VALENTIN IACOB

vrATA 9r MOARTEATNTROTEIBUZUL 8T

I rrurecnel

CUPRINS:

l. Maregalul de pe strada noastri /Prolog /

Colecfia de papioane a lui BeluZilber /l. Biblia 9i "Mein Kampf" fll. Amintiri cu Dan Barbilian /lll. ,,Ce ati cdutat la Stalingad?" /lV. C6nd regele graseiazd /V. ,,$i am rugat si fiu pus in aceeagi celulS cu lacob" fVl. Cunoagterea la 40 C /Vll. Epilog

Pe urmele unui sf6nt al vielii: Vasile Voiculescu /

Maregalul de pe strada noastr5/

ll. Viala gi moartea ?n troleibuzul St IHrigtixeroxali/

Mongtrii din troleibuzul sL /Note de erou in troleibuzul 81/Botogeii lui Ahile /Vernisaj cu actii/

Levinlici /Cum am scris 400 de cirli pe lund /Marea lacob /

lll. Don Juan infrdnt /Vlagca magicd /Cupola de iasomie /Printesa apelor /Nilucul de chihlimbar /Luna plini gi-o vioar5... /Din iubirile MarieiTinase /Don Juan infrdnt /

lV. intre matematicd gi literaturi /Misterele estetice ale matemahcii /Vrei si fii prietenul lui Dumnezeu,la,,Barul rinii mele"? /

,,M-am niscut cu doui inimi. Una de poet 9i alta de

matematician /

Note bio-bibliografice /

202

coLEcTtA DE PAPTOANE A LUt BELU ZTLBER

l. Biblia Ei Mein Kdmpf

Poate ci aceste amintiri au dospit prea mult. Prea mult

pentru a putea fi scrise. Cu ugurinta triirii. Cu acea naturalete

lenegi a triirii de-atunci, de la 18 - 20 de ani. CAnd curgeam

prin viati ca un halucinat norocos. Nigte amintiri int6rziate gi

pentru c5, mult mai apoi, aveam si inteleg ci personajul lor

este unul extrem de controversat.

Pe Belu Zilber l-am cunoscut prin meditaliile la

matematici. Totul a inceput in toamna lui 1973. Nu aveam

incd L8 ani. El avea72 gi mai avea de triit cinci. legise de noud

ani din inchisoare dupi L6 ani de detentie politicd grea gi pe

atunci destul de misterioasd pentru mine. lar Belu era rezervat.

Greu povestea de pugciriile lui. At6ta aflasem, zvonul ce-l

preceda: fusese inchis in lotul PitrSgcanu. L-am intrebat, mi-a

rdspuns sec: Do. Mi-ou furat 1.6 ani din viald, domnulel Aga

l-am cunoscut eu. Un Belu Zilber in ultimii ani ai vietii, curSlit

gi cumva resemnat, dupi o parantezi infernal5 de 16 ani,

un Zilber doar al ideii gi strSlucirii. $i vindecat de comunism.

Vindecat gi cicatrizat. Eu insumi, inv515cel la vdrsta idealS, a

receptdrii, cetos gi curat (gi c6nd egti mai curat gi mai noros

ca la L8 ani!). indesat in vise gi-n cirli. A fost pentru mine

int6lnirea densi dintr-un timp suculent, formator. Dens5,

dar nu decisivS. $i cine gtie, poate a contat putin gi pentru el,

cel fdrd copii. Un Zilber la ora gi v6rsta bilanturilor. Nu toate

!rlr,itr lr.l r,rrr,i.rlrtilr tn(l v()nr lr tottlitltt,tl ctt (llo rloilstre.

Irrl.rt rrr.rlr'nr.rlr(.r. Ir(' rtttlt;i (.u dt.ltci-l inc;i, fascinante.

lr, I.r.rrrrirrlrrrlr,lrr, lnull(.r.rr.dincilinedite,despreat6tiadintre

,, i ru.rtrllr ,rnrr rlr, 1gt.t[ic interbelici, pdnd la teama primelor

I,,r.nr{' l'. (.rrc i lc-irm citit (multe scrise chiar in biblioteca

lrrti rrr, rrrrlur.tlr c;rpturat de aura gi de ideile lui stufoase cu

l,ri.rrrt,r rrr.r iobitS, la fel cred, ca-n vremea in care-l fdcuseri

',r lrr, p'nrcrrit cu admiraJie ori m;car cu elegante, pitimage

rr".trnrtilri de mai de toti ,;acrii" no5tri. De la Cioran, Eliade,

t.J.rr, lonr..,r u, Sebastian, Moisil, Steinhart - eei, dar ar trebui

'.., '.crrr o listd lungd cam cet dictionarul culturii romAne

rrrrr.r lrclicel insi c6nd l-am cunoscut nu gtiam nimic de toate

,r,,tr',r. Doar cirarea matematicilor m-a dus la Herbert Zilber.

r ,ir i in acei ani, cu meditaliile pentru facultate, el ?ncerca s5-5i

r,rtrrrrjeasci o pensie mic5.

$i Belulu era mititel. Chiar foarte scund, foarte iute,

bonom gi destul de vesel. Nu pirea complexat de statura lui,

( Lrm am citit apoi. Sau nu o arita. Nici cb se putea un contrast

rnai violent cu diminutivul ,,Belu" ce te duce cu g6ndul la

cimitirul istoric. $i mai erau ochii lui. Foarte intenSi, foarte vii,

in contra gi deasupra v6rstei. Ochi cu o ap5, o undd aparte.

Abisuri lucioase... Fuma enorm, impunea ugor 5i locuia intr-

un apartament rafinat. Mobili neaglomeratS, colaj bun de stil

vienez 5i florentin. Un prim amSnunt, cumva la-nt6mplare: in

bibliotecd am observat repede o ciud5lenie (n-a fost ultima):

pe un raft, legate frumos gifoarte la vedere stiteau lipite Biblia

gi, in germand, Mein Kompf (eram in 1973!!). L-am intrebat de

ce le tine aga, al5turate. Asfe doud cdrSi au schimbat soorta

lumii, mi-a rispuns.

Dar mai int6i a fost matematica, spuneam. lar Zilber

era un matematician cu o culturd de talie, rezolvator de

probleme dure. Asta degi se ficuse cunoscut (semn6nd Andrei

$erbulescu) in alti grili: sociologie, politologie, publicisticS.

Destul de cu16nd mi-a spus ci are trei licenle: doui la Grenoble,

?n matematici giin inginerie gi a treia in Rom6nia, in economie

(in fine, mult mai t6rziu aveam sd mi ldmuresc, cd nu gi le

va fi luat el chiar pe toate!). Ca matematician, ins5, intuilia

euristicS gi forta lui de generalizare erau impresionante. $i

stimulative. Poate ambilionat 5i de el?ncepusem pe atunci sicitesc cursul superior de Analizd matematicd al regretatului

academician Miron Nicolescu (cu care mi-a mirturisit cifusese bun prieten, ca gi cu alli mari matematicieni de la

Simion Stoilow la Barbilian gi Moisil). Pedagogul Zilber s-a

pliat destul de repede pe curiozitatea gi puterea mea, aga

cd de la o simplS pregdtire pentru admitere in facultate am

inceput si lucrdm la nivel de olimpiadi internalional5. intr-ogrupd cu incd doi pugti, dintre care unul, Florin Cazan, bun

prieten gi coteg cu mine la clasa special5 de matematic5, clasi

de eliti a liceului (pdni atunci) Petru Groza, de la gosea, la ora

aceea deja,,Liceul de informaticd", multi vreme singurul din

tar5. Azi, Colegiul National de informaticS, bizar botezat Tudor

Vionu (ca gi cum multe ar fi avut de impirlit Tudor Vianu cu

informatica, dar se pare ci aceasta e o alti modi post '89.

loan Grogan imi spunea ci existi, printre alte asemenea perle

vorive, chiar un Grup gcolar-industrial cu profil cumva de

(.F.R., numit Emil Cioron, gi cred ci scepticul de serviciu al

Iumii s-ar risuciin morm6nt de-ar afla!).

Revenind la matematicile lui Zilber, el avea darul de

ir insera firesc instrumente teoretice puternice in rezolvdri

rurprinzitoare. Odat5, dupi ce ne-a lSsat si ne chinuim

cu o problemi algebrici de ,,international6", ne-a aritat o

solutie ciudatd (folosind matricea functionalS Wronski gi

determinantul ei). AltS datd a reugit si punS capSt unui lant

de probleme inrudite cu enunt ingelStor (ale lui C. lonescu-

fiu) apirute in Gazeta matematicS. Toatd zona tugati de

rnatematici ce-o cunogteam, inclusiv prietenii de la Lazdr,

medaliati cu aur la,,internationale", se chinuiau in gol cu ele.

gi Belu a venit cu o solutie simplS!

Era, de altfel, unul dintre acei mohicani interbelici cu

formatie gi tendintd enciclopedic5, dintr-o vreme in care toti

cei importanti aveau nu una, ci snopuri de licente gi doctorate.

!imaiavea, ca aceia, o rasd a conversatieipoliticoase, delicate,

t;osmopolite. Fraze intoarse in paradoxuri rafinate. $i-n situiri

acid e. Rasd azi in mare parte revoluti, dus5. Am fdcut parte din

rltttpttlCriterion gi am fost odjunctul lui Magearu la lnstitutul

rlr rcrcetdri economice. Dupd rdzboi, om linut primul curs de

rtonomie politicd la Universitote,in Bucuregti,in 1946 -inc5,,t, rn6ndrea Zilber cufundat tot, de-abia se vedea, in fotoliu-i

rlr,piele.

De departe, ins5, sarea gi piperul gedintelor noastre

rlr. rn,rtematici cu Belu Zilber; erau imbibarea lor savuroasS cu

L1

amintirile lui. $i cu panseuri. Spiritul lui capricios gi iute migra

cu o stricti naturalete dintr-un domeniu in altul. De aceea

multe dintre aceste citate a trebuit sb le aleg dintre piciturimatematice.'A5chii instrdinate de farmecul lor spontan, de

atunci. latd, intr-o dupd amiazd in timp ce noi ne cizneam siaplicim o metodi de diagonalizare a lui Cantor, incepuse:

- Nemlii igtia! in matematici spiritul lor speculativ

face minuni. in muzicS, nu totdeauna. Simfonia a lX-a a lui

Beethoven se termini cu un mar$. ,,Oda bucuriei" este un

marg de la cap la coadS!

- Dar folclorul rom6nesc vd place, nenea Belulu? -incercasem s5-l provoc pe mai departe 5i si maitrag de timp.

- Nu.

- Nici Maria Tinase?

- Cum sd nu, door m-am iubit cu ddnso!

Arareori reusea Belu s5 nu surprindb (ist timp, noi

trebuia sd ne continudm canonul la diagonalizarea Cantor).

Aproape imediat, a continuat. inspre matematici.

Atunci am aflat prima oarS despre faimoasa teoremd a lui

Gcidel. Care in L938 retezase din senin, cu un triznet pe doarpatru pagini, visul interbelic declangat de Bertrand Russel, de

axiomatizare unitari gi lind a matematicilor. Or, Gridelfolosise

tocmai diagonalizarea cantorianS. $i Nae lonescu, in teza lui

de doctorat din 1-919 din Germania, a avut un inceput de

intuitie ci afirmatiile ambilioase lui Russel pot egua. Lui Nae

i-a lipsit insd aparatul mathematic - a incheiat Belu Zilber.

Astfel, picdturd cu picdturS, intre o ecualie 5i o

nrlcp',r.rl;i, am inceput treptat s5-i descopir inteligenta aceea

',r orrnonitoare 5i ludic5. Spiritul meu, dual gi el, a reactionat.

A krst al doilea inceput al acelei int6lniri. $i poate ci am fost

ultimul captiv al farmecului lui Belu Zilber. El, cu ,,uSuratecul

rlrrblu" al s5u, cum ii spunea, spiritul lui de tinerete patin6nd

rrrrprevizibil intre negSri abile gi concilierea universalS.

('cneratorul de amici gi du5mani. Evadati ori prizonieri ai

larmului sdu. lar dacd toate astea-s mai degrabi etichete

rctroactive, pentru ci atunci nu am gtiut c6t de durabilS avea

r.i fie in mine zona amintirilor cu el - ca un set de fotografii,

rri;te dagherotipuri neuronale neschimbitoare - atunci micar

r red c5 am fost ultimul lui prieten cAgtigat.

ll. Amintiri cu Don Barbilian

Desigur ci primul despre care am vrut s5-l storc de

.rmintiri pe Belu, a fost lon Barbu. Cum ero Borbilian, neneo

llel(u? - l-am intrebat.

- Era un nebun! - mi-a rdspuns zdmbind complice 5i

,rgale. De pildd, legionarismul ila al lui. A prizat la el numai

rlirr cauza fantasmelor din capul siu, nu ci ar fi fost el aga, un

l,rrr,rtic disciplinat al Mi5cirii. Avea de toate, Barbilian, numai

,,lofii de martir nu avea. Ba, odati l-am vSzut pe stradi cu

r .irna55 verde gi pistol. $i ii tremura pistolul s5-i sari din m6ini!

Mi-a povestit apoi un episod care este, cred, inci

rrr.r ttnoscut.

- Destul de repede dupi 23 August, am inceput si

l,rr r.rn, eu gi Mihai Ralea, lista celor ce trebuiau salvati de la

L3

DoN JUAN irurnArur

Visdtorulde serviciu

De c6te ori sunt fericit sau doar pulin trist, dau fuga

in Cigmigiu. Parcul acesta are un parfum imperceptibil, un

abur curat de iasomie cereascd. De aceea, acolo am avut

totdeauna tiria s5 imiintrupez 5i s5-mi trdiesc visele. $i asta mi

se intdmpla inci din adolescen!5 c6nd impreunb cu prietenii

meiimpitimili ca gi mine in religia literaturii gi a matematicii,

ne plimbam toatd ziua cu bircile gi prefiram aleile parcului,

pun6nd la cale, dezinvolli 9i solari, soarta lumii. Acolo ne-am

tras totri de gireturi cu Proust, cu Baudelaire, cu Garcia Lorca,

cu toati ga5ca Suveranilor. Cdnd c61iva dintre noi cercetau

cu ochii deschigi gi febrili, vreo teoremd negdsitS, inc5. Dupi

indrigostiri, nu prea t6njeam noi atunci. CiSmigiul era Capga

noastrd de adolescenli dezinvolli gi solari. Alituri, incorsetati

in poduri gi in caldardmuri, D6mbovila curgea prin acelagi

spaliu bitr6n, al Crailor de Curtea Veche. Spaliul nelSrmurit 9i

viu, rimas aproape neschimbat. $i noi visam cu incr6ncenare

lAngi maegtrii ascungi in statuile parcului, visam ci orele

astrale ale Rom6niei se vor intoarce, chiar daci anii negri

'80, ne apisau incd.Visam doar absolutul, aproape il v6nam.

Nimic altceva nu ne mullumea. $i la fel simt 9i azi c6nd intru

in Cigmigiu. De aceea, marile mele iubiri sunt legate de parcul

ista. lubirile mele - dibuiri de Don Juan insingurat, credincios

p6ni la moarte unui ideal din adolescentS. Un visdtor de

146

serviciu, ve$nic in ciutarea iubirii, vegnic indrigostit. VAn5tor

gi v6nat al iubirii Perfecte.

Ploaio de floriZiua in care destinul meu s-a risucit brusc, nu anunla

nimic deosebit. Era o zi de varS ce deborda de culorile parcului

gi de miresmele acvatice ce se ridicau din lac ca dintr-o pajigte

de ap5. Md plimbam iar cu barca 9i tocmai mi addpostisem

de soare la umbra unui pod. Md plimbam, e un fel de-a

spune. Toatd ziua tol6nisem in barci, dezlegSnd probleme de

matematici. O duceam aga din primivarS, de cAnd incepusem

si chiulesc de la cursurile FacultSlii de MatematicS, avid sd

descopdr singur; intre silcii 9i ape, mistere insolite gi abstracte'

Stam aga cufundatin visare, cu mAinile-n valuri, c6nd deodatd,

in jurul meu au inceput si cadd flori.'. Flori multe, petale de

flori albe... o ploaie diafani de petale mi inconjurase cu un

cerc mic, de linigte. M-am frecat la ochi 9i am privit buimac in

sus. Atunci am vizut-o. Sta rezematd pe balustrada podului,

chiar deasupra mea, privindu-mi cu un aer absent-sfiditor.

Palmele ei cu degete lungi, incb mai lineau c6teva flori albe.

- Cine egti tu? - am intrebat-o incremenit in barca mea

care, nu gtiu de ce, incepuse si mi se parS nesigurS, o coaji

de nuci.

- Mi numesc Anna Ecaterina Orlova - mi-a rispuns cu

voce gravi 9i cumva poruncitoare, necunoscuta aia risiriti de

niciieriin viala mea ca o cea!5 de var5, ciudatd 9i magnificS'

- E;ti rusoaicS? - am ingdimat. Forla apariliei ei

1^7

intimida.

- Rusoaici albi - mi-a rdspuns m6ndr5. Clipele alea

stranii le retriiesc gi acum, scdpate pentru vecie din plasa

timpului. intre timp, ea cobordse de pe pod mai aproape de

mine, gi incepuse si mi priveasci atentd cum stam tolSnit

intre c5rlile mele. Avea expresia aia a ei gravd cu care aveam

si mi obignuiesc cu timpul gi care avea s5-mi lipseascd,

mai t6rziu. Am inceput s-o studiez gi eu pe-ndelete. Era o

prezen!5 puternicS, Anna Orlova. inalti, cu nigte blugi mulati

de sub care ise ghiceau picioarele cabrate si lungi ,,p6nd in

amigdale". Fala ii era foarte alb5, de o paloare marmoreanS.

Avea o privirea somnolentb 9i grea, de parcd ar fi cazut in cine

gtie ce transS aristocraticd gi veche, din strdmogi. lar ochii ii

erau de o culoare incredibilS 9i rardlOchi galbeni, avea Anna

Orlova, de un galben schimbStor gi amelitor: ba de culoarea

a mierii de flori de cAmp - daci era fericitd, ba de un galben

intens gi pur ca ochii priditori de felinS, atunci c6nd se infuria

gi scbpbra dezlSnluit5 cu privirea, fante iuli de lasere.

- De ce ai presirat flori pe ap5, in jurul meu, domni!5

Orlov? Te macini singuritatea, aga t6ndri gi frumoasi cum

egti? - am provocat-o cu o indriznealS subitd pe care nu mi-o

gtiam, eu care p6ni atuncifusesem sfios gi nehotSrdt cu fetele.

- Mi-a plScut cum stiteai acolo, in fundul bircii tale

mici, rupt de lume intre cdteva foi. Cu chipul tiu studios, de

Zburitor. $i m-am gdndit c5 !i-ar sta bine sub o ploaie de flori.

C6t despre singurdtate, este o boali cu care lupt de mult, dar

inci nu i-am gisit nici leacul, nicivaccinul.

1,48

Am rugat-o sd coboare la mine in barc5. Si ea a acceptat.

Era un amurg lung de vari 9i noi ne-am plimbat gi-am vorbit pe-

ndelete, pe apele micului lac cu copacii lui incovoia!i straniu,

ca nigte cdlugiriin rugiciune. Atunci mi-a spus istoria ei. Avea

sdnge albastru, Anna Orlova. Era contesi iar tatil ei, care incd

mai triia, era prin! Galilin - o familie ruseasci strdveche ce

ficuse istoria Rusiei. La Sankt Petersburg, Galilinii ridicaserd

cu 200 de aniin urm5, o catedralS emblematicd a oragului, iar

un conte Orlov cucerise pentru !ar, cu numai un regiment de

cazaci, Siberia - rezervorul de bogilii al lumii. in 1918, hdituili

de hoardele bolgevice, bunicii Annei igi lSsaseri pe pustii,

mogiile uriage din Basarabia 9i veniseri la Bucuregti, ca sitrdiasci intr-o discrelie suveranS. in vremea asta, rudele lor

rlmase in Rusia, fuseseri exterminate de Stalin, in anii marii

terori. Toli cei din familia Annei predau franceza gi rusa pe

malurile Ddmbovilei. Anna era studentd 9i ea la francezi. lar

rusa doar o vorbea, fird s-o scrie. O scdrbea bolgevismul, de-

aia refuzase s5 scrie rusegte. Povegtile ei aveau o incdrciturdgi-un farmec aparte, cum le spunea cu vocea eigrav5, privindu-

mi cu ochii grei. Seara se lSsase peste parc gi noi stam acum

pe o banci de sub o salcie uria95. O priveam cu nesa! gi nu-mi

puteam dezlipi privirea de ochii ei galbeni lucind pStimagi in

noapte. Ea, cu duiogia sufletului ei slav, cdnd rizvrdtit gi c6nd

suav, duiogia care izbucnea prin to!i porii fiinfei ei. gi acolo,

sub salcia de la marginea apei, am inleles cb dragostea mb

atinsese cu aripa ei, pentru prima oari in viafd. Eram o fdrdmide jar arz6nd in palma ei albd.