Nav

igân

d spr

e veşn

icie

1

Dor de veşnicie

Dor de veşnicii

Flavius Laurean Duverna

Dor de veşnicie 4

Nav

igân

d spr

e veşn

icie

5

Dor de veşnicie 6

“Eu voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea Lui şi voi cânta Numele Domnului, Numele

Celui Prea Înalt.” Psalmii 7:17.

Navigând spre veşnicii

Dor de veşnicie 8

“Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd, sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.” 2 Corinteni 4:18

Nav

igân

d spr

e veşn

icie

9

Te-aştept, Isuse!...De când am auzit CuvântulRostit în vestea salvatoare,Şi am aflat de legământulFăcut în jertfa Ta cea mare,De-atunci în inimă nutrescSperanţe sfinte-n bucurii,Căci zi de zi eu te doresc,Te-aştept Isuse, ca să vii!

Mi-e dor să vii în casa meaŞi în al inimii sfinţit lăcaş,S-aduci cu Tine pacea TaSă faci din ea al Tău sălaş;La masa sfântă să cinămŞi-un oaspete ales să-mi fii,De vorbă amândoi să stămTe-aştept Isuse, ca să vii!

Mi-e drag a locui-mpreunăÎn cortu-acesta pământesc,Şi-n timp de criză şi furtunăSub crucea Ta să poposesc;Şi-n ceasuri de puţin răgazDe braţul slab Tu să mă ţii,Să trec peste orişice necaz,Te-aştept Isuse, ca să vii!

29 ianuarie 2009

Dor de veşnicie 10

Navigând spre Veşnicii...Navigând spre veşnicii,Spre a Edenului grădină,Noi am plecat cu bucuriiŞi inima de doruri plină.

Evanghelia ne-a pregătitUn loc sfânt de navigare Ce-atât de mult l-am dorit,Pe-nvolburata lumii mare.

Cu pânzele-ndreptate susPe-ale vieţii întinse valuri,La cârmă cu Domnul IsusVom întâlni alte limanuri.

Se vor numi limanuri buneCu oaze scumpe, neştiute,Şi despre care ni se spune Că încă sunt necunoscute.

Ceea ce ochiul n-a văzutŞi-urechea nici n-a auzit,Astfel e tot ce-a conceputAcel ce veşnic ne-a iubit.

Şi mintea nu şi-a închipuitCe măreţii sunt în minuni,Ce pentru noi le-a pregătitPuterea marii-Nţelepciuni.

Vorbirea este prea săracă,Şi nici că poate să descrie Acele lucruri ce-au să facă,Să strălucească-n veşnicie.

Nav

igân

d spr

e veşn

icie

11

Şi calea sfântă spre Eden,Impetuos stă pe speranţă,Stă-n abordarea altui gen Al vieţii sfinte, în siguranţă.

Concept altul, despre Lege, Acum trebuie, să adoptăm,Un stil de viaţă, se înţelege,Acum putem să-l cultivăm!

Schimbarea lină, nedorită Peste putinţă de ne-ar pare,Ea trebuie a fi-mplinităPrin înnoire-n transformare.

Alegerea e doar a noastră,Şi numai nouă ne-aparţine,Şi pe planeta cea albastrăEste valabilă pentru oricine.

În hotărârea ce-o vom lua,În cotitura ce-o vom face Viaţa pentru-a ne schimba,Vom regăsi veşnica pace.

Eliberaţi de-orice principiiPrin obiceiuri moştenite,Să-nlăturăm a lor restricţiiDin calea vieţii-orânduite...

De Dumnezeu ca să trăim,Dragostea Sa-n eternitate,Unde-n Edenul cel sublimDin nou redate vor fi toate!

Să ne întoarcem către El,Şi El la noi se va întoarce,Ca să atingem sfântul ţelCăci când zice, El şi face!

Dor de veşnicie 12

Numai El când porunceştePe loc viaţa prinde fiinţă,Fiindcă Izvorul vieţii este,Totul la El, e cu putinţă.

Edenul, nu e prea departe...Un singur lucru ni se cere,A lepăda ce ne desparteŞi-a ne-nsuşi a lui mistere.

Şi navigând, spre veşniciiAvând speranţa ca ancoră,Mergând pe-a apelor stihii Isus Hristos, va fi la proră!

13 februarie 2009

AmintiriDin ceasul primei întâlniriCu Tine-Isuse prin Cuvânt,Rămas-au multe amintiriNeşterse-n sufletul înfrânt.

Chemările ce mi-ai făcutPrin glas de sfinte melodii,În inima-mi ele-au născut Şi-au reaprins mari bucurii.

Şi-am început a mă întăriPe calea vieţii în speranţă,În gând curat, spre a nutriCea mai deplină siguranţă.

Nav

igân

d spr

e veşn

icie

13

Doamne, câtă mângâiereŞi pace sfântă mi-au adus,Şi-n clipele de grea durereÎn suflet liniştea mi-au pus!

Credinţa c-am un SalvatorCe Şi-a dat viaţa mulţumit,În ceasuri triste cu mult dor,Şi-n desnădejde m-a-ntărit.

M-au ţinut cât mai aproapeDe scumpe, dulci făgăduinţi,Care au fost, şi zi şi noapteCa o mireasmă în suferinţi.

Când am avut de suportatCercări majore cu suspine,De mâna Ta m-am apucatEa mă-ntăreşte şi susţine.

Şi am văzut că totdeaunaDoamne-ai găsit rezolvare,Chiar dacă vântul şi furtuna,Mă învăluiau, distrugtoare.

Pe Tine ca Stâncă a vieţiiAm început ca să clădesc,Muncind din zorii tinereţii La casa ce-o nădăjduiesc.

Şi cred că numai împreunăConstrucţia-mi voi termina,Aflându-mă pe calea bunăSpre gloria-Ţi de-a lumina!

19 august 2007

Dor de veşnicie 14

Standardul SublimPe traseul gândurilor, înspre cer cugetătoare,Care zboară zilnic, prin credinţă, tot mai sus,Vreau odată, ca s-ajung acolo unde eşti Isus,În cetatea cea mai scumpă, veşnică în Soare!

Şi-n lumina ei de iaspis, străvezie şi măreaţăSă îmi satur sufletul, gustând din făgăduinţi,Şi uitând trecutul, ce-a fost plin de suferinţi,Să mă scald în razele-i, raze sfinte de viaţă!

Şi să-l întâlnesc acolo, pe puternicul bărbat,Cel ce-a fost întâiul, luat la cer de pe pământ,Pe Enoh, patriarhul ce-a ascultat de Cuvânt,Care trei sute de ani cu Dumnezeu a umblat.

Să mă bucur, în cetate, de întâlnirea cu Ilie,Marele profet, ce-a fost înălţat la Dumnezeu,Într-un car de foc, care-a apărut instantaneuÎn vârtejul cel de vânt, să-l ducă în veşnicie.

Să întâlnesc acolo pe acei veneraţi bătrâni,Douăzecişipatru, pe scaunele lor de domnie,Ce-nălţau acea cântare, şi în sfântă bucurieÎşi aruncau la picioare, jos, ale lor cununi.

Care-I dau slavă, cinste şi-nchinare Mielului,Pentrucă în jertfa-I sfântă, ne-a răscumpărat,Şi ne-a întins o punte, peste abisul de păcat,Ca astfel, să ne mântuiască, prin sângele Lui.

Să mă bucur de Isus, Mare Preot şi Împărat,Cel ce-n planul de răscumpărare S-a jertfit,Ca s-aducă iaraşi, cerul şi pământul oropsit,La standardul sublim, ce-n iubire le-a creat!

17 mai 2007

Nav

igân

d spr

e veşn

icie

15

ChezăşieDe trăiesc viaţa sfântăDoamne, undele Iubirii,Îmi mişcă inima frântăPe-altarul desăvârşirii.

Ea mă duce pas cu pasLa dorita transformare,Uitând totul ce-a rămas,Amintiri doar trecătoare.

Căci viaţa-mi fără Tine,Doamne, este fără sens,Căci n-are roade divine,Nici al harului consens.

Numai stând în grija TaPot urca spre mântuire,Şi harul sfânt îmi va daAjutor, doar prin Iubire.

Chezăşie pentru mineSă-mi arate mântuirea,Iubirea s-a dat pe SineSă-mi ofere izbăvirea.

Ea-n dimineaţa învieriiŞi-a spus gloria divină,Ridicând greul poveriiÎnalţându-Se-n lumină.

Când triumful bucuriei A traversat cerul sfânt,Zorii dulci, ai veşnicieiStrălucit-au pe pământ.

20 septembrie 2007

Dor de veşnicie 16

Dorul VeşnicieiPe-acest pământ blestemat Cuprins de-amar şi suferinţă,Sunt lacrimi multe de vărsatCăci sunt dureri în neputinţă.

Dar El nu ne-a lăsat singuriEl, Domnul ce e bun şi Sfânt,Chiar de noi în multe rânduriNe-am depărtat, fără cuvânt.

Ne-a auzit al nostru geamăt,Ne-a perceput crunta durere,Care la El ajuns-a-n freamătPrin glasul rugii-n priveghere.

Şi când în marea Sa-ndurareRăspuns El ne-a dat la cereri,Credinţa a prins îmbărbătareŞi s-a întărit, prinzând puteri.

Şi Doamne, totu-i cu putinţăAcelui ce-n Tine se-ncrede,Căci scumpa Ta făgăduinţăEl printre lacrimi o-ntrevede!

Când îl ridici din strâmtorareSpre-a regăsi zorii bucuriei,În suflet dragostea Ta mareAprinde-un dor, al veşniciei!

20 aprilie 2008

Nav

igân

d spr

e veşn

icie

17

Măreaţa VeşnicieÎn planul sfânt de mântuirePrin jertfa cea ispăşitoare,S-au pus jaloane de zidire A vieţii iaraşi de sub soare.

În Dragostea ce-n Fiul SăuTatăl a vrut din har s-arate,Ne-a dovedit că pe cel răuL-a izolat, în veci la moarte.

Şi când pe cruce-a răsunatStrigătul tare: ,,S-a sfârşit!’’Tot ceru-atunci s-a bucurat,Pentru Dragoste, c-a biruit!

Spre strălucirea-ncoronăriiAşteaptă multe lumi create;Veghind la vremile-aşezăriiÎn luptele ce-au fost purtate.

Şi-a tresăltat tot UniversulCă marea luptă s-a sfârşit, Că Veşnicia-şi reia mersulSpre-al ei ideal desăvârşit.

Şi-n prea măreaţa veşnicieA vieţii-aceleia, fără sfârşit,Cea mai frumoasă armonieVom trăi-n plin, şi-n infinit!

16 iunie 2008

Dor de veşnicie 18

Cea mai frumoasă amintireCea mai frumoasă amintireDin viaţă pe acest pământ,E ziua scumpă, de întâlnireCu Tine-Isuse, prin Cuvânt!

Descoperit ca blând PăstorAtunci când eu Te-am auzit,Pus în cântare, cu mult dorÎn suflet, dragostea-a trezit.

Şi-n lungul vremii n-am uitatPrea simplele voci de copii,Ce le-auzeam ades prin satCântând pătrunşi de bucurii.

Prin starea lor cea fericităAminteau de-un bun Păstor,Spuneau de oaia cea rănităCe-o duci pe braţe, iubitor.

Şi picioruşul său de-i frântTu-l legi, să-i oferi uşurare,Şi pâinea vieţii, din CuvântÎi dăruieşti, cu îmbelşugare.

Şi-atât de mult m-a stăpânit Dorinţa de-a Te şti aproape,Ca şi-al meu suflet prăpăditSă-l duci la pajişti şi la ape.

Să îmi dai viaţa cea eternăSă intru în sfânta-orânduire,Când căpătâiul şi nici pernăNu vor mai fi spre odihnire.

Nav

igân

d spr

e veşn

icie

19

Neobosit, să îmi iau zborul Spre-acele lumi din Galaxii,Ce le-am purtat atâta dorulDe-a le cunoaşte-n veşnicii.

06 octombrie 2007

Suprema DorinţăCe-mi doresc eu mie-n prag de veşnicieO! Doamne Isuse, să-mi dai din belşug,Harul Tău cel mare, gând sfânt, bucurie,Şi-o viaţă preasfântă, sub ducele-Ţi jug!

Cugetări superbe, strânse în fapte bunePentru acei ce sufăr şi-azi sunt oropsiţi,Un tezaur sacru, din Cuvânt de-a spune Să-l seamăn, să-mpart, la toţi cei trudiţi.

Şi ca o mireasmă, de viaţă înspre viaţăÎn lumea cea largă, vreau mereu să fiu,Prin vai şi deşerturi, cu neguri şi ceaţăSă-nalţ sus făclia când drumu-i pustiu!

Din scumpa comoară, a Marei împliniri,Ce sus la Golgota, Tu-ntins-ai pe cruce,Tot mai mult să ardă prin dulci străluciriDragostea cea sfântă, în susurul dulce!

Pe drumul cu spini, cu gropi şi hârtoapeSă merg cu veşti bune, la toţi cei ce pier,Să-i scot spre liman, din volburi de apeNădejdea sublimă, s-o-ndrept către cer!

Dor de veşnicie 20

Să duc vestea bună, a comorii dăruităLa toţi cei de-aproape şi cei de departe,Prin lacrimi s-audă, lumea ce-i pierdutăCuvântul cel veşnic, ce acum se-mparte.

La jertfa Ta mare de pe-al Gologtei dealSă chem pe oricine ce bâjbâie-n noapte,Să nu uit nicicând, cel mai scump ideal,Şi s-accept lucrând, ale Duhului şoapte!

Suprema-mi dorinţă s-o trăiesc împlinităÎn iubirea eternă, pentru slava-I în glorie,Căci Dragostea sfântă, S-a lăsat jertfităPecete veşnică pentru-a omului memorie.

10 noiembrie 2008

PRIVIRI ÎN VIITOR

Dor de veşnicie 22

“Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea, lui Dumnezeu nu-I este

ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.” Evrei 11:16.

Priv

iri în

viit

or

23

O, Ţară scumpă!O, ţară, scumpă ţară, nădăjduită secole de-a rândulDe copiii peregrini, ce te-au ţinut cu drag în gândul,De a-l vedea-mplinit odată, în preasfânta împărăţieCând lupta s-o termina, şi-o începe marea veşnicie!

Atunci, la început de vremi, ce nu se vor mai socotiÎn lunga lor desfăşurare, când drepţii toţi s-or linişti,Atunci, gusta-vom în bucurie, acele mari făgăduinţiCe azi, le vedem de departe, sfinte şi dulci năzuinţi.

O, ţară, sfântă ţară, cu plaiuri veşnice de frumuseţi!Spre tine gându-mi îndrept, ca şi toţi marii apologeţi,Ce te-au cântat cu aprig dor, pân-la marea întâlnire,Când fericiţi ne-om simţi, prin starea de neprihănire!

Recunoscători pe veci, că-n planul de răscumpărareAm fost prinşi în jertfa vie, cu dragostea mântuitoare,Slavă vom da lui Dumnezeu, mărindu-I numele în veciCă am păşit în tine, ţară, trecând de zidul morţii reci!

Vom fi cuprinşi în rândul sacru, al lumilor ce niciodatăNu au cunoscut durerea, din cruda moarte blestemată,Şi ne-om bucura etern, că ţara, cea bună şi făgăduită,Ne-a dat-o Domnul moştenire, făcând dorinţa împlinită.

01 martie 2007

Dor de veşnicie 24

Cetatea SfântăCetatea sfântă, al cărei meşter şi ziditor e Dumnezeu,Cetatea, cu temelii şi străzi de aur, Ierusalimul ceresc,Este cetatea, văzută de-Avraam şi alţi profeţi mereu,Este cetatea, pe care cei salvaţi o preţuiesc şi o iubesc.

Capitală a împărăţiei, numită mireasa, soţia Mielului,Metropolă a noului pământ glorificat, Noul Ierusalim,Este coroana cea de slavă, în mâna sfântă a Domnului,Este acea diademă regală, în faţa Dumnezeului sublim.

Lumina ei, va fi aceea, a unei pietre preţioase de iaspisStrălucitoare şi curată, şi străvezie, cum este cristalul,Şi multe neamuri, vor umbla-n lumina ei de nedescris;Regii pământului, vor aduce slava, onorându-i pragul.

În cetatea sfântă, noaptea va înceta, şi ea nu va mai fi,Nimeni nu va mai avea nevoie, nu va mai dori odihnă,Căci nu va fi o trudă, în a face voia Lui şi-a-L preamări,Şi în răcoarea dimineţii, vom trăi mereu aceeaşi tihnă.

Dimineaţa cea eternă, niciodată nu se mai îndepărtează,Şi lumina soarelui aici, va fi-nlocuită cu-o lumină clară,Care va întrece mult, strălucirea soarelui în zi de-amiazăÎnsă nu va fi deloc supărătoare, în veşnica ei primăvară.

Slava Tatălui şi slava Mielului, va inunda sfânta cetateCu o lumină care nu descreşte, ci va fi intensă, întruna,Şi în slava fără soare, a unei zile neînchipuite, minunate,Vor umbla acei răscumpăraţi, în dragoste întotdeauna.

05 octombrie 2006

Priv

iri în

viit

or

25

Cetate Prea Sfântă!Cetate Prea Sfântă, înveşmântată în rubineCa o piatră scumpă de iaspis şi mărgăritare,Eşti cetatea cea nouă a prea-măririi DivineCu-aureola cerească-n veşnica-i sărbătoare!

Eşti cetatea-n vremi, cântată de cei oropsiţiCe prin veacuri, te-au aşteptat mult şi dorit,Să te vadă-n splendoare, fiind etern fericiţiDe veşnica-ţi frumuseţe, ce ei au nădăjduit.

Eşti cetatea cea sfântă, cu străzi sclipitoareConstruite din aur, pentru toţi cei mântuiţi,Pentru acei peregrini fără odihnă sub soareLoviţi-n cercări şi ispite, de cel rău hărţuiţi.

Eşti cetatea iubită, pentru pământul cel nou,Superbă metropolă-n guvernarea cea sfântă!De la tronul Divin, al dragostei veşnic ecou,Va traversa Universul ce existenţa îşi cântă.

Eşti cetatea cea scumpă, cu râul lin de viaţăCe izvorăşte din Tronul cel sfânt de domnie,Care curge perptuu, care-n orice dimineaţăÎnveseleşte pe oameni, ce vor simţi bucurie.

Eşti cetatea promisă cu doritul pom al vieţiiCu fructele-i rodite şi coapte în fiecare lună,Din care mâncând, ca şi-un elixir al tinereţiiCei mântuiţi vesnic, se vor bucura-mpreună!

07 decembrie 2007

Dor de veşnicie 26

La Marea AdunareO, Doamne! Cea mai scumpă întâlnireCând Îţi vei aduna din valea plângerii, Pe toţi aleşii Tăi, la minunata întrunire,Cu drag şi patos, vor împlini-o îngerii.

Din toate cele, patru colţuri de pământ,Vor fi aduşi atunci la Marea Adunare,Toţi credincioşii, ca pe-aripile de vântPrezenţi, la cea mai sfântă sărbătoare.

Hristos, cel mai frumos din zeci de mii,Acolo-n slăvi, îşi va dezvălui mărirea,Şi lăudat prin imnuri sfinte în melodii,El va primi, prin gura tuturor slăvirea.

Atunci, prin planul sfânt de mântuireSe va împlini, acele mari făgăduinţi:Când cerurile şi pământul prin zidireVor anunţa, că s-a trecut de suferinţi!

Şi-or demonstra, în măreţia lor deplină,A marii veşnicii, ce va curgea în infinit,Splendorile, din Providenţa cea Divină,Pe care cei aleşi, în inimă le-au năzuit.

Acolo, ce magnific, va fi Tronul Sfânt,Înconjurat de slava în veci nepieritoare,Unde-n lumina sfântă, a noului pământ,Chiar soarele, va fi o stea care dispare!

Cetatea sfântă, cea de aur şi de iaspis,Al cărei meşter şi ziditor e Dumnezeu,Acolo este, amintindu-ne de Paradis, Şi de Iubirea, înconjurată în curcubeu.

Priv

iri în

viit

or

27

Acolo, este râul alb al vieţii, scânteind,De slava sfântă, care veşnic lumineazăTronul mareţ, din care curge clipocind,În susur liniştit, şi privirea desfătează.

Acolo, este pomul vieţii plin de roade,Cu fructe, în fiecare lună spre mâncare,Şi frunzele, ce niciodată nu vor cadeVor folosi la neamuri pentru vindecare.

Acolo-i Avraam, Isaac si Iacov, patriarhii,Ce-au fost străini si călători, peregrinând,Noe, Iov si Daniel, ce au uimit monarhiiCu-a lor descoperiri, făcute rând pe rând

Acolo, sunt profeţii şi apostolii, martirii,Sunt toţi acei ce s-au luptat cu rânduială,Sunt toţi acei ce au vestit solia mântuirii,În vremile ce le-au trăit, fără sfială.

Nedespărţiţi vom fi, la acea mare adunare,De toţi acei aleşi, ce lupta bună au luptat,Şi bucuria, ce-om simţi-o laolaltă, fiecare,O vom cânta, cum niciodată n-am cântat!

20 septembrie 2006

Dor de veşnicie 28

Cât aş dori!...Cât aş dori, Doamne, să viiSă ia sfârşit acest coşmar,Să se transforme-n bucuriiDureri şi chinul greu amar!...

Şi plânsul, cu lacrime amareSă-şi oprească al său izvor,Ce-n veacurile de-ncercareAu curs, spre văzul tuturor.

Cumplit a fost păcatul careÎn om, locul său şi-a proptit,Dar Tu, Isus, răscumpărarePrin viaţa-Ţi sfântă-ai oferit!

Tu l-ai adus acum din nouÎn rându-acelor lumi cereşti,Ce-au savurat sfântul ecouAl celei mai frumoase veşti:

Că-n biruinţă, sus la GolgotaŞi-n învierea-Ţi din mormânt,S-a complicat, la plată notaLui Lucifer, ce-a fost înfrânt.

Şi când din nou vei instauraÎn Univers prea sfânta pace,Un susur blând va murmura:“Răul aici nu s-o mai face!”

27 martie 2008

Priv

iri în

viit

or

29

Bucuria ÎntâlniriiE-aproape ziua aceea mareCând Domnul iarăşi va veni,Să ia pe-acei ce-n ascultareCu dor şi patos vor a-L întâlni.

Atunci cei drepţi şi temătoriCe L-au urmat în legământ,Vor fi cei mulţi, nemuritori,Ce au un loc în cerul sfânt.

Ca stelele din bolta albastrăVor lumina-n slăvi arzătoare,Şi prin cântarea lor măiastrăVor proslăvi Iubirea-I mare.

Şi-or spune lumilor celestePovestea sfintei lor cântări,Ce-n biruinţă le-aminteşteDe noaptea marei încercări.

Căci ea a fost cântarea lorÎn cea mai mare experienţă,Când Domnul a fost ajutorCu Duhul şi a Lui prezenţă.

Şi ceru-ntreg, acum răsunăDe imnuri sfinte, care crescDin inimi ce prin voie bună,Pe Miel întruna preamăresc.

06 martie 2007

Dor de veşnicie 30

În ziua ReveniriiCând va reveni Isus, plin de slavă-n preamărire Îngeri mii, şi zeci de mii, îmbrăcaţi în strălucire, Laude Îi vor aduce printr-un imn ceresc şi sfântPe magnificul traseu, de la cer, înspre pământ.

Pe aripi de nori pluti-va, şi în slava Sa cerească Va veni flancat de îngeri, la planeta cea albastră, Şi-o aduce mântuirea, la toţi cei ce-au aşteptatCu dorul sperat de veacuri dela întâiul om creat.

Fi-va atunci o zi măreaţă, ziua scumpă a-ntâlniriiCu toţi cei răpiţi de moarte pe parcursul vieţuirii, Căci în strigăt de Arhanghel şi la glasul trâmbiţeiToţi drepţii s-or deştepta, bucurându-se-ntre ei.

Va fi scumpă întâlnirea cu-ai lor dragi, ce înviaţi, Căutase-vor strigând că-s pe veci răscumpăraţi, Şi spunea-vor că sunt vii ca roade-n făgăduinţă,Prin credinţă-n Domnul lor, ajungând la biruinţă.

Ce de glasuri şi de vorbe va fi-n prima întâlnireDup-atât amari de ani ce-au trecut în adormire!Câte lucruri minunate vor fi-n centrul convorbiriiDespre câte-au petrecut de la timpul despărţirii!

Iată, că nu va mai fi, moartea, de-acum înainte!Şi uniţi pentru vecie, nu-şi vor mai aduce-aminteDe necazuri şi de boale, şi de gemete în lacrimi,Şi de câte-au suferit, prinşi în cleştele de patimi.

Ajunge mulţimi de veacuri de dureri şi suferinţă! Ajunge râuri de lacrimi, ce au curs în neputinţă!S-a sfârşit cu moartea rece şi urâtul ei mormânt, Ce-a-nghiţit atâta lume, prefăcând-o în pământ.

Priv

iri în

viit

or

31

A venit, în sfârşit ziua, aşteptată atâtea veacuri,Şi-adunată a lor durere plânsul lor ar face lacuri, Să stropească tot pământul, ce captivi i-ar fi ţinutDacă-acel strigăt măreţ, Domnul nu l-ar fi făcut.

Biruinţa Sa-n Golgota, pe-al crucii lemn înălţat, I-a recunoscut deplin şi dreptul după ce a înviat, Ca oricine ce-n El crede şi-n jertfa-I ispăşitoareViaţa să şi-o reprimească, în etern nemuritoare.

Strigătele lor solemne, pân-la ceruri se vor duceCă de moarte au scăpat, în jerfirea de la cruce, Şi cu îngerii-mpreună vor cânta spre preamărireGlorie lui Dumnezeu, preamărind sfânta-I iubire.

25 martie 2009

Privind VeşniciaPrivind, în profeţia divinăVeşnicia scumpă promisă,Credinţa-n suflet se aninăDe buna veste ce e scrisă.

Ceea ce ochiul n-a văzutŞi nici urechea nu a auzit,Prin inimă nici n-a trecut,La-i Săi Domnu-a pregătit.

Ele vor fi scumpa răsplatăCe-n veşnicie se va-ntinde,Şi nici mintea n-o să poatăNici socoti şi nici cuprinde.

Dor de veşnicie 32

Căci comorile din ParadisEle-or fi deplin cunoscute,Prin bucuriile de nedescrisNumai când vor fi văzute.

Şi când vom fi faţă în faţăCu bunul tată, Dumnezeu,Vom şti cum e eterna viaţăCe vom trăi în veci mereu.

Când toţi laolaltă, în iubire, Vom fi o limbă şi-un popor,Cea mai frumoasă glăsuireVa fi-un limbaj, al tuturor.

Acolo toţi se vor cunoaşteAşa cum ei sunt cunoscuţi;În dragoste vor recunoaşteCă ei sunt fiii, cei pierduţi.

Comuniunea sfântă, curatăŞi viaţa clară, armonioasă,Vor fi o parte din răsplatăAjunşi stăpâni, la ei acasă.

Şi-acolo minţi nemuritoareVor contempla cu bucurie,Splendoarea vieţii viitoareMinuni şi taine-n veşnicie.

Crudul vrăjmaş nu o mai fiCu-a sa putere de-amăgire,Căci nimeni, n-o mai auziUn glas străin spre ispitire.

Priv

iri în

viit

or

33

Şi-orice proiect şi facultate‘Şi vor atinge ţelul propus,Va creşte-orice capacitatePrin dezvoltare tot mai sus.

Acumulând noi cunoştinţeMinţile, nu vor mai obosi,Şi cele mai mareţe ştiinţePe noi orizonturi vor clădi.

Întreprinderi cât mai mariVor fi, între timp realizate,Şi-aspiraţiile cele mai tariVor fi atinse-n studii toate.

Şi cele mai ’nalte ambiţiiVor fi în totul ‘ndeplinite,Făcând invenţii ale minţiiObiective, văzute şi trăite.

Şi încă totuşi vor rămâneNoi culmi măreţe de urcat,Ce s-or întrece să se îngâneCu noi minuni de admirat.

Comorile de ştiinţe create În Universul cel nesfârşit,Deschise-or fi şi cercetateDe sfântul popor mântuit.

Eliberaţi, acum de moarteNeobosiţi, vor lua zborul,Spre alte lumi îndepărtateCe le-au purtat atâta dorul.

Dor de veşnicie 34

Şi-n bucurii de nedescris Toţi sfinţii noului pământ,Văd împlnirea acelui visDe secole scris în Cuvânt.

Comori mari de cunoştinţeVeacuri întregi acumulate,Vor contempla în credinţăVenind din lumi imaculate.

Fără a avea de ce se temePrivesc la slava creatoare,La sori şi stele şi sistemeCe-n jurul Tronului răsare.

Şi-anii cei dulci ai veşnicieiCe s-or desfăşura mereu,Vor fi consensul bucurieiDe a-L slăvi pe Dumnezeu.

Căci lupta mare s-a sfârşitŞi păcătoşi nu mai există,Şi Universu-i curăţitDe trgediea cea mai tristă.

Un singur puls de armonieVa fi prin toată creaţiunea,Şi-n cea mai sfântă bucurieVom lăuda Înţelepciunea.

Căci Tatăl Sfânt a întregitPrin Fiul Său, Hristos Isus,Pământ şi cer, ce le-a unit Şi dulcea pace-n ele-a pus!

Priv

iri în

viit

or

35

De la Cel ce-a creat toatePrin veacurile nesfârşite,Veşnica viaţă va strabateDeparte, în spaţii infinite.

De la invizibilul atom mic Pân’la lume-atât de mare,Ne mai umbrite de nimicVor fi-n deplină ascultare.

O! Şi toate cele însufleţiteDin vasta lor nemărginire,Vor declara, fiind fericite:,, Dumnezeu, este Iubire!’’

26 ianuarie 2009

Avem un loc...Avem un loc în ceruri susDe Domnul nostru pregătit,Plăcut, frumos şi de nespusŞi de-admirat, şi de privit.

Avem un loc, avem o casă,De Domnul nostru e zidită,Şi vom şedea cu El la masăDorinţa fiindu-ne împlinită.

Şi mai avea-vom şi cununiCe le-om purta cu bucurie,În planul scumpelor minuniCe le-om vedea în veşnicie.

Dor de veşnicie 36

Cântări de slavă şi mărireS-or auzi din gura noastră,Ca ape strânse-n clocotirePrin bolta cerului albastră.

Căci vom cânta din alăuteLa marea de foc şi cristal,Şi l-al Sionului sfânt munteVor răsuna-n cor triumfal.

Uniţi cu Mielul, împreunăPentru-a-I urma neîncetat,Îi vom cânta cu voie bunăCăci El păcatul l-a purtat.

Prin jertfa Sa neprihănităA fost readusă în circuit,O lume-n moarte amăgităCând Lucifer s-a răzvrătit.

Şi în pacea cea restauratăA liniştii, prin bunul mers,Nu va rămâne nici-o patăÎn ceru-ntreg şi-n Univers.

Un unic puls îl va străbate,Un unic gând va consimţi,Căci viaţa în lumile create Scopul avut, îşi va împlini.

Când Dumnezeu, s-o uitaAtunci din nou o să răsune,Ecoul sfânt rostit cândva:“Iată, toate-s foarte bune!”

27 februarie 2007

Priv

iri în

viit

or

37

Eterna TinereţeCând în scumpa zi solemnă, sus pe norii ceruluiVa fi-acea mare întâlnire, în prezenţa Domnului, Cu toţi cei ce-au înviat, în văzduh vom fi răpiţi,Lângă îngeri, zeci de mii, vom fi-n etern fericiţi.

Lângă Domnul nostru bun vom sălăşlui mereuÎmbrăcaţi în strălucire, sub semnul de curcubeu,Liberi şi nestingheriţi, vom avea drept în cetateLa măreţul pom al vieţii, cu fructe înmiresmate.

Lângă râul de viaţă, cu-apa-i scumpă de cristalSub cedri vom odihni, care cresc falnici pe mal,Toţi vom bea din apa vieţii, cu izvoru-i nesecatDe sub tronul cel de aur, unde Domnul l-a fixat.

Pentru scumpa mântuire, din harfe-L vom lăudaPe Isus, Domnul vieţii, jertfa sfântă din Golgota, Fiind cu îngerii egali, puşi în drepturi şi în tihnă,Vom fi-o turmă şi-un Păstor la apele de odihnă.

Pentru totdeauna veşnici, nu vom mai îmbătrâniCăci prea scumpa tinereţe, în etern s-o primeni,Vom trăi şi vom cunoaşte, multe taine şi mistereCare toate ne vor spune de a Domnului putere.

În setea de cunostinţe, cereceta-vom tot mereu,Adunând pentru ştiinţă, minuni dela Dumnezeu,Despre viaţa altor lumi şi despre bunul lor mers,Despre legi ce-n veşnicie, sunt fixate-n Univers.

O! Ce-adâncă va fi ştiinţa, prin minunile creării,Despre sori, despre sisteme şi legile guvernării!Legi ce-n jurul Tronului, toate-au fost orânduite,Mărturii lămuritoare, că-n veci sunt desăvârşite.

02 octombrie 2006

Dor de veşnicie 38

Biruitor, când vei veni!...Când vei veni în biruinţăÎnconjurat de preamărire,Toţi îngerii, cu prisosinţăIsuse, vor fi-n strălucire!

Când norul alb se v-arătaPe ceruri sus, spre răsărit,Poporu’ întreg va aşteptaCăci va fi-n totul pregătit.

Va şti că acesta e semnulAl scumpei Tale reveniri,Şi peste tot va fi îndemnulSă nu Te piardă din priviri.

Va răsuna atunci strigarea:,,Iată, Domnul nostru vineCu mântuirea şi salvareaPentru acel ce-I aparţine!’’

Poporul tot, ce-a aşteptatVa fi schimbat în nemurire,Spre a putea fi-n ceruri luatPe nori, la scumpa întâlnire.

Şi-astfel, vom fi întotdeaunaIsuse scump, cu Tine-n veci,Mărind iubirea Ta întrunaLiberi de boldul morţii reci!

01 martie 2007

Priv

iri în

viit

or

39

Zorii ÎmpărățieiO ! Zorii împărăţiei TaleVie, Doamne, că e vreme, Să lumine pe-a Ta caleŞi copiii Tăi să-i cheme!

Să-i adune pentru nuntăCasa pentru a-Ţi fi plină,Şi-orice inimă neînfrântăSă guste pacea deplină.

Şi pe nori când vei apareCa să-Ţi iei mireasa sus,Ce bucurie-n splendoareVa fi-n slava de nespus!

Sus în slavă, la întâlnireÎngeri scumpi vor străjui,Pe toţi cei ce-n nemurireAu sperat mult, c-or trăi.

Spre a Domnului cetate,Spre Ierusalimul Sfânt,Nu o zi, nici două: şapte,Vor urca cu toţi în cânt!

Când la masă ei vor sta Ca meseni cu toţi poftiţi,Şi cu toţi s-or ospătaVor fi-n Domnul, fericiţi!

06 decembrie 2007

Dor de veşnicie 40

Apocalipsa în ViziunePe insula Patmos, exilat,Ioan, aflat în rugăciune,Un înger sfânt i-a arătatApocalipsa... în viziune.

În ziua Domnului aleasă, În zelul mare ce-l purta,Departe şi străin de casă Plecat în rugă, cugeta.

Când lucruri pentru viitorI se făceau de cunoscut,El se uimea, şi răbdătorIntra în taine de început.

Printre tablourile multe,Ce trceau pe sub priviri,El a văzut, cu amănunteLucrarea marei mântuiri.

Şi în chipuri şi simboale,Şi în ilustraţii, fel de fel,Biserica, în final de caleA văzut, crescând astfel:

Cu Evanghelia zburând,Un înger anunţa mereu,Popoarelor lumii zicând:“Temeţi-vă de Dumnezeu!”

Această veste se-ntărea,Şi putere avea Cuvântul,Solia mult se răspândeaŞi lumina întreg pământul.

Priv

iri în

viit

or

41

Pe vechi ruine şi spărturiSe înălţa, fiind dregător,De ziduri, din dărâmăturiUn loial şi-advent popor.

În lupta, purtată cu fiaraŞi chipul ei spre închinare,Restricţii mari’l-mpresuraChiar şi teribila-nchisoare.

Însă lucrarea, tot ’nainteUrca prin voia Celui Sfânt,Şi atrăgea luarea aminteA oamenilor, pe pământ.

Prin Duhul şi a Lui putereÎn semne multe şi minuni,Oamenii arătau încredereÎn glasul Marii-Nţelepciuni.

La înălţime stătea Legea,Porunca Sabatului Sfânt,Şi-oricine care înţelegeaIntra în sfântul legământ.

Se ataşau la împrejurăriŞi în faţa noii conjucturi,Purtaţi de-alte orientăriRupeau vechile legături.

Un glas puternic îi mânaSolia dând-o mai departe,Lucrarea de-a se terminaDe mântuire s-aibă parte.

Dor de veşnicie 42

Şi, când la sfârşit biruitoriiStau pe marea de cristal,Glasul cel dulce al cântăriiSe-afla-n imnul lor triumfal.

Având acum un alt destin,Al unui nou pământ creat,Cu reverenţă ei se închinCelui ce i-a răscumpărat.

Moştenitori pentru vecie,Fără durere, boli sau chin,Desăvârşiţi prin măiestriePreamăreau Mielul Divin.

Căci, o, El a fost înjunghiatPentru a lor răscumpărare,Salvându-i din greul păcatŞi-a lui vecie-ngrozitoare.

Astfel ei, de-acum mereuPentru măreaţa mântuire,Îl vor slăvi pe DumnezeuPrin consacrare şi cinstire.

21 noiembrie 2007

Întâlnirea din văzduhLa pogorârea Sa-n mărire,Când tot ochiu-L va vedea,Pe norul alb şi-n strălucire,Domnul Hristos va apărea.

Priv

iri în

viit

or

43

Pământu-ntreg va trepidaŞi stâncile se vor desprinde,În fund de mări s-or aruncaŞi apele mari le-o cuprinde.

În haosul ce s-o creaToţi credincioşii-n siguranţă,Cu ochii-n sus vor rămâneaLa ceruri, cu a lor speranţă.

Şi-n întâlnirea din văzduhPe nori, ai cerului albastru,Vor fi răpiţi de-acelaşi duhSalvaţi din marele dezastru.

Primiţi în sunet de cântareDe coruri sfinte, îngereşti,Va fi întâlnirea salvatoareDin înălţimi şi slăvi cereşti.

Când şapte zile vor zburaPână la marea de cristal,Îngeri de oşti, va-nconjuraSpre-nălţimi carul triumfal.

Şi-n cer vor primi coroaneCa semn al marei biruinţi,Cei răbdători aici în cazneŞi-n trecerea prin suferinţi.

Şi vor intra-n sfânta cetateÎn frunte fiind Domnul Isus,Având acolo drept şi partePrin jertfa sfântă ce-a adus.

24 octombrie 2006

Dor de veşnicie 44

În VeşnicieCând din planul mântuirii Va reeşi lumea cea nouă, Prin Isus, Domnul măririi Salutul va fi: ,,Pace vouă!”

El pentru veci va râmâne Ca şi-o deviză, de urmat, Ce niciodată n-o apune Căci la Calvar, a triumfat.

Prin jertfa Sa neprihănităA fost re-adusă-n circuit,O lume-n moarte amăgităPrin Lucifer, cel răzvrătit.

Şi-n pacea cea restauratăA liniştii, prin bunul mers,Nu va rămâne nici-o patăÎn ceru-ntreg şi-n Univers.

Un unic puls îl va străbate,Un unic gând va consimţi,Căci viaţa-n lumile create Scopul avut, îşi va împlini.

Când Dumnezeu Se va uitaAtunci din nou o să răsune,Glasu-n ecou rostit cândva:,,Iată, toate-s foarte bune!’’

24 martie 2009

Nav

igân

d spr

e veşn

icie

45

Dragoste neschimbătoare

Dor de veşnicie 46

“Domnul mi Se arată de departe: “Te iubesc cu o iubire veşnică,

de aceea îţi păstrez bunătatea Mea.” Ieremia 31:3

Dra

goste

nesc

him

băto

are

47

Dragostea NeschimbătoareDragostea lui DumnezeuŞi-a pus eterna-I temelie,În străluciri de curcubeuCe-a izvorât din veşnicie.

Contariată, în ceruri susDe Lucifer ce-n răsculare,Amendamente I-a adus...A rămas neschimbătoare.

A trebuit să dovedeascăPrin omul ce a fost creat,Că avea să se jertfeascăSă-l izbăvească din păcat.

Şi-astfel, întregul UniversCu-ale lui lumi imaculate,A înţeles că bunul mersAl fericirei, stă-n dreptate.

Căci Dragostea iubitoarePe lemnul crucii la Calvar,Cu fruntea sus, biruitoare Al Său trup l-a pus pe-altar.

Acolo, a fost pus un steagPrin sângele jertfei vărsat,Acolo-al Dragostei toiagS-a rupt în jertfă-njunghiat.

Şi va purta-n veci de veciLa ambele mâini iubitoare, În semne de piroane reciBalsam de raze, lucitoare.

28 martie 2007

Dor de veşnicie 48

Dumnezeu este Iubire!Când Universu-a fost creatŞi legi eterne i-au fost puse,Când alte lumi l-au populatŞi sub legi, ele-au fost puse...În scurgerea vremii, mereu,S-a interpus, sfânta mărire:Că Dragoste e Dumnezeu,Şi Dumnezeu... este Iubire!

Ea S-a extins, la nesfârşitSpre bunăstarea tuturor,Şi în Universul ce-a clăditS-a remarcat convingător...Că în veşnicii va fi mereuA slavei Sfinte-o oglindire:Că Dragoste e Dumnezeu,Şi Dumnezeu... este Iubire!

Atunci când marea tragedieS-a declanşat în ceruri sus,Când Lucifer a vrut să ştiePuterea-n slavă a lui Isus...În Univers se contura greuNoul concept, că prin zidire ,,Dragoste nu-i Dumnezeu,Şi Dumnezeu... nu e Iubire!

În hotărârea ce-a fost luatăDe-a i se da un timp anume,El, şi toată-oştirea alungată,Au confirmat în noua lume...Că lupta lor, e încă mereu,Un scop infam de nimicire,Dar Dragoste e Dumnezeu,Şi Dumnezeu... este Iubire!

Dra

goste

nesc

him

băto

are

49

Iubirea a fost atât de mareŞi n-a putut ca să înceapă,Nici amendare, nici mutare,Nici altă Lege să conceapă.Ea luminează-n veci, mereu,Din Golgota prin strălucire:Că Dragoste e Dumnezeu,Şi Dumnezeu... este Iubire!

În forma Ei cea maiestoasăJertfindu-Se pe-altarul sfânt,De Univers, greu înţeleasă,S-a pogorât pân-la pământ.Venind cu drag din empireuA demonstrat a Sa înjosire:Că Dragoste e Dumnezeu,Si Dumnezeu... este Iubire!

17 februarie 2007

Dragostea LuminătoareO faclă arzând în jar de focPământu-ntreg l-a luminat,Când umbla, din loc în locAvând un nume: ,,Minunat!”

Aceasta-i Dragostea curatăCe lumii întregi S-a arătat,Şi-a luat ocara blestematăCe-a fost adusă prin păcat.

S-a coborât din veşnicieLa omul cel de pe pământ,Părăsind Tronul de domnieDin ceru-nalt, curat şi sfânt.

Dor de veşnicie 50

Prin cea mai sfântă dăruireEa a purces, din ceruri sus,Şi prin întrupare şi-mplinire,Fiinţă a fost, Domnul Isus!

Ca Fiu de om şi DumnezeuEl, peste prăpastia pierzării,A pus un pod, un curcubeu,Şi-a pregătit drumul salvării.

Şi-a fost model de umilinţăPornind din ieslea săracă,Căci în dureri şi-n suferinţăDragostea sacră se împacă.

Astfel, a străbătut CalvarulAvând pe umeri a Sa cruce,Sorbind în tăcere paharulSă poată mântuirea-aduce.

Prin jertfa Sa mântuitoareA transmis veste-n Univers,C-a reîntregit, în ascultarePe om ’n-al vieţii sale mers.

Şi-a stabilit că-i cu putinţăPrin jertfa sfântă ce-a adus,Neprihănirea prin credinţăS-o aibă în Hristos Isus!

Iar omului, ca la început,Că va trăi, i-a adus vestea,După cercarea ce-a trecutÎn focul luptei ,,Dragostea”.

21 aprilie 2008

Dra

goste

nesc

him

băto

are

51

Atât de mare a fost Iubirea!Atât de mare a fost IubireaDescoperită-n Dumnezeu,Că-n toate lumile, uimirea,Şi-a pus pecetea-n apogeu.

În starea-I cea desăvârşităPrivind planul măreţ şi sfânt,A fost deplin, descoperităÎn jertfa-I dată pe pământ.

Ea dela staul pân-la cruceA indicat clar, în Univers,Ce-a fost în stare a aducePăcatul, prin al vieţii mers.

Când cuvântul ,,S-a sfârşit!’’A răsunat, sus pe Calvar,Pământ şi ceru-au tresăritLa cel mai teribil coşmar.

Şi-acele lumi, nenumărateCe-au urmărit cu adorare,Au înţeles, atunci în parteIubirea cât a fost de mare.

Şi-au înţeles că prin mileniiÎn lupta grea ce a fost dusă,N-au asistat doar la vedeniiÎn drama ce a fost impusă.

Ci-n jertfa crucii, dovedităDin Ghetsimani pân’ la Calvar,Iubirea scumpă şi împlinităPentru păcat s-a pus hotar.

Dor de veşnicie 52

Numai Iubirea cea SupremăÎn lupta cea grea începută,S-a mulţumit, c-o diademă:Din aspri spini, fiind făcută.

Pe umeri Şi-a purtat altarulÎn crucea grea când S-a jertfitCând tot păcatul şi amarulL-a suportat pân’ la sfârşit.

S-aducă pacea-n Univers,Pe crucea Golgotei jertfită,Cu sângele-I păcatu-a ştersAl lumii, ce-a fost osândită.

Şi până-n zarea necuprinsăHar şi salvarea-I străbătură,Ca şi o flacără aprinsăPeste potopu-ntreg de ură.

Atât de mare a fost IubireaCea revărsată prin Cuvânt, Căci celelalte lumi, menireaŞi-o văd, în sacrificiul sfânt.

12 februarie 2007

Biruinţa-n LegământCând cerul sfânt ai părăsitŞi ai venit pe-acest pământ,Doamne Isuse,-ai împlinitUn plan făcut cu legământ!

Dra

goste

nesc

him

băto

are

53

Te-ai umilit, şi-n întrupareCa om la fire-ai devenit,Să poţi plăti răscumpărarePentru o lume ce-ai zidit.

Şi pentru întreaga omenireCe-a căpătat cerescul har,N-a fost mai bună plănuireDecât jertfirea, la Calvar.

O poartă astfel ai deschis,Cu preţul vieţii, de salvare,Ca din nou omu-n paradisSă guste-a harului favoare.

Şi readus din nou la viaţăDin blestematul de păcat,Să poată iar să-Ţi stea în faţăŞi nu-n ascuns ca vinovat.

Să vadă că-n iubirea sfântăAi suportat a lui dureri,Şi n-ai zdrobit trestia frântăCând stă plecată sub poveri.

Căci numai marea biruinţăÎn Ghetsimani şi la Calvar,A pus pecetea-n suferinţăPeste al morţii crud hotar.

Şi-astfel Stăpân pe înviereAi demonstrat în Univers,Prin slava sfântă şi putereÎn veci păcatul că ai şters!

30 Septembrie 2007

Dor de veşnicie 54

Exist-o Dragoste...Exist-o Dragoste fierbinteDar ape, cât de mari ar fi,Nu ar putea să stea-nainteÎn calea Sa, spre-a o opri.

Chiar râurile învolburateDe ar voi ca să încerce,Cu mari valuri spumegateNu ar putea, să o înnece.

Ea este atât de valoroasă,Un giuvaier de mare preţ,Iar toate averile din casăNu ar avea decât dispreţ.

Ea nu se poate cumpăraCu-averea cea agonisită,Nici nu se poate măsura,Valoarea ei nu-i socotită.

Ea este singurul dar sfântPrin Golgota descoperit,Şi pusă jertfă în mormântMărturisirea Şi-a întărit.

Standard pentru veşnicieModelul sacru de urmat,Ea e-un prilej de bucurieDe-a cultiva-o ne-ncetat.

16 ianuarie 2007

Dra

goste

nesc

him

băto

are

55

Podul DragosteiPodul Dragostei divinePeste hăul mare-ntins,A ajuns şi pân-la mine Din cerul cel necuprins.

Şi dacă păcatul greuEl prăpastie-a produs,Între om şi DumnezeuPodul vieţii a fost pus.

Cel mai bun materialFolosit la construire,A fost darul ideal,Din a Tatălui mărire.

Din El Însuşi S-a luat,Şi-ntr-o lume pârjolităDe blestemul în păcat,Calea a fost pregătită.

Marea Sa bună voinţă Din planul de mântuire,S-a văzut cu prisosinţăPrin cereasca-I umilire.

Propriul Său caracter,Propriul Său corp divin,Au venit de sus din cerSpre-a face podul deplin.

Construit cu măiestrie,Îmbrăcând umanitatea,Piatra-n cap de temelieN-a pierdut Divinitatea.

Dor de veşnicie 56

Şi-astfel podul construitA ţinut, nu s-a dărâmat,Fiind pe Dragoste clăditEl prin vremi, a rezistat.

Oricine pe el va mergeOrice suflet ce-i trudit,În Dragoste va-nţelegeCât de mult a fost iubit.

Lumea, o, atât de multA iubit-o, Dumnezeu,Şi pe pod cei ce ascultÎnspre cer, urcă mereu.

02 februarie 2007

Alfa şi OmegaDe-a pururi Alfa şi OmegaFiind din veacuri, nedatate,Eşti Dumnezeu, ce închegaUn Univers vast, o entitate.

Din veşnicii eşti ÎnceputulA tot ce-i viaţă-n Univers,Şi tot din veşnicii, SfârşitulNeschimbător şi de neşters.

Puterea-Ţi negrăit de marePrin neîntrecuta Ei gândire,E forţa motrice-n lucrareÎn veşnica-Ţi Nemărginire.

Dra

goste

nesc

him

băto

are

57

Numai prin Cuvântul SfântAi zis, şi îndată s-au făcut,Şi cer şi stele şi-un Pămînt,Cum ai dorit şi cum ai vrut.

Când în AtotînţelepciuneaUn alt sistem, ai conceput, În Univers, a fost minuneaPrin voia-Ţi care-a aparut.

Şi aştrii mari: Soare şi Luna,Ce străjuiesc acest Pământ, Rămas-au pentru totdeaunaÎntocmai creaţi prin Cuvânt.

Ca cei mai mari luminătoriDin a cerului boltă albastră,Au fost numiţi guvernatoriAi zilelor, în lumea noastră.

Ei separând ziua de noapteCu-a lor lumină, luminând,Slujesc ca semne, să arateCă-n zile anii trec curgând.

Şi neîncetat ele marcheazăPrin calcul timpul trecătorCând în mărire guverneazăDin ceru-atât de-ncântător.

Înveşmântat în panoramaPlanetelor pe ceru-astral,Cu măreţie-şi spune faimaSistemu-n spaţiul sideral.

Dor de veşnicie 58

Saturn şi Pluto şi Uranus,În circuit, Mercur şi Marte,Şi Jupiter, Neptun şi VenusÎşi au menirea mai departe.

Calea lor trece prin vremiÎn cercul Soarelui, mereu,Prin Forţa vie, ce le chemiUrmându-şi eternul traseu.

Şi-n prea-măreţul UniversCu alte lumi, minuni create,Tu le-ai trasat drumul de mersCu legi eterne, neschimbate.

Şi cugetând, adânc şi-atentÎn ele văd, Forta-Ţi Divină,Din veşnicii, până-n prezentNeschimbătoare şi deplină.

Şi nici Planeta lumii noastreNu se învârte la întâmplare,Şi-asemenea ca şi-alte astreEa dă ocol, l-acelaşi Soare.

Cuprinsă-n cerescul sistemEa an de an mereu rodeşte,Nu de la sine, ci înţelegemPuterea-Ţi ce o cârmuieşte.

Iar mâna-Ţi care o susţineE Forţa cea conducătoare,Nimic să n-o poată reţineÎn drumul ei, prin apăsare.

Dra

goste

nesc

him

băto

are

59

Prin spaţii mâna nevăzutăLe ţine toate-n drumul lor,Crearea-n veci desăvarşităSă stea în Cosmos, uimitor.

Superbă salbă, în GalaxiiNoul sistem, cel planetar,De la început de veşniciiAvea contur, centrul solar.

Dar planul cel sfânt şi divinStârnita-n cer nemulţumire,Şi-a afectat în mod deplinTronul cel veşnic de mărire.

Atunci păcatu-a luat fiinţăÎn primul heruvim, Lucifer,Şi-a bulversat cu iscusinţăŞi ordinea, şi pacea-n cer.

Căci el ostil s-a împotrivitPentrucă n-a avut cuvânt,În planul ce-a fost întocmitDe-a zidi omul pe Pământ.

Ţi-ai arătat atunci iubireaÎn a-l convinge ca să vadă,Lucrarea rea în răzvrătireaŞi-n haosul, gata sa cadă.

Dar după crunta tragedieCând drama a luat sfârşit,Noul sistem, cu temeinicieÎn Univers, Tu l-ai clădit.

Dor de veşnicie 60

Şi planul ce a fost gândit De a crea Terra albastră,A fost complet îndeplinitPrin Forţa vie şi măiastră.

Şi când şi omul l-ai creat Era-n perfectă asemănare,Cu Tine Doamne, minunat,Având o sfântă înfăţişare!

În spaţiul vast, Universal,Când locul său l-ai stabilit,Cu strigăte în mod triumfalŞi-n cântece a fost primit.

Toţi fiii acelor lumi createCa o remarcă a bucuriei,A-ntâmpinat pe omul-frate Pe plaiul sfânt al veşniciei.

Au răsunat, în bolţi cereşti Imnuri preasfinte-n osanale,C-Atotputernic, veşnic eştiMai sus de cerurile-astrale.

Şi-au fost cântări de veselieŞi nimeni Doamne, nu nega,C-ai fost şi eşti din veşnicieNeschimbat Alfa şi Omega!

26 octombrie 2006

Nav

igân

d spr

e veşn

icie

61

Dragoste Neţărmurită!Dragoste neţărmurităÎntr-o lume de păcate,Ai fost aspru chinuităDe a lumii nedreptate!

Ai adus la îndeplinireProiectul recuperării, Lăsându-Te ca jertfirePe-altarul crucificării.

Numai astfel omenireaVa putea fi reîntregită,Ştiind că neprihănireaPrin har este atribuită.

Astfel din nou veşniciaVa cunoaste pacea iar,Prin jertfa din tragediaSus pe muntele Calvar.

Dragoste, izvoraş sfânt,Tu ai fost şi vei rămâne,Flacăra, ce pe pămantA frânt barieri şi frâne!

Şi-ai adus în lume pacePrin exemplul dăruirii,Pentru rău, bine a face,Invers, contra legii firii.

20 aprilie 2008

Dor de veşnicie 62

Atât de-adâncă eşti IubireAtât de-adâncă eşti IubireCu-obârşia mare din vecii,De unde-n sfântă strălucireTe-ai revărsat în raze vii!

Ai luminat întreg pământulCuprins de întuneric gros,În întrupare, prin Cuvantul,Venind aici din ceruri, jos!

În staul noaptea-n Betleem,Din iesle leagăn Ţi-ai făcut,Ca amintindu-ne să vedem,Ce pat sărac Ţi-ai aşternut!

Şi-n toiul nopţii-ai pribegit Iubire Sfântă, prea curată,Fugind în grabă spre EgiptSă poată fi lumea salvată!

O, nepreţuită ai fost Iubire,Şi neluată-ai fost în seamăCând mergeai la răstignirePrivind în faţă, fără teamă!

Astfel ajuns-ai la GolgotaCa să aduci lumii salvarea,Şi ai stătut trei zile-n grotaMormântului, cu sigilarea!

Dar n-a putut să Te reţinăCă jertfă singură Te-ai dat,Iubire Sfântă, prea divină!Tu-n slava mare, ai înviat!

26 februarie 2007

Dra

goste

nesc

him

băto

are

63

Aş vrea...Aş vrea să fiu aproapeDe Domnul care m-a iubit,El cu apă să-mi adapeSufletu-mi cel ostenit.

Să îmi satur setea mareCând arşiţa şi căldura,Varsă valuri de dogoare’Naintând cu uscătura.

Nu vreau să mă ofilesc,Ci din stropii apei vii,Să mă înalţ şi să crescCa lanuri verzi în câmpii.

Şi de-i zi şi de e noapteSă ajung în spic bogat,Lanurile de-or fi coapteGrabnic să fiu secerat.

Şi-adunat prin recoltareSă fiu strâns şi vânturat,Ca să fiu pus în grânareBob cu bob tot numărat.

Şi să fiu atunci aproapeDe Hristos Domnul iubit,Unde-i loc ce nu încapeDecât cel, ce-i pregătit.

19 august 2007

Dor de veşnicie 64

În grija SfântăCe bun e Tatăl cel ceresc În Dragostea Lui iubitoare, Pentru tot neamul omenesc Aflat în marea neascultare!

Căci Tatăl ne-arată minuni:Şi face Soare să răsară,Peste răi, şi peste cei buniDe dimineaţă până-n seară.

Şi El dă ploaie peste drepţiCa să se bucure de roade,Şi tot la fel, peste nedrepţiAceeaşi ploaie, la fel cade.

Şi-astfel făcând El ne arată Că chiar depărtaţi de stăm, În grija sfântă El ne poartă Să fim în viaţă, să existăm.

Desăvârşiţi dar, noi să fimDupă Modelul Cel ceresc,Şi tot mai mult, să stăruim În chipul cel Dumnezeesc!

24 martie 2009

Biruinţa-n umilinţăIsuse! Scump Mântuitor!Din slava sfântă şi divină,La omul slab, cel muritor,Te-ai coborât în a lui vină.

Dra

goste

nesc

him

băto

are

65

Te-ai dezgolit de măreţie,De slava Ta de Dumnezeu,Ce-a stralucit din veşnicieÎnveşmântată în curcubeu.

Un trup aici Ţi-ai pregătitCa să aduci la îndeplinire,Cum planul sfânt a stabilit:Cea mai sublimă mântuire.

Născut sub legi deja fireştiCu omul Te-ai asemănat,Să poţi lupta, să biruieşti,Să il răscumperi din păcat.

Prin lupta lungă a ispitirii,În Ghetsimani sub apăsare,Ai vrut nădejdea mântuirii Să i-o asiguri prin răbdare.

Şi-ai suportat cu umilinţăPrin umbra de neascultare,Cea mai teribilă sentinţăŞi mai crudă condamnare.

Şi-astfel, vestit-ai biruinţa Prin Universul ce-ai creat,Că ai primit tăcut sentinţaSă mori pe lemn crucificat.

De-aceea-n toată veşnicia Măreaţa taină, a-ntrupării,Va fi-acea ştiinţă, şi făcliaÎn jertfa scumpă a salvării.

27 noiembrie 2007

Dor de veşnicie 66

În iubirea Lui...În iubirea Lui cea mareDumnezeu cel Creator,Are-o scară de salvarePrin harul sfânt, iubitor.

Scara e singurul Lui FiuPe crucea de la Calvar,Când pe-al hăului pustiuL-a pus piatră de hotar.

El a fost Taina ascunsăVeacuri multe aşteptată,Ştiinţa - încă nepătrunsă -Timpului fiind raportată.

Căci acei care lucrauLa a Templului clădire,De Ea ei se-mpiedicauÎn timpul de construire.

Şi-astfel piatra lepădatăCap de unghi în temelie,A fost luată, şi-aşezatăŞi-a dat Templului tărie.

Şi-oricine se va zdrobiPeste Ea, de va cădea,Jertfa sacră-l va mântuiViaţa-n etern va avea!

24 martie 2009

Dra

goste

nesc

him

băto

are

67

O, Taină scumpă!...O, Taină scumpă... a mântuirii,Din veşnicii născută şi păstrată! Cine pricepe-adâncurile iubiriiCe în mister ai fost desfăşurată?

Pentru o lume care L-a-ntristat,Şi abătută dela voinţa Sa clară,Dumnezeu pe Fiul Său L-a datPe altarul unei cruci, să moară.

Ce iubire, mult prea minunată!Ea Universu-ntreg l-a copleşit,Căci prin acest fel, manifestată,Lumile din Galaxii toate-a uimit.

Şi ea întrece, orice cunoştinţă,Iar de-alungul vieţii, nesfârşite,Minţi nemuritoare-n preferinţăStudia-vor tainele-i nedesluşite.

Şi-or afla că sunt de nepătrunsOri şi cât de mult le-ar cerceta,Căutând la Calvar, un răspuns, Subiect de veci, va fi Golgota!

Nesfârşit tezaur de înţelepciuneÎn lumina strălucită de la cruce,Va rămâne pururea-n creaţiuneTaina sacră-n susurul cel dulce!

20 noiembrie 2007

Dor de veşnicie 68

Divina ForţăExistă o Forţă CreatoareCu-originea sfântă în vecii,Puterea Ei e-atât de mareCăci sori, sisteme, galaxii,Ea le susţine în mersul lorPrin Univers ce tot mereu,Vesteşte-n mod triumfător:Această Forţă-i Dumnezeu!

Există o Forţă net SupremăÎn necuprinsa-I nemărginire,Ce e mai sus de orice temăA înţelepciunii, prin gândire.Ea nu poate fi, adjudecatăDe nimeni ‘n-al Ei apogeu,De nici-o fiinţă, ce-i creată,Această Forţă-i Dumnezeu!

Există o Forţă UniversalăNeexplicabilă în structură,De nici-o fiinţă ce-i vasalăAparţinându-I, ca făptură.În ne-nţelesu-I începutÎn prea măreţu-I procedeu,Descoperă-n tot ce-i făcut:Că Forţa este Dumnezeu!

Există o Forţă-n ,,Unic” tonCe Şi-a creat prin GalaxiiUn loc Prea Sfânt în OrionSupravegheat de îngeri mii.Acolo-i Tronul de domnieDe-apururi fiind în empireu,Din veşnicii, spre veşnicie,Această Forţă-i Dumnezeu!

Dra

goste

nesc

him

băto

are

69

Există o Forţă răbdătoareCare mult timp a suportat,În ceruri marea perturbareCând Lucifer s-a răsculat.Chiar dacă-n el s-a zămislitPăcatul, în groaznic nucleu,N-a fost distrus, ci-ngăduit,De Forţa care-i Dumnezeu!

Există o Forţă atât de mareCăci libertate a dat oricui,În vasta-I operă-n formareDin strălucirea Universului.Şi lumilor ce-au fost createLe-a arătat prin curcubeu,Că dragoste există-n toate.Această Forţă-i Dumnezeu!

Există o Forţă-n susur dulceCe-a culminat... în Univers,Când înălţat-a fost pe cruceAcceptându-Şi rolul invers;Ca-n dreptul celui cu păcatSă pătimească chinul greu,Pentru că Ea toate-a creat.Această Forţă-i Dumnezeu!

Există o Forţă SalvatoareCe-a-ncuviinţat de a muri,Ca opera-I cea creatoareSă poată sta şi-n veci a fi.Când Şi-a urcat în umilinţăAl Golgotei cumplit traseu,A demonstrat cu prisosinţă:Că Forţa este, Dumnezeu!

Dor de veşnicie 70

Există o Forţă mai presusDe orice puteri pământeşti,Şi-a fost văzută-n Hrist Isus,Prin faptele-I Dumnezeeşti.La ceruri când S-a înălţatA dus cel mai măreţ trofeu,Semne-n trup de Împărat.Această Forţă-i Dumnezeu!

Există o Forţă ce-n zidireLucrarea-Şi va fi terminat,Când după ultima nimicireA groazniclui, greu păcat,Pacea din nou se va aşterneMarcând marele-i jubileu,Reamintind... vieţii eterne:Că Forţa esteâ, Dumnezeu!

Există o Forţă când din nouPuterea-I sfântă, creatoare,’Şi va regăsi scumpul ecouÎn ne-ntrecuta ei grandoare.În Univers când şi pământulVa sta ca-un vajnic corifeu,El va-ntări pe veci Cuvântul:Această Forţă-i Dumnezeu!

Există o Forţă, ce-n mutareA Tronului Sfânt de domnie,Un alt Centru de GuvernarePământul,...va fi-n veşnicie!Un singur puls atunci va bateCa şi-un susur lin de-alizeu,Şi-o demonstra-n eternitate: Această Forţă-i Dumnezeu!

10 aprilie 2009

Dra

goste

nesc

him

băto

are

71

Ecoul IubiriiDin cerul sublim, din măreţie şi slavăO, Doamne-ai venit, aici pe pământ, Să mântuieşti omu-n iubirea-Ţi suavăCe se-afla sub păcat, de ispită-nfrânt.

Să poată s-ajungă în scumpul EdenGrădina cu raiul şi minunatu-i cămin, Păstrate intacte într-un chip omogenSpre-ai fi date iaraşi, prin harul divin.

Din marea dispută ce-a fost provocatăDe păcatul cel groaznic al neascultării, În noua creaţie, numai o singură patăVa stărui veşnic, drept preţ al salvării.

O mărturie de sânge va sta-n amintirePe fruntea înţepată şi coasta împunsă, La mâini şi picioare, când la răstignireFiinţa Divină, Ţi-a fost crunt străpunsă.

Cănd raze ţâşni-vor din mâna-Ţi divinăŞi-n a lor strălucire, vei fi ca un Soare, Vei dovedi că acolo-i tăria-Ţi deplinăIzvorând din semnele iubirii cea mare.

Şi-n nesfârşitele milenii, ale vieţii eterneVom sta şi privi contemplând veşnicia, Măreţul ideal, ce prin Tine-om discerneToţi cei mântuiţi, ce vom gusta bucuria.

S-au sfârşit necazul, durerea şi moartea,Şi suspine şi lacrimi, tânguiri şi blestem, E vremea împărţirii, însutite prin partea De răsplătire divină, ca fii ce-Ţi suntem.

Dor de veşnicie 72

Introduşi în pleiada de sori şi sistemeCu drepturi depline în vastele domenii, Vom cerceta împreună măreţele temeRâvnite cu mult dor, de-atâtea milenii.

Şi cu fiinţele sfinte, care nu au cunoscut Păcatul amarnic, ce-a tulburat veşnicia, Vom fi şi le-om spune prin ce am trecutPân-ai venit Doamne, stopând tragedia.

Şi-n imnuri de slavă, cu glas ca de tunetPrin note înalte, vom cânta ziua înnoirii, Iar bolţile cerului, vor prinde-al lor sunetDucându-l departe... în Universul iubirii.

16 februarie 2007

Pro LogosCând din cerurile înalte ai venit prin întrupareÎntr-o lume de păcate, ce trăia în neascultare,O! Isuse-ai demonstrat, că-n planul de mântuireLogosul e neschimbat, prin superba-Ţi dăruire.

Lumile ce-au fost create şi-aşezate în GalaxiiAu putut ca să înteleagă, că măreţele principii,Ce la bază au iubirea şi nu pot fi desfiinţateAu cerut jertfa curată, de la Golgota în moarte.

Pentru întregul Univers, Logosul e-al vieţii farCu-a sa mare împlinire, pe crucea de la Calvar,Unde-n crizele durerii, ai strigat cu glasul stins:,,Eli, Eli Sabactani’’! de al morţii chin cuprins.

Dra

goste

nesc

him

băto

are

73

Taina de veacuri ascunsă, ce venea din veşniciePrin jertfirea de la cruce, orişicine acum ştie,C-a fost Logosu-întrupat, că prin marea suferinţă,Ai pus capăt morţii crude, la Golgota în biruinţă.

Şi în moarte, peste moarte, ai călcat a ei putereCând supus fără cârtire, ca un miel la junghiere,Ridicat pe lemnul crucii, între Ceruri şi pământLumilor ai demonstrat, că faci voia Celui Sfant.

Tuturor ce prin credinţa, către Tine-acum privescTu le-acorzi neprihănirea, veşmântul cel alb, ceresc,Cel mai scump mărgăritar, rodul jertfei salvatoareHotărâtă şi împlinită-n planul de răscumpărare.

Astfel, prin Logos ai devenit Luceafărul dimineţii,Cel ce cheile-acum ţine, şi-ale morţii, şi-ale vieţii,Şi prin sângele vărsat, poţi acum să mijloceştiSus la tronul harului, pentru om să-l mântuieşti.

Mare Preot peste veacuri, după sfânta rânduială,A lui Melhisedec slujbă, prin cerească învoială,Săvârşeşti fără-ncetare, până harul se va-nchide,Şi a milei uşă sfântă, nimeni n-o va mai deschide .

A fost mare şi prea lung, timpul cel de aşteptarePentru-a-Ţi termina lucrarea, mântuirii în răbdare,Să poţi din nou să aduci, lumea cea primejduităPe fagaşul salvgardării, în ordinea cea stablită.

Când iaraăşi vor fi create, cerul şi pământul nou,Când rănile ce-ai primit, vor fi un veşnic ecou,Al dramaticei dispute, din cea mai grea tragediePrin Logos vei străluci, pentru timp şi veşnicie!

27 octombrie 2006

Dor de veşnicie 74

Verdictul IubiriiCând Domnul Şi-a arătatÎn Paradis iubirea-I mare,Omul făcut s-afla-n păcatFiind sub trista-i apăsare.

Deşi, el fusese avertizatCă Lucifer, răsculătorul,A fost din ceruri alungatŞi-ar putea fi ispititorul...

Adam şi Eva, n-au pututCa să biruie marea ispită,Căci amândoi ei au căzutDin starea lor neprihănită.

N-au rezistat la ispitireaLui Lucifer, cel travestit,În şarpele ce cu vorbireaPe Eva, prima, a amăgit.

Şi pe Adam nu a fost greuDe-al învinge-n încercare,El a respins pe DumnezeuŞi viaţa cea nemuritoare.

Cerul întreg îi deplângea,Fiind supuşi sub osândireÎn moartea ce se prevesteaŞi le schimbase a lor fire.

Veşmântul cel strălucitorDe-o aureolă înconjurat,Ce străjuia împrejurul lorInstantaneu s-a depărtat.

Dra

goste

nesc

him

băto

are

75

Speriaţi de-a lor înfăţişareAu cugetat să se ascundă,Şi la a Domnului chemareEi evitau să mai răspundă.

Au cusut frunze de smochinŞi-n şorţuri ei s-au învelit,Gândind, că în planul divinVeşmântul lor va fi primit.

Domnul Însuşi le-a respinsLucrarea lor după cădere,Şi în dreptate i-a convinsC-or şti de plâns şi durere.

Îmbrăcămintea lor săracăDin frunze-a fost înlocuită,De Domnul, ce ştia să facăO alta,-n vremea potrivită.

Atunci le-a dat făgăduinţaCă în cumplita vrăjmăşie,În luptă-avea-vor biruinţaPrin Sămânţa, ce-o să vie.

Au trebuit ca să priveascăLa timpu-acela îndepărtat,Când viaţa avea să renascăPeste-al blestemului păcat.

Şi când la ceasul împliniriiÎn ceruri sus, timpu-a sosit,Hristos, Sămânţa izbăviriiEl S-a întrupat şi-adeverit:

Dor de veşnicie 76

Sămânţa aceasta e IubireaCare-a crescut ca un Lăstar,Prinzând cu funii omenireaPrin jertfa cea de la Calvar.

Şi în măreaţa Sa împlinireA demonstrat cu precădere,Că numai viaţa prin jertfireVa fi din moarte şi-nviere!

Prin anii ce s-au număratÎn secole lungi şi-n milenii,Făclia-I sfântă a luminatAtâtea veacuri de vecernii.

Ea a împlinit făgăduinţaPrin forţa răului zdrobită,Şi-a anulat în veci sentinţaA morţii veşnice, rostită.

Atât de scumpă şi întinsă,Atât de sfântă şi măreaţă,Ea n-a putut să fie învinsă,Iubirea iar ne-a dat viaţă!

Adusu-ne-a-n veci biruinţa De mii de ani în aşteptare,Luând asupra Sa sentinţaExpusă-n jertfa salvatoare.

23 octombrie 2007

Dra

goste

nesc

him

băto

are

77

ContemplareCu mintea-ndreptată spre culmi infinitePătrunsă de gânduri ce sunt mărginite, Cuprins de-adoraţie spre ceruri privescŞi-n largul iubirii mă simt cum plutesc.

Meditând la puterea care-a creat toatePrin Cuvântul cel veşnic, din eternitate, Mă prostern cu respect şi duhul înfrântAşteptând umilit un răspuns din Cuvânt.

Din veacuri nescrise, ce-aduc veşniciaÎn ce-ai creat, Doamne, se văd măreţia, Şi tot ce-a prins viaţă la glasul vorbiriiSpre slava-Ţi Divină, duc sensul iubirii.

Iar planeta albastră, cu munţi şi oceane,Şi cu fluviile de-argint, ce curg diafane, Ne vorbesc de strălucirea creaţiei TaleCu flora şi cu fauna-n cânt de-osanale.

Tot cerul cel splendid, şi-ntreagă natură, Şi soarele mândru ce-şi toarnă căldură, Şi Luna argintie, şi stelele, luminând mii Se scaldă-n iubirea-Ţi, venind din vecii.

Când toate-ai creat, în forme completeŞi legi şi hotare, Le-ai hotărât înţelepte, În a şasea zi, din prea-ntinsa-Ţi lucrareTu făcut-ai şi omul din pământ şi suflare.

Fiinţă creată, şi cu înţelepciune deplină, La chip semănând cu persoana-Ţi divină, Cu caracter drept spre ascultare expusCa o coroană a creaţiei ca rege l-ai pus.

Dor de veşnicie 78

O făptură minunată după un plan stabilitO altă invenţie, nouă, din tot ce-ai zidit, În Universul fără margini, deja existent,Omul, el a fost minunea, cercetată atent.

Reprezentant investit al planetei pământ, Era în veci onorat, ascultând de Cuvânt, Şi-un viitor luminos, îi stătea drept înainte Însuşindu-şi idealuri, nebănuite de minte.

Frumosul Eden era ca model, mărturie,Când omul se înmulţea, aveau să mai fie, Şi alte Edenuri, prin Cuvânt iarăşi createCu pomi fel de fel, plini de roduri bogate.

Dar n-a fost ca să fie, suirea-n progresDin cauza neascultării, căzând în regres, Puterea, de a îndeplini voinţa-Ţi divinăEra strâns legată, de-ascultarea deplină.

În cursa, hipnotic întinsă în marea ispităCu glas omenesc, dintre ramuri vorbită, Puternicul Lucifer, ce-n cer fusese învinsA pus capăt vieţii, ce-n moarte s-a stins.

Mulţime de secole, au trecut şi s-au dusPână la împlinirea, ce Doamne, ai spus, Ca viaţa din nou, să-şi recapete sensulŞi omul gresit, să-şi îndrepte iar mersul.

La vremea împlinirii celor patru mileniiDe muncă şi de trudă şi rugă-n vecernii, La Tronul preasfânt un orologiu-a sunatŞi singuru-Ţi Fiu, prin Duh s-a întrupat.

Dra

goste

nesc

him

băto

are

79

Asemenea omului, S-a născut şi-a trăitÎn lumea de patimi, fiind om, la fel ispitit;Sămânţa promisă, făgăduinţă-a căderiiA dus lupta crâncenă, cu prinţul puterii.

Prin jertfa cea mare, la crucea Golgotei,Prin piatra cea grea, de deasupra grotei Ce-acoperea trupu-I, depus în pământ,A biruit moartea, cu-al ei crud mormânt.

A spus morţii: -NU! în dimineaţa învierii, Ducând vestea bună, spre culmile zării, Ca-ntreg Universul, de bucurie cuprinsSă tresalte în cântări, că Hristos a învins.

Dar trebuia să mai treacă zile şi mulţi ani, Până ce sub picioare pe toţi cei duşmani, Tu, Doamne,-I vei pune obţinând victoriaCa s-aibă în veci Fiul toată slava şi gloria.

Când marele-nvins ultim va fi fost Lucifer, Heruvimul puternic ce-a stârnit sus în cer, Răscularea cea mare prin a sa-mpotrivire, Atunci va fi timpul de a domni în mărire.

Contemplând veşnicia, prin prisma iubiriiUniversul superb, va da glas desăvârşirii, Pentru pacea eternă, pentru liniştea dulce,Ce-a fost cu putinţă prin jertfirea la cruce.

27 octombrie 2006

Dor de veşnicie 80

Dragoste, ce Te-ai jertfit!Dragoste, ce Te-ai jertfitTu-ai fost taina studiată,Peste vremi, necontenit,Mult dorită şi-aşteptată.

Stâncă pentru mântuireTu ai fost şi vei fi încă,Pentru omul cu gândireŞtiinţa pururea adâncă.

Şi toţi câţi s-au străduitPrin studii cu prisosinţă,Caracter ei şi-au clăditPrin sublima cunoştinţă.

Şi vor spune tot mereuCă ai fost atât de mare,Din Eternul DumnezeuIzvor sigur de salvare!

20 aprilie 2008

Cea mai frumoasa povesteCea mai frumoasa povesteE Dragostea lui Dumnezeu,Venind din veci, eternă esteÎnveşmântată în curcubeu.

Dra

goste

nesc

him

băto

are

81

Cea mai frumoasa cântareE Dragostea lui Dumnezeu, Ce-n Univers prin asumareŞi-a luat un rol de Corifeu.

Cea mai frumoasa baladăE Dragostea lui Dumnezeu,Ce n-a vrut omul ca să cadăPe-al vietii-orânduit traseu.

Cea mai frumoasa poezieE dragostea lui Dumnezeu,Ce pentru om a vrut să fieBalsamul cel din empireu.

Cea mai frumoasa epopeeE Dragostea lui Dumnezeu,Ce la Golgota a vrut să steie,Ca jertfă dreaptă, în jubileu .

Cea mai placută veste bunăE dragostea lui Dumnezeu,Ce-a dus cu Fiul împreunăDurerea tristă-n chinul greu.

Cea mai frumoasă amintireE Dragostea lui Dumnezeu,Ce poartă pe veci suvenireSemne de groază, ca trofeu.

Şi cea mai frumoasa istorieE Dragostea lui Dumnezeu,Ce stă pe culmile de glorieCăci Ea a luat păcatul meu.

28 martie 2007

Dor de veşnicie 82

Drumul DragosteiCând Dragostea te lumineazăŞi-ntreaga fiinţă-ţi spre-nnoire,Un nou curent în ea pulsează,Ca un balsam sfânt de fericire.Ea-ţi schimbă starea fireascăOrientând-o astfel spre Isus,Cel ce în firea-I pământeascăÎn umilinţa simplă S-a supus.

Când Dragostea-ţi cârmuieşte,Pe-a mării valuri, barca vieţii,Atunci Ea-n lacrimi împleteşteSperanţele din zorii dimineţii.Şi dacă în noaptea cu furtună,Tu te-ai trudit să nu te-afunzi,De n-ai fi fost cu Ea-mpreunăSub val, puteai să te scufunzi.

Când Dragostea-ţi orienteazăÎntreaga viaţă, spre mai bine,Când paşii tăi ţi-i îndrepteazăSă mergi pe căi sfinte, divine...Atunci vei fi scumpă-alinarePentru durerile ce-n suferinţe,Cu-al ei balsam de vindecare Îl torni, din sfintele făgăduinţe.

Când Dragostea-ţi călăuzeşteIntenţii, gânduri, înspre pace,Atunci pe sine ea se jertfeşteÎn toate câte în jurul ei şi face. Ea nu va mai fi ca şi-o aramă,Sau ca-un chimval zăngănitor,Care mereu în sunete cheamăVestindu-se, cu surle tuturor.

Dra

goste

nesc

him

băto

are

83

Când Dragostea e şi primeazăŞi îi dai Ei locul cel din frunte,Atunci viaţa toată guverneazăPrincipiul, prin faptele mărunte.Puterea-I cea Sfântă, iubitoareVa demonstra rodul credinţei,Căci prin veşnica-I iluminare,Va-nnainta-n culmea biruinţei.

29 martie 2007

Dragostea cea ne-nţeleasăDragostea cea ne-nţeleasăDupă prima mare-amăgire,A umplut lumile de groazăPrin cea mai tainică uimire.

Nu reuşeau ca să priceapăCum pentru singurul păcat,Al lui Adam avea să moarăSingurul Său Fiu nevinovat.

Au trebuit ca multe veacuriSă treacă-n şir ca să se ştie,Ce-nsemnează jertfa cruciiPentru-o întreagă veşnicie.

Să vadă în taina întrupăriiMijlocul singur de salvare,Peste prăpastia cea-ntinsăDe Lucifer, prin răsculare.

Şi să-nţeleagă, că tot cerulL-a eclipsat marea-I golire,Când El l-a părăsit un timpDin dragoste pentru jertfire.

29 martie 2007

Dor de veşnicie 84

AmintireEra un timp când nu ştiamCe scop îşi are viaţa în sine,Atunci eu nu Te cunoşteamŞi îndepărtat eram de Tine!...

Dar Tu, Te-ai îndurat, Isuse!M-ai căutat şi m-ai găsit,Şi bucurii scumpe, nespuse,În sufletu-mi gol mi-ai sădit.

Şi-a fost atunci o viaţă nouăUmplută de-al dragostei dor,Ce lumina ca stropi de rouăCând cerul n-are pic de nor.

Şi când cu zel şi cu ardoareToţi cei tudiţi şi împovăraţi,Prin rugi fierbinţi, stăruitoare,Sub jugul Tău erau chemaţi.

O! Cât aş da, să mai trăiescSfintele clipe, în consacrare,Mânat de dorul sfânt, ceresc,Să chem la Tine, pe oricare!...

S-aud cum sfintele Cuvinte Cad ca balsam vindecător,Peste toţi cei ce iau aminte,La-ndemnul cald şi salvator.

E vreme acum de cercetareMai mult şi tare, ca oricând,Căci semnele sunt grăitoareAl timpului sfârşit, marcând.

Dra

goste

nesc

him

băto

are

85

Să fiu ca sluga credincioasăCe-mparte zilnic hrana bună,La toţi ai săi iubiţi din casăŞi-n timp de pace şi furtună!

19 august 2007

Atât de mare-I DumnezeuAtât de mare-I Dumnezeu,Şi Universul nu-L cuprinde,Şi-a Lui mărire, în empireu Din veşnicii, Ea se întinde.

Ea înglobează şi pământulPlaneta lumii, cea albastră,Care-i creat prin CuvântulLegat de existenţa noastră.

Şi-o zi mărturiseşte altei zi,Şi în mod tăcut istoriseşte,Cum prin puterea-I rânduiAtâtea legi, ce cârmuieşte.

Fără de vorbe prin cuvinteÎşi spun etern povestea lor:Miracol viu ce le cuprindePrin forţa Lui, de Creator.

Şi-astfel se întinde măreţiaÎnvăluindu-ne în clemenţă,A Celui Sfânt, ce veşniciaEgală-i este, prin existenţă.

19 august 2007

Dor de veşnicie 86

Atotputernic...Atotputernic Doamne, eştiDin veşnicii, spre veşnicii,Când Universul cârmuieştiCu-a sale lumi, din galaxii.

Spre ele ochii-Ţi stau de gardăDin numărul complet creat,Ca-n haos să nu se piardăCăci toate sunt de admirat.

Şi când privesc la măreţiaÎn Cosmosul cel nesfârşit,Pricep în gând din veşnciaPuterii mari, cari le-a zidit.

Umil, mă plec în rugăciuneŞi mă închin pân’la pământ,Căci în lucruri, foarte buneM-ai socotit Stăpâne Sfânt!

Sunt prins în jertfa iubitoareA scumpului Tău Fiu iubit,În planul de răscumpărareLa Golgota când S-a jertfit.

Şi-astfel adus-ai la-mplinireTaina cea mare a mântuirii,Demonstrând că prin iubireŢi-ai pus sigiliul, reîntregirii.

19 august 2007

Dumnezeu cu noi

Dor de veşnicie 88

“Dar cînd a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său ... ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea.”

Galateni 4:4,5.

Dum

neze

u cu

noi

89

Clipe de luptăCând Isus în om S-a întrupat Şi-a devenit apoi pământean,O lupta grea, a avut de purtatCu Lucifer ce devenise Satan.

Şi lupta a început dela poftă,De la bogaţiile lumii, în mărire,Care nu aveau nimic de doftăŞi să-L tenteze-n a Sa umilire.

Şi-atunci, când a fost atacatDe cea mai năpraznică ispită,El S-a pregătit şi n-a mâncatSă poată avea deplin reuşită.

Lui Dumnezeu El S-a predatPrin post şi rugăciune umilă,Şi faţă de voinţa Sa, devotat,A oferit pentru om a Sa milă.

În desăvârşita Lui supunere,În acord cu voia Tatălui Său,Şi-a purtat paşii prin pulberePaşind peste adâncul de hău.

El a adus pentru om biruinţaCe-au pierdut în Raiul curat,Ai noştri părinţi, când căinţaCu greu un mileniu-au purtat.

20 septembrie 2007

Dor de veşnicie 90

Naşterea lui MesiaCând ai venit copil, Isuse!Şi planul Sfânt ai împlinit,Cuvintele ce au fost spuseDe prooroci Le-ai întregit!

.........................................

Către seară, în ziua aceeaDrumul parcurs, fiind lung,Din Nazaret până-n IudeeaDoi călători sărmani ajung.

Fiind spre ceasul înserăriiLa Betleem loc de odihnă,Ei aşteptau răspuns rugăriiDin drumeţie, s-afle tihnă.

Şi pe la case tot mergândAu parcurs întreaga cetate,Bătând la uşi, şi întrebând:De odihnire-n acea noapte.

Într-un târziu s-au bucuratCă într-un staul pentru vite,Ei au găsit locuri de culcat,Şi paturi, pe paiele răvăşite.

S-au mulţumit de găzduireCăci linişte aveau deplină,Iar vitele, în blânda privireÎşi exprimau pacea senină.

Dum

neze

u cu

noi

91

Acolo-n staul Te-ai născutŞi-n scutece-ai fost înfăşat,Din iarbă pat Ţi-au aşternutApoi în iesle-ai fost culcat!

S-au îngrijit pentru căldură,Căci vitele, în noaptea mare,Spre ieslea pusă lângă gurăŞi-au îndreptat a lor suflare.

07 decembrie 2006

Steaua şi MagiiS-au risipit pe ceruri noriiŞi-azurul clar s-a limpezit,Născându-se în inimi fioriiCând steaua sus a răsărit.

Ea aducea vestea cea bună:Că S-a născut un Pruncuşor,Ce va purta pe cap cununăCa-Mpărat Sfânt, al tuturor.

Când nişte Magi din răsăritPornita-n sfânta investigare,Voiau a şti cum s-a-mplinitMăreţul semn, atât de mare.

Mergeau cu inima-mpăcată Să vadă acel Prunc Împărat,Iar steaua pe cer, minunată,Le marca drumul, neîncetat.

Dor de veşnicie 92

Şi încărcaţi, cu daruri multeAu mers ei pân-la Ierusalim,C-au vrut dela Irod s-asculteUnde-ar fi locul cel sublim?

-La-Mpăratul, ce S-a născut,Am venit spre-a ne închina,Că steaua Lui noi am văzutPe ceruri sus cum strălucea!

S-a întristat Irod foarte multLa vestea aceasta, a auzirii,Şi tot oraşul, într-un tumultS-a tulburat, la vestea ştirii.

Şi adunând preoţii cei mariLa sinedriu, pentru a-ntreba, (Şi pe vestiţii, mari cărturari)Răspuns el le-a cerut să dea.

I-a-ntrebat unde Se va naşteMesia, Cel din veci prezisŞi dac-acel loc se cunoaşte,Dacă în profeţii stă scris?

Toţi au răspuns într-un glas:-Ar trebui-n cetatea Betleem,Fiindc-aşa-i scris şi-a rămasPrecum citim, şi cum vedem!

Irod, prefăcut, cu glas dulceLa Magi a zis, de-L vor găsi,Să-I dea de ştire, că se duceSă I se-nchine, spre-a-L cinsti.

Dum

neze

u cu

noi

93

Însă în el avea-un urât gândSă piardă Pruncul fără veste,Şi astfel tronu-şi asigurândSă ştie că în pace domneşte.

Şi Magii la drum au plecat Fiind mereu de stea conduşi,Spre Betleem s-au îndreptatCa sinceri mesageri, dispuşi.

Şi steaua îndată s-a ascunsCa să înţeleagă că-n cetate,Este un Prunc, ce va fi uns,Ca Împărat pentru dreptate.

Şi dup-un timp ei L-au aflat Şi daruri scumpe I-au adus,Pân-la pământ s-au închinatCă steaua astfel i-a condus.

Şi în ţara lor s-au înapoiatDupă un plan ce l-au făcut,Vestind despre un ÎmpăratCum El în staul S-a născut.

25 decembrie 2007

Dor de veşnicie 94

Trioul Divinei Recunoaşteri - 1În Betleem când a născut Maria, pe-al ei Pruncuşor,Sus pe cer a apărut o steaCa semn de bine, vestitor.

Un grup de îngeri în mărireCe-au strălucit ca şi o stea,Pruncul, ei L-au recunoscutŞi naşterea-I sfântă vestea.

Recunoscut de soli cereştiPrin laude în cântări rostite,S-au revărsat spre BetleemÎn imnuri, ce-au fost auzite.

Păstorii-au fost conduşi la iesleaÎn care Pruncul sta culcat,Şi-n cea mai mare bucurie Au spus ce îngerii-au cântat.

Şi tot ei au condus pe magiDin-acel Răsărit îndepărtat,Pe drumul pân-la IerusalimUnde de Prunc au întrebat.

Găsindu-L, I s-au închinatŞi-ofrande multe I-au adus,Şi au aflat că Pruncul RegeChemat este pe nume: ,Isus’.

Astfel, ei L-au recunoscutPrin Steaua sus ce-a răsărit,Şi care-n cărţi le-a indicat Că El e Împăratul profeţit.

31 decembrie 2006

Dum

neze

u cu

noi

95

Trioul Divinei Recunoaşteri - 2Şi marea L-a recunoscutCând ea se zbătea-n furie,Când vânt şi valuri a oprit,La matcă din nou să revie.

De glasul sfânt a ascultatCăci-al ei vuiet, s-a oprit,Iar luciul apei-ncet vibrândMărea pe Cel ce a vorbit.

Când Petru era peste apeMergând l-al său Învăţător,Atunci a cunoscut mai binePe al lui scump Mântuitor.

Şi când a fost să se afundeSimţind al morţii fior rece,L-a implorat atât de jalnic,Să nu îl lase să se înnece.

Moarte şi boli I S-au supusPoruncii Sale, când dureri,S-au transformat în bucuriiPrin vindecări, şi-n învieri.

Când muribunzi erau salvaţiSimplu, doar cu-n singur cuvânt, Era vremea să-L cunoascăMântuitor pe-acest pământ.

Când suflete erau scăpate Dintre-amăgirile lui Lucifer,Sosise timpul de-a înţelegeCă El venea de sus din cer.

31 decembrie 2006

Dor de veşnicie 96

Trioul Divinei Recunoaşteri - 3Dar o! ce tristă priveliştePrin chinurile morţii Sale!Chiar şi natura a doveditCă-L recunoaşte pe cale!

Şi soarele s-a întunecatLumina lui el ascunzând,Pământul s-a cutremuratIar stâncile vuiau căzând.

Iar întunericul s-a aşezatŞi-a învăluit întreaga ţară,Timp de trei ore afirmândCă Hristos avea să moară.

Atunci au crăpat morminteŞi multi din sfinţi au înviat,Şi martori patruzeci de zileEi prin cetate s-au plimbat.

Astfel, depus-au mărturieChiar sfinţii şi natura toată,Că Domnul a fost ZiditorulMurind în jertfa-njunghiată.

Mai marii lumii, nu au vrutS-accepte că-i Izbăvitorul,Că-i unic Fiu de DumnezeuAl lumii întregi, Mântuitorul.

Ale lor inimi şi-au împietritN-au voit să-L recunoască,În timp ce munţii de granitAu început să prăbuşească.

31 decembrie 2006

Dum

neze

u cu

noi

97

Pruncul din BetleemTrecut-au două mii de ani Când la Betleem în noapte, Doi străini părând sărmani Băteau pe la porţi încuiate.

Aceştia erau Iosif şi Maria Venind tocmai din Nazaret, Ca să se înscrie-n seminţia Lui David, împăratul profet.

Cetatea-ntreagă-au colindat Până la ceasul de-nserare, Şi peste tot au întrebat Un loc de-odihnă, cine are?

Dar o! Nicăieri nu au găsit Răspuns, la a lor întrebare, Decât, într-un staul încălzit De vite blânde, prin suflare.

Şi mulţumiţi ei spre odihnire Cu animale de-a-împreună, Se bucurau de-a lor privire Citindu-le-n ochi voia bună.

Aici, şi Iosif şi Maria-ndatăS-au aplecat pân’la pământ, Mulţumitori că Domnul iată,Le-a dăruit un acoperământ.

Din inimi simţeau mulţumire Pentru-a lor lungă călătorie, Din Nazaret, pân-la sosire În Betleem, ca să se-nscrie.

Dor de veşnicie 98

Căci a Împăratului poruncăEi trebuiau să o-mplinească,Avându-şi obârşia adâncă,Cetatea fiind strămoşească.

Şi-n staul, L-a născut Maria Pe Pruncul ei, Domnul Isus, Pe Cel care-i chemat Mesia Aşa cum în profeţi s-a spus.

Apoi cu mare bucurie Maria-n grabă L-a înfăşat,La sân L-a pus cu gingăşie Şi-n ieslea caldă L-a culcat.

Şi au venit devreme-n zori Să-L afle dis de dimineaţă, O grupă de câţiva păstori Să-L vadă pe copil la faţă.

Ei la părinţi le-au povestit Cum îngeri li s-au arătat, Cum de Prunc ei au vorbit Ca să-L afle, i-a îndrumat.

S-au bucurat Iosif şi Maria Când astfel, le-au povestit, Căci Pruncul lor era Mesia Din vremi de mult, făgăduit.

Şi au venit ca să se-nchine La Pruncul, Împărat vestit, Cu visterii de daruri plineMagi pricepuţi, din Răsărit.

Dum

neze

u cu

noi

99

În noapte-au fost călăuziţi De către steaua luminoasă, Şi-n Betleem au fost opriţi Intrând cu dragoste în casă.

Şi ei cu feţele s-au aruncat Plecându-se pân-la pământ, Pruncului mic s-au închinat Ca unui Împărat Prea Sfânt.

Mulţimi de daruri I-au adus Din visterii pline, deschise, Şi-n faţa Pruncului le-au pus Bucuroşi ei fiind că-L găsise.

Şi aur, smirnă şi tămâie I-au fost aduse ca cinstire, Şi-au fost rugaţi să rămâie În noapte pentru odihnire.

Ei au rămas, dar într-un vis Un înger sfânt i-a avertizat, Că drumul le-a fost interzis Pe la Irod, de-a fi înştiinţat.

Şi s-au întors pe-altă cărare Şi n-au spus visul nimănui,Ducând cu ei o veste mare Despre Copil şi steaua Lui.

22 decembrie 2005

Dor de veşnicie 100

Divinitatea lui HristosCând S-a născut Isus Hristos în staul la BetleemA apărut pe cer o stea într-o frumoasă strălucire,Ea Il recunoscuse-n prunc pe Prinţul cel SupremAl vieţii celei veşnice-n planul sfânt de înnoire.

Ea îi călăuzise în drum, pe înţelepţii dela răsăritLa staulul sărac şi umil, acolo unde Se născuse;Pe drumul ce le-a indicat, ei din iubire au venitŞi L-au descoperit, cu plecăciune închinându-se.

Oştile cereşti slăvidu-L şi ele Il recunoscuseră,Şi pe-ale Betleemului câmpii cântând Il lăudau ;Păstorilor care vegheau de strajă, le spuseserăCă s-a născut un Prunc, şi slavă mare-I aduceau.

Marea cea înfuriată, îndată Îi recunoscuse glasulŞi când a certat-o aspru, ascultase de porunca Sa,Ea s-a liniştit, potolindu-se, lăsând în pace vasulÎn care El, Creatorul vieţii şi ucenicii Săi se-afla.

Bolile şi moartea, la întâlnire, Îi recunoscuserăAutoritatea Sa supremă, ca Dumnezeu şi Creator,Şi prada lor în lanţuri, în mâna Lui abandonaserăSpre bucuria cea mai sfântă a celor dragi ai lor.

Soarele strălucitor, în ziua jertfei Îl recunoscuse,Şi la vederea groaznicului Său chin de moarte,Strălucitoarea faţă clară, de lumină-şi ascunseseCa Domnul vieţii s-aibe, de glorie veşnică parte.

Munţii, cei neclintiţi din temelii, Îl recunoscuserăCând s-au mişcat şi clătinat straşnic din locul lor,Când la strigătul Său, chiar stâncile se sfărmaseră Ele L-au mărturisit pe Domnul Sfânt că-I Creator.

Dum

neze

u cu

noi

101

Natura neînsufleţită, în chinuri, ea Il recunoscuseCă El este Hristos, egal cu Dumnezeu în entitate,Prin fenomenele terestre şi cereşti, ce depusese,O mărturie clară, despre Suprema Lui Divinitate.

04 octombrie 2006

Taina ÎntrupăriiCând ai purces din veşnicieLa Dumnezeu erai Cuvântul,Şi-n cea mai dulce armonie Doamne, ai creat pământul!

Când temeliile sale Le-ai pusPrin dragostea copleşitoare,Săltau oştirile cereşti de susÎn bucuria sfântă, creatoare.

Şi omul, Doamne, ce-ai zidit, Fiinţă acum, de-un ordin nou,În Universul mare, nesfârşit,Ducea cu el un scump ecou.

Doar Lucifer cu ai săi îngeriCe-n cer făcuse răzvrătirea,În urma marei lor înfrângeriÎşi exprimau, nemulţumirea.

Şi când el, pe om l-a amăgitAsigurându-l că nu va muri,Mâncând din pomul cel opritTristeţe mare, cerul îl umbri.

Dor de veşnicie 102

Atunci, fenomenul entropieiCe debutase grav în Univers,Prin moarte-asupra veşnicieiMutase sensul vieţii invers.

Şi astfel omul ce a fost creatDe-acum avea ca să cunoască,Urmarea propriului său păcatSădit în firea-i pământească.

El nu mai putea fi-ndepărtatDin firea-i cea răsculătoare,Decât printr-un plan adoptat,De Domnul ca răscumpărare

Şi-a trebuit ca timp să treacăVeacuri multe să se scurgă,Ca Lucifer partea să-şi facăÎn răutate, apogeul s-ajungă.

Să vadă Iubirea ce-Şi pleacăLa Golgota, întinsă pe cruce,Puterea-I, şi cum o dezbracăÎn susurul Său blând şi dulce.

29 ianuarie 2009

Împliniri TriumfătoareIsuse! Tu părăsit-ai cerul şi Te-ai născut în BetleemCa planul cel de mântuire, noi să putem să înţelegem, Şi întocmai cum s-a profeţit, Sămânţa cea făgăduităAi fost în starea cea firească, cea de păcat sălăşluită.

Dum

neze

u cu

noi

103

Trecut-au două mii de ani de când în locul cel sărac,Ca pruncuşor Tu ai venit, dar nu pe-al oamenilor plac; Ei vrut-au viaţa să Ţi-o curme, pân-la totala nimicire,Să-Ţi şteargă numele din ceruri, în opera de mântuire.

Prin pruncii cei înjunghiaţi, ce a umplut de morţi EfrataSatan a vrut să Te distrugă, gândind că îşi merită plata Pentru-alungarea sa din ceruri şi limitarea la pământ,El s-a luptat din răsputeri, să-Ţi pună viaţa în mormânt.

Dar îngerii cei păzitori au fost trimişi să Te vegheze,Părinţii umili să-i conducă şi paşii lor să-i îndrumeze,Şi-nspre Egipt fugind în noapte, ca peregrini au locuit,Până Irod, tiranul despot, sfârşitul groaznic şi-a găsit.

Dela iesle pân-la crucea, ce-a fost înfiptă pe Golgota,Te-a urmărit cu precădere, pân-a forţat demonic notaSă fii scuipat şi luat în râs şi pus între pământ şi cer,’Nălţat să vadă şi-alte lumi, ce-a fost capabil Lucifer.

Toate oştirile, cele îngereşti, precum şi celelalte lumi,Ce-n Univers alcătuiesc complexul veşnicelor culmiDe studiu şi de cercetare, s-au lămurit şi-au constatat,Că Domnul şi a Lui dreptate, la jertfa crucii-a triumfat.

Atunci în strigătul rostit, cu glas puternic: ,,S-a sfârşit!’’Sunat-a clopotul de moarte, din pieptul Celui răstignit;Pentru Satan şi-a lui lucrare, când apogeul şi-a atins,A fost momentul crucial, de spaimele morţii surprins.

Acum e ultima cercare, ca lumea-ntreagă s-o cuprindăŞi spiritul nemulţumirii, în tot pământul să-şi extindă,Să amăgească cât mai mulţi, şi acoliţi să îşi găseascăPentru sfârşitul pronunţat, de Sfânta Pronie Cerească.

Dor de veşnicie 104

Şi-au trebuit şaizeci de veacuri, ca Invincibila PutereCe a creat tot Universul, să-Şi lămurească Sfânta vrere,C-orice lucrare a întreprins, la baza Sa a fost IubireaFiinţelor, din lumi create, pentru-a cunoaşte fericirea.

Să poată astfel să înţeleagă, că nimănui nu s-a impus,Sau să-l constrângă şi oblige, de a-L iubi şi-ai fi supusLui Dumnezeu ce ţine totul, prin forţa Sa cea creatoare,Ce stăpâneşte din etern, în dragostea-I nespus de mare.

12 ianuarie 2005

Profeţia lui Simeon (către Maria)Cuprinde Luca 2,34-35.

Iat-acum c-acest Copil E rânduit în prăbuşirea,Şi la ridicarea multora În Israel, cu mântuirea!

Şi El o să fie şi-un semnCe va stârni împotrivire,Chiar atins, sufletul tău,Va suporta nenorocire!

Va fi străpuns de-o sabieC-astfel să se descopere,O, gândurile multor inimi,Care nu se mai acopere!

03 martie 2007

Dum

neze

u cu

noi

105

Marea Minune Când pe pământ, în corp uman Te-ai întrupatSă împlineşti întocmai voia Tatălui Cel Sfânt,Ah! Isuse Doamne, cerul întreg fiind eclipsatDe slava Ta, n-a înţeles misterul din Cuvânt!

Prin viaţa ce-ai trăit-o aici, în ascultare sfântăÎn care Te-ai supus curat la suflet consacrării,Ai mers la Golgota, pe calea cea mai strâmtăCa o pildă şi model ce indicau drumul salvării.

Ne-ai pregătit astfel prin dăruire şi prin umilire,Prin viaţa sfântă pusă pe cel mai crâncen altar,Cea mai frumoasă şi cea mai scumpă mântuireDin cel mai negru şi teribil şi îngrozitor coşmar.

Te-ai ridicat crescând aşa, ca din pământ aridŞi ai primit, tăcând, la Golgota blestemul sorţii,În faţa ei ai stat neprihănit fiind complet placid,Nu te-ai ferit şi ai purtat iubind emblema morţii.

O, dar pentru noi, Tu ai urcat cu greu CalvarulDucând în spate crucea, cea grea osânditoare,Şi-astfel ai revărsat iubind din abundenţă harulÎn dragostea ce Te-ai jertfit, ca preţ de salvare.

Din guvernarea morţii crude, crunt apăsătoareÎn timpul celor şase mii de ani asupra omenirii,O, Doamne, prin dragostea-Ţi nespus de mareTu ne-ai recuperat din nou prin planul mântuirii.

Ne-ai reaşezat în ordinea cea sfântă şi divinăŞi ne-am recăpătat locul, în planul de creaţiune,Ca pacea să-şi reintre iar în rosturile ei deplinăŞi-n Univers să se proclame marea Ta minune!

20 iunie 2007

Dor de veşnicie 106

Taina NepătrunsăO, Isus, al meu Mântuitor,Mă plec în rugă către Tine,Ca să-mi descoperi iubitorMisterul Dragostei Divine!

Şi-n faţa tainei nepătrunsăCare mintea n-o cuprinde,Să văd întruparea ascunsăCe-n veşnicie se va-ntinde.

Şi cât de uimitor ne-apareCând în adâncu-i cugetăm,Neînţeleasă-n rostu-i mareDacă am vrea să medităm!

Dumnezeu tare şi puternic,Cu scutece-ai fost învelit,Culcat în iesle şi nevolnicPruncuşor mic, ai devenit.

Dar totuşi, erai Creatorul,În plinătatea cea întrupată,Acel ce-ai fost SuperiorulOştirii de-îngeri, altă dată.

Deopotrivă în demnitate,Cu Tatăl în sublima slavă,Te-ai contopit prin entitateCu-o fiinţă mică şi firavă.

Unind tot ce-i dumnezeescTe-ai învelit într-un mister,Când ai luat trup omenescPentru-a face scară la cer.

2 februarie 2007

Dum

neze

u cu

noi

107

Jertfa IubiriiCând în planul sfânt, divinS-a hotărât taina întrupării,În toate lumile din UniversS-a ridicat semnu-ntrebării.

Prin veacurile ce-au trecutMinţile-au dat curs gândirii,La planul de RascumpărarePrin jertfa scumpă a Iubirii.

Dar numai când s-a-mplinitPrin Isus ce-a fost străpuns,Au început, ca să-nţeleagăCel mai strălucitor răspuns.

Să ştie astfel, ce e IubireaCu-al Ei statut din veşnicie,Că este-opusă întregii uriDin cea mai crudă tragedie.

Să ştie că prin jertfa cruciiCe-a fost tradusă la Calvar, S-a pus păcatului obstacol’Nălţând un trainic stăvilar.

Şi că-n victoria din GolgotaŞi-n întunericul din noapte,Lui Lucifer s-a dat sentinţa,I s-a tras clopotul de moarte.

02 aprilie 2009

Dor de veşnicie 108

Clipe de luptăCând Isus în om S-a întrupat Şi-a devenit apoi pământean,O lupta grea, a avut de purtatCu Lucifer ce devenise Satan.

Şi lupta a început dela poftă,De la bogaţiile lumii, în mărire,Care nu aveau nimic de doftăŞi să-L tenteze-n a Sa umilire.

Şi-atunci, când a fost atacatDe cea mai năpraznică ispită,El S-a pregătit şi n-a mâncatSă poată avea deplin reuşită.

Lui Dumnezeu El S-a predatPrin post şi rugăciune umilă,Şi faţă de voinţa Sa, devotat,A oferit pentru om a Sa milă.

În desăvârşita Lui supunere,În acord cu voia Tatălui Său,Şi-a purtat paşii prin pulberePaşind peste adâncul de hău.

El a adus pentru om biruinţaCe-au pierdut în Raiul curat,Ai noştri părinţi, când căinţaCu greu un mileniu-au purtat.

20 septembrie 2007

Dum

neze

u cu

noi

109

Cu Domnul Vieţii...Cu Domnul vieţii-n GhetsimaniM-am întâlnit în miez de noapte,Şi împresurat fiind de duşmaniM-am despărţit şi stam departe.

Când a fost prins şi-apoi legatŞi L-au luat pentru a-L interoga,Atunci mai mult m-am depărtatCăci Îl duceau spre-a-L judeca.

Cu Domnul vieţii spre GolgotaCu gloata celor mulţi mergeam,Conştient, fiind prins în forfotaUnui mister ce nu-l înţelegeam.

Şi când pe lemnul rece-al cruciiL-au ţintuit spre răstignire,M-am dus departe, cu ucenicii,De scena cruntă, întru-mplinire.

Cu Domnul vieţii... la mormântN-am fost, nici n-am participat,Aveam şi inima... şi duhu-nfrântCum moartea crucii-a suportat?

Oh! Cu greu putut-am înţelegeCum a treia zi, Domnu-a înviat,Păcat făcându-Se-n fărădelegeŞi biruind în moarte,-a triumfat.

11 februarie 2008

Dor de veşnicie 110

Botezul lui IsusSpre râul curgător, Iordan,Din prea vestitul Nazaret,Pornit-a Domnul spre IoanRecunoscut, mare profet.

El a venit, ca să-L boteze,Lucrarea lui spre-a valida,Şi astfel să-l îmbărbăteze,Să-l lămurească, încerca.

Ioan zicea, să Il oprească:-,,Eu trebui botezat de Tine,Lucrul să mi se sfarşească,Dar tocmai Tu, vii la mine?”

Drept răspuns Isus i-a zis:-,,Lasă acum, că bine şade,Ca să-mplinim ce este scrisPrin Duhul, c-aşa se cade!”

Atunci profetul L-a lăsatŞi ambii-n Iordan au păşit,Şi după ce-a fost botezatDin apa pe prund au ieşit.

Deodată cerul s-a deschisVenind pe loc, insantaneu,Aşa cum Ioan L-a descris:Ca Duhul, de la Dumnezeu.

Ca şi un porumbel venindA stat de-asupra lui Isus,Şi-n slavă mare strălucindS-a auzit, strigând de sus:

Dum

neze

u cu

noi

111

,,Acesta este Fiul Meu,În care Îmi găsesc plăcerea!De El voi s-ascultaţi mereu,Şi-mpliniţi-Mi, toată vrerea!’’

17 februarie 2008

BetaniaDintre multe mari minuniCe le-ai săvârşit, Isuse,Ca răspuns la rugăciuniCe cu dor au fost aduse...

Betania-i cea mai mareŞi ea stă la loc de frunte,Căci Iubirea CreatoareA vărsat lacrime multe!

Când odată, Tu treceai,Pe drum, prin apropiere,De la cei dragi ce-i iubeaiAi primit vestea-n durere...

Cum că Lazar e bolnav...Şi să-l vindeci, el voieşte,Trupul său, zăcând firavDe boala ce-l chinuieşte.

N-ai răspuns la invitareSă mergi la ei, de îndat’-Două zile, în depărtare,A fost timp de întârziat.

Dor de veşnicie 112

Dar o, ce se petrecuse,Între timpul de-aşteptare?Lazăr, însfârşit murise,Cu gândul la vindecare!

Când ai hotărât să mergi În Betania durerii,Şi pe Lazăr să-l dezlegi,Să-l faci fiu al învierii...

Către ucenici le-ai spus:- Hai, la Lazar să-l sculăm,Căci el doarme deja dus,E timpul să-l deşteptăm!

- Dacă doarme, este bine!Ucenicii-atunci Ţi-au zis,Nu ştiau că moartea-l ţineÎn mormântul crunt închis.

Dar pe loc le-ai povestitCă nu-i vorba de odihnă,- Lazăr, să ştiţi c-a murit,Şi nu este timp de tihnă!

O, a fost jalnică-ntâlnireaCu surorile-amândouă!Şi le-ai spus că zăbovireaLe-aducea o veste nouă...

Vestea scumpă de înviereChiar de este în mormânt...Curgând lacrimi de durere,Peste chipul Tău cel Sfânt!

Dum

neze

u cu

noi

113

Şi mergând către mormântLe vorbeai despre credinţă,De speranţa-i prin cuvânt,Rod, spre scumpa biruinţă...

- Doamne, o, de patru zile Lazăr a fost pus în raclă,Şi corpu-i spre putrezireDac-ai vrea să o desfacă!

- Crede doar şi vei vedeaCât de mare-I Dumnezeu! Dar daţi piatra alăturea!- Doamne, el miroase greu!

A spus Marta, suspinand,În timp ce lacrimi mărunte,Peste-obrazul ei curgând,Îl brăzdau cu urme multe.

Dar când totul s-a făcut După cum le-ai poruncit,Marta în linişte-a crezutÎn Cuvântul ce-ai vorbit.

Iar prin simpla rugăciuneCa norodul tot să creadă,Ai cerut, scumpa minuneDe la Dumnezeu s-o vadă.

Când la el, tare-ai strigat- Lazăre, vino afară!Glasul sfânt Ţi-a ascultatNeglijând că-l împresoară...

Dor de veşnicie 114

Peste mâini şi la picioare, Mari făsii de pânză lată... Şi-a ieşit din dormitare,Lumea rămânând mirată.

Şi-având faţa înfăşuratăÎn ştergar alb la culoare,Atunci le-ai vorbit îndată’N bucuria, cea mai mare:

- Încercaţi, şi dezlegaţi-lCăci nu-i timp de aşteptat,Şi să umble acum lăsaţi-lCăci din moarte a înviat!

Din nou viaţa şi-a-nceputSimţind dorul dragostei,Şi, ca şi când n-a dispărut S-a încadrat iar printre ei.

Şi-astfel, dup-a sa înviere,Când la surori, li l-ai dat,Ai plecat, blând în tăcereCa să mergi din sat în sat.

Şi prin ori ce loc treceaiBolnavi nu mai rămâneau,Căci pe toţi Tu-i vindecaiDe-orice boală sufereau.

27 noiembrie 2007

Dum

neze

u cu

noi

115

BetesdaOdată, când mergea IsusPe lâng-acea scăldătoare,Ce se-afla puţin mai susDe Templul de închinare...

Betesda, cum era numităUn loc al milei şi îndurării,O inimă a văzut mâhnităAşteptând ziua vindecării.

De cel bolnav S-apropiatIsus cu glasu-I mângâios,Unde zăcea, şi l-a întrebat:-Vrei să te faci tu sănătos?

-Nu are cine, când aş vreaSă mă bage-n scăldătoare,Se-aruncă alţii-n faţa meaCând apa este-n tulburare.

-Scoală-te, ridică-ţi patul,Şi-acum umblă pe picioare,Căci binecuvântări SabatulŢi-a dăruit prin vindecare!

Şi în picioare, drept în sus,El s-a sculat din al său pat,Fără-a cunoaşte că-i IsusCel ce pe loc l-a vindecat.

-Nu ţi-e permis ca în SabatTu să-ţi ridici patul de jos!Ziceau Iudeii, şi-a întrebat:-Prin cine, eşti tu sănătos?

Dor de veşnicie 116

Dar el deloc nu se gândeaL-Acel străin necunoscut,Care-i zisese: Poţi umbla!Căci Se făcuse nevăzut.

În Templu, cand l-a întâlnitIsus I-a zis: Ai grijă acum!Eşti sănătos, şi eşti fericit,Şi iată, poţi umbla pe drum...

Să fii prudent, să te păzeşti,Căci harul inima ţi-o umple!Vezi, să nu mai păcătuieşti,Mai rău să nu ţi se întâmple!

27 noiembrie 2007

În GhetsimaniCând ai ieşit în GhetsimaniIsuse în noapte, după cină,S-au bucurat cruzii duşmaniCă Te vor prinde-n grădină!

Cu săbii şi ciomege-n mână Aprozi de-ai Marelui Preot,Erau mânaţi ca de-o furtunăCe-n drumul ei distruge tot.

În noaptea cea hotărâtoareDupă ce stabiliseră-n culise,Purtau în mâini toţi felinareŞi-alţii-nălţau făclii aprinse.

Dum

neze

u cu

noi

117

În fruntea hoardei de ostaşiTrimişi de preoţii de seamă,Conducea Iuda, toţi părtaşiLa prindere, având o teamă.

Te urmăreau cât mai aproape Chiar şi Caiafa, preot Mare,Ce nu voiau ca să Te scapeDin cea mai crudă conjurare.

Dar Tu, ah, Doamne, ce ştiaiDe tot ce-avea să se-ntâmple,Mergând spre ei, - îi întrebaiCând liniştea, zarva o umple:

-,,Pe cine căutaţi?’’ le-ai zis,Cu vocea blândă de profet,Şi în răspuns, nu s-au dezis:,,Chiar pe Isus, din Nazaret!’’

,,Eu sunt!’’ şi ei-napoi au datCăzând cu faţa spre pământ,Şi când din nou, s-au ridicatAu rămas toţi fără cuvânt.

Când Petru a comis o faptăCa să servească, în apărare,Când tăind urechea dreaptăLui Malhu... ca şi răzbunare,

Pe loc de el, Tu Te-ai atinsDându-i completă vindecare,Cu mila-Ţi sfântă l-ai cuprinsŞi cu iubirea Ta cea mare.

Dor de veşnicie 118

Şi n-ai uitat atunci a-i spuneCa să-şi bage sabia-n teacă,Că toţi ce vor să se răzbunePrin sabie toţi au să treacă.

Iar către cei ce Te prindeau,Când Iuda Ţi-a dat sărutare,De le-ai spus, nu-nţelegeau,De ce Te pleci în resemnare.

Atunci, ca pe un răufăcătorTe-au înhăţat şi Te-au legat,Şi plini de ură în triumful lorTe-au dus, ca să fii judecat.

Te-au dus la Ana şi Caiafa,Grăbiţi, la Irod şi la Pilat,Dar nu ştiau că Tu eşti AlfaCel care toate Le-ai creat!

Şi-n cercetarea lor cea falsăTe-au scuipat şi Te-au lovit,Ca noaptea cea-ntunecoasă,Să ţină ascuns ce-au făptuit.

Astfel Cuvântul s-a-mplinitCe prin Scripturi ai declarat:Că toţi ai Tăi, Te-au părăsitŞi singur teascul L-ai călcat!

25 februarie 2007

Dum

neze

u cu

noi

119

Înspre Emaus Cu povara grea a întristăriiŞi-amarului ascuns în suflet,Isuse, spre-amurgu-nserării,Călăuzeşte al meu umblet!

Spre Emaus vreau s-ajung,Să duc prea sfânta bucurieLa cei care cu lacrimi plâng, Pentru-a Golgotei tragedie.

În cale mergând şi gândind, La câte s-au mai întâmplat,Altfel cum noi, nădăjduind,C-ai să devii mare Împărat...

O! să mi Te-apropii, călător,Către Emaus de-a-mpreună,Să-mi poţi fi demn însoţitorSpunând câte o vorbă bună.

De ce, oare, n-am priceput?De ce n-am înţeles CuvântulCe-a fost rostit de la-nceput,În anii vremilor, de-a rândul?

Şi de la Moise şi-alţi profeţiSă tâlcuieşti toată Scriptura,Cum între răi şi-ntre nedrepţiAveai să-ntâmpini toată ura.

Că ai să fii vândut în noapteAtunci în ceasul cel mai greu,De cel care-ntreba în şoapte:Nu cumva Doamne, sunt eu?

Dor de veşnicie 120

Că trebuia-n dureri să suferiBătăi, în biciuiri şi în scuipări,Şi crucea să o duci pe umeri,Căzând sub crude maltratări.

Să-mi tâlcuieşti tot cu privireLa câte Doamne-ai suportat, Din Ghetsimani, la răstignire Când Te-ai jertfit, crucificat.

Şi să-mi vorbeşti de înviereCum Te-ai sculat, a treia zi,Cu slava-Ţi sfântă şi putereAl mortii bold, spre-al birui.

Şi când va fi, spre înserare,Să nu mă laşi aşa mergând,Ca un drumeţ, ca orişicare,Pe lângă casa mea trecând.

Ascultă şi-a mea rugăminte:Te-aştept cu uşa descuiată,Căci ale vieţii rosturi sfinte,Le-am auzit, ca nici-odată!

Şi când va fi la sfânta masăCa să cinăm spre întremare,Când voia bună va fi-n casăŞi bucuria, sfântă-n purtare...

Când pâinea caldă aşteaptăSă fie frântă spre-mpărţire,Risipind mireasma-i coaptăCa semn al rugii, de sfinţire,

Dum

neze

u cu

noi

121

O, atunci la binecuvântare,Să retrăiesc sfânta minune,Plecându-mă spre adorareÎn preasmerita-nchinăciune...

Să înteleg c-ai fost cu mineSpre Emaus când mergeam,Şi din cuvintele clare, divineCuvântul c-altfel pricepeam.

Şi să observ c-ai dispărutÎn bucuria scumpă şi mare,Şi-astfel, ai fost de nevăzutSă duci la alţii, îmbărbătare.

Să-i consolezi pe cei rămaşiCu-a lor credinţă încercată,Şi să-i aprobi a-Ţi fi urmaşi,După-nviere, în lumea toată!

Să ducă astfel Vestea bunăLa orice neam, orice popor,Şi-n timpuri gele de furtunăSă le fii unicul Conducător!

Şi răspândind-o cu ardoare Ei să se-asigure că-ntruna,Se află în grija-Ţi iubitoareCe le-oi purta, întodeauna!

25 martie 2009

Dor de veşnicie 122

DestinLa Tine, Doamne, vin acumDin lumea de păcate,Căci Tu mi-ai arătat alt drumÎn sfânta Ta dreptate.

Şi drumul acesta, mi-este dragŞi vreau pe el să merg,Câţi ani ai vieţii de pribeagMi-ai hotăt să merg.

O ! Şi voi fi plin de bucurieMergand spre Tine sus,Spre-acele lumi ce-n măreţieÎn veşnicie Tu le-ai pus.

Le-ai presărat în UniversulAtât de-ntins în infinit,Şi mâna Ta le ţine-n mersulPrin spaţiul cel nemărginit.

Ea le conduce-orice mişcareŞi toate câte ai creat,Vestesc puterea Ta cea mareŞi care-i de nemăsurat .

Şi tot Ea şi grija mea poartăUrmărind un unic scop,Ca dintr-o lume deja moartăSă primesc în ceruri loc.

09 august 2007

Mulţumesc pentru cruce

Dor de veşnicie 124

“La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător pînă la moarte, şi încă moarte

de cruce.” Filipeni 2:8

Mul

ţum

esc pe

ntru

cruc

e

125

Jertfa ÎmplinităPrin înălţarea-I pe crucePrin moartea ce-a biruit,Viaţa pentru-a ne aduceIsus, jertfa Şi-a-mplinit!

Sacrificiul Său prin SineCe se întinde-n infinit,În favoarea noastră ţinePentru că El ne-a iubit!

Inima de-acum e plinăDe-acea sfântă bucurie,Şi de pacea cea deplinăPentru-ntreaga veşnicie.

Iar în timp ce Îl strigămPrin sinceră rugăciune,El ne va-ntări, să stămDin foc fiind un tăciune.

Stând în faţă în picioarePentru noi, va mijloci,Şi de hainele-s murdareTotuşi, ne va-ndreptăţi.

Şi ne-o da în al Său harCununa cea mult dorită,Ce o vom primi ca darPrin jertfa cea împlinită.

02 aprilie 2009

Dor de veşnicie 126

Omul Durerii(Cuprinde Isaia 53)

Cine-a crezut ce se vestisePrin Duhul Sfânt poporului?Cine braţul Său cunoscuse,Ca braţul tare-al Domnului?

Căci a crescut, înaintea LuiCa o Odraslă şi-un Lăstar,Din brazde-ale pământuluiUscat, fără de ploaie-n dar.

N-avea mărire-n frumuseţe,Nici strălucire să ne-atragă,Dar în conceptele-I măreţe El avea dragostea întreagă.

Nimic nu avea să ne placă În drumul jertfei salvatoare,Şi-nfăţişarea-I prea săracăLa mulţi era respingătoare.

Dispreţuit de noi ca oameniŞi drept numit Omul durerii,El a chemat la Sine fameniÎn susur dulce-al mângâierii.

Ca om obişnuit cu suferinţaPrin lipsuri şi nevoi trecând,A demonstrat ce-i umilinţaVestea cea bună predicând.

Mul

ţum

esc pe

ntru

cruc

e

127

Când obosit, crucea duceaEra dispreţul făr-de teamă,Încât privirea-ţi se-ntorceaŞi noi nu am luat în seamă.

Însă-ale noastre neputinţe În trupul Său El le-a purtat,Căci boli şi multe suferinţeAsupra Lui toate le-a luat.

Dar noi crezut-am că-I lovitDe Dumnezeu Cel Creator,Şi-aspru smerit şi pedepsit,Ca bun exemplu, al tuturor.

Dar El, era atunci străpunsDe ale noastre mari păcate,Cu suliţa, în coastă împunsDe bună voie-a primit toate.

Pedeapsa care-aduce paceCu-al ei calvar L-a copleşit,Dar rănile-i ce-a putut facePrin jertfa Lui ne-a mântuit.

Ea a fost pusă asupra LuiÎn rolul Sfânt de Mântuire,Căci Tatăl n-a dat nimănuiSolemnul plan de izbăvire.

Noi rătăceam şi bâjbâiamCa oi, de turmă rătăcite,Şi pretutindeni pribegeamPe căi deloc necunoscute.

Dor de veşnicie 128

Şi-n drumul vieţii fiecare Străin mergea pe calea lui,Neauzind dulcea chemareÎn glasul sfant al Domnului.

Dar El a făcut ca să cadăAsupra Lui, ca şi-un izvor,Nelegiuiri multe, grămadă,Strânse-n păcatul tuturor.

Când a fost crâncen chinuitNu a deschis gura-I de loc,Şi când cei răi L-au asupritA răbdat proba cea de foc.

Ca un miel spre măcelărieCând îl aduci pentru tăiere,Tăcut mergea, ca jertfa vieÎn clipele-I, de grea durere.

Şi ca şi-o oaie, ce stă mutăCând ea-i dusă la tunsoare,Nu a deschis gura-I tăcutăÎn cea mai cruntă apasare.

Când a fost dus la judecatăCine din cei din acea vreme,Crezut-au ca-Şi merita platăLovit de-ale lumii blesteme?

Cine crezut-a c-a fost ştersEl, de pe pământul celor vii,Ca iar să-aducă în UniversPacea cea sfântă din vecii?

Mul

ţum

esc pe

ntru

cruc

e

129

Lovit de moarte când a fostSub vina strânsă, a tuturor,Cine-a-nţeles al vieţii rost Că S-a jertfit pentru popor?

Groapa I-a fost între cei răi,Mormântul Lui cu cel bogat,Dar pentru toţi duşmanii SăiEl pân-la moarte S-a rugat.

Măcar că El nu-a săvârşitCa om trăind, nelegiuire,Nici vicleşug, nu s-a găsitÎn inima-I şi-a Lui vorbire,

Găsit-a Domnu-n a Sa caleSă-L umilească-n suferinţă Ca imnuri sfinte şi-osanaleSă aibă-n veci recunoştinţă.

Dar după ce viaţa-Şi va daJertfindu-Se pentru păcat,Trăind în veci, va constata:Nu în zadar, morţii S-a dat!

Sămânţa-I sfântă de urmaşiEl va vedea cu bucurie,Cum în credinţă primii paşiŞi-i pun pe Sine-Şi, temelie.

Astfel, în zilele ce vor urmaLucrarea-I mult va propăşi,Căci nimeni nu o va curmaDin mersul său, de-a ispăşi.

Dor de veşnicie 130

În Duhul Sfânt s-o învioraCând rodul muncii va privi,Şi dragostea Lui, tuturoraPrin harul sfânt, va împărţi.

Prin sfânta Lui neprihănirePe multi păcătoşi îi va pune,Dup-a lui Dumnezeu voireÎn viaţa ce n-o mai apune.

Pentru-c-a luat asupra Lui Poveri de mari nelegiuiri,Primi-va în planul CeruluiPuteri regeşti, între măriri.

Şi pentrucă Însuşi pe SineDe bună voie S-a predat,La moarte fără împotrivireEl va fi şi Preot şi Împărat.

În rândul celor fără legeCei răi L-au pus şi socotit,Spre a se vede şi înţelegeCă pentru om El S-a jertfit.

Astfel, păcatele El a purtatA celor mulţi, foşti vinovaţi,Şi pân-la moarte S-a rugatLa Tatăl Său spre-a fi iertaţi.

17 februarie 2008

Mul

ţum

esc pe

ntru

cruc

e

131

Când sus pe cruce...Când sus pe cruce-n dăruirePrin jertfa mare m-ai născut,Doamne-n plan de mântuireGarant etern Tu Te-ai făcut!

Şi mulţumiri se cade adusePentru prea sfânta biruinţă,Că slava Ta, Doamne IsuseTu-ai prefăcut-o-n umilinţă!

De aceea vreau lângă Tine,Isuse Doamne, să mă ştiu,S-ascult cuvintele-Ţi divineCe n-au sunat în loc pustiu.

Ci şi-au găsit ecou în sufletTrezindu-mă din dormitare,Ca-n paşii vieţii şi în umbletSă nu alunec, spre pierzare.

Să mă ridic şi-n ciuda sorţiiCe-am moştenit-o prin păcat,Să pot scăpa de vraja morţiiPrin sângele, ce L-ai vărsat!

Şi-acolo, în sfânta veşnicieSă fiu nedespărţit de Tine,Să gust din scumpa bucurieA trăirilor de farmec pline!

18 februarie 2008

Dor de veşnicie 132

Ştiinta MântuiriiHristos, Cel răstignit pentru păcateAici, în jertfa sfântă şi neprihanită,E subiect de cea mai fină meditare,Pentru om, în iubirea-I descoperită.

Hristos, acel ce-a înviat din morţiA treia zi, dintr-un mormânt păzit,De-ostaşi romani ce stau în strajă,E subiect, de cercetat şi de gândit.

Hristos, cel înalţat iaraşi în slavaLa tronul Tatălui Său de domnie,E subiect de grandioasă înălţareCăci El venea din marea veşnicie.

Aceasta este-o ştiinţă a mântuiriiCe trebuie aici, acum s-o învăţăm,S-o ducem pretutindeni cu putereŞi pentru ea noi să ne consacrăm!

11 februarie 2008

Valoarea CruciiSus, pe dealul Golgotei, din lemn o cruceDumnezeu Şi-a ridicat;Ea e-un monument, care aminte va aduceOmului, că e răscumpărat.

Mul

ţum

esc pe

ntru

cruc

e

133

De la ea, s-a răspândit în spaţii confirmareaCă prezenţa Sa e iubitoare,Dragostea Şi-a întregit prin jertfă afirmarea:Viaţa veşnică-i biruitoare!

Crucea este argumentul Dragostei sublimeCel ce-a uimit Universul,De aceea, toate lumile celeste, ce Îi aparţine,În lumina ei văd şi reversul.

De la ea a răsunat, străbătând prin GalaxiiStrigătul de moarte: ,,S-a sfârşit!’’De la ea s-a-mprăştiat Dragostea în raze vii,Arătând cât omul este de iubit.

De la ea, sinistru, s-a tras clopotul de moartePentru Lucifer, răsculătorul,Când la strigătul cel grav, a intrat în noapte,Şi-n mormânt Mântuitorul.

Crucea! Ea a fost şi este, şarpele de-aramăRidicat de Moise în pustie;Ea de douăzeci de veacuri mereu cheamăPe acei cu dor de veşnicie.

Fiindc-atât de mult a iubit Dumnezeu lumeaCă pe singurul Său Fiu L-a dat,Dragostea cea sacră, ea în veci va rămânea,Obiect de studiu şi de meditat.

07 februarie 2007

Dor de veşnicie 134

Marea BiruinţăIsuse Doamne, ce-ai găsit aleasa caleSă porţi asupra-Ţi vina noastră grea,Ai renunţat la cer, la laude în osanaleSă suferi aici ura, invidia şi vorba rea!

A trebuit ca lupta s-o reei dela-nceput,De unde-Adam şi Eva, ei biruiţi au fost,Să ne ridici din starea-n care am căzut,Prin multă rugăciune şi prin aspru post.

Ai vrut păcatul, ca în veci să-l dai afară,Să-l elimini din inimile noastre apăsate,Şi ai învins definitiv, pentru a treia oară,Când Lucifer spera că stapâneşte toate.

Peste prăpastia adâncă făcută de păcat,Te-ai interpus ca şi o punte, în întrupare,Pământ şi cerul, prin lacrimi le-ai sudatPrin dragoste, trăind în sfântă ascultare.

Şi-ai arătat că-i cu putinţă omului finitSă ţină, din iubire, măreaţa sfântă Lege,Şi-n ascultarea, de Dumnezeu cel infinit,Stăruitor spre ceruri, el să poată merge.

I-ai oferit în dar cel mai curat veşmântHaina cea albă, fără pată, a îndreptăţirii,S-o poarte iarăşi când va fi în raiul sfânt,Din nou, să guste cupa plină a fericirii!

17 februarie 2008

Mul

ţum

esc pe

ntru

cruc

e

135

Pân-la Cer...De la pământ şi pân-la cerNu-i prea departe,Domnu-a-nvins pe LuciferDându-l la o parte. L-a-nlăturat în jertfa sfântăDe sus, de la Calvar,De-aceea inima îmi cântăMărind al Său har.

De la pământ şi pân-la cerCalea este aproape,Nu e cuprinsă de misterDomnul stă pe ape,Spre El păşesc încrezătorSperând în credinţă,Şi-am să ajung învingătorPrin sfântă umilinţă.

De la pământ şi pân-la cer Drumul nu este lung,De-ar fi furtuni şi aprig gerLa Domnul meu ajung.Şi am să cad pe pieptul SăuLa marea întâlnire,Uitând totul, ce-a fost răuPrin marea Sa iubire.

4 iunie 2007

Dor de veşnicie 136

Ghetsimani şi GolgotaŞedea Isus în GhetsimaniCu mâinile-n funii legate,Prins de Preoţi şi RomaniToţi fiind plini de răutate.

El noaptea a fost vândutDe ucenicul Său trădător,Însă, de bună voie a vrutCa să nu strice planul lor.

Blând şi singur S-a lăsatPrins de hoarda de mişei,Dar minuni El le-a arătat La cei mai mulţi dintre ei.

Şi în noaptea cea adâncăDus la Caiafa şi la Pilat,Nu voiau să-I spună încăDomn al vieţii şi Împărat.

La întrebat, la judecată:-,,Eşti Fiu al lui Dumnezeu?’’Şi El a răspuns de-ndată,-,,Da! Acela sunt chiar Eu!’’

-,,Ba mai mult vă zic acumCă pe-acest Fiu al Omului,Îl veţi vede pe-un alt drumVenind, sus pe norii cerului!’’

Şi atunci, o, Marele PreotHainele sfinte şi-a sfâşiat,Zicând: ,,A spus singur tot!’’,,Iată, El acum e vinovat!’’

Mul

ţum

esc pe

ntru

cruc

e

137

Unii L-au scuipat pe faţă,L-au bătut, L-au pălmuit,Şi-alţii Îi strigau cu greaţă :- ,,Spune, cine Te-a lovit?’’

Când apoi, L-a încoronat‘Ntr-un vacarm al forfotei,Gloata întreaga L-a urmatSus, pe muntele Golgotei.

În fruntea ei mergea IsusPlin de sânge-n maltratări,Şi-n tăcere, greu Şi-a dusCrucea-I, fără murmurări.

După ce-a fost răstignitPunând crucea în pământ,Hainele Lui le-au împărţitCum scris este în Cuvânt.

Iar Pilat spre-a se-nţelegeCine-I acel, dintre tâlhari,A scris cum că El e Rege,De-asupra, cu slove mari.

29 martie 2007

Dor de veşnicie 138

Dragostea în jertfăDragostea atât de mare Ce-a avut-o Dumnezeu,E prilej de consacrarePentru mine, tot mereu.

Ea-mi trezeşte-n orice ziUrechea, ca eu s-ascult,Legea Sfântă de-a păziDin tot sufletul, mai mult.

Ochii Ea îmi lumineazăSă înţeleg că neîncetat,În pace se-ntruchipeazăÎn ce-i sfânt, ce e curat.

Ea e vectorul ce-aduceSufletul, mereu mai sus,Pân-la Golgota la cruceUnde viaţa Şi-a depus.

Să-mi aducă mântuireaA suferit pân-la moarte,Ca să-mi aflu izbăvireaÎn pustia neagră noapte.

Niciodată! Şi nicicând,Nici în scumpa veşnicie,N-oi avea vorbe putândDragostea a o descrie.

Crucea dusă şi CalvarulL-alte lumi vor povesti,Cât de mare a fost harulPentru om, de-al mântui.

Mul

ţum

esc pe

ntru

cruc

e

139

Strigătul ce-o să răsuneCe prin jertfă îl înţeleg,Dragostea ea îl va spunePrin tot Universu’ întreg.

30 martie 2007

După GolgotaÎn lupta grea a suferinţei,În Ghetsimani în părăsire,Hristos în culmea umilinţeiRăbdat-a tot, fără cârtire.

Când “Eli, Eli, Sabactani!’’A pronunţat sus la Calvar,În crugul vremilor de aniA fost înscris cerescul har.

Un strigăt tare din Golgota A anunţat cer şi pământul,Că după cruce, va fi grotaUnde era gătit mormântul.

Şi-acolo, până la înserareDomnul Isus trebuia pusDe cetăţenii de rang mareAi clasei celei mai de sus.

Căci era zi de pregătireŞi-n acel Sabat ce urma,Era şi Pastele, în amintirePentru poporul ce-l serba.

Iar după sfânta mărturie:,,Că în trei zile va-nvia!’’Ei ce-au făcut, fără să ştie?Că-n profeţii de mult scria.

Dor de veşnicie 140

Şi-astfel, Iosif şi Nicodim,S-au dus spre casă-ndureraţi,C-au pus în jale-n ţintirimUn Om din marii învăţaţi.

Era El Fiu de Dumnezeu,Aşa cum fost-a învinuit?Şi dacă ,,da!’’ ce apogeu,A fost în tragicu-I sfârşit?

Şi ce va fi de-aici-nainteDac-o învian a treia zi,După cum şi-aduc aminteCă a îndrăznit a profeţi?

Va fi El Marele ÎmpăratAl neamului greu asuprit,Ce de Romani e subjugatŞi întruna este pedepsit?

Se v-aşeza, oare din nouDupă înviere, Împărăţia?Acum când tragicul ecouA stins din suflete făclia?

De gânduri fiind frământaţiCălătoreau încet pe cale,Fiind în totul concentraţiLa lucruri supra-naturale.

Căci iată după-ntunecarePământul s-a cutremurat,Atât de groaznic şi de tareCă stâncile s-au despicat.

Mul

ţum

esc pe

ntru

cruc

e

141

Au fost acestea nişte semneCă-originea Sa este divină?Sunt mărturii să-i îndemne?S-aştepte-n linişte deplină?

Şi consolaţi, în al lor cugetC-au săvârşit o faptă mare,Şi-n inimă, cât şi în umbletA început o preschimbare.

Când mai apoi după-nviereI-a luminat Duhul cel Sfânt,Şi-au pus întreaga lor averePe-altarul sacrului Cuvânt.

Şi vestea bună a mântuirii,Au propagat-o în suferinţi,Fiind martori vii ai împliniriiCele profetice-n făgăduinţi.

S-au bucurat că ÎmpărăţiaA fost de ei, aşa aproape,Cum le zicea mereu MesiaS-o caute şi să n-o scape!

Şi numai cei ce dau năvalăSunt siguri de intrare în ea,Căci numai ei, fără-ndoialăVor birui-n lupta cea grea.

De-abia atunci au înţelesLucrarea Sfintei Împărăţii,Când le vorbea atât de desCăci El venea din veşnicii.

25 februarie 2007

Dor de veşnicie 142

Chinurile SuportateChinurile grele, suportate,Scump Isuse, pentru mine,Le-a voit Sfânta DreptateCând eram străin de Tine!

Ele, în planul de mântuireToate-au fost menţionate,Rând pe rând, în împlinire,Toate au fost confirmate.

Începând din GhetsimaniCând prin rugă-ai biruit,Ai iubit pe-ai Tăi duşmaniŞi lor nu Te-ai-mpotrivit!

Te-ai lăsat prins şi legatNoaptea ca un infracator,Spre-a putea fi judecatC-ai fi fost un răufăcător.

Dus la Ana, la Caiafa,Şi la Irod şi la Pilat,N-au văzut că erai AlfaDumnezeu Cel întrupat!

Ducând tot greul în spateSpre-al Golgotei viu altar,M-ai iubit până la moarte,Şi mi-ai dat cerescul har!

29 martie 2007

Mul

ţum

esc pe

ntru

cruc

e

143

Când Dragostea...Când Dragostea, pe SineS-a dat ca jertfă la Calvar,Natura a spus c-o susţineMărind Sfântu-I itinerar.

Cutremurul cel de pământŞi Soarele ce s-a întristat,Au declarat că-n legământPrin jerfa crucii a triumfat.

S-a coborât din demnitatePrin umilinţa cea mai mare,Arătând că-n jertfă poateSă înceapă o nouă lucrare.

Ca o pecete neschimbatăÎn raze-aprinse luminând,Rămâne-o flacără-nălţatăDin jar de foc Ea izvorând.

Neînduplecată în gelozieS-ajungem la desăvârşire,Va îndrepta spre veşnicieA noastră fiinţă-n şlefuire.

Nimic nu e mai maiestosSub cer şi dincolo de cer,Ca Dragostea, ce aici josŞi-a dezvoltat al Ei mister.

Exemplul Dragostei divine,Ea, eterna forţă-n Univers,A demonstrat că îl susţineAsigurându-i al său mers.

07 martie 2007

Dor de veşnicie 144

Har şi JertfăCând ai bătut la poarta meaCa să-Ţi deschid întaia oară,Isuse scump, loc prim în ea,Ţi-am oferit în fapt de seară.

Tu vreai atunci ca să cinăm,La masa cea sacră-mpreună,De vorbă-n dragoste să stămCa şi prieteni când s-adună.

Să-mi spui despre iubirea TaŞi despre harul Tău cel mare,Ce-ai arătat, când la GolgotaTe-ai pus ca punte de salvare.

Şi cum peste-abisul pierzăriiCu-al său hotar de netrecut, Te-ai strămutat în largul zăriiPrin jertfa crucii, recunoscut.

Te-ai interpus, între pământCum şi-ntre cerul, bulversat,De-acelaş rău, rămas înfrântCând din mormânt ai înviat.

Prin lupta ce-a fost câştigată,Prin confruntarea de milenii,Mă văd în jertfa prea curatăAdusă-n ceasuri de vecernii.

23 ianuarie 2005

Mul

ţum

esc pe

ntru

cruc

e

145

JertfireaCând planul cel de mântuireA fost gândit pe jertfa mare,A singurului Său Fiu iubit,Ceru-a rămas în consternare.

El a început să urmăreascăCea mai fantastică-mplinire,Din taina cea necunoscută Care-a surprins prin dăruire.

Un gol mare a fost în ceruriCând Tatăl Sfânt a hotărât,Ca Fiul Său să Se întrupezeAici, în lumea care L-a urât.

Voind, S-a lăsat crucificăriiDeşi, El ar fi putut fi salvat,De oastea cerului, de îngeri,Ce-au suportat şi au răbdat.

Şi Însuşi Dumnezeu a fostLa grea-ncercare-n Fiul Său,Căci El cu Tatăl au fost unaÎn drama cruntă, cu cel rău.

El capul Şi-a plecat murindŞi-a luat cu Sine în pământ,Stâlpii împărăţiei lui SatanBiruind astfel prin mormânt.

15 aprilie 2007

Dor de veşnicie 146

În faţa MisteruluiCând în vastul cer Lucifer s-a răsculatDucând printre îngeri duh de răzvrătire,Un mister neîntâlnit a trebuit descifratDându-i fenomenului, falsa-ndreptăţirie.

Isus, Fiu de Dumnezeu, a arătat măreţia,Dreptatea, cum şi bunătatea Creatorului,Ce stau în principiul, Legea fiind temeliaFericirei din prezent, cum şi-a viitorului.

Toţi locuitorii cerului şi ai lumilor celesteFiind nepregătiţi, n-au putut să înţeleagăNici natura, nici urmările în rău, funeste...Trebuiau să vadă, desfăşurarea întreagă!

Trebuiau să se convingă, şi toţi au privitLa-ntinderea luptei, între bine şi rău,Şi-au rămas uimiţi, când la cruce părăsitA strigat Isus, chemându-L pe Tatăl Său.

Şi-au înţeles clar, c-atitudinea lui LuciferCe şi-a apărat-o, c-ar fi fost nedreptăţit,Ajutat cu precădere şi de îngerii din cer,A fost falsă, dar la cruce, ei s-au lămurit.

Scumpă va fi clipa, când pacea-ntregiriiVa fi anunţată, şi-n ceruri şi pe pământ!Căci atunci va-ncepe, veşnicia mântuiriiPromisă de Domnul, prin sfântul Cuvânt.

15 aprilie 2009

Mul

ţum

esc pe

ntru

cruc

e

147

Noua AşezareO, Doamne, fă-mă-n stareCa să-nţeleg dragostea Ta,Ca să pricep cât e de mareÎn jertfa sfântă din Golgota!

Să înţeleg că pentru mineTu cerul sfânt Ţi-ai părăsit,Ca să mă ai iar lângă TinePrin veacuri fără de sfârşit!

Când cerurile şi pământulVor intra-n noua lor zidire,Iubirea sta-va în CuvântulCe-o lumina-n desăvârşire.

Şi când veşnicia zguduităDe drama marei răsculări,Va fi deapururi reîntregităÎn planul scumpei aşezări...

Atunci-al vieţii sfânt elixirÎl voi gusta cum Tu ai vrut,Turnat din preasfântul potirAl dragostei, de la-nceput!

S-aud în vorbele-Ţi divineVoinţa Ta cea Salvatoare,Că ce-ai creat Îţi aparţineÎn planul de răscumpărare!

13 februarie 2009

Dor de veşnicie 148

Mulţumesc, pentru Cruce!Mulţumesc lui Dumnezeu pentru cruce,Pentrucă prin cruce fericit sunt lângă El!Căci Şi-a făcut milă prin chemarea dulceÎndreptându-mi paşii spre un candid ţel.

Mergând cu speranţă pe calea cea bunăMă predau cu totul pe-al Lui sfânt altar,Vreau să îmi duc crucea, în zi de furtună,Şi să-mi plec genunchii la Tronu-I de har.

Zilnic vreau prin cruce să privesc în susSpre cerul albastru cu-ascunse splendori,De-unde aştept să vină, Domnul meu IsusÎnsoţit de îngerii, zeci de mii, pe nori.

Şi să-I văd mărirea sacră, din vecii,Ce Şi-a dezbracat-o şi-a venit ca Prunc,La ieslea din staul, în dulci simfonii,Şi spre ea cu-ardoare inima-mi arunc!

17 aprilie 2008

Divina DespărţireÎn slăbiciunea firii noastre, Domnul Isus în umilinţăA fost făcut desăvârşit, prin cea mai cruntă suferinţă;Sufletul Său a fost transpus pe-altarul jertfei de păcatFăcând ruptura dintre El şi Tatăl Sfânt cu-adevarat.

A fost nevoie ca întunericul să se adune în jurul SăuCând Dragostea Nemărginită L-a părăsit în ceasul rău,Când Tatăl Şi-a retras favoarea protecţiei Sale divineDomnul Isus sta-n locul nostru, sub a păcatului origine.

Mul

ţum

esc pe

ntru

cruc

e

149

Acum, orice păcătos va şti, că trebuie ca să cunoascăExperienţa grea şi-amară, pe care chiar s-o retrăiască,Cum întunericul grozav, pe Cel ce în planul mântuiriiL-a-nvăluit şi L-a cuprins, supus fiind sub legea firii.

În planul de răscumpărare, era cuprins un vast mister:Ca Cel Neprihănit să rabde, durerea-ntre pământ şi cer,Pe cruce să sufere sub torturare, mânia Tatălui DivinCând la Calvar L-a părăsit, bându-Şi tot paharul plin.

Nu din motiv de răzbunare pe al Său Fiu Şi-a părăsit,Ci din motivul de durere, când sus pe cruce răstignit,El suferea nevinovat pedeapsa, primului mare păcatCe prin cruzimea-i nemiloasă pe amândoi I-a separat.

Această sfântă despărţire în Forţa Veşnic Creatoare,A pus pecetea confirmării, în planul de răscumpărare,Căci, altfel, nici nu s-ar fi putut, aduce la desăvârşireMăreaţa Taină ce ascunsă, s-a regăsit prin răstignire.

Evenimentul din Golgota a marcat vestea bucurieiCă între Puterea Cea Divină, în veacurile veşniciei,O despărţire niciodată, deloc nu se va mai produceCăci nimicit a fost păcatul, în jertfa mare dela cruce.Nenorocirea ce-a produs-o în cele două lumi createFermentul cruntei răzvrătiri, asupra minţilor dotate,Cu-nţelepciune de-a alege, şi a-L iubi pe Dumnezeu,Nu va veni de două ori, pe-al veşniciei sfânt traseu!

Dacă în lumea îngerescă păcatul şi-a aflat nucleul,Aici, în lumea omenească, frecvenţa a atins apogeul,Prin faptul c-a adus la cruce, Dumnezeirea pironităSă poată vedea şi-alte lumi, lucrarea lui desăvârşită.

Dor de veşnicie 150

Perfecţiunea cea divină, în vasta-I lucrare a creării,A eşuat şi a dat greş, în scopul sacru-al guvernării, Prin apariţia păcatului, ce în Lucifer a prins fiinţăŞi-a perturbat creaţiunea, cu ne-ntrecuta-i iscusinţă.

Dar Dumnezeu nu a admis, păcatul să rămână veşnic;Prin planul cel de mântuire, El a creat cadru prielnic,Ca orice fiinţa înţeleaptă, să poată face constatareaCă în Fiul Său unic jertfit, a acceptat răscumpărarea.

Şi când în ziua cea mai scumpă, a fericitei veşnicii,În ceruri, şi îngerii şi oamenii, vor reintra în bucurii,Vor recunoaşte prin cântări, de laudă şi mulţumire,Că Dumnezeu Şi-a completat, creaţia în desăvârşire.

29 octombrie 2006

Ceas de rugă

Dor de veşnicie 152

“Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu min-tea; voi cânta cu duhul, dar voi cînta şi cu mintea.”

1 Corinteni 14:15.

Ceas

de ru

gă

153

Doar, o RugăciuneDistanţa dintre noi şi DumnezeuE doar o rugăciune,Ce-o înalţ cu gând pios mereuCa jarul din tăciune.Când Lui Îi spun tot ce m-apasăÎn grele strâmtorări,Mă simt că nu-s străin de casăMă ţine, în încercari.

Distanţa pân-la tronul cel de harE doar o rugăciune,Şi Domnul ia aminte, iar şi iarCe inima Îi spune.Când duhul mi-e peste putinţăMâhnit, la El alerg,Să-mi dea puteri spre biruinţăPe cale ca să merg.

Distanţa dela mine pân-la cerE doar o rugăciune,Prin ea mă-nalţ, prin ea nu pierLa margini de genune.Prin ea ajung în Sfânta audienţăA Celui care m-a zidit,Şi-L rog, să-mi acorde clemenţăSă-mi ierte ce-am greşit.

08 noiembrie 2007

Dor de veşnicie 154

Să vii, Isuse !...Să vii Isuse, să vii în curândCă şase mii de ani’s-aproape;Copii Tăi Te chem plângândŞi ne-ntinaţi, ei vor să scape,De răul tot ce-l văd curgând,Ca şi-un potop toate-necândPământul, prin noian de ape.

Acum ei sufletul îşi chinuiescDe atmosfera grea, presantă,De tot ce-i rău, şi-l osândescPrin pregătirea sfântă, înaltă,Ce tot mai mult desăvârşesc.De-aceea Ţie-Ţi mulţumesc,Că e deschisă-a vieţii poartă.

Să vii Isuse, căci Te-aşteaptăAi Tăi urmaşi, mult prigoniţi,Ce prin cuvântul lor şi faptăSunt martori treji în suferinţi,Urcând pe calea cea dreaptăVestind a Ta sfântă răsplată,La post, străjeri sunt neclintiţi.

- Mai e, oare, mult din noapte?- Mai e până-n răsărit de zori?L-aceste-ntrebări prin şoapte,Ei dau răspuns, ca veghetori:- Va fi spre dimineaţă, noapte,Holdele de grâu sunt coapteŞi-aşteaptă acum secerători!

23 octombrie 2006

Ceas

de ru

gă

155

Cuvânt de RugăAş vrea Isuse către TineCuvânt de rugă să-l înalţ,Să Te apropii lângă mine,Picioarele să îmi descalţ.

Să fiu cu frică şi respectCa şi la rugul cel aprins,Arzând nemistuit şi dreptÎn flacăra de foc nestins.

Să mă închin şi-n umilinţăLa locul cel curat şi sfânt,În liniştea păcii-n credinţăSă-mi împac duhul înfrânt.

Doamne, vreau ca să auziRuga când Ţi-o adresez,Şi-n speranţa că răspunziSă stăruiesc şi să veghez.

Să rânduiesc cu dreptateUmblări, fapte şi cuvinte,Şi să trăiesc cu sumpătateCe este scris în legăminte.

Să-mi făuresc un caracterÎntocmai cum mi-ai arătat,Când ai venit aici din cerÎn Omul ce Te-ai întrupat.

Ai suportat marea povarăA păcatului, ce mă apasă,Şi-ai înalţat la cer o scarăCa să pot urca spre casă.

Dor de veşnicie 156

Pe scara sfântă pregătităSă am puteri să urc voios,Cu inima-mi mereu sfinţităSă nu devin cumva fricos.

Să mă ajuţi, privind in faţăSă pot vedea în străluciri,Cea mai dorită dimineaţăDin ziua scumpei mântuiri!

25 martie 2007

Isuse, lângă Tine!...Îmi place Isuse, lângă Tine!...Să fiu sub cerul plin de stele,S-ascult cuvintele-Ţi DivineAtât de scumpe fiinţei mele!

Ca Nicodim, care în noapteTe-a căutat, pân-Te-a găsit,Mânat de duhul unei şoapteDoresc s-ascult glasul iubit.

Căci vreau naşterea din nou,O transformare în Duh Sfânt,Să răspândească-al ei ecouCât voi trăi pe-acest pământ.

Hrănindu-mă cu pâinea vieţiiCe Doamne, dai la toţi în dar,S-o am, când zorii dimineţiiGenunchii-mi cheamă la altar.

Ceas

de ru

gă

157

Şi peste zi s-o-mpart în şapteŞi chiar în opt s-o răspândesc,Din om în om, tot mai departeS-o aibă toţi cei ce-o doresc.

S-astâmpere toţi înfometaţiiPe cei flămânzi după dreptate,Şi-n acest fel, s-o dea la alţii,Lăudând marea-Ţi bunătate.

Căci pâinea, Tu eşti, Doamne!Ce lumii întregi Te-ai dăruit,Ca ea să poată să se-ntoarneDin al fagaşului, drum rătăcit.

Şi-atunci din nou vei reaşezaÎn Universul cel etern, curat,Şi-acest pământ cu lumea saCe-n veci de veci va fi salvat.

Căci dorul scump al veşnicieiVa fi-mplinit, cu scumpătate, Şi cei ce-n vremea pribegieiS-or bucura în final de toate.

Atunci va fi-acel mare puseuDe bucurie sfântă-a mântuirii,Trâmbiţat prin Galaxii mereuSpre gloria măreaţă, a Iubirii.

24 martie 2009

Dor de veşnicie 158

Mai aproape...Mai aproape aş vreau să fiuOh, Isuse, Doamne, Salvator,Şi mai lângă Tine să mă ştiuZdrobit de-al umbletului dor!

Să fiu mereu tot mai aproape,Să pot atinge-al Tău veşmânt,Căci cine poate să mă scape,Şi să mă vindece fără cuvânt?

Şi când vei întreba-n mulţime:- ,,De Mine, cine s-a atins?’’Să pot răspunde prin suspine-,,Eu, o, Doamne, din-nadins!’’

- ,,Te-am căutat cu dor nespusPurtând de ani în trup durerea,Ca să mă vindeci, scump Isus,Am năzuit şi mi-a fost vrerea!’’

Şi tremurând, jos să m-arunc,În faţa-Ţi, şi să îngenunchez,Şi-ascultător ca un mic pruncPe calea sfântă, să-Ţi urmez!

20 aprilie 2009

Ceas

de ru

gă

159

Mă-ntorc...Mă-ntorc, Doamne, către TineŞi vin din căile lumii deşarte,Mă-ntorc cu larimi şi suspine,Şi vreau de Tine să am parte!

Să fiu statornic în credinţă,Şi în paşii de a-Ţi fi pe plac,Să merg supus şi-n umilinţăŞi voia Ta, cu drag s-o fac!

În fiinţa mea să pot să luptCu poftele ce stau ascunse,Care pândesc pe dedesuptSă fie active, în fapte puse.

În mine însumi n-am putereDar vin o, Doamne, şi-ajutor,Cer să îmi dai, şi mângâiere,Să am atunci când Te implor!

Să pot să spun în lupta grea:,,Pot totul în Hristos Isus!’’Care mereu la dreapta meaMă sprijină mergând în sus.

Voi stărui pe calea strâmtă,S-ajung idealul cel mai mare,Al Dragostei, ce neînfrântă,Ea S-a jertfit pentru salvare!

24 ianuarie 2005

Dor de veşnicie 160

Tot mai aproape...Tot mai aproape, scump Isus,Aş vrea să fiu mai lângă Tine,S-ascult de toate câte-ai spusŞi noi puteri să-mi dai depline!

Să-mi vindeci orice suferinţăCu-a Ta mireasmă alinătoare,Şi să mă-nveţi ca-n umilinţăSă-mi duc viaţa, în ascultare.

Tot mai aproape, încrezător,Aş vrea să calc pe a Ta urmă,Ca mielul după al său păstorPân-voi ajunge lângă turmă.

Din apa vieţii şi din păşune,Să-mi satur sufletul plăpând,Să mulţumesc prin rugăciuneC-am fost şi setos şi flămând.

Tot mai aproape, încercândSă stau mereu în preajma Ta,Mă voi pleca, nemurmurândŞi imnuri sfinte-Ţi voi cânta.

Căci o, Doamne, eşti cu mineŞi-n vremuri bune şi-n nevoi,Şi-n cale vânturi de m-ar ţineEle nu m-or întoarce înapoi.

Privirile-având sus şi-n minte,Gândul, din genunea pierzării,De Dragostea, în veci fiebintePrindea-mă-voi în largul zării.

01 februarie 2007

Ceas

de ru

gă

161

Când strig...Când strig Isuse, către Tine,L-altarul sfânt de dimineaţă,Tu ştiu c-auzi orice suspineDespre durerea ce-ai-n faţă!

Tu îmi cunoşti orice-apăsareDin sufletul pustiu, prea gol,Şi ştii când fac orice mişcareŞi de stau jos, şi de mă scol.

Când strig Isuse, către Tine,Când timpul este la amiază,Atunci, să Te înduri de mineSă-mi dai o conştiină trează!

O! să pot să fac deosebireÎntre ce-i bine şi ce-i rău,Şi Legea Ta-nspre cârmuireSă-mi fie-ndrumător mereu!

Când strig Isuse, către Tine,Când e înspre apus de seară,Din înălţimi, din zări senine,La mine Tu, să priveşti iară!

De mână atunci să mă apuci,Să-mi dai speranţa bucuriei,Şi tot mereu să mă conduciPe calea sfântă-a veşniciei!

Când strig Isuse, către Tine,Şi noaptea-n aşternutul meu,Tu îmi cunoşti dorinţi deplineCe-n suflet le nutresc mereu.

Dor de veşnicie 162

Să fiu de Tine mai aproape...Când cercat voi fi-n credinţă,De-o fi să trec prin foc şi apeSă mă conduci spre biruinţă!

18 februarie 2008

DorinţăStrăbătând cărarea vieţiiPrin dureri şi prin suspine,Doamne, în zorii tinereţiiGrabnic am venit la Tine!Şi de-atuncea întruna euAm cea mai mare dorinţăOri şi unde aş fi, mereu,Să ascult de-a Ta voinţă!

Când ispite m-au cercatPrin dureri şi în necazuri,Deloc nu m-am depărtatDintre sfintele zaplazuriTotuşi, de am mai greşitÎţi spun unica-mi dorinţă:Să fiu Doamne, pregătit,Potrivit cu-a Ta voinţă!

Fii cu mine pe căi sfinteŞi-n clipe de grea durere,Fă s-ascult, să iau aminteA-mplini sfânta Ta vrere!Doamne, în sufletul meuE cea mai sfântă dorinţă,Ori şi unde aş fi, mereu,Să-mplinesc a Ta voinţă!

26 martie 2007

Ceas

de ru

gă

163

Marea ÎntâlnireLa Tine, o, Doamne, în rugă-astăzi vin Cu sufletul searbăd scăldat în suspin, Să-mi vindeci durerea şi chinul amar Să-mi dai pacea dulce a sfântului har.

De-a Ta părtăşie mi-e sufletul dornic De Spiritul Sfânt, să rămân statornic, Să înving totdeauna demonica-i vrajă Să nu cad pe cale în tainica-i mreajă.

Iubirea prea Sfântă, aş vrea să pricep Şi-o viaţă prin jertfă cu drag să încep, Puterile toate, să le-adun, să le strâng, La pieptu-Ţi Isuse, să cad şi să plâng!

Să-mi ştiu azi zdrobită, a trupului fire, Din sclavia-i cea crudă să am izbăvire, Să lupt şi s-o birui, cu poftele sale Dorinţele şi planurile, să fie-ale Tale!

Idealul prea scump aş vrea să-l ajung, Şi-n calea credinţei, deşi drumu-i lung, Să strâng vreau cu sârg, laurii cereşti În ghirlande de aur, din spinii lumeşti.

Prin văi şi ruine, prin deşert sau pustiu De-o fi să mă treci, al Tău vreau să fiu! Pe drumul dreptăţii, condu-mă înainte Şi-aşterne-mi pe cale poveţele sfinte!

Cu patos şi dor, Te chem, Te doresc, Căci azi simt nevoie de harul ceresc, Povara din suflet aş vrea s-o descarc La crucea Golgotei, iubirea, să-ncarc.

Dor de veşnicie 164

Să duc lumii întregi, iubirea cea vie Şi-n inimi zdrobite, ea mereu să învie, Şi-n partea de lucru, care îmi revine În dureri şi lacrimi, să fiu lângă Tine!

Cu planul salvării, mereu tot-nainte Să spun tuturora, să le-aduc aminte, De harul Tău Sfânt, pentru omenire, De vestea cea bună şi marea iubire.

Şi vrajba şi ura, de mi-or fi împotrivă Ca luntrea vieţii, să-mi ducă-n derivă, Spre Tine să-mi fie speranţa salvării Să nu mă scufund în adâncul mării!

Năvalnice valuri, prin volburi de ape De-or izbi-n furie credinţa să-mi sape, Dragostea voi pune-o, în locul dintâi Nădejdea sublimă, îmi va fi căpătâi.

Spre sfântul ideal, peste valuri purtat Condu-mă la ţărmul cel mult aşteptat,Şi-n negura nopţii, trimite-mi lumină Din farul cel veşnic, din slava divină!

Pe-ntinderi de ape în timp de furtună Când braţul nevolnic e gata s-apună,O,Tu, barca salvării, aruncă-mi în larg La Tine s-ajung, cântând pe catarg!

La ţărmul iubirii, la turnul de veghe De unde în zare, peste mii de leghe, Lumina-Ţi divină, în raze-ai vărsatSă fiu lângă Tine, mi-e dorul visat!

Ceas

de ru

gă

165

La marea întalnire, ce va fi împlinită Atât de-aşteptată şi prea mult dorită, Să-mi pot exprima bucuria-n cuvinte Rostită în imnuri, de coruri prea sfinte.

Când cerul întreg, suna-va-n cântare Preamărind biruinţa, în jertfa Ta mare, Să fiu împreună, cu îngerii sfinţi Ce au fost cu mine în mari suferinţi.

Să gust din favoarea mareţelor taine Veşmântul luminii, să-mi fie iar haine, În sfânta-Ţi prezenţă să pot să trăiesc Speranţele toate, ce-n suflet nutresc.

Să sorb cu nesaţ din marea-Ţi iubire Şi-n suflet să-mi simt, scumpa fericire,De-a fi lângă Tine, o, Doamne-n vecie,De viaţa prea sfântă, să am părtăşie!

Trăind împlinirea făgăduinţelor sfinte,Privind la iubirea-Ţi ce-o curge-nainte, O veşnicie întreagă să stau şi s-admir Cum ea se revarsă în torente de mir.

Balsamu-i puternic să văd cum răzbate Ca un tonic fluid, pulsând viaţa în toate, Din Universul măreţ cu lumi şi minuni Ce veşnic, o, Doamne, Îţi vor fi cununi.

Când vei fi proclamat, Împărat al măririi, La încoronarea finală, ca preţ al jertfirii Ce L-ai plătit fără murmur cu viaţa divină, Să fiu în oştirile, ce cu drag Ţi se-nchină.

Dor de veşnicie 166

Să mă bucur de slava măreţiei în glorie,Că-n lupta cea mare, ca semn de victorie Asupra pacatului, s-a terminat tragedia,Ce şaizeci de veacuri, a umbrit veşnicia.

26 octombrie 2006

Într-ajutor…Când inima ades mi-e frântăŞi simte crunt marea durere,Când ne-ncetat se frământăŞi speră-n sfântă mângâiere,

Atunci, Tu să îmi fii aproapeIsuse, prin Duhul Tău Sfânt,De-oi trecea prin foc şi apeOri prin pustiuri pe pământ!

Pe-al vieţii drum când istovitDe-atâtea multe coborâşuri,Mă simt nevolnic, şi-obosit,Făr-de puteri peste urcuşuri...

Atunci, să ştiu că lângă mineEşti Doamne bun, într-ajutor,Să mă păzeşti, puteri deplineSă-mi dai să pot fi-nvingător!

Nutrind speranţă în biriunţăPăstrată-n suflet, tot mereu,Ea mi-e jalonul ce-n credinţăÎmi dă curaj, prin orice greu.

În drumu-i, de ar fi Calvarul,Ce-l voi avea, de-ntâmpinat,Pe el de-ajuns îmi este harulCe scump Isuse, Tu mi-ai lăsat!

24 martie 2009

Ceas

de ru

gă

167

Veşnicile BucuriiO, Doamne, scump Isuse, din cerul prea sfântRevino pe norul alb, iaraşi acum spre pământ,Ca să ne-ntâlnim cu Tine, acolo în slăvi cereşti,Purtaţi pe aripi de vânt, înspre cetele îngereşti!

În sunet de trâmbiţă şi l-al Arhanghelului glas,Să strângi mântuiţii Tăi, ce statornici au rămas!Şi în strigăt de cântare, ei mărire-Ţi vor aduceC-asigurată-I salvarea, prin jertfirea de la cruce.

Şi-n prea sfânta măreţie, a gloriei Tale cereşti,Să Îţi vadă toată slava şi c-al Tatălui Fiu eşti,Umblând pe-ai cerului nori, însotit de îngeri miiSă uimeşti pe vrăjmaşii ce-au sperat că nu mai vii.

O, Doamne, scump Isuse, din cerul prea sfânt,Te-aşteptăm ca să revii aici iarăşi spre pământ:Unde cătând căte cer, copii sinceri veghează, Ca să vadă norul alb, cu privirea mereu trează!

Atunci marea întâlnire, va fi scumpă şi măreaţăCăci toti cei ce-s mântuiţi de la începutul lumii,Împreună-om înţelege, că trăim o nouă viaţăŞi c-am spus adio morţii, şi am spus adio humii!

Şi scăpaţi pentru vecie de al ei cumplit blestem Vom reîntregi cohorta-acelor lumi din Galaxii,Pe care doar prin credinţă de departe le vedemŞi-n cântări ne-om reuni, pentru veşnici bucurii!

02 octombrie 2007

Dor de veşnicie 168

Adu Doamne ploaia...

Adu Doamne ploaia, Spiritului SfântPeste-ai Tăi copii, ce-aici pe pământ,Zilnic ei o vor, dorind s-o primeascăÎn calea credinţei să poată să crească!

Să poată înştiinţa lumea, să ducă soliaCă-i timpul din urmă, când împărăţiaCe-a fost mult dorită, e acum aproape,Să înceapă veacul, prin iubirea agape.

Vestind lumii întregi, ultima chemareLa orişice neamuri şi limbi şi popoare,Ce nu Te cunosc, pentru a se-ntoarceDin moarte la viaţă, voia-Ţi de a face.

Cu zel să mărească jertfa de la cruceCe prin haru-Ţi mare, mântuire aduce,Fiindcă atât de mult Tu lumea-i iubit Incât pe singurul Fiu L-ai lăsat jertfit.

Adu Doamne ploaia, sfântă şi TârzieSă se coacă grâul peste-ntreaga glie,Şi pus în hambare, să se împlineascăTimpul revenirii-n gloria-Ţi cerească!

Şi s-aduni la Tine, de pe tot pământulPe toţi copilaşii, ce-au păzit Cuvântul,Şi-au dorit prin lacrimi, zorii bucurieiCând va începe era, sfântă-a veşniciei.

24 octombrie 2006

Ceas

de ru

gă

169

Glas de RugăciuneDin splendoarea Sfântă a Tronului-naltDoamne, Te rugăm, să Te înduri de noi,Să pregăteşti drumu-n prea-măreţul saltÎn lupta cea crâncenă,-a zilelor de-apoi!

Pe-altarul cel sacru, -al inimilor noastre,Fă ca-n belşug proaspăt iubirea să ardă,Şi-n stropi clari de aur în flăcări albastre,Să străluce-n beznă, ea să nu se piardă!

Vremi sunt tot mai grele! Ura se-nteţeşte,Dragostea-ntre fraţi, se stinge-apunând,Pe-ale vieţii pagini, ea mereu descreşte,Doamne, fii cu noi, mai mult ca oricând!

Semnele sunt sumbre, anunţând mereuCă aproape-i timpul, secerişu-i cel copt,Iar lucrarea noastră urcă-nspre-apogeuRupând pâinea-n şapte, împărţind-o în opt.

Aruncând pe ape-al vieţii Sfânt CuvântEste timp propice, de voci consacrate,Ducând Vestea bună pe-ntregul pământPentru-a strânge grabnic roadele salvate.

Toarnă acum din ceruri binecuvântarea,Ca-n vremuri de glorii, Ploaia Timpurie!Este timpul optim, de-a-ncheia lucrarea,Prin Marea Strigare, prin Ploaia Târzie!

25 februarie 2007

Dor de veşnicie 170

Visul lui SolomonLa Gabaon, Domnul s-a arătat în vis lui SolomonŞi Domnul i-a zis: ,,Cere ce vrei să-ţi dau în viaţă!”Solomon a răspuns:, ,Ai arătat o mare bunăvoinţă,Robului Tău David, tatălui meu, smerit în a Ta faţă!

Pentrucă umbla înaintea ta, în sfântă credincioşie,Şi în dreptate şi prin curăţie de inimă faţă de Tine,I-ai păstrat această bunăvoinţă şi i-ai dat şi-un fiuCare stă pe scaunul de domnie, în aur şi-n rubine!

Aşa se vede astăzi! O, Doamne, Dumnezeul meu!Tu ai pus pe robul Tău să împărăţească ca-mpărat,În locul tatălui meu David, ce-a ajuns la bătrâneţe,Şi eu nu sunt decât un tânăr, care nu e încercat!

Robul Tău este în mijlocul poporului Tău Israel,Pe care Tu, Doamne, Ţi l-ai ales şi pus de-oparte, Un popor foarte mare care nu poate fi nici socotit,Nici numărat, din cauza mulţimii lui nenumărate!

Dă dar robului Tău o inimă pricepută să-nţeleagă,Ca să judece pe poporul Tău, şi el să deosebească,Binele de rău! Căci cine ar putea, să judece acumPe poporul Tău, neavând înţelepciunea cerească?

Pe poporul acesta, care este aşa de mare la număr?Cererea lui Solomon, era o chemare spre veşnicii, Şi Dumnezu i-a zis: fiindcă lucrul acesta tu il ceriŞi nu ceri pentru tine nici viaţă lungă, nici bogăţii,

Nici moartea vrăşmaşilor tăi, ce privesc cu pizmă;Ci ceri pricepere pentru popor, ca să faci dreptate,Voi face după cuvântul tău, împlinindu-ţi dorinţa!Şi-ţi voi da o inimă-nţeleaptă şi pricepută în toate,

Ceas

de ru

gă

171

Aşa cum n-a fost până acum, nimenea înaintea ta,Şi nu se va mai scula nimeni niciodată pe pământ!Mai mult, îţi voi da ce n-ai cerut: bogăţii şi slavă,Aşa încât, în timpul vieţii tale, vei fi de neînfrânt!

Nu va fi niciun împărat ca tine sub binecuvântare!Şi dacă vei umbla-n căile Mele păzindu-Mi legile,Păzind poruncile Mele, în stăruinţă să le-mplineştiCum a făcut David, tatăl tău, îţi voi înmulţi zilele!

14 octombrie 2007

Te-astept, Isuse !...De când am auzit CuvantulRostit în vestea salvatoare,Si am aflat de legământulFăcut în jertfa Ta cea mare,De-atunci in inima nutrescSperanţe sfinte, bucurii,Şi zi de zi eu te doresc.Te-astept Isuse, ca să vii !

Mi-e dor să vii în casa meaŞi în al inimii lăcaş,S-aduci cu Tine pacea TaSă faci din ea un sfânt sălaş;La masa sfântă să cinămŞi oaspete ales să-mi fii,De vorbă amândoi să stăm.Te-astept Isuse, ca să vii !

Mi-e drag a locui-mpreunăÎn cortu-acesta pământesc,Şi-n timp de criză şi furtunăSub crucea Ta să poposesc ;În ceasuri de puţin răgazDe braţul slab Tu să mă ţii,Să trec peste orişice necaz.Te-aştept Isuse, ca să vii!

29 ianuarie 2009

Dor de veşnicie 172

Rugăciunea DomneascăTatăl nostru, care eşti sus, în ceruriCel ce ne cunoşti, în diferitele feluri,Sfinţească-Se-acum, Numele Tău,Şi în ceas de rugă, să fugă cel rău!

Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta!Şi de noi niciodată, nu Te îndepărta,Precum în cer, aşa fie şi pe pământ,Să putem mări, Numele Prea Sfânt.

Pâinea noastră, cea de toate zileleO aşteptăm, ascultându-Ţi cuvintele;Dă-ne-o nouă astăzi, fie din belşug,S-o avem la masă-n flacăre de rug!

Şi ne iartă nouă, greşelile noastreSă putem ajunge, în zările albastre;Precum noi iertăm greşiţilor noştriNu fiind haini, cu inimi de monştri.

Şi nu ne duce, pe noi, azi, în ispită,Nici inima noastră, să nu fie vrăjită,Ci izbăveşte-ne de cel rău, cu milă,Când strigăm la Tine, în rugă umilă!

Căci a Ta este împărăţia şi puterea,Şi numai Tu, ne-aduci mângâierea,Şi slava, şi mărirea, Ţie-Ţi aparţin,De aceea glorie, fie în veci, Amin!

23 februarie 2007

Ceas

de ru

gă

173

RugăStăpâne, Doamne preasfântCel care în ceruri, locuieşti,Care-ai făcut cer şi pământŞi mii de aştri-n sferi cereşti,Cel ce-ai creat orice făpturăŞi-i ştii dureri şi păsuri grele,Nu mă-ncerca peste măsurăAuzi şi glasul rugii mele!

În viaţa-mi grea de peregrinTot călător ne-având răgaz,Pe un pământ unde-s străinTu ţine-mi spiritul tot treaz!Condu-mă sus spre biruinţăŞi fii cu mine-n orice ceas,Măreşte mica mea credinţăAuzi al rugii mele glas!

Învaţă-mă ca să-Ţi servescLuminând a mea conştiinţă,Să înţeleg, c-azi Te iubescDin toată slaba mea fiinţă,Pentru iubirea Ta cea mareDe lacrimi ochii îmi sunt uzi,O Doamne, în a Ta-ndurareAl rugii mele glas, auzi!

28 ianuarie 2007

RugareDoamne sfânt şi îndurătorRevarsă-Ţi din abundenţă,Peste întregul Tău poporDuhul prin a Ta prezenţă!

Dor de veşnicie 174

Ca acum el să sfârşeascăCea mai mare însărcinare,Lumii toată să-i vesteascăCuvânt nou de-avertizare.

Şi-n scumpa-Ţi milostivirePentru ai Tăi urmaşi iubiţi,Ce Te-aşteaptă-n revenirePentru-a fi în veci mântuiţi...

Doamne auzi, a lor rugareŞi scurtează mai de vreme,Vremile de grea încercareCe-i sileşte să Te cheme!

Toţi care gem şi suspinăDe prea multele-urâciuni,Şi-observ cupa că e plinăDe grozave spurcăciuni...

Trup şi suflet’şi chinuiescZi de zi spunând în lacrimi,Gândul ce-l mărturisescŞi le-aduce atâtea patimi!

Adu Doamne, clipa mareScumpă a răscumpărării,Peste toţi, ce-n aşteptareStrigă-n ziua strâmtorării...

Ca să vii, ca SalvatorPlin de slavă, în măreţie,Şi să-i scapi de grija lor,Spre a-i duce-n veşnicie!

09 februarie 2009

Ceas

de ru

gă

175

În faţa Rugului...În faţa rugului veşnic aprinsMă-nchin Isuse, în umilinţă,Căci în lumina m-ai cuprinsSă pot umbla spre biruinţă.

Şi încălţămintea din picioareO scot în semn de reverenţă,Ca-n flacăra-i cea arzătoareSă nu piară-a mea prezenţă.

Să pot sta şi să-mi vorbeştiDin arderea nemistuită;Din vecii, să-mi spui că eştiPuterea-n veci Nemărginită.

Şi ochii Tu să mi-i deschizi,Să pot vedea Slava Divină,Pe care nu vrei s-o ascunzi Ci-n măreţie-o vrei deplină.

Să văd şi să aud când treceÎn susurul cel blând, subţire,Ascuns fiind, în stânca receCând muntele e-n strălucire.

În trecere, să mă-ntărească,La adăpost pus ca să rezist,Puterile să nu-mi slăbeascăPrin Tine Doamne, să exist!

22 ianuarie 2005

Dor de veşnicie 176

Isuse!...Cu suflet udat de lacrimiŞi inima prea îndurerată,Înţelegând a Tale patimiPe Golgota însângerată,

Înţelegând că Te-ai jertfitDe bună voie pentru mine,Cu sufletul slab şi-ostenitIsuse Doamne vin la Tine!

Eu zeci de ani am pribegitPierdut, pe căi întunecate,Şi viaţa sfântă-am îndrăgitUitând de lume şi de toate.

Uitând trecutul neştiinţei,Privind jertfa pentru mine,M-arunc în calea biruinţeiIsuse, vreau să vin la Tine!

Lasă-mă la Tronul SfântŞi-n faţa Veşnicului Tată,Tu mijloceşte prin cuvântLa sfânta mare judecată.

Ca un copil să Îţi servesc,Să fac acum ce este bine,Cuget curat ca să nutresc:Isuse, doresc lângă Tine!

28 septembrie 2007

Ceas

de ru

gă

177

BinefacereDe aş călători pe-o caleŞi-aş întâlni un cerşetor,Ce ar cere cu glas moaleSă-i dau ceva, ca ajutor...

Să-mi pleci inima la Tine,Isuse, scumpul meu iubit,Care-ai făcut atâta bineLa noi aici, când ai trăit!

Poate că el e-un cerşetorCe zilnic mâna îşi întinde,Prin glasu-i umil, rugătorŞi milă de la toţi pretinde...

Poate că are-o suferinţă,Un beteşug în trupul său, Şi-l ţine prins în neputinţăŞi-n stăpânirea celui rău...

Şi lasă-mi inima spre dareDe am ceva prin buzunar,Şi să nu-l iau la cercetareDacă merită, al meu dar!

Să nu-i fiu eu judecătorÎn starea-i cea nenorocită,Ci să-i dau grabnic ajutorSă-i bucur inima zdrobită!

Prin fapta ce inspiră milăSă simtă-o dulce bucurie,Să-şi uite de necaz şi silă,De soarta-i tristă şi pustie.

Dor de veşnicie 178

Să-şi uite jalnica povesteA suferinţei când l-apasă,Că victimă-a durerii este,Şi strada-i e casă şi masă.

El din zori şi până-n searăCu mâinile-ntinse tot cere,Arătând, greaua-i povarăDin ne-nţeleasa lui durere...

Ajuta-mă ca să-i pot face Cu darul meu o consolare,Să-şi ducă-n linişte şi pace Povara cruntă, apăsătoare.

27 noiembrie 2007

Mi-e dor să fiu...Mi-e dor să fiu lângă TineIsuse scump, nedespărţit,Şi din priviri calde, senineSă pot simţi cât m-ai iubit.

Să-Ţi văd iubirea cea marePlecată-n staul la Betleem,În omenească întruchipareDumnezeu etern Suprem.

Şi-aş vrea să pot înţelegePlanul trecut prin veşnicie,Cum pentru măreaţa LegeAi fost chezaşu-n garanţie.

Ceas

de ru

gă

179

A trebuit din cer să Te cobori Aici, la omul ce-a păcătuit,Şi viaţa să-Ţi dai şi să moriPe cruce-n chinuri răstignit.

Să pot cu mintea mărginităCa să pricep ce-i ispăşirea,Prin moartea, clar dovedităSă pot vedea neprihănirea.

Prin jertfa vieţii Te-ai făcutSfinţire şi răscumpărare,Şi pentru omul ce-a căzutŢi-ai dat viaţa spre salvare.

Atât de mare a fost iubirea Pentru-omul căzut, păcătos,De-a trebuit DumnezeireaSă se coboare din cer, jos.

Şi-n firea lui pământeascăIsuse Doamne s-osândeştiPăcatul să nu mai renascăÎn viaţa ce-ai s-o dăruieşti.

Mi-e dor tare de a strângeLa piept iubirea Ta curată,Când liniştiţii ani vor curgePrin veşnicia mult sperată.

Să fiu mereu în preajma TaÎn sfânta gardă de onoare,Când multe lumi vom vizitaCa să-Ţi slujesc în adorare.

18 iunie 2008

Dor de veşnicie 180

Către IsusIsuse drag şi blând PastorCe jertfă viaţa Ţi-ai predat,Tu-mi eşti acum MântuitorCe-n suferinţă m-ai salvat.

Mi-ai arătat prin jerfa mareIubirea-Ţi, pentru păcătos,Şi-ai pus ca ţintă-n adorareExemplul Tău cel maiestuos.

Te rog ajută-mi, scump Isus,Dragostea Ta s-o preţuiesc,Şi să ascult, să-Ţi fiu supusŞi-n dragoste să vieţuiesc!

În viaţa aceasta sunt străinPribeag şi călător eu sunt,Şi-n viaţa mea de peregrinIsuse ajută-mă să-Ţi cânt!

Să cânt cu drag, iubirea TaCă Tu în palme m-ai săpat,Şi-aceste semne le-oi purtaÎn veci de veci, ca Împărat.

Tu pentru mine Te-ai jertfitŞi chinuri grele-ai suportat.Dar o, Tu ai învins, ai biruitŞi-astfel în veci m-ai liberat.

08 martie 2007

Ceas

de ru

gă

181

De-acum, Isuse!...De-acum Isuse sunt al TăuŞi vreau să fiu pe calea Ta,Să îndepărtez tot ce e răuDin fiinţa şi din viaţa mea!

Şi-ascultător să fiu întruna,Un ucenic treaz şi cuminte,Ce îşi deschide totdeaunaUrechea spre-a lua aminte.

În orice scumpă dimineaţăAş vrea glasul să Îţi ascult,Ca ucenicul, cel ce învaţă,Şi Te doreşte tot mai mult.

Să-mi dirijez bine gândireaŢinând-o-n limitele admise,Şi să n-ajung la-nfăptuireaA altor lucruri nepermise!

Veghind, pe calea arătată,Pe care-ai mers în umilinţă,Să am, vreau, inima curatăSă urc în sus spre biruinţă.

S-ajung să fiu făptură nouăNăscută din sfântul Cuvânt,Când norii picurii îşi plouăPrin Ploaia Spiritului Sfânt.

26 martie 2007

Dor de veşnicie 182

Isus, o Doamne, fii cu mine!Isus, o Doamne, fii cu minePe drumul crucii ce cad des,Şi să-mi ţii paşii lângă TineCăci far al vieţii Te-am ales!

Să-mi dai puteri să mă ridic,Să port cumplita ei povară,Şi spre Golgota chiar de picSă simt cu Tine că-i uşoară!

În sus, spre muntele CalvarDucându-mi crucea zi de zi,De cad sub ea rămân în harMă zbat şi nu m-oi despărţi.

Chiar ostenit, făr-de puteriMă voi scula spre biruinţă,Ştiind că totuşi, pe-aici ieri,Tu m-ai purtat în suferinţă.

Exemplul Sfânt e de urmatPrin greul luptei ce l-ai dus,Când în cercări, ai rezistatÎntre tâlhari, pe cruce pus!

Isuse scump, rămâi cu minePe calea vieţii ce-am pornit,Căci sprijinit numai de TineMă voi lupta pân’ la sfârşit!

28 septembrie 2007

Ceas

de ru

gă

183

Vino, Doamne!...Oh! Vino, Doamne, vino mai de grabăLa poporul Tău, ce mereu se întreabă,Când va fi venirea, pe-al cerului norÎnconjurat de îngeri, mii de mii, în cor?

Geme-azi şi suspină, de urâciuni multeCopiii Tăi sinceri ce vor să Te-asculte,Zilnic varsă lacrimi, pe-altarul cel sfântCând de strajă stau, veghind la Cuvânt.

Sus pe ziduri sună, ca cetatea-ntreagăAl trâmbiţei sunet, clar toţi să-nţeleagă;Viaţa să şi-o scape, alergând prin fugăGăsind adăpostul, doar în simpla rugă.

O! vino Doamne, căci poporu-aşteaptăSă-mplineşti Cuvântul profetic în faptă,Şi să-nchei lucrarea, în planul mântuiriiDucând din nou omul, în culmea fericirii.

Când viaţa eternă, din nou va cunoaşte,Când Edenul scump, îl vor recunoaşte,Ca patrie-a lor scumpă, pentru veşnicieVor exprima mulţumirea-n plină bucurie.

Prin cântări de laudă, Te vor preamăriŞi-n imnuri preasfinte-n cor vor glăsui,Despre-a Ta iubire, cum sus, la CalvarTe-ai pus Garant viu, pe cruce prin har!

19 ianuarie 2008

Dor de veşnicie 184

Întoarce-mi paşii...Întoarce Doamne, paşii vieţiiDe pe mulţimi de căi lumeşti,Pe calea cea sfânt-a dreptăţiiCu învăţături Dumnezeeşti!

Să-mi dai puteri ca să păzescCuvântu-Ţi Sfânt şi minunat,Şi-n inimă cu drag să-L crescPe-ogorul desţelenit şi curat.

Să poată creşte-n dezvoltareUşor, ca şi sămânţa aruncată,Când este timp de semănare,Şi când pe-ogor e-mprăştiată.

Să crească şi s-aducă roadăCând va fi timp de recoltare,Din rod nimic să nu se piardăCi strâns cu grijă în hambare!

‘N-acel rod strâns să fiu şi euPărtaş la prea sfânta fericire,Care va curge-n veci, mereuSpre slava Ta şi-a Ta mărire.

Să-Ţi fiu o, Doamne, bucurie Prin faptul că Te-am ascultat,Şi paşii vieţii, cu credincioşiePe calea sfântă, mi-am purtat.

22 ianuarie 2005

Ceas

de ru

gă

185

Rămâi cu mine!...Pe calea sfântă care mergS-ajung idealul sfânt, divin,De pică lacrimi, mi le ştergŞi vreau să uit orice suspin.

Dar eu singur, n-am putereCa să trec prin srâmtorare,Isuse drag, fi-mi mângâiereRămâi cu mine-n încercare!

Plantează scumpa Ta iubireÎn mine pentru orice vreme,Să-mi înving a mea gândireE-al sufletului dor, ce geme.

O, în cale de-s mărgăritarePrin lacrimi multe se adună,Putere dă-mi, învingătoare,Rămâi cu mine şi-n furtună!

De-un unic dor sunt animatIsuse Doamne, Tu mi-l ştii,S-ajung în voia-Ţi Ta curatCu gândul scump la veşnicii.

La cea din urmă răsplătireSă-mi primesc şi eu cununa,De a intra-n Sfânta Mărire.Rămâi cu mine-ntotdeauna!

27 aprilie 2007

Dor de veşnicie 186

Isus, o Doamne, fii cu mine!Isus, o Doamne, fii cu minePe drumul crucii ce cad des,Şi să-mi ţii paşii, lângă TineCăci far al vieţii Te-am ales!

Să-mi dai puteri să mă ridic,Să port cumplita ei povară,Şi spre Golgota chiar de picSă simt cu Tine că-i uşoară!

În sus, spre muntele CalvarDucându-mi crucea zi de zi,De cad sub ea rămân în harMă zbat şi nu m-oi despărţi.

Chiar ostenit, făr ‘de puteriMă voi scula spre biruinţă,Ştiind că totuşi, pe-aici ieri,Tu m-ai purtat, în suferinţă.

Exemplul Sfânt e de urmatPrin greul luptei ce l-ai dus,Când în cercări, ai rezistatÎntre talhari, pe cruce pus!

Isuse scump, rămâi cu minePe calea vieţii ce-am pornit,Căci sprijinit numai de TineMă voi lupta, pân-la sfârşit!

28 septembrie 2007

Ceas

de ru

gă

187

DorinţăStrăbătând cărarea vieţiiPrin dureri şi prin suspine,Doamne, în zorii tinereţiiGrabnic am venit la Tine!Şi de-atuncea întruna euAm cea mai mare dorinţăOri şi unde aş fi, mereu,Să ascult de-a Ta voinţă!

Când ispite m-au cercatPrin dureri şi în necazuri,Deloc nu m-am depărtatDintre sfintele zaplazuriTotuşi, de am mai greşitÎţi spun unica-mi dorinţă:Să fiu Doamne, pregătit,Potrivit cu-a Ta voinţă!

Fii cu mine, pe căi sfinteŞi-n clipe de grea durere,Fă s-ascult, să iau aminteA-mplini sfânta Ta vrere!Doamne, în sufletul meuE cea mai sfântă dorinţă,Ori şi unde aş fi, mereu,Să-mplinesc a Ta voinţă!

26 martie 2007

Dor de veşnicie 188

Am o Dorinţă...Am o dorinţă, de împlinit Şi aş vrea cât mai curând,Să mi-o asculţi, Isus iubit Aflat în rugă şi plângând.

Să-Ţi pot deplin mărturisiCă auzind de mila-Ţi mare,M-am hotărât a Te-ntâlniSă capăt marea vindecare.

Să aud vorbirea-Ţi blândă,Să îndrăznesc în stăruinţă,Dorinţa zi de zi crescândăSă se observe, în credinţă.

Când în marea-Ţi bunătateComplet voi fi însănătoşit,Să-Ţi aud vorbele adresate:- ,,Credinţa ta, te-a mântuit!’’

Şi fericit să merg spre casăStrigând de marea bucurie,Vorbind de mila Ta duioasăLa toţi, care ar vrea să ştie.

Căci numai Tu, Isuse Sfânt,Eşti singurul meu Salvator,Şi peste mine Ţi-ai resfrântHarul cel Sfânt, vindecător.

21 noiembrie 2007

Ceas

de ru

gă

189

Transformare Aş vrea ca-n zorii dimineţiiSă fiu ca bobul alb de rouă,Ce-nviorează sensul vieţii - Şi-aducător de veste nouă.

Să strălucesc pe firul ierbiiCând soarele e-n răsărire,Când în pădure iese cerbiiSă afle-otava, în odrăslire.

Aş vrea să fiu ca picăturaDe ploaie-n binecuvântare,Căzând din nori pe arăturaCe-i pregătită-n aşteptare.

S-adăp sămânţa semănatăSub brazda caldă din ogor,Ca şi-ncolţirea-i minunată,Să se dezvolte-n ritm uşor.

Întâi să crească firul verde,Apoi paiul spre-ngălbenire,Şi-n coloritul ce se pierdeSă se întrevadă o-mplinire.

Să treacă spicele, în salbe,Peste lăstari, peste frunziş,Şi holdele coapte şi albe,Să-şi dea rodul, în seceriş.

Să fiu în Ploaia cea TârzieMult prea râvnita picătură,Ce cade peste-ntreaga glieŞi-nviorând toate-n natură.

Dor de veşnicie 190

Şi să mă pierd în absolvireÎn bobul cel din spic deplin,Ca să mă aflu-n reîntâlnireCuprins în harul sfânt divin.

Când după marea secerareSnopii-or fi strânşi şi legaţi,Când puşi vor fi în grânarePână la unul... toţi număraţi.

Aş vrea să fiu în ceata celorCuprinşi în roadele bogate,De Domnul sfânt şi creatorCe El va face din nou toate.

N-oi mai fi bobul de rouăÎn zori de zi, de dimineaţă,Ci-o altă fiinţă, voi fi nouăCu Dumnezeu, faţă în faţă.

Nu voi mai fi nici picăturaDe ploaie-n binecuvântare,Ci chipul tot, toată fapturaCu El voi fi-n asemănare.

În transformarea minunatăPrin haru-I sfânt şi uimitor,Voi fi făptura nou creatăReprezentând pe Creator.

Şi-n toată sfânta veşnicieVoi spune lumilor celeste,Că-ntr-a Golgotei tragedieViaţa mea de-apururi este.

21 septembrie 2006

Ceas

de ru

gă

191

Te-am rugat...Te-am rugat scumpe Isus,Când eram în strâmtorare,Să Te-nduri privind la mineŞi să-mi dai har şi îndurare.

Sufletu-mi zăcea nevolnic,Duhul tot mai mult mâhnit,Şi-am strigat atunci la TineÎn dureri mari fiind zdrobit.

Prin durerea cea cumplităCe mă ştrangula din greu,Sufletul meu s-a îndreptatCătre Tine, Domnul Meu!

Şi Ţi-am spus în rugăciuneDoamne bun, grijile mele!Nădăjduind, prin credinţăCă poţi să mă scapi de ele.

Din cerurile-atât de-nalteDoamne, Tu m-ai ascultat,Şi-ai răspuns la rugăciuneCând cu lacrimi am strigat.

Lauda mi-ai pus pe buzeSă măresc Măreţul Nume,Şi-n cântări să-L trâmbiţezSă străbată, întreaga lume.

21 ianuarie 2005

Dor de veşnicie 192

Bogat în îndurareBogat în marea-Ţi îndurareAi demonstratat-o în jertfire,Şi Doamne, prin crucificareMi-ai dat o sfântă mântuire!

Deşi păcatului rob, şi robit,Cu al său germene-n fiinţă,O, nu m-ai uitat, nici părăsitAflându-mă în necredinţă.

Ai demonstrat că pot a staÎn faţa-Ţi scumpă, vinovat,Că în jertfirea din GolgotaSunt pe deplin răscumpărat.

Astfel trecut-ai cu vedereaÎn prea bogata-Ţi îndurare,Toate păcatele, iar înfiereaAi pus-o-n jertfa salvatoare.

Mi-ai dat putinţa să revinDin nou, ascultător supus,Şi-n haru-Ţi mare şi divinSă pot să fiu, scumpe Isus!

O, adâncul, cel al bogăţiei,Şi-al ştiinţei lui Dumnezeu!În toate veacurile veşnicieiTe voi slăvi cu drag mereu!

17 februarie 2008

Privelişti

Dor de veşnicie 194

“Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii: ei nu torc, nici nu ţes: totuşi, vă spun că nici Solomon, în toată slava lui, n-a fost îmbrăcat ca unul din ei.”

Luca 12:27.

Priv

elişti

195

Natura şi DumnezeuTotul ce mişcă-n naturăCând te uiţi atent mereu,Trezeşte-n mare măsură Dragostea de Dumnezeu.

Slava Sa cea creatoareSe observă, în fel şi fel,Şi-a Lui măreaţă lucrare Ne vorbeşte despre El.

Câmpii întinse,-nverzite,Pomii falnici, maiestuoşi,Cu coroane împodobiteEi sunt atât de frumoşi!

Şi-orice firicel de iarbă Ce pământul înveşmântăŞi se unduie-ntr-o salbă,Inima nespus o încântă.

Flori, ce zilnic înflorescCu al lor plăcut parfum,Norii, ce pe cer plutesc Pe acelaşi veşnic drum...

Ploaia ce udă pământul,Râul alb când clocoteşteŞi-n cale-şi duce avântul,Despre El, mărturiseşte.

13 februarie 2009

Dor de veşnicie 196

Când codrii...Când codrii lasă frunzişulŞi-şi pun an de an veşmânt,Ceva aduc din ascunzişul...Ce se revarsă prin Cuvânt.

Căci în chemările-mpliniteMenire-astfel desăvârşesc,Şi nezicând doru-n cuvinte,În graiul frunzelor şoptesc.

Aud în freamătul lor dulceDin zori de zi pân’l-asfinţit,Că-n vocea stinsă la cruce,Iubirea Doamne-ai împlinit!

Privind scenele-nfiorătoare,Văd capul Tău cum s-a plecat,Văd şi întunericul cel mare,Peste pământ cum s-a lăsat.

În dragostea cea jertfitoareTot Universul a consfinţit,C-ai împlinit sacra chemareDe-a fi cu omul, reîntregit.

Şi dragostea a fost mai tare Decât blestemul prin păcat,Prin Flacăra-I izvorâtoare,Din Dumnezeu cu-adevărat.

Dar, patru milenii trebuiră...Când omul, natura şi firea,Într-un consens mărturisirăCă-n jertfa crucii e Iubirea.

Priv

elişti

197

Şi ea-încă geme şi suspină,Şi-aşteptând ziua măreţiei,Ar dori, Doamne, în luminăSă vii...cu timpul veşniciei!...

07 martie 2007

MunţiiMunţii înalţi şi împăduriţiCu-a lor cetină tot verde,Înspre cer stau neclintiţiÎn faima ce nu şi-o pierde.

Munţii falnici în ei poartăComori fel de fel, bogate,Şi nu-s scrise într-o cartă, Dar în sân, le ţin pe toate.

Munţii-nverziţi, an de an,Viaţa noastr-o desfătează, Şi-admirându-i, simultan,Conştiinţa ne-o ţin trează!

Dumnezeu Şi-a pus în eiDespre Sine slava-I mare,Ca prin prisma dragosteiSă-I ştim forţa Creatoare.

Munţii, dealuri şi câmpiiDespre El toate vorbesc,De priveşti, sunt mărturiiŞi-a Lui forţă o vestesc!

29 februarie 2008

Dor de veşnicie 198

MinuniDe te opreşti din cugetareŞi-n jurul tău priveşti atent,Vezi în a Domnului lucrareCă-n toate El este prezent.

În râuri, mări şi în oceane,În munţi înalţi până la nori,Şi în pajiştile verzi, diafanePrezenţa Sa e printre flori.

O zi, ea povesteste altei ziFără de vorbe şi cuvinte,Că-n existenţa lor de-a fiTotul e zis mai dinainte.

Şi toate urmează unor legiPerfect de bine întocmite,Pe care poţi să le înţelegiDacă-n tăcere sunt privite.

În ele sunt multe minuniCe ochii minţii luminează;E forţa Marii ÎnţelepciuniCe prin creaţie primează!

Căci făcând cerul şi pământLe-a introdus în veşnicie,Prin legile ce prin CuvântLe-a pus veşnică temelie.

Şi chiar izvoarele de apăCe din adâncuri clocotesc,Care de mii de ani adapăŞi-a lumii sete potolesc...

Priv

elişti

199

Cu-a Sa putere Le-a duratŞi preamăresc în cursul lor,În murmur dulce şi curatPe Dumnezeu Cel Creator.

De-aceea, eternă închinareI se cuvine Tatălui Sfânt,Şi cerul, şi pământ şi mareÎl preamăresc fără cuvânt.

Ele vorbesc de-a Sa putereCare rămâne neschimbată,Prin mareţia-I ce nu piereŞi tot mereu, este-arătată.

03 martie 2007

PrivelişteO, Soare maiestuos ce mergi spre-apus în zare,Pe cer, în seara aceasta, eşti atât de minunat!Magnifică-i privirea ta, poză în aur lucitoare,Aşa cum Domnul Sfânt măreţ te-a-ncununat!

Încet şi lapidar, sublim cobori înspre amurgDucând spre asfinţit lumina revărsată, clară,Şi clipele superbe, ce-n susur dulce ele curg,Sunt clipe de extaz, având o frumuseţe rară!

Privind spre cer, la stelele care sclipind apar,Şi ele-s mii, şi zeci de mii, spre contemplare,Văd cum preamăresc tacit, fără cuvinte chiar,Pe Cel, care un rost le-a pus în sorţ la fiecare .Ele-şi parcurg, traiectoriile lor nestingherit

Dor de veşnicie 200

Prin Universul cel sublim şi plin de galaxii,Spre slava Celui ce prin puterea-I le-a ziditŞi stau în cercul lor, cel rânduit din veşnicii.

Cât de frumoasă-i noaptea-n zorii dimineţii,Când reapari, tu, Soare, la orizont în răsărit!Cu tine-ncepe să pulseze tainic fluxul vieţii,Când calea îţi parcurgi, aşa cum El a plănuit.

Luminător al zilei, supra-numit: ,,cel mare,’’Despărţitor al zilei albe de negrul întuneric,Tu glorie şi slavă dai, prin veşnica iluminare,Lui Dumnezeu, în drumul tău aprins, feeric.

Stăpânitor al zilei, tu din foc reverşi luminaCe face ca să crească, sămânţa pusă în glie;Când vine noaptea, peste tot întinzi cortinaŞi pe cer răsare Luna, regina nopţii-n poezie.

Luminător mai mic, ea-şi deapană călătoriaPe bolta cerului, cu stele mii, scânteietoare,Împrăştiind cu razele-i de-argint monotoniaTumultului resfrânt, produs al razelor solare.

Guvernatori, orânduiţi pe veci de Dumnezeu,Pe cer ca nişte martori, care să marcheze clar,Şi vremile şi zilele, şi anii vieţii, scurşi mereu,Voi demonstraţi astfel, aportul vostru solitar!

Voi spuneţi tandru, şi mărturisiţi fără cuvinte,De la o zi la alta iar, despre Puterea Creatoare,Despre Iubirea Sa, exprimată în rosturi sfinte,Din veşnicii în veşnicii, fără umbră de mutare!

19 februarie 2007

Priv

elişti

201

Început de PrimăvarăDupă Iarna ce-a plecatA-nceput călduţ s-adie,Vânt şăgalnic, aşteptatDe-a ţării mănoasă glie.

Este vânt de primăvarăŞi trezeşte acum natura,Şi din zori până în searăO-mbie să-şi ia armura.

Codrii iată, se deşteaptăDupă-a iernii toropeală,Şi către soare îndreaptăCrengile din amotrţeală!

Covoraş de iarbă verdeSe-aşterne peste câmpii,Şi în nori încet se pierdeCânt plăcut de ciocârlii.

Totul este plin de viaţă,Totu-i cânt şi voie bună,Şi din zori de dimineaţăCântece de cuci răsună.

Mierla cu fluierătoareaSună trilul său stângaci,Ghionoaia, deşteptareaBate toaca prin copaci.

Oamenii, în grabă mareÎncepe-acum să lucreze,Şi-n grădini şi în ogoareDe toate, să îşi planteze.

Dor de veşnicie 202

Ei încep ca să sădeascăPrin credinţă tot mereu!Să răsară şi să creascăFace numai Dumnezeu!

26 martie 2009

Trăiri de PrimăvarăE timpul cald şi primăvarăŞi triluri dulci de ciocârlii,În note splendide coboarăDin cer venind, cu bucurii.

Natura-ntreagă a-mbrăcatStraie noi de-un verde clar,Căci toată iarna, a aşteptatCând crivăţul, bătea hoinar.

Se bucură, cu mic cu mareTot omul ce începe treaba,Căci munca e o desfătareŞi-acum mare-i este graba.

La fel vrăbii printre ramuriS-adună-n grupe, ciripesc,Probabil că ele fac planuriŞi astfel... se consfătuiesc.

Căci unele, s-au şi-apucatŞi cuiburile-şi construiesc,Şi până târziu stau la sfatÎn graiul lor... cel păsăresc.Acum e ziua cea mai bună

Priv

elişti

203

Să-nceapă viaţa de cămin,Şi printre ramuri împreunăSă şi-o trăiască pe deplin!

Şi-n cânt duios de păsăreleSe-ncheie iar o zi-ncepută,Iar pe-nserat prin rămureleS-adună din nou şi discută.

Îşi amintesc ce-au petrecut:Că-n calda zi de primăvară, Nici soarele deloc n-a vrutS-o mai întindă cu o sfoară

Astfel se-aşterne, încetişorPeste-a lor voie lucrătoare,Odihna scumpă, a tuturor,Iar, până-n ziua următoare.

10 aprilie 2009

Vestitorul PrimăveriiDe sub mantia cea albăA zăpezii-n ger presate,A ieşit floarea cea dalbăCu petale-oval marcate.

Ea, e plăpândul ghiocel,Floare dragă primăverii,Cu-al său dulce clopoţelAnunţând sfârşitul iernii.Chiar de încă-i frig afarăŞi de vânt încă mai bate,

Dor de veşnicie 204

El e semn de primăvară:Prima floare dintre toate!

La toţi el, cu drag aduceDupă iarna ce-a trecut,Bucuria scumpă, dulce:Primăvara, c-a început!

Dacă sufletu-ţi vibreazăLa vederea-i drăgălaşă,Asta arată că vegheazăFloarea mică şi gingaşă!

Ca un sol de veste bunăPrimit este de-ori şi cine,Toţi ce-l caută, împreună,Văd prin el, dorinţe pline.

El e scump, prea preţiosPentru cei ce vor să vadă,Cum căpşorul şi l-a scosDe sub stratul de zăpadă.

O, Dumnezeu l-a rânduitS-anunţe sfârşitul iernii,Şi pe drept, este numit:Solul dulce-al primăverii!

01 martie 2007

Priv

elişti

205

Oaspeţi de PrimăvarăDin miazăzi venind în stoluri Au început din nou s-apară,Pe ceru-albastru, fără nouriOaspeţi dragi de primăvară.

Sunt păsări multe, călătoareCe se întorc din pribegie,Sub cer senin şi dulce soareCu flori mulţime, pe câmpie.

Venind de pe alte meleaguri,Din alte ţări, cu clima caldă,Ele fac cuiburi, între ramuri,Şi-aici-n ape dulci se scaldă.

De-acuma sunt la ele-acasăCăci nicăieri în lumea largă,Nu au o viaţă mai frumoasăCând în familii se încheagă.

Şi-n dragoste îşi construiescAle lor cuiburi spre-nmulţire,Şi-apoi cu dor puii şi-i crescÎmplinind strict a lor menire.

Căci din instinctul lor maternFamilii-şi reîntregesc mereu,După un plan ce stă-n eternPrin atotştiinţa lui Dumnezeu.

10 aprilie 2008

Dor de veşnicie 206

Zi de PrimăvarăCând vine iarăşi primăvaraNatura începe-a sa trezire,Şi de cu zori şi până searaPorneşte-n verde-ntinerire.

Porneşte seva din pământ,Codrii cei trişti înmuguresc,Şi prin al Domnului CuvântSub grija-I toate înverzesc.

Şi pajiştea cea-ncântătoareÎn fel de fel de specii multe,Şi-ntinde faţa-i către soareRotind mii de flori mărunte.

Un covor fin de nestemateNe-ncânt-a ochilor privire,Şi prin miresme parfumateNe-nveselesc întreaga fire.

Abia se-aşteaptă întâlnireaÎn zumzet viu de aripioare,Cu-albiniţe vrând hrănireaSorbind, din fiecare floare.

Astfel strâng nectarul dulce Ca să-l transforme în miere,Şi pe picioare-n coş aduce,Galben polen, ce dă putere.

Aşa se trece o zi întreagăCu-n du-te-vino, neîncetat,Grăbind mereu ele aleargăS-adune-n stup de ospătat.

01 martie 2007

Priv

elişti

207

Apus de SoareUn apus de soare dulce, sclipitor în mod feericSe apropie de-amurg, în conturu-i de întuneric,Raze mult strălucitoare, pline de farmecul zileiPrelungeşte-a lumii viaţă, dela Dumnezeul milei.

Dintre multele minuni, în puterea Lui cea mare,Soarele este-o enigmă, prin văpaia-i arzătoareCe întruna îşi trimite, pe pământ el răspândindViaţa cu a sa prezenţă-n razele-i vii strălucind.

De când el a fost creat şi pus pe bolta albastrăAre-un rol orânduit, care pentru lumea noastră,Este-o sursă de căldură, şi el viaţa o-ntreţineZi de zi el luminează conform legilor divine.

Şi nu s-ar putea altfel, viaţa, fără soare să fie!Căci sub razele-i de aur, toate pe pământ învie,Făcându-şi a sa lucrare, centrul fiind fiinţa omIntrând în conexiune, pân-la cel mai mic atom.

De la lumea cea dintâi, lumea plantelor terestrePân-la lumea animală ce pămăntul împânzeşte,Şi mereu enumerând pân-la lumea cea din apeSoarele întreţine viaţa; viaţa toată în el încape!

Pământul cum ar apare, dacă soare n-ar fi fost?Fără viaţă, tot pustiu, un ocean făr’ niciun rost,Însă Cel ce-I Dumnezeu, pentru om l-a pregătitCa să fie-n veci ferice, când de El va fi-ntocmit.

Astfel, în ziua a şasea, când omul a fost creatPământul verde de plante, pe om l-a întâmpinat,Şi animale, şi-n aer păsări, şi-n ape vieţuitoare,Rolul ele-şi împlineau sub razele-astrului soare.

23 octombrie 2007

Dor de veşnicie 208

Bun venit, Toamnă!...Bun venit, Toamnă bogatăDe roade plină şi-ncărcată!Te-aşteaptă, iată, truditorii,Să strângă roadele sudorii,Care între spini şi pălămidăEi le-au vegheat vara toridă.

Ei au lucrat cu greu ogorulŞi au sperat să vadă sporul,Lucrării lor, ce-au semănatCând timp va fi de recoltat,Când clipe sfinte-n bucuriiRevarsă picurii Ploii Târzii.

Când acum roadele strângDe bucurii, şi râd şi plâng,Că au ce pune în hambareDin truda aspră cu sudoare,Multele roade ce-au cules,Răsplata muncii ce-au ales.

Şi când în marea veşnicieCei sfinţi la masă or să fie,S-or bucura fără încetareLa cea mai mare adunare,A roadelor, când ele toate S-or reîntregi în eternitate.

30 septembrie 2007

Priv

elişti

209

O, Toamnă dorită!O, Toamnă, anotimp doritBogat în roduri, plămădit,Cu-al tău mister neînteles!Când vine timpul de culesE pregătire-n freamăt mare,Că e timp bun de recoltare,Şi-n rodul muncii-agonisiteSe-adun’ sufletele mântuite.

O, Toamnă, acum mă-mbiiSpre roade coapte şi târzii,Să merg de grab să le adun,Să le transport şi să le punÎn spaţii sigure la uscătură,Ferite de locuri cu udătură,În glas de cânt să le sortezŞi-asupra lor să priveghez!

O, Toamnă, mult întârziată,Cu patos fierbinte aşteptatăDe-ai Domnului copii iubiţiCe trec prin aspre suferinţi,Timpul e-acum de recoltat,Dar şi alt timp, de semănat,Şi cei ce seamană şi plâng,Cu bucurie, roadele strâng!

O, Toamnă, când e toamnă,E timpul ploile să-şi cearnăDin vazduh norii plumburiiPeste grădini, peste câmpii, Ca roadele toate să creascăŞi coacerea să împlinească,Un prilej scump de bucurieSosit prin Ploaia cea Târzie.

07 octombrie 2007

Dor de veşnicie 210

Peisaj de ToamnăCând frunzele ce-s ruginite, cad toamna pe pământŞi-l învelesc în aşternutul lor funebru-n val de vânt, Când pomii verzi odată, rămân de-mbrăcăminte goiAtunci sunt zile mohorâte şi zilele sunt reci, cu ploi.

În aer suflă vântul aspru, neavând ’naintea lui hotarŞi se cutremură crunt codrii, de-al lui cumplit itinerar,În scorburi şi în ascunzişuri stau păsările nemişcateŞi animalele pădurii, în vizuini, ascunse stau culcate.

Pe ceruri trec cocori, zburând spre regiuni mai caldeTrec păsările călătoare, dorind prin ape să se scalde,Călătoresc în cârduri mari, ducându-se spre miază-zi,S-ajungă-n locuri priincioase, unde pot viaţa şi-o trăi.

Ele-şi cunosc timpul şi vremea lor privind la ceruriŞtiu când să plece, când să vină, şi se adună-n cârduri,Din instinct se supun legii, ce le-a lăsat-o Dumnezeu,Şi ani de ani peregrinând, acelaş ciclu, îl fac mereu.

12 octombrie 2006

Toamnă bună!...Toamnă bună, dulce toamnă,Tu duci cu tine-o mare taină:Cum frunzele cad la pământPeisaj plutind în val de vânt, Cum solul umed le primeşteŞi-n al său sân le putrezeşte,Ca hrană el să poată aducăLa truditori în greaua muncă.

Priv

elişti

211

Toamnă bună, eşti frumoasăCând via-i gata, a fi culeasă,De strugurii cei copţi deplin,Când joardele-abia-i mai ţin,Când în livezi, fructe-arămiiSe-ntrec cu altele-n podgorii,Care în mod superb mărescPe Domnul vieţii, ce le cresc.

Toamnă bună, aduci bucurii,Când prin mănoasele câmpii,Tu creşti fel de fel de bucateCe toate-or fi-n grijă păstrateCu-acelaşi ritm, prin hărnicieDe toţi cei ce trudesc pe glie,Ce-un an întreg ei s-au rugatSă fie an bun, şi-mbeluşugat.

Toamnă bună, dulce toamnă,Mai vin-o încă şi te-ntoarnă!Cu zile dragi de farmec plineLa cei trudiţi care-n suspineAsteaptă acea zi-a recoltării,Sub preţul scump al salvării,Preţ care-n dragoste şi-n harA fost plătit crunt, la Calvar.

12 octombrie 2006

Dor de veşnicie 212

CocoriiToamna, când picură noriiŞi pretutindeni toate-s nude,Pe cer în şiruri trec cocoriiŞi-un cântec jalnic se aude.

E-un cântec trist de bejenieCe-l cântă mereu an de an,Şi-auzi povestea-n pribegieA vieţtii lor spre-un alt liman.

Peregrinând în cârduri mariFormând un unghi cutezător, Se-aşază-n faţă cei mai tariŞi rup văzduhu-n pieptul lor.

În drumul lung, de obosesc,În frunte ei cedează zborul,Şi rând pe rând se odihnescIar cântecul le spune dorul.

Lăsând în urmă plaiuri dragiŞi crânguri şi câmpii bogate,Spre ele-aruncă priviri vagiPrin strigăte prea-ndurerate.

Ştiind că-n urmă vor ajungePe plaiuri calde, primitoare,Unul în altul, se tot strângeTot mai aproape fiecare.

Continuând-nainte drumul,În ordine toţi şi-armonie,Sunt un exemplu, cum niciunulÎn faţă nu vor ca să fie.

Priv

elişti

213

Prin graiul lor necunoscutEi se-nţeleg, şi-i o minune,Cum orişicare-i priceput,Şi-n disciplină se supune.

Ca la un sunet de pe struneEi toţi se strâng în repliere,Şi cântecul pare că spuneCă prin unire prind putere.

Astfel putut-au să rezisteZburând în lungi călătorii,Peregrinând, ca să existe,Supuşi la multe intemperii.

La gândul de a se întoarceLa pajişti dragi, ce au lăsat,Răzbate, dorinţa de-a faceAtâta drum, în lung şi-n lat.

Prin viaţa lor, tot peregrină,Plecând şi revenind mereu,Ei spun că-n ordinea divinăInstinct au de la Dumnezeu!

12 octombrie 2006

Dor de veşnicie 214

ToamnăE Toamnă, şi vremea încă e bună,Din câmp roadele coapte s-adună,Recoltele-au fost multe şi bogate,Cămările îngrijite, gem de bucate,Grâul ales şi triorat e în hambare,Porumbul cules, stă-n porumbare,Şi mustul fiert şi-n sticle capsulatE gata, bine pregătit pentru iernat!

E Toamnă şi ogorul iar aşteaptăDesţelenirea-urgentă ca răsplată,Pentru recoltele bogate ce-a datLa toţi cei truditori ce l-au lucrat.Să înceapă din nou acum arăturaPunând în el din timp semănătura,Nădejdea pentru anul nou ce vineTrăind speranţa roadelor depline!

E Toamnă şi curând, pe pământ,Ploi, cu stropi reci, loviţi de vânt,Vor apărea, în treceri de furtunăAtunci, când pulberile de ţărânăVor fi-n vârtejuri de vânt înălţate,Prin văzduh, în rotocoale purtate,În dâlme lungi, jos vor fi aşezate,Şi frigul, s-o simţi, şi zi şi noapte.

E Toamnă şi acum te pregăteşte,Cu forţe noi la lucru, şi porneşte,Să semeni iar sămânţa în pământ,Şi s-o împrăştii zilnic din Cuvânt,Deloc să nu se odihnească mâna,Să semeni peste tot, întruna,Cât vremea-i bună, cât permite,Şi pentru lucru, sunt zile-nsorite!

Priv

elişti

215

E Toamnă, şi spre altă Toamnă,Să te gândeşti când intri-n iarnă,Când zilele vor fi reci şi geroase,Când peste câmpuri, peste case,Şi peste tot ce-ai strâns în ogradă,Sclipind, mantia albă de zăpadăSe va aşterne în taină-acoperind,Sămânţa pusă-n brazdă odihnind.

E Toamnă! Iată că sosit e ceasulAcum să-şi cureţe oricine vasul,Şi îngrijindu-l, să fie alb şi curatCa plin cu vârf, de roade-ndesatSub sfânta, mare binecuvântareSă fie pus la socotire în grânare,Unde cu grjă, prin trudă, s-adunăToţi cei aleşi, spre-a fi-mpreună.

E Toamnă! Şi pentru unii acumSe poate, că e ultimul lor drum,Dar, şi pentru cealaltă ToamnăCu grijă ei în candela îşi toarnăUlei, să-l aibă zilnic din belşug,Ca şi rodul brazdei de sub plugSă fie mult, să fie cât mai bogat,Pentru cel ce-n trudă a semănat.

E Toamnă! O, câte vânturi asprePeste ogorul vieţii fiinţei noastre,Şi-n anu-acesta critic ce-a trecutCu străşnicie şi groază-au bătut!Câte rafale mari în crâncene urgiiNe-au prins, purtându-ne în vijelii,Şi-aproape, aproape să răstoarneCe noi am strâns atâtea Toamne!

Dor de veşnicie 216

E Toamnă, şi de nu ar fi speranţaCe zi de zi, ne întăreşte siguranţa,Că Domnul sfânt e partea noastrăChiar şi în flacăra de foc albastră,A rugului, ce s-ar putea aprindeŞi pe de-a-ntregul ne-ar cuprinde,Atunci, nu s-ar mai putea ajungeCând roadele coapte s-ar strânge.

E Toamnă! Poate e ultima Toamnă,Când ieşi la lucru, tu te îndeamnă!Şi de cu zori lucrând până în seară,Să strângi roadele toate în cămară!Să nu le laşi pe câmp de izbelişte,Răvăşite, prin livezi şi prin mirişte,Căci ce s-a copt deplin, e număratDe Domnul cântărit, ales şi sigilat.

30 octombrie 2006

Semne de ToamnăAu căzut frunzele toateSi codrii rămas-au goi,Vântul bate zi şi noapteŞi norii-aduc iarăşi ploi.

Cei care-au gătit ogorulŞi sămânţă au semănat,Pun nădejdea în viitorulUnui an cât mai bogat.

Ceru-i trist şi-i mohorât,Soarele nu mai luceşte,Suflă vânt, timpu-i urâtŞi sămânţa pusă creşte.

Priv

elişti

217

Toate se petrec sub legi De Cel Sfânt orânduite,Şi de-ai vrea să înţelegiPricepi că sunt stabilite.

Pân-la ziua de-ndreptareToate-urmează cursul lor,Când Suprema orientareVa înfiinţa, un nou viitor.

Când păcatul va fi şters Şi-alte zile-or fi curgând, Lucrurile, în sens invers,Se vor fi ... desfăşurând.

Va fi doar... un anotimp...Peste tot pământul, soare,N-or fi ani, şi niciun timpViaţa lumii, s-o măsoare.

S-au dus anii de veghere,S-a dus timpul încercării,De la nimeni nu s-o cereUn nou termen al probării.

Toţi s-or bucura de viaţăC-au scăpat de suferinţi,Mântuirea având în faţăVor fi-n rândul celor sfinţi.

Numai Domnului rămâne,Ca şi-oglinda-n strălucire,Semnele ... de-opresiunePentru-a Sa sfântă iubire.

21 septembrie 2008

Dor de veşnicie 218

Lacrimi de ToamnăDe ce în anotimpul Toamnă,Frunzele verzi, îngălbenesc?De ce e frig şi înspre iarnă,Din pomi veşmintele lipsesc?

Cum de natura îşi dezbracăCuloarea verde, îmbietoare?De ce ţurţuri de promoroacăÎndoaie crengile-n mişcare?

Privind cu gândul la-nceput,La-ntâiul om, ce-a fost creat,Vedem cum şi el şi-a pierdutVeşmântul, căci n-a ascultat.

Ca şi frunzele, ce-au vestejitPlutind încet, înspre pământ,La fel şi pe Adam l-a părăsitLumina, ce i-a fost veşmânt.

El n-a prevăzut ce va urmaDupă-a lui mare neascultare,Şi că-un păcat poate curmaViaţa cea sfântă,-nfloritoare.

Când şi-n natură a ei mantieA început să-ngălbenească,El s-a-ntrebat dorind să ştie:Ce va urma-n viaţa firească?

Şi când frunze s-au desprinsDin trunchiul viu, s-a-nfiorat,Şi plânsul jalnic l-a cuprinsŞi-n duh mâhnit s-a tulburat.

Priv

elişti

219

Când astfel ele-ncet pe rândSe desfăceau, plutind în jos,În mintea sa creştea un gând:Păcatu-i groaznic, e dureros!

Atunci, el începea să plângăJelind cu glasu-n bocet tare,Voind amarul să şi-l strângăPrin lacrimi sincere şi-amare.

Şi cum plângem pe cei dragiÎn drumul lor către mormânt,La fel plângea, şi priviri vagiAvea Adam, cu duhu-nfrânt.

El conştient de-acum deplin,Gândea că-a lui neascultare,Se vede-n lacrimi şi-n suspinCând frunza-ofilită, moare.

Văzând structura lor diformă,Că totul se schimbă-n natură,El cugeta, ca-aceeaşi formăCuprinde-va şi-orice făptură.

Până la urmă, aceeaşi soartăA morţii, îl va ajunge şi pe el,Căci acum blestemul poartăPentru-al său pas, de infidel.

Dar printre spini şi pălămidă,Şi printre chinul prin sudoare,Avea speranţa-ntr-o hlamidăPrin planul de Răscumpărare.

Astfel, în Sămânţa ce-o veniNădăjduia-n lupta-n biruinţă,Când capul crunt îl va zdrobiAl şarpelui, doar prin credinţă.

Dor de veşnicie 220

Sămânţa Sfântă, Salvatoare,Doar a privit-o peste veacuri,Şi lacrimi multe-n revărsare,Au curs din cele două lacuri.

Căci ochii-n fiecare ToamnăErau noian de lacrimi multe,Când cădeau să se aştearnăPe pământ frunzele mărunte.

Privind prin prisma izbăviriiBlestemul l-a dus an de an,Sperând că timpul mântuiriiNu-i prea departe de liman.

Şi-a aşteptat... în nerăbdareŞi peste ani şi peste vremuri,S-a consolat în vestea marePrin izbăvirea cea din ceruri...........................................

Trecut-au vremile dearândulŞi lacrimi încă Toamna curg,Şi frunzele-acopăr pământulDin zori de zi, până-n amurg.

12 octombrie 2006

Peisaj de IarnăCad fulgii albi, agale-n josCând îşi mişcă norii ciurul,În zbor sublim şi maiestosArătându-şi clar, conturul.

Priv

elişti

221

Venind în calea lor, zglobiiCa fluturaşi mii, în bucurie,S-aşază-n straturi argintiiPeste pământ ca o mantie.

O, Doamne, cum ai rânduitÎn planul Marii-Nţelepciuni,Chiar timpul Iernii de doritSă fie,-mbrăcată-n minuni!

Ce frumos e-al ei veşmânt!Ce-aşa splendid s-a aşezat,Pe pomii goi, peste pământŞi totu-n alb, ea a-mbrăcat!

Cum, ca de roade-ncărcate,Se-apleacă fragilele ramuriÎnspre pământ, sub greutate,Reflectându-se în geamuri.

Sub albul viu, cel mai curatPrin aer fulgii mari se-alint,Şi când priveşti, e minunat!Îţi pare totul că-i de-argint.

Prin multele minuni createCe te încântă când priveşti,Ajută-ne, Doamne, în toate,Să vedem ce puternic eşti!

Să-Ţi vedem faima în tăriaPrin multe legi, în cârmuire,Ce ne vorbesc de măiestriaCă-s puse sub desăvârşire.

26 ianuarie 2005

Dor de veşnicie 222

Toamnă târzieZile, zile de toamnă târzieÎn dragoste fiind aşteptate,Iată, c-aţi sosit cu bucurieS-aduceţi roadele bogate!

Şi să le daţi cu precădereLa toţi acei ce s-au trudit,Cu lacrimi multe şi durereSă semene, în loc potrivit.

Şi dacă-n ploaia timpurieSămanţa a căzut plângând,Vor strânge rod cu bucurieCântând şi veseli adunând.

Când după vremile trudiriiAcei ce-ogorul l-au lucrat,Vor vedea rodul răsplătiriiÎn grâul strâns şi vânturat...

Când în hambarele cereştiPrin îngeri se va strămuta, Atunci sforţările-omeneştiSe vor sfârşi, s-or termina!

Ajunge-vor multele patimi,În mari dureri şi suferinţe!Ajunge-vor atâtea lacrimi,Câte au curs în neputinţe!

Căci viaţa iar se va întronaDe Domnul, ce zice şi face,Şi dragostea va consemna Preasfânta şi Eterna pace!

12 octombrie 2006

Priv

elişti

223

Când mă trezesc...Când mă trezesc în zori de ziIsuse Doamne, fă-mă-n stare,Să pot, ca prin reflectări, auziPrin tot ce mişca, o chemare!

Să văd cum iarba legănândăSe unduieşte în val de vânt,Şi-n adierea cea mai blândăUşor se pleacă spre pământ.

Şi să constat cum împreunăMulţimi de specii toate cresc,Un amalgam, ce-şi încununăChemarea ce şi-o împlinesc.

Să văd cum florile-şi deschid,Cum ele-aşa, au fost hărăzite,A lor petale, tot mai splendid,Şi tot mai scump, împodobite.

Când mireasma răspândescPrin spaţiul ce le înconjoară,Să văd cum voia-Ţi împlinescPână-n amurgul lin de seară!

Oricine în viaţa-i nu priveştePrin flori, culori de curcubeu,Cu mintea, nici nu preţuieşteCe-i Dragostea lui Dumnezeu!

18 februarie 2008

Dor de veşnicie 224

Când rosteşti...Când rosteşti a Ta chemareDoamne, vreau întotdeauna,Să văd dragostea cea mareCum pluteşte, în jur întruna!

Să văd cum pomii din livadăEi an de an mereu şi-adună,Pe ramuri roadele grămadăFructe gustoase, în cunună.

În aer, şi-n pământ şi soare,E-a vieţii taină, ce le creşte,Când ploaia cea răcoritorePrin picături ea le hrăneşte.

O, şi toate fructele frumoaseCe-n galben-roşu strălucesc,Cu-arome multe şi gustoaseChemarea sacră o-mplinesc!

În tot ce mişcă-i o chemare,Şi-ai nostalgii ca să priveşti,Natura în veşnica-i mişcarePrin tainele-i Dumnezeeşti!

Din taine vreau ca să pricep,Din pomii cu fructele coapte,Noi adevăruri dragi să-ncep,De-a cerceta şi a cunoaşte.

18 februarie 2008

Belşug de har

Dor de veşnicie 226

“Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har, în care suntem, şi ne bucu-

răm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.”Romani 5:2.

Belşu

g de h

ar

227

Jertfa MarieiDin multe-ale Sale minuniCe le-a făcut Domnul Isus,Cu posturi şi cu rugăciuni,Cuvintele sfinte ce-a spus

Femeei, că-i deplin iertatăDe viaţa ei prin desfrânare,Au fost ca roua cea curată,Minunea vie, cea mai mare.

Când a iertat-o pe Maria,‘N dragostea copleşitoare,În sufletu-i s-aprins făcliaIubirei scumpe, salvatoare.

Şi când a sosit momentulCa să-şi arate mulţumire, A dat pe faţă ataşamentulPrin gestul sfânt de umilire.

În vasul spart de alabastruŞi-a amintit faptele grele,Închisă-n cumplitul castruAl celor şapte duhuri rele.

Ele-o ţineau strâns legată,Însă-n dragostea cea mare,Le-a izgonit, şi dezlegată,Maria-i plânge la picioare.

Cu acel mir ce-a pregătitDe Nard curat, mirositor,Ea capu’ întreg i-acoperitUngându-L ca.. Mântuitor.

Dor de veşnicie 228

Cu părul său bogat şi lungPicioarele sfinte-I ştergea,În timp ce lacrimile-i curg...Şi mii de-ar fi n-ar ajungea!

Astfel au fost amestecateMir sfânt şi lacrimi laolaltă,Că-i liberă de mari păcateDin viaţa ei cea blestemată.

Şi să se-aprindă şi să ardăÎn suflet dragostea divină,Că a primit o vorbă caldăSalvând-o de la grea ruină.

12 aprilie 2007

De Neam, din DumnezeuSuntem de neam, din Dumnezeu, unicul Tată Creator,Şi de pământul ne e sursa, suflarea-I veşnicul izvor;Ţărâna luată din pământ, prin forţa Sa cea creatoare,S-a întruchipat într-o fiinţă, cu Sfânta Sa asemănare.

Şi-am fost creaţi cu înţelepciune, şi daruri şi capacităţi De la început au fost plantate, mai sus de orice vietăţi,Cu conştiinţă şi cu minte, pentru-a înţelege şi pricepePuterea dragostei prea sfântă, ce de la El, întâi începe.

De-ar fi rămas Adam şi Eva, în graţia lui Dumnezeu, Ei ar fi fost în permanenţă, sub binecuvântări mereu!Dar libertatea cea supremă, ce acordată lor le-a fostLe-a inspirat încredere, că-şi pot conduce-al vieţii rost.

Belşu

g de h

ar

229

Şi neglijând nevoia acută, de dependenţa cea divină,Când liberi şi nestingheriţi, prin a Edenului grădină,Ei îngrijeau de pomi şi flori, în gingăşia cea mai mareAveau să cadă rând pe rând, în fapta de neascultare.

De sfătuiri, n-au ţinut seama, ca-n lucrul lor de peste ziMereu ei să fie împreună, deloc spre-a nu se despărţi;Astfel, fuseseră avertizaţi, prin îngerii lui Dumnezeu, De Lucifer să se ferească, spre-al întâlni instantaneu.

Şi când odată în lucrul său, Eva puţin s-a îndepărtatDe soţul său care îngrijea, la bolţi de viţă concentrat,Neîntârziat a prins momentul, şi Lucifer s-a deghizatÎn şarpele cel zburător, în pom pe crengi hipnotizat.

Când Eva l-a văzut în pomul, cari pentru ei era opritŞi între crengile cu fructe, că se plimba nestingherit,Şi când cu glasul omenesc, el i-a vorbit curtenitorA fost cuprinsă de mirare: Cum? Şarpele e vorbitor?

Atunci, el pe loc i-a declarat, că pomu-acela rezervatConţine taine-n fructul său, care se află, fiind mâncat...El a mâncat, şi ca dovadă, acum poate să vorbeascăPronunţând corect cuvinte, în limba-aceasta omenească.

Şi angajându-se în vorbire, cu ton de muzică în voceA căutat ca să-i inspire, că înţelepciunea sa precoce,Poate să ia de-acum decizii, să hotărască în probleme Care apar în mersul vieţii, fără restricţii, de-a se teme.

Şi, continuând ca să-i aducă, cu multă generozitate,Mulţimi de laude subtile, pentru plăcuta graţiozitate,Cuvintele nu-i displăceau, şi-n convorbire s-a întinsCu şarpele cel fascinant, până ce mintea i-a cuprins.

Dor de veşnicie 230

Luand un fruct atunci din pom, cu precauţie i-a dat Şi după multa-i explicare, oferta întinsă i-a acceptat,Era prea ‘naltă pledoaria, pentru frumosul fruct opritCa ea, să i se împotivească, prin gestul său nesăbuit.

Şi cum să facă să îi spună şi lui Adam descoperirea, Ce şarpele argumentându-i, i-a dovedit că nemurirea,Este o lecţie banală, ce Dumnezeu le-a pus-o-n faţă Să-i ţină pe-amândoi în stres, după ce le-a dat viaţă?

Şi căutându-l pe Adam, când l-a întânitt, i-a povestitDespre întâlnirea minunată, cu şarpele ce i-a vorbit:Căci mâncând din acel pom, rezervat de Dumnezeu,Nu a murit, şi-acum vorbeşte, şi zburător este mereu!

O-amărăciune fără seamăn, de-odată faţa i-a crispatSpunându-i Evei că Lucifer, a fost în şarpe deghizat,Prin convorbire şi-a sa faptă, acum ea este vinovatăCăci acceptând oferta lui, porunca sfântă e călcată.

Sosind şi ceasul despărţirii, de-a lui tovarăşă de viaţă,Ce sta cu fructu-n mâna sa, postată chiar în a lui faţă...El după ce mult a cugetat, că viaţa singur n-are sensS-a hotărât, şi a mâncat, păcatul fiind enorm, imens.

Şi... ca preludiu al faptei lor, veşmintele strălucitoareCe-i cuprindeau pe amândoi, în starea lor nemuritoare,Au dispărut ca prin minune, rămânâd goi, descoperiţi,Şi-n starea de decădere, la moarte-astfel fiind sortiţi.

Pe fondul pregătit temeinic, al minţii ce şi-au pervertit,Păcatul îşi făcea debutul, prin Legea ce-au nesocotit,Şi, deşi şorţuri au făcut, din frunze verzi de smochin,Printre pomi ei s-au ascuns, la glasul Ceresc şi divin.

Belşu

g de h

ar

231

În-ntâlnirea ce-au avut, atunci cu Domnul Dumnezeu,Eva, vina, a pus pe şarpe, când l-a-ntâlnit instantaneu,Şi-a arătat prin demonstrare, c-a obţinut dar de vorbitMâncând din fructul aromat, c-a luat din pomul cel oprit.

Adam, a pus vina pe Eva, zicând că ea l-a îndemnatSă mănânce, s-afle starea, de-a fi ca şi Cel Prea Înalt,Dar blestemu-a fost rostit şi-amândoi s-au depărtat, De Eden cu al vieţii pom, unde-accesul le-a fost luat.

Şi-astfel, făptura creată, să moştenească pământul,Liberă ca să decidă, cu ştiinţă a nesocotit Cuvântul,Şi-al vieţii fir şi-a întrerupt, prin fapta de neascultareDupă aproape un mileniu, purtând cruda blestemare.

Şi după cum toţi în Adam, de mii de ani mereu murim,Tot astfel, prin Domnul Hristos, vom învia ca să trăim,Cu cât păcatul ne-a robit şi el mai crud ne-a apăsat,Cu-atât şi harul s-a-nmulţit şi prin Cuvânt ne-a liberat.

Şi vom gusta şi vom simţi, odată pentru totdeauna Mireasma vieţii veşnice, ce-am năzuit cu dor întruna,Şi în sublima veşnicie, un gând preasfânt va fi mereuC-am fost odată şi suntem, de neam din Dumnezeu!

16 februarie 2007

Dor de veşnicie 232

ÎndreptăţireDoamne, în a Ta dreptateDescoperită-n neprihănire,Ai fost taina care-n toateNe-ai vorbit de mântuire!

Prin dragostea-ndurătoareDe om nu Te-ai despărţit,Şi-ai venit, prin întrupareTot ca om de Te-ai jertfit!

Tu la Calvar, sus, pe crucePăcatele lui Le-ai purtat,Ca să poţi iaraşi l-aduceLa standardul prea-curat!

Şi-ai deschis astfel o cale,Pentru-a noastră mântuire,Şi în cântari şi în osanaleProslăvim marea-Ţi iubire.

Prin har fiind îndreptăţiţi,La scumpa Ta neprihănire,Doamne, suntem mântuiţi,Tu ne-acorzi a Ta sfinţire!

Şi-omul poate fi-acum pusÎn demnitatea lui regească,Prin dragostea ce ai adusViaţa-n veci, să o trăiască.

24 martie 2009

Belşu

g de h

ar

233

Iubire SfântăIubire Sfântă, prea suavăCa flacăra de foc arzând,Tu-n umilinţă, fără slavăAi strălucit nefumegând.

De unde-ai izvorât IubireCu-al Tău balsam alinător,Şi ai turnat peste-omenirePrin harul mare, salvator?

Ai izvorât din DumnezeuŞi-ai răsărit din veşnicie,În străluciri de curcubeuŢi-ai pus eterna temelie!

Ai vrut, şi-ai arătat zidiriiCă tot în ea-i desăvârşire,Supus fiind sub legea firiiLa cea mai sfântă umilire.

Şi în voinţa-Ţi necuprinsăÎn aplicare, ai pus planul -Şi viaţa de a fost pretinsăSub cruce ai suit Calvarul.

Ai îndurat tragica moarteŞi ai fost pusă în mormânt,Să poţi avea veşnică parteLa Tronul Tatălui cel sfânt.

Şi de la muntele Golgota,Din ziua scumpei învieri,Te-ai ridicat iarăşi la cotaCelei mai scumpe replieri.

Dor de veşnicie 234

Să poţi anula răzvrătireaCe-a inundat întregul cer,Prin faptul că nelegiuireaA stat ascunsă în mister...

Iarăşi s-aşezi ca la-nceputPerfecta ordine prin pace,Ce a costat mult şi-a durutDumnezeirea, de-a o face...

O, numai Tu, Sfântă IubireTe-ai coborât atât de jos,Salvând întreaga omenirePrin jertfa dată, ca prinos!

13 ianuarie 2005

În simbol…Când omul l-a sa cădereCea dintâi de pe pământ,A depins de-avea putereDe-ajutorul...Celui Sfânt,

Prin a vieţii grea povarăN-a fost singur, părăsit,Ci prin grija-I milenarăDomnul Sfânt l-a însoţit.

El a fost şi este încăŞi la fel, în vremi mereu,Omului...veşnică StâncăProtector, în orice greu.

Belşu

g de h

ar

235

A fost Scara cea visatăCând în drum odinioară,A pus capul pe o piatrăIacov în amurg de seară.

Şi-ngeri cari se coborauDe la cer pân’ la pământ,Prin al său vis împlineauPlanul...Tatălui cel Sfânt.

Ei urcând, purtau povaraCelui pribeag şi-apăsat,Căci simbolul, era scaraDomnului ce S-a-ntrupat.

El a fost flacăra din rugCare-ardea necontenit,Şi lui Moise, din belşugCu glas dulce i-a vorbit.

Să lepede-ncălţăminteaCăci pământul era sfânt,Şi să stea smerit ’naintea Veşnicului Său Cuvânt.

A fost piatra unghiularăCea de meşteri lepădată,Dar de-o rezistenţă rarăFundaţiei cea închegată!

Ea la Templu a dat tăriaCăci prin sângele jertfirii,Şi-a pus trainic temeliaSus pe crucea răstignirii.

Dor de veşnicie 236

O, Golgota-n arhitectură,Şi Ghetismani şi Calvarul,Sunt piloni de amvergurăCare-n Templu ţine harul.

Şi prin har noi continuămSă-L clădim din pietre vii,Şi lucrând să-L terminămSpre-a ajunge-n veşnicii!

24 martie 2009

Slava CruciiLa cruce Doamne-ai doveditO! Slava Ta, faţă de oameni,Slavă, ce nu se poate descrieCăci nu ai cu ce s-o asameni.

Şi nimeni n-o poate zugrăviÎn culori scumpe de-ametist,Cu-al său talent în reverenţă, Oricine-ar fi cu dar de-artist.

Mintea firavă n-o cuprinde’N-a Ei deplină însemnătate,E prea sublimă, slava cruciiCuprinsă-n raze de dreptate!

Privind la crucea din Calvar O! numai atâta putem spune,Ce mare-i Doamne slava Ta,Ce pentru veci nu va apune!

11 februarie 2008

Belşu

g de h

ar

237

Tu m-ai chemat...Atunci când eram lângă TineÎn Ghetsimani seara-n grădină,Isuse Doamne, ai pus în mineSămânţa, să crească deplină!

Ai vrut în drumul spre CalvarSă Te urmez, pe lângă gloate,Să pot să văd crudul coşmarCe îl răbdai cu crucea-n spate.

În chinul ce-l duceai spre cotaNespuselor, de grele suferinţi,Tu m-ai chemat şi la GolgotaLa plecăciunea marei umilinţi.

Am înţeles că-n dezbrăcare,În forţă, de haina ce-aveai, Sosise clipa ce-n crucificareCa mielul de jerfă aşteptai!

Când piroanele toate pe rând,Au fost înfipte, prin cruzimeÎn trupu-ţi fraged şi plăpând,O, Doamne, ai privit la mine!

Privirea scumpă m-a străpunsCăci chiar pentru păcatul meu,La cruce, prin jertfa-ai ajuns,Te-ai despărţit de Dumnezeu!

31 ianuarie 2009

Dor de veşnicie 238

Am zăbovit...Am zăbovit la glasul dulceCe-n dragoste mi-a adresat,Să-mi caut liniştea la cruceDoamne-n haru-Ţi minunat!

Să îmi găsesc pacea dorităA sufletului vag şi-apăsat Şi-n viaţa-mi tristă, chinuităSă-mi fii balsam de alinat.

Când chemarea, pe deplinAm înţeles şi-am priceput,De unde sunt, de unde vin,Doamne, atunci am început...

Să înţeleg iubirea-Ţi mare,Speranţa toată să mi-o punÎn mila Ta îndurătoare;Din lacrimi, bucurii s-adun.

Călătorind pe drumul vieţiiM-am avântat peste necaz,Şi-am dus din zorii tinereţiiUn jug, pe fragilul grumaz.

Tăcut, pe cale l-am purtat! Umpluta-mi gura cu ţărână!Când a fost greu m-ai ajutatPrin harul sfânt la îndemână.

Te-am implorat cu stăruinţăŞi Te-am rugat ca neîncetat,Să îmi măreşti mica credinţăŞi-n suflet, har mi-ai picurat...

19 august 2007

Pe calea vieţii

Dor de veşnicie 240

“Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag; pune-mi lacrimile în burduful Tău: nu sunt ele scrise în car-

tea Ta?” Psalmii 56:8

Pe ca

lea v

ieţii

241

Te-am aşteptat!...Te-am aşteptat cu drag, după făgăduinţă,Ca ai să vii şi-n casa mea, Doamne Isuse!Şi poarta Ţi-am deschis-o având credinţăCă vei veni curând conform cu cele spuse.

M-am pregătit cu sârg şi am făcut curatÎndepărtând gunoiul tot, ce sta grămadă,Şi-n fiecare zi, aşa cu dor Te-am aşteptat,Şi sufletu-mi dorea nespus ca să Te vadă!

Doream să Te primesc cu sfântă bucurieCând vei veni şi-n casa mea cea pregătită;Cu gândul limpede şi plin de dulce veselie,Să fiu în ziua aceea mare, cea mai fericită!

Şi-ntr-adevăr, când ai bătut încet la poartăŞi am ieşit nădăjduind cu drag a Te vedea,Erai un biet sărman, lovit de-amară soartă, Ce adăpost şi ajutor, cu glasul stins cerea.

Şi chiar atunci îndată, mi-am adus aminteDe-acele vorbe, pe care le-ai rostit odată,,,Cine primeşte-un nevoiaş, să ţină minte,Pe Mine Mă primeşte şi-i voi da răsplată!’’

Şi cât m-am bucurat, că ai venit la mine,Prin cel sărac, ce-avea nevoie de-ajutor!În toată ziua-aceea, m-am gândit la Tine,Că vii şi azi, la cel ce Te aşteaptă doritor!

29 ianuarie 2009

Dor de veşnicie 242

Atât de drag...Atât de drag îmi eşti IsuseVenind aici din cerul sfânt,Şi vorbele-n cuvinte spuse,Îmi sunt lumină pe pământ.

Azi ele-mi călăuzesc paşiiÎn viaţa aceasta tot pribeagă,Având model, pe înaintaşii,În consacrarea lor întreagă.

Şi mă îndeamnă tot mai susSpre sfântul ideal al sperării,Să pot să fiu o, scump Isus,O perlă din lumea pierzării!

Căci ai venit prin întrupareSă poţi s-aduci la împlinire,Prin planul de răscumpărareCea mai frumoasă mântuire.

O mântuire nu prin fapteNici prin merite-ale noastre,Ce n-ar putea ca să ne salteÎn sus spre cerurile albastre.

Ci-o mântuire prin dreptateCe-ai oferit în dreptul meu,Cu fapte rele-n strâmbătateDeparte fiind de Dumnezeu.

Când eu nu Te cunoşteamTu, Neprihănire şi Sfinţire,Prin planu-Ţi ce nu-l ştiamTe-ai dăruit spre mântuire.

Pe ca

lea v

ieţii

243

Ai demonstrat sus la CalvarPe cruce întins şi răstignit,Că m-ai prins în al Tău harŞi m-ai salvat, m-ai mântuit

21 iunie 2007

Crezul DragosteiCând am paşit în legământ Isuse Doamne, să-Ţi urmez,M-a întărit Cuvântul SfântŞi-n inimă am sădit un crez!

E crezul sfânt al dragosteiVenit din scumpa veşnicie,Să-nvingă legea grea a firei,Ca transformat omul să fie.

Prin el, am început urcuşul,Pricipiu-n fapte îndrăzneţe,Escaladând cu greu suişulSpre piscuri-nalte şi măreţe.

Şi-am năzuit mereu mai susÎn scara paşilor spre Soare,Având un dor tainic, nespus,Să fac în mine o schimbare.

Pe calea muntelui GolgoteiM-am străduit să împlinesc,Faptele scumpe, dragostei,După Modelul Sfânt Ceresc.

Dor de veşnicie 244

Să fiu pătruns în zelu-i mareDe-un sfânt orgoliu jertfitor,Şi nu de-aramă sunătoare,Nici de chimval, zăngănitor.

De aş vorbi în limbi străine Să pară a fi chiar îngereşti,Fără de dragoste-orişicine,El le va şti, doar omeneşti.

Şi chiar de aş avea şi darulCel mai măreţ de-a profeţi,Dar făr-de dragoste, amarul,Întregul crez îmi va zdrobi.

De aş cunoaşte toată ştiinţaŞi taine multe-aş descifra,Dac-aş avea toată credinţaSă văd că munţii s-ar muta...

Fără-acea dragoste deplinăDe Dumnezeu nu sunt nimic;Doar umbra unui eu, haină,Ce merge-n jos până ce pic.

Şi chiar dacă averea toatăMi-aş împărţi ca să hrănesc,Săracii, care umblă-n zloatăŞi zilnic ei, flămânzi cerşesc,

Şi încă şi trupul de mi-aş daPunându-l jertfă pe-un altar,Dar dragostea, n-aş posedaAtunci vor fi, toate în zadar!

Pe ca

lea v

ieţii

245

Căci dragostea e iubitoareRăbdarea ei stă-n bunătate,Ea face bine pentru-oricareDucând belşug de sănătate.

Pe nimenea nu pizmuieşte,Şi lauda nu-şi pune-n faţă,La orice lucru se gândeşteSă dea un sfat şi o povaţă.

Ea nu se umflă de mândrie,Cu necuviinţă nu se poartă,Şi nu-şi revarsă a sa mâniePrin apărarea-i cea deşartă.

Nu caută folosul săuÎn centrul celor ce trăieşte,Nu se gândeşte-a face răuAcelor ce-o nedreptăţeşte.

De tot ce-i rău, nelegiuire,Ea nu se poate bucura,Doar adevăr, spre făptuireO poate oricând, reînviora.

Şi-astfel ea poate acoperiVorbire multă, chiar greşeli,Nici lucruri n-ar descoperiCare-ar stârni mari răfuieli.

Ea crede totul ca pe strune,Spunând la toţi deopotrivă,Despre intenţii cât mai buneCând viaţa le este în derivă.

Dor de veşnicie 246

Şi poate chiar mult suferiDe la acel ce o bârfeşte,Tendinţa de-a se preamăriDin palmaresul său lipseşte.

Astfel, nădăjduieşte-ntrunaCând lupta va fi terminată,Să-obţină întru’ veci cununaCea sfântă şi prea mult sperată.

Căci dragostea nu va pieriŞi niciodată nu s-o stinge;Proorociile, toate-or sfârşi,De ea păcatul nu s-atinge.

Şi ori şi ce limbi vor încetaChiar orice ştiinţă va apune,La tot ce ştim vom renunţa, Gândind la alte lucruri bune.

Şi-astfel rămân acestea trei:Credinţa şi nădejdea mare,Dar cea mai tare, cu temei,E dragostea cea jertfitoare!

Ea e cuvântul cel mai dragÎn inima-mi ca şi-un trofeu,Căci n-are limită, nici prag,Jertfindu-Se, va sta mereu!

Ea-mi este crezul mântuirii,Imbold în bine de neînfrânt,Sperând la vremea înnoiriiCu ea să fiu şi-n cerul sfânt.

01 noiembrie 2006

Pe ca

lea v

ieţii

247

Creştinismul...Creştinismul pur şi simpluA traversat, peste milenii,Şi-adevăru-i, ca un vincluA încadrat multe vedenii.

Împăraţii au vrut să-l ţinăCât mai mult sub prigoniri,Dar n-au putut să-l reţinăŞi-a crescut având martiri.

Peste-a lor falsă credinţăS-a înălţat învingător,Şi-a distrus, prin biruinţăCultul, cel sacru al zeilor.

Prin dragostea-i cu putere La Golgota, sus pe lemn,A fost piatra de încredere,Omenirii toată-un ,,Semn”.

Şi ducând în tot pământulVestea bună a mântuirii,A sporit mereu CuvântulExplicând, crucea jertfirii.

În dragostea cea mai vieA Duhului cel Sfânt primit,‘N-orice neam şi-mpărăţieCreştinismul s-a împânzit.

Iar când sfânta-i misiuneEa complet va fi împlinită,Atunci semnele vor spune:Căci istoria, lui e sfârşită!

Dor de veşnicie 248

Creştinismu-şi va încheiaLupta lui cea zbuciumată,Urmând, c-apoi veşniciaSă o aibă, drept răsplată!

01 februarie 2007

Când ai să vii...Isuse drag, când ai să viiSă ei la Tine-al Tău popor,Să-l duci în sfinte veşnicii Pe plaiul scump nemuritor...

Aş vrea şi eu atunci să fiuCu oastea celor mântuiţi,Şi mai aproape să mă ştiuDe toţi ce fost-au izbăviţi!

Să fiu veşnic lângă Tine,Şi să-mi văd doru-mplinit,Şi dragostea să fie-n mineCa jaru-arzând nemistuit!

Căci jarul ei e jar de foc,O flacără ce arde întruna,Şi-n inima-mi, să aibă loc,Ca o pecete, întotdeauna!

Şi mai aproape lângă Tine,Să fiu, să Te ascult mereu,Iar prin privirile-Ţi senineSă văd măreţul curcubeu!

Pe ca

lea v

ieţii

249

Să îmi revărs, în mulţumireCuvintele prin dulci cântări,În imnuri scumpe de mărireZburând spre tainicele zări!

Să fiu nedesparţit de Tine,La orice pas şi orişiunde,S-aud cuvintele-Ţi divineÎn melodii sfinte, profunde...

Rostite-n muzica cerească,Prin cea mai dulce melodie,Care urechea omenească,N-a ascultat-o, ca s-o ştie.

Şi să înţeleg că lângă TineVor fi-acele sfinte împliniri,Proiecte, ce vor fi deplinePrin studii mari şi-nfăptuiri.

C-orice dorinţe sunt atinseOricât de-nalte în aspiraţii,O, şi-n spaţiile necuprinse,Să simt eternele-I pulsaţii!

Şi-n anii dulci ai veşnicieiSă pot împărtăşi prin Tine,Speranţa dulce-a bucurieiSădită de-apururi în mine!

Să cânt, slăvind neîncetatCuprins de marea fericire,Că-n Universul ce-ai creatDomneşte veşnica Iubire!

06 martie 2007

Dor de veşnicie 250

Informare DivinăCând omul viaţa a-nceputSă şi-o trăiască în Paradis,Prin îngeri a fost informatDespre păcat, tot i s-a zis.

Cum marea luptă-ncepuseÎn ceruri pentru-acaparare,Cum Lucifer se răzvrătiseMânat de dorul de înălţare.

Cum că-n Sfaturile cereştiŞi celelalte lumi au asistat,Şi cum Dragostea a stăruit Ca să-l convingă de păcat.

C-a stăruit ’ndelung iubireaSă-şi îndrepte a sa gândire,Lucrarea rea să-şi încetezeFiindcă era şi el tot o zidire.

Finalul său a fost dezastrul,Căci el şi toţi îngerii amăgiţi,Au fost din ceruri depărtaţi Şi doar... ,,un timp îngăduiţi”.

,,Îngăduiţi” o vreme anumeSă se poată-n toţi dezvolta,Şi-n Lucifer şi-n ai lui îngeriGândul rău de-a nu-asculta.

Astfel, omul, a fost instruitSă nu cadă, în vreo ispită,Ca el să nu-şi piardă viaţa De la Domnul Sfânt primită.

21 mai 2008

Pe ca

lea v

ieţii

251

ÎntâlnireŞi-a fost odată, o-ntâlnireCu Tine scumpul meu Isus,Şi-i cea mai dragă amintireDin ziua aceea, ce-a apus.

Eram atunci cu gând senin Căci ai bătut la poarta mea,Prin al Tău glas duios şi linSpunând să intri că ai vrea.

Doreai în casa-mi să cinămŞi să îmi spui o veste bună,Că amândoi putem să stămLa masă oaspeţi, împreună.

M-ai sfătuit să cumpăr aurDin cel ce-n foc e lămurit,Să pot purta cununi de laurCând de cercări voi fi lovit.

O, şi pentru ochi chiar alifieCa să mi-i ung şi ca să văd,Mi-ai prezentat cu bucurieSă scap, de orişice prăpăd.

Şi-n haine albe, preacurateSă mă îmbrac şi să acopar,A goliciunii şi a multor fapteCare nu pot să le descopăr.

Şi m-ai făcut cu grijă atentCă mustri şi că pedepseşti,Pe-orice copil ce-i neglijentPe toţi oricare, că-i iubeşti.

Dor de veşnicie 252

Şi m-ai rugat, de râvnă plin S-alerg, ca să mă pocăiesc,S-ascult de glasul Tău divinCând mă îmbii, ca să trăiesc.

Căci cel ce-astfel va birui,Pe al Tău scaun de domnie,Cu Tine-n veci, va împărăţiDomnind o-ntreagă veşnicie.

Cum şi Tu Doamne-ai biruitŞi-mpărăţeşti cu Dumnezeu,Pe tronu-I Sfânt şi strălucitPrins în culori de curcubeu.

25 martie 2009

Prin încercăriDacă necazuri ne-ncearcăPe calea ce duce spre cer,Şi-n inimă şi-n minte parcăNe sunt ascunse în mister,

Dorim pe loc, o dezlegareA celor ce nu ne-aparţine,Dar Duhu-n grija iubitoareVegheză scumpa-i şlefuire.

Dacă vin mari descurajăriDupă eforturi jertfitoare,Deşi-ntreprindem sforţăriAm vrea cu dor, o alinare.

Pe ca

lea v

ieţii

253

O! momentele sunt dificileŞi stau în balanţa gândirii,Până vor trece multe zilePrin rezolvări ale-mplinirii.

Dacă ne par că zăbovescŞi timpul se scurge ‘nainte,Când ele scopul împlinescSe cere ca să luăm aminte,

Şi-n dragoste şi în răbdareOrice-ncercări să depăşim,Că Domnul poate o lucrareVa face-n noi, şi nu o ştim.

Dacă în continua mişcareA vieţii noastre pe pământ,Se va vedea o transformareAtunci ea va fi prin Cuvânt.

Căci El ne supune cercăriiSă vadă ce-i clădit în noi,Când valurile strâmtorării Azvârle-vor cu mult noroi.

Şi de ne umple-n aruncare Hainele albe, prin stropire,La Domnu-avem asigurare,Ne-om consola în regăsire.

Căci niciodată nu vor fiCercări mai crunte şi mai tariDe-a nu spera a-le birui,Oricâte-ar fi multe şi mari!

25 martie 2009

Dor de veşnicie 254

Farmecul Iubirii...Farmecul Iubirii SfinteL-am simţit şi l-am trăit,Şi-am luat, Isus, aminteLa tot ce-ai mărturisit!

Din cereasca Împărăţie,De la Tronul Celui Sfânt,Din prea sfânta veşnicie,Ai venit jos pe pământ!

Tu în staul Te-ai născutŞi în iesle-ai fost culcat,Şi-ai rămas necunoscut Până Magii Te-au aflat!

N-aştepta Stăpânitorul,Şi-nvăţaţii acelor vremi,Că Tu eşti MântuitorulŞi la Tine ai să-i chemi!

Când lucrarea-ai începutDragostea Tu-ai arătat;Şi cei sinceri, ce au vrut,Te-au căutat şi Te-au aflat!

Şi-ai ajuns pân’la CalvarDându-Ţi viaţa din iubire,Să aduci prin al Tău harCea mai sfântă mântuire!

29 martie 2007

Pe ca

lea v

ieţii

255

Pe calea sfântă...Pe calea sfânt-am înţelesCât a costat preţul salvării,Cât cerul şi-a dat interesÎn marea taină a întrupării.

Prin jerfa scump-a lui IsusÎn planul sfânt al mântuirii,Dragostea jaloane-a pusPentru salvarea omenirii.

Ea mă-ndeamnă tot mereuPrin susurul blând şi subţire,S-aud că trece DumnezeuVestind marea neprihănire.

Şi-n neputinţa mea fireascăDe-a face voia Celui Sfânt,În stâncă să mă întărească,Să mă susţină Duhul Sfânt.

Şi pe frumoasa cale-aleasăSă merg voios, să nu alunec,S-ajung prin biruinţă-acasăÎncununat în glas de cântec.

Când îngeri mii m-or însoţiSpre marea de foc şi cristal,Cu ei atunci-mpreună voi fiÎn acel cor sfânt şi triumfal.

24 aprilie 2007

Dor de veşnicie 256

Când glasul Tău...Când glasul Tău am înţelesDe a urma pe îngusta cale,Isuse Doamne, atât de des Mi-au răsunat vorbele Tale!

Puse fiindu-mi în conştiinţăCa şi seminţele în pământ,Au răsărit şi-au prins fiinţăCa roade-ale Duhului Sfant.

Lucrarea Lui, nepriceputăCum e şi-a vântului ce bate,Continuă, când e începutăSă ducă taina mai departe.

Iar când naşterea din nouÎşi va da roadele depline,Va răsuna scumpul ecouExtras din vorbele divine.

Şi prin fărâma de credinţă,Ca şi un bob mic de muştarVoi urca sus, spre biruinţăPrivind la jertfa din Calvar.

Ea lumii-ntregi îi aminteşteCă înălţată, fiind pe cruce,În credinţă, de-o primeşteViaţa din nou poate-aduce.

07 martie 2007

Pe ca

lea v

ieţii

257

ModelulDe vrei să fii demn ucenicŞi-urmaş al Domnului Isus,Prin trasformare devii micŞi te scobori în jos, din sus.

Prin umilinţă-n consacrareÎn cercul larg semenilor tăi,Să dai dovadă prin răbdareDe eşti lovit de oameni răi!

O! Şi spatele de multe oriSă fie ca drum de umblare,Şi ca şi-o uliţă de trecătoriCând e călcată în picioare!

Căci Domnul Isus niciodat’Nici pentru drepturile Sale,Cu nimeni El nu s-a certatPe-a vieţii, îndurerată cale.

Obrazul Şi-a expus loviriiŞi faţa Şi-a dat-o scuipării,Mergând pe calea înjosiriiEl S-a supus smerit ocării.

Ducându-ţi în spate cruceaPe al Calvarului drum greu,Vei şti că Domnul o duceaPe al Golgotei crunt traseu.

10 decembrie 2007

Dor de veşnicie 258

Condu-mi pasul!...Pe drumul vieţii străbătândO, Doamne, nu mă părăsi,Nu mă lăsa singur luptândCând răul nu-l pot dovedi!

În starea cruntei neputinţeCând aprig e lipit de mine,Eu simt că bat a lui dorinţePrin dreptul care-i aparţine...

În disperare-mi ridic glasulCăci vreau putere şi-ajutor,Să pot ca să îmi îndrept pasul,Sub scutul bun şi Protector!

Căci numai Tu mă izbăveştiDe trupul vrednic de moarte,Ca viaţă iar să-mi dăruieştiM-ai chemat şi pus deoparte.

Să pot să-Ţi înţeleg iubireaPrin harul sfânt şi minunat,De transformată va fi fireaŞi-n pulbere de-oi fi plecat.

Şi să pricep cum lângă TineM-atrage zilnic Duhul Sfânt,Ce mijloceşte, prin suspineCa să mă nască din Cuvânt.

El face fără grai lucrareaAşa cum vântul, ceas de ceas,Îşi răspândeşte încet suflareaŞi nu pricepem al său pas.

20 septembrie 2007

Pe ca

lea v

ieţii

259

Când căutam...Când căutam o mângâiereÎn viaţa aceasta trecătoare,Eram cuprins de grea durereDe gânduri triste şi amare.

Nu găseam nici un răspunsLa întrebări ce îmi puneam,Şi îmi apărea totul ascunsCând în adânc eu cugetam.

Mi se părea că omul treceŞi viaţa aceasta-i fără rost,Dac-altceva nu se petrece...Că-i fără sens şi adăpost.

Mi se părea că e îngrădit De prea multe nenorociri,În viaţa-i ce-o are de trăitFăr-a avea nişte împliniri.

Dar în adâncul minţii meleA strălucit o zi-n credinţă,Şi la întrebările prea greleRăspuns a fost o luminiţă.

Prin ea şi eu am cunoscutGeneza lumii ce-ai creat,Care a fost precum ai vrutÎn planul sfânt şi minunat.

Dar omul prin neascultarePorunca-Ţi sfântă a călcat,Şi viaţa-n veci nemuritoareEl şi-a pierdut-o prin păcat.

Dor de veşnicie 260

Şi nu l-ai lăsat în disperareCi sigurul Tău Fiu L-ai datCa jertfa de răscumpărare,Astfel iubindu-l, l-ai salvat!

07 martie 2007

A fost o zi...A fost o zi mare-a-ntâlniriiCu-al meu iubit Mântuitor,Când Legea Sfântă a iubiriiMi-a dat-o ca şi-ndrumător.

Când în adâncul ei privescŞi-I văd măreţele principii,Pricep cum ele, împlinescVoia-I cea Sfântă din vecii.

Iubirea pentru Dumnezeu,Şi pentru cel îndeaproape,E-n veci aceeaşi, şi mereuUn ne-ntrecut izvor de ape.

Astfel a fost, şi-astfel va fi,Veşnic, în Universul creat,În gloria, de a-L preamăriCăci viaţă El la toate-a dat.

26 februarie, 2007

Pe ca

lea v

ieţii

261

Calea VieţiiCând străin eram de TinePrins de-avântul tinereţii,Doamne, ai venit la mineArătându-mi calea vieţii!

Mi-ai făcut de cunoscutTot ce-i rău, şi ce e bine,Şi de-atunci am începutLegea sfântă de-a o ţine.

Când vreau binele să facRăul de mine se-agaţă!Duhul nu pot să-l împac Când văd că apare-n faţă.

Şi în lupta aceasta mare,În război pornit cu fireaCare vrea mereu-nălţareNumai Tu eşti izbăvirea!

Doamne, unic eşti salvareDin puterea-i cea vrăjită,Ce-n completa subjugareInima-mi mi-e-nlănţuită.

Dar conform făgăduinţeiAlta Doamne, îmi vei da,Ca-n nădejdea biruinţeiPrin credinţă, să pot sta.

Mulţumiri fie-Ţi ’nălţateScumpul meu Mântuitor,Izbăvitu-m-ai de moarte -Al vieţii sunt moştenitor!

06 martie 2007

Dor de veşnicie 262

Când am cunoscut...Când am cunoscut IubireaCe în Fiul Tău Ţi-ai arătat,Doamne, am văzut menireaCe-o am fiind răscumpărat!

În ea aflat-am pacea dulceCe-am năzuit-o cu ardoare,Şi căutând mereu la cruceAm priceput a ei grandoare.

Când ceru-ntreg a fost golitDe slava Sa-n desăvârşire,Atunci pe Terra a strălucitIubirea în Sfanta Sa slujire.

În umilinţă-urcând CalvarulCu spini pe capu-ncoronat,Ea Şi-a băut întreg paharulCel blestemat de sub păcat.

Cu viaţa trecută prin moarteEa Universului a consfinţitCă omul poate s-aibă parteIaraşi de-un trai ce-i fericit.

Atunci calea ce-a fost aleasăEternizată-n Sfânt legamânt,A fost în întregime-nţeleasăSi-n ceruri sus, şi pe pământ.

07 martie 2007

Pe ca

lea v

ieţii

263

Calea SalvăriiPrivind la muntele CalvarSpre Golgota crucificării,Isuse Doamne, al Tău harMi-a arătat calea salvării!

Nepăsător în drumul vieţii,Din zi în zi tot mai departe,Mergeam în pasul tinereţiiPe ale lumii căi de moarte.

Tu mi-ai făcut de cunoscutCă crucea grea ce ai purtatPe umeri răni ea Ţi-a făcutŞi pân-la sânge-ai suportat.

Astfel Tu-ajuns-ai biruinţaAsupra cruzii morţi pe veci,Ce-nchis-ar fi obligat fiinţaPrin moarte între ziduri reci.

A trebuit, definitiv învinsăCălcând peste puterea ei,În dragostea cea neatinsă De-a urii morţi, fără temei.

Şi-acolo, chiar la răstignireCând joc de Tine îşi băteau,S-a cimentat scumpa IubireÎn răni de cuie ce-ţi făceau.

Atunci, pentru a lor iertarePe Tatăl Sfânt Tu L-ai rugat,Să-i ierte în mila şi-ndurareCăci nu ştiu ce-au crucificat.

Dor de veşnicie 264

Astfel, Tu ne-ai lăsat o pildăCa să iubim pe cei duşmani,Chiar de ei vor să ne prindă,Noi ştim c-au spirit de satani.

Pe acest drum, ce ai trasat,Tăcând, al umilirii şi-njosirii,Azi sensul vieţii l-am aflatPrin taina ascunsă a jertfirii!

Slăvit să fii, Isuse Doamne,Pentru preasfânta Ta iubire,Ce-n suflet picurii să toarneEa a început, spre mântuire!

06 martie 2007

Solomon şi răspunsul Domnului(Cuprinde 2 Cron. 7, 11-22.)

Când a terminat Solomon, de zidit Casa DomnuluiŞi tot ce-a găsit cu cale sa facă şi casa împăratului,Domnul S-a arătat pentru a doua oară lui Solomon,După cum Se mai arătase şi prima dată, la Gabaon.

Şi Domnul i-a zis: ,,Îţi ascult rugăciunea şi cererea,Pe care Mi-ai făcut-o, şi am să-ţi împlinesc vrerea!Sfinţesc casa aceasta, ce ai zidit-o ca să pun în ea,Pentru totdeauna Numele Meu, şi toata slava Mea!

Şi ochii Mei şi inima Mea, vor fi peste ea pe vecie!Iar tu, dacă vei umbla înaintea Mea cu credincioşie,Cum a umblat şi tatăl tău David, cu-o inimă curată,Şi-n neprihănire, - ca toată ţara să fie binecuvântată -

Pe ca

lea v

ieţii

265

Făcând ce ţi-am poruncit; dacă vei păzi legile Mele Şi poruncile Mele cele sfinte, care nu-s deloc grele,Voi întări pentru totdeauna scaunul tău de domnie,Al împărăţiei, în Israel; şi-l voi sprijini, pentru vecie,

Cum am spus tatălui tău David, - şi care este acelaş -Neschimbat! Nu vei fi lipsit niciodată de un urmaş,Pe scaunul de domnie al lui Israel, cu zilele senine!Dar dacă nu veţi asculta, şi vă veţi abate dela Mine.

Voi şi fiii voştri; dacă nu veţi păstra poruncile MeleŞi legile Mele pe care vi le-am dat, să trăiţi prin ele,Şi dacă vă veţi duce la alţi Dumnezei ca să le slujiţiŞi să vă închinaţi înaintea lor, atunci voi toţi să ştiţi,

Căci voi nimici pe Israel din ţara pe care i-am dat-o,Şi voi lepăda de la Mine casa pe care Eu am sfinţit-oNumelui Meu şi Israel va ajunge de râs şi de ocară,Şi de pomină-ntre toate popoarele care-l înconjoară.

Şi oricât de înaltă este casa aceasta, ce s-a construit, Oricine va trece pe lângă ea va rămânea încremenit, Va fluiera şi va zice: ,,Pentru ce a făcut Domnul aşaŢării acesteia şi casei acesteia, care sta sub grija Sa?”

Şi se va răspunde: ,,Pentru că-n-ntregime au părăsitPe Domnul Dumnezeul lor, ce-n suferinţa i-a ocrotit,Şi i-a păzit! Care a eliberat pe părinţii lor cei asupriţi Din ţara Egiptului, din casa robiei prin minuni, fericiţi.

Pentru că s-au alipit de alţi dumnezei, care nu-i ştiau Şi s-au închinat înaintea lor, chiar de nu-i cunoşteau, Şi le-au slujit din toată inima, prinsă în gândiri rebele!De aceea a făcut Domnul să vină peste ei aceste rele.

09 februarie 2009

Dor de veşnicie 266

Ca să Te strig...Ca să Te strig, nu am putereIsuse Doamne, mă întăreşte,Şi prin cercări şi prin durereDin toate Tu, mă izbăveşte!

Ca să Te chem să mă asculţiCând sugrumat sunt de ispită,Vrăjmaşi oricât ar fi de mulţiCu Tine Doamne-am reuşită!

Ca să Te simt, pentru-ajutorÎn zile grele, în ceasuri triste,Să-mi laşi înger sfânt păzitor,Să-mi fie în juru-mi oprelişte!

Ca să Te-aud ce îmi vorbeşti,Şi cum mă-ndemni tot înainte,Să pot urca spre zări cereşti,Sunt clipe de-aur toate sfinte!

Ca să-Ţi urmez, n-oi pregetaSă merg pe drumul însemnat,Căci prea frumoasă-i calea TaCând ştiu acum că sunt iertat!

Pe veci de-a fi cu Tine-odată,Trăind viaţa cuprinsă-n soare!Aceasta mi-e nădejdea toatăPrin jertfa scumpă, salvatoare.

06 martie 2007

Pe ca

lea v

ieţii

267

În murmur lin…Dacă-n planu-Ţi sfânt divin,Doamne-ai vrut să fiu şi eu,Constat că-atunci m-ai iubitŞi-Ţi sunt fiu de Dumnezeu.

Ai vrut astfel, să fiu o fiinţăDupă sfânta-Ţi asemănare,Să pot pricepe planul sfânt Că-mi dai şi răscumpărare.

Să văd cum din el izvorândDragostea, şi cum se-ntinde;Urcând în sus prin generaţiiÎn murmur lin Ea mă prinde.

Căci Ea n-a marcat cu surlePuterea-Ţi transformatoare,Dar susurul blând şi subţireÎn suflete-a făcut schimbare.

A ridicat din omul cel vechiUn alt om nou, spre biruinţă,Prin har prinzând mântuireaCe se-acordă prin credinţă.

Acum glorie, slavă şi cinsteDoamne,-n veci Ţi se cuvine,Că-n prea scumpa mântuire M-ai cuprins, o, şi pe mine!

24 martie 2009

Dor de veşnicie 268

În orice zi...În orice zi, Doamne Isuse!Vreau s-aud al Tău Cuvânt,Şi-n graiul vorbelor nespuseCu slove scrise pe pământ...

Să pot citi iubirea-Ţi mareAtunci când orice vinovat,Este adus spre condamnarePentru că el Legea a călcat.

Şi să pricep în ceasul greuCă-n hotărârea ce-ai luat,E dragostea lui DumnezeuPentru-orice suflet vinovat,

Că în măreaţa ÎnţelepciuneTot ce ai scris, pentru citit,A răsunat, ca de pe struneŞi cei legişti au încremenit.

În orice zi, Doamne Isuse!Vreau să fiu mereu cu Tine,Şi-n cursele, ce vor fi puseSă-Ţi văd intenţiile blajine,

S-aud Cuvântul pronunţatCând singur e, ca să rămâi:-,,Acela, ce-i făr-de păcat,S-arunce piatra, cel dintâi!’’

Şi să văd, cine-ndrăzneşteSă execute-a Ta poruncă?Şi cine viaţa şi-o retrăieşteÎn clipe de căinţă adâncă...

Pe ca

lea v

ieţii

269

Când în prezenţa Ta divinăLe-ai acordat o şansă mare,Să-şi recunoască a lor vinăSă capete chiar toţi iertare?...

În orice zi, Doamne Isuse!Vreau să Te aud, vorbind,Iar vorbele, să-Ţi fie duseÎn toată lumea, răspândind

Mireasma scumpă a iertăriiPrin harul cel Dumnezeesc,Schimbând sentinţa acuzăriiÎn: ,,Nici Eu, nu te osândesc!’’

Să fiu atunci în preajma TaÎn gloatele ce Te-nconjoară,Să văd cum fiinţa ce-aştepta După osândă, ca să moară...

Cum din păcat umil renaştePrin lacrime şi prin suspine,Viaţa începând a cunoaşteCât e de dulce, lângă Tine!

14 februarie 2007

Să fii cu mine...Să fii cu mine, întotdeaunaIsuse drag în drumul sfânt,Şi mersul să-mi fie întrunaCălăuzit de-al Tău Cuvânt.

Dor de veşnicie 270

Să-mi fie candela aprinsăStrălucindu-mi pe cărare,Arzând în flacăre nestinsă,Să-mi fie sacră îndrumare!

Pe marea lumii de păcateSă nu mă rătăcesc căzând,Căci cursele, întinse toateÎmi stau în cale, orişicând.

Să fie cu mine şi victorieSă-mi dai în orişice ispită,Să trec prin ea cu bucurieAvând credinţa neştirbită.

În harul Tău sfânt şi mareSă am încredere deplină,Că-i de ajuns în încercareCând greu inima, suspină.

Să mă trezeşti la datorie,Să nu uit marea pregătire,Ca printr-o sfântă curăţieS-aştept dorita Ta venire.

Prin veghere neîntreruptă,Prin ruga cea stăruitoare,Să trec prăpastia abruptăA ,,eului’’ ce zilnic moare.

Peste ruine să-mi clădescUn caracter cerut de Tine,După Modelul cel cerescExemplu pentru orişicine.

08 februarie 2009

Pe ca

lea v

ieţii

271

Să căutăm...Să căutăm să-L cunoaştemPe Dumnezeul nostru sfânt,E ceasul timpului din urmăŞi har mai este pe pământ!

Cât înc-acum se zice astăzi,Să nu uităm, să dăm năvală,La nunta-I vrea, ca oaspeţiiSă-I umple toată casa goală.

Să nu uităm haina de nuntăPe care trebuie s-o purtăm!La nunta Sa nu se permite,Ca altă haină, să-mbrăcăm.

Veşmântul alb, de in curatCe ni-l oferă Domnul Sfânt,Să-l căpătăm prin ascultareŞi-având credinţa în Cuvânt.

Şi când veni-va ÎmpăratulSă-şi vadă oaspeţii la masă,Să nu roşim în faţa-I sfântăŞi alungaţi să fim din casă.

Şi bucuria va fi mare La nunta aceea cum n-a fost,De când e omul pe pământ,Căci s-a-mplinit al vieţii rost.

08 februarie 2009

Dor de veşnicie 272

Adierea Duhului...A trecut în susur peste mine Adierea Duhului cel Sfânt,Sufletu-mi gemea-n suspineSub povara zilelor înfrânt.

El m-a întărit cu-a Sa putereSă păşesc pe cale înainte,Şi-atingându-mă prin adiereCa o flacără, era fierbinte.

El în minte mi-a adus luminăŞi-ntunericul l-a spulberat,Şi pe calea-I sfântă şi divinăPaşii vieţii mi i-a îndreptat.

Roade, ce au arătat lucrareaSunt, dragostea şi bucuria,Pacea, şi îndelung răbdarea,Bunătatea şi credincioşia.

Facerea de bine şi blândeţea,Şi-nfrânarea poftelor fireşti,Sunt jaloane puse în justeţeaVieţii sfinte şi duhovniceşti.

Prin puterea-I cea înnoitoareAdierea Duhului cel Sfânt,Mă va modela-n a Sa lucrareÎn oglinda sfântului Cuvânt.

25 februarie 2007

Pe ca

lea v

ieţii

273

Ca Cetatea...Ca cetatea pe un munteDin pietre tari construită,Şi cu scară, şi cu punteCasa mea-mi este zidită.

Şi furtuni dacă-ar veniBătând tare peste casă,Din loc nu mi-o va urni De-ar izbi-o-n avalanşă.

Temelia-i stă pe stâncă,Stânca eternă-I Hristos,Şi săpărea ei e-adâncăPân-la cremenea de jos.

Prin răbdare şi-umilinţăAm putut cu greu săpa,Şi-am zidit cu sârguinţăAstfel de-a nu se surpa.

Şi vânturi mari şi furtuniDe-ar lovi-o cât ar vrea,Unde oamenii sunt buniScutul lor, e Dragostea.

Casa mea, tare rămâneŞi-oi primi în ea cu drag,Pe oricine, ce îmi spuneVoind să-i calce în prag.

27 martie 2008

Dor de veşnicie 274

Planul de RăscumpărareCând în opera-I măreaţă, a creaţiei Prea Sfinte,Creatoru-a prevăzut, peste veacuri mult-nainte,Că păcatul e posibil, cu-a sa gravă ameninţare A luat măsuri precise, de-a-i ieşi-n întâmpinare.

Dumnezeu Tatăl şi Fiul, au ştiut de-apostaziaLui Lucifer, heruvimul, ce-şi etala măiestria,Fiinţa cea mai înaltă, completă în desăvârşirePurtătorul de lumină, sus la Tronul de mărire.

Au ştiut şi de căderea, omului când L-au ziditPrin puterea înşelătoare-a marelui nemulţumit,Care-avea s-o exercite, prin perfida lui disputăPentru că deja pierduse, lupta-n ceruri începută.

Planul de răscumpărare, conceput de Trinitate,Nu a fost un gând venit, după ce au fost călcateAle Domnului porunci, prin a lor neascultare,De Eva şi-apoi Adam, comiţând păcatul mare.

El a fost desvăluirea tainei de veacuri ascunsă;Era-acea descoperire, din Gândirea Nepătrunsă,Ce-n lucrarea mântuirii, dezvolta consolidareaLegilor fudamentale, care consfinţeau crearea.

Pentru-a lui îndeplinire, s-a hotărât ca Hristos,Să se dea pe Sine jertfă, coborând atât de jos, Încât El S-a desbrăcat, de mărirea Lui DivinăŞi-a luat firea căzută, după mii de ani de vină.

Cine poate măsura cât de-adâncă a fost Iubirea,Oferindu-se prin harul, ce-a trezit compătimirea,Pentru neamul omenesc, de-a fi în totul liberatDin coşmarul decăderii, mântuindu-l din păcat?

Pe ca

lea v

ieţii

275

Adâncimea şi înălţimea, iubirei lui Dumnezeu,Au rămas şi vor rămâne, un mister care mereu,Şi aici, şi-n veşnicie, tot mai mult vom cercetaAflând taina ei sublimă, în jertfa de la Golgota.

Temelie-n fundamentul, Tronului Său de domnie,Dezvoltare a principiilor, izvorând din veşnicie,Iubirea S-a dat pe Sine-n jertfa sfântă şi deplinăPentru-a fixa-n Univers, liniştea cea mai senină.

Ea a fost şi va rămâne completă în globalizare,Dăruind orice resursă, ce-avea ceru-n posedare,Ca nimic să nu lipsească, din planul de mântuireFiind posibilă salvarea, în renunţarea la mărire.

Şi, nici chiar marea veşnicie nu va putea rânduiPreţul jertfei lui Hristos, în actul de-a-Şi dărui,Viaţa Sa de Dumnezeu, lăsând gloria cerească,Îmbrăcându-Se-n natura şi în firea omenească.

Complet de desăvârşite, au fost toate ce-a creatCă nimic din Univers, nu se putea-a fi schimbat,Prin pretenţia cea pusă, de prea marele Lucifer,Ce-a dorit ca să răstoarne, Legea ordinii din cer.

Controversa provocată, prin faptul că s-a luptatPână-n ultimele clipe, sperând de-a nu fi privatDe cerul măreţ şi sfânt, a bulversat Universul,Pus în marele pericol, să-şi revizuiască mersul.

Dar prin Marea Înţelepciune, a Puterii creatoareUniversu-a fost salvat de cumplita ameninţare, Pentru că-a intervenit Însuşi Creatorul lui,Viaţa jertfă să-Şi depună, pe crucea Calvarului!

16 februarie 2007

Dor de veşnicie 276

Roadele Ploii TârziiDupă lunga aşteptare, începând din primăvarăCând sămânţa semănată a fost pusă să răsară, În pământul cald şi umed şi sub ploaia timpurieA răsărit şi-a crescut, pân-la Ploaia cea Târzie.

După cazna muncii grele, a pământului lucrat,Sub arşiţa cea de vară, când tot ceru-i luminat De a soarelui splendoare, paiul de-al îngălbeni,A căzut ploia târzie, spicu-al coace şi-a-mplini.

Iată, în sfârşit acuma, c-a sosit şi timpul toamneiAşteptat cu nerăbdare pentru-adunarea recoltei, Şi multimile de roade, au fost puse în hambareDupă ce au fost înscrise, în fişe pentru păstrare.

La fel, sufletele-s roade, ce cu greu s-au adunatDupă ce Cuvântul vieţii, a fost cu spor semănat, Ce crescând în firul verde a ajuns deplin în spic,Şi-a-nceput la recoltare, să nu se piardă nimic.

După ce vor fi trecute, prin ciurul de vânturareVor fi-n ceruri puse toate, în cereştile hambare, Numărate bob cu bob, numărul spre-a fi-ntregit Dintre-acei toţi ce sigiliu, pe frunte ei l-au primit.

Şi vor fi de-aci încolo, pentru-ntreaga veşnicieTineri toţi nemuritori, spunând scumpa bucurie, Spre mărirea şi spre slava, Tatălui ce ne-a iubitŞi pe Fiul Său cel scump L-a dat Golgotei jertfit.

Calvarul va spune veşnic, lumilor din UniversCă păcatul monstruos, prin jertfire a fost şters, Şi puterea-i niciodată-n veci nu va mai apărea, Căci a fost eradicat şi-urmele-i, vor dispărea.

Pe ca

lea v

ieţii

277

Numai în Suprema jertfă, mărturie va rămâneSemnele piroanelor, care veşnic ne vor spune, C-a plătit cu preţul vieţii, prin mormânt biruitor,Din dragoste pentru om, singur rămas muritor.

L-a adus răscumpărat, prin jertfirea vieţii SaleIar în lumile preasfinte, dintre spaţiile astrale, Care veacuri au privit, cu vădită consternareLa giganta bătălie, ce s-a dat pentru salvare.

Obiectul de dispută, a fost Legea prin CuvântŞi la crucea din Golgota, Lucifer a fost înfrânt, De Iubirea jertfitoare, ce venea din DumnezeuLuminând înveşmântată, în culori de curcubeu.

22 februarie 2007

Să merg cu Tine...Să merg cu Tine, o, Isuse!Şi răspuns l-a Ta chemare,Fă s-ascult, la cele spusePrivind măreaţa-ţi lucrare.

Să-Ţi urmez pe malul măriiPrintre pescarii cei voinici,Din zori la pragul înserăriiCând ai să-Ţi cauţi ucenici.

Să fiu aproape, lângă TineÎnconjurat de gloate multe,Sorbindu-Ţi vorbele divineŞi dornice mereu s-asculte.S-aud vorbind de împărăţie

Dor de veşnicie 278

C-aproape este, se întinde,Şi haru-Ţi sfânt, cu bucurie,Cum păcătoşii toţi cuprinde.

Să fiu cu Tine, printre fraţiExplicând vestea cea bună,La cei trudiţi şi nemâncaţiCu ucenicii de-a-mpreună.

Şi când în lanul cel de grâuVor rupe spice să mănânce,S-aud vorbirea-Ţi ca un râuCe clipoceşte-n susur dulce.

Să văd cum cauţi în răbdareSă-i scapi de reaua-nvinuire:Căci ei în Sabat fac lucrareRupând spice pentru hrănire.

S-aud c-ai vrea să înţeleagăCăci ziua Sfântă nu-i călcată,Şi că de-acuma se dezleagăDe tot ce-a fost împovărată.

Şi să înţeleg ce însemnează:-,,Mila voiesc,’’ de la oricine,Pentru acei care-Ţi urmeazăVoind ca să stea lângă Tine!

Şi să aud cum le-aminteştiIspititorilor mârşavi, să ştie,Căci Domn al Sabatului eştiÎn veci de veci, din veşnicie!

08 februarie 2009

Pe ca

lea v

ieţii

279

Să Te urmez...Să Te urmez Doamne Isuse,În scopul sublim de-a clădi,Şi din dorinţele-mi nespuseSă-ncep speranţe a-mi zidi.

Să-Ţi fac cunoscut durereaCe-apasă sufletu-mi zdrobit,Şi să-Ţi spun că neputereaTreptat şi încet, m-a istovit.

Să mă-ntăreşti, în neputinţă,Să-mi dai măreaţa asigurare,Că-n ascultare şi-n credinţăPrin Tine-mi voi găsi salvare.

Să mă mângâi prin CuvântulC-orice necaz, e o încercare,Neliniştea, s-o umple gândulCă de sunt slab, pot fi şi tare.

Durerile, care-mi sunt multeŞi care le cunoşti o, Doamne,Nimeni nu ştie să le-asculteŞi-n vindecări să le întoarne.

Căci nimeni, în afar-de Tine,Nu-mi poate da o-ncurajare,Să mă-ntărească, în suspineTurnând balsam spre alinare.

De-aceea în ţintele propuseO! de a-Ţi urma necontenit,Aş vrea să nu mă laşi Isuse,Ca-n încercări să fiu zdrobit!

Dor de veşnicie 280

Şi să-mi înalţ a mea gândireCătre-ndurarea Ta cea mare,Căci numai Tu, eşti izbăvireŞi-mi dai scumpa vindecare!

08 februarie 2009

BucurieDoamne Sfinte, cum să cântIubirea-Ţi mare, minunată?E prea sărac al meu cuvânt Ah! În laudă cât mai bogată!Căci zilnic mă tot străduiesc,Cuvinte noi mereu să strâng,Îndeajuns să-Ţi mulţumesc;De bucurie, aş vrea să plâng!

Sunt fericit, c-astăzi trăiescO viaţă nouă într-un alt sens,Şi această viaţă, o preţuiescCu-n dor în dragoste, imens.Când mă gândesc ce ai făcutPentru a-mi lua povara grea,Că Tu-n iubire m-ai născutSă plâng, de bucurie aş vrea!

Cuvinte ce-mi exprim căinţăÎnmănunchiate-n ascultare,Doresc din toată a mea fiinţăS-aduc la Tronul de-ndurare.Pe drumul sfânt care păşescVreau ca să merg cu voioşie,Sub crucea Ta, să poposescSă plâng, aş vrea de bucurie!

05 martie 2007

Pe ca

lea v

ieţii

281

Răspuns la întrebăriRăspuns, la marile întrebăriEu am găsit Doamne, la Tine!Atunci când dulcile chemăriStăruiau mult pe lângă mine.

Şezând în cumpăna gândiriiAm meditat, şi-am cugetat:O, de ce această lege-a firiiMă ţine-n juru-i strâns legat?

De ce se poartă marea luptăPe-a fondului minţi citadelă,Locul fiind unde-şi confruntăFirea, activităţile sale rebele?

Când mai atent am cercetatEnigma aceasta, înnăscută,Cu satisfacţie mare-am aflat:Ea-i ascultarea cea pierdută!

Şi astfel, cine, mă va izbăviDe trupul acesta de moarte,Dacă o, Doamne, Tu n-ai fi,Învingător şi peste moarte?

În veci de veci recunoştinţăAduce-Ţi-voi, şi voi cânta,Smerit, şi-n sfântă umilinţăÎn rugă, inima-mi va exalta!

27 august 2008

Dor de veşnicie 282

Am fost odată un pribeagAm fost odată un pribeagŞi rătăcind pe drumul vieţii,Te-am întâlnit, Isuse dragÎn anii scumpi, ai tinereţii!

Când eu nu Te cunoşteamNutream gândirile deşarte,Spre alte scopuri, năzuiamS-ajung de ele să am parte.

Să-mi fac în viaţă-un viitor,- Un ideal, de mult gândit -,Când deodată, întâmplător,Chemarea dulce, am auzit.

Şi-atunci-n-a vieţii pribegieEu glasul sfânt am ascultat,Şi-al Tău Cuvânt cu duioşieM-a sfătuit şi m-a îndrumat.

Mi-a fost o candelă aprinsă,Mi-a fost lumină pe cărare;Din taina veşnic necuprinsă Mi-a răsărit iubirea-Ţi mare!

Si-am început, ca să înţeleg Rostu-mi, pe acest pământ,Şi-n taina crucii, să-l dezlegPrin minunatul Tău Cuvânt!

19 august 2007

Pe ca

lea v

ieţii

283

Marile întrebăriM-am întâlnit odată, copil fiind, în drumul vieţii cu Isus,În anii cei curaţi şi inocenţi, şi cei mai dulci ai frăgeziei,Şi pe moment, o teamă sfântă, din dragoste în mine-a pusAtunci, pentru întreaga vreme, prea scumpă a copilăriei.

Eram elev şi la scoală, în dimineaţa acelei zile în clasă,La studiul orei de religie, pentru-a cunoaşte s-a împarţit,La toţi copiii, câte un mic dar, pe care să-l avem acasă:Două broşuri religioase, cu subiect: al timpului sfârşit.

Cu râvnă mare le-am citit şi iarăşi recitit de-atâtea oriŞi-am constatat că scrise-n ele, nu-s nişte poveşti deşarte,Gândindu-mă când le citeam, mă cuprindeau nişte fioriŞi aşteptam cu dor de undeva, să am de-o alinare parte.

Ades, mă aplecam în rugă, îngenuchind în prag de searăCând liniştea nocturnă, se aşternea curgând peste cămin,Şi mă rugam ca grijile, aşa de multe-n mine, să dispară,Dar ele în minte îmi reveneau şi stăruiau şi mai deplin.

Solia sfântă şi solemnă, ce prevestea a Domnului venireÎmi ridica stăruitor în minte, multe şi neînţelese întrebări:De ce să se sfârşească jalnic, această întreagă omenire?De ce să piară atât de tragic, în mari şi grele perturbări?

De ce există pe pământ o moarte, cu ravagiile-i crude?De ce dureri aduce în familii, şi plâns amar şi multă jale?De ce desparte fără milă, părinţi şi fraţi, surori şi rude?De ce nu-i nimeni s-o oprească, şi să i se pună în cale?

Şi neputând de a obţine, răspunsurile pentru consolareCând vreun cortegiu în doliu, trecea cernit spre cimitir,Mă ascundeam ca să nu văd şi să n-aud durerea mareCe conducea convoiul jalnic, cu plâns şi bocete în delir.

Dor de veşnicie 284

Abia aşteptam să treacă, în sus, de uliţa şi casa noastrăAceastă zarvă infernală, ce-n inimă-şi lăsa un vag ecou,Şi-ngândurat de scena tristă, la locul de lângă fereastrăMă îndreptam şi meditam la marile întrebări din nou.

Doream să ştiu, să pot afla răspunsuri multe dintr-o datăDespre al lumii rost din început, şi rolul ei de pe pământ,Şi despre faptul că-n final, va fi o zi de dreaptă judecatăAsupra lumii întregi, făcută după-al Domnului Cuvânt.

Dar n-am putut deloc afla, nici să pricep, nici să-nţeleg,Cu mintea mea nedezvoltată şi limitată de copil fragil,Răspuns la marile întrebări, ce-aş fi dorit să le dezleg...În faţă sta un paravan, al vârstei mici, cu orizont ostil.

Astfel trecut-au anii, scurgându-se fără răspuns, mereu,Iar eu simţeam o apăsare, cum golul minţii mele creşte,Doream atât de mult, să mă întâlnesc cu Domnul meuS-aud iarăsi, cum glasul Său, inimii-nsetată îi vorbeşte.

Şi iată, într-o zi frumoasă, în dimineaţa ei de primăvară,Cu soarele călduţ şi dulce, ce strălucea mai apriat pe cer,Bătăi se-aud din când în când, în poarta curţii, în afară,Şi eu, ca să deschid atunci, am mers cu sufletul stingher.

Cu mâna parcă tremurând, am vrut să trag încet zăvorulCa poarta să o pot deschide, trăgând-o înapoi spre mine,Gândindu-mă să văd ce vrea, şi ce doreşte oare călătorul,Ce aştepta stăruitor bătând, pe lângă-atâtea porţi străine?

Dar deodată m-am oprit o clipă totuşi, stând şi cugetând:Cu cine va fi oare acum, momentul, neaşteptatei întâlniri?O presimţire-n minte-aveam, şi-mi stăruia mereu în gândS-ar putea, c-a sosit ceasul, cel aşteptat atât în zăboviri!...

Pe ca

lea v

ieţii

285

În dosul porţii-am stat atunci, un pic, gândind în ezitareŞi-un suflu nou mă înviora şi mă îndemna tot înnainte,Simţeam în totul că-s cuprins, de-o luptă în desfăşurareŞi-am biruit când am deschis, pătruns de gânduri sfinte.

În faţa mea stăteau solemne, cu demnitate, dar sfioase,Ţinând în mâini ca să-mi prezinte, broşuri şi-alte scrieri,Două fetiţe, ce-aşteptau timide, şi arătau umile şi pioaseDar grabnice de a vorbi, căci duceau asupra lor poveri.

,,V-aducem azi cu bucurie, în dragoste, vestea cea bună,Ce Domnul în Cuvânt ne-a spus, şi prin El ne-a poruncit,Acum să facem voia Lui, toţi, cu mic cu mare, împreună,Şi-avem cu noi să dăruim, mulţimi de cărţi pentru citit!’’

Astfel şi-a început vorbirea, cu abnegaţie, una dintre eleCu faţa-i strălucind de zel, pentru al Domnului Cuvânt,Şi două mâini se întindeau, purtând mai multe cărticeleŞi mă-ndemnau să le primesc şi s-aflu voia Celui Sfânt.

În glasul lor curat şi blând, era ceva solemn, venit de sus,Ce-atâta vreme aşteptasem, de ani mulţi, trecuţi cu greu,Şi-am început să simt din nou, că mă întâlnisem cu Isus,Şi-nţelegeam de ce pe cruce, El Şi-a dat viaţa-n locul meu.

Atunci, în frământarea minţii mele, s-a făcut încet luminăŞi sufletul cel însetat şi dornic, ar fi sorbit mereu, întruna,Din apa vieţii ce începuse, a curge tot mai limpede şi linăSă dea răspuns la întrebări, ce-mi stau în minte totdeauna.

Şi vorbele prea dulci, parcă zburau, mai iute decât clipeleÎn conversaţii simple, despre al vieţii început şi al ei sens,Parcă simţeam că zbor, şi tot mai sus mă înalţau aripele,Spre alte culmi şi alte zări, spre cerul cel atâta de imens!

Dor de veşnicie 286

Momentele sfinte-mpreună, gravate în amintiri de neuitatÎn inimă a înfipt în taină, bulbul firav şi sigur al credinţei,Făcând să crească mai vârtos, şi mai puternic, şi-ncercat,Gustând cu bucurie, cuvintele, ca roade-ale făgăduinţei.

Şi au plecat cu vestea bună, să bată-n miez de primăvarăDin poartă în poartă, cu sufletul curat şi plin de bucurii,C-au semănat sămânţa, din dragoste, pentru a câta oara?La cei pierduţi, la cei sărmani, la mulţi cu suflete pustii.

Şi-n urma lor, rămas-am eu, tot cugetând şi meditând,Cum Domnul, după-atâţia ani, mi-a oferit a Sa întâlnire,Să aflu adevăruri scumpe, ce-au strălucit descătuşând,Marile întrebări, ce-atâta timp, rămas-au în nelămurire.

12 octombrie 2006

Ţi-am spus, Isuse!...Ţi-am spus Isuse,-n ziua astaDespre nevoia sufletului meu,Şi numai Tu cunoşti aceasta,Necazul, cât mi-este de greu!

Sub apăsarea lui nemiloasăMă simt bolnav şi împovărat,Căci zi de zi, mult mă apasăCu-al său bold de ne-ndurat.

Aş vrea, ca să mă izbăveştiDin lanţul ce mă ţine strâns,Şi puteri noi să-mi dăruieştiSă trec uşor suspin şi plâns.

Pe ca

lea v

ieţii

287

Cât de scumpă dezlegareaVa fi, şi-n sufletu-mi pustiu,Şi cât de dulce vindecareaSă trăiesc, aş vrea s-o ştiu!

Să spun la toţi ce numai ŢieÎn ceasuri ale îmbolnăvirii,Ţi-am spus cu mare bucurieNutrind clipele-nsănătoşirii.

Să spun că glasul nevolnicMi-ai auzit, şi mi-ai răspuns,Şi pasu-mi rămas statornicVoinţei Tale, a corespuns.

Şi să spun despre minuneaPrin îndurarea Ta cea mare,Că ai raspuns la rugăciuneaRostită-n ceas de cercetare.

Căci Doamne, nu vei urgisiÎn lumea aceasta niciodată,Pe-un suflet ce se va zdrobiDe Stânca Vieţii, încercată!

29 ianuarie 2009

Dor de veşnicie 288

Prin lupta vieţii...Prin lupta vieţii m-ai purtatSub ocrotirea Ta cea sfântă,Şi de-am căzut, m-ai ridicatÎn dragostea, mare şi multă.În desnădejde când am fostŞi planuri nu mi se-mplineau,Când cugetam că-s fără rostÎngeri cei buni, mă mângâiau.

Şi în continua lor consolareVorbiri de glasuri omeneşti,Înţelegeam dragostea mareŞi că aproape, Doamne, eşti.

Astfel, vegheat-ai neîncetatAsupra mea dându-mi curaj,Că-n lupta vieţii nu-i de statPe-ale ei valuri, nu-i marcaj.

Cu ochii minţii spre cer susLa Tine, Doamne, am strigat,Şi-n inima-mi în jale, ai pus,Speranţa-n jertfă că-s salvat.

19 ianuarie 2008

Reflexii peste veacuri

Dor de veşnicie 290

“Cine a făcut şi a împlinit aceste lucruri? Acela care a chemat neamurile de la început Eu, Dom-

nul, cel dintîi şi Acelaşi pînă în cele din urmă veacuri.” Isaia 41:4.

Refl

exii

peste

vea

curi

291

Subtila AmăgireLa început, era CuvântulŞi El a fost cu Dumnezeu,Şi ceruri toate şi pământulGloria Lui vesteau mereu.

Astfel, tot ce a fost făcutN-au fost făcute, fără El,Căci El a fost din începutAl Dumnezeului, Model.

În marea Sa înţelepciuneCând El l-a creat pe om, Deplin era-n perfecţiunePân’ la nucleul din atom.

Inteligenţă având deplinăSpre-a înţelege lumea vie,Voia cea sfântă şi divinăEra prea scumpa părtăşie.

Şi-n cea mai-naltă bucurieEl îşi ducea viaţa hărăzită,De Dumnezeu, ce la zidirePrin legi i-a fost orânduită.

Înţelegând, că-n ascultareE pus misterul mărinimiei, Omul creat, în cercetare,El îşi trăia viaţa veşniciei.

Dar, în pasul vieţii fericiteCe se scurgea cu bucurie,S-a interpus pe negânditeIspita ascunsă, în viclenie...

Dor de veşnicie 292

Ascultând de-ale ei şoapte,Decât la Domnul, ce a zis,Cea mai sublimă libertateA fost pierdută, în Paradis.

Şi în ambianţa lor seninăCe-o cunoscuse amândoi,Fără veşmântul de luminăS-au revăzut de-odată goi.

Atunci frunze de smochinCu înfrigurare şi-au cusut,Veşminte fireşti, în declin,Cum în minte-au conceput.

Şi-n conjuctura nou creatăVăzându-se, fără veşmânt, La reîntâlnirea programatăCu Domnul, în locul sfânt...

Şi-au ascuns a lor prezenţăPrintre copacii din grădină,Şi-ndrăznind cu vehemenţă,Şi-a-ndreptăţit a lor pricină.

Şi-astfel, la întâlnirea avută Cu Cel ce este Dumnezeu,Sentinţa le-a fost hotărâtăAmintind al vieţii lor traseu.

Căci între şarpe şi femeie,Sămânţa-i şi-a ei ,Sămânţă’A prins contur noua ideie,Transpusă prin făgăduinţă.

Refl

exii

peste

vea

curi

293

Şi-astfel a intrat în vigoareCea mai aprinsă vrăjmăşie,Între ,Sămânţa’ salvatoareŞi balaurul, plin de mânie.

Dar prin lupta ce-o va duceI-au bucurat totuşi sentinţa,Că prin dureri pot să apuceDe-a împlini-n Ea, biruinţa.

Ea putea ca să zdrobeascăPe Lucifer, marele travestitÎn şarpe, ca să-l amăgească, Pe omul nou ce-a fost zidit.

Şi-avea să fie-o luptă mare,Şi şarpele era cel ce întâiul,Prin necaz şi-n strâmtorareAvea să-i rănească călcâiul.

Ei au primit cu resemnareCuvântul ce-a fost declarat,Văzând în el iubirea mareA Domnului, ce i-a creat.

Dar peste-a lor neascultareBlestemul a pus o hlamidă,Ogoru-n brazda-i roditoareSă nască spini şi pălămidă.

Din el Adam să îşi ia hranaÎn toate zilele vieţii;Cu trudă să îşi strângă manaPrin zori-amari ai dimineţii.

Dor de veşnicie 294

Şi iarba verde, să mănânce,Şi pâine-n truda cu sudoare,Până în pământ, se va duce,De unde-a fost a lui lucrare.

Şi Domnul, văzând că-s goiDin piele, haine le-a făcut,Şi i-a îmbrăcat pe amândoiMarcând blestemul început.

Ca nu cumva să îşi întindăŞi mâna înspre pomul vieţii,Pe veci Lucifer să îi prindăÎn nebuloasa mreajă a ceţii...

Domnul din Rai i-a izgonitŞi-a pus îngeri să vegheze,Doi heruvimi, spre răsărit,La Eden ei, să privegheze.

De strajă la porţile închise Îndeplineau porunca dată,Veghind cu-aripile întinseRotind, o sabie învăpăiată.

Ea se-nvârtea fără încetareŞi suflul care-l răspândea,Stopa pe loc orice mişcareLa porţi dacă se îndrăznea.

Acolo zilnic se descopereaDin ceruri slava cea divină,Acolo Adam îşi mărturiseaPăcatul mare, şi-a lui vină.

Refl

exii

peste

vea

curi

295

Când au văzut o schimbareÎn fiinţa lor cum e-mplinită,Produsă prin neasacultareAu reevaluat, marea ispită.

Şi-au constatat că au greşitNeascultând porunca datăAtunci din pomul cel oprit,Că mâncând, a fost călcată.

Cu-amărăciune povesteauCum viaţa lor ei şi-au trăit,Când în Eden, în pace stauMărind pe Cel ce i-a zidit.

Astfel, ai săi fii se închinauAducând jerfă, Celui Sfânt, Şi legământul sacru-nnoiauCum cerea Legea în Cuvânt.

Deşi-au trăit o vârstă lungăCu gândul la făgăduinţă,Nu au ştiut, că n-o s-ajungăSă-şi vadă scumpa biruinţă.

Când în ziua mare a-ntâlniriiVor vedea pe Domnul Sfânt,,Sămânţa’-n jertfa mântuirii,Adam pleca-se-va-n pământ.

08 februarie 2009

Dor de veşnicie 296

Cântarea Viei Domnului(Cuprinde Isaia 5:1-7.)

Voi cânta Prea Iubitului meu, cum nimeni, nu a mai auzit Cântarea Prea Iubitului meu, despre via Lui ce Şi-a sădit:Prea Iubitul meu avea o vie pe o câmpie foarte mănoasă,I-a săpat pământul şi l-a curăţit de pietre ca o vie aleasă.

A sădit în el viţele cele mai alese, nu aduse la-ntâmplare;A clădit un turn în mijlocul ei şi a săpat şi un teasc mare,Apoi trăgea nădejde că are să facă struguri din cei buni Dar a făcut struguri sălbatici, crescuţi, parcă din genuni.

,, Acum dar, “ - zice Domnul - ,, locuitori ai Ierusalimului,Şi bărbaţi ai lui Iuda, judecaţi voi, pentru legea dreptului,Între Mine şi via Mea! Ce I-aş mai fi putut face, viei Mele, Şi nu I-am făcut? Am înconjurat-o continuu cu proptele!

Pentru ce a făcut struguri sălbatici şi nu a fost roditoareCând Eu mă aşteptam să facă struguri buni de mâncare?Voi spune însă acum ce voi face viei Mele după-ngrijire:Îi voi smulge gardul ca să fie păscută de vite fără oprire!

Îi voi surpa zidul ca să fie călcată şi-n picioare, deodată! O voi pustii, şi ea nu va mai fi curăţită, îngrijită, şi săpată,Spini şi mărăcini vor creşte-n ea şi buruienile aşişderea,Şi voi porunci şi norilor, să nu mai verse ploaie peste ea.

Via Domnului oştirilor, este casa lui Israel, care n-ascult,Şi bărbaţii lui Iuda, sunt viţa pe care o iubea atât de mult!El Se aştepta la judecată şi când colo, iată sânge vărsat!Se aştepta la dreptate, când colo, iată strigăt de-apăsat!

20 martie 2008

Refl

exii

peste

vea

curi

297

Reflecţii peste VeacuriCând ades cuget adânc cum în scurgere trec aniiŞi în cronici se înscriu, despre cine-au fost titanii,Ai istoriei pământului, de când omu-a fost creatMă opresc din meditare, multe fiind de confirmat.

Astfel, veacuri şi epoci, s-au socotit şi împărţitRemarcând genii şi glorii, al celor ce-au stabilit,Legi şi teze, şi principii, prin aportul ce-au adusLa cultura omenirii, prin gândirea ce şi-au spus.

Unii-au fost genii în ştiinţe prin a lor descoperiri,Alţi-au fost genii ai artei, posedând mari însuşiri;La progresul omenirii, cu toţi partea şi-au făcutŞi-au lăsat pe scena lumii, lucrări de neîntrecut.

Subiectele-abordate, supuse-au fost cercetării,Şi-orice ramură a stiinţei, prin filtrul purificăriiPrin examene îndelungi, au trecut pragul fiinţei,Rămânând posterităţii, izvoare-ale cunoştinţei.

Timpul grabnic înainte, îşi urmează-acelaş curs,Cel trecut, rămas în urmă având dreptul la recurs,Şi priviţi prin prisma vieţii-a dăruirii şi împlinirii,Învăţaţii-acelor vremuri, au lucrat sub legea firii.

Unii-au încercat prin studii şi prin a lor cercetări,Să descopere începutul multor legi şi guvernări,După care Universul, compus din mari galaxii,S-a născut în vastul spaţiu, fără alte intervenţii.

-Şi-au aflat?... Ce au aflat, prin înţelepciunea lor, Ce-au uitat că le-a fost dată, de Singurul Creator?-Au aflat că în Univers, este-o Forţa dominantă,Şi de Ea că-i susţinut, şi prin Ea,-n etern tresaltă.

Dor de veşnicie 298

- E-un perpetuum mobile, emanând din veşnicii,Forţa mare ce-n rând poartă, grija atâtor galaxii,Şi-n spaţiul nemărginit, veşnic toate-acele lumiDirijate sunt perfect, spre sublime,-nalte culmi.

-Dar, cine e această Forţă, venind din eternitate,Ce conduce şi susţine, lumile ce-au fost create,Care grija lor o ţine, când pe firmament plutesc,Şi menirea-n traiectorii, fiecare şi-o împlinesc?

-Este Cel Atotputernic, Dumnezeu, Cel Creator,Ce din veşnicii revarsă, al dragostei sacru izvor,Din care-şi adapă întruna, setea de necunoscutToate acele lumi create, cu-al lor tainic început.

-Este Atotştiutorul, ce prin puterea-I menţineNeschimbată existenţa, conform legilor divine,A tot ce a conceput, când la viaţă le-a chemat,Şi în măretul Univers, pentru veci le-a aşezat.

Duhul Sfânt ne aminteşte, între filele Scripturii,Ce învăţaţii toţi ai lumii, de la-nceputul făpturii,Au voit ca să cunoască, şi-au dorit să cercetezeCu semnele de întrebare stând în faţa unor teze.

Unii, cu spiritul ager, n-au putut ca să ascundăCe-au aflat: că infinitul, nu poate să îl pătrundă,C-ar exista nişte legi, ce de-o Forţă-s guvernateCe între ele-acţionează, pretutindeni, peste toate.

Studiind au acceptat, că chemat fiind din neant,Universu-a luat fiinţă, printr-o Forţă ce-i garant,Şi că-n veci va exista, prin virtutea acelor legi Care sunt de neschimbat, numai să le înţelegi!...

Refl

exii

peste

vea

curi

299

Că de-altfel, Dumnezeirea, e atât de necuprinsă,Încât mintea e prea mică, şi gândirea ei învinsă;În faţa puterii Sale, noi privind, vedem reversulPrin lucrarea minunată, ce formează Universul.

Când privim la cer şi stele, soare, lună şi pământ,Ne putem face-o ideie câte-a creat prin Cuvânt,Şi în prea mica închipuire a prea sfintei măreţii,Îl vedem Stăpân pe veacuri existent din veşnicii.

Dincolo de-a Lui prezenţă sunt mistere neştiuteCare sunt atât de-adânci de-a fi nouă cunoscute,Căci suntem făpturi create după-a Sa asemănarePosedând înţelepciune pân’ la un punct oarecare.

- Dar, de ce a deviat, omul, de la-a lui chemare?De ce nu şi-a îndeplinit, nobila sa comportare,Faţă de-al său Dumnezeu şi de legile aşezate,Când spre fericirea lui, întocmite au fost toate?

-Nebuloasa-i amăgire, ce-a împrăştiat Lucifer,Născând marele conflict prin răzmeriţa din cer,A fost cauza căderii, şi-a omului ce-a fost creatCând porunca deja dată, a călcat, făcând păcat.

Urmarea călcării Legii, după sine-atunci a tras,Moartea prin blestemul ei, aducându-l în impas;Neputând să justifice, fapta grea ce-a săvârşit,Blestemat a fost pământul, şi va fi pân-la sfârşit.

Dar prin planul mântuirii, prin a lui îndeplinire, Dumnezeu prin Fiul Său, care L-a adus jertfire,Omul, recuperat iară, va putea fi prin credinţă,Căci la Golgota pe cruce, s-a ajuns la biruinţă.

Dor de veşnicie 300

Ca să poată iar aduce, lumea în vastul circuit,Dumnezeu a pus la cale, şi un plan a întocmit,Ca prin sângele jertfirii, ce a curs dela Calvar,Integrat să fie omul, nu prin fapte, ci prin har!

Şi când totul va fi gata, în solemna pregătire,Ce biserica de veacuri, a sperat în împlinire,Literal va avea loc, prin venirea a doua oară,A Celui ce-a suferit, moartea crudă în ocară.

Vestea bună ce-a adus-o, în dimineaţa învierii,A întărit, pecetluind, ziua scumpă, a revederii,Pentru toţi ce au sperat, dela-ntâiul om, Adam,La Isus, Izbăvitorul, cu al vieţii scump balsam.

Biruinţa asupra morţii-n strigarea cea triumfalăVa încheia lupta de veacuri, în istoria milenară,A cumplitei tragedii, cuprinzând cer şi pământDe când Lucifer s-a vrut, să fie ca şi Cel Sfânt.

El a fost instigatorul, marelui conflict din ceruri,Şi tot el, uzurpatorul, pe pământ în multe feluri,Detronându-l pe Adam, din poziţia-i regeascăÎn postură a fost pus, puterea să-i recunoască.

El, prin marea amăgire, a primilor noştri părinţiSingur şi-a adjudecat, falsul titlu, între ,,Prinţi,’’Şi-a îndrăznit să se arate în faţa lui Dumnezeu,Ca reprezentant al lumii, înălţându-şi al său eu.

Pân-la timpul îndreptării ce a pus capăt la cruceSupremaţiei puterii, ce-a râvnit mult s-o apuce,Lucifer s-a dat de-a dreptul, al lumii stăpânitorŞi s-a-mpotrivit teribil, pân-la-l Domnului omor.

Refl

exii

peste

vea

curi

301

Dar viaţa nu a putut, prea mult de-a-I fi reţinută,Chiar de piatra pe mormânt, era greu pecetluită,Şi-n slavă şi-n măreţie, Domnul Hristos a înviatFiind de drept şi de fapt, singur vrednic Împărat.

El, Mântuitorul lumii, va reveni-n prea-mărire,În onoruri şi-osanale să-Şi ia dreptul în primire;Însoţit de mii de îngeri, şi de zeci de mii, şi mii,Să deschidă era nouă, a prea scumpei veşnicii.

Şi va fi că mântuiţii vor putea să-şi însuşeascăCe aici n-au reuşit, prin cercetări să cunoască;Ei în faţă vor avea, câmpuri mari de desvoltareOrizonturi tot mai largi, ştiinţelor spre afirmare.

Şi-anii mulţi ai veşniciei, nu se vor mai număra,Ere-n veacuri ori decenii, nu se vor mai separa,Căci va fi un singur timp, timp ce nu va fi datat,Care nu se va sfârşi, curgând veşnic, ne-ncetat.

04 august 2006

Picături ale MânieiDin patru puncte cardinaleSe încinge vuiet de furtuni,Ce prăpădesc în a lor calePământul plin de-opresiuni.

Din Răsărit, până-n Apus,Şi din Sud la Miazănoapte,Vin veştile că s-au produsNenorociri, pe neaşteptate.

Dor de veşnicie 302

De la seismul grav, gigantic,Din Pacific cu val Tsunami,Până la ţărmul din AtlanticPământul strânge bolovanii.

Îşi mai adună din dărâmăriPartea din el pusă în tipare, Dezagregată-n frământări,De focul magmei arzătoare.

Pe de-altă parte, uragane,Şi vânturi aprige, în furtuni,Cum şi cumplitele cicloaneFac numeroase stricăciuni.

Prăpădul ce-a lăsat KatrinaÎn lumea-n care-acum trăim,A demonstrat, c-acolo vinaÎşi ajunsese punctul maxim.

Apoi a urmat Rita succesiv,Cu pustiiri ce-au fost aduse,Iar Wilma, a şters definitivChiar totu,-n zonele atinse.

Şi cutremurul din Pakistan,Cu mii de morţi şi de răniţi,Parte a fost ’n-acelaş plan Al judecăţilor prin suferinţi.

Pământu-i plin de violenţăŞi fierbe-n groaznice terori,Care sporesc, în existenţăÎmprăştiind spaime şi fiori.

Refl

exii

peste

vea

curi

303

Să nu uităm că Dumnezeu,Cu judecăţi vrea să atragă,Atenţia lumii, când mereuEle ating, planeta întreagă.

Metropolele mari şi vestiteConrupte-n dezmăţ şi orgii,Sunt primele, care-s loviteDe mari şi groaznice urgii.

Dar toate sunt doar picăturiDin prea marea Sa răbdare,Şi peste oameni vin frânturiCu scop unic de-ndreptare.

El nu ar vrea ca ei să piară’Nainte, făr’să fie avertizaţi,Şi prin voinţa Lui cea clarăA semnelor, îi vrea salvaţi.

Şi când nimic nu va mai fiDe-ai mai putea îndupleca,Să se-ntoarcă spre-a primiCuvântul, de-a se îndrepta...

Atunci sentinţa va fi datăŞi harul Său cel sfânt retras;Atunci dreptatea-n judecatăVa izbucni-n cumplitul ceas.

Acum prielnic e momentulSunării, pentru deşteptare,A dirija-n alt sens curentulUnei treziri, spre cercetare!

11 octombrie 2005

Dor de veşnicie 304

RăsplătireLa noi, aici, din cerul sfântTu ai venit, Isuse, Doamne!Şi ai trăit pe-acest pământCa-mplinitor al multor taine.

În loc de imnuri şi-osanaleCum îngerii Te peamăreau,Te-au sufocat dureri şi jaleŞi oameni cruzi ce Te urau!

În cer ai fost cu Dumnezeu,Pe al Său scaun de domnie,Şi-nveşmântat în curcubeuVeneai din scumpa veşnicie.

La noi ai fost Omul durerii,Străin şi-n seamă nebăgat,Cel ce ai dus jugul poveriiAl lumii, de sub greu păcat.

În cer erai Etern Cuvântul,De la-nceput cu Dumnezeu,Acel ce-Şi ţine legământulDin veacuri veşnice mereu.

La noi ai fost Cel neprimit De cei ce nu Te-au înţeles,De cei ce Te-au batjocoritAtât de mult şi-aşa de des!

În cer erai ConducătorAl oştirile de îngeri mii,La noi ai fost tulburătorCelei mai ample împărăţii.

Refl

exii

peste

vea

curi

305

Bolnavii când i-ai vindecatÎn suferinţi şi boli ce-aveau,Şi-acei morţi ce-au înviatErau dovezi ce Te-acuzau!

Ce legi Romane-ai violatCând tuturora făceai bine?La ce răscoale-ai instigatAlinând mamelor suspine?

Când orbilor le dai vedere,Când la cei surzi le dai auz,Şi celor slabi, le dai putere,Ce legi călcai, făcând abuz?

În cea mai acerbă cruzimeTe-au urmărit prin răutate,Să Îţi plătească pentru bineCu duşmănia pân-la moarte.

Însă-ai răbdat şi-ai suferitŞi sus la Golgota pe cruce,Le-ai dovedit cât I-ai iubitSalvarea pentru-a le aduce.

Sub chinul morţii când eraiPe cruce-ntre pământ şi cer,Nu înţelegeau, că Te luptaiCu-acel care-a fost Lucifer.

Când ai cerut cu glasul stinsPrintre chinuri ,,Mi-este sete!’’Atunci în grabă Ţi-au întinsOţet, nu apă, într-un burete.

Dor de veşnicie 306

Când ultimul cuvânt ai spus’Naintea morţii: ,,S-a sfârşit!’’Oştiri de îngeri, din cer sus,Cum şi-alte lumi au tresărit.

Abia atuncea s-au convinsCă Lucifer cu-a sa dreptate,El pentru veci, a fost învinsDescoperind cruda laşitate!

25 februarie 2007

Ucenicii...dorm la Proră!...O! Dac-ai veni, Isuse acumDin ceruri iaraşi pe pământ,Pe cine-o să găseşti-n drumCa să-Ţi asculte sfatul sfânt?

Cine ar fi gata să-Ţi urmezeÎn orice timp şi împrejurări? Cine cu minţi, cu inimi trezeAr sta cu Tine-n încercări?

Din loc în loc, dacă ai mergeCa să vesteşti iubirea mare,Cine-ar fi gata de-a înţelegeŞi ar răspunde, la chemare?

Găsive-vei Doamne, ucenici,La ţărmul mării, în Galileea, Care să-Ţi fie-alături amiciSă Te urmeze prin Iudeea?

Refl

exii

peste

vea

curi

307

Când vei călători prin sateSă vindeci boli şi suferinţe,Cine-ar putea să lase toateŞi să-Ţi urmeze făr’cerinţe?

Şi când balsamul vindecăriiLa cei bolnavi vei împărţi,Din zori, la ceasul înserăriiCine cu drag Te va însoţi?

Cine-Ţi va fi într-ajutorareCând ai să dai pâinea vieţii,La cei flămânzi şi-n căutareDe hrană, în zorii dimineţii?

Găsi-vei Doamne, jertfitoriSă lase mrejile în apă,Şi-al lor câştig de negustoriÎn mintea lor să nu încapă?

Şi când vei trece pe la vamă,Unde în tranzit, lume-i multă,Cine ar lua vorbele-n seamă?Cine ar fi cei ce Te-ascultă?

Cine-ar putea ca să se smulgăDin tot noianul de probleme,Şi-n spirit ochii să şi-i ungăSă vadă-n jur, că totul geme?

Cine-ar putea, să lase îndatăSlujba sa bună, în renunţare,Să Te urmeze, cap de gloatăŞi cu-o voinţă, tot mai mare?

Dor de veşnicie 308

Va mai fi-atunci, vreun Ioan,Şi-un Petru, Iacov şi Andrei,Ce nu şi-ar face niciun planCând ai chema, ca şi Matei?

Mai şedea-va, sub smochinÎn rugă vreun Natanael?Care atunci când se închinSperanţa nu-şi pierde de fel?

Şi cine-i ca Andrei, sau Filip,Cu dorul scump de căutare,Să Te găsească cu-orice chipSă ducă vestea prin chemare,

La ai săi dragi, la fraţi, amici?Mai sunt şi astăzi, printre noi,Din ,,mari’ ’să fie ca cei ,,mici,’’Şi să-Ţi urmeze, prin nevoi?...

Care să nu se mai gândeascăDecât la a-ndeplini servirea,Şi în eforturi mari să creascăDesăvârşind practic, iubirea?

Şi vestea cea bună s-o ducăDin Zabulon la Samariá,Gândindu-se că ei n-apucă Să termine de lucrat via?...

O! Cine-i acel, ce-n orice ziPe calea crucii Îţi urmează,Voinţa-Ţi sfântă a-mpărtăşiAvând conştiinţa mereu trează?

Refl

exii

peste

vea

curi

309

Cine-i cu duh blând şi umilit,Şi făr-de sine-n lepădare,Şi-ar vrea să-Ţi fie negreşitPom roditor pentru lucrare?

Şi cine-şi lasă, tată şi mamă,Copii, soţie, fraţi, surori?Şi cine acceptă, fără teamăSă se despartă de feciori?

Cine holda în câmp îşi lasăPentru cereasca Împărăţie?Şi cine îşi uită-avut şi casăŞi vrea să bea din apa vie?

Şi cine-i gata să primeascăPentru-această viaţa însutit,Şi viaţa veşnică, cerească,Cum prin Cuvânt ai amintit?

Când holdele acuma-s albeŞi-s coapte pentru seceriş,Cine aşază snopii-n salbeScoţându-i afar’ din frunziş?

Şi cine adună acum cu TineRoadele să le înmulţească,Hambarele să-Ţi fie plineŞi voia Ta s-o împlinească?

Cine-i cu mintea veghetoareSă vadă Doamne, că-i aduni,Şi că-n puterea Ta cea mareTu stăpâneşti, peste furtuni?

Dor de veşnicie 310

Şi cine atenţi, azi iau aminteCă-n neputinţă toţi vâslesc,De nu Te au, în a lor minte,Dacă spre Tine nu privesc?

Şi când pe valuri spumegateEi în derivă-şi poartă vasul,Îşi amintesc că-n cer va bateUn orologiu, vestind ceasul?...

Căci, Doamne! E ultima oră,A vremii! Şi Tu eşti aproape!Iar ucenicii... dorm la proră ...Şi vânturi suflă.....peste ape!...

21 martie 2007

În disperareCând eu trăiam fără de TineDoamne,-n lumea de păcate,N-am adunat decât suspineCe-n lacrime au fost purtate.

Din ostilitatea crudei soarteNu am văzut nici-o salvare,Nu am avut de nimeni parte Ca să mă-ajute-n disperare.

Am tot umblat, fără-ncetareCa şi un călător trudit,Ca să găsesc dulcea alinarePentru-al meu suflet chinuit,

Refl

exii

peste

vea

curi

311

Să-mi pot găsi o mângâiereÎn dorul cel scump de-a trăi,Să-mi depăşec orice durerePrin străduinţa grea de a fi.

Şi-n disperarea ce-o trăiamCu mintea plină de-ntrebări,Când rezolvarea nu găseamDupă prea multe frământări,

Mi-ai dat o veste salvatoareŞi-ai reaprins în jurul meu,Lumina cea plină de soareA dragostei lui Dumnezeu.

Atunci am priceput menireaŞi sensul ce-l am pe pământ,Şi m-am văzut lângă iubireaJertfită pe-altarul cel Sfânt,

Şi-am înţeles că am un rostIsuse Doamne,-n astă viaţă,Căci pentru mine Tu ai fostLuceafăr sfânt de dimineaţă.

Aşa am început schimbareaLa nivelul minţii, în caracter,Îndreptându-mi orientareaÎn planuri noi, ce duc la cer.

Şi-n spaţiul cruntei disperăriS-a propulsat nădejdea vie,Prin multe scumpe-asigurăriCă-am să trăiesc o veşnicie.

25 octombrie 2006

Dor de veşnicie 312

Testimonies„Până aici tu ai să vii, şi mai departe să nu treci!”Rostise Domnul prin cuvânt, asupra valurilor reci,Şi marea i s-a conformat şi-a respectat al ei hotarFiindu-i lege necurmată, ca şi-un puternic stăvilar.

De mii de ani izbeşte-n ţărmuri prin valurile înfuriateDar se întorc iar înapoi, chiar dacă bat înspumegate,În faţa lor de stai privind, te minunezi de-a lor tărieCi-o stăpâneşte prin cuvântul, cum legile i le prescrie.

Din când în când, cu voia Sa, ea se ridică depăşindNivelul cel prestabilit, iar ape mari, se strâng vuind,Luând cu ele spre adâncuri, prin uriaşele lor valuriTot ce în cale întâlnesc, în revărsarea peste maluri.

Aşa sa întâmpat atunci, când şi Tsunami s-a trezitCa apele să îşi extindă, peste pământul împânzit,De oaze vrednic de dorit, care de care mai vestiteCu-a lor locuri de-agrement, ce erau mult preţuite.

Exoticele staţiuni, ce-adăposteau de-anul cel nouBătrâni şi tineri şi copii, s-au prefăcut într-un cavou,Prin zecile de mii de morţi, ce toţi de valuri au pieritFără să ştie fiind surprinşi, în ceasul cel mai fericit.

S-a prefăcut sejuru-n jale, pentru acei ce au scăpatŞi-au început ca să-şi adune, pe morţii care i-au aflat,În minte rămânând momentul, puternic de îngrozitor Ce-a semănat cu lacrimi multe, durerea-n inimile lor.

Privind la cele întâmplate, noi trebuie să constatăm:Tsunami a fost şi el un semn, şi de la el să învăţăm,Că Dumnezeu va-ngădui pedepsele ca să loveascăAcele aşezări pe ţărmuri, cu viaţa lor cea nefirească.

Refl

exii

peste

vea

curi

313

Şi când nimeni nu se aşteaptă, oraşele-or fi cercetateCa şi Sodoma şi Gomora, de îngeri călători în noapte,Să scoată afară dintre ele, pe toţi care făptuiesc bineCa şi pe Lot odinioară, ce-amarnic se întrista în sine.

Aşa de josnic era desfrâul, de nu-l mai puteai suferiŞi-n sufletul său Lot, gemea-n suspin pentru-orice zi,De multele nelegiuiri urâte, ce nu se mai acopereauŞi săvârşite în necredinţă, din rău în rău, tot ‘naintau.

Şi a sfârşit atunci Sodoma, încheind soarta Gomora,Şi Adma şi cu Ţeboimul, în zori de zi, când auroraUnei frumoase dimineţi, cu soare dulce în răsărire Se-ntrezărea la orizont, marcând prin foc a lor pieire.

La fel şi astăzi se întâmplă, şi trebuie să priveghiemSă nu fim luaţi fără de veste, de semnele ce le vedem,La ce piatră kilometrică, Domnul vrea ca să ne spunăCă am ajuns pe harta lumii, ce parcă-i gata să apună.

Ajută-ne, Prea Sfinte Doamne, să ne putem examinaCa faptele şi-umblarea noastră să nu ne poată întina,Şi judecăţile-n pedepse, să nu ne-înghită fără vesteCât viaţa încă ne-o trăim, cât harul Tău încă mai este!

20 ianuarie 2005

Turnurile Gemene(America în Profeţie)

Pe paginile istoriei, s-a înscris o zi a întristăriiMarcând cu uimire primul an al mileniului trei,Acesta a fost semnul, cel sumbru-al schimbăriiSub cel mai generos imbold, susţinut ca temei.

Dor de veşnicie 314

Şi astfel, o nouă strategie-n orientarea gândiriiDin a Gemenilor ruine, s-a propulsat cu avânt,Împotriva teroarei cumplite, fiind grija omeniriiDe pe planeta albastră, de pe întregul pământ.

Când, în dimineaţa unei zile de toamnă senină,Pe cerul cel limpede, s-a conturat un dezastru,În avalanşe rotindu-se, norii cei negrii-n ruginăAu învăluit vag, marile metropole de alabastru.

S-a întunecat sinistru, splendida lor strălucireDe flăcările de foc şi coloanele imense de fum,Indicând noului mileniu, pentru supra-vieţuireSensul profetic, spre împlinirea unui alt drum.

Strigătul puternic, pentru a vieţui, între popoare,Cu America-n faţă, s-a declanşat spre împlinire,Guvernele lumii, le-a strâns laolaltă cu-ardoareLe-a sudat trainic, le-a consolidat în totală unire.

De la copilaşul cel mic şi până la omul cel mareS-a auzit peste tot, aceeleaşi dorinţe într-un glas:Flagelul cel crud şi-odios, cu numele de TeroareSă fie de grabă, prin forţe unite tradus în impas!

Marele dezastru, al ,Imenselor Globuri de focuri’Din ziua aceea, memorabilă, de 11 septembrie A provocat spontan, în cele mai asigurate locuriCeasuri de panică, în momente de tristă istorie.

Cumplitul şi groaznicul coşmar de frică şi patimi,Ce s-a abătut peste New York şi la Washington,A constituit pentru America-ndoliată şi-n lacrimiPentru-al viitorului drum, un nou şi profetic jalon.Naţiunile şi popoarele, în alianţă toate-au pornit

Refl

exii

peste

vea

curi

315

Împlinind astfel profeţia. Şi pe întregul pământ,Din îndepărtatul Nord şi până la Sud s-au unitÎncheind urgent prin consens, un viu legământ.

Astfel, dela Vest către Est, cu misiunea-mplinită Au alcătuit în unire, un front unic, solid şi uman,Împotriva cumplitei terori, de-a fi-n totul stârpităÎncepand cu nucleul proeminent, din Afganistan.

Sprijinită în eforturi, de-a porni şi de-a învinge,America atacată, s-a avântat cu elan în furtună,Susţinută de aliaţi, flagelul pe Terra de-al stingeCum în reuniuni au promis, acţionând împreună.

Ca lider mondial şi al libertaţii puternic garantA pornit să apere viaţa, şi pacea şi democraţia,Să întărească temeiul principiului măreţ şi înalt:Egalitatea-ntre toţi oamenii, ce iubesc armonia.

Să se bucure omul de pace, şi de linişte oricând, Pentru tot ce cu sudoare, prin muncă el a creat,Să nu mai fie niciodată, aşezat în fatidicul rândDe-a fi-n viitor, de opreliştea terorii monitorizat.

Pentru tot ce-a făcut minunat, şi util şi frumosPe nespus de binecuvântata şi albastra planetă,Să fie-ocrotit, de-ngrozitorul flagel monstruosCe s-a autoimpus pe Terra, ca a morţii vedetă.

Să-şi regăsească în străduinţi, idealul fierbinteDe-aşi trăi libertatea în cea mai scumpă fraţie,De-a spori în progres, mergând mereu înainteÎn unitate şi-n dragoste, să-i simtă a ei bucurie.

Dor de veşnicie 316

Să-şi poată ajuta semenii săi, din starea lipsităCu satisfacţie şi abnegaţie, mereu spre mai bine,Căci numai singură munca, cu sârguinţă trudităA fost şi va fi izvorul fericirii bucuriilor depline.

Având la temelie credinţa, şi-asociată speranţa,America a crescut în tăcere, naţiunea cea mare,Astfel a-nvins nedreptatea, acordând toleranţaLa toţi peregrinii, ce i-a primit din alte popoare.

Ca naţiune, puternică-n forţă, conform profeţieiEa joacă un rol important, în echilibru de-a ţine,Pe orice puteri, care încearcă în caruselul istorieiBalanţa expansiunii spre ele, trăgând s-o încline.

O!.. Invincibila America!.. Campioană a lumi!..Existentă-n istorie, sub Braţul Sfânt Protector,În timpuri de cumpană, acel spirit al rugăciuniiTe-a consacrat totdeauna, ca un profetic popor!

Şi Dumnezeul din cer, care veghează, priveştePeste-ai fiilor oameni, ce doresc să I se-nchine,Le demonstrează, că-n clipe de criză-i păzeştePrin ocrotirea cea scumpă, a puterii Sale Divine.

America!.. America!.. Scump leagăn al libertăţii,Ridicată în mod paşnic, dintr-un pământ liniştit,În istoria sacră, pentru tine Providenţa dreptăţiiAre de la început, un proiect hotărât de-mplinit!

Între naţiunile lumii, eşti puterea care înfruntăNedreptăţi şi orori, lăsate prin război şi teroare,Tu vei conduce în final, marea şi ultima luptăDin istoria profetică, a acestei lumi sub soare!

Refl

exii

peste

vea

curi

317

Ca arbitru, tu vei da tonul, în viitorul apropiatÎn orice domeniu al vieţii, al religiei şi ştiinţei,Şi naţiunile toate, călcându-ţi pe urme, treptat,Se vor angaja în lanţ, de a ţi se supune voinţei.

Ele îţi vor da tot concursul, şi-n al focului miezVor contribui prin fapte, cu tot sprijinul adus,La unirea cea mare a lumii, într-un singur crezPrecum prin Scripturi, Cuvântul profetic a spus.

11 septembrie 2006

Estimp Estimp, atâtea semne, peste pământ s-au suprapus Vestindu-ne că este-aproape, venirea Domnului Isus, Pământul geme de furtuni, de cutremure şi inundaţii Şi oamenii învăţaţi ai lumii, dau fel de fel de explicaţii.

Ei cercetează să dezlege-nceputul atâtor fenomene Şi-analizează unii factori, făr-a gândi că pot fi semne, Uitând că este-un Dumnezeu şi că prin ele ne arată C-a Sa răbdare e la zero şi omenirea-n rău e coaptă.

Când oamenii s-or strădui şi se vor consulta experţii Să dea soluţii la probleme, în orice domeniu al vieţii, Când se va crede că ştiu totul, fiind stăpâni pe teorii Atunci, vor apărea enigme, care de care, mai stranii.

Verificându-le prin prisma unei gândiri cercetătoare, Uitându-ne-n retrospectivă, la fenomenele-n rulare, E vremuri pentru-a cugeta: De ce-s atâtea dereglări?De ce se-opresc şi reapar, cu multe grave perturbări?

Dor de veşnicie 318

De ce, natura este-nfuriată? De ce-i atât de bântuită De uragane şi taifune, şi de cicloanele mari pustiită? De ce incendii grandioase, apar din loc în loc făcând Prăpăd prin pârjoliri grozave, în cale totul distrugând?

Pe lângă aceste mari dezastre produse de calamităţi Fulgerător, acum se răspândesc epidemii prin vietăţi, Şi hrana pentru-alimentaţie, nu mai e sigură, stabilă, Căci viruşi noi, moplipsitori, seceră vieţi fără de milă.

Când la bovine, a apărut, sindromul vacilor nebune Sacrificate au fost în masă, făr-a lăsa loc de lacune, Şi, după examene-ndelungi, făcând testări s-a reuşit Să ţină boala sub control, printr-un efort necontenit.

Dar, din nou gripa aviară, transmisă e cu precădere La om, prin aerul respirator, şi crize cauzând durere, Au reuşit mergând foarte rapid, de a opri imunitatea Şi într-un timp record, s-aducă omului chiar moartea.

Pământul nu-şi mai are rodul, de viaţă dătător, curat, Căci oamenii, cu superfosfaţi, l-au otrăvit şi l-au forţat, Ca să rodească-n timp record, din motivaţii de câştig Viaţa fiind pe treapta a doua, iar bolile-n reacţii strig.

Şi aerul ce-l respirăm, prin poluări, severe şi masive, Ce le emană şi întreţin, substanţele-n arderi nocive, Produc organelor vitale, ce viaţa omului ele-o susţin Mari perturbări, chiar ulceraţii, în circuitul cel sangvin.

Toxicitatea colosală, de la an la an tot mai prosperă Cu rezultatul ei macabru, se vede-n efectul de seră, Ce-a provocat pentru ştiinţă, acea acută îngrijorare Din ţările cele mai mari, cu grad înalt de dezvoltare.

Refl

exii

peste

vea

curi

319

Experienţele nucleare, ce-încă mereu se săvârşesc Sunt sursele de radiaţii, pentru tot neamul omenesc, Care suportă degradări, prin fel de fel de malformaţii Ce n-au fost deloc cunoscute la celelalte generaţii.

Toate aceste fenomene, cercetate pe plan mondial Ne-arată că ele sunt semne, ce se desfăşură-n aval, De ziua cea scumpă-a venirii, a Fiului lui Dumnezeu, Ce-i aşteptată, mult dorită, de mii de ani încă mereu?

Ca şi-o pledoarie-a-ncheierii, unei civilizaţii moderne E acel timp, - să luăm aminte! - apocalipticelor semne, Ce va-mplini şi profeţia, ce-a fost făcută prin Cuvânt Că Dumnezeu va nimici pe toţi cei răi de pe pământ.

Prin fel de fel de-avertizări, se lămureşte că sfârşitul Acestei lumi e iminent, prin faptul c-a ales principiul, Al degradării-n Sodomie, în viaţa sacră de căsătorie, Ca şi cetăţile de-odinioară, din a Iordanului câmpie.

Din toate câte se întâmplă, privind viaţa omenească Străfulgeră-n prioritate, puterea cea Dumnezeiască, Ce se vrea ca să anunţe, prin gongul atâtor dezastre Că se apropie şi ziua, cea scumpă, a salvării noastre!

23 februarie 2007

Căsătorie SfântăE plin şi copt pământul, de multele nelegiuiriŞi făr-delegile se întind sporind acum mereu,Şi vor umple paharul pentru drepte răsplătiriLa ceasul judecăţii, cel rânduit de Dumnezeu.

Dor de veşnicie 320

Şi pentrucă-n răbdarea Lui nespus de mareEl tolerează îndelung, pe cel rău şi răzvrătit,Sunt încărcate inimile de orgoliu şi neascultareŞi omul nu acceptă, că e pe un drum greşit.

El nu aude, nici nu vrea să simtă decădereaPrin sodomia zilelor, prin marşuri trâmbiţate;Nu-i afectează auzul, nu-i acoperă vederea,Tacit subconştientul e bolnav şi e pe moarte.

E greu şi-i dureros să vezi cum etica moralăE aruncată în pulbere şi împinsă cu piciorul,Pentru-a distruge dragostea cea maternalăCe de la-nceput a binecuvântat-o Creatorul.

Familia umană, în structura ei, e primejduită,E atacată, în tot ce are ea mai demn şi sfânt:Căsătoria între părţi, cum ea a fost orânduităDe Dumnezeu, prin cel mai sublim legământ.

Când El, la început a declarat că omul va lăsaPe tatăl şi pe mama sa, şi-n doi se va uni.Şi-un trup din doi el se va face cu nevasta sa,Acesta e principiul, familiei în veci de-a dăinui.

Când înainte de deluviu, omenirea a încercat Poligamia, peste tot, de-a fi înălţată în rang,Atunci şi Dumnezeu, mâhnit, n-a mai răbdatPotopul a venit, cu-al său efect de bumerang.

Când în vestitele cetăţi, Sodoma şi Gomora,Neruşinarea oribilă, ajunsese chiar la culme,Prin foc din cer sfârşitul le-a fost amândororaŞi nu s-au mai găsit deloc din ele pic de urme.

Nav

igân

d spr

e veşn

icie

321

Când minţile amăgite, prea mari şi luminate,Pe timpul de primejdie al revoluţiei Franceze,Au desfiinţat în tot căsătoria, dând-o laoparte,Când ateiştii, biruitori, vociferau pe metereze,

Atunci, s-a declanşat în valuri crude anarhia,Cu-al ei cel mai cumplit panaceu împrăştiat;Atunci, a fost în mod public împroşcată BibliaCu cele mai abjecte etichetări de blasfemat.

Dar tot atunci, la mulţi din ei le-a fost sfârşitulDin cei mai aprigi, ce se luptau cu Dumnezeu,În piaţa cea de obşte, ghilotina îşi spăla cutiţul,În sângele ce se vărsa, pe crudul eşafod ateu.

Nu a putut prea mult, ca să mai reziste FranţaCu al său Cult al Raţiunii, pe ateism întemeiat,Şi după trei ani şi jumătate, a aparut toleranţaCuvântului lui Dumnezeu, prin lege promulgat.

Avem în faţa noastră raportate atâtea pildeCe din istorie răzbat până la noi ca învăţături,Şi nu avem scuzare, în sodomia ce se întindeDe a trăi în căsătorie, după oricare apucături.

Să fim cu-nţelepciune! Avem o sacră datorie,Ca glasul Providenţei, să-L facem să răsune,Căci Dumnezeu a declarat despre căsătorie: Ea intră-n rândul lucrurilor: ,, Foarte bune! ’’

Azi, suntem chemaţi cu toţi ca s-o restaurămDin degradarea, prea numeroaselor nelegiuiri,Principiul lăsat de la-nceput să-l promovăm!Şi credincioşi corecţi, loiali să fim sfintei uniri!

Dor de veşnicie 322

Să ridicăm stindardul sus, şi-n sfântă curăţieMoralitatea, să ne fie din principiu, o arvună!Şi astfel dragostea, şi între soţ şi între soţie, Va fi-ntre cei doi, cea mai puternică cunună.

Căsătoria, fiind nucleul de bază al societăţiiVa rezista atacului de-a i se schimba sensul,Şi de se-ncearcă azi să i se strice rostul sorţiiÎn Dumnezeu se va întări, să-şi ducă mersul.

Căci începând din Paradis şi pân-la ParadisE binecuvântată, în veci de veci de Creator,Să se înmulţească omul, în familii, cum e zisŞi pe pământ să coexiste al vieţii precursor!

20 octombrie 2006

Speranţă

Dor de veşnicie 324

“Iată ce mai gîndesc în inima mea şi iată ce mă face să mai trag nădejde:

Bunătăţile Domnului nu s-au sf îrşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înoiesc în f iecare dimineaţă.”

Plângerile lui Ieremia 3:22,23.

Sper

anţă

325

CugetareCând în clipe de odihnăStau şi cuget la Cuvânt,Sufletu-mi găseşte tihnăFăcând voia Celui Sfânt.

Sub harul Său totdeaunaVreau să stau ascultător,De-ar veni ispite întruna N-oi cădea prin vraja lor.

Şi atunci când pe cărareMă vor prinde şi-asalta,Ca să pot sta în picioareVoi veghea şi m-oi ruga.

Inima-mi de voi deschideCând la uşa mea va bate,Va fi forţa, ce va închideAmăgiri, ce aduc moarte.

Când vom cina amândoiFiind la masă împreună,Va domni pacea-ntre noiPrin a Lui, sfânta arvună.

Căci jertfa-I neprihănităHaine albe Ea-mi va da,Şi-o coroană mult dorită Când pe nori Se v-arăta.

Suflete, acum te trezeşte,Şi-auzi glas de-avertizare,Cum că lumii se vesteşteMântuirea cea mai mare !...

20 septembrie 2007

Dor de veşnicie 326

Ultima SperanţăIsuse Doamne, ce-ai venitÎn lumea noastră muritoare,Un plan avuta-I de-mplinitPrivind a ei răscumpărare!

Lângă păcatul de originePurtat de-ai noştri părinţi,Oamenii, în grele suspine,De soartă stau năpăstuiţi.

Şi toţi cei apăsaţi de boaleAvând în trupuri neputinţe,Şi-au aflat prin Tine-o caleDe-a fi scutiţi de suferinţe.

Priviţi ca religve-ale ciumii,Dintre cei dragi îndepărtaţi,Ajunşi să fie spaima lumii,Toţi vreau să fie vindecaţi.

Şi începând cu cei leproşi,Şi cu acei dintre morminteFiind declaraţi ca păcătoşi,Ei şi-au ieşit cu toţi-nainte.

Şi vreau să simtă fericireaŞi pacea dulce dintre-ai lor,Să scape de compătimireaOh, şi de oprobiul tuturor!

Plecând şi către ei privireaCând strigând Te implorau,Prin Tine au gustat IubireaÎn sănătatea ce-o primeau.

Sper

anţă

327

Şi cei orbi şi surzi şi muţi,Purtaţi in paturi slăbănogii,Şedeau la rând ca să-I ajuţiŞi-n lacrimi aşteptau ologii.

Voiau şi ei să poată merge,Cei orbi să poată a vedea,Şi surzii vorbe a-nţelegeŞi muţii gura, a deschidea.

Să simtă ei, cât e de dulceCând treci în viaţa sănătos,Cât de plăcut e de-a aduceLa ai tăi dragi, un mic folos.

Şi pentru a fi în siguranţăCă vindecarea vor obţine,Ai rămas ultima speranţăCa să-I ridici, dintre ruine.

Tu ai fost sfânta aşteptare Şi-n sănătatea ce le-ai dat,Aflat-au scumpa vindecarePrin haru-Ţi ce le-ai arătat!

16 octombrie 2006

Dor de veşnicie 328

În clipe grele...Când nespus de mare, e a inimii durereŞi n-am cui o spune, Doamne, pe pământ,Obosit şi înfrânt, vreau să-mi dai putere,Şi să mă-ntăreşti, prin Spiritul Tău Sfânt!

Către Tine-acum, gândul mi se-ndreaptăNădăjduind să primesc, dulce harul Tău!Inima cu patos şi cu râvnă mare aşteaptăSufletul cel obosit, ca să îl păzeşti de rău.

O, ai îndurare, Doamne Isuse, să priveştiŞi-nspre mine, aşa cum sunt, un păcătos, Şi prin jertfa-Ţi minuată, să mă curăţeşti,Să mă speli în grabă, de păcatul urâcios!

Îndreptăţit fiind, acum la Tronu-Ţi Sfânt,În jertfa-Ţi cea mare, scumpul meu Isus,Vreau Numelui Tău, tot mereu să-I cânt,Căci Tu m-ai iertat, şi voi fi etern supus!

Premărire Ţie, Doamne, în veci voi cânta,Căci, prin iubirea mare, sunt acum salvat,De aceea vreau, liber şi voios pe calea Ta,Să merg şi-n clipe grele, cum mi-ai arătat!

Cine?...- Cine-n orice dimineaţăDupă-a nopţii odihnire,Te trezeşte iar la viaţăPrintr-o tainică şoptire,- Cine?

Sper

anţă

329

- Cine paşii îţi îndreaptăPe cărări sfinte, divine,Şi-ţi dă inimă-nţeleaptăSă faci totdeauna bine,- Cine?

- Cine zilnic te păzeşteDându-ţi a Lui ocrotire,Când de rele te fereşte Să nu cazi prin ispitire,- Cine?

- E Isus cel ce vegheazăCu-al Său înger păzitor,Cel care nu dormiteazăFiindu-ţi mare protector,Salvator!

El te-ndeamnă şi îmbieSă fii bun şi-ascultător,Ca îndată să-ţi dea ţieGrabnic, al Său ajutor,Salvator!

Să nu uiţi dar niciodatăGlasul Său cel rugător,De-a veni la El, îndatăCăci e-al tău Mântuitor,Salvator!

18 februarie 2008

Dor de veşnicie 330

Răsplata...Pentru martorii Tăi viiCe pe cale Ţi-au urmat,Doamne, Tu în veşniciiLocul lor l-ai însemnat!Dar ei încă n-au primit Acea răsplată promisă,Căci mai au de odihnitPână la sentinţa scrisă.

Ruga de atâtea veacuriNu a cunoscut tăcere,A celor ţinuţi în lanţuriDe-a păcatului durere...

Strigă Pronia cereascăPentr-a veni într-ajutor,Veşnicia s-o primeascăPrin harul sfânt salvator.

Şi de sub al jertfei altarSuflete ce-s junghiate,Sus, la al Tronului harAşteaptă a Ta dreptate.

Cu glas tare şi puternicStrigă jalnic, neîncetat,Răsplatire, că e vrednic,Sângele ce l-au vărsat.

În burduful ce ai strânsLacrimi sicere de dor,Amintiri că ei au plânsFăcându-şi ochii izvor...

Sper

anţă

331

Să pui şi sfânta dorinţăCe-n suflet a fost făclia,În drumul spre biruinţăDe-a trăi, cât veşnicia!

26 august 2008

Curaj în suferinţăDoamne, vin acum la Tine,Urc spre culmea bucuriei,Căci din lacrimi şi suspineMi-ai dat gândul veşniciei!

Ai făcut ca el să crească O! din al păcatului tumult,Iubind viaţa cea cerească,Ce-o doresc atât de mult!

Pe-ale ei trepte-nălţatoareMi-ai arătat să merg trudit,Ca prin eforturi jertfitoare,Să înţeleg, cum m-ai iubit...

Doamne, numai o picăturăDin Dragostea nemărginită,Ce-i un ocean fără măsurăSă torni şi-n inima smerită!

Căci din slava cea divinăDin locuri ’nalte şi sfinţite,Din strălucirea cea deplinăA prea mărirei nesfârşite...

Dor de veşnicie 332

Tu eşti şi cu cel ce-i mâhnitCe-n rugă strigă îndurerat,Şi-al cărui duh este zdrobit,Dar Tu-l poţi face înviorat!

În slăbiciunea omeneascăTu-i dai puteri ca să reziste,Şi-n neputinţa cea fireascăDoamne,-l faci ca să existe!

Ca-n vitregia crudei soarteSă îşi întoarcă a sa privire,La Tine, Unic, ce poţi toateSpre-a-i da sacra tămăduire.

Căci peste ori şi ce durerePluteşte scumpa vindecare,Pluteşte dulcea mângâiereA Dragostei vii, creatoare!...

Numai Tu când zici, se face,Şi ce porunceşti, ia şi fiinţă,Şi sufletul mâhnit e-n paceDându-i curaj, în suferinţă!

20 septembrie 2007

Sper

anţă

333

Ne-om Înălţa...Ne-om înălţa, să ne întâlnim în slăvi cu Domnul,Pe norii cerului albastru, când veni-va în curând;Atunci privirile vom ridica să Îl vedem pe Omul,Pe Fiul Omului, care la cruce ne-a avut în gând.

Ne-om înălţa, ca să ne întâlnim cu Prinţul păcii,Înconjurat de îngeri, zecimi de mii, şi mii de mii,Învăluit în curcubeul, în gloria eternă a dreptăţii,Şi a mărirei Sale pururea, fluidizând din veşnicii.

Ne-om înălţa, să întâlnim pe Minunatul Sfetnic,Ce ne-a condus pe drumurile vieţii prin Cuvânt,Chiar şi atunci, când timpul nu ne-a fost prielnic,El grija ne-a purtat, să nu fim singuri pe pământ.

Ne-om înălţa, să-L întâlnim pe Păstorul cel bun,Ce ne-a purtat la verzi păşuni şi-a apelor izvoare,Şi ne-a hrănit flămânzi, cu pâinea grâului străbun,Speranţa scumpă nouă, a vieţii cea nemuritoare.

Ne-om înălţa să-L întâlnim pe-al vieţii Creator,Pe cel ce pentru noi, căzuţi în groaznicul păcat,El S-a jertfit la Golgota, făcându-Se Mântuitor;În voia Tatălui Ceresc, fiind supus El ne-a salvat.

Ne-om înălţa, să ne întâlnim în prag cu veşnicia,Cu lumile imaculate, din Universul mare, infinit,Şi vom cunoaşte atunci, în toată gloria şi măreţiaIubirea Tatălui, prin preţul scump ce-a fost plătit.

25 octombrie 2006

Dor de veşnicie 334

Pământule străbun!Pământule! de-atâtea mii de aniTu-adăposteşti aici fără-ncetare,Omul, făptura care-a fost creatăDe Domnu-n marea Lui lucrare!

Din lutul tău, proaspăt şi reavănUn chip, în faţa Sa, s-a-nfăţişat;Stătea fără de viaţă, dar suflândSuflarea Sa, viaţă chipului a dat.

Desăvârşit în întregime ca fiinţăDupă al Său Chip şi-asemănare,Omul creat a fost testat la probăSă se supună în strictă ascultare.

Dar, pământule, a trebuit din nouDin cauza neascultării şi căderii,Să îţi primeşti iarăşi în sânul tăuPe omul, în lutul negru al tăcerii!

Şi-astfel, primeşti, de mii de aniŞi-ncorporezi în tine mii de vieţi,Pân’va veni şi ziua aceea sfântăA învierii şi mult doritei dimineţi.

Şi-atunci, pământule, vei aruncaDin sânul tău, ca apa din izvoare,Pe toţi cei dragi şi scumpi ai meiSă-i întâlnesc în bucuria-mi mare.

Să-i strâng la sân căci niciodatăNu va mai fi în veci o despărţire!După-ntâlnirea scumpă a-nvierii,Pe plaiul tău va fi eternă fericire!

Sper

anţă

335

În simfonii ce-or spune biruinţaA Domnului Isus peste mormânt,Vom arăta recunoştinţă-n laudă Căci viaţă avem, în sânge sfânt!

Şi-atunci, o, pământule străbun,Ne-om regăsi în dulcea armonieA înfrăţirii, fără ura de mormânt,În viaţa ce-om trăi-o în veşnicie!

20 martie 2008

Cu tine, ...în fiecare zi...Cu Tine, ... în fiecare zi este IsusDacă păzeşti şi-asculţi Cuvântul,Şi dacă paşii zilnic, tu-ţi îndrepţiŞi întăreşti prin fapte legământul.

Dacă în viaţă,-ai roadele iubirii,Şi-n fiecare zi faci roade noi,Dacă te rogi mereu, în orice vremeDomnul promite: Eu voi fi cu voi!

Cu tine, ... în fiecare zi este IsusDacă a ta inimă I-o dai deschisă,Dacă-L inviţi pe El să intre-n eaAcolo, unde Legea Sa e scrisă!

Astfel, cu tine zilnic va rămâneSă întâmpini orice ispită în cale,Şi-n biruinţă să-nvingi orice rău,Să fii o stâncă ce nu se prăvale!

18 februarie 2008

Dor de veşnicie 336

Avem un SalvatorÎn viaţa aceasta peregrinăCu mâhniri ce mult ne dor,Avem din mila cea divinăPe Domnul, ca Mântuitor.

La El găsim cu toţi salvareÎn clipele de greu şi-amar;La El găsim dulcea-alinareŞi mângâiere-n al Său har.

Supus, a răbdat şi-a suferitDispreţul urii pân-la moarte,Şi pentru noi Legea-mplinitDe veşnicie, s-avem parte.

Datori suntem, să împlinimPrea Sfânta Lege a iubirii,Suntem cu toţi, de Il iubimPe Cel ce-i darul mântuirii!

Căci pentru noi a suportatGolgota-n jertfa junghierii,Blestem pe lemn crucificatCa Mielu-n clipele tăierii.

Prin dragostea ce-a arătatPentru noi toţi, învingător,Asupra morţii, a triumfatŞi-acum ne este Salvator!

27 februarie 2007

Sper

anţă

337

Consolare...Când azi tu suferi greu, sub jalnică durere,Când sufletu-ţi e trist şi înfiorat de teamă,Prin rugăciune-n umilinţă, cu credinţă cere,Ca Dumnezeu să te-aibă-n grjă şi în seamă!

Când istovit nu ai puteri ca să rezişti o zi,Când ochii tăi sunt plini de multe lacrimi,Atunci e timpul, poţi spune Lui ce ai dori,Dar nu uita pe Domnul tău în grele patimi!

Acum poţi privi chiar dincolo de suferinţe...Pentrucă tu ştii, că ele, oricât ar fi de mari,Există trepte, urcând spre culmi de biruinţe,Ce dau curaj, la toţi cei încercaţi, să fie tari.

Şi-astfel, e drept a şti, că chiar în ciuda lor,Există-un Dumnezeu, ce-n mila-I te păzeşte,Şi Dumnezeu, ce-a fost din veşnicie iubitor,De-a dat pe singurul Lui Fiu, El te iubeşte!

Şi doar El va pune capăt tuturor durerilor,În ziua aceea scumpă, prea mult nădăjduită;În ciuda oricărei teorii, filozofice-a părerilor,Moartea se va sfârşi, fiind de viaţă înghiţită.

Şi-n ziua aceea, când suferinţele vor fi uitate,Şi tot ce-a fost aici, dureri şi chinuri şi amar,Nemaifiind, vei intona cântari cât mai bogateSpre slava Celui ce Fiul Său ne-a dat în dar.

08 august 2006

Dor de veşnicie 338

Se pare...Se pare lungă aşteptareaCând ai să vii, Isuse iar,Şi dela tronul sfânt de harSe va decide, eliberarea!

Când orologiul clar va bateMăreţul ceas de-a reveni,Ce numai Dumnezeu va şti,Va-ncepe scumpa libertate.

O, scumpă, şi frumoasă zi,De multe veacuri aşteptată,De credincioşii toti visată,Se pare, că n-ai mai veni!

Dar semne ne spun apriatCăci întunericul cel mare,Cu cât negru e sub soare,Cu-atât va fi mai luminat.

Va fi atunci o sărbatoareCe nu a cunoscut-o lumea,De când luă fiinţă creaţiunea,În bucuria cea mai mare.

Scăpaţi în veci de suferinţăPrin mântuirea ce-oi aduceÎn jertfa Sfântă de la cruce,Cântări vom zice-n biruinţă.

Şi, Te vom slăvi neîncetat,Iar Tu, Isuse, vei fi-n frunte,Spre al Sionului sfânt munte,Spre locul cel mult aşteptat!

23 octombrie 2006

Sper

anţă

339

Spre-aceeaşi năzuinţăŞi dacă ani şi vremuri trecPeste durerea-mi arzătoare,Cu Tine, Doamne, să petrecOricât ar fi de grea şi mare!

Sub scutul Tău tare şi sfântSă îmi găsesc liniştea dulce,Şi sufletu-mi de trudă-nfrântSă-l plec victorios sub cruce.

Să pot pricepe că spre mineTe-ai aplecat să mă mângâi,Deşi durerea, strâns mă ţineZdrobindu-mi fragilul călcâi.

Mi-ai dat sfânta făgăduinţă Mult năzuită în aşteptarea,Ce s-o împlini, prin biruinţăŞi-mi va aduce vindecarea.

Şi dacă acum e să mai sufăr,Şi să mai port jugul durerii,Să fiu floarea albă de nufărCe se închide-n pragul serii!

Şi-apoi în zori de dimineaţăSă-ndrept corola către soare,Ca razele-i prin nori şi ceaţăSă-mi poată aduce înviorare.

Căci Doamne, nu vei urgisi,Pe nici un suflet ce trist vine,Cu ochii-n lacrimi de-a simţiFăgăduinţe dulci, divine.

Dor de veşnicie 340

Şi nu m-oi departa de Tine!Oricând voi fi supus durerii,Căci peste lacrimi şi suspineTu torni balsamul mângâierii.

Şi când va fi ziua cea mareCu ceasul ei măreţ şi sfânt,Prin mult râvnita vindecareSă sar în sus, vesel să cânt!

Şi dacă până atunci vor treceÎncă zile şi clipe,-n suferinţă,O, Doamne, eu le voi petrece,Gândind la-aceeaşi năzuinţă!

16 Octombrie 2006

La hotar de vremi

Dor de veşnicie 342

“Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!”

Psalmii 90:12.

La ho

tar d

e vre

mi

343

În pragul unui nou MileniuÎn pragul unui nou MileniuAvem în noi un candid dor,Un dor trăit de un deceniuVestind Evanghelia tuturor.

E dorul scump, al libertăţiiDe a vesti, în lung şi în lat,Solia cea sfântă-a dreptăţiiŞi-a salvgardării din păcat.

În strigăte şi nu prin şoapte,Spre răsărit şi spre apus,Şi către sud şi miazănoapteMesajul vieţii-avem de dus!

Să navigăm şi peste-ocean,La cei ce mâinile ne-ntind,Căci strigăte MacedoneaneO lume întreagă o cuprind!

Pe-ntreg pământul să răsune,Că Domnul iarăşi va apare,Ai Săi copii sfinţi să-I aduneDin valea de plângeri amare!

Şi când veni-va-n mnăreţieMagnaţi şi Stăpâniri ce ieri,Nu vreau deloc de El să ştieVor pierde toate-a lor puteri.

Se va vedea atunci prea bineCum toată slava lor deşartă,Ce ei şi-au dat-o prin mărireSe va sfârşi-n aceeaşi soartă.

Dor de veşnicie 344

Şi cei ce nu au luat în seamăMesajul cel scump al iubirii,Vor trăi-n frică şi cu teamăÎn ziua cea mare-a revenirii.

Când în a lor mare disperare La munţi şi stânci vor alerga,Atunci, ei nu vor găsi salvareOricât de dornici s-or ruga.

Va fi atunci ceas prea târziuDe-a mai afla timpul de har,Căci de-al pământului pustiuVom fi pe-aproape de hotar.

31 decembrie 1999.

În săptămâni zile se scurgÎn săptămâni zile se scurg,Şi-n luni şi-n ani neîncetat,Şi al istoriei sobru amurgAşteaptă de-a fi confirmat.

Atâtea semne se-mplinescŞi pe pământ şi sus pe cer;Cu glas de tunete vorbescNu azvârlite-ntr-un ungher!

Le simte, întreagă omenireaSperiindu-se pentru o clipă,Dar ea nu vrea ca fericireaS-admită c-o trece-n risipă.

La ho

tar d

e vre

mi

345

Şi-ajuns-am timpurile greleAl zilelor, când spre sfârşit,Se înmulţesc gândiri rebeleŞi mult se-ntind necontenit.

Numai o clipă - aşa zicând -E pentru-oricine ce-n zadar,Va alerga-n dureri strigândCa să mai fie-un timp de har.

Căci în curând Apocalipsa’Şi va spune ultimul Cuvânt,Manifestându-Se-n eclipsaLipsei de har de pe pământ.

08 aprilie 2007

Ultima filă din CalendarDin Calendar s-a rupt o filăA fost ultima, din acest an,Iar pe catargul luntrei vieţiiAm scris: ’Nainte, la liman!

În timpul scurt de acostarePrivind în urmă, meditând,Vedem cum am peregrinat Cu luntrea vieţii, navigând.

Puţine-au fost clipele buneÎn linişte pe-a vremii valuri,Dar drumu-a fost tot înainte Spre sfinte şi dragi idealuri.

Dor de veşnicie 346

Mai multe-au fost zilele releCând vânturi grele şi furtuni,Ne-au aruncat din val în valCa să ne-azvârle în genuni.

Purtaţi în larg fără încetareDe-a valurilor, înaltă furie,Am stat în luntrea plutitoareUnde-am vâslit cu bărbăţie.

Şi-am reuşit, iată-încă un anSă-l traversam pân-la sfârsit,Să ducem lupta mai departeSpre-un sfânt ideal întrezărit.

Deşi purtăm dureri nespuseÎn suflete prea greu zdrobite,Ne bucurăm căci harul sfântSe-observă, în zilele lungite.

Şi cu încrederea nezguduităPrivind la marile făgăduinţi,Iar vom lua startul să pornimSpre-aceleaşi sfinte năzuinţi.

Prin greul vieţii Il vom rugaPe Domnul Sfânt cu ajutorul,Să ne-ocrotească-n noul anSă nu ne împiedicăm piciorul.

Să-l onorăm în ce vom face,Să Îi dăm slavă şi închinareŞi-n clipe bune şi-n furtună,Pe-a mării valuri mişcătoare!

31 decembrie 2006

La ho

tar d

e vre

mi

347

Încă un an...Trecut-a iar un an la numărDucând cu el spre veşnicie,Speranţa acelor, care sufărÎn timpul scurt, de pribegie.

Fiind ca şi străini şi călători, Aici, în căutarea unei patriiMai bune de prea multe ori,Sunt ca o pasăre-ntre gratii.

Ar vrea să scape, în sfârşit,Să-şi ia zborul spre-nălţimi,Spre ţara sfântă ce-au dorit,Prin neguri de-ntunecimi.

Din nou, să fie şi ei integraţi În circuitul ceresc de valori,Al celorlalte lumi, - cercaţi-,Şi-n veci de veci nemuritori.

Prin jertfa Sfântă din Calvar,Ei noul test poate să-l treacă,Căci prin credinţă şi prin har Menirea iar, pot să-şi refacă.

Prin planul de răscumpărareS-au stabilit măsuri precise,De-a se veni într-ajutorareAcelor ce-au inimi deschise.

Acelor ce lovesc cu pumnul,Nu în zadar şi nici în vânt,Ci-n stăpânire, îşi ţin trupul Creştini în fapte şi-n cuvânt.

Dor de veşnicie 348

O, încă puţin, da, încă puţin,Din timpu-acel de pregătire,Căci patru îngeri, tot mai ţin,Vânturile lor, spre mântuire.

Domnul ‘Şi-ntinde încă harul,Şi nimenea nu vrea să piară,Ci toţi ce vor, pot fi în carul,Când El veni-va a doua oară.

Şi să-I slăvească jertfa mareCu-al Său sânge, neprihănit,Ce-n dragoste, în revărsareÎntreg pământul l-a-mpânzit.

25 martie 2009

Încă e har!...Azi cât încă har mai esteOricine are-încă favoare,La sângele ce-l curăţeşteŞi-aduce veşnica iertare.

Domnul încă mijloceştePrin jertfa Sa ispăşitoare,Şi păcătosu-ndreptăţeşteDacă trăieşte-n ascultare.

Astăzi, cât încă e luminăTot omu-şi are-o datorie,Ca voinţa Tatălui deplinăS-o cerceteze şi s-o ştie.

La ho

tar d

e vre

mi

349

Şi orice iotă să păzească,Şi corn de literă din Lege,Porunca s-o împlineascăDreptatea spre-a înţelege.

Acum cât încă e chemareLa nunta fiului de împăratLa ospăţul de sărbătoareCe-n cinstea mirelui e dat,

Când Împăratul va intraSă-şi vadă oaspetii veniţi,Niciunul să nu fie contra,Şi fară haine, nepregătiţi.

Azi cât încă Domnul bateLa poarta inimii, încuiată,De deschide-acela poateSă afle dragostea curată,

Să simtă culmea biruinţeiÎn jertfa sfântă, la Calvar,Unde pe crucea suferinţeiEa ne-a dat har după har.

25 martie 2007

Astept cu dor...Aştept cu dor a Ta venire,Isuse Doamne, mai curând,Şi vreau în marea pregătireO, nu singur, să fiu luptând!

Dor de veşnicie 350

Să mă ajuți cu-a Ta putereSă birui starea cea firească,Mai aproape, de-a Ta vrereAlte dorințe să-mi renască!

Să pot umbla prin umilință,Şi-n vorbe, fapte, tot ce fac,Să se arate a mea credință,Că ele sunt, pe al Tău plac!

Cuvântul Tău, ca o luminăSă-mi fie pe cărarea mea!Şi candela, ştearsă şi plinăS-aibă ulei proaspăt în ea!

Să-L pun în suflet, zi de ziŞi-n inima să mi-L păstrez,Şi-n străduință de-a-L păziPe calea dreaptă să urmez!

Totul să uit, din urma mea,Să merg spre țintă înainte!În dragostea de-a Te vedeaÎnconjurat de coruri sfinte.

Şi când mii şi zeci de miiPrin coruri îngerii cei sfinți,Vor intona-n dulci melodiiSfârşitul lung de suferinți...

Să îmi unesc cu ei cântareaCea mai măreață a salvării,Ce-am învațat-o-n încercareaPrin ceasurile strâmtorării.

19 august 2007

La ho

tar d

e vre

mi

351

Trec anii...Trec anii şi se duc zburândŞi-n urma lor trecem şi noi,Şi generaţiile, rând pe rândMarcăm istoria, cea de apoi.

Poate mai mult ca niciodatăCu paşi grăbiţi, către sfârşit,Mergem cu timpul, ce aratăCum semnele s-au împlinit.

Planeta lumii, cea albastră,Iat-o! Se clatină din temelii!Făr-anunţ, câte-o fereastră,Îşi mai deschide, prin stihii.

Vrea să ne spună să privimAtent, când ea este deschisă,Şi viaţa astfel, s-o regândimDe-a fi corectă, mai precisă.

O, e timpul să ne-apropiemDe-Acel ce este Dumnezeu,Voinţa-I sfântă să-nţelegemŞi-n Ea să persistăm mereu!

Căci semnele acum ne-aratăPretutindeni, şi-n jur zi de zi,Mărturisind clar, ca niciodatăCă Domnu-I gata, de-a veni.

11 ianuarie 2005

Dor de veşnicie 352

Ceasul cercetăriiCând solemn răsună, peste tot pământulGlasul cel puternic, privind Vestea Bună,Omenirea întreagă, poate-afla CuvântulCe-L enunţă dragostea, de a fi-mpreună.

Îngerul ce zboară, vestind cu glas tareCeasul cel măreţ, pentru judecata sfântă,Vrea s-atragă atenţia, la Ziua cea Mare,Zi de răsplătire, şi de răzbunare cruntă.

Pe fundalul cerului, strălucind sub soareNe confirmă Golgota cea mai elocventă,Cea mai preţioasă şi cea mai arzătoare,Afirmaţie lansată, prin strigarea adventă.

Prin jertfa cea scumpă-n zel de sacrificiu,Întreg cerul s-a plecat, acceptând golireaDe ce-a fost mai scump, până la supliciu,Ca-n moartea la cruce s-avem mântuirea.

Dragostea cea mare, de-nălţime magicăPe Calvarul crucii, împodobit cu sânge,Ne-o raportează istoria tulbure şi tragicăCe-n moarte Lucifer, n-a putut-o frânge.

Astfel, Dumnezeu, prin sfânta-I dreptateEl poate să ierte, chiar să-ndreptăţească,Pe-ori şi cine-azi crede, c-ale lui păcateAu străpuns la cruce, Jertfa cea cerească.

26 decembrie 2008

Glas de avertizare

Dor de veşnicie 354

“Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile f ireşti, nu te va cruţa nici pe tine. Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au

căzut, şi bunătate faţă de tine dacă nu încetezi să rămîi în bunătatea aceasta; altminteri, vei f i tăiat

şi tu.” Romani 11:21,22.

Gla

s de a

vert

izar

e

355

Adu-ţi aminte...Adu-ţi aminte, întotdeaunaDe Domnul, Făcătorul tău,Ce-n Cuvânt a strâns ţărânaFăcând-o după chipul Său!

În zilele dragi, din tinereţeCând eşti şi tânăr şi frumos,Ascultă îndemuri şi poveţeCe îţi vor fi de mult folos!

...Pân-ce n-apar zilele rele,Până când anii, nu sosesc,Când atunci ,,nici-o plăcere’’În ei, vei zice: ,,nu găsesc!’’

...Până nu cade întunecarePeste lumină, lună şi stele,Şi nu se-ntinde peste soarePerdeaua ceţii, cu zăbrele.

...Şi până nu se întorc noriiÎndată straşnic după ploaie,Şi încep să tremure uşioriiŞi cele tari să se-ncovoaie.

Până nu se-opreşte moaraCăci cei ce macină-s puţini,Şi până când nu vine searaCând toţi îţi par a fi străini.

Până când, nu se întunecăCei ce privesc pe ferestre,Şi când spre seară alunecăÎncet în sunet de orchestre.

Dor de veşnicie 356

...Şi până încă nu se închidDe dinspre uliţă spre-afară,Acele uşi, cari se deschidŞi timpul în ani, îl măsoară.

Când şi-uruitul morii scadeTe trezeşti la-oricare ciripit,Al unei păsări, ce trist cadeJelindu-şi nefericitul sfârşit.

Pân-ce glasuri de cântăreţeSe-aude jalnic şi-nnăbuşit,Şi-abia cunoşti atâtea feţeCând dor îţi este de privit.

Ţi-e frică de orice-nălţime,Te sperii şi de orice drum,Fiindcă-ai uitat de isteţimeCăci nu mai ai puteri acum.

Până migdalul nu-nfloreşteŞi perii albi nu umplu capul,Când de-abia se mai târăşteLăcusta, de-a berbeleacul.

...Şi până poftele nu-ţi trec Căci omul iată se îndreaptă,Spre casa sa, unde îl petrecMulţi bocitori ce îl aşteaptă.

...Până nu începe a se rupeFunia cea scumpă de argint,Şi până nu se varsă-n cupeVasul, strălucitor de iacint.

Gla

s de a

vert

izar

e

357

Pân-ce găleata nu se spargeAducând apă, în drumul ei,Şi pân-ce roata nu mai trageDin puţ, scoţând apă să bei.

...Şi până nu, iar se va faceŢărâna, în reavănul pământ,Şi duhul din nou s-o întoarceLa Dumnezeu, în cerul sfânt.

...Căci totul e deşertăciune!Şi dac-ai vrea să întocmeşti,Multe cărţi, cu înţelepciuneTot n-ai putea să isprăveşti.

Chiar şi înţeleptele cuvinteOricât vor fi de cercetate,Şi pe deplin de-ar fi vestiteNu au valoare, nepăstrate!

Să ascultăm dar încheiereaLa tot ce-a fost învăţătură:De Dumnezeu, fie temerea,Poruncile, s-avem măsură!

Căci Dumnezeu la judecatăVa îndeplini Cuvântul Său,Pentru-a traduce orice faptă În ce-i ascuns, bine sau rău.

21 noiembrie 2007

Dor de veşnicie 358

AvertizăriCa fulgerul ce lumineazăSpărgând întunericul rece,Semne multe avertizează:Ceva straniu, se petrece!

Ele sunt multe şi planareaApasă greu peste pământ,Vizând zilnic neascultareaPrezisă în Cuvântul Sfânt.

Neruşinarea cea mai mare Şi-nalţă al său chip hidos,Decenţa stând în răsculareÎn frunte fiind sexul frumos.

Mândria ce s-a încumetat Să se fălească în goliciuni,Al omului corp l-a stricat În multe-abuzuri, urâciuni.

Semnele-atât de grăitoare Pe fondul marilor dezastre,Ar trebui spre confirmareSă fie faruri vieţii noastre!

Şi-atât de multe inundaţiiCa la potop cu ape, spune,Că ne-ar putea fi explicaţiiPentru trăiri care-s nebune.

Seismele prin grade înalteTornade, vânturi, uragane,Sunt semne ca atâtea alteTaifune ce vin din oceane.

Gla

s de a

vert

izar

e

359

Epidemii apar în goanăLa păsări şi la animale,Ameninţând viaţa umanăMutaţii fiind grave, virale.

Şi dacă eforturi se depunCa boala să nu înainteze,E pentru ca oricine-acumSă fie-atent, să mediteze!

Să simtă, că nu e departe De ziua mare-a răsplătirii,Când omenirea după fapteVa răspunde, Dumnezeirii.

27 februarie 2007

Zile de SfârşitTrec zilele parcă zburândŞi de sfârşit ne-apropiem,La porţi închise aşteptând,Isus bate, sa-I deschidem.

El e însoţit de pacea sfântăCa s-o împartă tuturor,Şi peste-orice inimă frântăBalsam să toarne, alinator.

Glasul Său întruna cheamăPe cei trudiţi şi împovăraţi,La El să vină făr’de teamăDe griji să scape, uşuraţi.

Dor de veşnicie 360

O, cu toate apelurile scrise,Mult trâmbiţate pe pământ,Sunt inimi care stau închiseNu primesc sfântul Său Cuvânt!

La strigătul Dragostei SfinteCare răsună-n lung şi-n lat,Puţini sunt cei ce iau aminte,Care răspund cu-adevarat.

Nu-i binevenit timpul de harDe-a ne-ntoarce-n umilinţă,Când servii Domnului aparChemandu-ne la pocăinţă!

În faţa semnelor cereştiPuţini sunt care se întreabă:Ce-anunţă fiintei omeneşti,De ele trec cu-atâta grabă?

Ce sunt cu-atâtea uragane,Ce fac prăpăd în devastări?Ce ne spun marile cicloane,Cu-a lor sinistre perturbări?

Şi naufragiile de pe oceane,Şi accidentele pe căi ferate,Şi prăbuşirile de avioane,O, de ce aduc atâta moarte?

Şi-ntre popoare şi naţiuni,De ce-s atâtea frământări?De ce, în ale lor reuniuniNu se ajunge la împăcări?

Gla

s de a

vert

izar

e

361

De ce se nasc atâtea crizePrimejduind viaţa zi de zi?De ce atâtea analizeNu au efect, de-a le opri?

Sunt întrebări care merităSă fie acum în calcul luate,Când orice forţă e oprităDe-a controla aceste toate.

Numai voinţa Celui SfântSe intrepune şi stopeazăDezastrele de pe pământCe cu grăbire-nnaintează.

El vrea ca-ntreaga omenireSă poată afla a Sa măsură,’N-a dragostei desăvârşireCe-a revărsat-o peste ură.

Căci El L-a dat pe Fiul Său,Ca jertfă pe cruce să moară,Zdrobind puterea celui răuAstfel ca nimeni să nu piară.

De-aceea în ultima strigareEl va lucra prin Duhul Sfânt,Ca prin putere, a Sa lucrareSă strălucească pe pământ.

06 decembrie 2007

Avertizare!... Solia scumpă mai răsunăChemând la pocăinţă,Şi pretutndeni vestea bunăStrăbate c-uşurinţă.

Dor de veşnicie 362

Prin răspândirea de scrieriCa frunzele-n toamnă,Mesaje cheamă-n îmbieriŞi suflete îndeamnă.

Prin Radio sau prin TVEmisiunile abundă,La întrebări: cum, şi de ce?Se vrea să se răspundă.

Programe largi pe InternetAu împânzit pământul,Şi Vestea blândului ProfetO-mprăştie Cuvântul.

Către-orice limbă şi poporŞi neam şi seminţie;Cuvântul cheamă rugătorCa orice om să vie!

Acum e timp de deşteptareDin somnul neştiinţei,Din afundarea-n nepăsarePrivind rostul credinţei.

Când Domnul iar va reveniDin cerul Său cel sfânt,Găsi-va El, spre-a-L întâlni,Credinţă pe pământ?

Căci dacă nu ne-ar fi lăsatDomnul o rămăşiţă,De mult, s-ar fi şi terminatCu lumea-n necredinţă!

21 noiembrie 2007

Gla

s de a

vert

izar

e

363

Încumetarea lui NebucadneţarÎmpăratul a luat cuvântul şi a zis: oare, nu este acestaBabilonul cel mare, care îşi înalţă turnurile înspre stele? Pe care mi l-am zidit eu, ca loc de şedere împărăteascăPrin puterea bogăţiei mele şi spre slava măreţiei mele?”

Nu se sfârşise încă-n totul vorba aceasta a împăratului,Şi un glas s-a pogorât din cer zicând în faţa oamenilor:,,Află, împărate Nebucadneţar, că ţi s-a luat împărăţia!Şi te vor izgoni şi te vor alunga din mijlocul neamurilor!

Şi vei locui la un loc cu fiarele câmpului şi prin păduri.Îţi vor da să mănânci iarbă ca boii şi vei fi în sihăstrie,Şi vor trece peste tine şapte vremi pân’ vei recunoaşteCă Cel Prea Înalt, stăpâneşte peste-a lumilor împărăţie,

Şi că o dă cui vrea!” Chiar în acea clipă s-au şi împlinit Pentru regele Nebucadneţar cuvintele spuse asupra lui. El a fost izgonit din mijlocul oamenilor şi-a mâncat iarbă,Ca boii, şi trupul i-a fost udat şapte ani de roua cerului.

Până ce i-a crescut părul lung, ca şi penele unui vultur, Şi unghii ca ghiarele păsărilor, în arşiţa soarelui de foc.După trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadneţar, rege,Am ridicat ochii spre cer, şi mi-a venit iar mintea la loc!

Am binecuvântat pe Cel Prea Înalt. Am lăudat şi slăvitPe Cel ce trăieşte vesşnic, plin de milă în iubirea-I mare,Pe Cel a cărui putere este veşnică şi-a cărui împărăţieDăinuieşte din neam în neam, sub a Lui binecuvântare.

Toţi locuitorii pământului, sunt ca o nimica înaintea Lui!El face ce vrea cu oastea cerului şi locuitorii pământului,Şi nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui aprinse,Nici să-I zică: ,,Ce faci?” sub întinsul cel larg al cerului.

Dor de veşnicie 364

În vrema aceea mi-a venit mintea-napoi ca şi la început,Slava împărăţiei mele, măreţia şi strălucirea mea, toate,Mi s-au dat înapoi; sfetnicii şi mai marii mei iar din nouM-au căutat! Şi am fost pus peste împărăţie în dreptate.

Acum, eu, Nebucadneţar, Îl laud, înalţ şi slăvesc întrunaPe Împăratul cerurilor ale cărui lucrări sunt credincioşie,Toate căile Lui sunt juste, toate cărările Lui sunt netedeEl poate să smerească, pe toţi ceice umblă cu mândrie!”

23 octombrie 2007

Glas de-avertizarePe pământ, iată este ceaţă şi negură mare!Dar, Doamne, peste copiii poporului Tău,Întunericul, cel ce pluteşte peste popoareE risipit de lumina iubirii, ferindu-l de rău!

Trăim azi un timp! E timpul zilelor din urmă!Timpul când copiii Tăi sinceri se pregătesc!E seară! Ei se strâng mai aproape de turmă,Şi la Templul cel Sfânt, cu dragoste clădesc.

Ei gem şi plâng, şi suspină pentru dreptate!Ea este călcată-n picioare în piaţa de obşte!Se clatină temeliile tuturor celor ce în spateŞi-ascund nelegiuirile pe care le săvârşeşte.

Poporul Tău, o! Doamne, este greu apăsat,El e pus la probă prin veghere şi statornicie,Căpeteniile lui mândre, şi-au scos la mezatRolurile ce le revin, pledând în îndărătnicie.

Gla

s de a

vert

izar

e

365

Ele nu văd cum sunt; nici reci, nici în clocot,Cred că deja sunt bogate şi s-au îmbogăţit,Peste tot sunt ceremonii în sunete de clopotSemn ca se apropie iute de-al vremii sfârşit.

Nu simt nevoia imperioasă, de aurul curăţit,Nici de hainele de in alb, pentru îmbrăcare,Nici de alifia de ochi ce li s-au împăienjenitŞi nu mai văd calea sfântă pentru-ndreptare.

Scoate Doamne, la timp, pentru poporul Tău,Căpetenii păstori care să păstorească turma,Nu să se păstorească pe ei din rău în mai rău,Ci ei să trezească poporul pentru ce va urma!

Iată, vremile de-acum ne anunţă prin semneCăci ele vor fi grele, şi vor fi vitrege şi pustii,Vor pieri glasurile care-ar putea sa îndemne,Atunci va fi prea târziu, de-a scăpa de urgii.

Căci îngerul va lovi, prin puterea exempluluiPentru a aduce aminte că Domnul a judecat,Mai întâi pe acei, care stau la uşa Templului,Pe păstorii nedemni ce pragul sfânt au călcat.

Îngerul va continua, ucigând şi tineri şi copii,Pe toţi, care de Cuvânt, n-au vrut să asculte,Şi cu niciun chip ei nu vor fi scăpaţi de urgiiDacă semnul sigiliului, nu va fi pus pe frunte.

08 februarie 2007

Dor de veşnicie 366

Străjerule!...Străjerule, cel ce vegheziPe ziduri sus nestrămutat,Azi, tu sufletelor datoreziCuvântul vieţii, adevărat!

Rămas la postul tău de pazăCa veghetor întotdeauna,Cu inima aceeaşi, trează,Să fii şi când urlă furtuna!

Să-ţi împlineşti misiuneaCe ţie ţi s-a-ncredinţat,Şi pune-ţi toată pasiunea În lucrul ce-ai de purtat!

Prin vânturi aprige şi ger,Căldură şi-arsiţa ei mare,Sus pe ziduri, eşti străjerCu trâmbiţa răsunătoare!

Şi când nenorocirea vineŞi se-abate înspre cetate,Tu nu uita, că-ţi aparţineMulte vieţi, încredinţate!

Dacă duşmanu-n armurăAle cetăţii porţi le sfarmă,Ridică-ţi trâmbiţa la gură Vestind solia de alarmă!

Poporu-atunci, la datoriePrin tine astfel, s-o trezi,Căci el n-are cum să stieDacă trâmbiţa, n-ar auzi.

Gla

s de a

vert

izar

e

367

La al ei glas, prevestitorLa porţi va fi în apărare,Prin preţul vieţii, jertfitor, ‘Cercând totul să repare.

Şi-astfel va fi reparatorulAl drumurilor sfărâmate,Şi tot el, şi restauratorulCe le-o face-a fi umblate.

Va ridica prin strâmtorăriÎn fruntea omenirii întregi,Prin lupte mari şi cercăriStindardul alb al sfintei Legi.

Când în întreaga omenireDoar două tabere vor fi,Nu-şi va uita a sa menirePe Dumnezeu, a-L preamări.

Căci prin a lui statornicieEl va-nălţa Sabatul Sfânt,În toată lumea să se ştie,Că e o Lege pe pământ!

08 februarie 2009

PotopulDe când omu-a fost creatPe pământ, s-a tot stricat, De prea întinsa-i răutateCe zilnic făcea prin fapte.

Domnul prin Cuvântul SăuA declarat, că-I pare răuC-a făcut om pe pământDupă chipul Lui cel Sfânt.

Dor de veşnicie 368

Şi-atunci chiar El a hotărâtSă piardă totul, că-i urât,Că tot pământu-n silnicieStricat era prin blasfemie.

Şi peste om, până la vite,Şi peste târâtoarele zidite,Peste păsările zburătoareDe sub cerul plin de soare...

Potop de ape, au năvălitLa glasul Domnului rostit,Şi-ale adâncului izvoareS-au desfăcut pustiitoare.

Şi stăvilarele cereştiDeschise ca nişte fereşti,A-nceput potop să toarneŞi tot în cale să răstoarne.

Şi-orice zidire cât de mareClădită trainică sub soare,Ea a-nceput să se dărâmeDezagregându-se-n fărâme.

Şi ploaia patruzeci de zileŞi patruzeci de nopţi depline,Din cer cazut-a, neîncetatPeste pământul frământat.

Noian de ape în calea lorDuceau pierzarea tuturor,La tot ce-n viaţă s-a aflatPe tot pământul blestemat.

13 august 2008

Gla

s de a

vert

izar

e

369

Ziua cea mareSe-apropie ziua cea mareCând Doamne, iarşi vei veni,Şi străluci-vei ca un soareŞi totuşi Te-om putea privi.

Ne-om veseli să Te vedemCând însoţit, de îngeri mii,Vei reveni ca să înţelegemCă n-ai uitat pe-ai Tai copii.

La ei vii s-aduci izbăvireaÎntrevăzută printre lacrimi,Într-o clipă să schimbi fireaSupusă de grozave patimi.

Se va sfârşi cu tot ce-a fostLacrimi şi chinuri şi amar,Căci scut tare şi-adăpostŞi piatră le-ai fost de hotar.

Pe Stâncă sus casa-au ziditŞi n-au putut să o fărâme,Furtuni cu ploi, ce au izbitÎn ea voind ca s-o dărâme.

Ea a rămas pe Stânca tareLa temelie având credinţa,C-odată-n ziua aceea mareVa lua sfârşit şi suferinţa.

11 ianuarie 2005

Dor de veşnicie 370

La JudecatăPe Tronul Sfânt de Judecată Stă Dumnezeu,Să dea la toţi dreaptă răsplatăÎn zi de jubileu!

În faţa-I Sfântă ca mijlocitorEste Hristos,Ca Mare Preot şi MântuitorPentru păcătos!

Prin al Său sânge ce-a vărsatLa cruce sus,Pe dealul Golgotei martirizatA fost Isus!

Pentru-ale lumi mari nelegiuiriS-a sacrificat,Şi-n ziua crudei Sale răstigniriN-a murmurat!

Neprihănirea Sa cea dovedităÎn agonia grea,De tâlhar şi sutaş mărturisităIubind zidea!

Astfel, poate să mijloceascăPentru iertare,Şi viaţa veşnică să dăruiascăLa oricare!

05 februarie 2007

Recunoştinţă

Dor de veşnicie 372

“ De n-ar f i fost Domnul de partea noastră, să spună Israel acum! ...

Ajutorul nostru este în Numele Domnului, care a făcut cerurile şi pămîntul.”

Psalmii 124.

Recu

noşti

nţă

373

Te-am întâlnit...Te-am întâlnit Isuse, Doamne,Odată în frageda-mi pruncie,Pe la începutul unei toamneDin scumpa mea copilărie.

Fiind în clasă, şi la şcoală,Am primit dar două cărticele,Şi-un loc în inimă mea goalăS-a găsit atunci pentru ele.

Şi la lecţia aceea de religieDoamne-ai vorbit inimii mele,Care-aştepta multe să ştieDespre-adevăr, până la stele.

Despre puterea-Ţi creatoareCu-a Sa mărime în Univers,Despre iubirea Ta cea mare Cu-adâncul ei ecou neşters.

Te-ai coborât la mintea meaSă pot Cuvântul să-nţeleg,Din veci că Tu eşti pururea... Şi-al vieţii mister să-l dezleg.

Şi să mă prind întotdeaunaDe bratu-Ţi sfânt şi salvator,Şi El să mă conducă-ntruna Pe-a vieţii drum, tot călător.

Mulţumesc, Isuse, Doamne!Căci intemperii ale vremii,N-au putut să mă răstoarneNici chiar în viscolele iernii...

Dor de veşnicie 374

De pe cărarea ce-am pornitŞi mi-am găsit o mângâiere,În Sfantul Tău Cuvânt rostitCe în dureri mi-a dat putere.

Tu mi-ai fost pavăză şi scut!Tu mi-ai păzit cărarea mea!Şi când puteri eu n-am avutSă duc povara ce-a fost grea...

Mi-ai uşurat-o, în rugăciuneCe Ţi-am spus-o cu ardoare,Din foc să ies, ca un tăciuneSub grija Ta cea protectoare!

29 ianuarie 2009

Când eu nu Te ştiam...Când eu nu Te ştiam, Isuse,M-aflam în lume, fără rost,Măcar că erau cele spuseLa ce va fi şi ce-a mai fost.

De tot ce-a fost eu nu ştiamŞi nici nu puteam a-nţelege,Cuvântul vieţii, căci trăiamStrăin de Tine, în făr’delege.

Când mă aflam în neştiinţăŞi-n întuneric foarte mare,Ai luminat a mea conştiinţăSă înţeleg iubirea-Ţi mare.

Recu

noşti

nţă

375

Şi-am înţeles că de la ieslePrin ani spre marele Profet,Ai fost feciorul unei bresleDe buni dulgheri în Nazaret.

Şi că de la Iordan, din apă,De când Te-a botezat Ioan,Ai fost fântâna care-adapăDin apa vieţii, an după an.

Şi când lucrare-ai terminatPrin lacrime şi cu suspine,Tu singur linul, L-ai călcat,Nimenea n-a fost cu Tine!

Şi din grădina GhetsimaniŞi pân-la muntele Golgota,Dipreţuit ai fost de oameniŞi mormânt, ales-au grota.

Astfel s-adeverit CuvântulCa-ntre cei răi să fii numit,Cu bogaţi să ai mormântulMăcar c-ai fost neprihănit!

Am înţeles că-n jertfa mareŞi-n sângele ce L-ai vărsat,Acum deplin, eu am iertarePutând să fiu răscumpărat.

Şi pot fi-un rod al bucurieiCe Doamne, Te va înviora,Prin anii mulţi, ai veşncieiCe nu se vor mai număra!

18 februarie 2008

Dor de veşnicie 376

Întoarcere deplinăM-am întors, iată, la Tine,Doamne Sfânt, în bucurie,Căci la doruri şi suspineLe-am găsit azi părtăşie!

Ţi le-am povestit pe toateŞi-am aflat, chiar uşurare,La sufletu-mi, ce se zbateCercetând cu râvnă mare.

Aflând despre harul sfântCu-a sa jertfă de la cruce,De necazuri, fiind înfrânt,Am ascultat, glasul dulce.

Am auzit cum mă cheamă,Cum mă strigă, îndurerat,Şi-am luat, la el în seamăŞi Cuvantu-Ţi am urmat.

Viaţa astfel s-a schimbatÎncepând o transformare,Noi concepte-am adoptat,Văzând Iubirea cea mare.

Şi Te laud, Doamne bun,Căci-n lacrimi m-ai primit,Şi la toţi, cu drag le spunCât de mult Tu m-ai iubit.

25 martie 2009

Recu

noşti

nţă

377

La Izvorul mântuiriiLa cel mai dulce IzvorCel al slavei cristaline,Smerit mă plec doritorSă sorb picături divine.

Fiind cu setea potolităPrin cercări, lauri adun,Cu inima-n har întărită De Dumnezeul cel bun.

Vestesc la toţi bucuriaScumpă sufletului meu,Că-n Izvor îmi stă tăriaTrecerii-n nevoi şi greu.

Cine bea din apa sfântă,Al său suflet, îşi adapă,Cu nădejdea neînfrântăCă acest Izvor nu seacă.

Fiind Izvor al mântuiriiDin crucea de la Calvar,Curge-n teascul izbăviriiDe Isus, călcat prin har.

Nimeni nu îl poate-opriCăci el vine de la cruce,Şi-n nădejdea de-a trăi E Izvorul sfânt şi dulce.

31 octombrie 2007

Dor de veşnicie 378

Iubire Scumpă...Iubire scumpă şi duioasăCe ai venit din cerul sfânt,Ţi-ai părăsit măreaţa casăPentr-o colibă din pământ.

Ai coborât din slăvi senineDin alte zări şi-ai acceptat,De-a deveni la fel ca mineŞi trup firesc, şi fire-ai luat.

Ţi-ai arătat marea-ndurareCare venea din legământul,De a uni prin jertfa-Ţi mareIaraşi, şi cerul şi pământul.

Când toate, ca de la-nceputVor fi restaurate iar,Te va întreba: -,,Ce ai făcut,De-ai fost strivită la Calvar?

De unde-Ţi vin rănile crudePe care-n veci le ai la mâini?’’Şi glăsuind, le vei răspunde:,,De la cei căror le-am dat pâini.’’

,,În casa celor ce-Mi ziceau Că-Mi sunt poporul favorit,Mărturisind că Mă iubeauLa Calvar, Eu le-am primit.’’

Şi-aşa a fost, ca peste moarteŞi blestematul ei mormânt,Să calci, ca s-avem parteDe-a moşteni noul pământ.

30 martie 2007

Recu

noşti

nţă

379

Iubire, ce-ai venit de sus!...Iubire, ce-ai venit de susPe lemnul crucii-n umilinţă,Tu pacea scumpă ai adusPurtându-ne, în suferinţă!

Prin planul cel de mântuireAi părăsit Tronul Divin,Şi-ai dovedit că eşti Iubire,Jertfindu-Te în mod deplin!

Şi când la al gurii mormântCu piatră-ai fost acoperit,Ne-ai arătat că din pământPoţi să Te scoli, nebiruit!

Şi-ai arătat că eşti mai tareCa moartea şi-a ei locuinţă,Şi-asemeni faclei arzătoareAi strălucit spre biruinţă!

Ai traversat atâtea veacuri Cu vestea bună a-mpăcării,Sfărmând şi suliţe şi arcuriCe stau pe calea răzbunării!

Şi de la mare... l-altă mare,Până la margini de pământ,O pace veşnică sub soareVei întări cu-al Tău Cuvânt!

30 martie 2007

Dor de veşnicie 380

Când m-ai chemat...Când m-ai chemat la TineIsuse scump, Isuse drag!Eu umblam pe căi străine,Şi m-aflam ca un pribeag.

Mi Te-ai făcut descoperitÎn dragostea atât de mare,Faţă de lumea ce-ai iubitÎn jertfa sfântă salvatoare!

Când la Golgota pe cruceStătea-n balanţă veşnicia,Garant erai, de a conduceÎn moartea cruntă bătălia.

Şi-ai biruit puterea morţiiCând viu ai fost a treia zi,Să dai viaţă-n ciuda sorţiiCelor ce-aici Te vor iubi.

Şi tuturor, ce Te-or urmaÎn lupta aspră pe pământ,Nimic nu va putea curmaDorinţa dorului ne-nfrânt.

Chemarea Ta cu stăruinţăDe veacuri răsună mereu,Căci în Tine, prin credinţăSuntem copii de Dumnezeu!

18 februarie 2008

Recu

noşti

nţă

381

Cântarea Izbăvirii(Cuprinde Isaia 12.)

Te laud Doamne, căci Tu ai fost supărat pe mine!Dar mânia Ta, s-a potolit, în bunătăţile cele divine,Şi m-ai mângâiat! Dumnezeu, este izbăvirea mea,Şi voi fi plin de încredere, căci El îmi dă ocrotirea!

De nimic nu mă voi teme, şi stau sub aripele Sale! Numai Domnul Dumnezeu, este tăria mea pe cale,El e pricina laudelor mele, pentru buna-voinţa Lui,Căci El m-a mântuit şi-mi dă fericirea Cuvântului.

Veţi scoate apă-n bucurie din izvoarele mântuirii,Şi veţi zice în ziua aceea: Lăudaţi ceasul izbăvirii, O, lăudaţi pe Domnul! Chemaţi-I Numele Lui SfântŞi vestiţi lucrările Lui printre popoare pe pământ!

Pomeniţi mărimea şi gloria spre slava Numelui Lui!Şi cântaţi din toată inima, pentru iubirea Domnului, Căci El a făcut pentru noi, lucruri mari şi strălucite Ca ele să fie pe tot pământul, cunoscute şi vestite.

Strigă-n bucurie şi-n veselie, locuitoare a Sionului,Căci mare este Domnul tău în binecuvântarea Lui,În mijlocul tău, - pe care te-a ales să-i fii un popor! Sfântul lui Israel să te apere şi El să-ţi fie salvator!

11 martie 2008

Dor de veşnicie 382

Ce este harul?Ce este harul, pentru noi Ce în Hristos ne este dat,Şi curge-n veşnicul şuvoiDe milă, pentru cel iertat?

Lucrarea lui vom înţelegePrivind la starea de păcat,Prin călcări de sfânta legeCând omu-i drept vinovat.

În ceasul cel de cercetarePrin acţiunea dezbrăcării,A hainelor, cârpe murdare,Vom asculta glasul iertării.

Şi vom pricepe că-n ‘nainteLa Scaunu-I de-a fi primiţi,Tăciuni, din focul fierbinteAm fost scoşi şi-ndreptăţiţi.

Şi-ndepărtând nelegiuireaSimbolul hainelor murdare,Vom îmbrăca neprihănireaÎn haine noi de sărbătoare.

Un înger ne va da cununa,O mitră de-aur preacurată,Din partea lui Isus, arvuna,Rod al dreptăţii, acordată.

18 februarie 2008

Recu

noşti

nţă

383

Doamne, eşti atat de mare!Doamne, esti atât de mare,Ceruri nu Te pot cuprinde,Forţa-Ţi Sfântă, creatoarePeste noi veşnic se-ntinde.

Când cuget, gândind atentToate îmi spun de măreţia,Ce-o transmiţi omniprezentDe când a fost şi vesnicia.

Ca Singură Forţă-n lucrareCând Universul l-ai chemat,El a răspuns şi-n asacultare‘Naintea Ta, Doamne, a stat.

Neabătut calea-şi urmeazăCu Galaxiile, în triumful lor,Şi prin puterea-Ţi, el viazăFiind Creator şi Protector.

Puterea-Ţi cea nemărginităPe-al firmamentului traseu,Vorbeşte, în a lor conduităCăci la geneză-i Dumnezeu.

04 august 2007

Dor de veşnicie 384

Când m-ai aflat, Isuse!...Când m-ai aflat, Isuse dragAm cunoscut iubirea mare,Ce n-a avut hotar, nici pragÎn lumea cea neprimitoare!

Ea dela staul, pân’ la cruceA curs mereu har după har,Şi-ai arătat-o-n susur dulcePe al Golgotei, greu Calvar.

Prin anii scurţi de predicareCu-apostolii, fiind împreună,Pe munte-n sate şi la mare,Ai predicat vestea cea bună:

Cum că vremea s-a-mplinit,Şi-acum e timp de pocăinţă,Căci iată, Împărăţia a venit...Şi se observă prin credinţă!

Şi-am mai aflat, Isuse drag,Ca străbătând cetăţi şi sate,Noroade-n şir, veneau şiragSă-Ţi soarbă vorbele curate.

Să Te privească când aliniDureri prin boli nevindecate,Şi cum prin lacrime suspiniCu suflete greu încercate.

La toţi, Tu dat-ai vindecareCe Te rugau, să-Ţi fie milă,Să poată merge pe picioareSă vadă, a soarelui lumină...

Recu

noşti

nţă

385

S-audă-un sunet al vorbirii,Să se deslege limba-n gură,O! şi binefacerile tămăduirii,Le-ai împărţit, fără măsură!

De dimineaţă până searaTot aşteptau, mulţi necăjiţi,Care cu greu purtau povaraDe dureri mari prin suferinţi.

La toţi ai ascultat chemareaAtunci când ei Te-au invitat,Şi de pierdut-au şi suflareaCei scumpi ai lor, au înviat!

Când le-ai vorbit de înviereSă creadă că venit e ceasul,Credinţa lor, prin mângâiereS-a întărit, ascultând glasul.

Căci pe durerile prea multeTu-ai presărat dragi bucurii,Şi-amestecate să le-asculteCu acei întorşi printre cei vii.

Şi tot aflând, Mântuitor drag,Multe minuni, ce-ai săvârşit,Mi-am consolat sufletul vagTot căutând, spre nesfârşit...

Şi-am regăsit pacea deplinăÎn vestea sfântă, a mântuirii,Prin jertfa scumpă şi divinăPe-altarul veşnic al Iubirii!

Dor de veşnicie 386

Şi cred, că la sfârşit de caleCând mântuit o să Te văd,Voi veni-n cânt de-osanaleŞi în mine-un altul, să revăd.

Schimbat în totul ca făptură,Dup-a Ta sfântă asemănare,Atunci, voi fi o altă creatură,În veci de veci, nemuritoare!

18 februarie 2008

Unirea Mare Când s-a făcut despărţireaCea, dintre pământ şi cer,Doamne-ai venit cu unireaDe-al învinge pe Lucifer!

Aceasta-i unirea cea marePrin întrupare ce-ai făurit,Punând tot cerul în mişcareSă vadă-al ei tragic sfârşit.

Să se convingă acele lumiDin Univers, care-au privit,Că Lucifer, spre alte culmiAvea un plan de îndeplinit.

Spectacolul de tragediePrin multe secole purtatA vrut s-atragă-n agoniePe Dumnezeu Cel întrupat.

Recu

noşti

nţă

387

Dar moartea a fost învinsăPrin lacrime şi prin sudori,Şi fiind nenorocirea stinsă ,,Nu va veni de două ori!’’

Astfel păcatul, fiind distrusCe-a eclipsat vaste domenii,Va fi-un proces, care-apusSfârşind după şapte milenii.

Iar marea taina a întrupăriiÎn veacuri multe, viitoare,Va forma ştiinţa cercetăriiDespre Iubirea salvatoare.

Şi-anii sublimi ai veşnicieiCe-or trece fără de sfârşit,Vor demonstra forţa tărieiPrin Dragostea ce-a biruit.

Şi-n toate, ce au fost createDe la atom pân’la-nsufleţire,Un singur ecou va străbate:Că ,,Dumnezeu este iubire!’’

02 februarie 2007

Dor de veşnicie 388

Într-o zi, la o răscruceÎntr-o zi, fiind la răscruceOprindu-mă am întrebat,Care-i drumul care duceSpre al păcii sfânt regat?

Printre drumuri toate late Cu plăceri fermecătoare,Ce îmbia, de-a fi urmateFăr-a pune vreo-ntrebare,

Era şi-unul, foarte îngustStrăjuit de poarta strâmtă,Unde dup-amar dezgustPace-avea, inima-nfrântă.

Trudit greu şi împovăratAm plecat să-l urc în sus,Pân-ce pacea mi-am aflatLângă al meu Domn Isus.

Cea mai dulce liniştireSufletul mi-a îmbălsămat,Când voia mea-n făptuireLui întrteagă i-am predat.

Şi-acum fiind în ascultareDe-al Său sublim Cuvânt,Drumul îngust e-o cărareCe mă duce-n cerul sfânt!

12 aprilie 2007

Recu

noşti

nţă

389

O, Iubire!...O, Iubire sfântă, minunată,Cu-al Tău tezaur nesfârşit,Tu ai fost piatra lepădatăDe cei ce nu Te-au preţuit!

Tu ai fost scumpă şi aleasăCa să clădeşti spre bucurie,Din pietre vii, o nouă casăUn Templu pentru veşnicie!

Să fim prin sângele jertfiriiPoporul Tău, prin legământ,Sub pecetea sfântă a iubiriiŞi-a ascultării, prin Cuvânt.

Căci Tu, Iubire, ai dat totul,Şi cer şi slava-n preamărire,Şi viaţa Ţi-a fost antidotul,Pentru păcat, prin amăgire!

De bună voie-ai acceptatCa să Ţi-o dai şi iar s-o iei,Când la Calvar, crucificat, Ţi-ai pus puterea dragostei!

La planul cel din veşnicie N-a fost nimic de-adăugat,Iubire scumpă, în măreţie,Prin împlinire, ne-ai salvat!

30 martie 2007

Dor de veşnicie 390

Iubirea e darul prea mare...Iubirea e darul prea mareUn atribut sublim, feeric,Pentru o lume în pierzareLegată-n lanţul Luciferic.

Ea S-a născut din veşniciiŞi veacuri multe au trecut,Pân-să se-arate în raze viiSă caute ce-a fost pierdut.Din taina ascunsă, s-a ivitMijlocul practic de salvare,Şi-acel ce crede, mântuit,Să fie în jertfa Ei cea mare.

Şi-acele lumi nenumăratePrin vestea bună a jertfirii,Privind, au fost stupefiateDe prea-înjosirile, Iubirii.

Au înţeles doar la CalvarPuterea cea miraculoasă,De-a întregi prin jertfa iar,O veşnică, singura Casă.

Ca o pecete neschimbatăDin jar aprins Ea izvorând,Rămâne-o flacără-nălţatăSpre alte sfere, luminând.

30 martie 2007

Recu

noşti

nţă

391

Iubire şi HarPentru-a omului salvareDumnezeu a prevăzutPlanul de răscumpărare,De-n păcat ar fi căzut.

Prin suprema Lui IubireDemonstrată la Calvar,El ne-a pus la îndemânăSfântul Său izvor de har.

Pentru întreaga omenireCurge paşnic, tot mereu,Dar curând se va închide La vocea lui Dumnezeu.

Va veni ziua cea mareCând la urmă, la sfârşit,Prin glasul Său va chemaPe-acei ce s-au pregătit.

Şi răsplata-I va fi mare: Viaţa veşnică-o va da,Şi-o coroană-n biruinţăLa toţi cei ce vor răbda.

30 martie 2007

Dor de veşnicie 392

Rugăciunea lui Iona(Cuprinde Iona 2. 2-9.)

În strâmtorarea mea, am chemat pe DomnulŞi m-a ascultat. Nu mai cunoşteam somnul!Din mijlocul locuinţei morţilor Te-am strigatŞi mi-ai auzit glasul, când eu eram disperat.

Şi totuş m-aruncasei în adanc, în inima măriiUnde râuri de apă mă înconjuraseră pierzării,Toate valurile, toate talazurile Tale au trecutPeste mine, târându-mă cu ele în necunoscut.

Ziceam: O! sunt lepădat dinaitea ochilor Tăi!Dar iaraş, voi revedea Templul Tău cel sfânt!Apele au năvălit peste mine şi m-au acoperit Până aproape să-mi ia viaţa, ele m-au-nvăluit.

Papura-n jurul capului meu s-a-mpletit în trei;M-am pogorât până la temeliie munţilor grei,Şi zăvoarele pământului mă încuiau pe vecieDar, Tu m-ai scos viu din groapă, cu bucurie.

Doamne Dumnezeul meu cel plin de-ndurareCând îmi tânjea sufletul în mine, cu înfocare,Mi-am adus aminte de Domnul, şi-n suspineRugăciunea mea-n jale, a ajuns până la Tine!

În Templul Tău cel sfânt, simţind că mă ierţi,Nu voi uita că cei ce se lipesc de idoli deşerţiÎndepărtează de la ei milostivirea Ta cea mare.Eu însă, voi aduce jertfe, pentru a Ta-ndurare.

Cu-n strigăt de mulţumire şi de recunoştinţă,În bucuria şi veselia sufletului plin de căinţăÎmi voi împlini juruinţele pe care le-am făcut!Mântuirea vine dela Domnul, puternicul Scut.

05 octombrie 2007

Recu

noşti

nţă

393

TriumfPrivind opera creatoareA Celui ce e Dumnezeu,Mă plec în sfântă adorareŞi cuget la ea tot mereu.

În prea măreţul plan divinAl marei Sale-Nţelepciuni,Cu mintea câtuşi de puţinPătrundem marile minuni.

Tot ce-a creat e mărginit Şi în planul de creaţiune,E nepătruns, nemărginit,În vasta Lui Înţelepciune.

Puternic din veci Creator,A multor lumi din Galaxii,El S-a plecat cu-atâta dorSpre ai pământului copii.

Şi-aici pe Fiul Său L-a datSă sufere sub Sfânta Lege,Ce pretindea pentru păcatSă moară cel fără de lege.

Lăsându-Se în voia morţiiPe crucea cea de la Calvar,El a călcat, în ciuda sorţiiVrăjmaşu’ crunt şi milenar.

Pe Lucifer El l-a învins,Şi din mormânt S-a ridicatÎn slava Lui de necuprins,Şi-a demonstrat c-a înviat!

31 ianuarie 2009

Dor de veşnicie 394

Noi, străini...Noi străini când rătăceamFiindcă eram fără de Tine,Doamne, liniştea n-aveamPe drumurile vieţii-n ruine!

Tot ce este în lumea mareCu-al ei farmec de plăceri,Ne ţinea-n vaga-ncleştareCare ne strângea-n dureri.

Doamne, deşi nu departe Te-aflai de noi, pe cărare,Cugetam gânduri deşarteLa jertfa-Ţi cea salvatoare!

Dar în marea-Ţi bunătateTu ni Te-ai descoperit,Ca Cel Sfânt ce ştie toatePentru că Tu ne-ai clădit!

La chemarea Ta duioasăLa prea sfânta-Ţi glăsuire,Ne-am întors umili acasăŞi-am dat vânt la rătăcire!

Liniştea prin pacea SfântăDoamne-acuma, am găsit,Şi-n dragoste, inima cântăNe-ai iubit, ne-ai mântuit!

13 februarie 2009

Recu

noşti

nţă

395

Harul uimitorCând har în jertfă-ai arătat,Har ce-mi aduce mântuire,Isuse Doamne-am tresăltatCuprins de sfântă fericire!

Căci neavând niciun meritÎnvederat şi scos din fapte,Iubirea Ta, m-a-ndreptăţitNeprihănit fiind în toate.

Prin jertfa cea de la Calvar,Prin sângele ce L-ai vărsat,O altă-mpărăţie, cea de har,În veci de veci ai instaurat!

I-ai luat lui Lucifer putereaCe-o detinea, prin amăgireCând proclamat-ai înviereaÎn zori de scumpă izbăvire!

Acest har sfânt, îl preţuiescTrăind azi pe-acest pământ;Mă plec smerit şi Te iubescŞi osanale vreau să-Ţi cânt.

Să-Ţi laud sfânta Ta iubirePrin care-mi eşti Mântuitor,Căci din păcat, Tu izbăvireMi-ai dat prin harul uimitor!

29 martie 2007

Dor de veşnicie 396

Şedeam trudit...Şedeam trudit la o fântânăŞi apă vream să scot din ea,Şi mi-ai întins, Isus, o mânăCu apa vieţii, pentru-a bea.

Cu dragoste m-ai îndemnatSă beau din ea cu bucurie,Căci cel ce bea, e-asiguratŞi sete lui, n-o să-i mai fie.

Căci acea apă s-o prefaceÎntr-un izvor lin de apă vie,Care ţâşnind, se va desfaceCurgând în marea veşnicie.

Şi-am înţeles c-această apă Era Cuvântul Tău cel sfânt,Ce lumea întreagă o adapăDe veacuri pe acest pământ.

El, din al Său nesecat izvorDe mii de ani curge mereu,Spre-a stinge setea tuturorCelor ce cred în Dumnezeu.

El este acea apa fără platăCare-o oferi la toţi în dar,Prin jertfa Sfântă şi curatăPe crucea cea de la Calvar.

15 februarie 2007

Recu

noşti

nţă

397

TotdeaunaO! totdeauna, când audPomenind Numele Sfânt,Vreau Isuse, să Te laudTrăind pe acest pământ.

Cu respect şi reverenţăMă aplec spre închinare,Şi în sfânta Ta prezenţăLimba saltă prin cântare.

Vreau ca imnurile mele Să străbată pân-la Tine,Căci am pus Isuse-n eleTot ce este bun în mine.

Slavă pentru-a Ta iubire Ce prin jertf-ai dovedit,Că-n batjocuri şi-umilireTu-ai răbdat şi-ai suferit!

Din gradina GhetsimaniCând paharul s-a umplut,După patru mii de aniL-ai primit şi L-ai băut!

Şi-apoi ajuns la CalvarÎntre cer şi-ntre pământ,Răstignit ca şi-un tâlharTe-ai lăsat să fii înfrânt.

Când în moarte-ai biruitPe-al ei crud Stăpânitor,Lumea întreagă a auzitHarul Sfânt, cel salvator.

Dor de veşnicie 398

Laude-n veci şi-osanaleVoi-nălţa căci m-ai iubit,Şi pe-a vieţii sfântă caleDoamne, Tu să fie slăvit!

29 ianuarie 2009

Pomul VieţiiCând în lucrarea de creare a omului de pe pământ,Grădina Eden i-a lăsat-o, ca loc de locuinţă sfânt,Dumnezeu i-a încredinţat-o s-o lucreze şi păzeascăŞi de Lucifer, vrăjmaşul, tot mereu să se ferească.

Istoria căderii sale de Dumnezeu i-a fost transmisăSpre-a o cunoaşte pe deplin, că amăgirea sa extinsă,În cerul sfânt a convertit a treia parte dintre îngeri,Ce s-au unit în bătălia, încrâncenatei lor înfrângeri.

În mijlocul Edenului, se-afla măreţul pom al vieţiiŞi ale cărui fructe-aveau, vigoarea tainei tinereţii,Care-ar fi fost perpetuată, dacă-n deplină ascultareAr fi rămas de Dumnezeu, în sfânta lui încredinţare.

Oferta pomului de viaţă a fost strict condiţionată,Şi ea, în cele din urmă, a fost retrasă, când călcată,A fost porunca ce i-a dat, că ei n-au voie a mâncaDin pomul cel al cunoştinţei, răul spre-a nu învăţa.

De ar fi fost ascultător de Dumnezeu pân-la sfârşitLa pomul vieţii omu-avea, accesul liber, neoprit,Şi astfel ar fi trăit veşnic, sub paza sfântă a iubiriiA Celui Sfânt ce a creat toate, spre bucuria fericirii.

Recu

noşti

nţă

399

Intenţia Lui Dumnezeu, de Lucifer a fost stopatăPrin faptul marii amăgiri şi-a tacticii sale adoptată;Şi când pe om l-a biruit, luându-i dreptul suveranEl sie-şi l-a atribuit, în chip despt, în chip tiran.

Iubirea însă a fost mai tare, caci Ea păcatu-a biruitPrin jertfa mare de la cruce, a Fiului Său Prea Iubit,Ce-o stabili restaurarea, când cerul şi pământul nouVor intona cântecul dulce, al noii ordini prin ecou.

Căci ordinea va fi schimbată, a faptelor în derulare,Şi lucrurile depăşite, prin Planul de Răscumpărare,Vor fi altfel dirijate, să-şi împlinească-a lor menireSpre fericirea lumii noi, salvată fiind prin mântuire.

În noua scoală, cea viitoare, din a Edenului grădină,Nu vor mai fi aceleaşi probe, omul să-l poată reţinăDe a mânca din pomul vieţii; ci liberă, mare favoare,De-a folosi fructe şi frunze, va avea-n viaţa viitoare.

Nu va mai fi acolo pomul, ştiinţei binelui şi-al răului,Ca un mijloc unic de testare, din partea Creatorului,Nu va mai fi nici ispititor, cu-a sa putere de-amăgire,Căci el pe veci va fi distrus, din ordinea în primenire.

Toţi mântuiţii-n marea jertfă, a Fiului lui Dumnezeu,Vor stărui prin ascultarea Iubirii ce-n sfânt apogeu,S-a dăruit în umilinţă, pe acel lemn de grea torturăAl crucii care, sub blestem, a întrecut orice măsură.

Ei au trecut de testul mare, al răului, prin lupta lorCe au purtat-o prin credinţă, în Domnul ca Izbăvitor,Şi numai scumpa veşnicie, va fi în stare ca s-arateMinunea tainei cea întrupată, gândită din eternitate.

16 februarie 2007

Dor de veşnicie 400

Rugăciunea lui David(Cuprinde 2 Sam. 8. 18-29.)

Cine sunt eu, Dumnezeule, şi ce este casa meaDe m-ai făcut ca s-ajung unde sunt, un muritor?Şi încă atât este puţin înaintea Ta, Dumnezeule!Tu vorbeşti despre casa robului tău şi în viitor!

Acum binevoieşti să înveţi pe un om, cu privireLa aceste lucruri Doamne, Dumnezeule Sfânt!Ce Ţi-ar putea spune David, mai mult, de sine?Tu cunoşti pe robul Tău, şi paşii săi pe pământ!

După Cuvântul Tău cel sfânt, şi după inima TaTu ai făcut toate aceste lucruri mari, minunate,Ca să le descoperi robului Tău la care priveştiŞi mare eşti Tu Doamne, Dumnezeule-ndurate!

Căci nimeni nu este ca Tine, bogat în bunătate Şi nu este alt Dumnezeu în ceruri afar’de Tine!După tot ce am auzit acum cu urechile noastreDoamne, cinstea şi lauda numai Ţie Se cuvine!

Este oare pe pământ, un singur neam deosebit,Care să fie ca poporul Tău, ca Israel ascultător,Pe care a venit ca să-l rascumpere Dumnezeu,Ca să facă din el poporul Lui, de sine stătător?

Ca să-Şi facă un Nume bun şi să facă pentru el,Pentru ţara Ta, minuni şi semne, şi-ndepărtând,Din faţa poporului Tău pe care l-ai răscumpăratDin Egipt, neamuri şi dumnezeii lor sfărâmând?

Recu

noşti

nţă

401

Ai întărit pe poporul Tău, Israel, pe care l-ai ales, Ca să fie poporul Tău pe vecie în tot pământul;Şi Tu, Doamne, Te-ai facut Dumnezeul salvatorŞi de aceea, fă să rămână pentru veci cuvântul...

Pe care l-ai rostit asupra robului Tău, cel smerit,Şi asupra casei lui. Lucrează dup-al Tău cuvânt!Slăvit să fie Numele Tău pe vecie! Şi să se zică:Domnul ostirilor, e Dumnezeul lui Israel, Sfânt!

Ajută robului Tău David să rămână-naintea Ta,Că Tu Însuţi Doamne al oştirilor, Tu ai făgăduit! Dumnezeul lui Israel, Tu-ai făgăduit robului Tău,Zicând:Eu îţi voi întemeia o casă cum am vorbit!

De aceea a înălţat robul Tău, aceasta rugăciune.Acum Doamne, Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeu!Şi cuvintele Tale sunt adevăr, spuse în dreptate! Tu ai vestit acest har robului Tău, întărit la greu.

Binecuvântează dar, casa robului Tău, Doamne,Ca să dăinuiască-naintea Ta, în sfântă părtăşie!Căci iată, Doamne, Dumnezeule, ai vorbit drept,Casa robului Tău, va fi binecuvântată pe vecie!

12 octombrie 2007

Costul MântuiriiŞi ceruri, şi un nou pământCând iarăşi vor fi-ntemeiate,Se va-mplini sacrul CuvântRostit din veacuri depărtate:

Dor de veşnicie 402

,,Că Domnul, nu l-a întocmitPustiu şi gol să stea-n zadar,Ci veşnic, pentru-a fi locuitDe omul cel salvat prin har!”

Astfel, la a vremii împlinireEl a trimis pe Isus, Fiul Său,Prin El, ca-ntreaga omenireS-o mântuiască din cel rău.

Prin locul semnelor rămaseÎn trupu-I Sfânt ca suvenire,Păcatu-n stare a fost să laseCea mai groaznică amintire.

Pe fruntea Lui de spini rănităÎn timpul crunt, al tragediei,Şi-n coasta cu suliţa înfiptăSunt semne-n focul bătăliei.

Rănit la mâini şi la picioarePe crucea celor două lemne,El va purta-n lumea viitoareÎn veci de veci aceste semne.

Piroanele ce L-au străpunsPrincinuind chinul cel greu,Şi suliţa ce L-a-mpunsNe cheamă către Dumnezeu.

Prin El, a-nceput pregătireaA locuinţelor, sfinte de sus, Pentru cei toţi, ce mântuireaEi au cântat-o în dor nespus.

20 aprilie 2009

Recu

noşti

nţă

403

Spre înălţimi...L-a Ta chemare, ce-n iubireM-ai invitat cu glasul blând,O, Isuse drag, Tu ca-ntărireÎmi dai puteri, fiind plăpând.

Şi voi urca sus, spre înălţimi,Tot mai aproape, către Tine,Scăpat din negre întunecimiPrin harul sfânt care mă ţine.

Să fiu cu Tine-n veci de veciÎn orice vreme şi-ori şi unde,Şi prin necazuri, de mă treciPuterile-mi, n-or fi plăpânde.

Şi mult mai sus, înspre zenit,Să mă îndrept spre ţinte noi,Spre rugu-arzând, nemistuitCe-nalţă-n flăcări, viu şuvoi.

S-ascult glasul sfânt, cerescCe-n susurul liniştit cheamă,S-arunc tot ce e pământescŞi să m-apropii fără teamă.

Căci Doamne, ştiu că Tu mă iubeşti,Şi-ai coborât din slăvi senine,Din viaţa Ta, să-mi dăruieştiSă pot sta veşnic lângă Tine!

27 martie 2008

Dor de veşnicie 404

Cu Tine vreau...Cu Tine vreau să merg IsuseDe-acum pe veşnicul traseu, Şi pentru atâtea dorinţi puseSă pot urca spre Dumnezeu!

Calea e-ngustă şi e strâmtăDar vreau pe ea deapururea,Ştiind că ea-i cărarea sfântăŞi fiind pe ea, am mântuirea!

Căci dacă greu, mă nevoiesc,Şi piedici multe stau în drum,Cu-n preţ în luptă mă trudesc Şi-oi trece peste toate-acum!

Uitând ce-a fost în urma meaÎn vremi ce nu Te cunoşteam,Ce-atunci câştiguri îmi păreaLe-am aruncat, ca să Te am!

Să pot să merg cu fruntea susUrmându-Te pe îngusta cale,Sperând s-ajung un ideal pusPrin dreptul dat al jertfei Tale!

20 Noiembrie 2007

Recu

noşti

nţă

405

Lângă Tine...În calea vieţii, Doamne Sfânt,Mă simt de Tine dependent,Şi tot mereu cu duhu-înfrântSpre cer mi-e sufletul ardent.

Şi voi urca sus, spre-nălţimi,Tot mai aproape, către Tine,De-oi fi-n neguri şi-ntunecimiAm harul sfânt, care mă ţine!

Al Tău să fiu în veci de veci,În orice vreme şi-ori şi unde,Şi prin necazuri de mă treciPuterile-mi, n-or fi plăpânde!

Căci tot mai sus, în foc călitEu mă îndrept spre ţinte noi,Spre-un rug sfânt, nemistuitCe-n flăcări arde în şuvoi.

S-ascult mesajul sfânt, cerescCe-n susurul subţire cheamă!Să lepăd tot ce-i pământescŞi să mă-apropii, fără teamă.

Căci Doamne, Tu mă preţuieştiŞi-ai coborât din slăvi senine,Din viaţa Ta, să-mi dăruieştiSă pot sta veşnic lângă Tine!

20 noiembrie 2007

Dor de veşnicie 406

Aş vrea să fiu pe lângă Tine!Aş vrea să fiu pe lângă TineIsuse Doamne, să-Ţi ascult,Vorbele dulci de patos plineCe le doresc nespus de mult!

Să le aud, să mă întăreascăŞi-n clipele când în durere,Nu-i nici-o voce omeneascăEle să-mi dea o mângâiere!

Când sufletu-mi este mâhnit,Când trec prin grele încercări,Cuvântul sfânt şi prea iubit,Să mă ajute-n strâmtorări!

Căci niciodată n-ai respinsPe nimeni când Te-a căutat,Ci-cu iubirea l-ai cuprins,Şi chiar pe loc l-ai vindecat.

La fel vin astăzi, către TineŞi de nu văd, în mod vizibil,Prezenţa Ta că-i lângă mine,Pe-a Ta iubire, eşti credibil!

Te văd de mine mai aproapeŞi vreau să stau în jurul Tău,Ca grija Ta, să nu mă scape Să cad ca pradă, celui rău!

19 august 2007

Chipul mamei

Dor de veşnicie 408

“Căci cînd eram încă f iu la tatăl meu şi f iu gingaş şi singur la mama mea, el mă învăţa atunci, şi-mi

zicea: “Păstrează bine în inima ta cuvintele mele, pă-zeşte învăţăturile mele, şi vei trăi!” Proverbele 4:3,4.

Chip

ul m

amei

409

Mama meaCând şed adesea şi gândescLa mama mea cea iubitoare,Nu am cuvânt s-o preţuiescPrin grija ei, nespus de mare.

O! câte speranţe nu şi-a pusÎn dragostea cea cu ardoare, Prin mica odraslă, ce-a adusÎn lumea aceasta trecătoare!

Cât de cu drag m-a îngrijit Ţinându-mă în braţu-i dulce,În dragostea de-a fi-mplinitCe-n dorul ei, a putut duce!

Cu câtă-atenţie m-a crescutPrin anii scumpi, copilăriei,Şi cât de mult, ea ar fi vrutSă-i simt nădejdea bucuriei.

Şi eu simţeam, dar de-nţelesCa să pricep, nu-nţelegeam, Dar azi în minte-atât de desIcoana-i clară vreau s-o am!

06 martie 2008

Dor de veşnicie 410

MamaNu ştiu când, cum s-a-nceput,Nici nu pot să îmi dau seama,Când gângurind făr-să fi vrut,Am exclamat cuvantul ‘mama’!

Eram prea mic, să pot să ştiuCe va însemna acest cuvânt,Dar peste ani, pot ca să scriu:E cel mai sfânt de pe pământ!

Nici-unul nu mi-e aşa de dragCa mama, când eu strig la ea...Când m-aşteaptă seara-n prag,S-o îmbrăţişez, cu dor aş vrea.

S-o strâng la piept şi să-i sărutMâinele-i dragi, ce-au legănat,Prin dragostea-i de neîntrecutCând ,,nani! nani!’’ mi-a cântat.

Nu ţin să ştiu, dar mult’nainteFăr-a gândi şi a-mi da seama,Mi-a încolţit în mica-mi minte,Si-a răsărit cuvântul ,,Mama!”

De-ar fi necazu-oricât de marePrin încercări, de multe de ori,Cuvantul,,Mama,’’mi-e alinareCa un balsam, din mii de flori.

01 martie 2007

Chip

ul m

amei

411

Chipul MameiAievea, de privesc tăcândPrin ai copilăriei ani,Mi-apare-n minte şi în gând O mamă, între doi castani.

Acolo în curte lâng-un patMă văd un prunculeţ firav,Şi-o mamă care s-a plecatAsupra mea în ceasul grav.

Ea Domnului de multe oriPrin rugă gândul şi-a rostit,Ca îngeri buni şi veghetoriSă mă-ocrotescă, adormit.

Să-mi fie somnul lin, curat,Şi când din el mă voi trezi,La chipul ei cu drag să catSpre faţa-n grijă a-i zâmbi.

Să cresc şi să mă fac mare,Era dorinţa-i cea supremă,Purtată-n suflet cu ardoare,Ca pe o scumpă diademă.

De-a lungul vremii n-a uitatIdealul scump ce l-a nutrit,Şi-n dragoste ea s-a rugatSă-l poată vede îndeplinit.

Al ei cuvânt îmi este drag,Mi-a fost un far luminător!Pe calea vieţii, de pribeagM-a însoţit, ca îndrumător.

Dor de veşnicie 412

În suflet mi-a sădit speranţăPrin anii vieţii, ce se scurg,Şi din necazuri, mă înalţăSpre noi idealuri din amurg.

Şi el mereu mă-ncurajează Când trec în viaţă chiar prin greu,Şi paşii încă-mi-ndreptează Aproape-a fi de Dumnezeu.

01 martie 2007

Chemare

Dor de veşnicie 414

“Luaţi aminte, şi veniţi la Mine, ascultaţi, şi su-fletul vostru va trăi, căci Eu voi încheia cu voi un

legămînt veşnic.” Isaia 55:3

Chem

are

415

La poarta Inimii...La poarta inimii-ţi tot bateCu glasu-I blând şi rugător,Isus ducând povara-n spateÎnspre Calvar, fiind trecător.

Tot bate vreme-ndelungatăŞi-aşteapt-afară cu răbdare,La poarta-ţi ce stă încuiatăŞi strânsă în recile zăvoare.

În casa ta să poposeascăDe ani şi ani El vrea mereu,O ştire ca să îţi vesteascăCă tu eşti fiu de Dumnezeu!

Şi să cinaţi chiar împreunăLa masa sfântă a credinţei,Să-ţi dea să guşti ca o arvună,Făgăduinţa biruinţei.Deschide azi închisa poartăPentru cerescul dar de sus!E timp de-a croi altă soartăÎn jertfa scumpă-a lui Isus!

Să intre El cu scumpa paceAzi, pe poarta sufletului tău,Miresmele sfinte a desfaceŞi-mprăştiind tot ce e rău!

Şi-n inima-ţi, să răsădeascăPrincipiile, preasfintei Legi,Prin Duhul să o curăţeascăDreptatea sfântă să-nţelegi!

Dor de veşnicie 416

Şi, prin străduinţi întotdeanaSă pregăteşti un sfânt lăcaş,Chiar când afar’ urlă furtuna,Să-I fii mereu, un bun sălaş!

22 mai 2008

Împlinirea TaineiAzi, dacă auzi glasul Său, nu-ţi împietri inimaEste-al Domnului Isus, pentrucă mult ne-a iubit, Este vestea cea mai dulce, şi merită toată stima,Căci la Golgota pe cruce, viaţa sfântă Şi-a jertfit.

Pentru-a omului grea vină cerul sfânt l-a părăsit Şi-a rămas pentru un timp fără de slava Sa sfântă,Aşteptând cu nerăbdare, consternat şi-nmărmuritVăzând cum peste abisul plin de haos se avântă.

A primit să poarte lupta, cu acel ce-a fost Lucifer,Într-un corp la fel ca omul, slăbit de patru milenii,Şi-a uimit tot Universul, precum şi-îngerii din cer,Plecăciunnea Sa Divină, în momente de vecernii.

S-a plecat fiind supus, pân-la moartea de pe cruceCa s-aducă mântuirea lumii întregi prin jertfa Sa,Să restabilească pacea, iar prin liniştea cea dulceDupă ce va pune capăt, şi-o sfârşi cu controversa.

Când pe cruce răstignit, a strigat în prag de seară,S-a sfârşit!’ era anunţul, ce-a dat lumilor în ştire,Că prin moarte-a biruit, răstignit şi în grea ocarăÎmplinind taina ascunsă, demonstrată prin iubire. 01 octombrie 2006

Chem

are

417

ÎndemnareTrezeşte-te, din amorţire,Suflet muncit şi împovărat,Şi vezi a Domnului mărireCum pe pământ a luminat!

Ea străluceşte din Golgota,În marea jertfă, salvatoare,Chiar de pusă era-n grotaCu piatra cea prăvălitoare.

Mormântul a vrut să o ţinăComplet în giulgiu-nvăluită;Dar nu putea ca s-o reţinăCa jertfă ce-a fost dăruită.

Prin ani, avea să luminezePământul şi în lung şi-n lat,Ca orice om, să meditezeCă-n jertfă e răscumpărat.

Trezeşte-te, şi vezi lumina,Cum a cuprins şi-mbrăţişat,Pe Cel ce-Şi însuşeşte vinaÎn sângele ce-a fost vărsat!

Astfel, Ea veşnic izvorând,Din jertfa Sfântă pe Calvar,Prin raze aprinse luminând,Rămâne-al vieţii veşnic far!

24 ianuarie 2005

Dor de veşnicie 418

Te cheamă...Te cheamă astăzi ca să vii,S-aduci Doamne, mântuirea,Cu lacrimi multe-ai Tăi copiiDornici, de-a trăi întâlnirea.

Atunci ei vor ca să Te vadăCând Tu veni-vei în mărire,Ca la picioare ei să-Ti cadăSă Ţi se închine în smerire.

Şi atunci, va fi acel puseuDin mii de inimi ca salut:-,,Iată, acesta-I Dumnezeu,În care noi ne-am încrezut!”

Prin bucurie-or să tresalte În melodii de imnuri sfinte,Şi-n cântece şi note înalte,Ce n-au cântat mai înainte.

Să Te slăvească neîncetatCu-aceiaşi candidă ardoare,Căci Tu pe palme I-ai săpatSă-I porţi în lumea viitoare.

În trupu-Ţi ce pe lemn s-a frânt,Sunt semne vii ca mărturie,Că-n lupta dusă pe pământAi triumfat pentru vecie!

De-aceea când ai să reviiÎn slava Ta şi-n strălucire,Vei demonstra l-ai Tăi copiiC-ai fost Garant în izbăvire.

Chem

are

419

Căci semnele vii, purtătoareLa cap şi-n coasta cea împunsă,Precum la mâini şi în picioare, Vor indica, jertfa străpunsă.

Ele vor fi o mărturieCă-n lupta dusă pe pământ,Păcatul şi-a putut să-nscrieSemnele sale-n trupul Sfânt.

Dar viaţa n-a putut reţineÎn vraja morţii-osânditoare,Ai luat iaraşi, ce-Ţi aparţine:Puterea-n veci nemuritoare!

29 iauarie, 2009

Veniţi la Nuntă!Veniţi! Se-aude o chemare;E invitaţia sfântă de nuntă,Veniţi, la ospaţul cel mare,Serbarea este începută!

Veniţi acum cu braţe-ntinseLa cina mare ce v-aşteaptă,Căci torţele-s toate aprinse,Să lumineze calea dreaptă!

O! Nu-ntârziaţi ca să veniţi,Aveţi prea sfânta asigurare,Căci n-aveţi cum să rătăciţiChiar întunericul de-i mare!

Dor de veşnicie 420

S-aveţi mereu inima trează!Nu ascultaţi vorbiri şi şoapte!La nuntă, oaspeţii vegheazăDeşi este-n miez de noapte.

E timpul s-aşteptaţi pe MireCu candelele toate aprinse,Cu El spre-a merge în unireLa ospăţul, cu mese întinse.

Poate-a Sa lungă-ntârziereE timp de har, de pregătit,Când perioada de veghereSe trece încet către-asfinţit.

Când în sfârşit, va culminaPrin arătarea glorioasă,Din slăvi cereşti va luminaÎntunecimea-atât de deasă.

Căci când Mirele va apăreaÎn strălucire şi splendoare,Abia atunci, va fi alegerea,A celor ce au fost fecioare.

Şi ce de strigăte cu lacrimiS-or înălţa la miezul nopţii!Şi câtă ură strânsă-n patimi,S-o revărsa’naintea porţii!

Căci va fi-nchisă şi-n zadarVa fi atunci orice-alergare,Dintr-un hotar, la alt hotar,Şi de la mare, pân’ la mare.

Chem

are

421

Şi-n a lor sumbră pribegireDin miază-noapte-n răsărit,Încoace, încolo, în istovireOrice proiect, va fi zdrobit.

Lipsind al Domnului CuvântVa fi şi-o foamete şi-o sete,Şi pân-la margini de pământNu va mai fi cin’ să-L repete.

Nu va mai fi nici-o solieAnunţând pare-n mângâiere,Ci doar o crudă anarhieŞi pe pământ, numai durere.

Căci harul sfânt s-a încheiat!Se-anunţă-n toată omenirea...Răbdarea-n cer s-a terminat,Urmând pentru lume, pieirea!

10 februaie, 2007

O întrebareDe ce azi nu vii la pocăinţăO! Suflet zdrobit şi păcătos?De ce priveşti mereu în josŞi nu te uiţi sus, în credinţă?

De ce n-auzi mesajul dulceCe te-ndeamnă-acum să bei,Din apa vieţii, şi-apoi să-ţi ei,Şi să porţi zilnic a ta cruce?

Dor de veşnicie 422

Poate că-i chiar ultima şansăPrin care Domnul Sfânt oferă,Viaţa-nnoită, chiar prosperă,Şi nu iubirea lumii, falsă.

Poate că-i timpul cel mai bunDin somn acum să te trezeşti,Şi-o altă soartă să-ţi croieşti,Când roade coapte se adun!

Nu lăsa azi, chemarea sfântăSă-ţi treacă pe neobservate,Ducând mesajul mai departe,Fără a-ţi mişca, inima frântă!

Acum se strânge, în secerare Sămânţa ce s-a pus plângând,Care printre lacrimi semănând...S-a copt, gata pentru grânare!

24 martie 2009

Trezeşte-te ! ...Trezeşte-te!.. şi lumineazăSuflete ce stai pe gânduri,Şi astfel, inima fiind treazăConştient, intră în rânduri!

Trezeşte-te din amorţeală, Ia armătura cea mai bună,Dezbracă haina firii goală,Căci te-aşteaptă o cunună!

Chem

are

423

Azvârle astăzi ce te-apasă,Pe calea sfintelor chemări!Povara grea din suflet lasă,Pe căi pierdute-n depărtări!

Priveşte cu ochiul credinţeiLa cea din urma răsplătire,Şi-auzi chemarea biruinţeiŞi vezi a Domnului mărire!

Când viaţa ta-i fără povarăPrin florile ce-ţi vor fi date, Revarsă-n juru-ţi iar şi iarăParfum de roze-nmiresmate!

Împarte-n dragostea cea mareCea mai măreaţă cunoştinţă,Că Domnul în curând apareÎn slava-I sfântă-n biruinţă!

30 ianuarie 2009

Aruncă-ţi pâinea!..Aruncă-ţi pâinea peste apeŞi după multă vreme iarăş,O vei găsi cât mai aproapeÎn jurul tău, într-un tovarăş!

Împarte porţii cât mai multeŞi frânge-o-n şapte şi în opt,La suflete ce vor să-asculteCăci grâul este alb şi copt!

Dor de veşnicie 424

Azi, tu nu ştii ce nenorocirePoate cădea peste pământ,Şi timpul cel bun de vorbireSe va-ncheia pentru Cuvânt.

Când norii au destulă ploaieŞi-o plimbă pe aripi de vânt,O varsă-n stropi şi în şiroaieSpre-a uda rodnicul pământ.

Şi, ori încotro copacul cadeLa miazăzi sau miazănoapte,Pe-acelaşi loc, neurnit şadeDe nu-i mişcat de braţe apte.

Căci cine după vânt priveşteNicicând e nu va semăna,Şi-acel ce norii, îi urmăreşteNu va avea ce secera.

De-aceea seamănă sămânţaCând zorii-ncepe dimineaţa,Căci mai târziu creşte arşiţaŞi e mai aspră decât ceaţa!

Nu-i timp acum de odihnitChiar de cu zori pân’ la-nserare,Căci nu ne-a fostdescoperitCare sămânţă va răsare.

19 august 2007

Chem

are

425

Căinţa fiului risipitorTată bun, pe-acest pământTu grija mi-ai avut în viaţă,Şi ne-ncetat al Tău CuvântMi-a fost lumină şi povaţă.

Din vârsta crudă a pruncieiAm priceput că Te iubesc,Şi-n anii scumpi, copilăriei,Am stat în sfatul părintesc.

Te-am ascultat în voie bunăPână-n acei ani ai tinereţii,Şi vorbele-mi erau cununăCălăuzindu-mi mersul vieţii.

Era atunci plăcut, prea bine,De-a fi în casa părintească,Şi de-a cunoaşte lângă TineCum este dragostea cerească.

Dar am ajuns la ziua-n careAm constatat că sunt trudit,Că nu sunt liber în mişcare,Şi mai mult mi-ar fi trebuit.

Voiam să fiu de unul singur,Să mă despart de la tulpină,Întocmai ca un fragil mugurCătând în jos, nu la lumină.

Ţi-am zis apoi ca să îmi daiCa unui fiu ce se cuvine,Să socoteşti şi să-mi predaiDreptul meu, ce-mi aparţine.

Dor de veşnicie 426

Şi singur cugetam în minte,Şi mi se-nviora fiinţa,Că am să pot de-aci înainteSă fac ce-mi zice conştiinţa.

Şi... am făcut şi primul pas:Mi-am adunat averea toată,Şi am plecat făr’ bun rămasCătre-o cetate îndepărtată...

Mergeam cu mare bucurieCa un om liber, neatârnat,Că nimenea n-o să mai ştie Unde, şi-ncotro am apucat.

Acolo am fost bine primit!Şi în ţara aceea cu plăcere,Tot în huzur mi-am împărţitŞi-am risipit întreaga avere.

Mi-am făcut tovaraşi mulţiCe-mi dădeau îmbărbătare,S-avem chefuri, ca la nunţiTrăind toţi în destrăbălare.

Aşa a fost o vreme anume,Tot în petreceri dezmăţate,Gustând plăcerile din lumePrin bezna noptii cufundate...

Iar când toţi banii s-au sfârşitTovarăşii-mi s-au depărtat,Şi-atunci pribeag şi părăsitLa un străin m-am aciuiat.

Chem

are

427

Dar venind foamete în ţară,Şi-o secetă începând să fie,La porcii gata ca să moară,Am fost trimis... în băjenie.

Pe-ale stăpânului ogoareLa turmele de porci, argat,Să le port grija de mâncareM-am învoit, m-am angajat.

O, ce mult atunci aş fi doritCa din roşcovele aruncate,’N-acelaş timp să fiu hrănitŞi să mănânc pe săturate!

Dar nimeni, ah! nu mi le daErau doar porcilor mâncare,Şi-am început a cugetaFăcând o tristă constatare.

Şi mi-am venit pe loc în fireDin ceasul dureros şi greu,Zicând în plâns şi-n jeluire:,,O ! câti argaţi la Tatăl meu...

,,Au cu toţi belsug de pâine,In timp ce-aici de foame mor!Voi pleca, în ziua de mâineSpre al meu Tată iubitor!”

,,M-oi scula şi mă voi duceZicându-i: Tată, am păcătuit!Dar la iubirea Ta cea dulceRevin nevrednic şi smerit!’’

Dor de veşnicie 428

,,Nu îţi cer să mă primeşti,Să mă consideri din nou fiu,Ci ca argat să îngăduieştiÎn curtea Ta ca să mă ştiu!’’

Aşa zicând, m-am şi sculatŞi am pornit spre Tatăl meu,Şi când pe drumul depărtatEl m-a văzut, a oftat greu.

Şi i s-a făcut milă de mine,A alergat în întâmpinare,M-a îmbrăţişat şi în suspineMi-a dat o sfântă sărutare.

,,O ! Tată’’-am zis din nou,Eu nu merit, de a mai fi fiu!’’Dar vorbele, cu-al lor ecouS-au risipit ca-ntru-n pustiu.

Adus-a haina cea mai bună,M-a îmbrăcat de sărbătoare,Şi un inel mi-a pus în mână,Şi-ncălţămintele-n picioare.

Apoi, la robii a poruncitSă pregăteasc-o cină mare,Pentru bucuria c-am sositŞi-am revenit în remuşcare.

,, O, veniţi toţi să ne veselim!’’S-a auzit scumpa chemare,,,Şi peste tot, azi să vestim,Că-i zi de mare sărbătoare!’’

Chem

are

429

,,Tăiaţi viţelul cel îngrăşat,Căci fiul meu, iată, a venit!”,,El a fost mort, dar a înviat,Era pierdut, şi-a fost gasit!’’

Şi am văzut pe sfânta-I faţăIertarea scumpă şi duioasă,C-am început o nouă viaţăŞi m-am întors iaraşi acasă.

28 Iunie 2007

Dor de veşnicie 430

CuprinsDor de veşnicie 1Dor de veşnicii 3Flavius Laurean Duverna 3

NaVIGâND SPRe VeșNICII 7Te-aştept, Isuse!... 9Navigând spre Veşnicii 10Amintiri 12Standardul Sublim 14Chezăşie 15Dorul Veşniciei 16Măreaţa Veşnicie 17Cea mai frumoasă amintire 18Suprema Dorinţă 19

PRIVIRI 21ÎN VIITOR 21

O, Ţară scumpă! 23Cetatea Sfântă 24Cetate Prea Sfântă! 25La Marea Adunare 26Cât aş dori!... 28Bucuria Întâlnirii 29În ziua Revenirii 30Privind Veşnicia 31Avem un loc... 35Eterna Tinereţe 37Biruitor, când vei veni!... 38Zorii Împărăției 39Apocalipsa în Viziune 40Întâlnirea din văzduh 42În Veşnicie 44

DRaGOSTe 45NeSChIMBăTOaRe 45

Dragostea Neschimbătoare 47Dumnezeu este Iubire! 48

Nav

igân

d spr

e veşn

icie

431

Dragostea Luminătoare 49Atât de mare a fost Iubirea! 51Biruinţa-n Legământ 52Exist-o Dragoste... 54Podul Dragostei 55Alfa şi Omega 56Dragoste Neţărmurită! 61Atât de-adâncă eşti Iubire 62Aş vrea... 63În grija Sfântă 64Biruinţa-n umilinţă 64În iubirea Lui... 66O, Taină scumpă!... 67Divina Forţă 68Ecoul Iubirii 71Pro Logos 72Verdictul Iubirii 74Contemplare 77Dragoste, ce Te-ai jertfit! 80Cea mai frumoasa poveste 80Drumul Dragostei 82Dragostea cea ne-nţeleasă 83Amintire 84Atât de mare-I Dumnezeu 85Atotputernic... 86

DuMNezeu Cu NOI 87Clipe de luptă 89Naşterea lui Mesia 90Steaua şi Magii 91Trioul Divinei Recunoaşteri - 1 94Trioul Divinei Recunoaşteri - 2 95Trioul Divinei Recunoaşteri - 3 96Pruncul din Betleem 97Divinitatea lui Hristos 100Taina Întrupării 101

Dor de veşnicie 432

Împliniri Triumfătoare 102Marea Minune 105Taina Nepătrunsă 106Jertfa Iubirii 107Clipe de luptă 108Cu Domnul Vieţii... 109Botezul lui Isus 110Betania 111Betesda 115În Ghetsimani 116Înspre Emaus 119Destin 122

MuLţuMeSC 123PeNTRu CRuCe 123

Jertfa Împlinită 125Omul Durerii 126 Când sus pe cruce... 131Ştiinta Mântuirii 132Valoarea Crucii 132Marea Biruinţă 134Pân-la Cer... 135Ghetsimani şi Golgota 136Dragostea în jertfă 138După Golgota 139Chinurile Suportate 142Când Dragostea... 143Har şi Jertfă 144Jertfirea 145În faţa Misterului 146Noua Aşezare 147Mulţumesc, pentru Cruce! 148Divina Despărţire 148

CeaS De RuGă 151Doar, o Rugăciune 153Să vii, Isuse !... 154

Nav

igân

d spr

e veşn

icie

433

Cuvânt de Rugă 155Isuse, lângă Tine!... 156Mai aproape... 158Mă-ntorc... 159Tot mai aproape... 160Când strig... 161Dorinţă 162Marea Întâlnire 163Într-ajutor… 166Veşnicile Bucurii 167Adu Doamne ploaia... 168Glas de Rugăciune 169Visul lui Solomon 170Te-astept, Isuse !... 171Rugăciunea Domnească 172Rugă 173Rugare 173În faţa Rugului... 175Isuse!... 176Binefacere 177Mi-e dor să fiu... 178Către Isus 180De-acum, Isuse!... 181Isus, o Doamne, fii cu mine! 182Vino, Doamne!... 183Întoarce-mi paşii... 184Rămâi cu mine!... 185Isus, o Doamne, fii cu mine! 186Dorinţă 187Am o Dorinţă... 188Transformare 189Te-am rugat... 191Bogat în îndurare 192

PRIVeLIșTI 193Natura şi Dumnezeu 195

Dor de veşnicie 434

Când codrii... 196Munţii 197Minuni 198Privelişte 199Început de Primăvară 201Trăiri de Primăvară 202Vestitorul Primăverii 203Oaspeţi de Primăvară 205Zi de Primăvară 206Apus de Soare 207Bun venit, Toamnă!... 208O, Toamnă dorită! 209Peisaj de Toamnă 210Toamnă bună!... 210Cocorii 212Toamnă 214Semne de Toamnă 216Lacrimi de Toamnă 218Peisaj de Iarnă 220Toamnă târzie 222Când mă trezesc... 223Când rosteşti... 224

BeLșuG De haR 225Jertfa Mariei 227De Neam, din Dumnezeu 228Îndreptăţire 232Iubire Sfântă 233În simbol… 234Slava Crucii 236Tu m-ai chemat... 237Am zăbovit... 238

Pe CaLea VIeţII 239Te-am aşteptat!... 241Atât de drag... 242Crezul Dragostei 243

Nav

igân

d spr

e veşn

icie

435

Creştinismul... 247Când ai să vii... 248Informare Divină 250Întâlnire 251Prin încercări 252Farmecul Iubirii... 254Pe calea sfântă... 255Când glasul Tău... 256Modelul 257Condu-mi pasul!... 258Când căutam... 259A fost o zi... 260Calea Vieţii 261Când am cunoscut... 262Calea Salvării 263Solomon şi răspunsul Domnului 264Ca să Te strig... 266În murmur lin… 267În orice zi... 268Să fii cu mine... 269Să căutăm... 271Adierea Duhului... 272Ca Cetatea... 273Planul de Răscumpărare 274Roadele Ploii Târzii 276Să merg cu Tine... 277Să Te urmez... 279Bucurie 280Răspuns la întrebări 281Am fost odată un pribeag 282Marile întrebări 283Ţi-am spus, Isuse!... 286Prin lupta vieţii... 288

RefLexII 289

Dor de veşnicie 436

PeSTe VeaCuRI 289Subtila Amăgire 291Cântarea Viei Domnului 296Reflecţii peste Veacuri 297Picături ale Mâniei 301Răsplătire 304Ucenicii...dorm la Proră!... 306În disperare 310Testimonies 312Turnurile Gemene 313Estimp 317Căsătorie Sfântă 319

SPeRaNţă 323Cugetare 325Ultima Speranţă 326În clipe grele... 328Cine?... 328Răsplata... 330Curaj în suferinţă 331Ne-om Înălţa... 333Pământule străbun! 334Cu tine, ...în fiecare zi... 335Avem un Salvator 336Consolare... 337Se pare... 338Spre-aceeaşi năzuinţă 339

La hOTaR De VReMI 341În pragul unui nou Mileniu 343În săptămâni zile se scurg 344Ultima filă din Calendar 345Încă un an... 347Încă e har!... 348Astept cu dor... 349Trec anii... 351Ceasul cercetării 352

Nav

igân

d spr

e veşn

icie

437

GLaS De aVeRTIzaRe 353Adu-ţi aminte... 355Avertizări 358Zile de Sfârşit 359Avertizare!... 361Încumetarea lui Nebucadneţar 363Glas de-avertizare 364Străjerule!... 366Potopul 367Ziua cea mare 369La Judecată 370

ReCuNOșTINţă 371Te-am întâlnit... 373Când eu nu Te ştiam... 374Întoarcere deplină 376La Izvorul mântuirii 377Iubire Scumpă... 378Iubire, ce-ai venit de sus!... 379Când m-ai chemat... 380Cântarea Izbăvirii 381Ce este harul? 382Doamne, eşti atat de mare! 383Când m-ai aflat, Isuse!... 384Unirea Mare 386Într-o zi, la o răscruce 388O, Iubire!... 389Iubirea e darul prea mare... 390Iubire şi Har 391Rugăciunea lui Iona 392Triumf 393Noi, străini... 394Harul uimitor 395Şedeam trudit... 396Totdeauna 397Pomul Vieţii 398

Dor de veşnicie 438

Rugăciunea lui David 400Costul Mântuirii 401Spre înălţimi... 403Cu Tine vreau... 404Lângă Tine... 405Aş vrea să fiu pe lângă Tine! 406

ChIPuL MaMeI 407Mama mea 409Mama 410Chipul Mamei 411

CheMaRe 413La poarta Inimii... 415Împlinirea Tainei 416Îndemnare 417Te cheamă... 418Veniţi la Nuntă! 419O întrebare 421Trezeşte-te ! ... 422Aruncă-ţi pâinea!.. 423Căinţa fiului risipitor 425