Workshop - Expertiza Psihologica vs. Ancheta Psihosociala

8/11/2019 Workshop - Expertiza Psihologica vs. Ancheta Psihosociala

http://slidepdf.com/reader/full/workshop-expertiza-psihologica-vs-ancheta-psihosociala 1/8

„Expertiza psihologica in Romania. Diferente conceptuale si practice intre expertizapsihologica si ancheta psihosociala ”

Coordonator :Psih. Dr. Iulian-Laurentiu Stefan

Presedintele Institutului de Psihologie Judiciara

Specialitate : Psihologie clinica.

Definitia expertizei psihologice

C. P. Ewing defineşte expertiza psihologică judiciară ca fiind un demers legal, prevăzut de normele legale şi de practica judiciară, utilizat în cadrul procedurilor judiciare

în care sunt necesare cunoştinţe, aptitudini, competenţe, experienţă, pregătire sau studii într- un domeniu ştiinţific sau special non -ştiinţific, care necesită prezentarea unei opiniispecializate, dată sub formă testimonială de către un expert psiholog.

Prof. Theodore H. Blau defineşte în mod indirect expertiza psihologică judiciară,prin definiţia dată expertului psiholog judiciar, care în concepţia sa este o persoanăspecializată sau având studii în domeniul psihologiei, cu rol în a furniza informaţii utiledemersului judiciar, fără de care juriul sau judecătorul nu îşi pot forma o opinie pertinentă,respectiv nişte concluzii corecte faţă de cazul dedus judecăţii (Theodore H. Blau, 2001).

Prof. N. Mitrofan dă următoarea definitie noţiunii: expertiza psihologică este unansamblu complex de acţiuni de analiză, investigare şi măsurare psihologică a individului

uman, în vederea evidenţierii caracteristicilor specifice profilului său psiho -aptitudinal (N.Mitrofan în M. Zlate, 1997).

Acelaşi autor (N. Mitrofan în M. Zlate, 1997) aduce două precizări referitoare la încadrarea expertizei psihologice:

a) expertiza psihologică nu se identifică cu expertiza psihiatrică, aceasta având osferă mult mai largă, putând să includă expertiza psihiatrică;

b) expertiza psihologică poate fi realizată în exclusivitate numai de către psihologi,aceștia purtand răspunderea asupra informaţiilor rezultate în urma efectuării expertizei.

Prof. N. Mitrofan şi Prof. T. Butoi consideră că admiterea expertizei psihologice judiciare, printr-o reglementare legală este obligatorie în cauzele cu minori, precum şi în

cauzele cu autori ai unor infracţiuni grave sau produse în circumstanţe deosebite (N.Mitrofan, T. Butoi, V. Zdrenghea, 2000).Expertiza psihologică judiciară contribuie la diminuarea riscului unei erori

judiciare în clar ificarea şi interpretarea acţiunilor şi motivaț iilor autorilor, pentruaprecierea reală a comportamentului impus de o situaţie emoţională dificilă, în raport cu

personalitatea autorilor, de neconştientizarea motivului şi caracterului faptelor săvârşite .Expertiza psihologică judiciară poate constitui un instrument de investigaţie util organelor deurmărire penală , dar şi instanţelor de judecată, pentru cercetarea problemelor specifice cuconţinut psihologic, esenţiale pentru soluţionarea cauzelor penale sau civile, capabilă săofere concluzii obiective, esenţiale pentru analiza dosarului cauzei.

Astfel, expertiza psihologică judiciara este un demers independent, profesional,util instantei judecătoreşti civile sau penale , prin care se realizează o evaluare psihologică



specializată a persoanelor angrenate în tr-un demers judiciar, la cererea instantei judecatoresti sau a partilor. Expertiza psihologica se poate utiliza si in mediul extrajudiciar.

În acest context, în ceea ce mă priveşte am încercat să definesc noţiunea dupăcum urmează: expertiza psihologică reprezintă cercetarea, studiul sau examinar earealizată de către un expert psiholog, care deţine competenţa profesională necesară

pentru realizarea exp ertizei cerute de către un organ de jurisdicţie, organ de urmărire penală sau părţile dintr -un proces, asupra unei probleme de ordin psihologic, a căreilămurire interesează soluţ ionarea unei cauze (I. L. Stefan, 2010).

Modele internationale in expertiza psihologica – Republica Ceha

Incă din anul 1967, adată cu adoptarea de către legislativul Cehoslovaciei a Legiinr. 36/1967 privind reglementarea activităţii experţilor şi translatorilor , a fost creat un corpde elită a experţilor în domeniul psihologiei judiciare. Astfel, în cazul în care experţii

psihologi nu se regăsesc ca angajaţi în cadrul Poliţiei sau serviciilor penitenciare, aceştiatrebuie să fie înregistraţi în Registrul Experţilor (judiciari). Rolul şi atribuţiile psihologului însistemul judiciar sunt reglementate prin legea menţionată mai sus, experţii psihologirealizând evaluări psihologice care sunt utilizate cu valoare de probă de către Poliţie şiinstanţele de judecată. În principal, evaluarea psihologică cerută de către instanţele de judecată priveşte personalitatea acuzatului (Polisenska, V., A., 2007).

După anul 1989, chiar dacă Cehoslovacia nu a mai existat ca stat, Republica Cehă amenţinut sistemul experţilor judiciari, acest sistem permiţând psihologilor experţidezvoltarea profesie i, dar şi a psihologiei judiciare ca ramură a ştiinţei.

În anul 1993 este fondată Asociaţia Psihologilor Judiciari din Boemia, Moravia şi

Silezia (Association of Forensic Psychologists of Bohemia, Moravia and Silesia), care avea înanul 2007 un număr de 163 de membri, cuprinzând psihologi judiciari experţi, psihologi dinsistemul penitenciar, psihologi din cadrul Poliţiei, dar şi cercetători .

În aceiaşi perioadă, ia fiinţă Institutul de Crimonologie si Prevenire Sociala (TheInstitute for Criminology and Social Prevention) în subordineaMinisterului Justiţiei, fapt carea demarat o acţiune de dezvoltare a psihologiei judiciare şi a expertizei psihologice prinelaborarea unor experimente şi studii care au asigurat formarea profesională a psihologilorexperţi. Totodată în cadrul Departamentului de psihologie şi sociologie a Poliţiei Cehe au fostiniţiate metodologii şi ghiduri de bune practici în expertiza psihologică judiciară.

Un alt demers important a fost crearea Asociatiei Expertilor Judiciari din

Republica Ceha.Dezvoltarea psihologiei în Republica Cehă a condus inevitabil la organizarea celuide al X-lea Congres European de Psihologie la Praga, in anul 2007.

Experţii psihologi judiciari realizează expertize psihologice la solicitareainstantelor de judecata, organelor de urmărire penală, în special a Poliţiei, dar pot fiangajaţi şi de către părţi ca experţi , în vederea construirii apărării cauzei.

Expertiza psihologică judiciară are ca activităţi principale, următoarele: a) evaluarea personalităţii acuzatului;b) stabilirea tipologiei infractorului şi a victimei; c) realizarea psihodiagnosticului, la cererea instanţei de judecată sau a părţilor;

d)

validarea sincerităţii mărturiei; e) realizarea unor propuneri privind reinserţia socială;



judiciară în România, mulţumindu-se să prezinte examinarea psihologică drept parte aexpertizei medico-legale psihiatrice, optională, constituind doar o parte din examenulpsihiatric complex.

În România, medicii psihiatri/medicii legisti, in calitate de coordonatori aisistemului de expertiza medico-legala psihiatrica, îşi asumă din punct de vedere profesionalun act efectuat de către un alt profesionist, psihologul clinician, acest fapt constituindrealitatea cotidiană a expertizei psihologice judic iare din România.

Demersurile absolut individuale în expertiza psihologica judiciară, ale unor experţipsihologi precum profesorul Tudorel Butoi , reprezintă acte unicat în psihologia judiciarăromânească.

În România, practica judiciară a statuat faptul că aprecierea vinovăţiei învinuitului,a gradului său de discernământ este de competenţa exclusivă a instanţei de judecată, nicimăcar expertiza medico -legală psihiatrică nu este utilizată în mod obligatoriu, considerâ ndu-se că efectuarea unei asemenea expertize nici nu este necesară (Turianu, C., 1995).

Doctrina juridică a respins în mod consecvent necesitatea utilizării unei expertize

specializate în vederea determinării elementelor psihice care au determinat sâvârş ireafaptei, invocând argumente fără susten abilitate stiintifica, considerând fără temei ştiinţificfaptul că dacă s-ar admite ca sancțiunile de drept penal să intervină exclusiv pe baza datelor stiintifice, de ordin psihologic, furnizate de o asemenea ex pertiză s-ar putea ajunge lasituaţia inadmisibilă ca minorul să fie declarat răspunzător pentru propria structură şidezvoltare psihică (Turianu, C., 1995).

Fundamentând deciziile pe un asemenea argument categoric, pornind de la oipoteză falsă, autorii acestei idei consideră că acceptarea unei expertize în această problemăar echivala cu substituirea experţilor completului de judecată (Turianu, C., 1995). Acest fapta determinat o reacţie a jurisprudenţei în sensul neacceptării obligativitatii expertizelor care

vizează elementele psihice ale cauzelor judiciare (Kmen, M.C., Rata, R., 2007). În acest sens, prin Decizia de îndrumare a Tribunalului Suprem al Republicii

Socialiste România nr. 9 din 1972 a fost urmată de Decizia Tribunalului MunicipiuluiBucurești, nr. 470 din 1992, care preciza printre altele că instanţa de judecată se orientează

în mare măsură în funcţie de anamneza socială, rezultată din ancheta socială aflată ladosarul cauzei, precum şi în funcţie de comportarea minorului în faţa instanţei . Astfel,suntem în prezenta unei substituiri reale şi lipsite de argumente de ordin ştiinţific ainstanţelor de judecată în rolul experţilor psihologi, în virtutea rolului lor activ în cadrul

proceselor şi a conştiinţei judecătorilor. În această ordine de idei, expertiza psihologică judiciară în România există in

realitate doar la un nivel nereglementat si uneori neoficial, fiind solicitata din nevoiamotivării din punct de vedere psihologic a unor sentinţe judecătoreşti , fapt care indica onecesitate urgenta de reglementare a expertizelor psihologice in Romania.

Astfel,Tribunalul Municipiului Bucureşti Secţia a V-a, prin Decizia civilă nr. 611 din2005 , şi-a fundamentat decizia de a respinge a cerere de reîntoarcere a copilului minor ladomiciuliul său anterior, respectiv la tată, prin utilizarea ca probă a unui raport psihologiccare din care a rezultat că minorul este puternic marcat de evenimente, fiind traumatizat întrucât a asistat la violenţe între părinţi, nu i -au fost satisfăcute nevoile educaţionale, a fostizolat de alţi copii, din punct de vedere intelectual are un nivel limitat şi necomunicativ,posibil deficit de intelect, simţindu -se nevoia stabilităţii pe un fond reticent faţă de tată şi

ataşament puternic faţă de mamă şi buni cii materni, instanţa reţinând riscul grav de naturăpsihică la care ar putea fi expus minorul, în caz de înapoiere, faţă de traumele suferite.



Expertiza psihologica si ancheta psihosociala. Necesitatea reglementarii expertizei

psihologice.

In prezent potrivit dispozitiilor art. 396 si art. 486 si urm. din noul Cod civil alRomaniei , in cazurile care au ca obiect divortul cu minori, stabilirea paternitatii, stabilirea

pensiei de intretinere, instantele de judecata au obligatia de a solicita realizarea unorrapoarte de ancheta psihosociala specifice.

Avand in vedere reglementarea distincta a activitatilor psihologice si a activitatilor deasistenta sociala, respectiv prin dispozitiile Legii nr. 213/2004 , pentru profesia de psiholog siprin dispozitiile Legii nr. 446/2004 pentru profesia de asistent social, in speta trebuieelaborate doua rapoarte de specialitate distinct, in urma realizarii a doua activitatidiferite: expertiza psihologica si ancheta sociala.

Se poate observa ca in reglementarea actuala exista o anumita incoerenta in raportcu actele normative care statueaza cele doua profesii, sintagma ancheta psihosociala

neavand un corespondent real in practica nici in activitatile psihologice si nici in activitatilede asistenta sociala, termenul are mai mult un caracter conventional, avand la baza probabilcriteriul economic, insa fara nicio relevanta stiintifica sau profesionala. Mentionam faptul canu pot exista rapoarte comune de ancheta psihosociala, competentele celor doua profesiifiind diferite, iar raspunderea profesionala este separate, neexistand in materie profesionalaconceptul de raspundere colectiva.

Potrivit dispozitiilor art. 487-489 si urm. din noul Cod civil al Romaniei , in raport cunecesarul instantelor de judecata, respectiv, potrivit practicilor profesionale in materie,elementele de ordin psihologic evaluate/expertizate in cadrul unei anchete psihosociale sunturmatoarele:

a) stadiu de dezvoltare psihica si intelectuala a minorului si parintilor;b) vocatia si aptitudinile copilului;c) vocatia si aptitudinile parentale ale parintilor (discernamant parental);d) starea emotionala (inclusiv inteligenta emotional) a copiilor si parintilor;e) mediul psiho-familial in care se dezvolta/ar putea sa se dezvolte copilul;

f) abilitatile de comunicare ale parintilor;g) starea psihologica clinica a copilului si parintilor.Se poate observa faptul ca aceste elemente sunt specifice activitatii de

evaluare/expertiza psihologica realizate de catre un psiholog specializat, in modindependent, acestea neavand un caracter interdisciplinar, ancheta sociala realizata de

catre un asistent social fiind un act professional independent si distinct.Totodata, raportul privind realizarea expertizei psihologice intr-un caz care privestedrepturile minorului are la baza intotdeauna o evaluare psihologica complexa si detaliata,realizata de catre un psiholog specializat in realizarea de expertize psihologice pentru minorisi familie, care trebuie sa se finalizeze cu formularea unei opinii de specialitate, binesustinute din punct de vedere stiintific, concludente si pertinente, utile instantei de judecatacompetente si asumate prin semnatura si parafa de catre un psihologul clinician specializat.

Din pacate, in prezent, chiar dupa intrarea in vigoare a noului Cod civil al Romaniei,asistam la permanentizarea unei cutume, materializate prin solicitarea unui act formal emisde catre Directiile Generare de Asistenta Sociala si Protectie a Drepturilor Copilului, care nu

contribuie cu nimic la imbunatatirea actului de justitie si care a devenit inutil instantelor de



judecata, prin modul deficitar si neprofesionist in care este realizat, obstructionand accesul justitiabililor la servicii psihologice si de asistenta sociala de calitate.

Accesul profesionistilor psihologi si asistenti sociali in procedurile judiciare ar puteacontribui la securizarea actului de justitie prin opiniile de specialitate si motivatiilestiintifice aduse, necesare instantelor de judecata pentru fundamentarea hotararilor

pronuntate.De altfel, practica CEDO in materie s-a manifestat in mod constant in sprijinul

utilizarii expertizei psihologice. Va prezentam mai jos una dintre opiniile critice ale CEDO cu privire la neutilizarea expertizei psihologice de catre instantele judecatoresti din Romania.

Practica CEDO in ceea ce priveste expertiza psihologica in Romania

In cauza Amanalachioai c. României , Curtea Europeană a Drepturilor Omului adecis prin Hotărârea pronunţată în data de 26 mai 2009 , anularea hotararilor instanţelor

româneşti şi sancţionarea României şi pentru faptul că instanţele judecătoreşti nu au cerutpărerea unui specialist, cu privire la starea psihologică a reclamatului, cu privire la relaţiileacestuia cu minora, cu privire la influenta mediului asupra minorei etc. Acest fapt putândfundamenta din punct de vedere juridic reglementarea la nivelul jurispruden ţei, ca izvor dedrept, a expertizei psihologice în mod obligatoriu, pentru cauzele cu minori. (Culegere de

jurisprudenta CEDO, 2009). In cauza Amanalachioai impotriva Romaniei , publicata in Monitorul Oficial,

Partea I nr. 720 din 26.10.2009, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) si-a motivathotararea si pe faptul ca instantele de judecata din Romania nu au solicitat realizarea unuiraport de expertiza psihologica intr-un proces ce viza incredintarea minorului , citam: “87.

In ceea ce priveste pretinsul comportament violent al reclamantului, Curtea observa ca toatehotararile fac referire doar la incidentul ce a avut loc la data de 28 august 2001 (...) care nu adat nastere unei (...) anchete specializate pentru a evalua comportamentul reclamantului. Inacest sens, Curtea nu poate decat sa constate ca din dosar reiese ca, in niciun stadiu al

procedurii si in ciuda obiectului litigiului, instantele nationale nu au considerat necesar sasolicite un raport specializat referitor la starea psihologica a tatalui si copilului , laraporturile existente intre ei, sau, tinand cont de varsta tanara a copilului, la influentele pecare mediul in care traia le putea exercita asupra sa. ”

Totodata, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) a apreciat ca neluareain considerare a concluziilor unui raport de expertiza psihologica nu poate fi acceptata

decat in conditiile unei motivari foarte solide , citam: “88. Curtea admite ca noile conditii deviata ale reclamantului trebuiau luate in considerare de instantele nationale. Totusi, inmasura in care raportul de expertiza realizat la domiciliul reclamantului a constatat canoua familie a reclamantului oferea conditii afective si morale normale pentru a creste uncopil (...), Curtea apreciaza ca era necesara o motivatie mult mai convingatoare pentru anu lua in considerare un astfel de raport ”.

Precizam faptul ca in speta prezentata au fost realizate mai multe anchete psihosociale de catre functionarii de specialitate din cadrul institutiilor publice, numai caCEDO a considerat irelevante aceste acte in raport cu necesarul spetei, curtea considerandca in aceste cazuri instantele de judecata trebuiau sa solicite realizarea unei expertize

psihologice independente, in urma careia sa fie exprimata o opinie de specialitate a unuiexpert psiholog.

http://www.euroavocatura.ro/dictionar/2822/Cauza

http://www.euroavocatura.ro/dictionar/1968/Comportament

http://www.euroavocatura.ro/dictionar/3448/Cont

http://www.euroavocatura.ro/dictionar/237/RAPORTUL_DE_EXPERTIZA

http://www.euroavocatura.ro/dictionar/2666/Familie

http://www.euroavocatura.ro/dictionar/1769/Raport_de_expertiza



http://www.euroavocatura.ro/dictionar/2666/Familie



http://www.euroavocatura.ro/dictionar/3448/Cont

http://www.euroavocatura.ro/dictionar/1968/Comportament

http://www.euroavocatura.ro/dictionar/2822/Cauza



In concluzie, se impune o reglementare a competentelor psihologilor in procesele judiciare, recunoscuti de catre Ministerul Justitiei, precum si de a creste nivelul decunoastere a rolului expertizei psihologice si a expertului psiholog in justitie.

Studiu comparativ privind Expertiza psihologica si Ancheta psihosociala. Ancheta psihosociala (A.S.) vs. Expertiza psihologica (E.P.) – Diferente

conceptuale si aplicative

a) A.S. este o activitate reglementata prin Codul civil al Romaniei, realizata de catreDirectiile Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, pe cand E.P. este oactivitate nereglementata realizata de catre expertii psihologi ;

b) A.S. este o activitate cu caracter administrativ, care se finalizeaza prin emiterea unuiact de autoritate de catre directia generala de asistenta sociala si protectia copiluluisolicitata/sesizata, pe cand E.P. este o activitate cu caracter professional, care se

finalizeaza prin emiterea unui raport de expertiza psihologica de catre expertul psiholog ;

c) A.S. este o activitate interdisciplinara, reglementata, care nu raspunde unor intrebari punctuale ale instantei de judecata ci are o structura prestabilita si reglementata,realizata de catre mai multe categorii profesionale care isi desfasoara activitatea incadrul institutiei, sub coordonarea conducerii institutiei si a responsabilului de caz, pecand E.P. este o activitate profesionala individuala si independenta care raspunde unorintrebari punctuale inaintate de catre instanta de judecata;

d) A.S. este o activitate administrativa cu rol de ancheta, pe cand E.P. este o activitatecare are ca scop cercetarea problemelor specifice cu conţ inut psihologic

identificate/aprobate de catre instant de judecata , esenţiale pentru soluţionareacauzei , capabilă să ofere concluzii obiective, esenţiale pentru analiza dosarului cauzei ;

e) Raportul de ancheta psihosociala emis poate fi atacat in cadrul procedurilorcontenciosului administrativ, fiind un act administrativ cu caracter individual, pe candraportul de expertiza psihologica reprezinta o opinie de specialitate exprimata la cererede catre un expert psiholog , care nu are character de act administrativ ;

f) Raportul de ancheta psihosociala este asumat din punct de vedere juridic, prinsemnatura si stampila, de catre conducerea directiei generale de asistenta sociala si

protectia copilului solicitate/sesizate, pe cand raportul de expertiza psihologica esteasumat din punct de vedere juridic de catre expertul psiholog prin semnatura si parafa

profesionala ;g) Decizia si responsabilitatea juridica si administrativa pentru emiterea actuluiadministrative (raportului de ancheta psihosociala) apartine conducerii directieigenerale de asistenta sociala si protectia copilului solicitate/sesizate, pe cand in cazulraportului de expertiza psihologica decizia si responsabilitatea juridical si profesionalaapartine numai expertului psiholog ;

h) Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului care efectueaza activitateade ancheta psihosociala si emite raportul are calitatea de comitent, persoaneleangajate sau numite in functie care au fost delegate sa realizeze activitatea si careintocmesc raportul privind ancheta psihosociala au doar calitatea de prepusi, pe cand

in cazul expertului psiholog acesta este singurul titular al activitatii avand calitatea decomitent, chiar daca este angajat in cadrul unei forme de exercitare a profesiei;



i) Raportul privind ancheta psihosociala poate contine concluzii si recomandariadministrative cu caracter juridic/judiciar (Ex.“Avand in vedere particularitatile derelationare, situatia familiala si locativa actuala a celor doi parinti si varsta minorului,consideram ca este benefica pentru copil mentinerea in familia mamei, astfel incatrecomandam incredintarea minorului catre mama. ”) , pe cand raportul de expertiza

psihologica nu se pronunta decat cu privire la aspectele psihologice si nu raspundedecat intrebarilor punctuale inaintate de catre instant de judecata, fara a facerecomandari cu caracter juridic sau judiciar .

Workshop - Expertiza Psihologica vs. Ancheta Psihosociala

Documents

Transcript of Workshop - Expertiza Psihologica vs. Ancheta Psihosociala