Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l cPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.

Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei reforme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi conflict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta fata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de orice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parlamentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudine ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecintelor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata responsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a Romniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui Iohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor contributii decisive.

Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul actual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate democratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligatia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanent dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor societatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale unor gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Compromisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a functiona n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie. Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile statutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.

Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autonomie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a sistemului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste nicaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelua multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea aparatului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea ntmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezentare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n spec

ial de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.

Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei reforme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi conflict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta fata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de orice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parlamentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudine ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecintelor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata responsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a Romniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui Iohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor contributii decisive.

Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul actual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate democratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligatia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanent dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor societatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale unor gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Compromisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a functiona n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie. Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile statutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.

Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autonomie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a sistemului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste nicaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelua multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea aparatului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea ntmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezentare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.

Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solu

tii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.

Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei reforme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi conflict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta fata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de orice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parlamentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudine ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecintelor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata responsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a Romniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui Iohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor contributii decisive.

Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul actual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate democratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligatia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanent dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor societatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale unor gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Compromisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a functiona n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie. Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile statutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.

Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autonomie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a sistemului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste nicaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelua multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea aparatului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea ntmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezentare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.

Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o strani

e figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.

Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei reforme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi conflict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta fata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de orice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parlamentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudine ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecintelor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata responsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a Romniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui Iohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor contributii decisive.

Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul actual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate democratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligatia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanent dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor societatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale unor gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Compromisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a functiona n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie. Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile statutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.

Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autonomie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a sistemului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste nicaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelua multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea aparatului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea ntmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezentare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.

Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune

re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.

Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei reforme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi conflict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta fata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de orice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parlamentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudine ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecintelor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata responsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a Romniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui Iohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor contributii decisive.

Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul actual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate democratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligatia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanent dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor societatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale unor gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Compromisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a functiona n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie. Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile statutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.

Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autonomie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a sistemului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste nicaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelua multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea aparatului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea ntmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezentare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.

Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de in

terventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.

Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei reforme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi conflict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta fata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de orice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parlamentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudine ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecintelor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata responsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a Romniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui Iohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor contributii decisive.

Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul actual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate democratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligatia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanent dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor societatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale unor gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Compromisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a functiona n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie. Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile statutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.

Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autonomie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a sistemului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste nicaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelua multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea aparatului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea ntmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezentare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.

Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n c

are mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.

Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei reforme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi conflict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta fata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de orice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parlamentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudine ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecintelor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata responsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a Romniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui Iohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor contributii decisive.

Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul actual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate democratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligatia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanent dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor societatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale unor gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Compromisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a functiona n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie. Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile statutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.

Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autonomie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a sistemului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste nicaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelua multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea aparatului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea ntmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezentare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.

Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei reforme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi conflict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta fata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de orice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parlamentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudine ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecintelor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata responsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a Romniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui Iohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor contributii decisive.

Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul actual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate democratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligatia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanent dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor societatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale unor gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Compromisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a functiona n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie. Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile statutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.

Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autonomie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a sistemului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste nicaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelua multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea apa

ratului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea ntmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezentare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.

Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.

Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei reforme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi conflict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta fata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de orice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parlamentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudine ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecintelor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata responsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a Romniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui Iohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor contributii decisive.

Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul actual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate democratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligatia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanent dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor societatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale unor gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Compromisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a functiona n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie. Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile statutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.

Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autonomie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a sistemului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste nicaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelua multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea aparatului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea ntmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezen

tare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.

Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.

Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei reforme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi conflict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta fata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de orice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parlamentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudine ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecintelor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata responsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a Romniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui Iohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor contributii decisive.

Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul actual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate democratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligatia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanent dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor societatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale unor gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Compromisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a functiona n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie. Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile statutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.

Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autonomie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a sistemului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste nicaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelua multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea aparatului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea n

tmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezentare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.

Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.

Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei reforme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi conflict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta fata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de orice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parlamentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudine ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecintelor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata responsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a Romniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui Iohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor contributii decisive.

Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul actual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate democratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligatia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanent dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor societatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale unor gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Compromisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a functiona n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie. Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile statutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.

Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autonomie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a sistemului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste nicaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu

a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea aparatului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea ntmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezentare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.

Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.

Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei reforme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi conflict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta fata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de orice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parlamentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudine ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecintelor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata responsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a Romniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui Iohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor contributii decisive.

Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul actual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate democratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligatia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanent dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor societatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale unor gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Compromisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a functiona n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie. Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile statutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.

Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autonomie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a sistemului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste nicaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelu

a multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea aparatului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea ntmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezentare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.

Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.

Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.

Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei reforme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi conflict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta fata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de orice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parlamentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudine ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecintelor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata responsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a R

omniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui Iohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor contributii decisive.

Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul actual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate democratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligatia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanent dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor societatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale unor gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Compromisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a functiona n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie. Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile statutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.

Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autonomie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a sistemului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste nicaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelua multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea aparatului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea ntmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezentare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.

Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei reforme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi conflict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta fata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de orice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parlamentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudine ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecintelor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata responsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a Romniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui Iohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor contributii decisive.

Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o

legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul actual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate democratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligatia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanent dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor societatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale unor gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Compromisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a functiona n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie. Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile statutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.

Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autonomie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a sistemului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste nicaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelua multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea aparatului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea ntmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezentare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.

Modalitatea prin care viitPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.

Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei reforme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi conflict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta fata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de orice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parlamentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudine ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecintelor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata responsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a Romniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui Iohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor contributii decisive.

Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul actual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate dem

ocratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligatia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanent dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor societatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale unor gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Compromisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a functiona n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie. Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile statutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.

Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autonomie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a sistemului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste nicaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelua multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea aparatului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea ntmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezentare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.

Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.

Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei reforme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi conflict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta fata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de orice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parlamentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudine ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecintelor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata responsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a Romniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui Iohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor contributii decisive.

Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul act

ual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate democratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligatia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanent dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor societatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale unor gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Compromisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a functiona n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie. Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile statutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.

Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autonomie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a sistemului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste nicaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelua multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea aparatului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea ntmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezentare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.

Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guvePrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.

Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei reforme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi conflict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta fata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de orice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parlamentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudine ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecintelor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata responsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a Romniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui Iohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor contributii decisive.

Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul actual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate democratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligatia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanent dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor societatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale unor gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Compromisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a functiona n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie. Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile statutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.

Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autonomie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a sistemului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste nicaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelua multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea aparatului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea ntmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezentare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.

Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinuPrin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.

Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei reforme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi conflict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta fata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de orice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parlamentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudine ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecintelor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata responsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a Romniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui Iohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor contributii decisive.

Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul actual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate democratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligatia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanent dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor societatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale unor gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Compromisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a functiona n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie. Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile statutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.

Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autonomie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a sistemului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste nicaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelua multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea aparatului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea ntmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezentare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n loc de integrarea acesteia n evaluari si strategii, avem un abuz generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.

Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.t. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.rnamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.le sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.orul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic pare a nu avea alte criterii.strategii, avem un abuz generalizat drept criteriu unanim recunoscut valabil. Agresivitatea clasei politice n raport cu societatea arata insuficienta ei pe toate planurile, neligitimitatea.

Modalitatea prin care viitorul prim-ministru si face intrarea n scena arata o mult prea posibila accentuare a crizei, oricte calitati ar avea cel sustinut. Urmare acestui fapt, executivul se va angaja n aceleasi erori. Desi interesele sunt diferite, efectul va fi acelasi, startul este de lovitura data democratiei. Artizanii noii formule guvernamentale reprezinta doar propriile interese, n conditiile n care mediul politic Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propune

re. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificativa masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.

Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei reforme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi conflict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta fata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de orice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parlamentarilor, pe care acestia si le-au acordat, n situatii n care supunerea la vot a unor cazuri nu are justificare. Ceea ce permite legea imunitatii cu certitudine ncalca drepturile constitutionale, coruptia ca fenomen aflndu-se n afara consecintelor. Omul politic, indiferent cum se numeste, poarta sub umbrela sa toata responsabilitatea pentru dezastrul legislativ, cu buna stiinta. Situatia interna a Romniei a devenit mult prea complicata, de neacceptat, iar venirea presedintelui Iohannis n fruntea Romniei este, deocamdata, fara niciun rezultat demn de a fi luat n serios. Recuzita este cam tot ce se remarca pe scena unde este vremea unor contributii decisive.

Schemele totalitarismului, cu metehnele aferente, pot fi nlaturate numai printr-o legislatie din care sa fie ndepartat bruiajul care a facut posibil dezastrul actual. Nu mai este o noutate ca, n linii mari, Romnia nu si-a gasit o identitate democratica, functionnd cu tenacitate n absurditatea securisto-comunista. Era obligatia clasei politice sa opereze schimbarea legislativa, iar societatea trebuia sa ceara nentrerupt conectarea la civilizatia europeana. Protestele au fost permanent dirijate, cnd nu au fost manifestatii de partid. Constituirea organismelor societatii civile ar fi trebuit sa apara pe cu totul alte principii dect cele ale unor gasti fara legatura cu democratia sau prin anexe ale grupurilor politice. Compromisul facut de ambele parti, societatea si clasa politrucilor, pare a functiona n continuare, constituit ntr-o adevarata strategie nationala. Nevoia unui partid n trena presedintelui tarii este un prim indiciu ca fantomele trecutului bntuie. Relationarea presedintelui cu Parlamentul ar trebui sa aiba loc pe alte criterii, avnd n vedere ca presedintele este ales prin vot popular. Toate institutiile statutar aflate n interesul presupus popular nu functioneaza, au o configuratie din care lipseste tocmai deschiderea spre adevarata lor menire.

Avem un presedinte cu responsabilitati vagi, un parlament consolidndu-si o autonomie suspecta, o administratie publica rudimentara, o justitie ca afacere a sistemului special creat conflictual. ntregul nostru compozit statal nu se regaseste nicaieri n Europa, si pe bazele acestuia nu se poate ntmpla nimic. Am fi putut prelua multe lucruri, asa cum altii, toti la rndul lor, au facut, spre mbunatatirea aparatului de stat si a treburilor publice. Nu sunt semne ca acest fapt s-ar putea ntmpla dect lacunar, si acestea pentru o consolidare a raului. Sistemul de reprezentare si conducere politica si administrativa nu poate fi separat de societate. n loc de integrarea acesteia n evaluari si Prin modalitatea desemnarii lui Dacian Ciolos n fruntea viitorului cabinet, actualul Parlament si arata lipsa de utilitate. Nu a fost n stare, prin macar unul dintre partidele care l compun, sa avanseze asumat aceasta propunere. Paralizata nu numai de interventiile DNA-ului, ci n special de coordonarea motorie deficitara care caracterizeaza imorala noastra clasa politica, institutia-cheie a Romniei a ajuns o stranie figuratie. Un Parlament care nu are solutii la crizele guvernamentale nu reprezinta dect un formalism n spiritul organizarii de tip totalitar. Figura prim-ministrului trebuie sa fie una dinamizanta pentru societate si administratie, acesta regasindu-se ntr-o semnificat

iva masura n asteptarile electoratului. Tehnocrat sau nu, guvernul are de rezolvat aceleasi probleme, care n Romnia sunt n numar impresionant.

Viitoarele mprumuri externe, adica unica posibilitate de sustinere a pretinsei reforme din ultimii ani, vor fi principala tema a noului cabinet. Prapastia dintre executivul n formare si Parlamentul aflat pe linie moarta contureaza acelasi conflict institutionalizat. Statul romn este aproape inexistent prin lipsa aplicarii reformelor a caror tergiversare a ajuns veritabila miza electorala. Toleranta fata de coruptie, ca fenomen greu de nlaturat, a lasat mediul politic lipsit de orice strategie n directia corecta. Au fost prea multe voturi pentru protectia parlament