ea eu si acuma

O iubesq ca un nebun Când sciu bine ca-a ei buze Vorbe dulci altuia spun!.. .

Nu iubiţi si voi un sőre? Stelele nu le iubiţi,Si ’ntrebati voi, ca de ele Or’ cu drag sunteti priviţi?!

Nu iubiţi voi primavar’a, Floricelele de Maiu,Si ’ntrebati ca ore acele Pentru voi resar pe piáin V !

— 57 —

Eu nu cer a ei iubire, —Sènul ei nu F am dorit,Sum ferice când s’ adapa Ochiul meu de-al ei privit.

0 iubesc de si resplata Dispretiu, ura, ea mi-a dat, —Ba buni omeni — chiar mormêntul Sciu, prin ea 1’ am eastigat, —

Si-o iubesc cat am viétia,Ba o iubesc pe dumnedieu — Chiar si-atunee când pe lume Nu-orn mai fî, nici ea - nici eu!

T — fiS —

DE AM FOC . . .

" Ä an^ am foc in poesia,Se sciţi nu-i meritul meu, Nu-am schinteua cea divina Oe-au avuto Prometeu!

Doi ochi mici mi au dat cal Iura, Doi ochi negri dar misiei, —I’am vediut, — si ’ntro clipita M’am aprins privind in ei!

Si de atunci far’ încetare Cant de jele, cant cu foc,Si eu versurile mele Yreu se misie lumea din loc!

— 59 —

1

ü oeM dulci! in ast’ viétia Num’ odata vam rediut,Si si-atunce pe-o clipita,Si eu mine ce-ati facut!

Cine ar crede ca-o clipita E destul spre a ’nsiela, Si-un moment destul se fie Un veac a ve blastem’a.

T — 60 —

VENTRELA NÈGRA.

buram in vals ou tine.Sudori m’ au fost cuprins.

Destul — ai dis, si atunce Vent-rel’a mi-ai întins.

Si cum ventrela négru In mana înverteam

Vai! ceriul numai scie La ce me cugetam!

Sudori curgeau pe frunte.Din ochi o lacrimea. —

(Jadiu sermaua calda Pe drag’ ventrela ta.

- 61

Si cand in joe odata Ventrela ear’ mi-ai dat,

0 lacrimióra noua Pe ea mi-ai ara tat.

De-odata ne privirămDar’ nu-am dis nn cuvant,

Ci-am pus ochii cei umedi Sagéta in pamant! . . .

0 nopte-am fost cu tine Si si-atunci am tăcut,

De nu era ventrelaCum ne-am ti priceput V! . .

— 62 -

MURGULE. . .

lu'gale murgutiuleNu ’ti erutia picióreie.Hai in sbor pesto otare La mandra din alta tiara.Nu cauta c’ ai asudat Ca ’n spuma te ai inbraoat. Nu cauta c' am obosit Tu de drum nebatueit Eu de dor nemărginit.Cii mandra ne-o seruta Si ne-o trece ianga ea!Hai ca gândul, hai ca ventul Hai se tremure pamantul Când de diori s’ a reversa Se fim draga Ianga ea!

- 63 -

.1.

Murgule murgutiule Stai pe loe voinieule Se privesc peste portitia Se ved draga puieulitia Printre flori cum se desmérda Si cu dor cum me astépta,Stai se ved!.. dór nu ved bineV .. Stai e’ acuşi cad de pe tine Ce vediui nu ’mi face bine!

Murgule murgutiule Nu ’ti crutia piciórele Hai napoi peste otare Peste vai si. coliniore Hai ea ventul ba ea gândul Se cutrieram pamantul; ■O’ o vediui altui baditia Intindiend a ei guritia O vediui la altu ’n bratia Cum cu dulce se resfatia!. . .Hai ca ventul, ba ca gândul Crepe ’n doua’ acu’ pamantul Se ne ’ngliita p’ amendoi Sc nu dea lumea de noi.

— SîJo& âlS—

— 64 —

CÂND TRECI . . .

and treci draga p’ anga mine Te férései d’al meu privit,

Dór de frica, de ruşine Tieni obrazul învelit?!

Când treceai de alta data,Cu suris îndatinat

Triineteai spre-a mea ferésta Cate-un dulce salutat,

Adi treci rece, — eu sied rece, Tu pe min’ nu me privesci,

Eu ved umbr’a ta ea trece Dar’ nu ’ntreb ca cine esci.

65 - 5

Si cuvant de sui atareDraga! noi nu mai avem,

Buzele ’n receala mare Tot lipite le tienem.

\Bine asia! fata perduta, —

Bine e cum faeem noi, Morţii nu se mai saluta

Si morţi suntem amandoi!

— eo —

iI

SECRETUL MEU.

ugetam ca nime ’n lume Nu va sei secretul meu,

Căci ascunsam mândrul nume Intru-un loc scutit de reu.

0! dar lumea pacatósa Te-au aflat cu-a ei urgii,

Si adi scie, — a mea frumósa Ce tu drag’ nu vrei se scii!. . .

Eu-s de vina? . . . E de vina Lumea rea cu graiul reu?!. . .

Nu! Schinteua cea divina Ce s’ aprins in senul meu.

- (ST 5*

E de vina a ta sburdare O! amor nemărginit

Ce ca foc eu para mare Din sen cald ai isbucnit.

0! tu para ’nfricosiata,Din sen cald de ce-ai esitV

Vedi, — adi lumea inganfata Cum me ride — ea-am iubit!

— 68 — T

TI-AM SPUS . . .

i-am spus anima ’nfocata Se nu ’ti faci tréba eu

Fata-i rea, — e spulbarata, E naseuta d’a ’nsiela.

ea, —

Si n’ ai vrut s’ asculţi de mine Pan’ te franse idolul teu,

Adi te vaeti in suspine,Oa te dôre-ved si eu!

Plânge, sbiara, fa ceti place Tiene bine ce ti-a dat,

Dara mie se ’mi dai paeeNu ’mi mai cere nici un sfat! j

J

I — 69 —

I

TRAGEDIA.

I

FANNY.

ip ) ersau veste ’n siepte sate, —Si de-i vorba de dreptate Drept vorbesce si-un satean:

Ca ’n întréga lume lata Ca si Fanny nu e fata,

Fanny fata de jidan.

Cu per des, ou ochi de mura, Cu capsiune pargi pe gura, Cu suris învingatoriu :

Animi crude cuceresce,Minti usióre nebunesce,

Rumpe animi de fetiori.

— Ti

\Mersau veste ’n siepte sate,

Si de-i vorba de dreptate Drept vorbesce simn satean:

Ca eu Danny ’n dragostire Bancheteadia fara fire

Un fetior de bocotan.

Drag voinic de vitia buna!Din niosi’a eea străbună Mai o brézda ti-au remas, —

Dá, te porta, dór se gata Si-aeea holda nearata

Cu Fanny dupa grumas!

* , **

Vent de tomna rece bate,Cu suspinul lui străbate

lntru-un grajd descoperit, Si eu voce superata Cu-o muere spânzurata

Sta de vorba in urit.

— 71 —

i

— „Vai se ’l bata santa cruce Bata’l ceriul — ventul dice —

De barbat ucigatoriu, — Te-omori, dar ce dobanda,Dupa densul stau la panda

Corbi flamandi, croneanitori!“

— „Siepte dile abia vor treee Si in bratiul ei cel rece

Si pe el mórtea lau stri ns, — Fure’a i gat’a, furca nalta Pentru fiar’a cea turbata

Ce viétia ta au stins!“

# **

Vent de tomna bate rece,Sus in birt sengur petrece

Un fetior de bocotan,— „Fanny! draga birtaritia ii da vin! mai ad’ o itia

De vin bun, din ce! de an!

t 75 —

— „Vreu se beu! Ésa din mine Yoea rea oare me tiene

Si toti draci cati sau yîrit, In opt dile-i cununia,Fanny! draga mea soţia

Adi cu ea nu ’s mai unit!

— „Colo ’n grajd e spandiurata, — De faclia ’ndatinata

Si’ au pus sfóra la grumas,Nu eu . . . ea s’ au pus in atia . .. Si ea panza peste fatia

Si’ au tras perul pe obras!...“

Vent de tomna rece bate,Prin ferésta ’neet străbate

Un toiu lung ne ’ndatinat. Cu topóre, furci, cu bote S’ au sculat omenii ’n glote,

S’ au sculat potera ’n sat!

T — 70 —

— „Unde-i fat’a blastamata Noi se-i facem judecata

Unde-i fata de jidan? .. . Pentru densa se s’ omóra,Se se spânzure de sióra

Suflet mândru de satean?!...

Si o’ o lunga înjurare Intra ’n birt potera mare

— Ce moment nefericit — Si sub crud’a tocanire Fanny cade fara soire

La pamant — rosiu stropit.

Stropi de sânge pe podele, Sange rosiu pe grindele,

Si pe masa sare ’un strop, Si din Fanny cea frumósa Uii cadavru se alésa

Domne sfinte ce potop!. . ,

— 77 —

Dupa masa ’n cugetare Si cuprins de gele mare

Dice-un seugur beutoriu :— „Dragi săteni ! rea nimerire K a Fanny-i omorire

N’ ati dat in ucigatoriu!

Dati in mine, eu-s de vina G’ am stors sânge de creştina.

— Vai flori cum me apuc — Fanny n’ au fost vinovata,Ea — de mine-i spânzurata,Dar’ sosesce-a mea respiata . . .

Eae’ gendarmii.. vin . . me duc!..

- 78 -

VUIC’A.

'5Y$sJAórce Vilié a, torce n usia.

Sta de vorba c o matasia.Baba-o ’nfrunta ’neetinel:

Draga babei! nu-i de tine. Lasa-1 ca n’ ajunge bine

Numai furcile-s de e) !

Tórce Vuie'a si suspina:— „Cine draci baba batrana

Te-a adus astadi la noi!“ Tórce, tórce, lacrimeaza. Caerul se ’npucineaza,

Busul sforae vioiu.

- 79 —

Trec copile glumitóre,Trec fetiori ia siedietóre,

Dragul Vuieei n’ au venit, E morbos séu nu-i aeasa De ce lasa-a lui iniresa

Se T aştepte pe urît?

Trec fetitie vorbitóre Demineatia de cu sőre

Trec cu vite la pastori, — Vuioa trista siede ’n usia Si gândind la-a ei matusia

Pune tort pe risehitoriu.

— „Ce faci VuioaV . . . Me grăbesc Panza mandra se nălbesc,

Fac caraesia de marit! . . .“ Baba aude, baba-i spune.— „De n’ asculţi de vorbe bune

Fieti giolgiu de acoperit!“

- 80 -

-----------------------------------------------------------------------L!jf!

Tiasa Vuiea. tiasa ’n fuira !' iPar ca „ieZe“ o prefuga; j

Dupa pasei a opta di IVre se tiena nunta mare. :Trebe pauza de stergire: {

(Siepte (soti <l«stni or fi!)

Tiasa Vuiea la lumina.Mai un cot pauza-i deplina.

Baba vine aspru ’n pasin: — „Adi iau dns la iucliisóre Re 1 puna ’n spanzuratóre —

Mândrul teu e ucigasiu.'

— „Oe spinii baba? vorbesui bineV Laşa gluma nu-i de tine,

Ucigasiu mândrul vioiuV! . . . Ha, ha! el la inchisóre.Ha, ha! sub spanzuratóre! . .Beata Vuioa plangatóre

Cade mórta pe rasboiu!

- s í - ö

Demineatia de eu diori Plâng fetitie, plang fetiori

Plang pe Vuiea ee-a mórit, — Baba tae panza noua,Siepte eoti îi cósa ’n doua

Face giolgiu de-acoperit!

— 82 —

LA ISVOR.

a isvur intre vâlcele Sioptesc doua turturele;

Fêta alba si-un fetior, — Pastorasiu cu guga neagra ïiene ’n bratie-o dîna fraga

Si-i sioptesce de amor.

La isvor intre vâlcele Strange-o fata floricele

Si-mi gatesee cununitia. — Oununa de maierana Pentru mirele-i catana

Dragul ei si-al ei baditia.

— S3 — y*

La isvor intre vâlcele Versa rîu de laerimele

0 fecióra copilitia, — Si rostesce ruga pia Pentru cel ce ’n batalia

A morit-al ei baditia.

La isvor intre vâlcele E o cruce ’n floricele

Foiomfiu si romonitia, — Floricie’a ne vostesce Sub ea zace odiehnesce

Vai! cea dalba copilitia!

- 84

f

PETRU BRANCU.

™ ‘óptea-i grea, ventul mugesce Si padurea-o desfrunzesee

Cu serutul friguros, —In casutia dupa masa Siede trist si bancheteaza

Petru Braneu eel frumos.

Nóptea-i neagra, nu-i lumina Pe masutia eupa-i plina

Petru be ca un nebun, — Vinul rosiu ’l incalzesee JFatia ’n purpur i-o ’nvelesce

Be voinice! vinu-i bun!

— 8 S — I

Eri aveai cina pe masa,Si nevasta ta frumoşii

O tieneai după grumas, Adi nici cina, nici nevasta, Oasa-i trista, lumeai vasta,

Be voinice de necas!

Mediul nopţii óra suna La terestra ’ncet s’ aduna

Gete negre de strigoi, — Rid in hohot, se desmérda Jóea hora, rid si salta

Călăriţi pe măturoi.

— „Petre, Petre suflet reu N’ am venit de dragul teu,

Xe-au trimis al nost horhnjj. Anim’a ti-o cere prada De cu diori vre ca s’ o vada

Jn frigare de alun!“

— 80 —

Petru be, — par’ oa be fere; — „Spune Petre-a ta muere

In ce loe ai îngropat? . . Petru sare, se ’ngrozesce Patia crunta o ’nvelesee

In par lung învolburat.

— „Tăceţi duckure spurcate.Manile mele ’s curate

Eu nu sciu . . . n’ am omorit,“ —— „Petre Brancu! ean’ fa zare Uitate ’n oglinda mare

Si te laşa de mintit.

— „Nu vedi stropi pe fruntea lata Stropi din ceafa sfarimata,

Sânge drept nevinovat?Petre, Petre te gatosce Când de diori se prevestesee

Tu cu noi vei fi luat!“

I _ 87 —

Si se due, se due in cote,Per demonii ca sagete

Scaparand din ochi schintei, Petru Braneu ’n frica mare li petrece cu-o oftare.

Privind lung tot după ei.

Apoi iute se desbraea,Apa-aduce si se freca

Si pe frunte si pe mani, —— „Pieri tu sânge de muere De nu pieri anima ’rni pere

Nici de semn de nu remaui'!“

* **

Nóptea-i grea, ven tui mugesce, Petru Braneu se trezesce,

Vai ce vis ingrozitoriu,Séu nu-i vis? . . . o fugi nălucă, Fugi ca frica ear m’ apuca

Ce te-ai pus dupa cnptoriu!

— 88 —

— „Taci barbate si m’ asculta Nu-ti voi face vorba multa

Vedi tu capul sfarimatV Vedi tu fatia ’ngalbenita Si po chic’a desplatita

Sânge rosin inchiegatV! . .

— „Petre, Petre! ce ruşine Se in’ omori cu dile bune

Petre draga ee pacat, — Se me’ ngropi fara de lege, Par’ la grópa a me petrece

Ou linierile din sat!

— „Nici dieci la ’nmormantare, Si nici praporul cel mare,

Nici preot nu mi-ai adus, — Am mórit fara lumina,Si pe' pept ea la-o creştina

Nice cruce nu mi-ai pus!“

— „Şeii ea-i plina lada mare, Tot de panza eu cinare

Dar nimica nu mi-ai dat, Nici un cot îT ai pus pe mine, Petre drag fieti de bine

Fi si tu asia ’ngropat.

— „Si am trei turte mari de céra, Le-am gătit mai asta vara, —

Dar lumini nu mi-ai faeut Se ’mi fi dat de pomenire S’ aiba lumea barem seire

Ce nevasta ai avut!

— „Petre, Petre! pacat mare Ai faeut! se u’ai ertare,

Se n’ai pace ’n aşternut Pana nu me ’ngropi pe mine Cu preot — eum se cuvine

Si atunei ert ee mi ai faeut!“

— 90 —

i

Petru aseulta, se gandesee, Aşternutul parasesce,

Si ou peptul desvelit Pere ’n négra ’ntunecime, Tnt pasiesee ou iutime

Spre oel loc — nefericit.

Nóptea-i négra, ’n casa i zare Ard lumini eu para mare

Petru siepte au aprins.Si po masa ’npodobita Ou poneava ’n fir gatita

Petru „môrt’a“ au întins.

O tot spala si-o grigesco Perul negru i notez esoe

Si suspina langa ea:— „Ce pacate me ’ndemnara Se me fae eu de oeara;

Earta drag nevasta mea!“

— 91

O ’nbraca ’n cămeşi usióre In costum de serbatóre

Ou cerceii de argint, — Si tot varsa lacrimele,De pe frunte sudori grêle

Curg siróe pe pamant.

Sudori reci?. . . vai ce i cu tine Petre draga nu e bine

De ce tremuri? .. ai recit? . . . Noptea-i rece, frigu-i mare,Dar nici sémán frigul n’arc

Cu păcătui teu pocit!

Vrei se mori? preotul chiarna De pacate se ’ti dai séma

Dór te ’npaci cu dumnedicu; Nu vorbesci? gura-ti recesce,De si-av vre nu mai vorbesce, —

Duci eu tine faptul reu.

— 02

Fatia ’ncet tot galbenesce Gur’a abia mai sippotesce

Earta drag nevasta mea,

— ’n versat de demineatia Petrn Bran eu far’ viétia

Diaee rece langa ea!

— U3 —

MIRÉS’A.

lăutarii din viérc.Juni si fete báláért;

Canta ’n honi dantiuind, — Mire sfelt voios pasiesoe La biserica pornesce

Cu nuntaşii chiuind.Merg nuntaşi mire glumind Si mirésa suspinând.

Stau părinţii langa masa,Nunii jur langa mirésa,

Popa ’ricepe a euventa:Mire spune a ta alésa Si-al teu mire tu mirésa

Cu-a ta voe vei lua?

— 5»4 —

Mire dice „da“ zimbind Si mirésa laerimand.

Vinul spumega ’n pahare Voeai huna voeai mare

Naşii einstele vestesc,Ear afara in tăcere O stelutia mandra pere

Sus din corul cel ceresc. Si mirésa prin gradina Plânge plânge fara vina!

Tace vorba Titre nuntaşi Si vidra la lautasi

Veste rea sau audit (Ja cu flori dalbe ’n oositia Para zirnbet pe guritia

Fata ’n apa sau găsit:Doi pescari se baga ’n casa Si aduc mórta o mirésa! . . .

/

— 95

( Uelo grea la socrul mare. — Plâng fetioii, dalbe fetiore.

Si diocii canta ’n eor. Parinti gelnici eu iubire Mire scos din fericire

Serata mortul eu dor;Parinti trişti, mire plângând Due mirésa la mormânt.

^ 86 -

J L

STAN MORARIUL.

tau morariul rosiu ’n fatia Suce ’ncet alba mustatia

Om ferice nu ’i ca el, Adi se ’nsôra eu o fata Ce se jori ea e furata

Din al dinelor castel.

Ana î mandra, teneriea Hu-i de tine mosiu Staniea,

Vai morariu nepriceput Plete albe de niatasa Pata mare de rairésa

Vai de tine ce-ai făcut.

— »7 — 7

Jos la móra voe buna (Delà nunta abiai o luna)

Vin vecini se sfatuesc, Ana vide si glumesce La un voinic ades privesee

Ochi cu ochi se intelnesc.

Gura mica ’nsielatóre Gene negre ’s vorbitóre

Ochi cu ochi sau priceput ; — „Drag baditia gura dulce Când morariu d’ acas’ se duce

Vin la min’ dup’ un serat !“

Pe murgit, când se mărită Di cu nópte-pe-o clipita

Stan morave und’ te duci?.. . Siedi acasa, stai la panda,Vreu ochi negri se te venda,

Vine-un fur la buze dulci!

— 88 —

Focul arde ’n cuptoritia Arde un sen de moraritia:

— „Da ’mi baditia scrutări, Vreu se ’mi gat a mea viétia L’ al teu sèn, pe a tale bratie

Se ’mi gat dilele ’n plăceri!“

Apa cresee, siopotesee fíóta morii se ’nvertesce

Stropind lacrimi din lopeti. Pe la usie-siopte line,Stan morariul in suspine

Vai ! ce face se nu ’l vedi.

— „Hei Anitia! amar de mine,Si rărunchii ’s rei in tine

Rea ai fost când te-ai născut, Ochii negri me ’nsielara Buze dulci me ’nmormantara

Se ’ti resplat ce miai făcut.

— 99 — 7*

Si se ’ntóree, se apléea, Lantiul morii ’neet desléga

Móra ’neepe a naviga, — Se sucesee, se afunda,Apa cu o oftare lunga

Bate ’n palme peste ea.

De sub apa turburata Canta o voce desperata

— „Da ’mi baditia serutari, Vreu se ’mi gat a mea viétia La al teu sin, pe-a tale bratie

Se ’mi gat zilele ’n plăceri!“

Sus pe mal morariul ride, Bide, plânge, gelea ’l prinde

— „Stai Anitia te scot eu!“ Sare ’n val cu repedime,Pere ’n el nu ’l vede nime,

Vada ’l bunul dumnedieu.

Apa tainic siopotesee,Din VC7,ducii cobea vestesce

Ca au perit dintre cei vii: Un morariu, o moraritia,Si un voinic drag de baditia ;

Domne earta-i pe toti trii !

— 101 —

DÓMNA LEN C’A.

iè)jpunna Lenea cea frumosa Siede ’n porta maestosa

Si rnirósa dalbe flori,Si resfira zi in b itère Ochiri dulci insielatóre

Peste mândrii trecători.

— „Mau născut mama de flore Intru-o di de serbatóre

Cu ochi venati cu ochi mici : Am crescut de coconitia Se ’mi aleg pe plac baditia

Se ’nsiel animi de voinici!“

i; — 1C2

Domna Lenea ganditóre Siede trista, — lacrimióre

Versa ochii cei az uri ;— „Vai ! oglinda mincinos» De ce spuni ca nu ’s frumósa

Ce ’mi araţi încreţituri? . .

— „Anii trec, frumsetia trece, Perul d’ aur se raresee,

Di pe di inbatranesc, — Baba Flore! drag bunica! Bani potop in mani ’ti pica

Déca faci se ’nteneresc!“

— „Baba Flore ce nu scie? . . . Fac si morţii se inyia, —

Draga! am si leacul teu!Dar’ domnitia te ’ngrigesce Leacul cine ti ’l gatesce

Ca-i legat de un pacat greu !“

— 103 —

— „Din sanutiu de fata mare Se storci sângele ’n ealdare

(Intru-o di de serbatóre)Pst! ti-o spun ineetinel, —

Siepte dile ’l laşi se fearba Si-atunci gura ta se sorba

Siepte stropi pe di din el!“

Dómna Lenea sufulcata In ealdare astupata

Ferbe leacul deavolese,— „Mai o di, lucrul se gata, O di dulee, aşteptata,

Mane ear inteneresc!“

— „Dar ee-aud? ce larma afara? Cine me conturba oara ? . . .

Par’ ca arme sdrancaneso, Ferbi mai iute rea ealdare Pan se gata leacul mare

Vai de tot inbatranese !“

— 104 —

— „Dómna mare si bogata! Suntem domni de judecata

Urmărim un fapt urît, — In gradina Domnitale Chiar in diua de Eosale

Un cadavru sau găsit!“

— „Un cadavru? ce ve pasa!Daţi ’mi pace ’n a mea casa,

Nu vedeţi ca me grăbesc? . . . Vreu se fiu de nou frumósa Se ve ’npart zimbiri manóse,

Fac un leac se ’nteneresc!“

— „Domna Lenea! se vorbesce C’ acel corp ce putrezesce

Ar fi fost chiar fata ta, — Si o grea învinuire Dice ca cu a Dónmei scire

Ar fi curs sânge din ea!“

— 105 —

— „Fata mea? Nu-i treaba rostra, - Baba Flore nu e prósta,

Numai anima am luat,Baba Flore tóté seie,Daţii pace ear o ’nvie

Numai leacul se mi ’l gat!“

Si tot mesteca asudata,Pe manutia infoiata

Sare sângele in stropi, — — „Vai caldare afurisita Si tu fata omorita

Cu neeasul me potopi.“

— „Lenea! mama blastemata Aid cu noi la judecata

Fata tu ti-ai omorit! Ada mana paeatósa S’ o legam eu atía grósa

Si cu lantiul ruginit!“

106 — r

— „Lantiu pe mana? ha, ha, ha, J)ati-mi paee a lucra

Nu vedeţi ea ’ntenerese,Mane ’s fata frumosica Merg la domni, merg la vlădică

De paeat me mantuescP

— „Mane vine baba Flore, Baba-i mare vragitóre,

Baba ’nvia fata mea,Si ea. via, eu frumósa Dara sciţi! mai dragostósa

Mai frumósa decât ea!

**

Domni de drépta judecata !Pe m inuţia infoiata

Puneţi lantiul ruginit! Puneţi fer, — — ba dati-i paee Cu-o nebuna nu-i d’a face

Erte-i ceriul ce-a greşit.

— —

107 --

CURGEŢI . . .

jfoirgcti, curgeţi iacrimioreCresceti iute pau’ la brâu,

Faceţi riii, ve faceţi mare Se m’ arunc in voi de viu.

Curgeţi calde, ardietóre Dór topiti ast sen al meu

Se nu scie pe sub sőre Nime, c’ am trait si eu.

Nici cenuşia nu remana Din al meu sen otrăvit

Ca nu cumva ea se-i spună Ca de-al ei dor am murit.

— 111 —

PARÁÉ. . .

jKarae tainici rnurrauratóre!Voi cursul vostru nu ’l mai gatati,

Prin vai cu dine ineantatórePrin flori voi vecinie ve desmerdati.

Dragi lacrimióre! si voi parâe încet ve scurgeţi pe fatia mea,

Si cursul vostru inc’ o vecia Viétia ’ntréga par’ a tieuea.

Sermane lacrimi! dragi sorióre!Voi vreţi cu valuri a emula,

Cu cele unde lin sioptitóre Ce pot si stance a sfarima.

— 112 —

Voi, oare ’n cursul juniei mele Nici senul rece ce ’l are ca,

Nici animióra de petriceleN’ ati fost in stare a o muia !

Lasati in pace riul se curgă Nu ve mai frângeţi al imita,

Sunteti cam june, si gelea lunga,Me tem ca firul vi ’i va taea!

Ba nu! Mai bine far’ încetareStrop cata strop voi tot picuraţi

Si-asia isvorul e pe secare —Curgeţi, tot curgeţi dór ve gatati!

- n s - s

GELEA MEA.

clpie lasati se plang in paceGelea mea n’ o conturbaţi,

Nu-i putere s’ o aline Inzedar me consolaţi!

Nu-i durere s’ aiba sémán Cu durerea ce-o simt eu,

Si nu-i balsam ce se curme Pe-o clipita plânsul meu.

Plang, — nu morţii din morminte, Nu dragi prieteni ee-aui perdut,

Plâng un anger, plang un demon, Fericirea ce-am avut.

— iu —

Plâng o cruda de fetitia Ce sen cald au părăsit,

L’ au iasat cum laşa tomna Paserea cuibul iubit! . . .

Mc lasati s’ o plaug in pace S’ o golesc necontenit

Pana golea me va duceSub pamant intieionit!. . .

- 115

EMMI.

g’ audi? . . . Eu sum aice, — Eu mândrul teu iubit

Stropesc cu lacrimi calde Mormentu ’ntielenit.

Eu, crucea ta cea rece Cu dulce ’nbratiesiez

Umbrind lacasiul tainic In care astadi siedi!

O Emmi! draga Emmi!Serat de despartit

Pe buzele ’nghietiate N’ au pus al teu iubit!

- 1 1 6

Si vonvatul de gele A clopotului mare

N’ am audit, — eaei sortea M’ au dus in depărtare.

Nici cruda toeanire 0 Emmi! n’ audii

Cand cuele batura In micul teu sierii!

Dar ventul cum m’ atinse Cu soirea cea fatala

Ca angeri te rapira In corul lor cu fala:

Ca riul ce alérga In fuga spumegând

Venii se ’mi vers durerea Pe scumpul teu mormânt.

Me laşa a mea iubita!Pe grópa ta se plâng

I — 117 —

Si ’n lacrimele mele Viétia se mi-o stang.

Aice langa tine,Vreu Emmi ea se mor

Sioptind ineet un nume iubit asia ou dor!

Se mor? .. Nu mor, nu more Acel ce patimesee,

Durerea vai! nu curma Viétia! . . . o lungesee!

Nu mor, nu mor o Emmi In veci vietiuesc,

Si ca o salca tristaMormântul teu umbresc.

De-apumrea ca straja Pe grópa ta voi sta

Ca morţii din mormanturi Când ear’ vor învia :

Bu Emmi se fiu primul Ce ’n dulee bucuria

De nou te ’nbratiesiaza Tu scumpa mea soţia!

— U 9 —

SALCA TRISTA . . .

fS.'aloa trista se latiesee■'■if-Peste próspatul mormânt

Si cu crénga ce ’l umbresce Face semne prin pamant.

Fie binecuvântataSalca! mana ce te-a pus

O ! scia ca mie odataMi-i servi de loc ascuns.

Cate lacrimi si suspine Am versat sub umbra ta,

De le-asiu strange-vai de mine Lumea ’ntréga-asi inneea.

— 120 — I

Salca trista! apléca o crénga S’ o tai! fluer fac din ea;

Nu mai plang, — o doina draga Vreu d’ acum a intona.

Vreu se eant de pe movila Cat se planga dumnedieu,

Planga ceriul de a mea mila Num’ asia cum am plans eu !

v

— 121 —

I

FATA ALBA . . .

Jpj ata alba, latia albaCa si pauza ’n martisior!

Am o jalba, am o jalba Catra dalbu ’ti sînisior.

Ai un sîn curat si june Ca un sen de augerel

Dar mi spune cine ’mi spune Ca n’ ai animióra ’n el.

Buna esci, esci gratiósa, Pentru alţii ai si char,

Numai doina ’mi durerósa Si al meu plans e inzedar!

j

— 125 —

c .ínimióra ta fetitiaSloiu de gliiatia pare a fl.

Nu ’mi pricepi a mea doinitia Tu nu soi fata iubi!

Am o jalba, am o jalbaOopilitia draga mea:

Ca zapada esci de albaDar si rece esci ca ea!

- 12G

NÓPTEA.

Üp? óta lumea dormitează, — Numai rîul spumatoriii

El si sufletu ’mi ofteazaSi veghiaza pana ’n diori.

La terestra stau — pe mana Capul lin mi-e rádiómat,

Când la stele, când la luna Sbóra ochiul lăcrimat.

Sus pe ceriu eu doua stele, Doua stele caut cu dor,

Când le ved ’mi pare ’n ele Ca ved ochii ’ti lucitori!

127

Nóptea trece jumătate, —Eu la stele tot privesc

Si cu dulce voluptateSomnul vecinie ’mi doresc.

Caut la ele pana ’n line Si cocoşii canta ’u diori,

Le privesc, gândesc la tine Si tot vers Ia lacrimiori!

Vers la lacrimi de durere Ca nu poţi se fi a mea

Ca cu altul tu muere !Inca adi te-i cununa.

— 128 —

PACATUL TEU.

jpruntea ’n vei. . . fatia smerita Draga mea nud’ ai plecat?

La biserica? .. . iubita!Au si angerii pecat?

Mergi se rogi pe cea curata Se te mantue de ren?

Dór ti-e anima ’ncarcata Ou un pecat mare si greu?

O! n’ ai lipsa de ertare Oe-i pacaiul tu nu sei,

Son curat de fata mare Nu scie păcătui!

a— 129 —

Ce-ai făcut fac si alte multe !Un biet sèn ai vulnerat,

Omorîvei dór mai multe Lasa móra nu-i pácát!

Ba-i pácát, pácát de mérte Dar ti-1 earta dumnedieu,—

Se ti ’l erte di si nópte Pentru tine me rog eu!

130 —

i I.

LA PASCI . . .

'Vf^-i de páséi! Cine ciocnesce?

Am si eu un ou in sên, Dar soin eu? cam clocotesce,

Nu e fiert inea deplin.

Stati se ’l seot. . . se ’l pun pe mana Se vedeţi ce ousior, —

Bosiu . . . asia-i anima juna Insielata in amor!

Hei! de ce nu-i ea aioe Se ’l ciocnesc de fruntea ei!

Se sparg oul neferice,Se stropesc ochii misiei!

131 - 9*

Siepte stropi asi pune íraga Suvenir pe obrazul teu

Ca se seie lumea ’ntrégaCe seiu astadi — numai eu!

-vH —

J33 -

LA NUNTA EI.

efirer zefir de vara!Par’ ca vini din alta tiara

Cat de rece-i bórea ta, — Séu pe-a tale aripióre Porti dór veste ’ntristatóre

Veste delà mandra mea?

— „Veste rea ’ti adue baditia Se marit’ a ta lelitia.“

l'îîurcl voinic de munte! Greu suspin’ a tale unde

Greu suspina valul teu,

— 133 —

üelesci dine ’ncantatóre Són cascade ’ngrozitórc,

Ce gelesci se sein si ou ?!

— „Te gelesc pc tin’ baditia Se marit’ a ta lelitia.“

Paserica sburatore !Doina ta desfatatóre

Nu s’ aude adi sonor,Sus prin crânguri pitulata Siedi la cuibu ’ti superata

Si plângi, draga de al oui dor?

— „Plâng de gelea ta baditia Se marit’ a ta lelitia.“

Audi draga animióra?Audi cruda fetisiora

Cat de crâncen ne au rănit? Si tu taci in nepasare,Nu doresci vreo resbunare?

Si tu taci nu dici nimic?! . .

ia4 —

Ba rog bade, fa ’mi plăcere Fa ’mi pe urma o mangaere

lnca adi se me străpungi, — Sângele se ’l strorci din mine Si ’ntro cupa plina bine

Bar’ de nunta ei se ’l duci!

— 135 —

NU CUGETI? . . .

ţpftflţl séra eopilitiaIn dulee resfatiare

Pe-a mirelui teu bratie,A ventului suflare Simţi frunteati reeorind, —

Nu cugeti ca-i suspinulCe eu din depărtare

Trimit ea se ’ti predeePe urma o salutare Pe dorul teu morind?!

In diori, de demineatia.Când dalbe floricele

Ï— 1 3 t!

— Sorbind mirosul duleeProfomul de pe ele — Védi erudo ’nrourate,

Nu cugeti ea ’s a mele Doióse laerimele

In nopti neodichniteIn suferintie grele De dorul teu versate?!. . .

Când vifor ou putereIn nópte ’ntuneeata

Ti bate la feréstraSi ’n frica te destépta Din somnul teu pe loe,

Nu cugeti ca ’i blastemul Ce-o anima ’nsielata

Trimite se lovéscaIn senul teu ingrata Ca fulgerul de foc?? .. .

— 137 —

TÓTA NÓPTEA . . .

£ÿ=ôta nóptea prin gradinaDraga mea te’ am aşteptat,

Si din ochi cu rouă linaFlori si earba am presărat.

Trimeteam spre a ta feréstra Tot suspin dupa suspin,

Dar tu statua albastraStateai surda T al meu chin.

Chiar si luna de a mea gele Sau ascuns intru ’un terdiu,

O durea se vada a mele Lacrimióre-scurse ’n rîu.

— 138 —

Kar’ cand diori sc reversa« Dina noua prevestind,

Te vediui csînd afara’N cor cu paseri ciripind!

Ruinpeai flore dupa flore Se le’ asiedi la senul teu,

N’ aveai temp o! mândru sőre Se asculţi si plânsul meu.

Dar’ pe pulpile frumóseRoua cand te a scrutat, —

Te ’ngrodisi, eaci nemilósa Krau lacrimi ce’ am versai !

EI.

ţ|pand din a plăcerii valuriAruncata ’ntru ’n terziu

Ca spre a marii triste maluri Naia/ranta — in pustiu;

Când trezita din visareVedi ca lumea te’ a-amagit

Ca viétia e tradare,Prietenii te-au părăsit:

Grigi muere! o lumina Vei vedea cu foc nestins,

Un lucéfar ce se ’nelinaSpre al teu sîn muiat de plans.

- uo —

Urmaresee ’l, — eaei ingrata — fi amorul cel curat

Ce o anima ’nsielataPan’ la morte ti au pastrat.

Te-a conduce in suspine La o mica cruciulea,

Ce ti va spune, — asculta bine : Ca eu crudo zac sub ea!

Si-un cuvent de pocăire Déca aud ca vei siopti,

Spre o lunga intelnire Eu eu mine te-oi rapi!

in Iaeasiu de veeinicia Te-oi ascunde draga mea

Ci chiar morţii când re ’nvia De-aei nu te-oi mai laşa!

- 141 -

f jr ig i copila desmerdata!Adi te joci cu senul meu,

Dar se sei ca tote odata Le resplate dumnedieu.

ME-I CAUTA . . .

Cum lui Moise in pustia Domnul sânt sau aratat

Intru ’un rug cu para via Far’ a fi el observat:

Astfel dragostea mea odata Din mormânt va isbucni

Si cu para ’nfricosiata Crucea rece va ’nveli.

— 112 —

I

Tu vei trece p’ anga cruceSi un glas trist te-o blastema

C’ ori pe unde drum te a duce Urmărit’ se fi de ea!

Tu-i cadea inspaimantata Pe genunchiul tremurând,

In catrintia eoltiurataLacrimi calde îngropând.

Yei striga: Vai! sciu ca ’s vina, Earta! vedi ca lăcrimez!

Me-i cauta, vedi cea lumina,Dar’ pe min’ nu me mai vedi!

143

TE-AM IUBIT . . .

Jple-am iubit ah! şeii tu bine Te-am iubit inflacarat,

Cum. ittbesei in seri senine Ceriul limped luminat.

Te-am iubit ea floricica Koua cruda de eu diori,

Te-am iubit ea paseriea Cuibul si-al ei puisiori.

Te-am iubit eaei vai! fetitia Si tu dragoste-ai jurat,

Te-am iubit ea-a ta guritia Tot d’ amóre mi-a cantatl

- H t -

JL

Caud pe-a taie bratiesióre Leganat in desmerdari

’Mi punea-i pe buzisióre Sute, mii de serutari,

Cugetam ea lumea-i mórta Si ea raiul sta deschis,

Prin el angerasi me porta . ..0! dar tóte-au fost un vis.

A ta dulce serutareOare mult m’a ineantat

Au fost semnul de tradare Au fost ac înveninat.

Un iad rece ti-a fost bratiul Si nu raiul luminat;

0! demon! ti-ai întins latiul Si m’ ai prins, m’ ai vulnerat !

Se te blastam. fetisiora? ! . ..0 nu! ceriul te-a mustra

Pentru ori ce laerimióra Ce ’n durere voi versa.

"i— 145 — 10

MARIC’A.

MARIC’A.

e anger de fetitia Din cetele ceresci;

S’ o védi tu maiculitia S’ o védi si s’ o iubesei!

Ce fatia ’n diori scaldata In roua, ce pe flori

De dîne i scuturata Când bat din aripiori.

Si-i stérsa ’n velul tainic Al diorilor purpur

Cand zefirelul falnicLe sparge cu-un murmur.

I149 —

Ce gura! Strop de sauge Pe marmore albia,

O vedi, si anima-ti plânge In dulce bucuria.

Ce ochi! taeti din sőre,Cu farmec rapitoriu, —

Ce voce iubitóre Ce amblet de usior!

O ! sóre, stai pe paee Cu mine s’ o privesei

Ca ’n drumul ce- ai a face Ca densa nu gasesei.

Ba peri de pe cerime De fel nu te-oi geli

Marica pentru mine Te póte ’nlocui!

150

MARI, MARI . . .

>■$).'•y ela angeri, delà dîne,

Delà ein’ ai ’nprumutat Cele tainice lamine

Ce pe min’ mau fermecat?Séu dór mici lueeferei Séu din sőre ’s dulci seMntei Mari, Mari ochii tei?! . . .

Intru-o di de bucuria Angerii te-au serutat

Cu nectar cu ambrozia Buzele ti-au profumat,

Căci raiu pare-mi a vedea, Când ’mi tindi a serata Mari, Mari gura ta!.. .

151 —

4

Cine esei tu? esei regina Esci din ceriu un serafim

Ce révérai scumpa lumina Peste eei ce te privim?

Nu sciu; seiu ce-te-ador eu Cum ador un dumnedieu, Seiu ca-s Mari sclavul teu.

152

’TI VOR SPUNE . . .

i vor spune mulţi, vor diee Ca ’s asia si-asia de reu;

Ca nu-i sânt nu ’i raiu nu-i cruce Se adore pieptul meu.

Ba-ti vor diee scumpa dina Ca nici chiar in dumnediou

Si ’n puterea lui divinaN’ am erediut si nu cred eu!

Dar’ ’ti jur, e defăimare,Am eu ceriu, am eruciuiea,

Am eu sânt ce cu ’nfoeare A ’l iubi n’ oi incet’a.

— 153 —

— 154 —

!_

VINA EARNA . . .

''Vina earna, vina, vina,Eu ie aştept eu drag, eu dor,

Se mai ved eampia plina De dragi albe laerimiori.

Se mai ved ceriul eum varsa Lacrimi albe fulgi de nea,

Din vezdueh eum jos se laşa Vulturi mari notând prin ea.

Si se prind la sanióra Murgul ager sprintenel

Si la mandra MarióraPe drum lueiu se sbor cu el.

— 155 —

Si se ’i pim eu zargalae Clopotiele la grumas,

Când oi trece vai, parae,Se m’ auda ea de-aeas' !

Si s’ auda din naltime Angerii si duuinedieu,

Si se vada cat de bine De ferice traesc eu!

I— 156

SERUTUL EI.

-Vi ppragi colegi in poesiaCe ’n viétia ati cantat

Despre' dulce ambrozia :Sciţi voi ee-i un serutat?

De nu sciţi, priviţi la mine Ca ve jur pe legea mea

Ca si Mari nu sei nime,’N lumea ’ntreaga a serata.

Când pe buze a mandrei mele Gura ’mi pune’ un serutat

Siepte dile simt pe ele Mierea duleo ce a lasat.

— —

— 157 —

.1

TI-O SPUN MULTI . . .

Un lucéfar de pe ceriu ;De ee vrei ca se mai spună

Si-a mea lira al teu misteriu

Pentru mine, o muere!Cu ochi negri ardietori

Esei un vis ee diua piere.Un vis iute sburatoriu.

Adi te am — dar’ cine scie Ore mane esei a mea

Seu la ceriu cu bucuria \ Angerii te-or rădică.

ïpu-o spun multi ca esci o dina

T 158 -

Pentru mine Mari dragaCu ochi dulci, chip angereso

Esci un raiu, o lume ’ntrégaDar ce-i lumea — „nu-o rostesc/ “

— 159 —

NÓPTEA.

IŞjedeam songari in gradina7N nópte plina de misterül

Si priveam doiosi la luna, Numerám stele pe ceriu.

Cate-au fost, nu mai tien minte lnzedar learn numerát,

Sein inse-ea tu fierbinte Chiar atat’ m’ ai serutat!

Nici .1’ aceea nu am soire In gradina cat am stat, —

Dara sein — la despărţire Al nost per era udat.

— 160 —

i

Eostau plóe ce ’l udase, Fostau roua cea din diori

Ce ’n uimire isi uitaseSe adape-a tale flori?!. . .

Nu. Erau dulci laerimióre Din ochi mici de augerei,

Ce plângeau, — cu ce ardóre Ne iubim, — chiar ca si ei!

- 161 11

LA DESPĂRŢIRE.

me iubesei, tu me iubesei, O gura profumata,

Cu graiul teu me ferieesci Vai! spune-o înc’ odata!

De mii de ori am audit Sioptindumi-o din buze,

Si senul cest nefericit Tot vre s’ o mai audia!

Tu pan’ la morte me iubesei, O spune-o mai odata

Tu dîna mandra din povesci Cu frunte sprîncenata.

— 162 —

1

Tu nu vorbesei, — tu ine seruti, Seratul teu me ’nbéta

Si tote uit tu anea uiţi Ce sorte no aştepta!. . .

O bine faci! o nu vorbi Seruta far’ sfârsire

Se n’ avem temp nici a gândi La trista despărţire.

163 W

I J L

DIVERSE.

TI

AMORUL ROMÂNCEI.

Hai ’mândro se ne iubim O’ amandoi suntem de-o sama, Eu roman si tu romana!— lubite-asiu bade iubi Maieutia de n’ ar boli;Maica mea si mama ta Diaee bade ’n boia grea; Maiea nóstra — tierisióra Diaee ’n boia grea se móra Si nu-i oine-o vindeca Rana crunta ai lega!

Lelitia cu sirrna lata jCu catrântia coltiurata 1

i>rundia verde rosmarin

167 —

Seruta-me draga ’n gura 0’ amandoi ni-s de-o mesura! Serutateasiu mei baditia Serutateasiu pe guritia,Pe fatia, pe ochisiori Seruta de multe ori; Serutateasiu seruta Arma ’n mana de-ai lua Se ’mi pandesci eu ea otarul Se ’mi alungi eu ea duşmanul Ce-amenintia ea greu nor Tiara nóstra, al nost popor!Ea baditia arma ’n mana Pentru tiara eea străbună Si te du cu ea la munte Se ’mi dimici eapete multe Capete d’ acei duşmani Ce ne strica de multi ani, Apara-ti moşia ta Si-atunci da, te-oi seruta.

v _ . .

Ï I

DOROBANŢUL.

'I)rag voinic a tierei mele-V-, '

Brave dorobanţ,Ce te-ai cufundat in gele

Ce te-ai superat ?— „Plâng ca ’n lupta vitejasca

N’ am noroc a fl,Plâng ca ama stramosiasca

’Ncepe a rugini!

Drag voinic din Muntenia Brave dorobanţ,

Patia-ti arde ’n bucuria Unde mi-ai plecat?! . .

— „Merg la lupta, pentru tiara Sange a versa,

S’ arat hunei ea seiu eara Arma a purta.

Drag voinic a tierei mele Brave dorobanţ,

Dar a tale piciorele Undo le-ai lasat?

— „Mani, pieióre, carne via Griviti’a-a mancat,

Dar nu-mi pasa lumea seie Ce-i un dorobanţ !

170

TRAÉSCA ROMANIA.

Periti voi lacrimióre Ce éri încă udarati

Obrazul intristat. Vestiti in lumea maro

Ca adi e serbatóre, Un vis, un vis de aur

Ved adi reálisát. Palatul si coliba,

Boeriul si pastoriul Un cuget aiba astadi,

O vóce numai ei,La dunăre, la Carpati,

Adi strige moritoriul: Traésca Momania

Si Carol craiul ei!

171

Frumósa Romania!Fecióra ’ntre fecióre

Adi lumea te admiraTe-adóra toti ai tei!

Din di in di mai mareDevine a ta splendore

Ce frange si orbeseeDuşmanii tei misiei!

Nainte! tot naintePe calea inceputa

Căci ai un bun protectorPre bunul dumnedieu

Ce grija ta o portaAcasa si la lupta,

Si domnul un fiu arePre Carol craiul teu!

Sermana tierisióra!Prin cata suferintia

Prin cate lupte greleTrecut’ au capul teu.

Duşmanii, ei misieiiCredeau ca esci fiintia

Ce ’n veci nu se rădicăDin somnul ei cel greu.

T — 172 —

Si adi ei negri ’n fatiaDe négra lor mania,

Uimiţi de pasiul sigurNainte tot mereu

Ved senguri ea esői tare!Străbună vitejia

Le-ai aratat la PleviiaCu Carol craiul teu!

Si ei eu’ atata numai,Ou gloria aratata

Cu sapgele teu sacruJSP au fost îndestulaţi;

Din anima-ti ardiendaCerutau o bueata

Si tu li-ai dat si aceeaCu ochii lăcrimaţi.

Ba dat-ai chiar si drepturi La roiu de lipitóro

S’ araţi numai la lumeCe sîmtiuri nobili ai,

Si dup’ atate probeAdi libera si mare

Regat esci RomaniaSi Carol primu-ti craiu!

— 173 —

.1.

Esei libera si mare,Regat esei Romania,

In mani-ti adi e sortea Si viitoriul teu.

Nici nu me tem eu tiara De dulee armonia

Ca culmea ferieireiN’ ajunge genul teu.

Caei popului ee seieGând dulcea tiara cere

Unit se fie ’n cuget, —Ori cat de mic ar fi

In vinele lui areA lui Samson putere,

Si astfel e-al teu populCe vecinie va trai.

Periti dar’ gânduri grele,Periti voi laerimióre

Ce eri inca udaratiObrazul întristat ;

Vestiti in lumea mareCa adi e serbatóre,

Ca visul cel de aurVed adi reálisát.

- 174 -

Palatul si coliba,Boeriul si pastoriul,

Un cuget aiba astadiO voce numai ei,

La dunăre la CarpatiAdi strige moritoriul

Traésca Rontania,Si Garol craiul ei!

T - 176 -

CÂNTEC FESTIV.

oropus pentiu concertul eiuulativ a corurilor voca le do plugari, întrunite in Ciiiseteu in 8/20 Septembre 1882.

— —

>£5venit astadi cale departe Cu foc in vine cu dor in sen,

Se-ti cantam tie dile bogate Viitoriu mândru popor roman !

Deeand Minerva avem de sora Si cu Apollo noi man’ am dat,

Zarea cautata ’neet ne ’npresóra, Pe calea drepta am apucat.

— 176 —

Străbunii noştri eu arma ’n mana Castigau glorii si vitejii,

JSToi cn seiintia, arta divina S’ aratam lumei ea suntem vii.

E viu romanul si ’n veei traesee Cântând trecutul seu cel marit,

Si privind tainic cum îi zimbesce Viitoriu mândru din resarit!

Esei viu romane, pasa nain te Căci leul nasce ear numai leu, —

Pizma, urgia nu frango-o ginte Ce e de vitia de semidieu!

w

JOS CU LARVA!

;T os ou larva de pe fatia~'Şr‘Yoi netrebnici renegaţi

Ce gertfiti scumpa viétia Neamul se vi ’l subjugaţi.

Adi romanul vre se scie Carii ’s fiii trădători

Ce-a lui nume d’ omenia Lau negrit d’ atate ori.

Carii ’s cei ce cu plăcere I-au înfipt outit’ in sen

Si in loc de mangaereP’a lui rane au pus venin?

— 178 —

1

Pana eand fiintie rele Fii perduti nepăsători

Lasati mama ’n lupte grele Far ai tinde ajutoriu ?

Pana eand de lacrimióreEiu — se verse ea ’n nevoi ?

Nu vi friea e’ or fi mare Si ve ’néca si pre voi?!.. .

Jos eu larva se ve vada Lumea ’ntréga adi pe voi,

Se ve vada, se ne créda Ca nu sunteti fraţi eu noi.

Séu nu suntem noi d’ o mama?Nu ni-s fraţi noi la nevoi?

Mama ’n ajutoriu ne ehiama, Plansu-i n’ auditi si voi?

Séu dór voua vi-e ruşine A purta numele ei,

— 179 — 12*

’L lasati atunci mai bine,Nici nu-i el pentru misiei.

Mai pe urma adi ve ’nbia Cu-al ei scut mama pe voi.

Care-i om de omeniaVina! dea mana eu noi!

Tindeti mana la ’nfratire De adi toti uniti se fim,

Si naţiunea eu iubireEar ve strânge 1’ al ei sen!

Ear eu fapte ticalose De-o tractati neîncetat

Mama ’si faee diori frumóse Cu-al vost sânge inehiogat.

Cu-al vost sânge pe eerimo Numele vi ’l va seria

Ca — si morţi d’a ei erudimo Se ve póta blastema.

— 180 —

f

PETRU CERMENEA.

;(). ermenea mort ! . . . Strageriul Ce ’n lunga vietiuire

Cu sute de primejdiiGrea lupt’ au seversit!

Oermenea mort!. . . barbatulCe ’n dile de ’ngrigire

Pe tine nu uitasePoporul seu iubit!

Par’ lege-i in naturaSe nasea si se móra

Ori care oreatiuneA proniei de sus,

fi lege, omul earaDe nou se se pogóra

In goiul fara marginiDe unde sau adus!

Si el au fost din lumeSi lumea-i muritóre,

Tierin’ au fost si densulSi fiva ear pamant;

Viétia n’o re ’nviaAst sír de lacrimiore

Ce gelnioi versam astadiPe reeele-i mormânt.

Dormi dara, dormi in paee Tu umbra neuitata,

Darbat al natiuneiCe ’n lupte ’ai obosit,

Cae.i numele teu mareCu frunte radicala

Kostilvor lung aceiaCe ’n sen i-ai ocrotit

— 182 —

L

ilar ta! nobile suflet,Mai stai!. . . O misiune

Pe ealea ta cea lungaPrimesce delà noi!

In locul de veciaMulti fii d’ o naţiune

Gasivci ce ca tinePérira in nevoi!

Mergi suflete curatePasiesce cu mandria

Spre aceşti ce ca si tine Jn iupte-au obosit

Si spune ca romanulDe nou are se ’nvie

Tredit prin ei, — prin Voi mari Luceferi ce-ati perit.

Si pasa cu tariaTu suflete curate

Spre tronul cel de aurA domnului de sus, —

I — 183 —r

Si-i spune ea romanulSetos dupa dreptate

Credintia si sperantiaIn mana lui si-au pus!

184 —

UN VIS.

•O- nópte era, négraca falsa eonseiintia.

Si bucbele eu frieataceau d’ al ei urit;

Crivetiul numai sengurVestea eu ooudolintia

G’ aeusi se seapa un suflet de cMn nemărginit.

Pe patul eel de morteun june aşteptase

Se-i bata óra scumpace-atat o au dorit,

r — 185 —

Ca-i frânt de lupte grele, puterile ’1 lasase, ,

Repaus cerea corpulsi sufletul rănit.

K galbana ca cearae palid’ a lui fatia

Si gene stau se ’ngrópe' doi ochi învolburaţi.

Sudorile de mortese scurg in sloi de ghiatia

Lasand in urma brezdep’ ohmii afundaţi.

Un anger ticne ’n manalumina cea de ceara

Si varsa lacriiniórope micul capataiu,

Ca-i gele dup’ un junece ’n flore sta se poara

Si-ar vre, — dar nu se póte se ’l lase ’ntre vii.

T — 186 —

— „Se-mi spui! îi diee densul,Nu ai pe uime ’n Iunie,

Vre-o flintia adoratace-ai vro se o mai védi?

Cu densa se te erti! .. .’mi spune al ei nume

Si ’ntru-o clipita aicela patn-ti o eitediu! . .

Se ’ntinde muribundulin grósnica durere,

Voesee se vorbcscadar graiul Iau lasat;

Kl fruntea ’si ineretiescc,de nou strânge putere

Si abia i se audeen vântul întristat :

— ,.Ba am — el diee — nn poptil, o ginte adorata'

Ce-o las in gele adaneaeu senul vulnerat;

187 Ï

I-am fost poet. Cu liradoream ah! eu odata

S’ o ’nviu din somn de morte dar nu mau ascultat.

— „Ba datu-mi ’au resplata acesta miseria

Ce vedi in giur de mine;, dar n’ am dis un cuvant, —

De vrei tu inse astadise ’mi faci o bucuria

Ingrópa-i gelea lungacu mine in mormânt.“

Poetul aci tace;cu-o lunga respirare

Putere noua strângesi ’ncepe ear mereu:

— „Eu mor! ’Mi ehiama musa se pun’ o serutare,

Serutul de pe urmape frântul cap al meu!

— 188 —

J____________________________________

— „Si-o oldania si pe densa, copila desmerdata

Ce anima mea junavai greu a vulnerat;

Eu mor d’a oi tradarodar cliiamo! eliiamo 'udata

Se-i spun pe pat de morteca faptul i-am ertat.“

Si cerca moribundulse verse-o lacrimióra :

Dar ochii mici si iancedide mult an fost uitat

Oo-i lacrima fierbinta;căci cruda fetisiora

De plânsul dupa tineIsvor’ au fost secat.

Si angerul de pazada semnul de intrare,

Si doua copilities’ apropia de pat,

— 189 —

.1.

E mus’a cea ce plânge ;ear fata ’n nepăsare

Oopila-i ce ast junein sen au vulnerat.

Si plânge mus’a blanda,se vaera ’n durere,

Se frange ca adi perde preotul ei iubit,

ii prinde mana . . . o duce la sînu-i cu plăcere

Doresce s’ o ’ncaldiascadai vai ! ea a recit

Se frânge, se sdrobesce,si fruntea amorţita

Acopere doiosaeu crinii resfiraţi,

Cu buzele fierbinte, —in gele adaneita

Seruturi pune densape ochii inghietiati !

— 190 —

i

Si junele tresare . . .si ochii eu grăbire

Deschide ! . . . re ’nviasesub calde serutari,

Si sângele ce acumaera in amorţire

începe ear prin vinea sale circulari.

Si-amanta ? . . . siede rece,ea tace. — „Copilitia.!

Ajuta si tu dragape cel ce te-a iubit ;

Pe buzele palidede puni a ta guritia

Se sorba al teu sufluel este mântuit!

— „Dar iute, cu grăbire,căci óra e suprema !“

Cel anger dice . . . aştepta . . . dar vai! fara efept,

— 191 —

.1.

Căci fata fara sufletnu ’l baga nici in séma,

Prefere ca se inéra...........si atunci eu me deştept.

Si blastem óra ’n careved iui a ta fiintia,

Si blastem óra ’n carocredintia tu ’mi jurai,

Si óra când pe bratie-misiedeai cu prcferintia

Căci fata fara suflettu crudo! tu erai!

— 192 —

SPUNE MANDREI . . .

»te ventnl delà mimteDorul mandrei me pătrunde, v

Ventul vine: delà deal,Dorul mandrei: din Ardeal!

Hei lelitia! te-am vediut,Te-am vediut si mi-ai plaeut,

Si opt sate de-asi aveaPentru tine ’n schimb le-asi da.

Ca nu-i fata ca si tineNici pe Olt si ’n secuime,

Nici in tiara diorilor Nici in raiul fiorilor.

193 — 13

Decand maiidro te-am vediut Draga! mintea mi-am perdut,

Diaa nóptea te doresc Tot la tine me gândesc.

Ti-am trimis -vorba pe nori Pe-a ventului aripiori

Ca te-astept, ca te doresc,De sen cald se te lipesc.

Tot te-astept. . . tu nu mai vini Ca durerea se mi-o alini,

Tu nu vini, trimiti mereu Numai dor din senul teu!

Spune mandrei vent usior Nu trimita-atata dor,

Trimită mai putinei Dar vina si ea eu el!

PANA ALBA . . .

^5 ana alba de eoliaMi-a pus marna ’n palaria,

Pana alba si-un bujor Se fiu drag fetitielor !

Hei maicutia draga mea Nu-i de mine flórea-acea,

Ci-i de eel ce dragostea Nu-o eunósce-vai de ea!

Ea maicutia . . . ea-le eara Pan’ colo de primavara

Cand oi fi mama ’n pamant Mi le-asiadia pe mormânt!

- 1D5 — 13*

Si le pune cam pe sênCuib de dor si cuib de chin,

Ca din ele se resaraDragostea mea cea amara.

Si le scalda ’n laerimiori Demineatia de cu diori

Cam la pasci in serbatori Ca se crésea pan’ la nori!

Vada ea din depărtareCat mi-a fost dorul de mare,

Vada ochii cei misieiC’ am murit de dorul ei!

190 —

LORELEJ.

D e H. H eine.

ïfflé ai ce gele me cuprindeŐre ce-are d’a ’nsemna?

0 poveste veeliia prindeLastari noi in mintea mea.

E receala . . . se mnrgesce, Rinul eurge sioptitoriu

Verful muntelui zimbesce Sub a sôrelui lucori.

Sus pe stanca odiehnesee Dina mandra; scump odor:

Per de aur inplatesce, —■ Crinii peptena usior.

— 197 —

Peptenul in mana-i luoe Si ea eanta un cântecel,

Vai! co trist efect produce Ce putere maro ’n el.

Lopotariul in luntritia De grea gele apasat

Mana 'neet spre cea doinitia IJita valul turburat.

Lopotariu in val turbace Pere el si luntrea lui,

Si-asta Lorelej o face Cu puterea cantului !

— 108 —

I

ESCI FRUMÓSA . . .

Ba mai mult-un bobocel, Esei ea radia cea de sőre

Ca trecuta prin inel.

Trupsioru-ti e brad ce cresce Sus in codrul negricios,

Pasiul teu pe toti uimesce Ambletul ti-e graţios.

Perul teu ca din poveste Este lung si auriu,

Esci ca salca ce-si latiesee Ramurile p’ anga rîu.

199

Ochii tei de vioreleMe topesc privind in ei,

Căci lucesc ca printre stele Cei doi mici luceferei!

Tote ai ce se recere Se fl anger adorat

Numai un’a n’ ai ce cere Neamul teu neîncetat.

Numai asta copilitiaBine-ar fi d’ ai invetia:

Din frumósa ta guritia Romanésc’a de-ar sun’a!

I — 200 —

PLÓE CALDA . . .

lóé calda ’ncet se cerne-r-}In stropi limpedi si merunti

Cum pe camp arat s’ aşterne Graul roşiii in grăunţi.

Védi iubita, stropi cum pica?!Aid se cada toti pe noi,

Si eu ni ic, si tu esei mica Dór mai creseem amandoi !

Nu vrei? . . . Stai, te tien en sila Fata mandra do granit,

Stai se eresei draga copila Se ii buna de iubit!

— 201 — T

— „Taci úrit, si ’mi fugi din cale Plóea strica fatia mea:

Drage scumpile vapsale Cum■ se spăla de pe ea !~

— 202 — 1

LUNA LUI CUPTORIU.

ţQ’e teribila căldurăSe ferésea domnul sânt,

Sorele cu foc in guraVre s’ aprinda-al nost pamant.

Cum asuda, ostanesceBietul om ce-i muncitoriu,

De n’ ar fi — asiasi doresce — Luna calda-a lui cuptoriu.

In chilia recorósaSengur sied me desfatediu,

La o oda amorósaCaut cuvinte — le rimediu !

I — 20» —

Langa mine ’n eoltiu de masa Păhărelul eu nectar,

Cand un stich nu vre se ’mi easa ’L caut in fondul de pahar.

Inzedar, asia ’s poeţii— Si poet ’s dór si eu, —

Beu pana proptesc paretiiNum’ atuncea scriu cand beu.

Aid! pocal plin de dulcétia Mai odata te golesc,

Vinul rosiu me invétia Oda cum se mi-o finosc.

Dar ce draci? ce duc Ia gura?Apa rece? . . . Pi! ce chin, -

In pocită de căldurăMe desvatiu si eu de vin.

— 204 —

ALE MELE . . .

jŞle mele cânteceleSunt modeste viorele

Ce resar printre vâlcele Din suspinul tierei mele.

Ale mele versurele Sunt duióse lacrimele

Ce ’n nopţi triste, fara stele Vers de dorul mandrei mele.

Ale mele cânteceleStropi de sânge ’s vai de ele

Ce se scurg in riurele,Sângele animei mele!

- 205 —

Ce cugeti ? N’ or fi din oie Şiruri de blastemuri grele

Ce-odata ’n loc de mărgele Le-i purta la sen — tu lele!

206 -

CUPRINSUL

Prefatia [1882] . . . .

D’ale mele.Anim a m ea [1875]Pus pe gânduri [1882] .In cem iteriu [1882]Tomna [1882] . . . .G ele [ 1 8 8 2 ] .......................................Sciţi [ 1 8 8 2 ] .......................................L a flori [1880] . . . .Crénga rupta [1882]Mirésa m ea [1880]D or [ 1 8 8 2 ] .......................................O lume [1882] . . . .Place-m i nőptea ['872]Dureri [1882] . . . .F iunza cade [1882]

Amor.

Pag.7

111315

1718202124252728313435

Am or [1882] . Primavara [1872] .

394 1

Peg. (D o r de munte [1875] . . . . . . . *14O ch i m isiei [ 1 8 8 2 ] .................................................................47In pădure [1 8 8 2 ] ...........................................................................49Alergatam [1 8 8 2 ]........................................................................... 51O chiu um ed [ 1 8 8 2 ] .................................................................53T oa st [1 8 8 2 ] .................................................................................... 55O iubesc [ 1 8 8 2 ] ................................................ 57D e am fo c [ 1 8 8 2 ] ................................................................. 59Ventrela négra [1 8 8 2 ] ................................................................. 61Murgule [1881] 63Când treci [1882] . . . . # . . . . 6 5Secretul m eu [1882] . 67T i-am spus [ 1 8 8 2 ] ........................................................... 6 9

Tragedia.Fanny [ 1 8 8 2 ] ........................................................................... 73V u ica [1 8 8 2 ] .................................................................................... 79D a isvor [ 1 8 7 2 ] ...........................................................................83Petru Brancu [ 1 8 8 2 ] .................................................................85Mirésa [ 1 8 8 0 ] ........................................................................... 94Stan roorariul [ 1 8 8 2 ] ................................................................ 97D óm na Len ea [ 1 8 8 2 ] ............................................................... 102

Lacrimióre.Curgeţi [ 1 8 8 0 ] .........................................................................111Parae [1 8 8 0 ] .................................................................................. 112O elea mea [1882] .........................................................................114Emmi [1882]...................................................................................116Salca trista [1882] . .................................................120

Ei.Fata alba [1 8 8 0 ] ......................................................................... 125Nóptea [ 1 8 8 1 ] ........................................................................ 127Păcătui teu [ 1 8 8 2 ] ...............................................................129L a pasci [1882] . 131L a nunta ei [ 1 8 8 1 ] ............................................................... 133Nu cugeti [1881] . . . . . . . . . 136

I

JL

T óta nóptea [1882]Pag.

. 188E i [1882] ? . 140M e-i cauta [1882] * . 142T e-am Iubit [1875] * • . 144

H ario ’ a.M arica [1882] . . . . . 149Mari, Mari [1881] . . 151’ Ti vor spune [1880] . 153Vina earna [1880] . 155Serutul ei [1882] . . 157T i-o spun multi [1882] . 158K ôptea [1882] . 160L a despărţire [1882] . 162

Diverse.A m oru l rom âncei [1878] . 167D orobanţul [1878] . 169T raésca Rom ania [1881] . 171Cântec festiy [1882] . 176Jos cu larva [1881] . 178Petru Cermenea [1882] . 181Un vis [1883] . 185Spune m andrei [1882] . . 193Pana alba [1882] . . 195L orele j [1882] . 197E sci frumósa [1872] . 199Plóe calda [1882] . . 201Luna lui cuptoriu [1882] . 203A le m ele [1882] . . . 205

I