ionel nicu sava

SOCIOLOGIA MI C RILOR SOCIALE

de ce se revolt oamenii?

INTRODUCERE

În a doua parte a secolului al XVIII-lea, în Europa de Nord-Vest î i face apari ia un nou tip de ac iune colectiv . La un moment dat, aparent nea teptat i relativ inexplicabil, clase, grupuri sau categorii sociale se raporteaz diferit i cel mai adesea opus fa de sistemul eco-nomic, social i politic existent. În consecin , ini iaz ac iuni colective de alterare a coduri-lor, practicilor sociale, institu iilor i simbolurilor culturale în conformitate cu un nou set de preferin e.

Ac iunile colective de acest tip au fost denumite revolte, revolu ii, conspira ii, conflicte civile, turbulen e sociale, cicluri de protest i, începând cu deceniul ase al secolului trecut, mi c ri sociale. Ele semnific fluidizarea structurilor sociale, adic „ie irea“ indivizilor din structurile existente, ini ierea unor forme de asociere (organiza ii) noi i agregarea de confi-gura ii mentale, structuri sociale i în elesuri culturale diferite. La finalul procesului rezult categorii i grupuri sociale, organiza ii, stiluri culturale, identit i, etosuri colective i insti-tu ii care anterior nu existau.

Practic, prin intermediul interac iunii sociale generate de ac iunile colective, schimbarea cuprinde masa social , care particip , tr ie te în comun, exerseaz i, în cele din urm , creeaz un nou tip social. Adic o nou societate. A a s-au n scut marile religii în trecutul îndep rtat, a a au ap rut democra iile moderne i s-au format cele mai multe state ale lumii în trecutul relativ apropiat i a a s-au profilat mul imea de forma iuni, mi c ri, ini iative, grupuri de lobby, interna ionale, asocia ii, cluburi i curente intelectuale ale modernit ii recente.

Se spune c în fiecare mi care este o încercare. Unele reu esc, altele nu. Chiar i în situ-a ia în care, dintre toate încerc rile, ar reu i o singur mi care, consecin ele acestei reu ite asupra societ ii ar fi semnificative. De exemplu, etosul capitalist modern este produsul mi c rii protestante, spune sociologul german Max Weber. Mi carea religioas protestant a alterat irevocabil configura ia codurilor i normelor colective ale evului mediu. F r o modificare de anvergur a atitudinii fa de munc , acumularea de capital i schimbul eco-nomic probabil c societatea capitalist a a cum o cunoa tem ast zi nu ar fi ap rut.

Se mai spune c orice mi care debuteaz ca o contestare i se propag ca o afirmare. O clas , grup sau minoritate plasat la limita legii contest ordinea social existent i afirm principiile

5

IONEL N ICU SAVA

6

alteia. Istoria social arat c protestul indic direc ia schimb rii. Poten ialul de inova ie i deci de schimbare social este mai ridicat în grupurile marginale.

Sub acest aspect, mi carea este „c l toria“ prin care se realizeaz transferul grupurilor din marginea sistemului social în chiar miezul acestuia. Nu întâmpl tor, revolta este instrumen-tul de ac iune al celor marginaliza i. Pe aceast direc ie, un autor american observa recent c „În Statele Unite, (mi c rile sociale) au fost principala for a reformei sociale i politice de la Revolu ia american încoace“.1 Ceea ce înseamn c oricare dintre schimb rile sociale relevante s-a produs ca urmare a mobiliz rii i ac iunii colective a grupurilor f r acces direct la mecanismele decizionale în societate (abolirea sclaviei, drepturile civile, egalitatea de gen, recunoa terea minorit ilor sexuale etc).

Într-un fel sau altul, fiecare entitate social modern este produsul unei ac iuni colective identificate în memoria comun ca act fondator sub diverse nume precum independen , eliberare, democratizare, unificare na ional , decolonizare, act fondator cel mai adesea numit „revolu ie“. C derea Bastiliei, mi carea eterist la 1821, actele de reform engleze din 1832 i 1867, unificarea politic a italienilor i a românilor la 1859, deschiderea spre exterior a

japonezilor la 1864, federalizarea statelor germane la 1871, independen a estonienilor la 1918, decolonizarea indienilor la 1947, revolu ia chinezilor la 1949, recunoa terea drepturilor civile ale afro-americanilor la 1963, c derea Zidului Berlinului în 1989 sau abolirea apartheidului sud-african în 1991 sunt astfel de acte fondatoare.

Considera iile de mai sus ne avertizeaz în leg tur cu importan a ac iunilor colective în societate. Generic numite mi c ri sociale, acestea sunt instan e constitutive ale unei noi ordini sociale i politice, vehicule pentru contestarea unor nedrept i i/sau pentru afirmarea unor drepturi, structuri sociale de afirmare a unor st ri de spirit, atitudini, tr iri, emo ii i stiluri colective, evenimente ce modific structura i, nu în cele din urm , platforme de participare public a celor cu acces limitat sau f r acces la deciziile administrative.

Totu i, nu orice ac iune colectiv , revolt sau „revolu ie“ este mi care social . Pentru a marca diferen a specific ar trebui s r spundem la întrebarea „Ce este o mi care social ?“. O defini ie de dic ionar prezint mi c rile drept „ini iative sus inute i inten ionate de a facilita sau inhiba schimbarea social , în principal în afara canalelor institu ionale încurajate de autorit i“.2 Societ ile dispun de resurse „intime“ prin care reac ioneaz la mediul politic, economic i cultural prin stimularea/inhibarea func iilor asociative sau, mai bine spus, prin ini ierea unor noi forme de socializare. Privite din aceast perspectiv , mi c rile sunt labo-ratoare de inova ie social , unde se ini iaz , se creeaz i exerseaz noile stiluri organiza io-nale, modele culturale i preferin e colective care ulterior devin modele sau stiluri societale. În aceste „laboratoare“, unit ile de „produc ie“ sunt re elele sociale, prezentate în aceast

1 Ganz, Marshall, „Leading Change. Leadership, Organization and Social Movements“, în Nohria N. i Khurana R. (ed.), Handbook of Leadership Theory and Practice, Harvard Business Press, 2003, p.101.

2 Jasper, James J., „Definition of social movements“, în Dictionary of Sociology, Blackwell, 2007, p. 4443.

SOCIOLOGIA MIÆCÃR I LOR SOC IALE

7

carte ca structuri de încredere social i care, dup cum vom vedea, sunt de fapt unit ile constitutive ale mi c rilor sociale. Unul dintre capitolele c r ii trateaz în detaliu aceste unit i constitutive, numite re ele sociale.

Prezenta lucrare ne introduce în universul social al mi c rilor. Sociologia mi c rilor soci-

ale î i propune s dezv luie mecanismele intime care conduc la constituirea i propagarea ac iunilor colective în societate, s cerceteze sursele protestului, organizarea insurgen ei i procesele de framing colectiv, s explice modul de formare al identit ilor de grup, s descrie cum se mobilizeaz i angajeaz repertoriul de ac iuni contestatare de c tre grupurile de indivizi i s ilustreze ac iunea politic a mi c rilor sociale. Este un univers fascinant inând cont de faptul c încerc m s în elegem cum anume structuri sociale tranzitorii i aparent efemere sunt capabile de performan e atât de însemnate precum revolu iile.

Cartea de fa este o sociologie a protestului i a revolu iei în elese ca procese de schimbare în profunzime a societ ii, prin alterarea colectiv a codurilor sociale, contestarea autorit ii, schimbarea mentalit ilor, a stilurilor culturale i institu iilor. Achizi ia de capital social prin protest este o tehnic omologat pe care o descriem în am nunt pe parcursul lucr rii.

În cuprinsul textului, argumentele, ideile i teoriile alterneaz între tradi ia european , bazat pe ideea mi c rii sociale ca antecamer a societ ii postindustriale i tradi ia american , care prive te mi carea social ca expresie a unui proces politic asociat cu un sector social distinct (un fel de teren de antrenament pentru „politica mare“). Pentru a ilustra cele cinci capitole teoretice, o introducere în metodologia de cercetare a mi c rilor sociale i o serie de studii de caz, selectate din spa ii geografice i perioade diferite, completeaz aceast lucrare. La final se adaug o bibliografie general , care are menirea de a orienta cititorul în ceea ce prive te diver-sitatea i dimensiunea altfel impresionante ale acestui domeniu al tiin elor sociale.

Din punct de vedere editorial, pentru a scrie Sociologia mi c rilor sociale, întreprindere pe care în mod obi nuit niciun autor nu o angajeaz în mod solitar, am utilizat experien a rezul-tat din publicarea a dou manuale universitare – Mobilizare i protest (Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, 2013) i Studii de caz în sociologia mi c rilor sociale (Universitatea din Bucure ti, 2014) – pe care le-am adaptat pentru lectura publicului larg. Solicit de aceea în elegerea citi-torului fa de pasajele sau sec iunile inspirate sau preluate din manualele men ionate.

De ce sociologia mi c rilor sociale? În primul rând din nevoia de a beneficia de metodele sociologiei pentru a selecta din multitudinea de evenimente i procesele sociale pe cele numite mi c ri sociale. Dup cum afirmam anterior, nu orice revolt sau protest poate fi numit mi care social . Dac exist inter-ac iune, atunci avem mi care. Cel pu in patru paradigme sociologice î i disput întâietatea în ce prive te ac iunea colectiv : marxist , func ionalist , liberal i weberian . În definirea unei mi c ri, marxismul insist pe conflictul social (de clas ), func ionalismul pe dezechilibrul social, liberalismul pe libera ini iativ , iar

IONEL N ICU SAVA

8

weberianismul, pe domina ia ideilor. Pentru marxi ti, mi care social înseamn revolu ie, pentru liberali, evolu ie, iar pentru weberieni, reform . De aceea, abordarea sociologic ne permite s identific m logica social a ac iunii colective de contestare (sociologia protestului), s localiz m sursele acesteia (structural , ca la marxi ti, sau cultural , ca la weberieni) i efectele sale (rela ia structur -agen ie).

În al doilea rând, sociologia a dezvoltat un aparat de evaluare a faptelor sociale generate de mi c ri sub forma organiza iilor, evenimentelor i a cadrelor de manifestare. E astfel se-sizat transformarea actorilor colectivi în ceea ce se nume te „colectivit i strategice“, respec-tiv apari ia acelor ac iuni colective cu capacitate de a schimba paradigma sau structura în general. Atunci când evenimente sau ac iuni colective modific structura, putem vorbi de o mi care social . C derea Bastiliei a fost un astfel de eveniment. Mar ul c tre Washington D.C. i apoi discursul lui Martin Luther King în 1963 au fost ac iuni colective care au mo-dificat structura politic a societ ii americane.

În al treilea rând, sociologia vizualizeaz ac iunea colectiv ca proces social, altfel numit mobilizare, strategie, protest, negociere, transformare. Mecanismele colective angajate presupun vizualizarea faptelor sociale care le fac posibile. Sociologismul evit astfel explica iile derivate din psihologia mul imilor. Protestatarii sunt trata i ca indivizi ra ionali, iar ac iunile lor au un caracter organizat i deliberat. Oamenii nu ies în strad pentru lucruri banale i nici pentru idealuri savante. Simplu spus, o mi care care nu contest ceva i nu afirm sau nu se lupt pentru ceva nu este mi care. Acel „ceva“ este o laten , un deziderat societal, expresia sensibilit ii co-lective exprimat ra ional în coduri culturale i identitare anume. În opinia noastr , cel mai probabil avem de-a face cu dinamica structurilor psihosociale de profunzime, adic a acelor configura ii spirituale i emo ionale care au capacitatea de a genera muta ii ale paradigmei.

În al patrulea rând, sociologia este util i într-o alt privin – sensul transform rii nu este cu necesitate unul evolu ionar. Exist i ac iuni colective care î i propun s prezerve o ordine social sau s revin la una anterioar . Europa dup 1815 a fost cuprins de febra reac iei conservatoare fa de Revolu ia francez , reac ie vizibil prin apari ia contrami c rii. Romantismul literar este un curent ce d expresie nostalgiei populare fa de trecut. Exist , de asemenea, ac iuni colective inspirate de framing-uri pur ideologice, f r coresponden cu societatea real . Sunt expresia proiec iei colective a unui viitor utopic. Mi carea comunist a fost una dintre acestea.

Sociologia are a adar capacitatea de a interpreta i ordona faptele sociale dup criteriul logicii lor colective, motiv pentru care a demonstrat a avea relevan a cea mai ridicat în studiul mi c rilor sociale.

Având în vedere aceste preciz ri, organizat pe capitole, cartea se prezint astfel:

Capitolul 1 face recurs la istoria social i identific prototipul mi c rilor sociale moderne în Anglia secolului al XVIII-lea. Totul pare c a început pe la 1768 cu un mic episod

SOCIOLOGIA MIÆCÃR I LOR SOC IALE

9

contestatar în Hyde Park, Londra. Sursele contest rii sunt îns mult mai complexe i evaluate în paralel cu difuziunea unor procese sociale de amploare, numite „revolu ii“. Am identificat revolu iile american , francez i na ional ca ideal-tipuri de mi c ri sociale ale modernit ii. În elese ca mi c ri, difuziunea acestor revolu ii în spa iile extraeuropene genereaz structura politic contemporan . Dup cum ar tam anterior, fiecare entitate modern se consider produsul a cel pu in unei „revolu ii“ care aproximeaz unul dintre ideal-tipurile men ionate. Criteriul de evaluare are în vedere tipul (economic , ideologic , democratic ) i anvergura transform rii. Dintre acestea, influen a Revolu iei franceze a fost covâr itoare.

În a doua parte a capitolului evalu m condi iile revoltei f când abstrac ie de referen ialul istoric. Pân relativ recent se considera c exist o leg tur „sigur “ între structura socioeco-nomic i mi c rile sociale. Începând cu anii 1990 s-a acreditat ideea c exist o autonomie deplin a factorilor culturali i simbolici în definirea unor direc ii de ac iune asimilabile mi c rilor sociale. Sociologia a temperat elanul ambelor tabere, sus inând c exist un raport de codeterminare între structur i agen ie. Oamenii nu se pornesc la revolu ie doar pentru c sunt depriva i de drepturile materiale, dup cum nu se urc pe baricade pentru simplul fapt c a a le dicteaz con tiin a. Marxi tii au mers pe ideea depriv rii, liberalii au pariat pe indi-vidul cu interese, în timp ce weberienii, pe omul cu idei sau cu ini iativ . Ilustr m raportul dintre structur i agen ie prin compararea modelului industrial, unde revendic rile materiale sunt preponderente, cu cel postindustrial, unde dominante sunt revendic rile postmateriale.

În ce prive te procesele de globalizare, capitolul surprinde un proces aparent banal, dar cu consecin e importante: erodarea autorit ii tradi ionale (statul na ional) i transferul protestu-lui c tre autorit i transna ionale. O organizare social , dictat de competi ia economic glo-bal , care reduce rolul statului bun st rii i manifest nep sare, chiar cinism fa de cei slabi, considera i individual sau în grupuri (minorit i sociale), este un stat ce reneag înse i princi-piile modernit ii – solidaritate social , integrare cultural , egalitate politic , nediscriminare economic .1 Astfel, dup ce mai întâi business-ul s-a globalizat, societ ile civile se desolidari-zeaz i ele de statul na ional. Victim a unui surmenaj, categorie din care în trecut se recrutau simbolurile culturale i eroii na ionali, intelectualitatea umanist se înstr ineaz de comunit -ile culturale locale. F r business i f r societ i civile, statul tradi ional mai exist doar prin

birocra iile sale. Restul este privat i global. Acesta pare a fi mecanismul de declan are al mi -c rilor occupy sau indignados. Cet enii protesteaz fa de FMI i de neputin , corup ie i deturnare a propriului stat. Ilustr m aceste tendin e în finalul capitolului. În capitolul dedicat studilor de caz, Prim vara Arab este prezentat ca o mi care occupy specific lumii musulmane.

În Capitolul 2 angaj m o prezentare relativ exhaustiv a organiz rii mi c rilor sociale. Pare relativ paradoxal cum anume structuri sociale tranzitorii i efemere sunt capabile de

1 Rucht, D., „Social Movements Challenging Neo-Liberal Globalization“, studiu prezentat Comisiei Europene la workshopul Global Trade and globalising society, Bruxelles, decembrie 2000.

IONEL N ICU SAVA

10

performan e atât de grandioase precum revolu iile. Mi c rile nu sunt (întotdeauna) organi-za ii, dar sunt o for organizat redutabil . Mi carea feminist probabil c este un bun exemplu. Ce anume asigur putere celor lipsi i de putere? Care este rolul organiz rii i al leadershipului? Cât de mult conteaz num rul? Tocqueville este primul care a sesizat rolul asocierii pentru cei mul i i slabi (the power of the powerless). Succesul mi c rii pentru drepturi civile din SUA este o confirmare a ideilor sale. Afro-americanii în anii 1960 i sud-africanii în anii 1980 au demonstrat efectele curative i regenerative ale mi c rilor sociale. Puterea popula iei de culoare a fost asigurat de re elele sociale, respectiv re eaua bisericilor neopro-testante ale popula iei afro-americane i re elele de activi ti albi ai Partidului Democrat, care s-au raliat mi c rii pentru drepturi civile.

Subliniem astfel rolul structurilor sociale informale numite re ele sociale în organizarea ac iunilor colective. Privite prin prisma rela iilor informale dintr-o societate, „mi c rile sociale sunt scufundate în re elele sociale ale vie ii de zi cu zi. Înl untrul acestor laboratoare invizibile, mi c rile pun la îndoial i contest codurile vie ii cotidiene. Aceste re ele con-spirate devin vizibile de fiecare dat când se confrunt actorii colectivi sau intr în conflict cu via a public “.1 Devoalarea re elelor, formalizarea a ceea ce era doar informal i expunerea în public a ceea ce era personal i confiden ial sunt opera iuni de omologare i organizare a ac iunilor colective. Conspira ia devine public i organizat .

Mai departe în capitolul 2 decup m ceea ce se nume te sector al mi c rilor sociale, com-pus din toate organiza iile ce formeaz o industrie (domeniu). Sunt oferite defini ii detaliate a tipului de organizare (birocratic i colectiv), ale termenilor de operare în sociologia mi c -rilor sociale (organiza ie, industrie, sector) i referin ele bibliografice necesare. Principala caracteristic a sectorului este competi ia pentru resurse. Accesul la finan are i expertiz , cooperarea i conflictul în „societatea civil “, federalizarea, fac ionalismul i disiden ele sunt prezentate prin prisma resurselor identificate sub forma oamenilor, timpului i banilor. Competi ia pentru resurse este uneori mai intens decât ac iunea colectiv propriu-zis .

În ceea ce prive te leadershipul, subliniem c mi c rile sociale pot fi considerate un incu-bator de lideri. Mi c rile produc lideri pe toate palierele ac iunii colective. Rolul liderilor este important în cel pu in trei etape: elaborarea nara iunii, definirea strategiei i angajarea ac iunii. Specifice leadershipului actual sunt reducerea aprehensiunii pentru conduc torul carismatic i preferin a pentru liderul anonim. De aici i personajul colectiv numit Anonymus, întâlnit în mai toate protestele de strad din ultimii ani.

În partea final a capitolului 2 evalu m modul în care structuri existente, stabile i pre-dictibile numite i organiza ii, împrumut din caracteristicile ac iunii colective specifice mi c rilor sociale i se transform în agen i de schimbare social . Acredit m astfel ideea c structura social tradi ional (statul i corpora ia industrial ) este „mi cat “ de structurile

1 Klandermans, Bert, The Social Construction of Protest and Multiorganizational Fields, Universitatea

din Amsterdam, 2010, p. 7.

SOCIOLOGIA MIÆCÃR I LOR SOC IALE

11

alternative (organiza iile interna ionale i companiile multina ionale). Sociologii numesc acest proces convergen între organiza ii i mi c ri.

Capitolul 3 descrie procesele de framing, adic produc ia de sensuri sociale colective, elaborarea ideologiei i definirea strategiei. Ideologia este o nara iune despre cât de nedreapt este lumea actual , care sunt solu iile pentru îndreptarea ei i cât de bine va fi dup aplicarea lor. Capitolul trateaz extensiv importan a reprezent rilor culturale, anume modalitatea prin care agenda social este transferat în câmpul reprezent rilor culturale i este definit ca obiectiv al ac iunii colective. Nevoia de ac iune colectiv nu se profileaz dac nu exist o percep ie, o emo ie, o atitudine în leg tur cu acest lucru. Emo ie colectiv înseamn iminen a ac iunii. Este apoi evaluat procesul prin intermediul c ruia valorile, interesele i ideile sunt transferate în ac iunea de grup. Nu orice chemare sau ideologie devine program de ac iune. Aici intervin identit ile i simbolurile, emo iile i mai ales re elele. În procesul de framing se genereaz identitate colectiv . Ilustr m rolul emo iilor i al tr irilor în formarea identit ilor colective. Construc ia unei noi identit i este un protest în sine. Produc ia de sensuri (meaningmaking) i identit i prin tehnica framingului este detaliat în prezenta lu-crare i prezentat ca func ie specific asociat mi c rilor sociale. Produc ia simbolic este îns o func ie a re elelor sociale, descrise de noi ca infrastructura de socializare primar în care i prin intermediul c rora se amorseaz noile sensuri i în elesuri sociale.

În a doua sec iune a capitolului identific m indivizii dispu i la ac iune colectiv . Popula ia relevant pentru mi c rile sociale este cea cu biografie disponibil , ale c rei leg turi de fami-lie sunt slabe, iar cele profesionale i familiale noi sunt incipiente. Aceasta este popula ia tân r , demografic plasat între vârsta de 16 i 35 de ani. Oamenii sunt disponibili pentru eroism cel mult 10-15 ani din via a lor. O mi care social este deci juvenil în primul rând prin vârsta participan ilor i, sociologic vorbind, cu cât este mai apropiat vârsta medie a participan ilor de pragul demografic juvenil, cu atât sunt mai dinamice i pline de vitalitate ac iunile sale colective. Mi c rile studen e ti sunt un exemplu.

A treia parte a capitolului trateaz rolul re elelor de socializare i al media în ac iunile colec-tive. Internetul asigur o comunicare intermediat de computer, care completeaz , dar nu supli-ne te comunicarea direct , fa în fa . Subliniem importan a contactului direct prin intermediul re elelor sociale care asigur produc ia de emo ie i tr ire colectiv pe care nu o poate genera nicio re ea de socializare de tip Facebook sau Twitter. Evalu m astfel i dimensiunea unei re ele sociale. Aceasta nu poate dep i 150 de indivizi. Peste aceast dimensiune apar disiden ele.

inta mi c rilor sociale este galeria, numit public, audien sau consumator (reader). În mod obi nuit, publicul dezagreeaz conflictul social. Cel mult prive te de pe margine sau de la balcon. Motiv pentru care Watch the crowd! a devenit un indicator sau „termometru“ de control al atitudinii publicului fa de o mi care social . Media particip astfel la construc ia i difuziunea ac iunilor colective. Influen a media se m soar prin num rul celor coborâ i

de la balcoane i urca i pe baricade.

IONEL N ICU SAVA

12

În Capitolul 4 prezent m etapele ac iunii de grup. De la „ridicarea“ împotriva nedrept -ilor, activarea re elelor, mobilizarea aderen ilor, angajarea repertoriului, exprimarea pro-

testului i negociere pân la finalizarea ac iunilor colective. Prima parte se ocup cu definirea protestului ca ac iune colectiv . Protestul este componenta cea mai important a unei mi c ri. În raport cu protestul am identificat dou experien e sociale europene: britanic , orientat c tre anticiparea contest rii prin intermediul reformelor, i francez , de angajare a schimb -rii ca urmare a protestelor. De aceea se spune c Fran a a dat lec ii despre revolu ie, iar Marea Britanie despre democra ie.

Pe fond, chestiunea este dac schimbarea se produce prin politica consensual , numit i democra ie, în care ac iunile colective se deruleaz f r confruntare i constau în alegeri, consultare, negociere, legiferare, decizie, reform , administrare i altele generic numite gu-vernare. Aceasta este produc ia i reproduc ia vie ii sociale. Cea mai mare parte a acesteia este rutin . Mi c rile sociale sunt orice altceva numai rutin nu. Regula este „spargerea ghe ii“ sau „ruperea pisicii“, cum se spune. Dovad c exist ac iuni colective cu caracter extraordinar care se deruleaz în afara i cel mai adesea în opozi ie cu sistemul institu ional. Acestea sunt grevele, revoltele, revolu iile, conspira iile, loviturile de stat, mi c rile etnona-ionale, cele religioase i conflictele civile asociate.

De aceea, spre deosebire de politica de rutin , în acest capitol subliniem c politica de con-testare este ac iune colectiv extraordinar ce presupune „interac iunea episodic , public i colectiv între autorii revendic rilor i obiectul acestora atunci când: a) cel pu in un guven este reclamant, obiect al revendic rilor sau parte a revendic rii i când b) revendic rile, în cazul în care sunt satisf cute, afecteaz interesele a cel pu in unuia dintre solicitan i“.1 Simplu spus, dac politica de rutin e ueaz în parlament, atunci politica se va face cu mul imea din strad .

În a doua parte a capitolului ne ocup m de resursele mi c rilor sociale i de tehnicile de mobilizare a acestora. Pentru a ilustra cazul, am invocat, prin exagerare, situa ia din vremea lui Irod, când s-a decis pruncuciderea unei întregi genera ii pentru a preveni venirea pe lume a celui trimis sau destinat. Numai c ceea ce era scris s se întâmple s-a întâmplat: un singur om a mobilizat i, în cele din urm , a schimbat o lume întreag . P strând propor iile, în lumea de ast zi, cel mai adesea, mobilizarea cade în sarcina unui mic num r de indivizi care trebuie s activeze un num r mare de oameni cu disponibilitate de implicare redus i motiva ie slab . Aceasta este sarcina mobiliz rii. Comunit ile umane sunt, sub acest aspect, conservatoare. Mi c rile sunt de aceea obligate s porneasc din „spatele“ mul imilor i s le aduc în prim-pla-nul vie ii sociale cu a tept rile i dorin ele lor cu tot (s opera ionalizeze a tept rile în obiec-tive), mul imi (fie ele grupuri, minorit i sau na iuni întregi) pe care trebuie s le înf i eze ca respectabile, unitare i reprezentate de un mare num r de indivizi determina i s le sus in . Aceasta este sarcina ingrat a unui mic num r de indivizi – activi tii mi c rilor sociale.

1 McAdam, D., Tarrow, S., Tilly, C., Dynamics of Contention, Cambridge University Press, edi ia 2004, p. 5.

SOCIOLOGIA MIÆCÃR I LOR SOC IALE

13

Tehnicile lor de mobilizare sunt vitale pentru succesul mi c rilor sociale. Probabil de aceea se i spune „Mul i chema i, pu ini ale i!“.

Al turi de activi ti, resursele mi c rilor, din care se disting banii, fac de multe ori dife-ren a. Cel mai important rol îl au dona iile sau sponsoriz rile financiare. Piramida dona iilor este numit i schema 80-20 sau Principiul lui Pareto. Grupul donatorilor consecven i, cu dona ii repetate, asigur cca 20 la sut din resursele financiare. De la donatorii ocazionali se colecteaz în jur de 10 la sut , în timp ce marii donatori asigur de fapt cca 70 la sut , adic grosul resurselor financiare pentru o mi care social . Este o realitate care limiteaz de multe ori foarte strict op iunile la care pot recurge activi tii mi c rilor sociale: colectare de sume mici de la un num r mare de aderen i sau dona ii mari de la câteva persoane. Cele mai multe mi c ri combin cele dou metode de finan are.

În sec iunile finale ale capitolului patru descriem stagiile (emergen , unificare, organizare, ac iune, declin) i repertoriul de ac iuni la care recurg mi c rile sociale: peti ia, demonstra ia, mar ul, greva, blocarea comunica iilor, ocuparea locurilor publice. Prin interpretarea reper-toriului, mi c rile afi eaz de fapt patru lucruri esen iale: suntem un grup onorabil (worthi-

ness), unitar (unified), numeros (numerous) i angajat sau determinat (committed). Simplu spus, episoadele de ac iune colectiv , numite i campanii, ne anun cât de respectabil (avem

valoare!), unit (to i pentru unul!), numeroas (suntem f r num r!) i dedicat (suntem buni!) este o mi care social (în englez cu prescurtarea WUNC).1 Prin tot ceea ce fac, mi c rile sunt o interpretare a repertoriului: respect, unitate, num r, determinare (RUND în limba român ). Repertoriul sau RUND trebuie s fie tare, cool sau marf , adic s emane prospe-ime, atractivitate i vitalitate social .

În Capitolul 5 ne ocup m de aspectele politice ale ac iunilor colective generate de mi c -rile sociale. Mi c rile sunt tratate ca actori politici neconven ionali, ca challengeri sau outsi-deri. Ra iunea apari iei mi c rilor ine de altfel de un neajuns, un deficit sau disfunc ie a sistemului politic conven ional. Aceast direc ie de cercetare a fost ini iat în anii 1980 sub numele de political process theory.

Din punct de vedere formal, rolul politic al mi c rilor este secundar: nu candideaz în alegeri, nu voteaz în parlament, nu au oameni în guvern sau administra ie. Informal îns , mi c rile sociale pot decide ce candidat câ tig alegerile, care partid va ob ine majoritatea în parlament i care lider politic va forma guvernul. De aceea observ m în siajul partidelor mari organiza ii civice i mi c ri sociale puternice. Este de pild cazul partidelor social-democrate care se bucur de sprijinul mi c rii sindicale sau al partidelor populare care beneficiaz de sprijinul organiza iilor cre tin-democrate.

1 Tipologia îi apar ine lui C. Tilly i este cunoscut sub prescurtarea de WUNC (worthy, unified,

numerous, committed), identificat de literatura de specialitate în lucrarea din 1978, From Mobilization

to Revolution.

IONEL N ICU SAVA

14

Cum anume se produce aceast influen politic ? Mai întâi mi c rile î i asum rolul de instan e publice de sesizare: când apare o „chestiune“, mi c rile sunt instan e de reac ie. Activi tii ini iaz un discurs de sesizare, de mobilizare a publicului pe baza unei nara iuni despre „cum st treaba“ i ce ar trebui schimbat. Discursul de sesizare este o chemare la insurgen . Al doilea pas îl constituie accesarea structurii de oportunit i politice. Ideea este de origine liberal . Prin intermediul asocierii, cet enii creeaz „for “ sau contrapondere la sistemul politic care tinde s devin , în esen a sa, oligarhic (Tocqueville, 1840). Influen a asocierii este indirect , pentru c afecteaz puterea relativ în cadrul structurii politice sau ceea ce se nume te aliniere politic (political alignment). Opus modelului liberal, cel marxist recomand angajarea insurgen ei i deci denun area sistemului politic ca fiind corupt i compromis. Accesarea structurii de oportunit i se poate face, a adar, prin negociere sau prin for . Accesarea oportunit ilor presupune c o parte a elitei „tr deaz “ i trece de partea insurgen ilor. Al treilea pas este accesul la structurile de mobilizare. O infrastructur constituit din re elele sociale i acoli ii lor (organiza ii parohiale, cluburi, asocia ii de cartier, galerii sportive etc.) se disponibilizeaz pentru mobilizarea unui num r cât mai mare de aderen i, pentru influen area unui num r cât mai ridicat de neutri i neutralizarea a cât mai multor opozan i. Al patrulea pas îl reprezint „revolu ia“ social în sine, adic schimbarea prin mi care: accesarea pozi iilor administrative, ini ierea proceselor legislative, reorganizarea institu iilor etc.

În ceea ce prive te rela ia dintre mi c ri sociale i democratizare, subliniem ideea covari-a iei: când exist mi care, ansele democra iei cresc, dar nu în mod obligatoriu. Exist mi c ri sociale care se transform în pericole la adresa institu iilor democratice. Mi c rile fundamen-taliste sunt un exemplu.

Capitolul 5 face, de asemenea, diferen ierea între mi c ri sociale i partide politice, grupuri de lobby i grupuri de interese. În raport cu mi c rile, lobby-ul este prezentat ca un grup de interese private organizate. Tehnicile de influen are sunt expertiza, negocierea, finan area, presiunea, cooptarea, persuasiunea, comisionul, antajul, mita .a. Grupurile de interese re-curg foarte rar sau deloc la ac iuni de protest. Le lipsesc structurile de mobilizare, adic ac-cesul la re elele sociale sau la structurile de încredere social .

Una dintre sec iuni se ocup de politica de represiune a mi c rilor sociale. Controlul social sau represiunea poate fi teoretic definit ca orice ac iune prin care sunt crescute cos-turile ac iunii colective a unui grup de militan i. Dup unii autori, represiunea este „orice ac iune derulat de autorit i pentru a afecta mobilizarea, a h r ui sau intimida activi tii, a diviza organiza iile, la care se adaug agresiunile fizice, arestul, întemni area i/sau asasinarea participan ilor la mi c ri“.1 Sesiz m formele „soft“ de represiune, angajate de obicei de actori nonstatali. Mi carea feminist s-a confruntat cu forme soft de represiune, cele mai frecvente

1 Stockdill, Brett C, „Multiple Oppressions and their influence on Collective Actions“, Universitatea de Nord-Vest, Evanston, SUA, 1996.

SOCIOLOGIA MIÆCÃR I LOR SOC IALE

15

fiind ac iunile de ridiculizare, stigmatizare i reducere la t cere. Oferim îns i o tipologie a represiunii unde sunt listate formele „hard“ – intimidarea, r pirea, antajul i asasinatul.

În sfâr it, dar nu în cele din urm , în ultimele sec iuni ale capitolului cinci prezent m caracteristicile insurgen ei sociale (specifice societ ilor confruntate cu conflicte civile) i detaliem tr s turile unui ideal-tip sociologic numit movement society, adic societatea guver-nat de mi c ri sociale. Este un ideal tip pentru c , prin exagerare, se imagineaz o societate instabil aflat la limita conflictului civil între grupuri i mi c ri ce î i disput tipul social. Este cazul Bosniei-Her egovina, al Siriei, Libiei, Afganistanului i Irakului ast zi.

Capitolul 6 este dedicat teoriei i metodei de cercetare a mi c rilor sociale. Sunt prezentate succint principalele teorii ale ac iunii colective i colile care le-au ilustrat. Teoria societ ii

de mas , lansat în anii 1960, avanseaz urm toarea ipotez : dac avem o societate cu un num r ridicat de cet eni aliena i, care au o influen ridicat asupra elitelor i care, la rândul lor, sunt excesiv influen ate de lideri, atunci respectiva societate are poten ialul de a deveni o societate de mas ; o astfel de societate genereaz mi c ri de mas ; mi c rile de mas sunt nedemocratice i încearc s transforme societ ile de o manier totalitar , ceea ce conduce la restrângerea drepturilor i libert ilor. Mi c rile fasciste interbelice intr în aceast cate-gorie. Teoria depriv rii relative s-a n scut în contextul mi c rilor din „lungul deceniu 1960“ i argumenteaz c oricare societate prezint condi ii care genereaz deprivare. Dac exist

un num r suficient de indivizi ce resimt o deprivare, atunci sunt create condi iile pentru apari ia unei mi c ri sociale. A urmat teoria comportamentului colectiv, inspirat de autori precum Gustave le Bon, care a apelat la explica ii social-psihologice. Mi c rile ar fi mul imi mânate de instincte (mul imea-hoard ), în interiorul c rora indivizii pierd orice urm de ra iune. Pe fondul avansului teoriilor manageriale, în anii 1970-1980 este avansat teoria

mobiliz rii resurselor (nu este nimic deviant în manifestarea mi c rilor; acestea sunt ac iuni colective organizate, normale i chiar ra ionale în orice societate în care cet enii se bucur de minime drepturi; o mi care apare atunci când se realizeaz un cumul de resurse umane, ideologice i financiare). A urmat modelul procesului politic care a trecut accentul de la resurse la oportunit i: mi c rile se formeaz atunci când în structura de oportunit i politice se produce o bre .

În paralel, sociologii europeni dezvolt la începutul anilor 1980 teoria noilor mi c ri so-

ciale care asimileaz ac iunile colective cu un nou tip social – societatea postindustrial . Revendic rile postmateriale iau locul celor sindicale, iar conflictul de clas se mut din sfera material în cea cultural . În plin perioad de afirmare a teoriei procesului politic i a noilor mi c ri sociale este formulat o critic direct la adresa acestora. Procesul politic i NMS l sau ini iativei umane pu ine anse de afirmare i neglijau factorii nemateriali ai mobiliz rii, cum ar fi cultura i emo iile. Deficien ele constatate au fost par ial remediate de constructi-

vismul social, o nou direc ie de cercetare în tiin ele sociale, ini iat la începutul anilor 1990, care a pus accentul pe identit ile grupurilor protestatare.

IONEL N ICU SAVA

Ca principiu general, teoriile pot orienta interesul cercet rii c tre un element sau altul al modelului explicativ. De exemplu, teoria oportunit ilor va sublinia condi iile favorabile ale ac iuni colective i, eventual, va supralicita în ce prive te structurile de mobilizare i construc-ia cadrelor de ac iune colectiv . Perspectiva culturalist va accentua procesul de framing, de

con tientizare colectiv a unei situa ii ce necesit ac iune colectiv . În egal m sur , ne putem a tepta ca teoriile structuraliste s insiste asupra schimb rii sociale, adic a parametrilor so-cioeconomici i institu ionali, pentru a furniza ra iunile emergen ei ac iunilor colective. S r cia, criza, corup ia, deprivarea sunt în mod obi nuit invocate pentru a ilustra mobilizarea re elelor sociale pentru procesul de contestare i schimbare social . În sfâr it, tandemuri teo-retice, precum structuralism îmbinat cu framing, ar putea supralicita influen a mijloacelor de comunicare i formarea repertoriilor de contestare pentru a ne avertiza în leg tur cu iminen a ac iunilor colective. Internetul s-a transformat într-un instrument eficient de difuziune a protestului i mobilizare a participan ilor i rolul s u este evaluat în aceast carte.

Capitolul ase face o prezentare succint i a metodelor de cercetare, insistând, printre altele pe conceptele de mecanism, proces i episoade. La începutul anilor 2000 a fost propus o agend de cercetare în care accentul s fie transferat c tre mi carea din cadrul mi c rilor sociale (power

in movement), adic pe dinamismul transform rii, pe interac iunea actorilor i a efectelor so-ciale degajate, în speran a c acestea furnizeaz o imagine mult mai apropiat de realitate.

În sfâr it, dar nu în cele din urm , o selec ie de studiu de caz este oferit de Capitolul 7 al lucr rii. Sunt selectate mi carea pentru drepturi civile din SUA, mi c rile studen e ti din Europa i mi carea feminist din ambele. Urmeaz câteva sec iuni dedicate mi c rilor cu substrat popu-

lar din America Latin a c ror miz a fost dezvoltarea. Este detaliat cazul Braziliei, care s-a fo-losit de mi c rile sociale pentru a revigora sistemul politic i a relansa guvernarea. În partea final sunt prezentate mi c rile generate de procesul de globalizare, începând cu mi carea zapatist din Mexic i terminând cu mi c rile occupy, indignados i Prim vara Arab . Sunt de asemenea in-cluse câteva date din profilul mi c rii pentru Justi ie Global i al mi c rii ecologiste Greenpeace.

Sper ca Sociologia mi c rilor sociale s suplineasc lipsa de informa ie academic pe tema mi c rilor sociale în România i s schimbe o parte din stereotipiile mai mult sau mai pu in recente. Mi c rile sociale sunt benefice oric rei societ i, cu atât mai mult celor marcate de inegalit i, deficit democratic i întârziere a dezvolt rii.

Mul umesc prestigioasei Edituri Nemira – domnului Valentin Nicolau i doamnei Dana Ionescu – pentru oportunitatea de a publica aceast lucrare. Gratitudinea mea redactorilor i tehnoredactorilor care au f cut posibil organizarea a a de precis a unui material atât de variat.