Legământul de sânge

E.W. Kenyon

CuprinsCapitolul 1 Noul legământ în sângele Meu.............................................................................................5

Capitolul 2 Originea legământului de sânge...........................................................................................5

Motivele tăierii legământului..............................................................................................................5

Modul tăierii legământului.................................................................................................................6

Sfințenia legământului de sânge.........................................................................................................6

Capitolul 3 Legământul în Africa.............................................................................................................6

Blesteme și binecuvântări...................................................................................................................7

Aducerea aminte................................................................................................................................ 7

Capitolul 4 Iahve taie legământul cu Avraam.........................................................................................8

Tăiatul legământului...........................................................................................................................8

Câteva fapte ale legământului............................................................................................................8

Îndatoririle legământului....................................................................................................................9

Capitolul 5 Jertfa lui Avraam...................................................................................................................9

Dumnezeu, menținător al legământului...........................................................................................10

Capitolul 6 Legământul lui Avraam.......................................................................................................10

Capitolul 7 Israel, poporul legământului de sânge................................................................................11

Legea și preoția.................................................................................................................................11

Binecuvântările legământului...........................................................................................................12

Judecata............................................................................................................................................12

Capitolul 8 Noul legământ....................................................................................................................12

Isus este girantul...............................................................................................................................13

Capitolul 9 Compararea celor două legăminte.....................................................................................13

Slujitorul Locului Presfânt.................................................................................................................14

Capitolul 10 Studierea Epistolei către evrei..........................................................................................14

Noul intermediar.............................................................................................................................. 15

El a șters păcatul...............................................................................................................................15

Capitolul 11 Singura jertfă....................................................................................................................16

Capitolul 12 Slujirea de acum a lui Cristos............................................................................................16

Isus este Marele Preot al nostru.......................................................................................................16

Isus, Intermediarul............................................................................................................................17

Isus, Mijlocitorul............................................................................................................................... 18

Isus, Avocatul de apărare..................................................................................................................18

Isus, Chezașul....................................................................................................................................19

Capitolul 13 Trei cuvinte măreţe..........................................................................................................19

Ştergerea.......................................................................................................................................... 19

L e g ă m â n t u l d e s â n g e , K e n y o n | 3Iertarea păcatelor.............................................................................................................................19

Capitolul 14 Binecuvântarea împătrită.................................................................................................20

Ce este Evanghelia?..........................................................................................................................21

Ţelul acestei revelaţii........................................................................................................................22

Capitolul 15 Mântuirea vine de la Dumnezeu.......................................................................................22

Capitolul 16 Sub picioarele Lui..............................................................................................................23

Capitolul 17 ”În Numele meu”..............................................................................................................24

Folosirea numelui............................................................................................................................. 25

Folosirea numelui azi........................................................................................................................25

Capitolul 18 Ceea ce învață Cina Domnului..........................................................................................26

Necesitățile zilelor din urmă.............................................................................................................26

Poezie............................................................................................................................................... 27

Rugăciunea mântuirii........................................................................................................................27

4 | L e g ă m â n t u l d e s â n g e , K e n y o n

Recomandare

Acest studiu deschide un nou domeniu de cercetare pentru cei care sunt interesați de modul în care putem prelua plinătatea binecuvântărilor lui Dumnezeu, binecuvântări pe care El le-a destinat oamenilor. Cei care au avut șansa să asculte învățăturile lui Dr. Kenyon pe această temă, m-au rugat de mult timp, ca aceste învățături să fie și scrise.

În sfârșit, a sosit timpul să împlinim această dorință. Adevărul este că ceea ce se ascunde în evocarea noastră despre Cina Domnului, este de așa natură, încât inima noastră devine emoționată în fața posibilităților care se arată, și ne impulsionează și pe noi, să apucăm aceeași putere și să trăim aceleași biruințe și minuni, care au devenit elementele de bază ale vieții apostolilor.

Este imposibil de a exprima în cuvinte ceea ce va însemna legământul de sânge atunci când îl cunoaștem cu adevărat.

Tatăl meu, Dr. E. W. Kenyon, este autorul acestei cărți. În 1948, 19 martie, el s-a mutat acasă la Domnul, dar această lucrare pe care a început-o continuă să aducă binecuvântare miilor de oameni. Cu această ediție îi ridicăm un monument trainic. Această carte însă, nu se putea realiza fără donațiile de dragoste ale acelor credincioși pentru care slujirea tatălui meu a fost o binecuvântare și un ajutor.

Ruth A. Kenyon

L e g ă m â n t u l d e s â n g e , K e n y o n | 5

Capitolul 1 Noul legământ în sângele Meu

De-a lungul anilor am fost convins că există ceva în legătură cu Cina Domnului, un lucru neînțeles de mine. Ucenicii l-au ascultat pe Isus în liniște, când predestinând a spus: ”Căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulți spre iertarea păcatelor.” (Matei 26:28) Isus le-a spus să ia pâinea, care este trupul Lui și să bea vinul, despre care a declarat că este sângele Lui. Am remarcat că ucenicii nu l-au intrebat nimic pe Isus cu privire la cina, si astfel am inteles că ei știau la ce se gândea.

Însă eu nu am înțeles, și acest lucru m-a deranjat. Un timp îndelungat m-am întrebat ce bază are această predestinare. Cuvintele din Ioan 6:53 mi-au amplificat neînțelegerea: ”Adevărat, adevărat vă spun, că, dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și dacă nu beți sângele Lui, n-aveți viață în voi înșivă.” Ce a vrut El să spună cu acest lucru?

După aceea a trecut prin mâinile mele cartea lui Dr. H. Clay Trumbull, fostul editor al Sunday School Times, în care scriitorul arată că popoarele primitive practicau de mult legământul de sânge.

În această carte autorul dovedea că fiecare religie primitivă avea la bază legământul de sânge. Cu date provenite din întreaga lume, a dovedit că, în zilele noastre, în Africa, India, China, Borne și pe insulele maritime, se practică încă legăminte de sânge foarte asemănătoare cu cina Domnului.

Aceasta arată că legământul de sânge are origine divină, chiar dacă azi el e distorsionat în aceste locuri.

Stanley, în cartea sa despre descoperirea Africii, a ”tăiat” peste 50 de astfel de legăminte cu diverse triburi. Livingstone, de asemenea, atrage atenția asupra acestui fapt, precum și alți misionari și cercetători ai Africii. Putem înțelege mai mult studiind cuvântul ebraic tradus ca ”legământ”. Înțelesul acetuia este ”a tăia” –și se referă la o tăietură, în urma căreia curge sânge.

De fapt, peste tot unde Biblia folosește acest cuvânt, înțelesul este a tăia legământul. Avraam a tăiat legământ cu câțiva vecini de-ai lui înainte de a tăia legământ cu Iehova.

Capitolul 2 Originea legământului de sânge

Legământul de sânge, sau ceea ce noi numim ”Cina Domnului”, este o formă a legământului de la începuturile istoriei umane. Evident că a început în grădina Edenului. Este sigur că Dumnezeu a tăiat legământul, adică a încheiat cu Adam un legământ de la început. Cred acest lucru pentru că nu există, potrivit cunoștințelor mele, nicio populație primitivă, care până acum, să nu fi practicat un gen al legământului de sânge. Acest lucru arată că el provine de la Dumnezeu și că omul a folosit acest legământ în fiecare veac al istoriei.

Și în prezent, sute de triburi de pe teritoriul Africii, în zona Ecuatorului, taie legământul. Stanley a tăiat chiar de 50 de ori legământul cu diferite triburi. Livingstone, de asemenea, a tăiat legământul. Misionarii, de asemenea, au fost martorii unor cazuri de acest gen, dar nu i-au pătruns înțelesul. S-au gândit că este un ritual păgân și nu au priceput că legământul de sânge, practicat azi în Africa, ar putea deschide calea pentru fiecare trib spre Evanghelia Domnului Isus Cristos.

Dacă misionarii, cunoascători ai limbilor triburilor, le-ar explica semnificația cinei Domnului, această ințelegere le-ar deschide instantaneu ușa pentru Evanghelie.

Planul întregii mântuiri este centrat pe două legăminte. Să ne amintim: există Vechiul și Noul Testament. Un exemplu pentru legământul stravechi ar ilustra existența acestuia in fiecare popor.

Motivele tăierii legământuluiOamenii obișnuiesc să taie legământul între ei din 3 motive. Dacă un trib mai slab trăiește lângă un

trib mai puternic, există pericolul ca tribul mai slab să dispară, și astfel, cel slab se va strădui să taie legământul cu cel puternic, pentru a evita pieirea proprie.

6 | L e g ă m â n t u l d e s â n g e , K e n y o nDe asemenea, cand doi oameni de afaceri intră in parteneriat, ei taie legământul, asigurandu-se de

corectitudine reciproca.Un alt caz ar fi cel al dragostei. Cand doi oameni se iubesc cu o consacrare atât de mare, precum

David și Ionatan sau Damon și Puthias, ei de dragul dragostei taie legământul.

Modul tăierii legământuluiModul tăierii legământului, de fapt, este asemănător în întreaga lume, dar există anumite deosebiri

formale. În unele locuri s-a înjosit chiar la nivelul unui ritual distorsionat, aproape îngrozitor, dar chiar și în acest mod este vorba de același legământ de sânge.

Triburile băștinașe din Africa, Arabia, Siria și Balcani, practică de asemenea acest lucru: doi oameni vor să taie legământul, de aceea se întrunesc cu prietenii și cu un preot. Prima dată schimbă cadouri. Acest gest semnalizează faptul că la ivirea unei nevoi tot ceea ce dispune una dintre părți poate intra în proprietatea celeilalte părți.

După schimbul cadourilor, aduc o cupă de vin, preotul efectuează tăierea pe brațul unuia dintre oameni și sângele picură în vin. Efectuează tăierea și pe brațul celuilalt om și la fel, și sângele lui picură în aceeași cupă. Apoi amestecă vinul și astfel sângele celor doi se amestecă. După aceea se dă cupa unuia dintre ei, care bea din ea, apoi se dă și celuilalt, care bea băutura rămasă.

După ce l-au băut, iși ating încheietura mâinii, astfel incât sângele lor să se amestece, sau cu limba ating rana celuilalt. De acum înainte ei au devenit frați de sânge.

Sfințenia legământului de sângeDomnul Stanley nu a auzit ca vreodata un legământ de sânge din Africa să fie încălcat, oricât de mare

ar fi fost încercarea. Încălcarea legământului de sânge nu a fost identificată nici de către Dr. Livingstone.Oamenii din celelalte părți ale lumii relatează, de asemenea, că nu au mai auzit despre încălcarea

legăturii de sânge. Acesta este unicul legământ care este pe deplin sfânt la fiecare popor primitiv. Dacă cineva ar încălca acest legământ în Africa, propria mamă sau soție, sau o rudă apropiată i-ar dori moartea și l-ar da pe mâna răzbunătorului ca să-l inlăture. În Africa, omul care încalcă legământul nu poate rămâne în viață. Face blestemat chiar și pământul pe care umblă. Cei mai dușmăniți vrăjmași devin prieteni de încredere odată cu tăierea legăturii. Nu există om care ar abuza de legământ, sau care l-ar încălca.

Este sfânt, în așa măsură, încât și a treia și a patra generație îl onorează și îl respectă. Acesta este un legământ veșnic, un legământ care nu poate fi reziliat.

Capitolul 3 Legământul în Africa

Un exemplu de-al lui Stanley m-a ajutat să înțeleg importanța acestui legământ. Când a pornit în căutarea lui Livingstone, s-a intâlnit cu un trib, care trăia în zona Ecuatorului, un trib puternic și războinic. Stanley nu a fost în situația de a-l înfrunta.

Traducătorul lui l-a sfătuit să lege cu ei un legămât puternic. El l-a întrebat în ce constă acesta, răspunzându-i-se că trebuie să bea din sângele celuilalt.

Stanley era scârbit de astfel de ritualuri, însă, odată cu agravarea situației, tânărul maur l-a sfătuit din nou să taie legământul cu șeful tribului.

Stanley l-a întrebat ce folos ar avea un astfel de legământ pentru el și traducătorul i-a răspuns:La nevoie te poți folosi de tot ceea ce dispune acum șeful tribului.Acest lucru a fost pe placul lui Stanley și astfel a luat legătura cu acel trib. În urma negocierilor de

câteva zile au ajuns la încheierea legământului. Prima dată au făcut o întâlnire de conciliere, în urma căreia șeful tribului l-a întrebat pe Stanley despre motivele lui, despre punctul lui de vedere și dacă va fi în stare de a menține legământul.

L e g ă m â n t u l d e s â n g e , K e n y o n | 7Următorul pas a fost că au schimbat cadouri. Bătrânul șef de trib a declarat că are nevoie de capra

albă a domnului Stanley. Stanley avea sănătatea slăbită și capra însemna pentru el singura sursă de hrană. Astfel i s-a părut foarte greu să renunțe la animal, dar șeful tribului numai de ea avea nevoie.

De aceea, până la urmă Stanley a renunțat la capră, iar bătrânul șef de trib i-a dat în schimb sulița de 210 cm din aramă. Stanley a crezut că l-au păcălit. Mai târziu însă a văzut că această sulița i-a adus supunerea celorlalți.

În urma acestora șeful tribului a chemat un conducător al tribului, iar Stanley pe unul dintre oamenii lui. După aceea a venit preotul cu o cupă de vin, a făcut tăietură pe încheietura tânărului maur și sângele a picurat în vin. Preotul a făcut o tăietură asemănătoare și pe încheietura tânărului englez, și, de asemenea sângele lui a picurat în cupa de vin. Apoi au amestecat vinul și sângele celor doi s-a amestecat. Preotul i-a dat cupa englezului, care a băut din ea, apoi i-a dat bărbatului maur, care a băut restul. După aceea și-au atins încheieturile, una de cealaltă, ca sângele lor să se amestece. Cu acestea au devenit frați de sânge.

Cei doi bărbați au fost doar interlocutori, totuși ei au legat laolaltă pe Stanley și pe șeful tribului, precum și pe oamenii lui Stanley cu luptătorii șefului tribului, într-un legământ de frați de sânge, care nu se poate rezilia.

Apoi au pus pe rană praf de pușcă, pentru ca după vindecare să rămână un semn negru care va arăta că ei sunt aliați.

Pasul următor a fost ceremonia plantatului pomului: pomii au reprezentat viața lungă a părților legământului. După plantatul pomilor șeful tribului a pășit înainte și a strigat:

Haideți și faceți comerț cu Stanley, căci el este fratele nostru de sânge!Cu câteva ore mai înainte, oamenii lui Stanley încă trebuiau să păzească bumbăcăria și bunurile de

valoare ale lor. Acum însă, liniștiți, puteau să desfacă bagajele, puteau chiar să le lase în stradă – nimeni nu se atingea de ele.

S-a ajuns astfel la un moment in care ar fi primit pedeapsa cu moartea oricine ar fi încercat să fure de la Stanley, de la fratele lor de sânge. Bătrânul șef de trib, nici nu mai știa cum să facă pe placul fratelui nou găsit. Stanley incă nu a înțeles pe deplin sfințenia acestui legământ, și astfel el a continuat să se mire mulți ani de el.

Blesteme și binecuvântăriAm lăsat pe dinafară un moment foarte important al ceremoniei. În momentul in care cei doi tineri

au băut reciproc din sângele celuilalt, un preot a pășit înainte și a înșirat cele mai îngrozitoare blesteme, pe care Stanley le-a auzit vreodată. Aceste blesteme vor cădea peste el dacă va încălca legământul.

Apoi a urmat traducătorul lui Stanley și l-a blestemat pe bătrânul împărat in cazul în care încalcă legământul încheiat cu Stanley.

Să ne reamintim momentul în care Moise a împărțit pământul între diferitele triburi și a atras atenția asupra binecuvântărilor de pe muntele Garizim și blestemul de pe muntele Ebal.

În Deuteronom 11 și 27 găsim blestemele și binecuvântările Vechiului Testament.În fiecare an au citit blestemele de pe muntele blestemelor și binecuvântărilor de pe muntele

binecuvântărilor.

Aducerea aminteCeremonia plantatului pomilor au îndeplinit-o de fiecare dată când au fost într-o regiune unde

creșteau pomi. Acești pomi au fost denumiți ”pomii aducerii aminte”, ”pomii legământului”.În locurile în care nu creșteau pomi, au ridicat o colină de pietre, ori au ridicat un fel de monument,

să le reamintească atât lor cât și urmașilor lor că au devenit parte a unui legământ care nu poate fi încălcat.

Să ne amintim: Avraam a dat oi și vite lui Abimel pentru amintire. Pe măsură ce animalele s-au înmulțit și turma a crescut, el își reamintea continuu legământul pe care l-au tăiat. În momentul în care au sfințit legământul, tot de ceea ce dispunea pe această lume una dintre părțile legământului, putea fi la

8 | L e g ă m â n t u l d e s â n g e , K e n y o ndispoziția celeilalte, în caz de nevoie. Totuși un frate de sânge nu cere nimic de la celălalt doar în cazul în care acesta nu-și mai poate împlini nevoile.

Am mai auzit multe întâmplări minunate, dar totuși, cele mai minunate întâmplări sunt despre frați de sânge.

O altă caracteristică a acestui legământ este aceea că părțile, odată ce au tăiat legământul, se acceptă unul pe celălalt ca frate de sânge, devenind astfel frați de sânge.

Capitolul 4 Iahve taie legământul cu Avraam

Când Dumnezeu a încheiat legământul cu Avraaam, s-au întâmplat câteva lucruri surprinzătoare.Aici aparține schimbatul numelui lui Avram și Sarai, la Avraam (împărat al lui Dumnezeu) și Sara

(împărăteasa lui Dumnezeu). Adică Dumnezeu i-a ridicat în familia regală înainte de a tăia cu ei legământul.Legământul încheiat cu Avraam, care este baza religiei evreiești și a creștinismului, este cel mai

minunat document. Semnul legământului a fost tăiatul împrejur. (Geneze 17)Acest legământ cu Avraam și cu urmașii lui, l-a legat de Iehova cu legături care nu se pot desface, dar

totodată și pe Iehova l-a legat începând cu acea zi de Avraam și de urmașii lui.

Tăiatul legământuluiAvraam avea 99 de ani când Dumnezeu i-a apărut ca Dumnezeul Atotputernic, adică El-Shaddai.Dumnezeu i-a spus lui Avraam: ”Eu sunt Dumnezeul Cel Atotputernic. Umblă înaintea Mea și fii fără

prihană. Voi face un legământ între Mine și tine, și te voi înmulți nespus de mult.” (Geneza 17:1,2)Vedem cum Avraam se aruncă cu fața la pământ. Dumnezeu îi vorbește și îi spune: ”Iată legământul

Meu pe care-l fac cu tine: vei fi tatăl multor neamuri.” (Geneza 17:4)Potrivit versetului Geneza 15:6, Dumnezeu i-a făcut o promisiune lui Avraam, iar Avraam: ”a crezut

pe Domnul și Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire.” Cuvântul ”a crede” înseamnă că Avraam s-a dedicat necondiționat pe el însuși și tot ceea ce a fost el pentru Dumnezeu.

Cuvântul ebraic tradus ”a crede” înseamnă nu numai ”încredere plină de dragoste” din partea omului către Dumnezeu, ci înseamnă și că ”s-a predat în totalitate Lui”, adică ”devine parte din El”. Un alt înțeles este ”umblă înaintea Lui în neprihănire”, precum și ”s-a devotat Lui necondiționat”. Avraam și-a predat propria persoană lui Dumnezeu, s-a încredințat pe deplin lui Dumnezeu.

Având la bază acest lucru, Dumnezeu i-a spus: ”Ia acest lucru în locul Meu”, acesta este interlocutorul lui Dumnezeu, aici este acest animal, omoară-l! Avraam a făcut ceea ce îi spusese Domnul.

Apoi Dumnezeu a spus: interlocutorul meu a fost omorât, acum vreau să te tai împrejur, ca sângele tău să se amestece cu sângele interlocutorului Meu.

Când acest lucru s-a întâmplat, Dumnezeu și Avraam au intrat în legământ. Aceasta înseamnă că tot ce avea, sau va avea vreodată Avraam s-a pus pe altar.

Acest lucru a însemnat că Dumnezeu are responsabilitatea deplină de a-l îngriji și de a-l proteja pe Avraam.

Când Dumenzeu a tăiat legământul cu Avraam, în urma acestui legământ s-a format Israelul ca și popor, ca poporul legământului.

Acest legământ se restrângea doar la Israel, la copii lui Avraam și a avut în spate promisiunea și jurământul lui Dumnezeu. (Geneza 22:16-18)

Câteva fapte ale legământuluiSigiliul legământului a fost tăiatul împrejur.Fiecare copil de parte bărbătească a fost tăiat împrejur la vârsta de opt zile și acest lucru a însemnat

aderarea la legământul lui Avraam.Când un copil s-a tăiat împrejur, cu acest fapt a intrat în legământ. După aceasta copilul a devenit

moștenitorul tuturor lucrurilor ce au fost în legătură cu legământul. Dacă părinții copilului ar deceda, un al

L e g ă m â n t u l d e s â n g e , K e n y o n | 9om evreu ar fi obligat să-l îngrijească; dacă ar muri soțul, atunci trebuie să o ocrotească pe văduvă. Aceasta este legea legământului.

Toate au fost puse pe altarul legământului.Dacă menținerea legământului de frate de sânge ar însemna pierderea sau moartea soției, ori

pierderea primului născut, sau pierderea întregii proprietăți, ori chiar pierderea propriei vieți, totul și toate acestea au fost deja așezate pe altar.

Îndatoririle legământului”Legământul meu să fie întărit în carnea voastră ca un legământ veșnic.” (Geneza 17:13) Fiecare copil

băiat era tăiat împrejur la vârsta de 8 zile. Acest semn reprezenta pecetea pe trupul lor, care le semnala locul în legământ și până când Israel a menținut acest legământ, care a fost reînnoit de Moise, nici armata întregii lumi nu ar fi putut să cucerească măcar un sătuc mic.

Când Dumnezeu, prin Moise, a călăuzit afară din Egipt Israelul, nu aveau încă lege și preoție.Apoi Dumnezeu le-a dat cele Zece porunci, preoții, ispășirea, jertfele, darurile și acele legi, care

rânduiesc jertfele și darurile, țapul de ispășire și ordinea slăvirii lui Dumnezeu. Toate acestea aparțin legământului.

Nu legământul aparține celor Zece porunci, precum susțin moderniștii, ci legământul a fost cauza poruncilor. Era denumit legea legământului. Israel a fost poporul legământului.

Citește atent cartea a doua și a treia a lui Moise. Vei observa când apare pentru prima oară cuvântul ”ispășire” – după ce s-a dat legea, după ce s-au desemnat preoții.

Studiază atent capitolele 16-17 din Leviticul. Analizează ce înseamnă sângele și ce importanță are cuvântul ”ispășire”.

Capitolul 5 Jertfa lui Avraam

Să observăm cum continuă porunca pe care a primit-o Avraam când a stat împietrit în prezența îngerului legământului: ”Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubești.”

Avraam nu s-a codit deloc în a executa porunca. Să conștientizăm ce a însemnat acest lucru. Știm cât de tare a aspirat Avraam după un copil. Știm cum a adus la cunoștința lui Iehova dorința lui, atunci când părea că trebuie să renunțe pe veci la această posibilitate.

Apoi Iahve i-a promis un băiat. Dumnezeu i-a zis lui Avraam: ”Să nu mai chemi Sarai pe nevastă-ta Sarai; ci numele ei să fie Sara. Eu o voi binecuvânta și îți voi da un fiu din ea; da, o voi binecuvânta și ea va fi mama unor neamuri întregi; chiar împărați de noroade vor ieși din ea.” Avraam s-a aruncat cu fața la pământ și a râs, căci a zis în inima lui: ”Să i se mai nască oare un fiu unui bărbat de o sută de ani? Și să mai nască oare Sara la nouăzeci de ani?” (Geneza 17:15-17)

”Dumnezeu a zis: Cu adevărat nevastă-ta, Sara, îți va naște un fiu; și-i vei pune numele Isaac. Eu voi încheia legământul Meu cu el, ca un legământ veșnic pentru sămânța lui după el.” (Geneza 17:19)

Avraam și Sara erau bătrâni. Avraam avea aproape o sută de ani, iar Sara nouăzeci. În mod firesc, era imposibil să fie părinții unui copil, precum scrie Scriptura în versetul Geneza 18:11: ”Avraam și Sara erau bătrâni, înaintați în vârstă; și Sarei nu-i mai venea rânduiala femeilor.” Avraam a fost puternic în credința lui, nu s-a gândit la trupul său mort, nici la pântecul mort al Sarei, ci privea doar la promisiunea lui Dumnezeu. A fost sigur că Dumnezeu este capabil de a înfăptui orice din ceea ce a promis, iar Cuvântul scrie că: ”Avram a crezut pe Domnul...”

Domnul Și-a adus aminte de cele spuse Sarei și Domnul a împlinit față de Sara ce făgăduise. Sara a rămas însărcinată și a născut lui Avraam un fiu la bătrânețe, la vremea hotărâtă depre care-i vorbise Dumnezeu. Avraam a pus fiului său nou născut pe care i-l născuse Sara, numele Isaac.(Geneza 21:1-3)

Copilul a crescut, ajungând la vârsta de 18-19 ani, când Dumnezeu i-a cerut lui Avraam pe Isaac. Domnul a spus: ”Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubești, pe Isaac; du-te în țara Moria și adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ți-l voi spune Eu.” (Geneza 22:2) Avraam nu a ezitat, deși acest

10 | L e g ă m â n t u l d e s â n g e , K e n y o nlucru a însemnat că trebuie să renunțe la ceea ce i-a fost cel mai drag în lume. I-a dus fiul la acel drum de trei zile și trei nopți. Au sosit la muntele Moriei și au construit împreună altarul. Avraam și-a suit fiul pe altar și a luat cuțitul în mână ca să-l omoare, când îngerul Domnului i-a strigat: ”Avraame! Avraame!.. Să nu pui mâna pe băiat...”

Dumnezeu a găsit astfel omul care va respecta legământul. A găsit omul menținător legământului.Să ascultăm ce i-a spus Dumnezeu: ”Pe Mine Însumi jur” zice Domnul ”pentru că ai făcut lucrul acesta

și n-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, te voi binecuvânta foarte mult și-ți voi înmulți foarte mult sămânța, și anume: ca stelele cerului și ca nisipul de pe țărmul mării; și sămânța ta va stăpâni cetățile vrăjmașilor ei.” (Geneza 22:16-17)

Fii atent ce spune Dumnezeu: ”Pe Mine însumi jur.” Garanția promisiunii lui Dumenzeu a devenit însuși tronul Său, lucrul cel mai sfânt posibil. Astfel Avraam a dovedit că este demn de încrederea lui Dumnezeu.

Dumnezeu, menținător al legământuluiSă ne reamintim ce s-a întâmplat înaintea acestora, când Dumnezeu a vrut să nimicească Sodoma și

Gomora. Domnul a spus că nu poate să facă acest lucru fără a-și consulta planul cu Avraam.Să ne reamintim mijlocirea lui Avraam și curajul lui uriaș cu care i-a vorbit lui Dumnezeu când i-a

spus: ”Cel ce judecă tot pământul nu va face oare dreptate?” (Geneza 18:25)Apoi a început să intervină pentru oamenii buni, care trăiau în aceste orașe, iar Dumnezeu i-a permis,

pe baza legământului lor de sânge, ca el să fie mijlocitorul orașelor rele, Sodoma și Gomora.Când Avraam a intrat în legământ, a primit dreptul de a mijloci între oamenii răi ai pământului și

Dumnezeul întregului pământ.Avraam a depus temeliile mijlocirii legământului de sânge, care sunt valabile în orice veac.

Capitolul 6 Legământul lui Avraam

Legământul încheiat cu Avraam a făscut posibilă formarea Israelului. Poporul Israelului nu se putea forma dacă Dumnezeu nu ar fi încheiat cu ei legământ.

Să ne reamintim: la nașterea lui Isaac, Avraam avea deja o sută de ani, iar Sara avea peste nouăzeci de ani. Isaac, tatăl națiunii Israelului a fost copilul minunii. Poporul a ajuns în Egipt, după ce nepoții lui Isaac au ajuns la maturitate. Apoi au fost eliberați din Egipt, după ce au fost în hamul sclaviei timp de 300 de ani. O astfel de eliberare nu a trăit niciodată nici un alt popor. A fost o experiență unică și incomparabilă în istoria națiunilor omenirii. Dumnezeu i-a eliberat, căci au fost poporul legământului de sânge al lui Dumnezeu. În cartea Exod, în capitolul 2, citim că Dumnezeu a auzit rugăciunile izraeliților din Egipt și a spus că și-a adus aminte de legământul Lui pe care l-a încheiat cu Avraam, Isaac și Iacov.

Dumnezeu l-a trimis pe Moise în Egipt ca să elibereze urmașii legământului de sânge al lui Avraam.Dumnezeu nu putea încălca legământul. El nu putea uita de el, nu putea să-l neglijeze. El este un

Dumnezeu care menține legământul.În spatele Israelului stătea acest legământ sfânt, care a fost pecetluit chiar de Dumnezeu prin faptul

că s-a încredințat total și pe deplin legământului. Dumnezeu și Israel erau legați unul de celălalt. Până când Israel a menținut legământul, nu existau bolnavi printre istraeliți.

Când El a spus că: ”Eu sunt Domnul, care te vindecă.” (Exodul 15:26) – acest lucru era suficent.Iahve a fost unicul lor vindecător. Nu a fost numai vindecătorul lor, ci El a fost și ajutorul lor,

ocrotitorul lor. Nu exista printre ei femeie stearpă, nu exista moarte infantilă, oamenii nu au murit tineri, cu excepția celor care au încălcat legământul. Atăt timp când au menținut legământul, armata întregii lumi nu era suficientă ca să ocupe de la ei nici măcar un sătuc. În bătălie era imposibil de a omorî luptătorii Israelului.

Ei au fost parte a legământului de sânge.

L e g ă m â n t u l d e s â n g e , K e n y o n | 11Moise i-a condus afară din Egipt în pustia deșertului, unde pe baza legământului, Dumnezeu i-a

aprovizionat pe ei și pe animalele lor cu apă și a trimis oamenilor mană.Ieșirea lor din Egipt s-a desfășurat prin minuni și semne, care au surprins întreaga lume din acel veac.

Chiar și in zilele noastre, oamenii iși amintesc de acel moment cu mare uimire.Dumnezeu i-a menținut ca națiune pentru că au fost poporul legământului Lui. Când au săvârșit

păcat, adică au încălcat legământul, poporul a fost capturat și dus în Babilon. S-au abătut de la legământ și astfel au adus judecată asupra lor. Dar, chiar și în ciuda acestui fapt, Dumnezeu și-a reamintit acel legământ, pe care l-a încheiat cu ani în urmă cu Avraam. Au primit o revelație de la Dumnezeu.

Noi denumim această revelație ”Vechiul Testament”, sau ”legea, proorocii și psalmii”. Israel a primit această revelație, această lege de la Dumnezeu, căci poporul israelului a fost poporul legământului de sânge.

Mai târziu, Dumnezeu le-a dat lor pe Isus, căci ei au fost poporul legământului de sânge.Isus a devenit fondatorul Noului Testament. Noi de aceea am primit Noul Testament, pentru că ei au

avut legământul cu Avraam.Noi am pășit în aceleași binecuvântări ca și ei, ba chiar mai mari, căci noi avem un Nou Testament al

cărui girant este Isus.

Capitolul 7 Israel, poporul legământului de sânge

Aș dori să-ți atrag atenția cu privire la unele lucruri minunate în legătură cu Israelul, cu poporul legământului de sânge.

Acest legământ le-a garantat ocrotirea fizică, protecția împotriva vrăjmașilor lor, împotriva bolilor și împotriva epidemiilor. S-au dus în Egipt și au evoluat într-un popor uriaș de 3 milioane, iar Dumnezeu i-a dus afară prin mărețe minuni care uluiesc mintea umană.

Dumnezeu a făcut acest lucru pentru că a fost într-o legătură de legământ de sânge cu Israel și acest legământ L-a obligat să îi elibereze.

Pe malul mării Roșii, după ce au fost eliberați din sclavie, Dumenzeu a spus: ”Eu sunt Domnul, care te vindecă.” După aceea le-a promis că nici o boală a Egiptului nu îi va copleși. El a fost tămăduitorul lor pe baza legământului de sânge. Mintea umană nu poate percepe acest lucru la adevărata lui profunzime. Știm că poporul Istrael a rătăcit în pustie timp de patruzeci de ani. În tot acest timp însă Dumnezeu le-a dat nori, ca să îi apere de soarele arzător al deșertului, stâlp de foc pe timpul nopții ca să aibă lumină și încălzire. Dumnezeu le-a dat hrană și apă, El le-a împlinit toate nevoile.

Legea și preoțiaUlterior, Dumnezeu le-a dat legea legământului de sânge. Noi o denumim ”legea lui Moise”, căci prin

intermedierea lui Moise a ajuns la Israel. Acestă lege li s-a dat pentru a-i separa de celelalte popoarelor din lume. Acest lucru i-a făcut un popor special. Dumnezeu și-a putut revărsa binecuvântările deosebite. Toate acestea însă, s-au întâmplat pe baza binecuvântărilor legământului.

Legământul a fost acel punct, în jurul căruia s-a mișcat întreaga viață a lui Israel.După ce s-a dat legea, a avut loc încălcarea legii. A fost indispensabil de importantă formarea

preoției.De-a lungul istoriei genului uman nu a existat niciodată, preoție rânduită de Dumnezeu. Acum însă

Dumnezeu a desemnat preoții și Marele Preot. Împreună cu preoția s-au dat și jertfele de ispășire. Niciodată înainte de aceasta nu au existat jertfele de ispășire, ori marea zi a ispășirii.

Înainte de acestea, istraeliții au cunoscut doar jertfe speciale, în urma cărora sângele acoperă legea încălcată și învelește Israelul duhovnicesc mort, pentru ca Dumnezeu să poată locui printre ei.

Cuvântul ebraic tradus ”ispășire” înseamnă a acoperi, a înveli. Dumnezeu a dat ispășirea pentru viața care este ascunsă în sânge. Această viață care se află în sânge, a servit la acoperirea Israelului mort din

12 | L e g ă m â n t u l d e s â n g e , K e n y o npunct de vedere duhovnicesc și a legii încălcate, precum și a firii incapabile a Israelului, pentru a nu sta neacoperit în fața lui Dumnezeu.

În fruntea preoției legământului de sânge și-a îndeplinit slujirea Marele Preot. Acesta a fost girantul legământului. El a intermediat între Dumnezeu și între popor.

Marele Preot, putea o dată pe an să pășească în Locul Preasfânt, ca să îndeplinească ispășirea anuală. Aceasta era unica ocazie în care lucrarea pe care o făcea Marele Preot se numea slujire, aceasta în cazul în care poporul nu a săvârșit o nelegiuire gravă. Slujirea unică, anuală a Marelui preot era deosebit de specială.

El îndeplinea acoperirea, adică ispășirea pentru popor și mărturisea păcatele poporului punându-și mâinile pe capul țapului de ispășire. După aceea îl trimitea în pustie ca să moară.

Prezența lui era necesară ca să-și poată menține comunitatea și să-și asigure ocrotirea. Împreună cu ispășirea și cu preoția avem și jertfele legământului de sânge.

Primele șapte capitole din cartea Leviticul menționează cinci jetrfe mari: jertfa arderii de tot, jertfa de mâncare, jertfa de mulțumire, jertfa de ispășire și jertfa de vină. Aceste jertfe erau jertfe ale comunității și erau jertfele părtășiei rupte. Acestea erau în legătură cu viața de zi cu zi a poporului.

Când un israelit era în comuniune cu Dumnezeu, putea aduce jertfa arderii de tot, jertfe de mâncare sau jertfe de mulțumire. Când păcătuia împotriva semenului putea aduce jertfă de vină. Când a păcătuia împotriva lucrurilor sfinte ale lui Dumnezeu, putea să aducă jertfa de ispășire.

În această ultimă jertfă – în anumite împrejurări – putea sluji și Marele Preot.Ei au fost membrii legământului de sânge și trebuiau să rămână în comunitate cu privilegiile și

obligațiile legământului de sânge.

Binecuvântările legământuluiDumnezeu și-a asumat obligația de a-i proteja pe istraeliți de armata popoarelor din jur. Dumnezeu

și-a asumat obligația pentru fertilitatea pământului lor. Dumnezeu, prin legământ, și-a asumat obligația de a înmulți turmele și ciurdele lor. Mâna dătătoare de binecuvântări a fost deasupra lor. Ei au devenit poporul cel mai deosebit și cel mai bogat.

Ierusalimul a devenit cel mai bogat oraș din lume. Dealurile lor au primit ploi suficiente, în văile lor viața s-a dezvoltat, ei devenind bogați. În întreaga lume nu exista un oraș și un popor asemănător cu al lor. Dumenzeu a fost Dumenzeul lor, iar ei au fost poporul legământului lui Dumenzeu. Atât timp cât au ținut legământul, un om putea să fugărească mii într-o luptă, iar doi oameni chiar zeci de mii.

Pe vremea lui David, când adevărul legământului a devenit putere vie în popor, au existat foarte multi oameni vitejii ai legământului de sânge. Chiar unul singur dintre aceștia putea omorî 800 de oameni în timpul unei lupte. Fără arme, au sfâșiat un leu de parcă ar fi fost o căprioară. Au avut putere fizică și curaj uriaș. Dumnezeu i-a protejat, de aceea au devenit cei mai măreți luptători pe care i-a cunoscut vreodata lumea. Ei au fost poporul special al lui Dumnezeu. Ei au fost comoara inimii lui Dumnezeu.

JudecataNu există eveniment mai tragic în istoria omenirii, decât distrugerea orașului Ierusalim și ducerea cu

sila a locuitorilor în Babilon, iar toate acestea deoarece au păcătuit în privința legământului. Cerul s-a făcut ca arama, pământul s-a uscat ca fierul, în loc de ploaie, praful era purtat de vânt, i-au chinuit boli, vrăjmașii i-au atacat; până când, orașul lor măreț, orașul cel mai bogat pe care l-a cunoscut vreodată lumea, a devenit un morman de ruine. Templul care a costat mult mai mult decât oricare altă construcție din acea vreme a fost pe deplin distrus, a devenit praf și cenușă. Istraeliții au rupt legământul.

Capitolul 8 Noul legământ

Până la acest moment am pus baza acestei teme.

L e g ă m â n t u l d e s â n g e , K e n y o n | 13Ajungând la Noul Testament, vedem că Isus și ucenicii se întrunesc în acea seară, înainte de

crucificare.Atunci, Isus a spus: Am dorit mult să mănânc Paștele acesta cu voi înainte de patima Mea. Isus a luat

o pâine, și după ce a binecuvântat-o, a frânt-o, și a dat-o ucenicilor, zicând: ”Luați, mâncați; acesta este trupul Meu.” Apoi a luat paharul cu vin și a spus: acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulți, spre iertarea păcatelor”.

Legământul vechi este baza pe care Noul Testament este zidit.Deja știm că, atunci când Isus a spus că: este sângele Meu, sângele legământului celui nou – ucenicii

au înțeles la ce se referă. Știau că dacă în acea seară, când în camera de sus vor tăia legământul cu Isus, vor intra în cel mai sfânt și cel mai puternic legământ pe care inima omului l-ar putea cunoaște vreodată.

Isus este girantulIsus ne-a adus un nou legământ, după ce a împlinit cel vechi. (Psalmul 10:9) Cu împlinirea Vechiului

Testament, tot ceea ce a fost în legătură cu el s-a pus la o parte. Precum vechiul legământ este pecetluit cu tăiatul împrejur, noul legământ este pecetluit cu nașterea din nou. Vechiul Testament avea preoți leviți.

Marele Preot al Noului Testament este Isus, iar noi suntem preoția Lui sfântă, împărătească. (1 Petru 1:10) Prima preoție avea propriul templu, în care a locuit Dumnezeu, în Locul Preasfânt, unde se afla și chivotul legământului. (Exod 40)

Sub Noul legământ, trupul nostru este templul lui Dumenzeu și Duhul Sfânt locuiește în noi.Girantul Vechiului Testament a fost Iahve. ”El s-a făcut chezașul unui legământ mai bun.” (Evrei 7:22)

El este mărețul intervenitor al noului legământ. Isus este girantul fiecărei propoziții a Noului Testament.”De aceea și poate să mântuiască în chip desăvârșit pe cei ce se apropie de Dumenzeu prin El, pentru

că trăiește pururea ca să mijlocească pentru ei.” (Evrei 7:25)Dumnezeu s-a obligat prin jurământ în Vechiul Testament. El a fost girantul Vechiului Testament. El a

spus: ”Pe Mine însumi jur.”La fel cum Dumnezeu stă în spatele Vechiului Testament și El a fost chezașul acestuia, Isus este

girantul fiecărui cuvânt din Noul Testament. Cât de mare credință ar trebui să zidim pe această temelie! În spatele lui Isus și al legământului stă toată sursa de putere a Raiului ca să-L sprijine.

Capitolul 9 Compararea celor două legăminte

Biblia este compusă din două contracte, din două convenții. Primul legământ a fost între Avraam și Iahve.

Semnul legământului a fost tăiatul împrejur. (Geneza 17) Acest lucru este denumit deseori ”legământul legii” sau ”legământul lui Moise”. Ambele denumiri sunt incorecte.

Denumirea corectă este legământul lui Avraam, iar legea dată prin Moise a făcut parte din acest legământ.

Când israeliții au scăpat din Egipt, nu au avut lege, nu au avut guvernare, astfel Iahve le-a dat legea.Noi denumim acesta ”legea lui Moise”. (Exodul 20)Aceasta este legea testamentară – cu preoție, cu jertfe, cu ceremonii și cu daruri. De îndată ce s-a dat

lege, a fost încălcată instantaneu. Astfel, Dumnezeu s-a ocupat și de ispășire (adică de acoperire) din pricina legii încălcate. (Exod 24)

Înțelesul cuvântului ”ispășire” este: ”acoperire”. Acesta nu este un cuvânt nou testamentar, nu se poate regăsi în limba greacă a Noului Testament.

De ce? Pentru că, sângele lui Isus Cristos nu doar acoperă păcatele, ci le și curăță. Primul legământ nu a șters păcatele, ci doar le-a acoperit. Nu a dat viață veșnică, adică naștere din nou, a dat doar promisiunea acesteia. Nu a dat comuniune cu Dumnezeu, a dat doar previziunea acesteia. A dat însă protecție poporului Israelului, le-a împlinit nevoile fizice. Dumnezeu a fost vindecătorul, ocrotitorul și protectorul Israelului.

14 | L e g ă m â n t u l d e s â n g e , K e n y o nLegea lui Moise nu se poate separa de legamânt. Tot astfel, în momentul în care legământul s-a

împlinit, și legea a fost împlinită și a fost pusă la o parte.”În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfățișarea adevărată a lucrurilor, nu poate

niciodată, prin aceleași jertfe, care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârșiți pe cei ce se apropie.” (Evrei 10:1) Întreaga lege și primul legământ a fost doar o umbră. Jertfele nu au putut niciodată să facă oamenii perfecți sub legământ. ”Altfel, n-ar fi încetat ele oare să fie aduse, dacă cei ce le aduceau, fiind curățiți odată, n-ar mai fi trebuit să mai aibă cunoștință de păcate?” (Evrei 10:2)

Sângele taurilor și țapilor nu a curățat conștiința, nu a stopat conștiința păcatului oamenilor. Aici cuvântul arată că există un gen de jertfă care stopează conștiința păcatului, pentru ca omul să poată sta în prezența lui Dumnezeu fără să simtă osândirea.

”Acum, deci, nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Cristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului.” (Romani 8:1)

”Deci, fiindcă suntem socotiți neprihăniți prin credință avem pace cu Dumenzeu, prin Domnul nostru Isus Cristos.” (Romani 5:1)

Dumenzeu va fi dreptatea noastră, adică neprihănirea noastră. ”Pentruca, în vremea de acum, să-Și arate neprihănirea Lui în așa fel încât, să fie neprihănit, și totuși să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.” (Romani 3:26)

Slujitorul Locului PresfântPrimul legământ a fost pecetluit de sângele lui Avraam și de animalul de jertfă al lui Dumnezeu. Acest

nou legământ este pecetluit de Dumnezeu prin sângele propriului Fiu, Isus Cristos.”Avem un Mare Preot, care S-a așezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri.” (Evrei 8:1)

El este slujitorul cortului adevărat, pe care l-a construit Domnul și nu Moise. În Vechiul Testament, toate s-au centrat în jurul Marelui Preot. Dacă Marele Preot dădea greș, poporul nu mai putea să se apropie de Dumnezeu.

De asemenea, și în Noul Testament, toate s-au centrat în jurul Marelui Preot, însă al nostru Mare Preot nu poate eșua în reprezentarea poporului.

”Dar acum Cristos a căpătat o slujbă cu atât mai înaltă cu cât legământul al cărui mijlocitor este El, e mai bun, căci este așezat pe făgăduințe mai bune.” (Evrei 8:6)

Marele Preot a fost intermediarul dintre Israel și Iahve. Isus însă, este intermediarul noului legământ.

Capitolul 10 Studierea Epistolei către evrei

În Epistola către Evrei găsim numeroase comparații deosebit de importante. Cuvântul compară pe Moise cu Isus, pe Aron, pe Marele Preot, cu Isus, noul Mare Preot, precum și sângele taurilor și țapilor, cu sângele lui Isus. Se face o comparație de asemenea și între cele două tipuri de sânge și cele două corturi: cel pe care l-a construit Moise și cel care este în Rai. În acest ultim cort a pășit Isus și a șezut acolo ca Marele Preot al nostru. Locul Preasfânt este căminul Lui. Pe vremuri, Marele preot putea intra în cortul pământesc, doar pentru efectuarea ispășirii. Versetele Evrei 9:21-23 ne povestesc modul în care au curățat cortul și toate vasele cu sânge:

”De asemenea, a stropit cu sânge cortul și toate vasele pentru slujbă. Și, după Lege, aproape totul este curățit cu sânge; și fără vărsare de sânge, nu este iertare. Dar, deoarece chipurile lucrurilor care sunt în ceruri, au trebuit curățite în felul acesta, trebuia ca însuși lucrurile cerești să fie curățite cu jertfe mai bune decât acestea.” (Evrei 9:21-23)

Ce surprinzător este că păcatul lui Adam a afectat și Raiul.”Căci Cristos n-a intrat într-un locaș de închinarea făcut de mână omenească, după chipul

adevăratului locaș de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfățișeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu.” (Evrei 9:24) Acesta este punctul culminant al tuturor lucrurilor. Acest lucru ne arată cât de mult apreciază Dumnezeu sângele lui Cristos, în comparație cu sângele taurilor și țapilor.

L e g ă m â n t u l d e s â n g e , K e n y o n | 15Când vom aprecia și noi la fel ca și Dumnezeu sângele lui Cristos, nu vom mai avea probleme în

domeniul comunității și în domeniul situației noastre cu Dumnezeu.

Noul intermediarSângele taurilor și țapilor sub vechiul legământ a curățat, a sfințit doar trupul, însă sângele lui Cristos

curăță conștiința noastră de faptele moarte, ca să putem sta în prezența lui Dumnezeu vii, fără osândire.Deoarece Dumenzeu a acceptat sângele lui Isus, când l-a introdus în Locul Preasfânt, El a devenit

intermediarul noului legământ.”Căci este un singur Dumnezeu, și este un singur mijlocitor (intermediar) între Dumnezeu și oameni:

Omul Isus Cristos.” (1 Timotei 2:5)Omul de aceea are nevoie de intermediar, căci și-a pierdut capacitatea de a sta în fața lui Dumnezeu.

Omul nu are nici un temei legal prin care să se apropie de Dumnezeu. Omul firesc, de fapt, este în afara oricărei legi. Versetul Efeseni 2:12 ne prezintă de fapt situația tristă a omului:

”Fără nădejde și fără Dumnezeu în lume.”Acum Isus a devenit intermediarul între Dumnezeu și omul decăzut. Sângele taurilor și țapilor nu au

luat păcatul, l-a acoperit doar temporar. Însă când a venit Cristos, i-a răscumpărat pe toți acei oameni care s-au încrezut în sângele taurilor și țapilor.

”Prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi.” (Evrei 9:15)Acele jertfe ale vechiului legământ au fost ca niște cambii, pe care Isus le-a achitat pe Golgota.

Dumnezeu a menținut legământul Lui cu Israel când și-a trimis Fiul, ca să devină păcat și a pus pe Isus toate acele păcate pe care sub primul legământ le-au săvârșit. Aceste lucruri au fost făcute pentru ca Israel, acceptând pe Isus ca mântuitorul lor, să poată păși în mântuirea promisă.

El a șters păcatulAceasta este învățătura principală a Epistolei către Evrei. În primul legământ păcatul a fost acoperit,

adică învelit. Cel mai bun lucru ce s-a dat poporului Israel sub primul legământ, a fost acoperirea prin sânge, adică ispășirea.

Să ne reamintim înțelesul cuvântului ”ispășire”: a acoperi, a înveli. Însă, sub noul legământ, păcatele noastre nu sunt acoperite, ci sunt șterse. Păcatele noastre se șterg și se transformă în ceva ce nu a existat parcă niciodată.

”Și nu ca să Se aducă de mai multe ori jertfă pe Sine însuși, ca marele preot, care intră în fiecare an în Locul Preasfânt cu un sânge, care nu este al lui; fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii; pe când acum, la sfârșitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, ca să șteargă păcatul prin jertfe Sa.” (Evrei 9:25-26)

”La sfârșitul veacurilor”, de fapt înseamnă punctul unde cele două veacuri se întâlnesc. Veacul vechi s-a sfârșit pe cruce și acesta a fost locul unde a început noul veac. Încălcarea legii de către Adam a fost ceea ce a stat între om și Dumnezeu. Isus a îndepărtat din cale acest lucru.

”Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” (2 Corinteni 5:21)

Isus a rezolvat problema păcatului, a făcut posibil lui Dumnezeu să șteargă în mod legal acele păcate pe care le-a comis omul vreodată, și de asemenea să-i dea acestuia viață veșnică, să-l facă făptură nouă.

”Căci, dacă este cineva în Cristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi. Și toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Cristos, și ne-a încredințat slujba împăcării.” (2 Corinteni 5:17-18)

16 | L e g ă m â n t u l d e s â n g e , K e n y o n

Capitolul 11 Singura jertfă

Schimbarea legământului și a proției, aproape că l-au făcut pe Israel fără patrie. Au părăsit templul fastuos și au propovăduit pe străzi, în parcuri și au ținut întruniri în case. Aceste noi obiceiuri, i-au surprins pe oameni.

Acea singură jertfă, pe care Isus a prezentat-o, a pus capăt omorârii animalelor și purtarea sângelui în Locul Preasfânt. Cu aceasta s-a sfârșit acoperirea păcatelor.

”El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a așezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumenzeu.” (Evrei 10:12)

Această jertfă ”o dată și pentru totdeauna” a oprit ca țapii de ispășire să ducă păcatul. Citește cu atenție Leviticul 16, pentru ca să-ți formezi o viziune despre marea zi a ispășirii și despre țap. Aceasta era anual ziua în care îmbrăcau umilință și se pocăiau pentru iertarea păcatelor poporului, ziua în care Marele Preot îndeplinea ispășirea în Locul Preasfânt, pentru preoți și pentru popor. Marele preot, punea la o parte veșmintele oficiale, îmbrăcând tunica și pantalonii sfințite de in, și prima dată făcea ispășire pentru păcatele proprii și ale preoției, pășind în Locul Preasfânt cu sângele. Apoi lua doi țapi pentru popor. Unul era omorât pentru Iehova. Simbolic, pe capul celuilalt țap, erau puse păcatele poporului, acesta devenind astfel cel care purta păcatele, și astfel încărcat, era trimis în pustietate.

Versetul din Marcu 15:38 descrie moarte lui Isus și faptul că perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, dintre altar și Locul preasfânt, unde obișnuiau să ducă sângele și îl împrăștiau pe scaunul harului. Aceasta a însemnat sfârșitul Locului Preasfânt pe pământ. Cu aceasta a început noul legământ, în sângele Lui.

Versetul din Faptele Apostolilor 20:28 ne spune că acesta a fost sângele lui Dumnezeu. Conform versetului Evrei 9:12 El a dus înăuntru, în Locul Preasfânt sângele divinității, în noul cort, care nu a fost făcut de mâna omului, ci el există în Rai. Acest sânge a fost cel pe care Dumnezeu l-a denumit ”jertfă, odată și pentru totdeauna”.

Capitolul 12 Slujirea de acum a lui Cristos

Majoritatea creștinilor, nici nu observă slujirea de acum a lui Cristos. Mulți când se gândesc la faptul că Isus și-a dat viața pentru noi, se gândesc mai ales la moartea și învierea Lui. Nu știu că, în momentul în care s-a așezat la dreapta Tatălui, a început să trăiască la fel de real pentru noi, precum de real a murit pentru noi. El nu mai este Galileanul disprețuit. El nu mai este acel fiu care s-a făcut păcat pentru noi, care a fost părăsit de Dumnezeu. El este Domnul Universului. A biruit pe satana, păcatul și boala. A biruit moartea. A Lui este toată puterea în cer și pe pământ. (Matei 28:18) Putem acționa curajoși pe baza Cuvântului, căci El stă în spatele lui. El este girantul. El este girantul acestui nou legământ. (Evrei 7:22)

Isus este Marele Preot al nostruMarele Preot al Vechiului Testament a fost o prevestire a lui Cristos, al Marelui Preot al Noului

Testament. Pe vremea vechiului legământ, Marele Preot intra odată pe an în cortul pământesc cu sângele taurilor și țapilor, ca să îndeplinească ispășirea anuală pentru păcatele Israelului. (Evrei 10:1-4, 9:25) Preoții stăteau în slujire zilnică și prezentau aceleași jertfe pentru păcatele Israelului. (Evrei 10:11)

Însă Cristos este Cel care a pășit direct în Rai, cu propriul sânge, obținându-ne mântuirea veșnică. Când Dumnezeu a acceptat sângele lui Isus Cristos, cu acest fapt a semnalizat că s-au împlinit cerințele dreptății și că omul, se poate scoate, legal, de sub stăpânirea satanei și se poate reașeza în comuniune cu El. Cu jertfirea propriei persoane, Cristos a șters păcatul. Cu jertfirea propriei persoane a sfințit omul. A ”sfinți” înseamnă a despărți, a separa. El a separat omul de împărăția și familia satanei. Când Isus Cristos, după ce a înviat s-a întâlnit cu Maria (Ioan 20:17), El i-a spus: ”Nu mă ține” (nu mă atinge) căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu.” Atunci se pregătea să se înalțe la Tatăl cu propriul sânge, care a făcut parte din pedeapsa pe care El a plătit-o, de aceea nu era voie ca mâinile Lui să fie atinse de mâna omului. Slujirea de

L e g ă m â n t u l d e s â n g e , K e n y o n | 17Mare Preot a lui Isus nu s-a sfârșit cu faptul că a introdus propriul sânge în Locul Preasfânt, El este și acum slujitorul Locului Preasfânt. (Evrei 8:2)

Înțelesul cuvântului grec tradus ca ”Locul Preasfânt” este: ”lucruri sfinte” (ta hagia). El slujește acum cu lucruile sfinte, cum sunt rugăciunile și mulțumirile noastre. Deseori nu Îl putem cinsti în așa fel în care ar trebui, El însă ia cererile și mulțumirile noastre crude și le face frumoase în fața Tatălui. Tatăl acceptă fiecare rugăciune și mulțumire, dacă ele se spun în numele lui Isus. El este Marele Preot care are milă și credincioșie și poate să fie emoționat de slăbiciunile noastre. (Evrei 4:12-16) El este Marele Preot veșnic. (Evrei 6:19)

Isus, IntermediarulCând Cristos a șezut la dreapta Tatălui, a îndeplinit cerințele dreptății și El a devenit intermediarul

dintre Dumnezeu și om.Isus este încă din două motive intermediarul omului: prin ceea ce este El însuși și prin ceea ce a dus la

îndeplinire. Isus a devenit intermediarul omului ca urmare a ceea ce este El... El însuși este contopirea dintre Dumnezeu și om. El este cel care a existat dintotdeauna și a fost egal cu Dumnezeu, apoi a devenit asemănător omului. (Filipeni 2:6-7) A împăcat contradicțiile existente dintre om și Dumnezeu. El este egal cu Dumnezeu și este egal cu omul. El poate reprezenta omul în fața lui Dumnezeu. Aceasta însă, nu a oferit o bază întemeiată pentru a deveni intermediar între Dumnezeu și om. Omul s-a înstrăinat de Dumenzeu și a ajuns sub judecata satanei. Acest lucru ne-a condus la al doilea fapt. Isus este intermediarul omului prin ceea ce a făcut. ”Și pe voi, care odinioară erați străini și vrăjmași prin gândurile și prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfățișați înaintea Lui sfinți, fără prihană și fără vină.” (Coloseni 1:21-22) ”Și toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Cristos, și ne-a încredințat slujba împăcării.” (2 Corinteni 5:18) Nu putea fi intermediarul între Dumnezeu și om dacă anterior nu ar fi infaptuit împăcarea între Dumnezeu și om.

Omul nu a fost neprihănit, căci a fost în starea morții dunovnicești. Atât timp cât omul a fost în acea stare, nu putea să se apropie de Dumnezeu. Până atunci nu era posibil ca printr-un intermediar să se poată apropia de Dumnezeu.

Cristos ne-a împăcat cu Dumnezeu prin moartea Lui pe cruce, pentru ca El să așeze omul în fața lui Dumnezeu asemenea unui sfânt și fără prihană. Ca urmare a acestui fapt, omul are dreptul ca prin Cristos să meargă în fața lui Dumnezeu. Începând de la căderea omului, până la momentul în care Isus s-a așezat la dreapta lui Dumnezeu, niciodată, nici un om nu se putea apropia de Dumnezeu, în afară de cazurile în care preoția instaurată de Dumnezeu prezenta jertfe de sânge, sau când erau vizitați de îngeri, ori prin vise.

Pe baza faptului că El, ca Marele Preot și-a oferit propriul sânge, a perfecționat mântuirea noastră, a împlinit cerințele dreptății și a făcut posibil ca Dumnezeu să dea legal viață veșnică omului, să-l facă neprihănit și să-l așeze în fața Lui ca pe propriul copil. El este mijlocitorul unui nou legământ. (Evrei 9:15) El este Marele Preot, intermediarul, care duce omul pierdut în fața lui Dumnezeu. Azi, omul nu se poate apropia pe nici o altă cale de Dumnezeu, doar prin noul intermediar. Cu singura jertfă a lui Isus, a șters păcatul, și printr-o singură faptă și-a introdus sângele în Locul Preasfânt. Din pricina acestei fapte unice putem păși curajoși în prezența Tatălui și putem sta acolo fără osândire, potrivit declarației versetului Evrei 10:19. Ce bine ar fi dacă am putea să facem ca adunările să înțeleagă acest adevăr binecuvîntat.

Am auzit așa de multe învățături despre cunoștiința păcatului și cât de puțin suntem conștienți de munca isprăvită de Cristos. Îl auzim strigând acest lucru în versetul Evrei 4:14-16: ”Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, ca să fim ajutați la vreme de nevoie.”

Prin acest verset il aud parcă pe Meșter zicând: ”Terminați cu plânsul, terminați cu văicăreala, veniți cu bucurie la tronul darurilor dragostei și permiteți să vă umplu coșul cu binecuvântări.”

Versetul Evrei 10:12-13 relatează că El a adus o singură jertfă pentru păcate prin propriul sânge, care acum este în prezența Tatălui, pe scaunul harului. Această jertfă a făcut posibil ca binecuvântările să fie accesibile pentru toți cei care acceptă pe Cristos ca fiind Mântuitorul și Domnul. Lucrarea Lui a fost îndeplinită. În ochii Tatălui, mântuirea noastră este o operă perfect isprăvită.

18 | L e g ă m â n t u l d e s â n g e , K e n y o nIsus, Mijlocitorul

Isus, ca Mare Preot, și-a introdus propriul sânge îl Locul Preasfânt, a împlinit cerințele dreptății, care au stat împotriva omului firesc. Ca și intermediar, El duce omul pierdut în fața lui Dumnezeu. Potrivit versetului Ioan 14:6, Isus este calea spre Dumnezeu și nimeni nu poate să se ducă în fața lui Dumnezeu decât prin Isus. În momentul în care omul acceptă pe Cristos, devine copilul lui Dumnezeu. După aceea, Cristos începe mijlocirea în interesul respectivului.

Prima întrebare care se ivește este următoarea: De ce are nevoie copilul lui Dumnezeu de cineva care să mijlocească pentru el? Răspunsul este dat de versetul Romani 12:2. La nașterea noastră din nou, duhul nostru primește viața lui Dumnezeu. După aceea avem nevoie de înnoirea gândirii. Înainte de a deveni membrii ai familiei lui Dumenzeu, am fost doar oameni firești. Satana a domnit asupra noastră. Satana a stăpânit mintea noastră. Acum, când duhul nostru a primit viața lui Dumnezeu, trebuie să ne înnoim mintea, ca să cunoaștem privilegiile și obligațiile care ni se cuvin, fiind copiii lui Dumnezeu. Nașterea din nou se întâmplă instantaneu, dar înnoirea minții se produce treptat. Studierea Cuvântului și aprofundarea în Cuvânt definește mărimea acestei dezvoltări. În această perioadă avem nevoie de mijlocirea lui Cristos. De multe ori apar tensiuni în legătura noastră cu Tatăl, căci nu-i cunoaștem voința, de multe ori facem și spunem lucruri care nu sunt pe placul Lui.

Pe de altă parte, mai avem nevoie de mijlocirea Lui, căci demonii ne hărțuiesc. Demonii ne hărțuiesc căci, suntem neprihăniți. Ne urăsc, dar totodată le este frică de noi, căci Dumnezeu ne-a declarat neprihăniți.

Ei ne pot impiedica deseori, deoarece încă nu am învățat aplicarea întregii noastre autorități. Isus, însă, este în măsură de a ne menține până la sfârșit, căci El, trăiește pururea ca să mjlocească pentru noi. (Evrei 7:25)

Nimeni nu poate acuza cu nimic copilul lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a declarat neprihănit. Nu există nimeni care-l poate acuza. Isus trăiește și mijlocește pentru el. (Romani 8:33-34)

Isus, Avocatul de apărareNoi, prin Cristos, prin Mijlocitorul nostru, am venit la Tatăl. Am experimentat ce efect minunat are

mijlocirea Lui pentru noi. Acum să-L cunoaștem ca fiind avocatul nostru în fața Tatălui.Sunt așa de mulți creștini care trăiesc într-o comuniune ruptă, deși ar putea trăi o viață glorioasă în

Cristos, dacă ar ști că Isus este avocatul lor. Deoarece mintea noastră încă nu s-a înnoit și satana ne hărțuiește, câteodată săvârșim păcate și comuniunea noastră cu Tatăl se rupe. Fiecare copil al lui Dumnezeu, când rupe comunitatea cu Tatăl, ajunge sub osândire. Dacă nu ar avea avocat, care i-ar duce cazul în fața Tatălui, ar ajunge într-o situație foarte tristă.

Din Cuvânt știm că dacă păcătuim avem avocat de apărare în fața Tatălui. Să analizăm înțelesul cuvântului ”avocat”. Potrivit dicționarului Webster: un avocat este ”cel care reprezintă cazul unui alt om în fața judecătoriei, care oferă ocrotire judiciară, care îi reprezintă drepturile, ori sprijină punerea în aplicare a drepturilor lui : sprijinitor, apărător, a cărei slujire este ca să ajute.”

Cristos este apărătorul nostru, sprijinitorul nostru. El este permanent acolo la dreapta Tatălui, întotdeauna fiind pregătit pentru a se grăbi în ajutorul nostru, ca să intervină pentru noi.

”Copilașilor, vă scriu sceste lucruri, ca să nu păcătuiți. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor (sau avocat, grecește: paraclet, adică apărător, ajutor), pe Isus Cristos, Cel neprihănit.” (1 Ioan 2:1)

În 1 Ioan 1:3-9 Dumnezeu a arătat modul în care putem să menținem comununea cu El. Dacă păcătuim și astfel comuniunea noastră se rupe, prin mărturisirea păcatului putem restabili comuniunea. Într-o astfel de situație, El poate să se prezinte ca și avocat în interesul nostru, prin faptul că ne mărturisim păcatele. În acel moment în care ne mărturisim păcatele, El duce în fața Tatălui cazul nostru. Cuvântul declară că dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de toate falsitățile; ne șterge păcatele în așa fel încât ele nu ar fi existat niciodata.

Este vital ca creștinii să-L cunoască pe Isus ca și avocatul lor. Mulți creștini, care au ieșit din comunitate, și- au mărturisit păcatele lor deseori, totuși, ei nu au simțit că au câștigat iertare, căci nu au

L e g ă m â n t u l d e s â n g e , K e n y o n | 19știut că Isus este avocatul lor de apărare. Nu au acceptat iertarea păcatelor când le-au mărturisit. Nu au acționat pe baza Cuvântului, care anunță că Tatăl îi iartă în acel moment, în care își mărturisesc păcatele.

Un creștin nu are voie să rământă în comuniunea cu Tatăl ruptă, mai mult timp decât ar dura să ceară iertarea păcatelor.Când Dumnezeu iartă un lucru, El îl și uită. Nici un copil al lui Dumnezeu nu are voie să fie lipsit de respect față de Cuvântul Lui, și să se frământe permanent asupra păcatelor vechi.

Isus, ChezașulIsus este chezașul, girantul nostru personal. Dintre toate slujirile lui Isus pe care le îndeplinește la

dreapta Tatălui, aceasta este de o importanță fundamentală.Pe vremea vechiului legământ, Marele Preot a fost chezașul. Prin faptul că acesta a dat greș, s-a rupt

legătura între Dumnezeu și Israel. Sub Noul Testament, Isus este Marele Preot și chezașul legământului. Situația noastră în fața Tatălui este în siguranță deplină. Știm că de-a lungul vieții noastre, este la dreapta lui Dumenzeu, un Om, care este acolo pentru noi. El ne reprezintă în fața Tatălui. El poate sta întotdeauna în fața Tatălui. În orice situație am ajunge, întotdeauna este cineva care ne reprezintă în fața Tatălui.

Situația noastră este sigură.

Capitolul 13 Trei cuvinte mărețe

ŞtergereaAcesta este unul dintre cele mai mărețe cuvinte ale Noului Testament. Înseamnă un fel de ștergere,

iar ceea ce a fost șters este uitat pentru totdeauna, ca și cum nu ar fi existat niciodată. Când o armată este demoralizată, ea se destramă, încetează să mai existe.

Când Dumnezeu șterge păcatele noastre, acestea se șterg, de parcă nu ar fi existat niciodată.Acest cuvânt „ștergere” nu se folosește în nici un alt loc, decât în legătură cu nașterea din nou. După

ce am devenit creștini, primim revelații în legătură cu părătășia nostră cu Hristos și pe baza mijlocirii lui Hristos, iertarea păcatelor.

Dacă mergem în fața Lui ca păcătoși și Îl acceptăm ca fiind Mântuitorul nostru și Îl mărturisim ca fiind Domnul nostru, atunci tot ceea ce am săvârșit vreodată este șters.

În urma nașterii din nou, tot ceea ce am fost până atunci, încetează să mai existe și o nouă făptură preia locul celei vechi.

În epistolele apostolilor cuvântul ștergere a fost tradus de șase sau opt ori drept iertarea păcatelor.„În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogățiile harului Său...” (Efeseni

1:7)Acest lucru îl găsim și dacă privim în Coloseni 1:13-14, Luca 24:47, Faptele Apostolilor 2:38, 26:18 și

10:43.Ștergerea păcatelor preia locul țapului de ispășire din primul legământ.Ţapul de ispășire a dus păcatele o dată pe an, în timp ce sângele a acoperit Israelul, ca și popor. Pe

baza sângelui lui Isus păcatele noastre au fost șterse și Dumnezeu ne-a creat din nou.

Iertarea păcatelorDespre iertarea păcatelor vorbim când deja suntem în conuniune cu Dumnezeu. Afirm acest lucru

acum, din punctul de vedere al noului legământ. Când păcătosul îl acceptă pe Hristos ca Mântuitorul lui, duhul lui este creat din nou de Dumnezeu, păcatele lui se șterg, dar dacă nu are cunoștințe suficiente, el continuă să se consideră un păcătos.

Fiind copilul lui Dumnezeu și pe baza slujirii lui Isus la dreapta Tatălui, are dreptul ca să obțină iertarea păcatelor pentru orice păcat săvârșit.

Capitolele 1 și 2 din 1 Ioan se ocupă cu întrebările fundamentale a iertării păcatelor. Când un copil al lui Dumnezeu săvârșește un păcat, el rupe comuniunea cu Dumnezeu. El nu rupe legătura, rupe

20 | L e g ă m â n t u l d e s â n g e , K e n y o ncomuniunea, la fel ca și soțul și soția când spun cuvinte dure unul celuilalt. Acel lucru distruge comuniunea, comunicarea din cadrul căminului, dar prin cererea iertării, aceasta se poate restabili.

Noi suntem creați pentru a fi capabili de iertare. Același lucru este adevărat între un creștin și Tatăl Dumnezeu. În clipa în care săvârșim un păcat, comunicarea noastră cu Tatăl se rupe. Dar dacă ne mărturisim păcatele, El este drept și credincios să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire.

„Copilașilor,vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiți. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit. El este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre; și nu numai ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.” (1 Ioan 2:1-2)

Aceasta este o revelație demnă de atenție – „cel neprihănit” – care cuprinde în sine harul minunat.IspășireaPrimul legământ a avut legea, pe care o denumim „legea lui Moise”, a avut preoția, a avut jertfele și

regulile ceremoniale. Când au încălcat legea (iar acest lucru a fost inevitabil pentru că Israel a fost mort din punct de vedere duhovnicesc) a intrat în atribuția preoției să îndeplinească pentru ei ispășirea, adică acoperirea.

Ei nu au avut încă viața veșnică. Acest lucru a fost posibil doar în urma venirii și mântuirii noastre de către Isus. El a spus: „Eu am venit ca oile să aibă viață, și să o aibă din belșug.” (Ioan 10:10) Să nu uităm că: cel mai măreț fapt pe care un om l-ar putea experimenta este primirea vieții veșnice.

Putem observa că în ziua mare a ispășirii au loc două lucruri. În primul rând, cu mare precauție Marele Preot introduce sângele unui animal inocent în Locul Preasfânt și îl toarnă pe scaunul harului, pentru a acoperi legea încălcată. Prin aceasta, legea acoperă Israelul pentru un an.

Versetul din Levitic 17:11 ne relatează faptul că sângele s-a dat pentru acoperire, adică pentru ispășire, căci sângele, prin viața existentă în el obține ispășire. Sângele unui animal inocent – care este simbolul vieții – se toarnă peste Israelul mort din punct de vedere duhovnicesc.

Al doilea lucru îl reprezintă țapul de ispășire. Aron pune păcatele Israelului pe capul țapului de ispășire, iar animalul este condus în pustietate pentru ca acolo să fie omorât de animalele sălbatice. Astfel,

Israel a fost eliberat pe un an, sângele i-a acoperit, i-a învelit, iar păcatele lor au fost purtate.

Capitolul 14 Binecuvântarea împătrită

Legământul conține binecuvântare împătrită. Prima binecuvântare a legământului este neprihănirea, pe care Dumnezeu o dă fiecărui membru al noului legământ.

Când îl accepți pe Isus Hristos ca Mântuitorul tău, în acel moment Dumnezeu îți dă neprihănirea.Prin aceasta vei putea sta în fața lui Dumnezeu asemenea lui Isus. Până acum nu am conștientizat

încă acest lucru. Ne era frică de el. Însă, de îndată ce mulți dintre noi vor înțelege aceste lucruri, vor exista cei care se vor ridica și vor acționa ca și Isus.

Isus nu a avut complexe de inferioritate în fața Tatălui, pentru că nu avea mustrări de conștiință.Dacă crezi într-adevăr în Biblie și dacă crezi că Dumnezeu este adevărul tău și tu ești o nouă făptură,

care s-a creat în Isus Hristos, atunci nu poți avea mustrări de conștiință.El, prin jertfirea propriei persoane a șters păcatul, astfel tu poți avea mustrări de conștiință numai

atunci când acționezi greșit. Când treci prin asemenea situații, întoarce-te la sângele lui Isus și bucură-te de slujirea Lui de avocat al apărării!

În urma declarațiilor lui Luther, noi am făcut doar un singur lucru! Permanent am preaslăvit păcatul, am propovăduit pe diavol, am propovăduit despre răutatea și nedemnitatea noastră. Am afirmat cu atâta tărie aceste lucruri în fața oamenilor, încât deja nu mai există un predicator sau, un credincios simplu care ar avea curajul să se gândească la propria persoană altfel decât ca la un vierne sărac și nenorocit!

Știm ce au făcut evangheliștii. După ce au intrat în adunare, au vrut rezultate, și astfel au propovăduit în așa fel, încât în adunare să se trezească simțul de vinovăție care îi duce pe oameni în față la altar. Ţelul acestui lucru a fost ca evangheliștii să-și obțină o reputație bună. Nu am învățat nimic altceva decât necredință! Am învățat tot, în afară de Evanghelia lui Hristos.

L e g ă m â n t u l d e s â n g e , K e n y o n | 21Ce este Evanghelia?

Evanghelia este aceasta: Dumnezeu, pe baza slujirii lui Isus Hristos ca interlocutor, este în măsură de a declara că Isus este neprihănit, și El însuși este dreptatea noastră în momentul în care credem în El.

Acest lucru este cel mai surprinzător minții umane... Însuși Dumnezeu Atotputernic va fi dreptatea noastră în momentul în care credem în Domnul Isus Hristos.

Când vei învăța să trăiești la fel ca și Isus, fără complexe de inferioritate față de Dumnezeu și satana, vei avea o credință care va cutrenura lumea din temelii!

Știi ce împiedică azi credința noastră? Noi ne înfățișăm în fața Domnului, dar înainte de a merge în fața Lui, ascultăm de diavol. Astfel ne înfățișăm cu complexe de inferioritate, iar în urechile noastre răsună învățătura diavolului. Majoritatea creștinilor se tem de satana, nu au curajul să declare că ei sunt deja liberi, nu au curajul de a-l înfrunta pe diavolul. Adevărul lui Dumnezeu este cel care te face fără frică în fața satanei.

De multe ori lipsim de efecte munca lui Isus Hristos și stăm fără putere în fața vrăjmașului, căci avem îndoieli în legătură cu credibilitatea Cuvântului lui Dumnezeu. E important să conștientizăm că adevărul lui Dumnezeu ni s-a dat, iar acest lucru nu este o experiență oarecare, ci un fapt juridic.

Cel mai măreț adevăr pe care Dumnezeu ni l-a dat în revelația lui Pavel, este că Dumnezeu ne face asemenea Lui. Acest adevăr este inima Noului Testament.

Așa-i că tu ai fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu? Această imagine este imaginea adevărului.

Dacă Dumnezeu declară că tu ești neprihănit, atunci tu de ce ar trebui să te osândești?Acest legământ este urmat de o altă binecuvântare, pe baza căreia tu te poți uni cu Dumnezeu. Când

doi oameni care au intrat în legământ au băut unul din sângele celuilalt, atunci ei s-au unit, au devenit pe deplin o unitate.

Când Avraam și Dumnezeu au tăiat legământul, cu acest fapt au devenit o unitate. „Eu Sunt Vița, voi Sunteți mlădițele”.

Tu ești partenerul lui Hristos? Tu trăiești în Hristos? Hristos trăiește în tine? Pavel a spus: „Și trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine”. (Galateni 2:20) Odată cu întruchiparea, Dumnezeu s-a unit cu noi. Legământul de sânge l-a impulsionat pe Pavel să-și tăgăduiască propria persoană și să accepte pe deplin pe Hristos ca viața lui.

De aceea a părăsit Hristos lumea Sa de slavă și a venit aici, ca să se unească cu noi. De acum încolo poți să stai fără frică în prezența iadului și a diavolului, la fel cum ai sta în fața unui lucru mărunt și inferior.

Așa-i că Isus s-a întâlnit cu diavolul? L-a biruit în locul nostru și așa-i că l-a golit de putere? Așa-i că Isus l-a dezarmat și l-a paralizat?

Este mai mare El, care este în noi, decât diavolul.Atunci de ce ar trebui să ne temem de diavol? De ce nu stăm în fața lumii ca biruitori?Tu ești într-o legătură de legământ de sânge cu Dumnezeu atotputernic. Când te-ai născut din nou ai

pășit în acest legământ. Aș dori să-ți dau o imagine despre asta. Ţi minte vitejii eroici ai lui David? Ei au fost previziunile creștinismului. Un asemenea bărbat a omorât opt sute de oameni în luptă personală, în decursul unei zile. El a spus: „Unul pune pe fugă o mie, doi, zece mii”.

Noi suntem părtașii legământului de sânge! Când David a umblat cu Dumnezeu potrivit legământului, niciodată vrajmașii nu au putut omorî nici un răzbinic de-al lui.

Tu ești părtaș naturii dumnezeiești? Da. Dumnezeu este adevărul tău? Sigur. Ţi-a mai dat și acel drept natural ca să folosești numele lui Isus? Sigur.

Vezi deja ce om ești tu? Tu nu ești un om slab, neputincios. Tu stai asemenea Fiului lui Dumnezeu. Tu ești fiul lui Dumnezeu. Ceea ce trebuie noi să facem este să biruim efectele învățăturilor greșite. De-a lungul generațiilor, ne-au denumit păcătoși și au vorbit cu noi ca și cu păcătoșii. Fiecare cântec începe minunat, dar pe la sfârșit lui suntem considerați oameni supuși greșelilor, slabi, care nu putem să facem nimic altceva dect să trăim în păcat și subjugați și vom rămâne acolo mereu. Iar Hristos rămâne aproape ca necunoscut al lor.

22 | L e g ă m â n t u l d e s â n g e , K e n y o nŢelul acestei revelații

Care este țelul acestei revelații? Acela ca noi să cunoaștem cine suntem în Isus Hristos.La aceasta poți să zici:- Toate sunt foarte frumoase domnule Kenyon, dar dumneavoastră nu știți cât de neputincios sunt

eu...Ce spune El? Care este concluzia finală a Epistolei către Evrei?„Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus”. Până când te uiți

numai la propria persoană, nu rezolvi nimic și ești ca și Petru. Când a început, împreună cu Isus, să umble pe apă, nu s-a scufundat, dar în momentul în care s-a uitat la valurile neastâmpărate, s-a scufundat.

Tu ești conectat la Dumnezeul atotputernic. „V-am scris aceste lucruri ca să știți că voi, care credeți în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveți viața veșnică”. (1 Ioan 5:13) Aceasta îți dă poziția ta legală în fața lui Dumnezeu, aceasta îți dă locul în legământ. Spun cu mare respect, ca să înțelegem Evanghelia Domnului Isus Hristos. Domnul mi-a dat o viziune cu privire la faptul că, toate capacitățile și gloria Raiului, toate puterile Raiului sunt la dispoziția credinciosului. Acesta este cel mai minunat lucru pe care lumea l-a văzut vreodată.

Eu cred că în zilele din urmă puterea lui Dumnezeu se va manifesta în mod măreț și mulți oameni se vor trezi și vor trăi în conștiința acestui lucru. Potrivit traducerii Weymounth versetul Romani 5:17 spune: „Noi domnim drept împărați în imperiul vieții în Hristos”. Trebuie să domnim pe deplin împreună cu Hristos. Cum facem acest lucru? Prin credință. Dumnezeu ne adresează o provocare. Este Dunezeu adevărul tău? Tu spui: Încerc să ajung ca El să-mi fie adevărul.

Poți să ajungi ca El să-ți fie adevărul?Dacă crezi în Isus Hristos, atunci El este deja adevărul tău. Atunci du-te și acționează. Fii curajos și

lasă ca Dumnezeu să se dezlănțuie în tine.

Capitolul 15 Mântuirea vine de la Dumnezeu

Văzând lucrarea groaznică, isprăvită de satana, inima noastră exclamă astfel: Cine este în măsură, cine are capacitatea de a scăpa omul din această situație îngozitoare? Dar slavă lui Dumnezeu. Există ajutor!

Când Dumnezeu a văzut situația omului, a început să muncească instantaneu în legătură cu mântuirea lui.

A știut că, omul nu este în stare să se mântuiască. A știut că omul nu este în măsură de a se apropia de El.

Astfel Dumnezeu a dat legământul lui Avraam.Iar, atunci când urmașii lui Avraam au devenit o națiune, le-a dat legea legământului, preoția

legământului, ispășirea legământului, jertfele și darurile legământului.Toate acestea însă s-au dat pentru ca poporul să fie pregătit. Din acest popor trebuia să vină Omul –

Dumnezeu întruchipat și acest Om – Dumnezeu întruchipat trebuia să rupă, prima dată autoritatea satanei și să mântuiască omul din robie. Restabilirea omului în adevăr, l-a făcut capabil să poată sta în fața Tatălui, la fel ca Adam înainte de căderea lui – ba, chiar și mai accentuat Dumnezeu Om a îndepărtat astfel toată mustrarea de conștiință și toate păcatele omului.

În al doilea rând trebuia să rupă domnia satanei. Astfel a eliberat pe deplin omul, a zdrobit pe deplin autoritatea satanei, așa încât chiar și cel mai slab slujitor al diavolului să aibă parte de neprihănirea recuperată, pentru ca omul să poată să trăiască o viață victorioasă asupra satanei care domnește de foarte lung timp.

Acest Om – Dumnezeu, Dumnezeu întruchipat, trebuia să prezinte o asemenea jertfă deplină și desăvârșită, deoarece Dumnezeu nu numai că poate să-i dea omului în mod legal adevărul pierdut și mântuire perfectă, ci de asemenea îl poate face pe om o făptură nouă.

Cum adică? Da domnule! El îl face pe om pe deplin o făptură nouă și îi dă propria natură, alungând natura sclaviei și a fricii, natura păcatului, natura satanei.

L e g ă m â n t u l d e s â n g e , K e n y o n | 23Natura măreață, glorioasă și minunată a lui Dumnezeu preia locul acestora, în timp ce noi stăm în

prezența lui Dumnezeu, în lumina puternică a harului și dragostei Lui.Așa înflorim ca și trandafirul în lumina soarelui, în timp ce plinătatea dragostei Lui luminează întreaga

noastră ființă. Această dragoste, va curge înapoi la El, la propriul nostru Tată minunat. Noi suntem copiii Lui iubiți.

Drag cititor, tu acum stai în prezența minunii minunilor, în prezența harului lui Dumnezeu care restabilește acum la locul său, omenirea pierdută, o reîntoarce de pe calea egoismului, slăbiciunii și a temerii, pe calea dragostei, a credinței și în împărăția vieții dumnezeiești.

Acest Duh măreț și preasfânt, care l-a înviat pe Isus din moarte, într-adevăr poate păși în trupul nostru și poate să-l facă lăcașul Lui. Inițial inima noastră doar șoptește, după aceea cântă, iar în cele din urmă va răsuna de imnul slăvirii: este mai măreț Cel care este în mine, decât cel care este în lume.

Pe aripile acestui imn ne ridicăm din lumea rațiunilor și, prin credință, putem zbura în împărăția dragostei, unde dragostea domnește și unde Isus este Domnul. El nu a făcut doar aceasta, ci a dat și acel drept legal, ca să folosim numele Lui, pentru ca noi să-l putem alunga pe satana, să putem pune mâinile peste bolnavi și aceștia să se vindece și de asemenea să putem strica planurile satanei.

Cât de minunat este că acest nume ne aparține! Acest nume ne face asemănători cu Isus.Când trăiești în acest nume și umbli în acest nume, diavolul nu te poate deosebi de Isus. Tu arăți ca și

El, te-ai îmbrăcat în adevărul Lui, ești umplut cu viața Lui. Porți sigla numelui Lui.Dar El a făcut și mai mult. Ne-a dat această revelație. Noi o denumim Cuvânt și acest Cuvânt este

Cuvântul Duhului. Acel Duh măreț și atotputernic care l-a înviat pe Isus din morți, a venit la noi.Duhul Sfânt acum mânuiește sabia Cuvântului prin buzele umane și biruie fiecare ceată a iadului. Tu

ești fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu te-a chemat să trăiești în comuniune cu Isus Hristos, El îți restabilește adevărul, iar tu ți-ai recuperat libertatea. Tu ești o făptură nouă, liberă, în care locuiește Duhul Sfânt. Cuvântul viu al lui Dumnezeu este al tau.

Ești într-o comuniune mai bogată cu Dumnezeu, decât Adam, cine ar fi putut vreodată să-și imagineze? Acest trup, pe care satana l-a făcut muritor, prin venirea lui Isus, primește nemurire și nu mai moare. Moartea nu ne mai amenință și frica de ea nu ne poate înfricoșa. Noi ne-am umplut cu plinătatea Lui.

Va veni timpul când porțile din mărgăritar se vor deschide, iar noi, subiecții dragostei Lui, îndrăgiții sclavi ai Lui, veșnicii mântuiți ai Lui și schimbații pe vecie ai Lui, vom vedea pe Domnul nostru stând acolo pe tronul veacurilor.

Capitolul 16 Sub picioarele Lui

Acesta este punctul culminant al lucrării de mântuire al lui Cristos. În Efeseni 1:19,23 vedem că Isus după înviere a fost preaslăvit până la cel mai înalt punct a autorității și sub picioarele Lui au fost aruncate toate căpeteniile, domniile și stăpânirile. Știm din Coloseni 1:18 că noi suntem picioarele Lui, trupul Lui. Tot ceea ce este sub picioarele Lui este sub noi. Biruința Lui este biruința noastră. Nu ar fi avut nici un rost, dacă Cristos ar fi venit, ar fi luptat pentru acestă bătălie urișă care este mântuirea noastră și toate acestea nu ar fi fost pentru noi. El n-a făcut acest lucru pentru Sine, l-a făcut pentru noi și această lucrare este a noastră. Iar, pentru că toate acestea se întâmplă pentru noi, nu avem nevoie de nimic altceva decât să acceptăm acest lucru.

Dumnezeu nu a isprăvit aceasta lucrare, pentru ca noi să nu o putem accesa și aceasta să fie doar pentru anumiți privilegiați ca dar de îndurare. Prin mântuirea Lui, nouă ni se dă neprihănire desăvârșită. (Corinteni 5:21) Neprihănirea face posibil ca noi să ne înfățișăm în fața tronului harului. Această neprihănire face posibil să ne bucurăm de totalitatea drepturilor noastre în Cristos. Această neprihănire se bazează pe versetele din Romani 4:25 și 5:1 care ne spun : ”a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, și a înviat din pricină că am fost socotiți neprihăniți.” ”Deci, fiindcă suntem socotiți neprihăniți, prin credință, avem pace cu Dumenzeu, prin Domnul nostru Isus Cristos.”

24 | L e g ă m â n t u l d e s â n g e , K e n y o nPrin lucrarea isprăvită de El, precum și moartea Lui și învierea Lui, Dumnzeu s-a împăcat cu noi. Isus a

înviat după ce ne-a biruit vrăjmașii, pe cei care ne-au ținut în subjugare. Potrivit versetului Coloseni 2:15: ”A dezbrăcat domniile și stăpânirile, și le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieșit biruitor asupra lor prin cruce.”

Știm că Tatăl a realizat planul mântuirii noastre. (Ioan 3:16) Isus a dus la îndeplinire acest plan. (Efeseni 1:7, Petru 2:24) ”Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viața veșnică.” (Ioan 6:47)

Eu cred că planul a fost dus la bun sfârșit și că eu am viață veșnică; cred că prin rănile Lui am fost tămăduit, iar prin harul Lui eu sunt victorios. 1 Ioan 5:13 declară că eu am viața veșnică. Dacă am viață veșnică, atunci am și tămăduire. (în cartea noastră intitulată Isus, tămăduitorul, prezentăm o imagine clară despre faptul că tămăduirea a fost în planul mântuirii. Mii de oameni s-au vindecat în cursul citirii acestei cărți)

El îmi împlinește toate nevoile, astfel am putere pentru toate în Cristos, care mă întărește. Nu trebuie să mă lupt pentru ea, nu trebuie să mă închin cu rugăciuni lungi, nu trebuie nici să țin posturi pentru ca s-o primesc. Toate acestea sunt deja ale mele. Efeseni 1:3 spune că El m-a binecuvântat deja cu toate darurile duhovnicești. Așa că pur și simplu Îi mulțumesc pentru toate. Mulțumirea deschide larg ușa, iar slăvirea o ține deschisă.

De-a lungul anilor am fost învățați că, putem primi răspuns la rugăciuni, atunci când suspinăm și plângem și când ”nu lâncezim în rugăciune”. Dar, a face acest lucru este semnul necredinței, care provine din faptul că nu cunoaștem Cuvântul și drepturile noastre în Cristos.

Dacă 1 Corinteni 3:21 este adevărat, potrivit căruia: ”Nimeni să nu se fălească, deci, cu oameni, căci toate lucrurile sunt ale voastre” și este adevărat și Coloseni 2:10, adică ”Voi aveți totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii și stăpâniri”, precum și Efeseni 1.22: ”El I-a pus totul sub picioare, și L-a dat căpetenie peste toate lucrurile” și că satana a fost biruit, iar noi suntem victorioși prin cel care ne-a iubit, atunci noi de ce ar trebui să cerșim și să ne închinăm plângând. Cu acestea îl jignim pe Tatăl.

Capitolul 17 ”În Numele meu”

Acum, noi am pășit în veacul autorității, când ne conectăm cu Atotputernicul, ne umplem cu El, cu Cel care este mai mare decât cel care este în lume. Îmbrăcăm ca armătură, înțelepciunea Aceluia care cu puterea cuvântului Său, a creat universul și aplicăm drepturile noastre legale, folosind Numele Lui în fiecare clipă grea a vieții noastre.

”Și orice veți cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veți cere ceva în Numele Meu, voi face.” (Ioan 14:13-14) Cuvântul aici nu vorbește despre rugăciune. În Ioan 15 și 16 primim acea promisiune că, îi putem folosi numele în rugăciunile noastre. Petru, la fel, a folosit acest verset la poarta numită ”Frumoasă”, potrivit capitolului Faptele Apostolilor. Bărbatul care era șchiop de la naștere, a sărit sus, s-a ridicat pe picioare, s-a vindecat perfect și a prins putere. Isus de fapt a spus: ”Orice veți pretinde (înțelesul cuvântului tradus ”a cere” – aiteo – mai de grabă înseamnă ”a pretinde, a solicita”) în Numele Meu, voi face”.

Odată m-a căutat o femeie, care a avut cancer la sâni. A fost în această situație groaznică de vreo un an jumătate. Totdeauna era chinuită de dureri insuportabile. Eu, în numele lui Isus, i-am poruncit acelui cancer să înceteze să mai existe. Ziua următoare a venit înapoi și mi-a spus că boala a dispărut. I-au dispărut durerile. Un alt om a avut tumoare malignă la mucoase. Numele lui Isus l-a vindecat. Folosirea numelui lui Isus a învins tuberculoza, artrita și tumorile cancerigene. Nici o boală și nici o stare de rău nu poate rezista acestui nume.

”În numele Meu vor scoate draci...” – această expresie nu este în legătură cu rugăciunea, ci atunci când ne caută acei oameni care suferă și sunt ținuți în legături de boli, liniștit putem zice: ”În numele lui Isus Cristos, satana, îți poruncim să părăsești acest trup, du cu tine toți demonii tăi și du-te înapoi în iad, unde aparții.”

Satana știe că este învins și când folosim numele lui Isus trebuie să plece. ”Orice veți cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da. (Ioan 15:16)

L e g ă m â n t u l d e s â n g e , K e n y o n | 25La rugăciuni folosim acest verset. Să nu uităm că, cuvântul grec în traducere mai blândă este ”a cere” (aiteo) și înseamnă de fapt ”a pretinde, a solicita”. Tu nu de la Dumnezeu soliciți. Tu pretinzi ca puterile răufăcătorilor să se rupă, pentru ca bolnavii să se vindece, pentru ca împrejurările să se schimbe, pentru ca banii necesari să intre.

Isus va vea grijă ca acel lucru pe care l-ai solicitat în Numele Lui să se întâmple.Citește cu atenție versetele Ioan 16:23-27 pentru ca să primești o imagine clară despre drepturile tale

legale, pe baza cărora folosești numele lui Isus. ”Până acum n-ați cerut nimic în Numele Meu: cereți, și veți căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină. V-am spus aceste lucruri în pilde. Vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci vă voi vorbi deslușit despre Tatăl. În ziua aceea, veți cere în Numele meu, și nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi. Căci Tatăl însuși vă iubește, pentru că M-ați iubit, și ați crezut că am ieșit de la Dumnezeu.”

În toate aceste capitole minunate, unde primim promisiuni așa de mărețe, nu întâlnim niciunde cuvintele ”a crede” și ”credință”.

Noi facem parte din familie și deoarece facem parte din familie, avem dreptul legal la toate acestea. Acest lucru este arătat și de următorul verset: Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovnicești, în locurile cerești, în Cristos. (Efeseni 1:3)

Tot ceea ce a făcut Isus, a făcut pentru noi.

Folosirea numeluiAcesta este adevărul de principiu, cu care toți trebuie să fim în clar. Studiind această întrebare am

ajuns la următoarele concluzii.Numele lui Isus îl folosim în două moduri. În primul rând: folosim acest nume în rugăciunile noastre la

Tatăl. ”Orice veți cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.” (Ioan 15:16) În ziua aceea, nu Mă veți mai întreba de nimic. Adevărat, adevărat vă spun că, orice veți cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da. (Ioan 15:16)

Trebuie să ne rugăm la Tatăl în Numele lui Isus, nu la Duhul Sfânt sau la Isus. Aceasta este o dispoziție dumnezeiască. Aici nu contează faptul că noi considerăm că putem să ne rugăm și în alt mod. Contează doar ce spune Cuvântul. ”Iată, deci, cum trebuie să vă rugați: ”Tatăl nostru...” Isus stă între noi și între Tatăl, în a Lui slujire de intermediar și Mare Preot, pentru ca să ne împlinească rugăciunile.

Declară că putem cere orice în numele Lui de la Tatăl, iar Tatăl ne va da. Prin această rugăciune, lucrul cerut va intra în vigoare. Acest lucru nu se va schimba niciodată. Ioan 14:13-14 ne spune modul în care trebuie să-I folosim numele împotriva bolilor sau împotriva situaților dăunătoare, sau în orice altă situație cirtică.

Eu, de exemplu, folosesc acest Nume în următorul mod: este un bolnav de tuberculoză, îmi pun mâinile peste el și spun: ”În numele lui Isus Cristos, trupule, supune-te Cuvântului. Cuvântul declară că prin rănile Lui ai fost vindecat, de aceea îți poruncesc, duhul tuberculozei, să părăsești acest trup.”Demonul bolii va pleca și bolnavul se va vindeca.

Folosirea numelui aziA sosit timpul să te surprinda faptul că adunarea nu folosește acest nume în zilele acestea. Satana ne-

a orbit ochii, să nu folosim acest nume. Aici la noi, în orașul Seattle există puține adunari unde se folosește acest nume în viața de zi cu zi. Bolnavii sunt duși la spital sau cheamă medicul. Este demn de luat în atenție faptul că, în adunarea noastră, boala este de fapt necunoscută. Dacă cineva totuși se îmbolnăvește, ne rugăm unii pentru alții, iar bolnavii se vindecă întotdeauna.

Faptele apostolilor 4:13-22 ne relatează procesul în care Ioan și Petru au fost ascultați în legătură cu acel om șchiop care a fost vindecat prin numele lui Isus: ”Dar fiindcă vedeau lângă ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau zice nimic împotrivă... Dar, ca să nu se lățească vestea aceasta mai departe în norod, să-i amenințăm, și să le poruncim ca de acum încolo să nu mai vorbească nimănui în Numele acesta.”

26 | L e g ă m â n t u l d e s â n g e , K e n y o nDe ce? Nu au fost împotrivă să dea învățături despre înviere și despre nașterea din nou. Dar au fost

împotriva învățăturilor despre Nume, pentru că în acest nume este putere tămăduitoare.Versetul Evrei 13:8 declară că Isus Cristos este același ieri și azi și în veci!Și astazi există aceeași putere în numele lui Isus, cum a fost în trecut. Problema nu este cu credința,

ci cu faptul că ai nevoie de curajul de a-ți pune mâinile peste bolnavi, pentru ca aceștia să se vindece. Ai nevoie de curajul de a te ruga în acest nume la Tatăl, pentru a se întâmpla minuni în urma rugăciunilor spuse.

Bucură-te cu mult curaj de drepturile tale din legământul de sânge. Să ai curajul de a folosi acest nume, numele lui Isus.

Capitolul 18 Ceea ce învață Cina Domnului

Tatăl Ceresc și Isus au două caracteristici care ies în evidență. Acestea sunt mai mult decât caracteristici, sunt elementele de bază ale personalității Lor. Dumnezeu Însuși este dragostea. Nu numai Dumnezeul dragostei ci și Tatăl Dumnezeu. El a chemat la viață cu credința Lui universul, iar când omul s-a rătăcit, a crezut că va fi capabil de a-l reîntoarce, chemarea Lui cu dragoste îl va ajunge.

A crezut că oamenii vor deveni făpturi noi și credea că vor fi biruitori. El crede că vor umbla împreună în dragoste. Dumnezeu este Tatăl Dumnezeu, iar Isus este asemenea Tatălui Lui. El a adus dragostea în această lume.

Isus a venit pentru a-și prezenta Tatăl și dragostea Tatălui Său. Isus a prezentat omenirii eșuate și distruse, un nou tip de dragoste. Dragostea este chemarea către inimă, dar dragostea este o chemare reală. Isus a avut o dragoste prin care și-a dat viața pentru noi. Isus a crezut precum a crezut Tatăl. Isus a acționat conform credinței proprii. A crezut că, dacă El va fi interlocutorul omului, atunci omul va răspunde la acest lucru. A crezut că, va putea dovedi lumii că El iubește omul în așa măsură încât moare pentru el, suferă în locul lor chinurile osândiților și oamenii vor răspunde la aceasta. El a acționat potrivit credinței proprii.

El crede în Adunare, că va fi biruitoare. El crede în dragoste. Cina Domnului înseamnă că mărturisim credința noastră și credincioșia noastră pentru dragoste, asemenea modului în care a făcut Tatăl când l-a dat pe Isus pentru noi, drept mărturisire a dragostei Lui. Mărturisirea dragostei lui Isus a fost faptul că a venit și și-a dat propria persoană pentru noi. Ei, amândoi, au fost credincioși dragostei.

Isus a spus aceste cuvinte importante. ”Ori de câte ori mâncați din pâinea aceasta și beți din paharul acesta, vestiți moartea Domnului, până va veni El.” (1 Corinteni 11:26) Acesta a fost un legământ. El a spus: ”Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou.” Oricând l-ai bea îți arăți credința în legământul Lui, până când El va veni.

Când mănânci din pâine și bei din pahar, întărești acest legământ. Acesta este un legământ de dragoste. În primul rând îți arăți dragostea și credincioșia ta pentru Isus. În al doilea rând îți arăți credincioșia și dragostea către Trupul Lui, către Adunare. Aceasta este o declarație de fidelitate despre faptul că, întâi ai mâncat și ai băut cu frații tăi, și acest lucru te conduce să suporți și greutățile lor. Deja poți să te identifici cu ei, precum Isus s-a identificat cu tine, prin întruchiparea și prin opera Lui de interlocutor. Meșterul dorește să ne raportăm astfel la Cina Domnului.

Când rup pâinea și beau din pahar, eu mărturisesc nu numai credincioșia mea față de Domnul, ci îmi mărturisesc și credincioșia către fiecare membru al Trupului lui Cristos, care rupe și bea din pahar împreună cu mine. Dacă eu sunt puternc, eu port greutățile celor slabi. Iau peste mine slăbiciunile lor. Cina Domnului înseamnă că eu, niciodată nu am să îi judec, ci îmi asum responsabilitatea duhovnicească pentru ei și pentru neputințele lor.

Necesitățile zilelor din urmăDintr-odată, cineva se trezește și înțelege toate acestea. Astfel, norodul va începe să acționeze. Sunt

convins că acesta este mesajul zilelor din urmă, că acest mesaj, azi, este adresat Adunării.

L e g ă m â n t u l d e s â n g e , K e n y o n | 27Ne stau înainte zile grele, vom avea nevoie de tot ceea ce ne poate da Dumnezeu și ceea ce înseamnă

El pentru noi, pentru a putea rezista la acele probe prin care vom trece și pentru a le depăși cu succes.Trebuie să vedem frații mei, că această învățătură despre legământul de sânge și despre folosirea

Numelui lui Isus, despre ceea ce suntem noi și care sunt privilegiile noastre, acest mesaj, care se referă la zilele viitoare, ne face pe noi capabili de a înfrunta puterile întunericului.

Isus a spus un lucru interesant în Evanghelia lui Marcu, când ne-a dat această misiune măreață: ”În numele Meu vor scoate draci...” Au fost vremuri în care nu am realizat importanța acestor lucruri. Acum știu ce înseamnă. În zilele din urmă activitatea demonică se va întări.

Satana, știind că zilele lui sunt numărate, își va concentra toate trupele către pământ, iar noi vom intra în acel veac al războiului duhovnicesc, pe care Adunarea nu l-a mai experimentat niciodată. Trebuie luate în considerare nu numai hărțuirile, ci și demonii care vor mai încerca să rupă și să distrugă duhul adunării în unii oameni. Adunarea trebuie să cunoască acest secret, pentru a putea face față puterilor întunericului, ÎN NUMELE LUI ISUS!

PoezieAm dreptul la har, este al meuPe baza legământului de sânge,Am dreptul, ca pacea mea să fie infinităPe baza legământului de sânge.Am dreptul să mă bucur la nesfârșitPe baza legământului de sânge,Am dreptul ca puterea mea să fie infinităPe baza legământului de sânge.Am dreptul la sănătatePotrivit bogăției Tatălui meuPe baza legământului de sânge,Îmi preiau acum tămăduirea,Legătura satanei se rupe,Pe baza legământului de sânge.Am dreptul să fiu biruitor în luptă,Pe baza legământului de sânge,Inima mea curajoasă nu cedează, stau fermPe baza legământului de sânge.Folosesc numele Lui în mod legal,Pe baza legământului de sânge,Cu rugăciunea mea distrug puterea satanei,Pe baza legământului de sânge.Lupt cu biruință în orice bătălie,Pe baza legământului de sânge.

E. W. Kenyon

Rugăciunea mântuiriiCea mai importantă întrebare a vieții tale este: știi ce se întâmplă cu tine după moarte? Într-o zi cu

toții trebuie să întâlnim moartea fizică. Însă, viața continuă și după moartea fizică: duhul și sufletul omului există în continuare. Știi unde ajunge duhul și sufletul tău după moarte? Conform Bibliei există două locuri: unul este Raiul, iar celălalt este iadul. Oare, ce anume decide locul unde ajungem? Dacă gândești că ajungi în Rai prin faptele tale bune, atunci te înșeli drag cititor! Dar, dacă te gândești că tu ai făcut deja atâtea rele și ai săvârșit atâtea păcate, încât nici nu mai ai șanse de a ajunge în Rai, atunci te înșeli din nou.

28 | L e g ă m â n t u l d e s â n g e , K e n y o nNu există nici un păcat care ar putea să te împiedice să ajungi în Rai. Dar pe de altă parte nu ajungi în

Rai doar pentru că ai făcut lucruri bune în viață. Isus menționează o singură cerință: ”Trebuie să vă nașteți din nou.” (Ioan 3:7)

Poți întreba: cum trebuie să mă nasc din nou? Nicodim nu a înțeles cuvintele lui Isus despre nașterea din nou, căci l-a întrebat: ”Cum se poate naște un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale, și să se nască?” (Ioan 3:4)

Isus i-a răspuns astfel: ”Ce este născut din carne, este carne, și ce este născut din Duh, este duh.” (Ioan 3:6)

Pentru nașterea din nou duhovnicească, Dumnezeu a plătit un preț foarte mare. El și-a dat unicul Fiu pentru tine, și aceasta pentru că te-a iubit așa de mult și Își dorea să fie din nou într-o comuniune cu tine.

”Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea (pe tine), că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (Ioan 3:16)

Este minunat. Dumnezeu ți-a pregătit calea pentru ca să poți fi mântuit. Trebuie să știi că, nu există altă cale către Tatăl decât prin Isus Cristos. ”Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” spune Isus (Ioan 14:6)

Nici a fi enoriașul unei adunări, nici respectarea tradițiilor religioase, nici faptele bune, nici modul de viață perfectă nu conduce la Tatăl. O singură cale duce la tatăl: Isus Cristos. Omul nu este capabil de a-și mântui persoana proprie. Este nevoie de un Mântuitor, de un Salvator. De aceea a venit Isus.

Pentru mântuire – pentru nașterea din nou – nu trebuie să faci nimic altceva decât să-L accepți în inimă pe Isus Cristos, pe Fiul lui Dumenzeu ca și Mântuitor. Dacă ai vrea să-L rogi pe Isus să fie Mântuitorul vieții tale, spune următoarea rugăciune.

Biblia ne învață că trebuie să faci mărturisirea credinței tale. De aceea nu spune această rugăciune numai în tine, ci spune-o cu voce tare!

”Dacă mărturisești, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn, și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit.” (Romani 10:9)

Rugăciune pentru mântuire

Cred că Isus este Fiul lui Dumnezeu.Cred că Isus a murit pentru păcatele mele, după învățăturile Bibliei.Cred că Isus a înviat din morți pentru îndreptățirea mea:Te rog Isus, fii Domnul meu!Te rog Isus, fii Mântuitorul meu!Te rog Isus, fii Vindecătorul meu!Potrivit Cuvântului Tău: ”Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea, și prin

mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire.” (Romani 10:10)Eu cred în inimă și acum îmi mărturisesc cu gura credința mea:Isus Tu ești Domnul meu!Isus Tu ești Mântuitorul meu!

Isus Tu eși Vindecătorul meu!Eu sunt mântuit! M-am născut din nou în Cristos.Sângele Lui sfânt m-a curățat de toate păcatele.În veci și pe veci. Amin.