VPR12-Revista (decembrie)_decembrie

PESCARULVÂNĂTORUL

ROMÂN

ȘI

ROMÂN

ȘI

Răpitori și năluciîn prag de iarnă

34

ANUL MMXV • NR. 36

DECEMBRIE

Reținere sauduplicitate?

14

Știuci pe Dunărea Veche

32

Mistreți în liniștea pădurii

6

www.agvps.ro

REDACȚIAPreședinte executiv

Dr. Ing. Neculai ȘelaruRedactor-șef

arh. Mugurel IonescuRedactor corespondentprof. Bianca Ioriatti

Art DirectorAurel Neagu

Layout/DesignCREA

DifuzareIng. Mariana Cristache

CONSILIUL ȘTIINȚIFICAcad. Dr. Dan MunteanuAcad. Dr. Atilla KelemenDr. Ing. Nicolae GoiceaDr. Ing. Vladimir Talpeș

Redacția și administrațiaBucurești - Calea Moșilor nr. 128,

Sector 2, Cod 020882Tel: 021-313.33.63

E-mail: [email protected] 1582 - 9650

Manuscrisele destinate tipăririi vor fi de preferință înformat digital. Publicate sau nu, ele nu se înapoiazăcolaboratorilor. Articolele publicate nu angajează

decât responsabilitatea autorilor lor și nu reflectă înmod necesar opinia radacției. Reproducerea oricărui

material fără acordul redacției este interzisă.

Nr. 36 /DECEMBRIE 2015ANUL MMXV • Serie nouă

FONDATĂ ÎN ANUL 1919REVISTA NAȚIONALĂ DE

VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

6 30

10 36

CUPRINS

Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintă

Președinte: Mugur Constantin Isărescu; Președinte executiv: Neculai Șelaru;Vicepreședinți: Florin Iordache (Olt, Dolj), Atilla Kelemen (Bistrița, Harghita, Mureș),Teodor Bentu (Giurgiu, Asociații de pescari sportivi); Membri: Ion Antonescu (Vâlcea, Sibiu),Dorin Calciu (Alba, Arad, Hunedoara), Adrian Duță (Gorj, Mehedinți), Filip Georgescu (Argeș,Teleorman), Teodor Giurgiu (Bihor, Satu Mare), Nicolae Goicea (Botoșani, Neamț, Suceava),Gheorghe Iaciu (Ilfov), Valentin Jerca (Călărași, Constanța), Cornel Lera (Timiș, Caraș-Severin), Eusebiu Martiniuc (Galați, Vrancea), Paul Niculescu (București), Dragoș Onciulencu(Tulcea), Laurențiu Radu (Brăila, Ialomița), Horia Scubli (Cluj, Maramureș, Sălaj), FloricăStan (Buzău, Dâmdovița, Prahova), Gabriel Surdu (Bacău, Iași, Vaslui).

VÂNĂTOARE

3 EDITORIALMistrețul și riscurile unor practiciactuale greșite5 PE }EAVA PU{TIIReflecții despre actul vânătoresc6 ETOLOGIETehnici, comportament și adaptăridefensive în lumea animală (I)8 DE SEZONMistreți în liniștea pădurii10 ATITUDINEPolitica riscantă a gestionăriipopulației de urși11 LA ZIAtenționare12 OPINIEExplicație concisă privind schimbareade comportament a urșilor14 ATITUDINEReținere sau duplicitate?15 ACTUALITATEPosibil record național la craniu de urs16 ACTUALITATERevizuirea legislației europeneprivind armele18 ARMETitan, carabine cu repetiție austriecemoderne19 REPORTAJCadouri de Moș20 LAZIDin turnul manipulării

22 RESTITUIRIDropia pe câmpia Burnasuluiteleormănean24 ADVERTORIALSwarovski: „ Să vezi ce nu poate fivăzut” - Z6/Z6i26 CHINOLOGIERepetiția este mama învățăturii27 PLANTE T~M~DUITOAREArnica28 DIN TERENPe cărări de vânătoare

PESCUIT

30 PESCUIT LA R~PITORSkipping sau partea întunecată a pescuitului32 DE SEZONȘtiuci pe Dunărea Veche34 SPINNINGRăpitori și năluci în prag de iarnă36 SPINNINGÎn căutarea avaților38 MUSC~RITCu muște artificiale umede și uscate,pe râuri și bălți39 COMPETI}IIUn alt fel de pescuit40 Noutăți de prin magazine41 MICA PUBLICITATESolunare - Rebus

Totuși, această șansă a mistrețu-lui și, implicit, a vânătorilor demistreți poate fi ușor ratată, din

cauza unei „politici cinegetice” greșiteîn ceea ce-l privește, ca de altfel și înceea ce privește multe alte specii valo-roase de faună cinegetică. Fiindcă „po-litica cinegetică” actuală a început săfie dominată de ignoranță, amatorism,practici greșite și interese materialemeschine, asupra cărora vom reveni.

IntroducerePericolul pentru mistrețul din Ro-

mânia vine, în mod direct, de la modi-ficarea neinspirată a legislației în ceeace-l privește, de la politica de prețuridistructivă pentru structura sa popula-țională și de la interesele materiale aleunora dintre cei ce-i valorifică carca-

sele, iar, în mod indirect, de la protecțiaexagerată a prădătorilor specifici. Unalt potențial de risc, independent devoința noastră, îl pot reprezenta bolilespecifice, printre care pustiitoareapestă porcină africană, care se apropiede granițele țării noastre.

Modificarea legislațieiInspirați din legislația altor țări eu-

ropene, agasați de plângerile fermieri-lor agricoli și stimulați de preapasionații vânători de mistreți, parla-mentarii noștri au dat liber vânătorii demistreți tot timpul anului. Doar scroa-fele, cu purcei sau sterpe, sunt temporarocrotite, prin interzicerea vânării aces-tora în perioada 1 februarie – 31 mai.

Facem o paranteză și ne gândim lareglementarea pragmatică a vânătorii

și la riscul infracțiunilor comise prinîmpușcarea scroafelor, din greșeală, înperioada precizată. Un risc demn de re-ținut, și pentru scroafe și pentru vână-tori, în condiții de vegetație abundentăși lumină insuficientă.

Revenim la subiect și precizăm că,în Europa, mistrețul pare a fi scăpat desub control, din cauza condițiilor localefavorizante pentru specie. Pe lângă în-călzirea globală a climei, care se bănu-iește că l-ar favoriza, se invocă și lipsade eficiență a vânătorilor contempo-rani, care au din ce în ce mai multe grijicotidiene, absența prădătorilor specifici(urs, lup, râs, câini de la stâni etc.), șieradicarea braconajului. Toate fac casupraviețuirea progeniturii să fie in-comparabil mai ridicată decât la noi înțară, unde prădătorii enumerați și bra-

DECEMBRIE 2015 | 3

EDITORIAL

În contextul degradării condițiilor naturale de habitat și al împuținării efectivelor unorspecii, altă dată de interes vânătoresc major, precum iepurele, potârnichea, porumbeii,rațele și gâștele sălbatice, al destructurării evidente a altor populații de faună cinegetică,precum căpriorul, cerbul, capra neagră și ursul, și al scăderii interesului pentru blănurilede vulpi, jderi și șacali, mistrețul a rămas una dintre speciile de vânat accesibile și atractivepentru un număr din ce în ce mai mare de vânători. Aceasta fiindcă este o specie în realprogres ca efectiv, datorită prolificității ridicate, razei largi de activitate, spectruluialimentar apreciabil de diversificat, precauției sale aparte și ingeniozității de care dă dovadăpentru evitarea vânătorilor. Așadar, mistrețul ar avea toate atuurile să rămână, pe viitor,una dintre speciile de vânat cele mai interesante și apreciate de vânătorii zilelor noastre.

VÅN~TOAREEditorial 3

Comportament defensiv 6Mistreți în liniștea pădurii 8

Politica riscantă 10Reținere sau duplicitate? 14

FACE - Revizuirea „Directivei arme” 16

decembrie

Mistrețul și riscurile unorpractici actuale greșiteNECULAI ȘELARU

conierii (cu arme, lațuri și alte mij-loace) reduc considerabil sporul natu-ral. Dar acest spor natural nu esteredus într-un procent neglijabil, ci pânăla aproximativ 40%, comparativ cu celînregistrat în Germania, Ungaria și altețări europene, de peste 150%.

Așadar, modificarea legii în privințaprotecției mistrețului din România,pentru a alinia legislația națională celeidin alte țări europene, a fost insuficientanalizată și a creat un risc major, atâtpentru evoluția populațiilor locale demistreți, cât și pentru vânători, care potușor confunda scroafa cu vierul, în pe-rioada de protecție a celei dintâi.

Politica distructivă a prețurilorPrețul paușal practicat de unii ges -

tionari, ridicat uneori la un nivel spe-culativ, care favorizează, evident, doarmembrii vânători cu posibilități finan-ciare pe măsură, îi determină pe vână-tori să urmărească împușcareaexem plelor de mari dimensiuni.Aceasta fiindcă, dacă tot plătesc osumă substanțială de bani, pentru mis-trețul ce urmează a-l împușca, atunciva căuta să-și fructifice cât mai bineaprobarea și să împuște cel mai vigu-ros vier din zonă, dacă se poate. Dacănu, se va mulțumi și cu o scroafă vo-luminoasă, cu carnea oricum maibună decât a vierului. Astfel se ajungesă fie stimulată împușcarea exempla-relor de mari dimensiuni, printre caremulte scroafe mature, conducătoarede cârd, ajungându-se la întinerireaexagerată a populației locale de mis-treți.

Împușcarea scroafelor–mamă, înzonele cu mari prădători, echivaleazăînsă, cu „împușcarea întregului cârddintr-un singur foc”, fiindcă purceiiacestora, rămași fără protecția mame-lor, pot să cadă foarte ușor pradă ră-pitorilor specifici.

Oricum, și purceii rămași fărămamă, din zonele fără mari prădători,supraviețuiesc cu greu la periferia câr-durilor. Fiindcă, după ce rămân sin-guri, aceștia se alipesc de regulă altorcârduri, dar se hrănesc mult mai difi-cil, fiindcă nu sunt admiși în locurilecele mai bune de hrănire, nu potsparge crusta de sol înghețată, nu auexperiența căutării altor locuri favora-bile de hrană etc.

Prețul per kilogram rămâne, prinurmare, soluția cea mai rațională,echitabilă și protecționistă pentru mis-

treți, fiindcă stimulează vânătorii săîmpuște selectiv godacii, cei mai ieftiniși cu carnea cea mai valoroasă, asigu-rând indirect supraviețuirea scroafe-lor–mamă și o structură populaționalăcât de cât apropiată de cea normală.

Din păcate, din ignoranță, din puramatorism în cinegetică sau din inte-res financiar de moment, marea majo-ritate a gestionarilor de faunăcinegetică practică politica distructivăa prețului paușal ridicat pe mistrețvânat.

Interesele financiare de moment Din interesul încasării a cât mai

mulți bani pe carcasele de mistreț des-tinate valorificării, cei împuterniciți înacest scop cer vânătorilor să împușteși să aducă la centrele de colectarenumai exemplare mari de mistreț. Ceimai puțin „vânători” se conformeazăfără prejudecăți și cerința este, de re-gulă, realizată.

Mai departe este treaba valorifica-torilor de carcase cum le cântăresc,dacă le cântăresc, și cum le valorifică,la prețurile convenite. Nu aducem îndiscuție nici modul de cântărire alacestora carcase, nici scăzăminteleacordate din ochi și nici prețurile ne-gociate, pentru a nu complica și maimult ceea ce dorim să subliniem.

Subliniem faptul că valorificatoriide carcase, clamând necesitatea strân-gerii de bani la bugetul respectivuluigestionar de faună cinegetică, impun,prin angajații din subordine, o politicădistructivă structural pentru populațialocală de mistreți. Nu mai reluăm ex-plicația și nu mai reliefăm riscul imi -nent al scăderii efectivelor de mistreț,fiindcă se înțelege. Remarcăm numaică, în cazul multor gestionari de faunăcinegetică, politica în materie de ma-nagement o fac ignoranții, amatoriisau profitorii, ceea ce nu mai trebuieacceptat, dacă dorim să mai avem cevâna și în ziua de mâine.Protejarea marilor prădători

La momentul actual suntem, dato-rită managementului rațional din tre-cut, rezervație de mari prădători aEuropei și rezervă genetică pentru altecâteva specii, cu adevărat sălbatice, defaună cinegetică. Noi ne mândrim cudensitatea cea mai mare de urși și lupi,comparativ cu toate celelalte țări de pecontinent, iar europenii se bucură căpot proteja marii prădători la noi acasă,pe cheltuiala noastră exclusivă, directăși indirectă. În privința cheltuielilor in-directe, suportate de gestionarii fondu-rilor cinegetice, reamintim doar cotelede recoltă reduse extraordinar de multla speciile-pradă în România, de 5-10ori comparativ cu cotele de recoltă si-milare din celelalte țări fără mari pră-dători, tocmai din cauza concurenței pecare o fac aceștia vânătorilor, la aceiașiresursă naturală regenerabilă.

Din păcate, deși cunosc foarte binesituația prezentată, decidenții noștri secramponează într-o postură de manage-ment cinegetic duplicitar, urmărind, înacelași timp, și creșterea efectivelor defaună pradă (cerb, căprior, capră nea -gră, mistreț etc.), și creșterea efectivelorde mari prădători (urs, lup, râs etc.),ceea ce, practic, nu este cu putință.

A proteja necondiționat și fără li-mite ursul și lupul în terenurile cu mis-treț, înseamnă a accepta diminuareaconcomitentă a cotei de recoltă pentrucel din urmă (mistreț), pentru a asiguraconservarea acestei specii. Fiindcă nu sepoate să fie „împușcă și capra, și varza”.

Dacă nu se va putea realiza o poli-tică cinegetică echilibrată, prin care săse urmărească conservarea unor efec-tive, în densități normale, de mari pră-dători, atunci vânatul pradă, dincategoria căruia face parte și mistrețul,va avea primul de suferit. Va urma, des-igur, și scăderea efectivelor prădătorilorspecifici, din lipsă de hrană suficientă,ceea ce subliniază contraproductivita-tea poziției duplicitare a autorității de-cidente actuale în domeniul cinegetic.

Așadar, protecția exagerată a marilorprădători prezintă un risc real pentru po-pulațiile locale de mistreți cu care coabi-tează, dar, ulterior, și pentru aceștia.

Bolile mistrețuluiÎn privința riscului potențial, mai

greu de anticipat, pe care-l reprezintă,pentru viitorul populației de mistreți,epizootiile specifice mistrețului, nu adu-cem în discuție, acum, decât virusulpustiitor al pestei porcine africane, carese apropie de granițele țării noastre.

În legătură cu agresivitatea acestuivirus și morbiditatea extrem de ridicatădeterminată, de peste 90-95% din efec-tiv, vom reveni în numărul viitor.

4 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

Mistrețul și riscurileunor practici actualegreșite

Din interesul încasăriia cât mai mulți bani pe

carcasele de mistrețdestinate valorificării, ceiîmputerniciți în acest scopcer vânătorilor să împușteși să aducă la centrele decolectare numai exemplaremari de mistreț. Cei maipuțin „vânători” seconformează fărăprejudecăți și cerința este,de regulă, realizată.

DECEMBRIE 2015 | 5

Ș tim foarte bine că nu toți oa-menii sunt la fel. Și, că pescena vânătorească, urcă

uneori și actori cu reacții neinspirate,pripite, partizane, care țin cu tot dina-dinsul să judece formal o activitate cuun spectru larg de expunere umană.Cei care critică sau amendează perfor-manța actului vânătoresc nu răspundcurizității publice, așa cum urmărescsă se înțeleagă, ci unui interes dupli-citar, menit să umbrească munca unoroameni angajați, cu mintea și fapta,să întărească activitatea vânătorească,pe fondul unei delăsări păguboase,prezente la diferite nivele ale autori-tăților de stat.

În general, criticile vin de la ceicare stau pe margine și dau din gurănecontrolat. Vocile lor se aud doarcând nu le convine ceva sau, mai ac-centuat, atunci când statisticile de ser-tar, neverificate în teren, vehiculeazăcifre contradictorii privind diminua-rea efectivelor pentru unele specii deanimale sălbatice, având drept cauzăvânarea fără măsură (sîc!).

Șocant nu ar fi că acești oamenivorbesc, fără cuviință, despre vânătoriși activitatea acestora, ci faptul că ofac mereu din „tribună”, fără să existeo implicare reală din partea lor la lua-rea unor decizii „de folos”, care să-iajute efectiv pe cei care trudesc în ca-drul AGVPS pentru protejarea fondu-lui cinegetic. Mă refer, în special, laoamenii cu funcții pe linie de stat, uniidintre ei fiind, la rându-le, vânătoriautorizați, care ar trebui să fie parte-nerii actului vânătoresc cu tot ce re-prezintă, ca fenomen, în ecuațiasocial-economică, nu oponenți.

Avem de a face cu o gesticulațiepolitică, mereu însoțită de indicațiinesistematizabile, cu accente funcțio-nărești ieftine. Rămâi perplex cândauzi cum se reclamă, în vorbe, lipsaunor presupuse studii științifice refe-ritoarte la numărul optim de exem-

plare de urși, de exemplu, pe care îlpoate susține fondul cinegetic într-unjudeț, studii ce trebuiau făcute cu par-ticiparea celor care fac observații depe scaunul de funcționar public, înca-sând leafă de la stat. Ei sunt, de fapt,cei care trebuie să stabilească liniilestrategice ale actului vânătoresc, nuasociațiile de vânătoare și nici autori-tățile locale.

Societatea așteaptă, de la ministe-rul de resort, o preocupare eficientăprivind situația efectivelor de ani-male, care trebuie gestionată inteli-gent, consecvent, pentru a nu danaștere la dezechilibre cu efecte nega-tive asupra siguranței populației.Dacă autoritățile locale reclamă unposibil pericol, ce poate veni dincauza creșterii numărului de exem-plare de urși peste nivelul optim –vezi cazul recent din Harghita – în-seamnă că este nevoie de o prezențăpractică, activă din partea reprezen-tanților guvernamentali cu responsa-bilități în domeniul faunei cinegetice.Ca să ne arate că le pasă de situație,șefii de la Agenția de Protecție a Me-diului din județ recunosc corectitudi-nea cifrelor vehiculate privind

numărul mare de urși, însă susțin căanaliza celor de la Consiliul JudețeanHarghita pornește de la premise gre-șite. Se invocă lipsa unui studiu știin-țific, care să stabilească număruloptim de exemplare de urși și dimen-siunea habitatului care poate să între-țină animalele sălbatice! Aflăm, cuaceastă ocazie, că „de vină” ar fi da-tele deținute de asociațiile de vână-toare existente înainte de 1989, careau fost preluate din mers și, tot tim-pul, au influențat, în mod negative,rezultatele acestor „studii”! Oricine arfi îndreptățit să creadă că studiul cupricina este necesar, elaborarea luicere timp, analiză, muncă în teren,însă este ridicol să ceri operă științi-fică într-o situație cu riscuri imediate.Prin urmare, afirmația este iritantă,tendențiosă pe alocuri, lucru care mădetermină să redau poziția celor caretrăiesc în satele și comunele harghi-tene, pentru a-i lămuri pe specialiștiide la Mediu: „Niciodată nu au fostatât de mulți urși ca anul acesta și cuun comportament atât de ciudat”.

Este un caz aparent simplu, dar cuun mesaj aparte, unde părerile expri-mate rezonabil, bazate pe realitate, seîntâlnesc cu falsele soluții ale unor oa-meni, care dau doar din cap, evitândînregimentarea rapidă în rezolvareaproblemei semnalate. În atare condi-ții, spiritul de angajare în actul vână-toresc se dizolvă în subteranelepasivității. Localnicii spun că existăprea mulți urși și că trebuie să se in-tervină urgent, iar ei vorbesc de exi-gențe birocratice, în condiții devulnerabilitate maximă. Cu astfel de„participări”, te situezi împotriva cur-sului firesc al fenomenului.

O încercare cinstită, de a înțelegecorect funcționarea actului vânăto-resc, ar putea avea efecte benefice înformarea unor convingeri care se le-gitimizează prin echilibru și înțelep-ciune.

Dacă există în rândul unora percepția unei atenuări a actului vânătoresc, subiectivădupă părerea subsemnatului, aceasta nu derivă din concept, ci din modul superficial dereceptare și analizare a unui fenomen cu manifestări individuale și colective multiple. A introduce în discuție păreri alimentate irațional, în încercarea de a devalorizaîncrederea în ceea ce reprezintă vânătoarea ca fenomen socio-economic, înseamnă cănu există măsură formată în cunoașterea unui process, cu evoluție complexă în timp și spațiu.

Reflecții despre actulvânătoresc ELIADE BĂLAN

Pe țeava puștii OPINIE

În general, criticile vinde la cei care stau pe

margine și dau din gurănecontrolat. Vocile lor seaud doar când nu leconvine ceva sau, maiaccentuat, atunci cândstatisticile de sertar,neverificate în teren,vehiculează cifrecontradictorii privinddiminuarea efectivelorpentru unele specii deanimale sălbatice, avânddrept cauză vânarea fărămăsură (sîc!).

A ltfel spus, posibilitatea de a fimai puțin vizibil pentru po-tențialii prădători, prin culoa-

rea penajului ori a blănii foarteasemănătoare cu cea a mediului am-biant, adaptare foarte răspândită lapăsări și mamifere, din care vom dadoar câteva exemple.

Homocromia și disimulareaFemelele speciilor de păsări, fiind

de regulă clocitoare – vom da ca exem-plu găina cocoșului de munte, făză-nița, rața sălbatică mare, ca și altespecii de rațe cu dimorfism sexual, pre-pelița, potârnichea, sitarul, becaținele,ierunca ș.a.,fiind mult mai expuse po-tențialilor prădători, au penajul perfectadaptat cromatic la mediul înconjură-tor. Datorită acestui fapt, au dobânditși capacitatea riscantă, dar salvatoareuneori, de a nu-și trăda prezența, ră-mânând sub protecția homocromieiîntr-o imobilitate totală și suportândapropierea potențialului prădător sau,oricum, a elementului perturbant. ÎnAlpi, în Pirinei și în nordul europei, tră-iește potârnichea de zăpadă (Lagopusmutus), al cărei penaj hivernal devineperfect alb, însușire care reduce multșansele prădătorilor. În aceeași zonătrăiește și iepurele de zăpadă (Lepustimidus), care are aceeași capacitate dea căpăta în timpul iernii culoarea totalalbă a blănii, exceptând vârfurile pavi-lioanelor urechilor, care rămân negre.În fauna noastră, un singur mamifersălbatic se bucură de o astfel de însu-șire de schimbare totală în alb a culoriiblănii, hermelina (Mustela ermine),care, dealtfel, trăiește și în zonele geo-grafice amintite anterior. Ea are blanade un alb imaculat în timpul iernii, darcu vârful cozii negru, care începe sădevină astfel doar când temperaturamediului ambiant scade sub 2 grade C.

În cazul său, adaptarea prin homocro-mie are un dublu rol, acela de a o pro-teja împotriva potențialilor prădători –unele specii de păsări răpitoare denoapte, hermelina având, deopotrivă,activitate diurnă și nocturnă – dar șiacela de a o favoriza în căutarea prăzii,cu mențiunea că pericolul reprezentatde păsările răpitoare mari de noapte,în condițiile țării noastre, este redus,datorită micșorării numărului aces-tora. Dar, adaptarea rămâne!

Homocromia în fauna noastrăDintre mamiferele sălbatice de la

noi, beneficiare ale efectelor homocro-miei, mai putem aminti iepurele, acărui blană dorsală se asortează cro-matic cu numeroase medii vegetale(vegetație ierboasă uscată, litieră etc.)și, oricum, este apropiată, din acestpunct de vedere, de unele tipuri și ca-tegorii de soluri.

Deasemenea, amintim iezii de că-prior, dar și vițeii de cerb comun șide lopătar, a căror blăniță, de culoaremaronie – roșcată, este presărată cumici pete albe care ar putea sugerapuncte de lumină strecurată prin frun-zișul arborilor, contribuind într-o oa-recare măsură la accentuareadisimulării micului animal în ascunzi-șul său vegetal. Dintre cele trei speciide cervidae, la căprior și cerb comunacele mici pete albe, care induc homo-cromia, dispar înaintea primei ierni,pe când la lopătar pot fi întâlnite și laadulți, chiar și în vara următoare.

Fenomenul de homocromie se în-tâlnește și la mistreț, mai exact la pur-cei, care se nasc cu blănița având cca.10 dungi longitudinale dorsale, de cu-loare brună-închis, care îi favorizeazăîntr-un camuflaj mai apropiat demediu. Purceii își păstrează acestedungi până către vârsta de 4-5 luni.

Comportament defensivindividual

Sălbăticiunile pot exprima și olargă varietate de comportamente deapărare, individuală sau colectivă. Ast-fel, iepurele, prin lungul proces evo-lutiv, a dobândit și alte însușiridefensive, probabil nu îndestul de cu-noscute, care, asociate, pot adăuga unplus de siguranță individului. Depildă, puii de iepure sunt fătați în lo-curi diferite, pentru a se evita posibili-tatea de a fi surprinși împreună de unpotențial dăunător. Deasemenea, ei senasc fără a avea un miros corporalcare să le trădeze prezența. În plus, ie-puroaica îi părăsește după fătare și re-vine să-i alăpteze pe rând, în reprizede câteva minute, o singură dată pe zi,cel mult două ori, de obicei în preajmaasfințitului. Deși sunt capabili de miș-care imediat după fătare, puii rămânascunși, nemișcați și fără a emitemiros, alăptați periodic de iepuroaică,întrunind astfel câteva elemente de-fensive necesare supraviețuirii.

După 3-5 săptămâni de alăptare,puii devin independenți, câștigândrapid în greutate, începând chiar dupăprima săptămână, datorită calității nu-tritive ridicatea laptelui matern. Daracest fapt nu însemnează că puii vor aș-tepta cuminți în locurile în care au fostfătați, pe întregul interval de timp. Fărăa intra în amănunte privind dispersiapuilor de iepure față de locul „matern”,care a format obiectul unor studii asu-pra unor subiecți monitorizați prin co-liere radio (ex. Bray, 1998), vom inseradoar una din concluzii, aceea că puiideveneau extrem de mobili și de inte-resați în explorarea teritoriului din jur,încă spre sfârșitul primei lor săptămânide viață, revenind constant în proximi-tatea locurilor în care au fost fătați și încare așteptau alăptarea.

Tehnici, comportamentși adaptări defensiveîn lumea animală (I)Dr. GEORGE CRISTIAN GEORGESCU, Dr. ing. MITICĂ GEORGESCU


ETOLOGIE

În viața tuturor componenților regnului animal, fie că ne referim, rezumativ, doar lapăsările și mamiferele sălbatice de interes vânătoresc, se desfășoară o necontenităluptă pentru supraviețuire, în care individul sau, după caz, grupul de indivizi, sefolosesc de dotările de apărare formate și perfecționate în permanentul proces alevoluției. Aceste mijloace defensive se prezintă într-o extrem de diversificată gamă deforme de manifestare, astfel că, în ideea rândurilor de față, vom încerca o prezentareexplicată a acestora, într-o ordine aleatorie.

Subliniem însă că, aceste elementedefensive au efectul maxim numaifiind asociate într-o interacțiune. Cualte cuvinte, putem presupune că,dacă un singur element din cele amin-tite nu ar fi funcționat cum trebuie, su-praviețuirea puilor ar fi fost incertă.Continuând despre iepure, trebuie sămai adăugăm un element din arsena-lul său defensive, și anume felul încare își poziționează „covrul”, aceaadâncitură superficială în sol, în careîși petrece timpul în repaus. Acest„covru” este întotdeauna orientat cupartea mai adâncită înspre direcția dincare bate vântul dominant, iar iepu-rele se așează astfel încât să stea cucapul în această direcție. Auzul, simțulsău cel mai dezvoltat, îi aduce, „pe ari-pile vântului”, știri despre orice zgo-mot. Cel mai folosit element defensival iepurelui este configurația sa corpo-rală, în care membrele posterioare,foarte bine dezvoltate și susținute deo puternică musculatură, îl ajută să sedepărteze de un pericol apropiat des-

fășurând fuga, în care, după o statis-tică, s-ar situa pe locul 6 în topul celor10 din cele mai rapide animale dinlume. Mai putem adăuga binecunos-cutele sale „cârlige” și „minciuni” , nu-mite astfel de către vânătorii maibătrâni. Fenomenul constă în faptulcă, un iepure alergat de câine nu de-pășește limitele teritoriului său (cca. 2km.), întorcându-se pe propria-i urmă,iar la un moment dat se aruncă lateral,ascunzându-se, pentru a-și deruta ur-măritorul, față de care, oricum,aleargă de două ori mai repede! Și,pentrucă în final este vorba de supra-viețuire, în opinia noastră trebuiemenționată zestrea genetică a iepure-lui, superfetația, grație căreia speciaeste atât de prolifică și a izbutit să su-praviețuiască, deși este expusă celormai numeroși dușmani și pericole.Cam atât despre iepure și „armele saledefensive”, care l-au ajutat pentru asupraviețui de-a lungul existenței saleca specie, aparent nu prea ajutorată,dar care a avut și are în continuare de

înfruntat și pericole de natură non-biologică.

Am amintit deja că folosirea homo-cromiei este întâlnită și la alte specii șivom insista, din acest punct de vedere,asupra cervidelor de la noi. Mai exact,asupra efectului defensiv – pozitiv alacestei însușiri pentru puii speciilor decervide în primele zile de viață.

Ca trăsături comune din acestpunct de vedere al homocromiei , pen-tru iezii de căprior și vițeii de lopătar șide cerb, acest avantaj, al colorituluicorporal asemănător cu cel al mediuluiînconjurător, devine optim doar în con-textul îndeplinirii funcționalității con-jugate cu celelalte elemente defensive,imobilitatea în locul în care a venit pelume și absența unui miros corporal.Astfel, iezii de căprior, vițeii de lopătarși cei de cerb, deși sunt capabili săumble la doar la câteva zeci de minutedupă ce au fost fătați, rămân ascunși șiimobili câteva zile în locurile în care auvenit pe lume, mamele lor – căprioara,ciuta de lopătar și cea de cerb – reve-nind la ei pentru alăptarea zilnică în câ-teva reprize. Cercetări și observații maiatente au arătat că în acest răstimp,dacă un om se apropie prea mult și,eventual, atinge un ied sau un vițel, îiimprimă un miros străin, datorită că-ruia căprioara sau ciuta nu mai revinesă-și alăpteze puiul. Cel puțin la vițelulde cerb, a fost semnalat un fapt intere-sant, în sensul că acesta degajă un vagsemnal odorifer, datorită căruia ciutaîși poate regăsi fără greș puiul. Acestaeste produs de către o glandă cu secre-ție externă, „lăcrimarul cerbului”, câteuna la comisura fiecărui ochi. Intere-sant este însă și faptul că, în caz de se-sizare, de către vițel, a apropierii unuipotențial prădător, secreția glandelorrespective încetează, presupunându-sedoar că va fi reluată doar la un timpdupă dispariția cauzei inhibatoare.Spre deosebire de puii de iepure care,după un timp scurt petrecut în izolare,dar alăptați zilnic, 3-4 săptămâni, în totacest timp, nu își vor însoți mama, vi-țeii de lopătar și de cerb, după parcur-gerea acelui „stagiu” de câteva zile, îșivor urma ciuta-mamă pretutindeni.

Altfel se petrc lucrurile cu purceiide mistreț. Spre deosebire de puii deiepure, de iezii de căprior și de vițeiide lopătar și cerb, care rămân un timpizolați și ascunși, neprotejați de al-tceva decât de dotările lor de camuflajși de absența mirosului corporal, pur-ceii vor fi protejați de scroafă, care îiva alăpta și apăra împotriva potenția-lilor dăunători, iar după cca. 4-5 zile,micul grup familil se va alătura ciur-dei.

DECEMBRIE 2015 | 7

D esfrunzită după zilele lungi aletoamnei, pădurea se deschi-dea la orizont, contrastând

prin maroniul arămiu, gălbuiul coceni-lor de pe câmpurile dimprejur. Ajunșila locul stabilit, am lăsat mașinile și,după instructajul de deschidere a par-tidei de vânătoare, am pornit pe dru-mul parcelar unde aveau să fie instalateprimele standuri. Portocaliul echipa-mentului de protecție contrasta vizibilcu ruginiul frunzelor așternute peste lo-curi. Pete de culoare vizibile, modali-tate sigură pentru asigurarea siguranțeitirului în timpul goanei, dacă mistrețiiaveau să-și arate coamele din vegetațiadeasă a pădurii.

Stand după stand, vânătorii au fostașezați de organizatori la locurile mar-cate, primind explicațiile privind direc-țile permise de tragere și, bineînțeles,locurile de unde, „cu siguranță”, mistre-ții aveau să iasă…!

Goane cu meșteșugBuni cunoscători ai locurilor, orga-

nizatorii avuseseră grijă să așeze goa-nele într-o succesiune astfel ca, după„bătaia” laturilor, goana finală să prindămijlocul trupurilor de pădure, pentru că,spuneu ei, „dacă mistreții nu ies în pri-mele goane, se vor concentra spre mijloc”,iar de acolo sigur îi vom putea scoatepentru un final de succes al partidei. Zisși făcut. Gonacii s-au deplasat la locurilestabilite, iar noi ne-am luat în primirestandurile desemnate. Ca de obicei, auurmat momentele de așteptare, vremeîn care, după pregătirea echipamentu-lui, aveam suficient timp pentru a ne fa-miliariza cu locul în sine și, nu în ultimulrând, să admirăm frumusețea pădurii,așezată, după rigorile naturii, la vremede toamnă târzie, învăluită în misterulliniștii atotcuprinzătoare…

Surpiza finaluluiGoană după goamnă, standuri noi

și câteva focuri răzlețe ce au adunat câ-teva vulpi pentru tabloul final, timpuls-a scurs, ca de obicei, fără a-i simți cli-pele, iar mistreții nu au dat semn a fipe undeva prin preajmă. Am ajuns înfine la ultima goană, iar acum atențiaera, bineînțeles îndreptată, spre spuselede la începutul partidei. Mistreții trebu-iau să fie aici!

Ultimile standuri s-au luat în primireși, după obișnuita așteptare, glasul go-nacilor s-a făcut auzit la căpătul depăr-tat al pădurii. Câteva căprioare și doițapi au trecut repede printre vânători,dar linia a rămas în așteptare. Au urmat,o vulpe, ca un fulger roșcat, și doi iepurifurișați printre ramurile spinoase ale tu-felor de mur sălbatic. Apoi liniște...


DE SEZON Vânătoare de mistreți

Mistreți înliniștea păduriiText și fotografie MAC

Toamnă târzie, cu vreme neașteptat de generoasă, maipuțin soare, dar timp plăcut, numai bun pentru ovânătoare la pădure, la mistreți. După informațiileculese, locurile nu mai fuseseră bătute de ceva vreme, iarmistreții, profitând de vecinătatea câmpurilor cu porumbrămas nerecoltat până tărziu, păreau să se fi stabilit deceva timp, la adăpost, bucurându-se de liniștea pădurii…

DECEMBRIE 2015 | 9

Ingrediente necesare pentru 6 porții:Pentru baiț: două cepe, doi mor-

covi, șase căței de usturoi, o căpă-țână de țelină, ½ litru de vin, 150 ml

oțet, foi de dafin, cimbru, piper, sare;Pentru tocăniță: 3 kg carne de

mistreț - pulpă sau spată, două cepe,un ardei roșu sau verde, doi morcovi,

½ pahar de vin, o ceașcă de ulei demăs line, sare, piper, frunze de dafin.

Preparare: Se pune carnea, tăiatăbucăți, la marinat în baițul preparat(zarzavaturile tăiate și amestecate cuoțet și vin, cu mirodenii, usturoi șisare după gust) și se lasă la marinat24 de ore, la rece.

Se scoate carnea de la baiț, sespală și se pune într-o cratiță îm-preună cu legumele din baiț, strecu-rate. Ardeiul verde tăiat în cubulețe,cepele tăiate mărunt și morcovii tă-iați rondele se călesc la foc mic în ule-iul de măsline, după care se adaugăpeste carne și legumele din cratiță. Seadaugă apă să acopere bine carnea,vinul și foile de dafin și se pune totulla fiert la foc moderat, până se pă-trunde bine carnea. Dacă este nevoie,se mai adaugă apă, după care se lasăla foc mic până scade, iar sosul ca-pătă consistență.

Servire: Se servește fierbinte, cumămăliguță sau garnitură de cartofinatur, și murături reci, scoase de labutoi. Un pahar de vin roșu, sec/de-misec, cabernet, shiraz, va adăuga unplus de savoare bucatelor.

Poftă bună!

TOCĂNIȚĂ DE MISTREȚNANA NINA

Aproape că pierdusem orice spe-ranță, când locurile au prins viață. Is-cați din adăpostul pădurii, mistrețiiieșiseră în goană. Îi auzeam venind,dar, curios, se îndreptau într-o cutotul altă direcție decât ne pregătisemși îi așteptam. Ca de obicei, regulileanterioare nu se potriveau ce prezen-tul. Aleseseră o potecă veche, des-chisă de vânat, pe care nimeni nu semai gândise că ar putea coti, îndrep-tându-se spre flancul din stânga allinei vânătorilor. Riscând, preferaserăde data aceasta să iasă spre deschide-rea, lipsită de adăpost, a câmpului în-vecinat. Focurile nu au pregetat sărăsune, iar ecoul lor a tulburat pentruun timp locurile. Glasul bătăiașilor s-a auzit tot mai slab, iar după iureșuliscat de mișcarea mistreților și dupăce ultimul foc de armă s-a stins, locu-rile și-au recăpătat starea firească.Mistreții s-au dus în drumul lor și,probabil, se vor reîntoarce la locurilelor după un timp. Partida de vână-toare se încheiase și, chiar dacă armanu dăduse glas, petrecusem încă o ziminunată în mijlocul naturii. De princotloanele ascunse, jur-împrejur,seara își arăta primele semne, iar li-niștea se așternea din nou, atotstăpâ-nitoare, peste pădure…!

GASTRONOMIE VÂNĂTOREASCĂ

În preajma Sărbătorilor de iarnă, un preparat din carne devânat este întotdeauna binevenit pentru o ocazie specialăalături de prieteni. Gătită cu atenție și preparată cu mirodeniileadecvate, carnea de mistreț poate fi o adevărată delicatesă, ceva atrage atenția, admirația și aprecierile mesenilor.

P e lângă faptul că intra noaptede noapte în localitate și îngospodăriile mărginașe, unde

omora și mânca animale domestice(porci, oi etc.), acest urs, de mici di-mensiuni (cca. 100 kg), părea „specia-lizat” în omorârea câinilor șiconsumarea acestora. Mai mult decât

atât, dacă i se punea lanterna în ochi,în loc să fugă, venea spre om. Nu sesperia nici de acesta și de nici un felde zgomot produs pentru al alunga.Circula deja zvonul că ursul ar fi fostcrescut în captivitate, apoi pus în li-bertate, când stăpânii n-au mai avutce să-i dea de mâncare.

Oameni din zonă nu mai dor-meau, ci patrulau alături de jandarmipentru îndepărtarea animalului dinapropierea gospodarilor și a locuințe-lor proprii. Toți făceau nopți albe, înașteptarea autorizării de împușcare aursului, care nu mai venea de la biro-crații din Ministerul Mediului. Noro-cul localnicilor la constituit „atacul”ursului asupra paznicului de vână-toare al AVPS Băniceanca, care l-ar fiexecutat „în legitimă apărare”. Expli-cația ulterioară a „specialiștilor”DSVSA Hunedoara, care au lăsat să seînțeleagă posibilitatea contaminăriiacestui urs cu virusul turbării, este,categoric, o poveste de adormit copii.

Cu doar câteva zile înainte, înzona Balomir – Uricani, un alt urs „arămas blocat” în gardul de sârmăghimpată. Desigur că a rămas „blocat”într-un laț, pus deliberat pentru ursulcare frecventa grădina gospodaruluiîn cauză.

În ziua de 8 octombrie a.c., înValea Frumoasei - comuna Tulgheș, afost semnalată o ursoaică foarte mare(cca. 250 kg) prinsă într-un laț dincablu de oțel, ancorat de o salcie,lângă o grădină împrejmuită cu gardde lemn.

Astfel de cazuri de urși prinși în la-țuri amplasate în breșele gardurilor,în coroanele pomilor fructiferi sau înlocurile de trecere „bătute” de aceștia,sunt cazuri obișnuite în toate zonelesubcarpatice, îndeosebi din județeleVrancea, Buzău, Prahova, Dâmbovițași Argeș, dar nu doar aici. Oameniiluptă cum pot împotriva urșilor, careși-au schimbat în ultimi 25 de anicomportamentul, apropiindu-se dince în ce mai mult de unde se hrănesc,fără frică de ei, în grădinile și livezilemărginașe ori cu animale domesticede prin gospodăriile acestora.

Acolo, oameni încearcă să-și facăsinguri dreptate în fața birocrației sfi-dătoare, și interesate adăugăm noi, aresponsabililor Ministerului Mediului.


ATITUDINE

Politica riscantă agestionării populației de urșiÎn apărarea imaginii și intereselor vânătorilor corecți din România (II)N. ȘELARU

Presa din ultima perioadă a readus în atenția opiniei publice problema urșilor cucomportament deviant. În această toamnă, la Petroșani, a fost semnalat cazul unui ursproblemă, care, timp de o săptămână, din 28 august până în 4 septembrie, când a fostîmpușcat „în legitimă apărare”, a creat panică în oraș.

Aceștia (responsabilii), deși sunt prin-cipalii vinovați de schimbarea de com-portament a urșilor și de obligareaoamenilor afectați la omorârea „în se-cret” a multora dintre cei devenițiproblemă, întârzie să autorizeze îm-pușcarea celor stricători sau pericu-loși, din considerente ce nu au nimiccomun cu prevederile Directivei Euro-pene „Habitate”, cu transpunereaacestora în legislația națională și,până la urmă, cu protecția și conser-varea speciei.

Considerentele lor țin mai mult dedomeniul penalului, din moment ceurșii problemă sunt protejați, pentru anu fi afectate „cotele de recoltă”, rebo-tezate „cifre de intervenție”, care seacordă preferențial unor gestionari, îninteresul „vânării legale” a urșilor, defapt braconajului semioficial cu stră-inii. Fiindcă această activitate esteaducătoare de profituri suficient demari pentru a ajunge până sus, pe lan-țul slăbiciunilor și al corupției, ce do-mină activitatea de justificare„științifică” și împărțire a urșilor dincota anuală de recoltă. Cum altcumvaar putea fi înțeleasă „politica” distruc-tivă în materie a celor câțiva reprezen-tanți ai Ministerului Mediului și ICAS,care, de conivență, justifică „științific”împărțirea subiectivă și aberantă a co-telor de recoltă pe gestionari, accep-

tând, în deplina cunoștință de situație,braconarea selectivă a masculilor do-minanți, nădiți lângă observatoare în-chise și bordeie de pândă?

În plus, față de nedreptățirea evi-dentă a unor gestionarii de fonduri ci-negetice, cărora nu li se acordă sau lise acordă doar cote simbolice de re-coltă, comparativ cu alți gestionari ve-cini, care obțin cote de recoltă atât demari încât nu le pot realiza decât prinbraconaj (prin metoda interzisă delege a împușcării selectiv –negative aurșilor la nadă) și de irațiunea acor-dării celor mai mari cote de recoltă înzonele în care urșii nu produc preju-dicii, adică în zonele în care aceștiaiernează, nicidecum în zonele în careaceștia coboară vara și toamna lahrană, producând pagube greu deima ginat, autoritatea publică centralăde protecția mediului este singura res-ponsabilă, deși niciodată nu s-a pusdeschis problema tragerii decidențilorei la răspundere, pentru schimbarea,doar aparent surprinzătoare, a com-portamentului urșilor și, implicit, pen-tru prejudiciile și accidentele, inclusivmortale, produse de aceștia.

Subliniem schimbarea, doar apa-rent surprinzătoare, de comporta-ment a urșilor, fiindcă fenomenul afost prevăzut cu peste 15 ani în urmă,iar miniștrii și responsabilii autorității

publice centrale de mediu au fostavertizați din timp despre această pre-vizibilă schimbare, în condițiile des-tructurării, din ce în ce maipronunțate, a populației de urși dinRomânia, pe clase de vârstă și sexe,prin împușcarea preponderentă a uși-lor masculi dominanți la nadă, undepot fi aleși și extrași selectivi cei maimari, cu blănurile cele mai valoroaseși mai tentante dintre aceștia.

În concluzie, reprezentanții auto-rității publice centrale de protecțiamediului, specialiști sau pretinși spe-cialiști în materie, au fost avertizați,în urmă cu peste 15 ani, despre pre-vizibila schimbare de comportamenta urșilor, au înțeles foarte bine feno-menul, îi cunosc la fel de bine cauzeleși totuși continuă, bănuim că doar dininterese materiale și relaționaleoculte, politica distructivă de pânăacum în materie, care poate deveni,în viitor, din ce în ce mai riscantă șipentru oameni (tocmai din cauzaschimbării, determinate conștient, acomportamentului urșilor).

Nu putem încheia decât reamin-tindu-le, acestor specialiști sau pre-tinși specialiști ai autorității publicecentrale care răspunde de protecțiamediului, că „a greși e omenește,dar a persista în greșeală este pro-stie”.

DECEMBRIE 2015 | 11

Opinăm și acum că prevederealegală în discuție este preaaspră și de natură a pune în

situații riscante vânătorii, organiza-torii de vânătoare și paznicii prezențila vânătoare.

Aceasta deoarece, nerespectareaunor înscrisuri din autorizație nu pre-zintă, nici pe departe, un pericol socialla fel de riscant precum practicarea vâ-nătoarei fără permis de armă, fărăpermis de vânătoare, fără autorizațiede vânătoare, vânarea speciilor strictprotejate, vânătoarea în afara perioa-delor legale etc.

Prevederea legală comentată sedovedește a fi însă, un instrument

foarte util în mâna managerului fau-nei cinegetice, pe care o poate folosicu succes în interesul restructurăriipopulațiilor locale ale acestei faune.De exemplu, în cazul populațiilor înti-nerite de mistreți, dacă pe autorizațiese înscriu doar godaci (purcei), împuș-carea unui exemplar adult constituieinfracțiune.

Idem în cazul împușcării uneiscroafe în perioada 1 februarie - 31mai, pe o autorizație în care nu poatefi înscris decât „vier”.

Idem în cazul în care sunt înscrișipe autorizație „cocoși de fazan” și seîmpușcă găini, rațe mici se împușcărațe mari, gâște de semănătură și se

împușcă gârlițe și exemplele pot con-tinua.

Din cele redate mai sus reiese, cuclaritate, riscul enorm al prevederiilegale aduse în discuție, pentru vână-torii neatenți, organizatorii de vână-toare, paznicii de vânătoare și ceilalțicamarazi prezenți la fața locului, careriscă să fie acuzați și sancționați pen-tru infracțiunea precizată și, respec-tiv, pentru tăinuire, dacă omit săsesizeze astfel de fapte penale, desprecare au luat nemijlocit cunoștință. Fi-indcă legea este lege și nu poate fi ne-socotită, chiar dacă nu ne place și nusuntem de acord cu prevederile exa-gerate ale acesteia.

ATENȚIONARELegea nr. 407/2006, actualizată, prevede, la art. 42 alin (1) lit. b), sancționareanerespectării întocmai a condițiilor înscrise în autorizația de vânătoare, eliberată degestionari, ca infracțiune foarte gravă, pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sauamendă penală. Sancțiunea în discuție, introdusă în lege la cererea reprezentanțilorautorității publice centrale care răspundea de silvicultură (la acea vreme), în contradicțiecu susținerile noastre, este la fel de aspră ca și practicarea vânătoarei fără permis devânătoare sau fără a poseda sau a fi înscris în autorizația de vânătoare.

Aceasta fiindcă, de 25 de ani în-coace, se împușcă preponde-rent urșii masculi dominanți

la nadă, metodă de vânătoare inter-zisă prin lege, dar acceptată în modtacit de autorități, situație care a con-dus, în timp, la o destructurare gravă,pe sexe și clase de vârstă, a populațieiautohtone. Acum avem de-a face cu opopulație de urși grav destructurată,în care procentul femelelor și tinere-tului este exagerat, nu doar nenatu-ral, de mare. Odată cu creștereaprocentului femelelor, a crescut și nu-mărul femelelor fătătoare și, totodată,sporul natural anual, de la 4,2%, cal-culat până în 1990, la cca. 10% calcu-lat în prezent.

Sporul natural actual, mai multdecât dublu celui din trecut, se dato-rează și administrării de hrană comple-mentară de către gestionari, de careurșii nu au însă nevoie toamna,aproape exclusiv la punctele de nadă.Această hrănire complementară nena-turală și sorturile de hrană nutritivă și

energizată, administrată atât toamnacât și primăvara, a crescut fertilitateaursoaicelor, care față de 1-2 pui câtnășteau în medie înainte de 1995, nascacum, în mod frecvent, câte 2-3 pui.

Așadar, creșterea numărului feme-lelor fătătoare și creșterea număruluimediu de pui pe femelă a condus lacreșterea sporului natural de la cca.4.2% la cca. 10%, creștere care s-a su-prapus însă peste o degradare evi-dentă a condițiilor de biotop, produsăprin fragmentarea habitatului, exploa-tarea mai intensă și dezordonată a ar-boretelor și produselor accesorii alepădurii, pătrunderea tot mai accen-tuată a omului în zonele altădată greuaccesibile, turismul pietonal și off-roadîn afara traseelor turistice, concurențaacerbă la hrană a animalelor domes-tice și deranjul produs de oamenii șicâinii însoțitori ai turmelor prin pă-duri. Toate acestea au condus, în final,la o îngustare evidentă a spațiului săuvital și la o reducere drastică a oferteitrofice în vechiul său habitat.

În condițiile arătate, oferta abun-dentă și accesibilă de hrană dinpreajma localităților, inclusiv din locu-rile de depozitare a gunoaielor mena-jere, au atras ursoaicele cu pui, fiindcăși ele și pui au nevoie de hrană dinabundență și de calitate pentru a se re-face și, respectiv, pentru a crește. Așaau ajuns, forțate de împrejurări, ursoai-cele cu pui în câmpul agricol, grădinile,livezile și gospodăriile oamenilor. Întimp, generațiile de pui de urs care s-au succedat, juvenile și adulte, s-auobișnuit în preajma oamenilor, de care,în general, nu se mai tem.

Omul „a creat” urșii-problemăLa obișnuirea urșilor cu omul a

contribuit din plin și hrănirea comple-mentară (nădirea) practicată de om,de regulă lângă observatoare închisesau bordeiele de pândă amplasate încalea urșilor, dinspre sau spre locurilede iernare.

În sfârșit, tot omul a contribuit înmod indirect la această schimbare de


OPINIE

Explicație concisă privind schimbarea de comportament a urșilorText și fotografie N. ȘELARU

Despre eco-etologia urșilor s-a scris suficient de mult, ca de altfel și despre cauzeleschimbării de comportament a acestora, pentru a fi în măsură să înțelegem fenomenulși să arătăm cu degetul vinovații. Totuși „specialiștii nimicului”, din cadrul autoritățiipublice decidente și ai institutului cu pretenții științifice consultat, continuă să facă peneștiutori și să perpetueze, probabil cointeresați, un management dezastruos pentrupopulația de urși din țara noastră, devenit riscant atât pentru urși cât și pentru oameni.

comportament, prin împușcarea pre-ponderentă a urșilor masculi domi-nanți, cei care țineau ordine îninteriorul nucleelor populaționale.Dispariția masculilor dominanți, dinastfel de nuclee, a condus la ocuparealocurilor rămase libere de către alțiurși, inferiori ierarhic, apoi la omorâ-rea unora dintre puii predecesorilorpentru obligarea femelelor la reîmpe-rechere. Procesul a continuat însă anide zile, prin alegerea și împușcareapreponderentă a urșilor dominanți,unul după altul, la punctele de nădire.Din acest motiv, dezordinea din ca-drul nucleelor populaționale a devenitacum de neimaginat, iar ursul consi-derat specie poligamă în trecut, cândperechile de ursoaice și urși domi-nanți erau urmărite de încă 1-2 mas-culi, a devenit în prezent specie cucomportament poliandru, fiindcă, înultimii ani, au fost observate femeleîn călduri care s-au împerecheat cumai mulți masculi în decurs de câtevazile.

Toate aspectele prezentate concismai sus, reliefează faptul că omul adeterminat, cointeresat și conștient,această destructurare gravă, pe sexe șiclase de vârstă, a populației de urși dinRomânia, ceea ce a determinat, întimp, o schimbare de comportamentîngrijorătoare, reliefată în pagube deamploare nemaiîntâlnită, în coborâreaurșilor spre zonele de mai joasă altitu-dine și în staționarea lor în apropierealocalităților, în atacuri frecvente,unele mortale, asupra omului etc.

Alegerea și împușcareapreponderentă a urșilordominanți

Fenomenul descris a fost și estefără discuție accentuat de modul, maimult decât subiectiv, de împărțire acotelor anuale de recoltă, robotizatecifre de intervenție, pe gestionari.Facem această afirmație fiindcă seaprobă cote de recoltă exagerat demari unor gestionari din zonele încare urșii iernează și nu produc de re-gulă prejudicii, în detrimetrul gestio-narilor din zonele în care urșiicoboară vara și toamna, inclusiv lângăși chiar în localități, pentru a se hrănipe seama culturilor agricole și anima-lelor domestice. De asemenea, feno-menul este accentuat și prinacceptarea împușcării nelegale a urși-lor „la nadă”, mai ales primăvara, fi-indcă doar „la nadă” existăposibilitatea reală de alegere și împuș-care a urșilor de mari dimensiuni, cublănurile cele mai valoroase, de re-gulă masculi dominanți.

ConcluzieAșadar, nu urșii sunt vinovați pen-

tru faptul că au devenit problemă pen-tru om, ci omul i-a determinat,conștient și interesat, să-și schimbecomportamentul. Redresarea situațieistă tot în putința omului, care, prin îm-pușcarea cu prioritate și aleatoriu a ur-șilor de mici dimensiuni, pot conducepopulația spre o structură din ce în cemai apropiată de cea normală (natu-rală). Acest lucru se poate realiza foartesimplu, prin vânarea preponderentă aurșilor în apropierea localităților și înzonele de mai joasă altitudine, numaitoamna și exclusiv prin metoda lagoană. Bineînțeles că urșii cu adevăratproblemă, care se vor reduce în scurttimp ca număr, trebuie extrași, în modoperativ, acolo unde apar.

În concluzie, la concluzia de maisus, omul care „a creat” urșii-problemă,în fond urși cu comportament deviat,poate soluționa, în foarte scurt timp,această problemă. Totul este ca cei careîmpart cota de recoltă și stabilesc con-

dițiile vânării derogatorii să-și doreascăacest lucru.

Despre vinovați, ce să mai vorbim?Îi cunosc toți gestionarii, și cei careobțin cote de recoltă atât de mari încâtcu dificultate le pot realiza, dacă le rea-lizează chiar apelând la metode inter-zise de vânătoare, și cei care nu obțindoar cote insignifiante și nu știu cum săse mai ascundă de revolta justificată afermierilor și țăranilor păgubiți.

DECEMBRIE 2015 | 13

În concluzie, laconcluzia de mai sus,

omul care „a creat” urșiiproblemă, în fond urși cucomportament deviat,poate soluționa, în foartescurt timp, aceastăproblemă. Totul este ca ceicare împart cota de recoltăși stabilesc condițiilevânării derogatorii să-șidorească acest lucru.

C ulmea duplicității a constituit-oprezența, la această reuniune,a omului-cheie, care a contri-

buit din plin, în mod direct și indirect,la crearea problemei urșilor și urșilor-problemă în țara noastră. Mai ales fi-indcă, de această dată, a susținut saua fost de acord cu susțineri completopuse celor pledate de el cu ani dezile în urmă, în contradicție cu uitațiiseniori – apărători ai urșilor și viețiisălbatice (N. Dărămuș, Szekey Szabo,N. Șelaru etc.).

Dacă ar fi avut decența să nu-șifacă simțită prezența în mijlocul maitinerilor săi colegi, sincer motivați înabordarea cu știință și seriozitate a te-maticii tratate, poate că s-ar fi pututtrece cu vederea duplicitatea de carea dat dovadă, sfidând memoria și in-teligența celorlalți interlocutori.

Așa însă, ne obligă să ne reamintimcă, în contradicție cu ceea ce susținesau cu ceea ce este de acord în prezent,a fost personajul principal care:

• a reconceput, este drept că prinplagiat retribuit din banii publici, stupi-dele chei „științifice” de determinare aefectivelor optime și efectivul conside-rat optim pentru specia urs, de numai3.914 indivizi în România; acest efectivoptim, în mod „științific” ajustat, s-a do-vedit a fi însă foarte departe de ceea cenatura ne-a demonstrat că poate sus-ține fără producerea de prejudicii ma-jore, dar într-o structură normală pesexe și clase de vârstă, nicidecum într-ostructură bulversată precum a popula-ției actuale, de cca. 6.000 de exemplare,greu de acceptat din cauza prejudiciilorși accidentelor produse de numeroșiiurși cu comportament deviat;

• a elaborat, împreună cu alți pre-tinși „oameni de știință”, aberanteleNorme de întocmire a planurilor demanagement cinegetic, în care aprevăzut nu doar hrănirea urșilor, in-clusiv cu sare, atât toamna cât și pri-măvara, ci și amenajarea, de noutateabsolută în cinegetica universală, descăldători speciale pentru urși (?);

• a propus și obținut anual, înbaza unor secretoase studii cu preten-ții științifice, cote de recoltă, rebote-zate „cifre de intervenție” pentruducerea ignoranților în eroare, dupăcriterii doar de miniștri cunoscute șiacceptate, foarte ușor de înțeles, atâtde cei ce au reușit să obțină cote exa-gerate, greu realizabile până și prinmetoda de braconaj la nadă, cât și decei neluați în seamă, fiindcă n-au știutcum să-și susțină cererile de obținerea acestora;

• a susținut, în diverse împreju-rări, vânarea urșilor preponderentprin metodele „la pândă” și „la di-buit”, propunând chiar interzicereavânării lor la goană, în condițiile încare nu putea să nu fie conștient derezultatul selecției negative practicatela locurile de nădire, din interese fi-nanciare comune gestionarilor și sam-sarilor de vânătoare la urs; deasemenea, a susținut, în contradicțiecu propunerile reprezentanților vână-torilor sportivi, și a asigurat perpetua-rea vânătorii de primăvară la urs,pentru a-și putea realiza, și gestionariifavorizați, cotele de recoltă nesimțitde mari acordate, prin nădirea urșilorflămânzi și împușcarea lor, pe alese,din „garsoniere silvestre”;

• a convins autoritățile centrale căeste mai bine să reloce urșii gunoieridin Brașov în anumite locuri sălbaticepropuse de ICAS, inclusiv într-unanume fond cinegetic din munții Fă-găraș, pentru ca, ulterior, după ataca-rea vitelor de la stâni și rănirea unor

Întrebarea se poate adresa, fără ocolișuri, celor mai mulți dintre participanții la„reuniunea de lucru” de la Pensiunea Mama Cozonacilor Simon din Bran, organizată pebani europeni, în perioada 05-06.11.2015. Dezbaterea tematicii abordate, la care a luatparte spuma cercetătorilor forestieri și altor specialiști sau pretinși specialiști în ursidedin România, s-a dovedit deosebit de interesantă, atât din punct de vedere alsocializării, cât și al conturării unor concluzii adiacente problemei urșilor și urșilor-problemă din țara noastră. Aceasta deoarece, la această pretențioasă dezbatere, au fostdiscutate în detaliu majoritatea cauzelor adiacente problemei urșilor, mai puțin cauzaprincipală a determinării acestei probleme și a creării urșilor-problemă, tratată cu multprea multă reținere și duplicitate. Ca, de altfel, și măsurile principale prin care s-arputea soluționa problema urșilor și a urșilor-problemă.


ATITUDINE

Reținere sau duplicitate?N. ȘELARU

Foto

: NEC

ULA

I ȘEL

ARU

DECEMBRIE 2015 | 15

La începutul lunii aprilie 2015, vânătorulKOSZTOLÁNYI LÁSZLÓ, din Ungaria, a recoltat lanadă, pe fondul cinegetic nr. 37 Vărșag, gestionatde AVPS Zetelaka Es Tarsai, un urs capital.

POSIBIL RECORD NAȚIONAL LA CRANIU DE URSVPR

ciobani de către aceștia, să obțină ocotă de recoltă de 9 urși, într-un sin-gur an, pe fondul cinegetic respectiv;

• cunoaște foarte bine o multitudinede locuri de braconat urși la nadă, inclu-siv în fondurile didactice, pe care le păs-torește, dar acceptă deliberat acest tip devânătoare ilegală, fiindcă destructurareapopulației de urși, problemele urșilor șiexistența urșilor-problemă îi creează„front de lucru” și venituri pe măsură dinbani europeni, dar nu numai.

Nu mai continuăm cu alte acuze șialte exemplificări de „greșeli” impar-donabile ale omului-cheie, care a fa-vorizat crearea problemei urșilor șiurșii-problemă în România.

Constatăm doar că duplicitatea nuare limite, în condițiile în care esteacum și principal profitor al proble-melor create, din postura de cercetă-tor și beneficiar al celor mai retribuiteproiecte, finanțate din țară și din stră-inătate, pentru „salvgardarea” urșilordin România.

Și, dacă tot vorbim de duplicitate,de ce să nu aducem în discuție și pos-

tura unora dintre distinșii participanțila reuniunea de la Pensiunea MamaCozonacilor, inclusiv din familie, care,deși înțeleg și cunosc foarte binecauza principală a destructurăriigrave a populației de urși din țaranoastră, cauză care a determinatschimbările riscante de comporta-ment ale acestora în ultima perioadă,se pierd în detalierea cauzelor secun-dare, importante și acestea, dar înmult mai mică măsură, evitând, dinjenă sau alte motive, să pună accentulpe „i” și să abordeze tranșant cauzaprincipală a creării problemei urșilorși urșii-problemă în România, anumebraconarea masculilor dominanți,primăvara, la nadă, din observatoareînchise. Se pierd, de asemenea, în mă-suri secundare și evită să propunătocmai măsurile menite să restructu-reze, cât de cât repede, populațiile ac-tuale de urși de la noi.

Poate că și unii dintre participanțiila reuniune se tem de pierderea obiec-tului lor actual de activitate, dar tre-buie să uite de această temere, fiindcă

răul făcut nu se poate repara atât deușor. Oricât de deschis, corect și prag-matic s-ar trata problema restructură-rii populației de urși din România,fără renunțarea la vânarea lor primă-vara și la „recoltarea” lor la nadătoamna, fără extragerea operativăprin împușcare a tuturor urșilor-pro-blemă și fără aprobarea extrageriipreponderente a surplusului popula-țional din zonele în care urșii producprejudicii, nicidecum din zonele lorde iernare, lucrurile vor merge dinrău în mai rău, indiferent de toate ce-lelalte măsuri adiacente, corect pro-puse, justificate și susținute departicipanții la reuniune.

Reîntorcându-ne la titlul articolu-lui, putem accepta ideea de a fi nein-spirat, deoarece nu este cazul săsubestimăm interesul celor ce creeazădeliberat probleme pentru a le fi binelor, fără nici un fel de remușcări pen-tru prejudiciile aduse semenilor și na-turii. Istoria și viața sunt pline deastfel de exemple de mari ipocriți.

În urma evaluării neoficiale a trofeului „craniu de urs”, acesta aobținut un total provizoriu de 70,01 puncte CIC, care l-ar clasa ca nourecord național și vice-record mondial. Craniul de urs a fost reținut de ges -tionar pentru a fi reevaluat de o comisie oficială a CIC, singura care îi poatestabili punctajul definitiv, și, desigur, pentru a fi prezentat la diverse expoziții devânătoare interne și internaționale, muzee și alte evenimente cinegetice.

P e plan intern, câteva scântei aufost de ajuns pentru ca societa-tea românească să fie lovită de

o tragedie cumplită și pentru ca, peste30.000 de oameni să simtă nevoia șidatoria de a se mobiliza pentru a cereschimbarea radicală a clasei politice.

Pe plan extern, la numai două săp-tămâni de la tragedia din clubul Colec-tiv, tot într-o vinere neagră, se zguduielumea întreagă. Este vorba de atacul te-rorist de la Paris, din 13 noiembrie, sol-dat cu 130 de morți. Aici, nu scânteile,ci gloanțele sunt răspunzătoare de tra-gedie. La locul faptei s-au tras aproxi-mativ 5.000 de tuburi de cartușe,provenind de la de arme de război, alecăror tuburi au fost găsite în locurileabominabilelor fapte.

Revizuirea „Directivei arme”Cum era de așteptat, reacția Comi-

siei Europene, de relansare a ideii revi-zuirii Directivei Arme, nu a întârziat săapară. Printre măsurile avute în vedere,de către autoritățile europene, se regă-sește, în mod special, întărirea controa-lelor privind achiziționarea și posesia


F.A.C.E.ACTUALITATE

2015 este pe punctul de a se lua sfârșit, însăevenimentele care îl marchează, pe ultima sută de metri,nu numai că se succed cu o rapiditate copleșitoare, darcunosc și o serie de reacții pe care nu ni le-am fi imaginatpână acum.

Revizuirea legislațieieuropene privind armeleBIANCA IORIATTI

armelor. Mai precis, „reguli maistricte care interzic unele arme semi-automate”, deținute cu titlu privat,chiar dacă acestea au fost dezactivatedefinitiv, „reguli mai stricte privindachiziția on-line a armelor, pentru ase evita, astfel, achiziția de arme, pieseesențiale sau muniție, prin intermediulinternetului, reguli comune ale UEprivind marcarea armelor, în vedereaameliorării posibilităților de urmărire aacestora, un mai bun schimb de in-formații între Statele membre, oeventuală conectare a registrelor națio-nale de arme și condiții mai restric-tive pentru colecționari, în scopulevitării riscului vânzării armelor cătrecriminali.

Într-un comunicat publicat pe pro-priul site, Federația Asociațiilor de Vâ-nătoare din UE – FACE nu a întârziatsă salute inițiativele Comisiei în luptacu terorismul și practicile ilegale, însăse întreabă în ce măsură propunereaComisiei Europene, de a restricționadeținerea armelor de către vânători șisportivi, ar putea preveni atrocitățilecomise de teroriști. Armele confecțio-nate și/sau traficate de aceștia se gă-sesc pe piața neagră a UniuniiEuropene sau în afara frontierelor aces-teia.

FACE a mai subliniat că nu existălegături între deținerea legală a arme-lor de vânătoare/tir și comportamen-tele criminale și terorism. În plus, nu afost încă demonstrat faptul că armelelegale ar alimenta piața ilegală, așacum s-a sugerat uneori. Din contră, înatacurile de la Paris s-au folosit armeautomate de asalt, provenite de pepiața ilegală a UE sau din afara aces-teia. În mod logic, eforturile întreprinseîn acest sens trebuie canalizate spreprevenirea obținerii acestor arme decătre extremiști și criminali, nu de cătrecetățenii corecți, care respectă legea șicare sunt deja supuși unor sisteme deacordare a permiselor, extrem destricte. FACE nu crede că aplicarea con-troalelor medicale, asupra posesorilorlegali din statele membre ale UE, vorîmpiedica criminalii să obțină arme dinsurse ilegale. De asemenea, FACE amai criticat includerea armelor semi-automate, care „se aseamănă” cu ar-mele automate, în categoria interzisă.Criteriul este neclar, subiectiv și dispro-porționat și cere statelor membre săconfiște, cu implicarea unor costuriuriașe, arme deja autorizate, care auaceleași detalii tehnice cu cele din ca-tegoria B. În continuare, FACE protes-tează la propunerea „Comisiei de ainterzice a vânzării private de armelordobândite legal prin mijloace de comu-

nicare la distanță” (internet), definițiecare ar avea implicații la fiecare vân-zare și ar putea avea un impact puter-nic în libertatea fundamentală acetățenilor UE și a drepturilor acestorala un tratament egal.

Michel Ebner, noul președinte alFACE, a declarat că „FACE aplaudă di-recția arătată de către UE, de a intervenicu toată determinarea împotriva teroris-mului. Lupta noastră legitimă împotrivaterorismului nu trebuie să afecteze însă,pe nedrept, libertatea cetățenilor carerespectă legea, cumpără, folosesc, trans-portă și vând arme de vânătoare, certifi-cate de Directiva europeană”.

De reținut faptul că modificărilepropuse de Comisia Europeană trebuiesă fie mai întâi aprobate de Parlamen-tul european și de Consiliu, însă, așacum stau lucrurile la ora actuală, sepoate ca timpul să nu mai aibă răbdareși să asistăm la o accelerare a procedu-rilor privitoare la aprobarea modifică-rilor propuse a fi aduse DirectiveiArme. Avem însă speranța că se va țineseamă de punctual de vedere al FACE,susținut și de deputați români în Parla-mentul European, ca urmare a inter-vențiilor conducerii AGVPS.

Mai mult de atât, nu putem decâtsă așteptăm.

DECEMBRIE 2015 | 17

Pentru o mai bună înțelegere aacestui articol, amintim următoatele:

„În seara de 13 noiembrie, laParis, au avut loc șase atacuri, cares-au succedat într-o perioadă de 25 de minute. Atacurile au început lângăcelebrul stadion parizian «Stade de France», unde se desfășura o partidă defotbal importantă, Franța-Germania. O primă explozie este declanșată laora 21.15, de un kamikaze, care își detonează centura explozivă și face oprimă victimă. La cinci minute distanță, alți indivizi înarmați deschid foculdintr-o mașină și ucid 14 persoane, care se aflau la două terase de restaurant.Alte cinci minute se scurg și, o a doua explozie, este auzită la una dintre por-țile stadionului, unde este găsit corpul unui alt kamikaze. După cinci minute,o altă terasă este atacată și mitraliată. Cinci morți și zece grav răniți. La uninterval de cinci minute, încă o terasă, unde oamenii cinau liniștiți, devineținta atacurilor și a tirurilor care provin dintr-o mașină neagră. Nouăspre-zece persoane sunt doborâte. Pretutindeni au fost găsite mii de tuburi decartușe, în general de calibrele 7.62 și 7.66 mm. La ora 21.40, un autoturismPOLO negru se oprește în fața clubului Bataclan, unde trei oameni înarmațide război iau ostatici câteva sute de spectatori, care asistau la un concert, șifac 89 de victime. Asaltul forțelor speciale franceze - Raid - este dat la ora0.20, oră la care doi teroriști detonează propriile încărcături, iar un al treileaeste împușcat de forțele speciale, exact în momentul în care își detoneazăcentura cu exploziv”.

În total, 130 de persoane, cu o medie de vârstă de 35 de ani, au fostucise și circa 350, rănite. Bilanțul negru a determinat autoritățile să iamăsuri extraordinare și să caute înăsprirea legislației, de unde și reacțiaComisiei Europene de a interveni asupra Directivei Armele. „Trebuie să ac-ționăm pentru a ne proteja cetățenii de răul făcut de traficul de kalașni-coave”, a pledat comisarul european Dimitris Avramopoulos, în timpulunei conferințe. Aceste măsuri „vor ajuta în lupta contra amenințării ar-melor care cad în mâinile teroriștilor” a fost declarația președintele Comi-siei, Jean-Claude Juncker, într-un comunicat.

OMAGIU PARISULUI

Amintim cu acest prilej că și laIWA 2014 firma lansase ver-siunea Titan Alpha, cu patul

din polimer (Fig.2), țeava fiind inters-chimbabilă cu 7 țevi de alte calibre. Ex-pertul Norbert Klups a analizat arma înDeutsche Jagd Zeitung nr.7/2014,având la dispoziție o carabină de cali-brul .30-06 cu țeava lungă de 56 cm,cea totală fiind de 108 cm, iar greuta-tea de 2.950 g. Trăgaciul direct era pre-reglat pentru a ceda la presiunea de810 g. Magazinul metalic primește 3cartușe de calibre standard (6,5 x 55Se, .308 Win.,8 x 57 IS, 25-06 Rem.,.270 Win., 7 x 64 mm și cel testat) sau2 cartușe de 7mm Rem.Magnum. Lacerere, se poate livra și un magazinpentru 5 cartușe. Butonul siguranțeieste plasat deasupra gâtului patului șiblochează numai trăgaciul, când se îm-pinge apare punctul roșu și focul poatefi tras. Nu dispune de ochire mecanică- arma testată avea un montaj Weaver,luneta fiind o Meopta 4-16 x 44. S-autras 3 mărci de cartușe – RWS,Remington și Hornady – câte 5 focurila 100 m, cea mai bună dispersie a fostde 26 mm, cu gloanțe SST Hornady de165 grains.Este o precizie satisfăcă-toare pentru o carabină de vânătoarecu țeava subțire și un preț ce coboarăsub 1.000 de Euro, cum vin de obiceinumai din SUA, Japonia sau Italia, mairar din Austria. Oricum, când seschimbă țeava, normal fără complicațiimecanice – căci se prinde direct în ca-mera cartușului cu 3 nuturi – tirularmei trebuie din nou reglat.

Firma Rössler face acum parte dincomplexul RUAG Ammotech și a maiprodus alte versiuni de carabine de vâ-nătoare cu pat din lemn, dar cu ochiremecanică: Titan 6 Standard (Fig. 3) cuțeavă de 56 ori 61 cm, cal. 30-06 Spr.sau .308 Win, Titan 6 Luxus (Fig. 4) cuțeavă de 56 cm, cal. .308 Win.. Cu patdin polimer, a mai produs versiuneaTitan 6 All-Round (Fig. 5), având căta-rea fosforescentă pe țeava de 61 cm lacal. .308 Win., sau pe țeava de 56 cmla cal. .30-06 Spr..


CarabineARME

Firma Rössler, din Alpii Austriei, a lansat la IWA 2015 dinNürnberg o nouă versiune a carabinei cu repetiție dinmodelul Titan, numită Titan 6 Targetlight (Fig.1),destinată tirului de precizie, având patul din lemn,modificabil în înălțime, lungimea și unghiul tălpii,prevăzut cu orificiul modern în care se introduce policarul.

Titan, carabine cu repetițieaustriece moderneMATEI TĂLPEANU

1

2

3

4

5

DECEMBRIE 2015 | 19

D acă nu am ști că suntem în se-zonul vânătorii la iepuri, fa-zani și rațe, am zice că suntem

în martie. Ivirea zorilor ne găsește înteren, pe malurile Timișului, bucu-rându-ne, alături de câini, de o zi plă-cută, hoinărind printre peticele degrâu, abia ivite din negrul pământului,de-a lungul canalelor acoperite de stuf,peste arătura răscolită de trecerea por-cilor, în jurul tufelor spinoase, pe mar-ginile abrupte ale Timișului.

Fe, vânătorul, și Tomi, câinele, doiprieteni buni, se bucură de libertateaclipelor petrecute în acest mic univers,departe de lumea agitată. Nici unul,nici altul, nu bănuiesc ce zi plină de bu-curii îi așteaptă. Tomi, un mascul devijlă maghiară ajuns la maturitate, estemembru cu drepturi depline în familiede mai bine de cinci ani. Este cel maibun prieten al copiilor și partenerul devânătoare al tatălui, Fe. Cu toate căTomi are un caracter dominant, el se

lasă condus și îndrumat de Fe, este bu-curos să îi ponteze, să caute, dar maiales să aporteze. Ce-i drept, cu aportuldin apă nu-i tot timpul foarte bun prie-ten! Dar în aceasta zi de decembrie,totul avea să se petreacă astfel încât ceidoi să își poată primi un cadou în avansde la Moș.

Prima rață căzu într-un „cubic” cuapă, așezat în albia Timișului. Apa li-niștită și zbaterea raței au încurajatpornirea câinelui care, îndemnat destăpân, a plecat să facă „aportul”,prima reușită! Am pornit în liniște de-a lungul cursului râului, la o distanțăcare să ne asigure că nu deranjăm ra-țele ce pluteau pe apă, ferite de înălți-mea malului. Din semn, ne-am înțelesunde și când să ne apropiem de apă. Fenu trebuie să țină câinele în lesă. Se în-țelegeau din priviri. Se apropie, rațeleîi simt și se ridică zgomotos, depăr-tându-se de luciul apei. Un foc de armăși rața se prăbușește pe mica plajă de

pe malul opus. „E… cum o recuperez?”se gândi Fe. Tomi nu reușise niciodatăsă facă o recuperare de pe celălalt mal.Totuși… Fe își îndemnă partenerul:„Aport, Tomi!” și îi arătă direcția decăutare. Rața era doar aripată, și zba-terea ei a atras atenția câinelui, care co-boară malul abrupt și se aruncă învâltoarea apei. Încurajat de Fe, câineleajunse până la malul opus, apucă rațași se grăbi cu ea îndărăt, spre a o predastăpânului. Primul aport, făcut de ladistanță, din Timiș. „Bravo, băiatu’!” îitot repeta Fe lui Tomi, care era, și el,foarte mândru! „Azi pot să nu mai ’pușcnimic!”, spuse Fe. Totuși, și-au conti-nuat hoinăreala prin tufe și coturi derâu. O ultimă apropiere. Același planrepetat cu minuțiozitate, stolul se ridicăși zgomotul focurilor de armă umplurăvăzduhul. Urmară recuperările. Dinamonte, Fe se apropia cu două rațe.Avea o privire ghidușă, care trăda bu-curia și satisfacția primului dubleu. Undubleu… dublat de două aporturi!„Acum chiar că nu mai trebuie nimic!Este o zi perfectă!”, spuse Fe. Acesteclipe sunt cele care aduc bucurie ade-văratului vânător. Apropierea de câine,aportul reușit, tirul iscusit, toate petre-cute în frumusețea liniștită a naturii,aduc relaxarea atât de căutată, mulțu-mirea și satisfacția celui ce le trăiește.Și nu doar a lor, căci, cu sinceritate, re-cunosc că bucuria lor a fost și a mea!

Vânătoare de iarnă REPORTAJ

Început de decembrie, și afară îmi pare că este început deprimăvară. Nu miroase a iarnă. Boabele de porumbar aufost doar îndulcite de atingerea brumei, dar nu au fostdoborâte de pe ramuri de gerul iernii, care se lasăașteptat. Nici vântul nu se sinchisește de prezențanoastră în teren.

Cadouri de MoșText și fotografie MARIA SĂVULESCU


LA ZI

F acem precizarea că, la cele afir-mate franc și plastic de autor,nu ne-am permis decât câteva

modificări, operate cu scris normal petextul original, redat cu scris cursiv.Doar atât, cât am considerat necesar,pentru a adapta textul autorului la si-tuația noastră neplăcută actuală, pecare trebuie să o depășim cu înțelegere,fără a ne lăsa atrași în „lupte de ghe-rilă”, contraproductive intereselor co-mune.

Lăsăm loc, așadar, cuvântului scrisal stimatului domn Constantin Bârcă,care se potrivește ca o mănușă, unuiplagiator al acestei expresii, „veninosprecum o năpârcă și inteligent precumo curcă”.

„Da, cuvântul e o armă! Puternică!Încântă, inspiră, mobilizează, dar șiexplodea ză, distruge. Unui om apro -piat, spune-i un cuvânt pe ne gândite șil-ai făcut pe viață dușman. Unui străin,spune-i un cuvânt de bunăvoință și ți l-ai făcut prieten, poate că pen tru tot-deauna. Alta e însă că în lumea noas-tră, de la 1989 încoace mai ales, arma„pre nume cuvânt”, în multe-multe ca-zuri, e utilizată în mod belicos, sfidă-tor, cu lașitate, fals nu numai de fel defel de persoane din gașca șperțarilor șimincinoșilor, ci chiar și de aleși popo-rului – lideri, demnitari, miniștri… derând cu care vin și unii mânuitori decondei din presa scrisă și cea electronică(analiști, pur tători de cuvânt, consi-lieri, consultanți etc.). O spun cu mareregret, pentru că, de va loarea cuvântu-lui care trebuie să exprime adevărul, fiechiar și amar, nu se ține cont. Pentrucă, în împrejurările noastre domină nucuvântul normal, sănătos, ci scopulmanipulat, cuvântul scăpat pe gura că-mășii unor indivizii odioși, meschini,dezgustători.

Scriind aceste rânduri, sunt cu gân-dul, inclusiv, la „evenimentele” produseîn ultimele luni în activitatea” noastră.

„Scriind aceste rânduri, zic, sunt cugândul nu doar la vânătoare, ci și lamanipularea prin dezinformare, înso-țită de imagini truncate, la comandaunor „sus – puși” interesați. Manipu-lare prin „persoane de cuvânt”, desigur,

oricând gata, ca pionerii cu cravataroșie la gât, să facă sluj.

Doar ca să placă, doar ca să li searunce osul…

Manipularea prin cuvânt și imagine,trucarea adevărului, minciuna sfruntatăce-a ajuns în capul mesei, sunt un fel de„năgradă” pentru mulți, fără de care di-mineața nu ies din casă, nu se duc la„serviciu”, nu mănâncă, nu beau, nu potdormi. Jocul de-a cuvântul, aruncat șibătut ca mingea pe terenul de fotbal, cuanume scop, dictat de patronul cu osulîn geantă, a devenit pană la pălărie – unhobby dulce și preferabil! E trântit în pa-gină, e aruncat în eter, e stâmbat, întors,răsucit” etc.

„Fac «jurnalistică», adică se aruncăaidoma viteazului din poveste în valulcuvintelor, pe care deseori nici că le înțe-leg, dar le împroașcă, le scuipă ca peniște coji de semințe fără pic de respon-sabilitate de care, ar trebui, totuși, să deadovadă. Croiesc la dreapta, la stânga,sus, jos…, pentru că «așa trebuie», «așali se cere». «Li se cere» să manipuleze opi-nia publică, să spele creieri, să inducălumea în eroare. Atât!”

„Dar ce înseamnă «manipulare»,dacă e să ne întrebăm? Să deschidemdicționarul. A manipula înseamnă: a

mânui, a manevra, a influența prin di-verse mijloace modul de a gândi și de aacționa al unei persoane sau al unei co-lectivități. Mai pre limba noastră, în-seamnă a spăla creierii, a deruta, a olua hăisa de la adevăr, urmărindatingerea unui anumit scop, dar peseama altora.

„Jocul de-a cuvântul, aruncat fărănoimă, e periculos. Uneori chiar și ucide.Pe timpuri, omul cu demnitate, pentruofensă, arunca brutei mănușa în față,era gata să scoată sabia din teacă ori pis-tolul din toc. Se vărsa sânge, se puneauîn pericol vieți omenești. Pe timpuri, des-pre care noi spunem că „nu era educațieși civilizație”.

Dar în prezent despre ce fel de „edu-cație și civilizație” putem vorbi, când nuun oricare – oricine se joacă de-a cuvân-tul, calomniază, murdărește, insultă, sfi-dează lumea, ci un „domn”mi-li-ți-an-ju-rist-mer-ce-nar, cât de câtinformat o face, cu o răutate geneticamplificată prin procesul asimilării dinperioada primei meserii. Chiar să nu re-cunoască sensul cuvintelor pe care levarsă ca pe niște zoi, iertată fie-ne expre-sia, în capul binefăcătorului său?

La cele de mai sus, orice comenta-riu ar fi de prisos.

În numărul 12 din decembrie al revistei Vânătorul și Pescarul Moldovean, d-lConstantin Bârcă – redactorul adjunct al acesteia, a publicat, sub titlu de maisus, un articol de mare actualitate, nu doar în Republica Moldova ci și la noi,din care ne-am permis, cu acordul autorului, să reluăm pentru dvs., ceea ceam considerat mai interesant și important de reținut.

Din turnul manipulăriiVPR


C âmpia Burnasului teleormă-nean este limitată la nord devalea Câlniștei și de un sector

convențional între Drăgănești-Vlașca,pe Câlniștea, și Măgura, pe Teleor-man. Limita de vest este dată de râu-rile Teleorman și, după confluența delângă Cervenia, de Vedea, iar limitade est este cea administrativă cu jude-țul Giurgiu. Câmpia este traversată decâteva văi, Vâjiștea, la sud de Răsmi-rești, Fundata-Gaburu, la est de Mâr-zănești, Scroafa, la est de Cervenia,orientate spre vest, și doar văioagaCiochina, orientată spre est, către Pa-rapancea. La Alexandria, temperaturamedie anuală a aerului este de10,8oC, iar cantitatea medie de preci-pitații este de 530,6 mm/an.

Reprezentativ pentru această spe-cie a fost teritoriul fondurilor cinege-tice Pielea și Cervenia, extinse la estde aceste localități până la limita cujudețul Giurgiu. Dropiile s-au menți-nut mai mult pe câmpul aflat de lasud de valea Vâjiștei, comuna Răsmi-rești, și până la „drumul Lambii”, celeagă pădurea Lamba, de lângă Con-țești, cu comuna Gogoșari, județulGiurgiu. Acest areal, extins pe 18-20km de la nord la sud și 10-12 km dela vest către est (circa 21500 ha terenagricol), a fost multe decenii încadratde cele două fonduri. Menționăm căPielea este vechiul nume al satului Te-leormanu, comuna Mârzănești.

În anul 1958, pe cele două fon-duri, existau circa 15-20 cârduri dedropii. Instituirea pazei fondurilor devânătoare a fost de bun augur pentrusporul populațional al speciei.

Pe câmpurile de la est de Conțeștiși Cervenia, fondul Cervenia, în anii’50, cârdurile de dropii aveau 10-15exemplare fiecare. Mărimea acestorase reduce la 4-8 exemplare în anii ’60.În anii 1963 și 1964, acolo mai erau4-5 cârduri, iar în 1967 se observaserăcirca 20-25 de dropii.

La 7 km est de satul Valea Părului,

în zona numită „Cruce” de pe fondulPielea, în intervalul 1955-1961, cârdu-rile aveau între 7 și 10 exemplare.

Notăm și faptul că, în 1952, unii lo-cuitori din satele Conțești și Cerveniabraconau dropiile în perioadele cupolei, alergându-le cu caii, iar cu biciu-rile le agățau de gât. După un deceniu,aceste „acțiuni” se reduseseră cu 80%,datorită pazei asigurate de asociațiilede vânătoare și unitățile agricole con-stituite în urma colectivizării. În anii’60, când secerișul era realizat manual,localnicii vedeau dropiile pe câmpuri.

Diminuarea efectivelorO diminuare populațională s-a în-

registrat la începutul anilor ’60, în tim-pul construcției, dar mai ales dupădarea în funcțiune a liniei electrice deînaltă tensiune dintre Alexandria șiGiurgiu, care a traversat arealul speciei(paralel cu drumul Ștorobăneasa-Puti-neiu). În primii ani de funcționare, da-

torită „bâzâitului” emis de aceasta, cucare dropiile nu erau învățate, acesteas-au speriat, constatându-se migrareamultor exemplare spre vest, în CâmpiaBoianului. Au fost și cazuri de lovire apăsărilor de firele electrice (în 1969 s-a găsit o dropie electrocutată, căzutăla sol). Ulterior, păsările s-au „învățat”cu existența liniei electrice.

Paza fondurilor și eradicarea braco-najului au făcut ca, în deceniul 1965-1974, numărul dropiilor să sporeascăla 80-90, chiar și peste 100 de exem-plare în unii ani. Majoritatea erau pefondul Pielea, unde mărimea medie aunui cârd era de 7-8 indivizi (în 1974,cârdurile de dropii ajungeau și la 20 deexemplare). Dropii migrate de peaceste fonduri s-au văzut în perioada1968-1970 și mai la sud, pe fondurilede vânătoare Burnas (la est de Braga-diru) și Pietroșani, iar între 1971-1973,doar pe fondul Burnas.

În 1973 se număraseră numai 7exemplare pe fondul Cervenia, însă înanul 1975, pe fondul Pielea, erau câr-duri și de 10 exemplare. În anul 1979s-au numărat în regiune 43 de dropii,88% fiind văzute pe fondul Pielea.

Sporul populațional s-a datorat șiimplicării fostei Filiale de vânătoare„23 August”, numită apoi „Sitarul”, dinBucurești, de care aparțineau în trecutfondurile, personal a secretarului aces-teia, domnul Sandu Gheorghe și a celortrei paznici de vânătoare pe care-i aveaîn subordine și care domiciliau în sa-tele: Izvoru-Giurgiu - Iepure Marin,Cervenia-Teleorman - Jumară Aurel, șiȘtorobăneasa-Teleorman - Berbec Con-stantin. Una dintre atribuțiile impor-tante ale acestora era aceea de aurmări zilnic situația dropiilor pe cele21.500 ha, atât dinspre est, cât și dins-pre vest. Totodată, ei nu lăsau pe terenciobanii cu oile.

Teritoriul celor două fonduri, ne-având localități decât pe margini și ne-fiind traversat de nici un drummodernizat, iar cele de câmp fiind

Dropia pe câmpiaBurnasului teleormăneanSORIN GEACU

Sectorul aparținător județului Teleorman din Câmpia Burnasului se află în partea estică aacestuia. Dropia (Otis tarda L.) a fost un veritabil simbol faunistic al câmpiei, cu altitudinice scad de la 90 m, în nord, la 60 m în partea sudică. Burnasul teleormănean a fost unadin regiunile unde dropia s-a menținut mai mult timp, comparativ cu alte subunități alecâmpiei din sudul României, factorul favorizant principal constituindu-l lipsa localitățilorși a drumurilor modernizate, ce asigura liniștea de care au atâta nevoie dropiile.

Specii dispăruteRESTITUIRI

Un protector al dropiilor dinCâmpia Burnasului teleormă-nean, domnul Sandu Gheorghedin București, azi ajuns la venera-bila vârstă de 87 de ani. În calitatede secretar al fostei Filiale de vâ-nătoare „23 August”, apoi „Sita-rul” din București, între anii 1958și 1980, dânsul s-a implicat perso-nal în acțiunea de ocrotire și men-ținere a acestor frumoase păsări.

PROFIL

DECEMBRIE 2015 | 23

puțin circulate, a asigurat liniștea multdorită de dropii. Menținerea păsărilora fost favorizată și de hrana bogată.Dropiile stăteau și se observau, cel maiadesea, pe tarlalele cu grâu. Pentrumicile porțiuni încadrate la „necultiva-bile”, ce nu depășeau câteva zeci demetri pătrați, fiecare, secretarulGheor ghe Sandu solicita sprijinulC.A.P.-urilor pentru a le semăna (cumâna) cu rapiță și mazăre, plante carele plăceau dropiilor.

Pentru ca acestea să nu plece iarnade pe cele două fonduri, secretarul Ghe-orghe Sandu se implica în asigurareahranei acestora. Astfel, acesta ruga con-ducerile I.A.S. Ștorobăneasa și aleC.A.P.-urilor locale, ca toamna să lasecâteva rânduri de porumb nerecoltate,iar unele glugi de coceni (alcătuite dincoceni de pe care se culesese porumbul,dar și coceni cu știuleți) erau lăsate pecâmp până primăvara, astfel că, iarna,dropiile se fixau lângă acestea, ele con-stituind adăpost și sursă de hrană. Tottoamna, secretarul Gheorghe Sanduruga pe unii tractoriști ca, în locurile cudropii, să împrăștie știuleți de porumbpentru hrana din iarnă a acestora, sta-bilizându-le acolo în acest fel. Chiar șiunii localnici din Mârzănești știau cădropiilor li se ducea porumb pe câmp.Totodată, în anii ’50-’60, pe „ariile” derecoltare manuală a florii soarelui, ră-mâneau resturi de plante care erau con-sumate (și) de dropii.

În perioada 1958-1980 s-au menți-nut locurile de rotit, în număr de 10-15, cu 1-2 cocoși fiecare. Rotitul a fostfilmat, în anul 1976, de Alexandru Sat-mari, de la TVR. Acesta a venit și în anii1974 și 1978, numai pentru a filmadropiile în mediul lor natural. Au filmatși doi reporteri, veniți special din Italiaîn anii 1970 și 1971, doar pentru aimor taliza pe peliculă acest magnificspectacol. În primii ani de după 1980mai existau 2-3 locuri de rotit pe fondulPielea și numai unul pe fondul Cerve-nia, iar în 1985 s-a identificat doar unulsingur, pe fondul Pielea.

Locurile de clocit, cu denivelări șiaproape de o sursă de apă, se aflau peunele văioage. Pe unele văi apăreau iz-voare cu verdeață lângă ele, care eraufavorabile clocirii pentru dropii și, îngeneral, menținerii speciei.

Reducerea numărului dropiilor aînceput în anul 1983, din cauza inten-sificării mecanizării agriculturii (în1984 se constataseră circa 20 de exem-plare pe cele două fonduri). Mențio-năm că, din cauza îngrășămintelorchimice administrate culturilor agri-cole, în intervalul 1960-1985 s-au iden-tificat 6 dropii moarte. În câțiva ani

s-au găsit și pui omorâți de utilajeleagricole. Pe fondul Pielea, dropia s-amenținut puțin mai mult, comparativcu fondul Cervenia.

În anul 1982, pe fondul Cervenia,dropiile s-au observant, toamna, în drep-tul văii Scroafei. Pe fondul Pielea, în anul1997, pe pârloage, s-au văzut 4 dropii.

La hotarul județelor Teleorman șiGiurgiu, a existat o fermă a I.A.S. Șto-robăneasa, numită „Tabla”, la sud-vest de satul Tomulești (județulGiurgiu), ale cărei terenuri au rămaspârloage mulți ani după 1989. Acolos-au văzut câteva dropii și după 1989(de exemplu o pereche în toamnaanului 1993). Tot aproape de hotaruljudețelor, lângă lacul Ciochina, la 9km nord-est de Cervenia, s-au văzutcâteva dropii în anul 1996.

Pe cele două fonduri, s-au vânatdropioi, în medie 1-2 anual, în interva-lul 1958-1980, atât de români, dar șide străini, mai ales din Germania șiAustria. Vânătoarea s-a făcut inițial dincăruțe cu coviltir, ulterior folosindu-setractorul cu remorcă. Greutatea exem-plarelor împușcate a oscilat, în medie,între 6 și 12 kg. În anii 1963-1964, avenit la vânătoare de dropioi fostulprim-ministru al României, Ion Gh.Maurer, pe câmpul de la est de Cerve-nia, iar deplasarea s-a făcut cu căruța.S-a vânat la 13 km est de sat, exempla-rele recoltate având 6-8 kg greutate.Acesta împușca întotdeauna un singurcocoș, chiar dacă în cârd erau maimulți. În anul 1972, Maurer a maivânat un dropioi la 11 km est de Mâr-zănești, fondul Pielea. Atunci, deplasa-rea s-a făcut cu căruța cu coviltir, iarîn fața coviltirului se punea o plasăpentru camuflaj, să nu se vadă oame-nii. Dropioiul vânat stătea solitar pedigul unui canal magistral de irigație.Cântărit, avea 16 kg.

Vechiul fond de vânătoare Pielea eraextins între drumul Ștorobăneasa-Puti-neiu, la sud, și satul Răsmirești, la nord.Aproximativ în mijlocul acestui fond, înanul 1974, s-a propus, de către DirecțiaVânătorii din Ministerul Economiei Fo-restiere și Materialelor de Construcții șiAsociația Generală a Vânătorilor și Pes-carilor Sportivi din România, înființareaunei rezervații pentru dropii, pe o supra-față de 400 ha ale fostului I.A.S. Ștoro-băneasa, aflată la jumătatea distanțeidintre satul Pielea (Teleormanu) și ho-tarul dintre județele Teleorman și Ilfov(azi Giurgiu). Acolo urma să se cultivedoar grâu și rapiță și să se sisteze admi-nistrarea de îngrășăminte chimice și ier-bicide, iar mecanizarea să fie redusă laminimum. Nu s-a acceptat însă aceastăpropunere, fiindcă agricultura socialistătrebuia intensificată!

Au existat dropii și la nord de Răs-mirești. Pe un polei, în anul 1953,multe au fost braconate de localnici pecâmpul dintre localitățile Răsuceni-Mă-gura-Văceni-Vitănești-Răsmirești, ex-tins pe 20 km de la vest către est, și 10km de la nord către sud. Pe acelașiareal, în anul 1956, cârdurile de dropiierau alcătuite din 6-8, până la 10exemplare.

În anii ’60, mai erau dropii între Mă-gura și Văceni, până la valea Maniței.

Între Văceni și Răsmirești, în inter-valul 1968-1972, mai existau câtevacârduri. Acolo, lângă valea Albă, o dro-pie moartă, intoxicată cu îngrășămintechimice, a fost găsită la sfârșitul luniinoiembrie 1976. Exemplarele semna-late ulterior au migrat, fie din sud, depe fondul Pielea, fie dinspre nord, de pefondul Câlniștea. Astfel, în luna ianua-rie 1982, s-au văzut 5 dropii în dreptulVăii Albe. Tot pe câmpul dintre Văceniși Răsmirești s-au observat 7 exemplareîn luna septembrie 1992.

MAMIFERE: bizam, căprior (fe-melă), cerb comun (mascul de se-lecție, femelă și vițel), cerb lopătar(femelă și vițel), câine enot, dihor

comun, hermelină, iepure-de-câmp, iepure-de-vizuină, jder, mistreț, ne-văstuică, șacal, viezure, vulpe; până la 15 decembrie: capră neagră (exem-plar trofeu și exemplar de selecție), cerb lopătar (mascul de selecție),muflon.PĂSĂRI: becațină comună, becațină mică, cioară grivă, cioară grivă su-dică, cioară-de-semănătură, cocoșar, coțofană, fazan, gaiță, găinușă-de-baltă, gâscă-de-vară, gârliță mare, graur, graur dobrogean, guguștiuc,lișiță, porumbel gulerat, porumbel-de-scorbură, potârniche, rață mare,rață mică, rață fluierătoare, rață-cu-cap-castaniu, rață moțată, rață pes-triță, rață sunătoare, rață lingurar, rață sulițar, rață cârâitoare, rață-cu-cap-negru, sitar-de-pădure, stăncuță, sturz-de-vâsc, sturz cântător,sturzul-viilor.

CE VÅN~M |N DECEMBRIE


F ascinația stelelor și planetelora dus la dezvoltarea astrono-miei, a științelor matematicii

și geometriei, iar acestea, la rândullor, au dus la stabilirea unor principiice se aplică tuturor sistemelor opticeîncă de la construirea primelor teles-coape. În acest domeniu special, epi-sodul Swarovski începe să se derulezeacum mai mult de un secol în TyrolulAustriac, atunci când Daniel Swa-rowski fondează o companie de pre-lucrarea sticlei.

Daniel Swarovski S-a născut pe 24 Octombrie 1862

la Georgenthal în Boemia, la aceavreme parte a imperiului Austro-Ungar, un important centru de manu-facturare a sticlei și cristalului, undetatăl său deținea o mică fabrică de șle-fuit sticla cu care asigura traiul fami-liei. De mic copil a fost angrenat înprocesul de manufacturare și prelu-crare a sticlei și cristalului, dar visullui a fost să devină muzician. La vâr-sta de 21 de ani acumulase deja ovastă experiență și îndemanare, atâtde la tatăl său cât și de la alți meșteristiclari din zonă.

Plecat la Paris pentru a-și desăvârșieducația, ia contact cu cele mai noirealizări din domeniul științei și teh-nologiei și se naște idea de a proiectași construi o mașina specială pentrușlefuirea cristalului pe care, dupănouă ani, în 1895 o și patentează. Erao metodă revoluționară ce deschideao nouă eră în lumea producerii crista-lului. În același an, împreună cu cum-natul său Franz Weis, și un alt bunprieten, Armond Kosman, fondează onouă companie, pentru care găsesc lo-cația perfectă la Watens în Alpii Aus-trieci, un mic oraș din Tyrol, în zonaInsbruck, care astăzi numară puținpeste 7.200 de locuitori.

Este momentul în care companiase lansează în producția de obiecte decristal ce imitau pietrele prețioase, laprețuri accesibile și persoanelor cu ve-nituri mai modeste. Curând, cerereade cristale crește nesperat, iar micacompanie, asaltată de comenzi, îșischimbă numele în „Swarovski”.

Daniel, ajuns la vârsta de 60 deani, dorea să lase fiilor săi Wilhelm,

Friedrich și Alfred moștenirea uneicompanii de succes, astfel, în 1925,efectuează experimente în domeniulelementelor de reflexie și, 25 de animai tarziu, apar produsele purtândsigla „Swareflex”. În 1935, fiul maimare, Wilhelm produce prototipulunui binoclu și pune bazele diviziei„Swarovski Optic Production”. Astfelse naște idea înființării companieiSwarovski Optik KG Absam Tyrol, iarîn 1949 se pune piatra de temelie aunei fabrici de instrumente optice ceîn scurt timp capătă o reputație mon-dială. Prima luneta de ochire a fostHabicht 7x42, lansată în 1959, care,de atunci, redefinește standardele in-strumentelor optice de ochire.

După legendarul Habicht, Swa-rowshi Optik, lansează în 1971 primultelescop extensibil, în 1976 primul bi-noclu cu protecție exterioară din cau-ciuc și, ca premieră mondială, primalunetă de ochire echipată cu ocularshock absorber. În 1994 produce pri-mul telescop, iar în 1999 binoclulSwarovski EL, cel mai perfecționat dinlume la acea vreme. În 2007 lanseazălunetele de ochire din seria Z6 (cu co-eficient zoom 6X) care au primit apre-cieri unanime din partea comunitățiivânătorilor din lumea întreagă. TotSwarovski se poate mândri cu o altărealizare excepțională, prima lunetăde ochire din lume care are încorporatun telemetru laser pentru determina-rea cu precizie a distanțelor până lațintă (LRS 3-12x50). Peste 30 de pre-mii naționale și internaționale au fostacordate companiei pentru forța ino -vatoare, precizia superioară, calitateafără compromis și designul inovator alproduselor Swarovski.

Z6 și Z6iUna din capodoperele Swarovski

Optiks este, fară discuție, luneta Z6,primită de la început cu respectul cu-venit numelui pe care îl purta. Nu esteo lunetă ieftină, dar cel care a cumpă-rat-o poate afirma oricând că nu re-gretă câtuși de puțin investiția. Chiarși în România, unde brendul este pro-movat cu succes de Magazinul Hun-tershop din Oradea, luneteleSwarowski se vând bine, chiar în con-dițiile social economice de la noi.

LuneteADVERTORIAL

Dorința omului de a vedeadincolo de limita ochiuluiliber este, probabil, la felde veche ca și omenireaînsăși.

Swarovski: „ Să vezi ce nupoate fi văzut” - Z6/Z6iVILI STANCU

Corpul lunetelor, având tubul cen-tral de 30 mm, cu lungimea totală, înfuncție de model, între 295 și 395 mmși greutatea între 420 și 655 g, au cu-loare negru-mat sablat atât pe exte-rior cât și pe interior, pentru a evitareflexiile parazite. Reticulul, plasat înplanul al doilea al imaginii, este de-plasat pentru reglaj de sisteme micro-metrice extrem de robuste, ce leconferă stabilitate chiar la tragerile cucalibre grele. Corecția dioptriilor sepoate face între -3 și +2 . Modelele cumagnificație mare sunt dotate cu tu-reta de corecție a paralaxei amplasatălateral, fapt ce permite manevrarealor în poziție de tragere. Lunetele suntetanșe, rezistând la scufundări pânăla 4 m, având interiorul presurizat cuazot, și pot fi utilizate și depozitate latemperaturi între -30 si +70 oC

Dotată cu mai multe tipuri de re-ticule (5 pentru Z6 si 6 pentru Z6i),datorită plajei largi a grosismentuluice oferă o mare flexibilitate între câm-pul foarte larg și calitatea imaginii, sepretează bine atât la tragerile pe dis-tanță mică, la goană în pădure, cât șipentru tragerile în câmp deschis, ladistanțe mari. Poate fi considerată pedrept cuvânt o lunetă universală.

Un alt element remarcabil estemărimea pupilei de ieșire de-a dreptulimpresionantă, de 95 mm la Z6 2-12x50, până la 120 mm la modelul Z61-6x24 EE, în condițiile în care, la lu-netele obișnuite, aceasta este de 60-80 mm. Toate acestea, împreună cucoeficientul de transparență de 90%și cu un indice crepuscular de la 12 la38,7, în funcție de model, crează ocombinație din ce în ce mai apropiatăde perfecțiune.

Sistemul de iluminareȘi ca și cum nu ar fi fost de ajuns,

cei de la Swarovski s-au întrecut încăo dată pe ei înșiși cu sistemul digitalde iluminare a reticulului amplasatde regulă în planul al doilea al imagi-nii, ce-l face insensibil la variațiile degrosisment. Acest sistem este o turetăde formă futuristă, amplasată pe piesaocularului. Pe acesta se găsesc douăbutoane cauciucate inscripționate cu„+” și „–”, cu rolul de a mări și a mic-șora intensitatea iluminării reticululuipe 64 de nivele. Pe partea dinspreocular se găsește un comutator, careaprinde reticulul diferențiat pentruregim de noapte (mai slab) și de zi(mai puternic). Pe partea dorsală a tu-retei se află capacul bateriei de ali-mentare. Pentru protejareaacumulatorului, în caz de nefolosire,iluminarea se întrerupe automat după

3 ore pe timp de zi și după 5 ore petimp de noapte. Deasemenea, atuncicând bateria este aproape descarcată,acest lucru este semnalizat prin flașurirepetate ale reticulului. Fiind un gad-get inteligent, este dotat și cu douămemorii ce rețin ultima setare până laurmătoarea aprindere. Luneta esteprevăzută și cu un locaș destinat uneibaterii de rezervă amplasat în capaculturetei orizontale.

Ultimul gadget adăugat lunetelordin generația a doua este un sistemdenumit Swarolight, cu un senzorcare întrerupe iluminarea atunci cânddetectează că arma nu este în pozițiede tragere. Astfel, pentru a economisienergia, iluminarea se întrerupeatunci când arma este înclinată lateralcu un unghi mai mare de 30º sau îna -inte/înapoi cu un unghi mai mare de70º.

Tureta balisticăÎn sfârșit, ultima găselniță ce echi-

pează lunetele Swarovski este turetabalistică. Aceasta, chiar dacă nu esteinvenția lor, împreună cu celelalteelemente, formează o combinație im-batabilă. Tureta balistică permite re-glajul prealabil al armei pentru patru

distanțe diferite (sau tipuri de proiec-til) și s-a dovedit extrem de utilă înteren, pentru trageri la distanțe dife-rite, eliminând necesitatea corecțiiloraproximative de ochire sau memora-rea numărului de clikuri necesar pen-tru fiecare distanța. Modelele dotatecu turetă balistică sunt: Z6(i) 2,5-15x44 P; Z6(i) 2,5-15x56 P; Z6(i) 3-18x50 P; Z6(i) 5-30x50 P; Z53,5-18x44; Z5 5-25x52; Z3 4-12x50,iar mai nou Z6(i) 1-7x42; Z6(i) 2-12x50.

Seria Z6 se fabrică în mai multevariante Z6 1-6x24; Z6 1-6x24 EE; Z61,7-10x42;Z6 2-12x50; Z6 2,5-15x44P; Z6 2,5-15x56 P; Z6 3-18x50 P; Z65-30x50P.

Swarovski reprezintă unul dintrecele mai renumite branduri în dome-niul opticii de vânătoare și producelunete de ochire ale caror calități potfi caracterizate la superlativ din toatepunctele de vedere, al construcției, alopticii, al mecanicii, al sistemelorelectronice, per ansamblu rezultând olunetă pentru care „excepțional” nueste o apreciere exagerată.

www.swarovskioptik.com

DECEMBRIE 2015 | 25

U nanim recunoscut este faptulcă trebuie să obișnuim câinelecu tonul normal, obișnuit, al

vocii noastre. Tonul ridicat, agresiv,poate duce, cel mai adesea, la intimi-dare, iar câinele poate deveni confuz,stare de la care pornesc majoriatateanereușitelor în ceea ce privește antre-narea și pregătirea specifică a acestuia.

Tonul vocii pentru comenziEste adevărat, sunt situații în care

schimbarea tonului se impune și vinesă sublinieze importanța comenzii.Nu trebuie însă confundată fermitatea

tonului cu amenințarea pe care acestao poate exprima, urmată, de cele maimulte ori, de dezorientarea câinelui șide aici „răspunsul” greșit al acestuiala comanda dată pe un ton neadecvat.

O alegere corectăPoate că cel mai simplu lucru, pe

care îl putem face pentru a evita situa-țiile nedorite în antrenarea câineluide vânătoare, este acela de a alege co-rect un cățel pentru scopul pe care nil-am propus. Rasele de câini de vână-toare au fost în mare parte create pen-tru un anumit tip de vânătoare, unele

find mai flexibile, mai “acoperitoare”,altele extrem de dedicate, speciali-zate. Înainte de a alege un cățel, tre-buie să știm, în primul rând, foarteclar, noi înșine, ce dorim în viitor dela acesta. Moștenirea genetică cu caretânărul patruped vine gata pregătit depe urma părinților săi face marea di-ferență în ceea ce privește câinelematur ce va deveni ulterior. Dacă nurespectăm această primă și foarte sim-plă cerință, va fi mult mai greu ulte-rior, poate chiar imposibil, să putemforma și avea un cîine de vânătoareașa cum am dorit. Cazurile rare încare căței fără nici un fel de “trecut”specific au ajuns câini buni de vână-toare nu sunt decât excepții care nufac altceva decât să confirme regula.

Decât să pedepsim, mai binerepetăm odată în plus

Odată alegerea corect făcută,putem trece la pregătirea și antrena-rea noului nostru partener. De la pri-mele încercări de dresaj, vom puteaobserva calitățile câinelui. Curiozita-tea, pasiunea pentru a căuta și, even-tual, a aporta lucruri, la începutjucăriile inerente pe care le are și, ul-terior, încet, încet, dezvoltarea pasiu-nii pentru vânătoare, vor fi atuuri decare ne vom putea bucura din plindacă avem „materialul” corect cu caresă lucrăm.

Fiecare cățel are, cum este și nor-mal, obiceiurile și apucăturile sale,unele direct folositoare pentru scopulnostru, altele care trebuie corectatesau de care trebuie dezvățat. Există înprezent o multitudine ce căi și metodepentru învățarea comenzilor, dar șipentru corectarea și, mai ales, elimi-narea obiceiurilor nedorite.

Dacă ne gândim doar la varietateade zgărzi electronice disponibile pepiața de specialitate și avem deja oprimă soluție. Dar, poate că, soluțiacea mai simplă, dar și cea mai efi-cientă, este repetarea comenzii și aexecutării acesteia, o metodă multmai bună decât pedepsirea câinelui,iar practica a dovedit deja acest fapt.La fel ca în viața de zi cu zi, și pentrucâinii noștri de vânătoare, se pare cărepetiția este și va rămâne, mama în-vățării…!


Câinele de vânătoareCHINOLOGIE

Părerile privind antrenarea și pregătirea specifică acâinilor de vânătoare, în general, pot fi diferite atuncicând vine vorba despre metodele folosite în vedereaînvățării comenzilor și a disciplinei de către parteneriinoștri patrupezi. General recunoscut este faptul căprocesul de învățare durează ceva timp, iar însușireacomenzilor și mai ales executarea corectă a lor se facetreptat și cere răbdare, înțelegere și perseverență.

Repetiția este mamaînvățăturiiALECSANDRU CODRIN

Arnica are o tulpină ierboasă cepoate crește până la 15-35cm, frunzele au o formă oval-

alungită și sunt acoperite cu periscurți și aspri, iar florile au petalelegalben-aurii și se recoltează pentruobținerea preparatelor în scop tera-

peutic. Cunoscută încă din secolul alIV-lea, planta a fost utilizată pentruproprietățile sale calmante, florileavând un conținut bogat de alcoli tri-terpenici, ulei volatil, colină, culoareagalbenă, intensă, fiind dată de sub-stanțe de natură carotinoidică.

Datorită proprietăților sale antiin-flamatoare și cicatrizante, antiseptice,antibacteriene, antifungice și decon-gestionante, arnica poate ajuta în tra-tamentul naturist al afecțiunilorprecum laringite, faringite, răgușeli,stimularea circulaței sangvine, afec-țiuni și deranjamente stomacale, afec-țiuni superficiale ale pielii, precum șiîn cazuri de entorse, contuzii sau ar-suri superficiale, precum și ca toni-fiant pentru sitemul nervos șiimunitar.

Florile se recoltează pe toată pe-rioada verii, se usucă în spații bine ae-risite și se păstrează apoi în săculețide pânză sau hârtie, în mediu răcoros,ferite de umezeală și căldură excesivă.Mai rar se recoltează și tulpinile și ră-dăcina plantei.

Principalele produse obținute dinflorile de arnică în scopuri terapeuticesunt ceaiul, tinctura, pudra și macera-tul în uleiuri naturale, precum uleiulde măsline sau de soia. Utilizarea pre-paratelor din arnică trebuie însă fă-cută cu atenție, deoarece cercetărirecente au pus în evidență toxicitateapotențială a plantei, în cazul depășiriidozelor prescrise.

Folosirea excesivă poate duce laapariția amețelilor, a hipertensiuniiarteriale, aritmii cardiace, tremur in-voluntar și senzatie de vomă. Atențiedeosebită trebuie acordată folosirii pepiele a cremelor conținând arnică, de-oarece pot apare alergii neplăcute sauchiar severe.

Informațiile prezentate au carac-ter orientativ și nu trebuie folosite înscopul diagnosticării sau tratării pro-blemelor de sănătate sau pentru înlo-cuirea medicamentelor prescrise depersoanalul medical autorizat. Înaintede a utiliza plantele medicinale în ge-neral, sub orice formă, este recoman-dată vizita la medic, iar administrareapreparatelor din arnică să se facănumai la recomandarea acestuia.

Opinia medicului specialist esteneapărat necesară și se impune ca omăsură de prevedere și siguranță.

DECEMBRIE 2015 | 27

Plante tămăduitoare FLORA

ArnicaDOCTOR PLANT

Arnica (Arnica montana L.) face parte din familia Asteraceae și o întâlnim cel mai frecventîn regiunile de munte. Răspândită atât în Europa și Asia, dar și în zonele temperate aleAmericii de Nord, arnica preferă solurile nisipoase și pietroase din regiunea deluroasă,dar mai ales de pe pajiștile muntoase însorite, putând ajunge să o găsim până la oaltitudine de 2500 de metri. Popular, planta este cunoscută și sub denumiri precumpodbal de munte, ciuda, iarba soarelui, carul-zânelor, carul-pădurilor sau cujdă.


V remea vânătorii la iepurii ceide poveste și la domneștii fa-zani este în toi. Cu nimic mai

prejos, falnicele „corăbii”, călătoarelegâște sălbatice, care au poposit în „por-turile” marilor lucii de apă, dau fiori debucurie pasionaților. Puștile au ieșit ia-răși din tocuri, deja obișnuite, spre ne-liniștea vânatului, cu mare larmă și zorîn căutarea țintelor mult așteptate.

Bucuroși de oaspețiO zi premergătoare celor de sfârșit

de săptămână, scăldată în razele soare-lui tomnatic, un drum național plin demașini, înșiruite ca niște furnici și, prin-tre ele, unele mai dotate cu ceva cai pu-tere în plus. Speranța și gândulaparțineau, de fapt, câtorva dăruiți înale vânătorii de sezon, exploratori, darși beneficiari ai unor aventuri specificeaceleiași pasiuni, printre care măaflam. Aici, în inima Bărăganului, Ca-bana „Silvicultorilor”, situată pe unpetec de teren cu priveliște spre LaculAmara de Ialomița, pare că transmiterecunoștința pentru existența ei celorcare, pe vremuri, se mai gândeau și lazidirea unor astfel de locații.

Dimineața ne reunește la o scurtăcafeluță, apoi pașii ne îndreaptă către

mașini, nu însă fără a simți impactul cupișcăturile gradelor sub zero ale atmos-ferei, stăpânite încă de bruma nopțiicare mătuise verdele palid al arborilorcu persistente cristale de gheață.

Ajunși pe fondul de vânătoare Mi-loșești, ascult atent, în căutare de nou,ceva cu încărcătură emoțională, ascunsprintre vorbele convingătoare ale orga-nizatorului partidei autorizate la iepureși fazan.

Primii doi urecheați, și alții doi carele-au urmat jertfa, a fost tot ce s-avânat. Doi… la pătrat! Iepuri au fost,numeric, mai mulți, dar… au mai șiscăpat. Avantaj pentru ei!

Are balta gârlițe De data aceasta, cărările de vână-

toare îmi poartă pașii spre tradiționa-lele ținuturi moldovenești, undevaîntre hotarele vrâncene și cele brăi-lene, pe fonduri de vânătoare care be-neficiază, deopotrivă, de bogățiaogoarelor și de întinsele lucii de apă.Aici, în triunghiul Balta Albă,Amara,Vâlcele, s-au mai depănat po-vești adevărate și vor mai fi scrise, atâttimp cât fiecare dintre noi înțelegem săpăstrăm miraculosul dar dat de natură,cu o variată gamă de vânat.

Pe la ceasurile cinci, dinspre lac,vântul rece aduce zvon de existență azburătoarelor, sosite aici, pentru nuștiu a câta oară, dela mari depărtări.

La poarta ceasului tainic al dimine-ții, lumina răsăritului trandafiriu desoare proiectează zburătoarele, dându-le măreție. Pasajul a durat douăzeci deminute. Mult, puțin, timpul depinde deîndemânarea fiecăruia, cunoștințe ba-listice, studierea deprinderilor cu caresunt înzestrate aceste migratoare.

Bilanț la finalDe cum s-a încheiat pasajul, punc-

tualitatea caracteristică vânătorilor ne-a accelerat sângele în vine, astfel căla orele opt ale aceleași zile, participan-ții la vânătoarea colectivă la iepuresemnează procesul-verbal de instruire.Autorizația cuprinde și combatere ladăunători cu păr și pene pe Fondul devânătoare Amara de Râmnicul-Sărat.

O bună organizare în transportulvânătorilor pe câmp, dar și un sufletistpaznic de vânătoare care știe să arateorganizatorului partidei și participanți-lor acele parcele în care există iepuri.Nu sunt mulți, dar suficienți pentru ane determina să scotocim în lung și înlat, parcurgând, după un sumar calcul,circa patruzeci de kilometri pătrați deogor mai vechi arat, de întinse semănă-turi cu rapiță, de coceniș și de izlazuripline de ciulini.

Vântul întețit ne urmărește-n rafale,oprindu-ne din mers, iar praful câmpu-lui ne colorează în strat fin armele și ți-nuta vânătorească. Este o zi ca multealtele întâlnite de-a lungul zecilor deani de vânătoare și de drumeție. Hăui-tul bătăiașilor, unduit de acest „traistăgoală”, se amplifică la vederea uneivulpi care, mirată de zgomot, tocmai îșipărăsea vizuina. Capul cumetrei apareși dispare printre bolovanii adânci aiogorului, caută să ne înșele atenția um-flându-și coada, nu prea stufoasă ca,într-un final, să aleagă drumul greșit,spre focul neiertător al unei puști binemânuită de chiar organizatorul de vâ-nătoare.

Continuăm vânătoarea, cu un finalmulțumitor, pe măsura așteptărilor.Tabloul de sfârșit de partidă încheieaventura, cu bună dispoziție, cu respectfață de vânat și cu mulțumirea unuisimbolic, dar eficient rezultat la com-batere. Desigur, oricând este loc și demai bine!

Gânduri de sezonDIN TEREN

Natura, în schimbarea ei temporală, îmbătată denebănuita simfonie de culori, variată de la un anotimp la altul, oferă vânătorului un minunat prilej de a parcurgeo toamnă lungă. Câmpia, în nesfârșită competiție cuținuturile deluroase, și-apoi împreună, dau sfat cătreînălțimi la care niciodată nu vor putea ajunge, netezindînsă cărarea cea bătătorită de zeița Diana.

Pe cărări de vânătoareText și fotografie CONSTANTIN RĂDAN

PESCUITBibani undercover 30Pescuit pe Dunăre 32Spinning de sezon 34

În căutarea avaților 36Muscărit 38

Altfel de competiții 39

Foto

: MU

GU

REL

ION

ESCU

decembrie

DECEMBRIE 2015 | 29

Este luna bilanțurilor, a evaluă-rilor cantitative și calitative ale ac-tivității desfășurate, de-a lungulanului, pe malurile apelor. Este, de-

asemenea, perioada destinată activităților în atelierul specific: reparații,completări, confecționarea unor accesorii sau năluci, curățarea și conser-varea sculelor pe timpul iernii.

Odată cu răcirea accentuată a apelor, hrănirea peștilor scade mult înintensitate sau încetează complet. Rezultate satisfăcătoare se obțin perâuri și în zonele cu apă caldă, datorată uzinării centralelor electrice.După înghețarea apelor, pescuitul la copcă dă rezultate bune la peștii ră-pitori, știucă, biban, șalău, dar și la peștii pașnici, babușcă, roșioară saucaras. Echipați-vă corespunzător și urmăriți prognozele meteo!

În apele de munte, pescuitul salmonidelor rămîne, în continuare, in-terzis.

CE PESCUIM |N DECEMBRIE

T ehnica pe care pescarii ameri-cani de bass o folosesc cu predi-lecție pentru a ajunge sub

hangarele de bărci și pontoanele ampla-sate pe malul apei se numește „skipping”și, într-o traducere liberă, înseamnă alansa năluca astfel încât aceasta săfacă… „broasca” pe apă. Ca atunci când,în copilărie, aruncam o piatră relativplată, paralel cu apa, astfel ca aceasta săse lovească de suprafața lichidă și să ri-coșeze de cât mai multe ori din apă. Eibine, cu piatra este una… dar să încerciașa ceva cu lanseta, și nu cu cea de spin-ning, care face totul mai ușor, ci cu echi-pamentul de baitcasting ultralight (saubait finesse), chiar nu știu pe nimeni înRomânia care să fi făcut așa ceva.

Skipping-ul – un test pentru nervii fiecăruia

De curând, împreună cu coechipie-rul meu de concursuri pe lacul Snagov,Sorin Lazea, am început să exersămaceastă tehnică, știut fiind faptul cămulți pescari cunoscători ai laculuiprind bibani mari sub pontoane… darcu echipament de spinning. Noi am vrutsă învățăm această tehnică destul de di-ficilă cu lansetă și mulinetă de baitcas-ting, fiindcă așa pescuim la biban deregulă, și după câteva partide care s-ausoldat cu fire de fluorcarbon și textile în-curcate iremediabil, nervi întinși lamaxim, înjurături interminabile plusmulte jiguri lăsate pe sub pontoane,putem spune că am învățat să skipuimcu bait finesse-ul fără probleme… și mărefer la plastice de maxim 4-5 cm, mon-tate pe jiguri numărul 4, de 3 grame.

De ce skipping?Bassii nord-americani au obiceiul ca,

în zilele însorite, să se ferească de soarefolosind orice structură - nuferi, copaciscufundați și mai ales pontoane. Recent,Aaron Martens, din Bassmaster Elite, acâștigat unul din cele mai grele concur-suri ale anului, în Chesapeake Bay, pes-cuind pontoanele unor docuri de bărci,


Bibani undercoverSPINNING

Skipping sau parteaîntunecată a pescuituluiText și fotografie ANDREI ZABET

Undeva, într-o galaxie foarte, foarte îndepărtată… trebuie să fi existat și apă, și pești, șimai ales bibani. Altfel nu pot să-mi imaginez viața din Univers, fără mediul lichid,răpitori și maeștri Jedi sau lorzi Sith… neapărat pescari. Și fiindcă în această ultimălună din an, chiar înainte de Crăciun, are loc lansarea noului film din seria Star Wars,al cărei fan sunt dintotdeauna, am ales să explorăm „partea întunecată” nu a Forței, cia pescuitului bibanilor bine ascunși sub pontoanele întunecate ale lacului Snagov.

în toate cele 4 zile ale competiției. Încazul nostru, bibanii autohtoni, în specialcei mari, au un comportament asemănă-tor, preferând pontoanele bătrânului lac,structuri care le oferă adăpost, siguranțăși hrană din belșug… și ca să ajungi laei, tehnicile de pitching sau lanseuri pesub mână nu trec de marginea pontoa-nelor. În acest caz, „skipping-ul soluțiasingură rămâne”, cum ar zice MasterYoda din Star Wars.

Contraatacul plasticelor moiCe fel de năluci „merg” pentru skip-

ping-ul sub pontoane, e nevoie de anu-mite plastice de forme și mărimi speciale,

jiguri cu greutăți mari sau…? După ceam studiat timp de peste o săptămânătoate filmele cu skipping de pe YouTube,am desprins anumite concluzii, deși pecele mai importante le-am descoperitprin încercare și eroare, în timp ce pu-neam teoria în practică. Totuși, anumiteforme de plastice, de genul tuburilor saual racilor, ajută să obțineți mai ușor evo-luția săltată pe suprafața apei… însă celmai important lucru, după reglajul muli-netei de cast, rămâne, lanseu după lan-seu, unghiul de intrare a nălucii în apă.Acesta e tot secretul, pe care nu-l putețideprinde decât exersând cât mai multtehnicile de skipping. Dacă unghiul este

prea abrupt, „îngropați” năluca și lanseul,și aveți de descurcat apoi „mama peruci-lor”. Unghiul trebuie să fie cât mai mic,astfel încât năluca să atingă apa într-otraiectorie pe cât posibil de razantă.

De cele mai multe ori, imediat cemicro-năluca ajunge în întunericul pon-tonului, la cel puțin 7-8 sau 10 metri„adâncime”, bibanii nu vor ezita să oatace, chiar din zbor. Cu echipamentulde spinning este mai ușor, fiindcă scăpațide perucile inerente baitcasting-ului, însăcu baitcast-ul este incomparabil mai efi-cient din punct de vedere al preciziei șial frumuseții prezentării. Forța skipping-ului fie cu noi!

DECEMBRIE 2015 | 31

O ploaie deasă, însoțită de ra-fale ale vântului, începută lamiezul nopții, ne-a făcut să

prelungim momentele de răsfăț ale di-mineții. Stăm în paturi și alcătuim di-ferite scenarii, adaptate vremii deafară. Aveam și de citit și de scris, dareram, totuși, la pescuit. Posibil, unpescuit la spinning de pe mal, pe ca-nalul din spatele satului care cores-pundea cu Dunărea Veche. Avantaje,un echipament minimal și posibilita-tea retragerii strategice urgente, încazul în care nu mai făceam față, lacăldura ospitalieră de la Mama Pașa.Refacem echipamentul și ploaia se ră-rește, norii începând să se destrame înfuioare gri-violet, mânate de vântulcare adea mai răbufnea, într-o ultimătresărire de orgoliu. Totuși, imprevi-zibilitatea locală își spusese cuvântul.Cu echipamentul sumar, grăbim pasulcătre barcă, însoțiți de primele raze ti-mide ale soarelui.

Lecție de orientare în terenGăsim barca plină cu apă, ca nivel,

mai sus de glezne, dar chipcelul im-provizat, adică „modernizat”, confec-ționat dint-un pet tăiat în diagonală,mânuit cu dibăcie, își face datoria.Barcă de toată nădejdea, din fibră desticlă, mândria lui Romică și a luiMihai.

Cu această ocazie se spală și ciz-mele de „tona” de noroi acumulată pedrum. Motor, și la drum! Ieșim pe Du-nărea Veche, care ne întâmpină cuape tuburi și vegetație plutitoare, stâr-nită de mini-furtuna care trecuse. Cal-cule, socoteli, presupuneri și, având învedere că deja trecuse jumătate din zi,alegem varianta simplă, la îndemână,canalul paralel, situat între Dunăre șiincintă.

Contactul este dezamăgitor, apălăptoasă, lintiță la greu, dar adăpostde vânt, cu stuf protector pe ambelemaluri. Privind în lungul canalului,observăm zone care păreau limpezi,protejate de covoarele intermediare și


DE SEZON Pescuit la răpitor

Aceeași expediție în Delta Dunării, la Mila 23. Urmărimpreviziunilei meteo și se pare că, în cea mai mare parte,se adeveresc. Ne obișnuisem cu o exprimare diferită aclimei pe aceste meleaguri, datorată condițiilor specifice,caracterizate prin deschideri mari de apă, fără forme derelief proeminente, umiditate, vânturi nestăvilite șiinfluența vecinătății mării. Dar, de data asta, meteorologiiau prognozat corect, chiar și pentru această zonă.

Știuci pe Dunărea VecheText și fotografie MUGUREL IONESCU

Ingrediente: o știuca de cca. 2 kg,două cepe mari, 3 cartofi, 2 morcovi,o țelină potrivită, o căpățână de us-turoi, doi ardei grași, 200 g ciupercichampignon, două felii de pâine, 250ml vin alb sec, două ouă, ulei, sare,piper pisat, boia de ardei dulce, pă-trunjel și leuștean proaspăt.

Preparare: peștele se curață desolzi și se îndepartează capul cu grijă,pentru a putea fi montat în tavă. Seeviscerează și se scoate carnea prinorificiul rezultat în dreptul gâtului,ajutându-ne de un cuțit ascuțit, culama lungă.

Carnea se dezosează cu grijă, setrece prin mașina de tocat de două oriși se amestecă cu pâinea muiată înprealabil în lapte. Se mai trece încă odată pasta rezultată prin mașina detocat, se condimentează cu sare șipiper și se amestecă cu ouăle bătutespumă. Se lasă amestecul pentruomogenizare și se pregătesc legumele.

Ceapa, cartofii, morcovii, țelina,ciupercile, usturoiul și ardeii grași setoacă potrivit și se călesc în ulei încins.După ce s-au rumenit ușor, se adaugăsarea, piperul și boiaua, și se acoperăcu un capac pentru ca legumele să se

înmoaie, amestecând din când în când.Când au căpatat consistența dorită,acestea se adaugă amestecului decarne deja pregătit și se umple pieleaștiucii, care a fost unsă cu ulei, atât laexterior, cât și la interior. Se pune încuptorul încins și se lasă până se pă-trune și se rumenește, stropind-o, dincând în când, cu vin.

Servire: se servește rece, feliată, înfarfurii întinse, garnisită cu frunze deandive, ardei iuți muraț și, pentru cinedorește, maioneză, însoțită de nelip-situl pahar aburit de vin alb sec/de-misec. Poftă bună!

Știuca, lipsită complet de grăsime, fibroasă și fadă, areși un număr destul de mare de osicule. Dacă vrei să ovalorifici, chiar să-ți surprinzi invitații de sărbători,pune-ți la încercare imaginația și adaptează o rețetăclasică, făcând-o mai sofisticată, precum cea prezentatăîn continuare.

ȘTIUCĂ UMPLUTĂMAMA PAȘA

GASTRONOMIE PESCĂREASCĂ

interminabile de lintiță. Hai să încer-căm! Traversăm zonele invadate larame, aplicând tehnica bine cunos-cută, și găsim apă incredibil de lim-pede, „neagră”, cum zicem noi, carene dă reale speranțe. Dar canalul,foarte îngust și limitat ca acces, în lun-gime, ne obligă la lanseuri paralele custuful, iar apa extrem de limpede, lamăsuri suplimentare de camuflaj și li-niște exemplară. Aplicăm regulile în-sușite de la vânătoare și, surpriză saunu, știucile atacă! Bătăioase, agresive,așa cum ne așteptăm să le descoperimîntotdeauna.

Final nedoritZiua trece repede, se adună des-

tule știuci dintr-un loc imprevizibil,

oricum ne făcusem planul și, cu gân-dul că urmează o nouă zi, ne îndrep-tăm, cu același efort, spre spărturacare unea canalul cu Dunărea Veche.Abea aici observăm barca cu cei doilocalnici care ne urmăreau de ceva

vreme. Nu le dăm importanță dar, adoua zi, cănd ne reîntoarcem, găsimcanalul împânzit de vârșe, iar prinapa limpede vedem știucile, știucilenoastre, zbătându-se neputincioase încilindrii iluzorii din plasă.

DECEMBRIE 2015 | 33

Știuca este un pește răpitor deapă dulce, dar suportă și apele ușorsalmastre. Trăiește în zonele cu apăstătătoare, dar și în râurile cu apălent curgătoare, în Dunăre și DeltaDunării, în japșe, ghioluri și canale.Exemplarele adulte sunt, aproape înexclusivitate, ihtiofage. Mai rar sehrănesc și cu alte vertebrate: micipăsări de apă, mamifere acvatice,insecte în zbor, broaște etc. Maturitatea sexuală este atinsă, în mod nor-mal, la 3-4 ani, masculii maturizându-se înaintea femelelor. Știuca se re-produce imediat după începerea topirii gheții, în perioada februarie-martie,uneori până în aprilie, la o temperatură a apei de 6-10 grade C. Alevinii sehrănesc cu plancton. După 2-3 luni, încep să consume puiet de pește. Estebine de știut că știuca are foarte mulți paraziți interni, dintre care unii dez-voltă stadii intermediare în ovarele ei. Așa sunt cestodele, ca botriocepha-lus, care se transmit și la om, atunci când se consumă icre de știucă crude,considerate adevărate delicatese. Se presupune că acestea sunt distruse,în mare măsură, de sarea cu care, în mod tradițional gastronomic, se freacăicrele înainte de consum.

{TIUCA

T emperaturile neobișnuit de ri-dicate de la finele lui noiem-brie au influențat și

activitatea viețuitoarelor acvatice.Apele s-au menținut relativ calde pen-tru această perioadă, iar peștii nu auezitat să profite de acest sezon extins,continuând acumularea de rezervepentru vremea rece a iernii, care,vrem nu vrem, va veni.

Sezon prelungit sub oglinda apeiAceeași vreme favorabilă a ținut

pe malul apei o mare parte din pesca-rii care, de regulă, la acest timp, pu-seseră deja în cui ustensilele verii,neavând altceva de făcut decât să aș-tepte vremea copcii…

Același El Niño a făcut „minuni” înaceastă toamnă, iar pescuitul răpito-

rilor a continuat să dea rezultate, sprebucuria și satisfacția pasinoaților pes-cuitului cu năluci. Cum „mărunțișul”a continuat să fie activ, și răpitorii și-au menținut „forma”, fără a pierdenici o ocazie de a se hrăni și a maiaduna ceva resurse de energie pentruperioada rece a anului. Și chiar dacă„ceasul biologic” intern le dădea altesemnale, condițiile favorabile din me-diul acvatic a menținut activitateapeștilor la nivel ridicat. Așa se face căsezonul de pescuit s-a prelungit neaș-teptat, grație vremii blânde de caream beneficiat cu toții.

Năluci pe ape Cum apele și-au păstrat gradele

Celsius cu plus, vegetația acvatică aînceput să coboare mult mai lent spre


SpinningDE SEZON

Răpitori și năluciîn prag de iarnăText și fotografie MAC

O toamnă târzie și prelungită, așa cum nu am prea avut la acest timp din an, a pus maiîntâi culori aurii în verdele naturii, apoi, odată cu trecerea timpului, arămiul s-a lăsatdus de adierile vântului și de ploile mai reci din vremea tărzie a lui Brumar. Este dreptînsă că am avut un „brumar” fără prea multă brumă, iar El Niño a produs, la scarăplanetară, fenomene cu totul noi, aducând o vreme neasemuit de caldă pentru ultimileluni ale anului.

spre fundul apei, fapt ce a permis fo-losirea unei combinații inedite de nă-luci și tehnici pentru pescuitul larăpitori, o împletire a „secretelor”verii cu „cele” ale toamnei târzii, spresatisfacția pescarilor.

Condițiile specifice ne-au permisexperimente, dacă le putem numi ast-fel, atât a metodelor și nălucilor verii,cât și celor specifice vremii în răcire,pe îndelete și fără gândul că timpultrece și trebuie să ne grăbim.

Astfel am putut folosi atât oscilan-tele cu bătaie rapidă, ce coboară re-pede spre substrat, cât și pe cele cucoborâre lentă, în ondulări ample, spe-cifice vremii reci. Răpitorii și-au păs-trat energia și nu au mai fost atât deprecauți și cumpătați în a-și drămuiefortul pentru capturarea prăzii.Uneori au ieșit din adăpostul de pândăși au urmărit prada pe distanțe maimari decât de obicei, pentru acesttimp din an, dar i-am putut observa șiîn așteptare, la adăpostul vegetației pejumătate coborâtă spre substrat, de-clanșând atacuri tipice toamnei târzii.

Aceeași situație am putut-o ob-serva și în cazul folosirii voblerelor.Încă vioi, răpitorii nu au ezitat să urcela suprafața apei pentru a lua năluca,dar i-am putut ademeni și între apesau pe substrat, cu voblere suspending

sau sinking. Datorită acelorași condițiineobișnuite cu vreme caldă, la acesttimp din an, voblerele articulate șiswimbait-urile, nălucile articulate ceimită foarte bine peștișorii pradă, pre-cum și nălucile top-water, gen headon,acelea pe care le foloseam vara la pes-citul în zonele cu vegetație ridicatăpână la și pe suprafața apei, au dat re-zultate neșteptat de bune, reușind săaducă la minciog exemplare pe care,în alți ani, nici nu ne gândeam că le-am putea prinde în acestă perioadă aanului.

Combinații ingenioase la liberă alegere

Condițiile mai puțin obișnuite ofe-rite de vremea mai caldă decăt nor-malul acestei perioade au permisexperimentarea unor tehnici de pes-cuit inedite și a unei game de nălucipentru răpitori mult mai largă și maivariată decât eram obișnuiți pentruacest timp din an. Am avut ocazia dea experimenta diferite combinații noide metode, împletind tehnica pescu-tului din sezonul cald cu cea a pescui-tului pe vreme rece, în prag de iarnă.Practic, am putea spune, că imagina-ția și ingeniozitatea au fost termeniicheie ai acestei perioade inedite dinan, în ceea ce a privit pescuitul răpi-torilor.

Un Brumar extrem de generos și unînceput de Undrea încă promițător, ne-au permis petrecerea unui timp pre-lungit pe malul apei, bucuria șisatisfacția unor reușite adesea pesteașteptări, toate împletite cu pasiuneamărturisită a pescuitului și cu posibili-tatea unor experiențe inedite, concre-tizate în minunate viitoare amintiri curăpitori și năluci în prag de iarnă…!

DECEMBRIE 2015 | 35

S emeață, o insulă împodobitădin belșug cu tufe și copacidesparte, îndrăzneață, apele

râului. Nu cu mult în aval de conflu-ența apelor canalului cu râul, lansezun shad de 8 cm lungime către malulabrupt al insulei, ce se află la aproxi-mativ treizeci de metri depărtare. Amales ca shad-ul să aibă culoarea alb-sidef cu glitter, ca să fie vizibil prinapa cu o turbiditate destul de cres-cută. Deoarece, în cele mai multe lo-curi, curentul de curgere al apei esterapid, folosesc, pentru acest shad, unjig de 9 g, care, consider eu, echili-brează cel mai bine năluca la evoluțieprin apă. Imprim nălucii o evoluție în“dinți de ferăstrău”, cu o viteză de re-cuperare medie. Pe cădere, în general,las shad-ul să atingă albia râului.După câteva lansări simt țacuri pe nă-lucă, pe la jumătatea distanței dintremalul pe care mă aflu și insulă. Repetlansările și recuperările cam prinaceeași zonă a râului dar, după unsfert de oră, nu se mai întâmplănimic. Totuși, nu renunț și, la o nouălansare, pe recuperare, execut câteva

mișcări ale nălucii prin apă și simtatacul hotărât al peștelui. Frâna mu-linetei protestează puțin, văd avatulcum sparge apa, după care înoată gră-bit în aval. Cu greu îl strunesc, iarapoi îl apropii de malul pe care mă

aflu. Când mă pregătesc să-l apuc cugrip-ul, mă dezechilibrez puțin dato-rită nămolului ce căptușește cu gene-rozitate malul, însă mă echilibrez,după ce înfig destul de bine mânastânga în malul clisos. Apuc, într-un


SPINNING

Dimineața debutează cu avalanșe lucitoare de colți albi, ce se agață amenințătoare decrengile copacilor, care se apleacă smerite. Săgeți de fiori reci împlântă nemiloasecuprinsul și vor să-l strivească sub lespedea nemișcării. Pe portativele luminoase aleprimelor raze de soare dansează vesele notele fermecate ale trilurilor micuților cântărețiînaripați, care alungă întristarea, nemișcarea, înblânzesc bruma și-i topesc colții degheață. Chiar dacă termocentrala funcționează la capacitate minimă, dezmorțește apelecanalului ce aduc fuioare de abur care plutesc leneșe peste apele râului.

În căutarea avațilorText și fotografie DORU DINEA

Pescuit la răpitor

final, avatul cu grip-ul și îl duc bucu-ros, ceva mai departe de apă, la obiș-nuita ședință foto.

La un pinten de mal, într-o zonăunde râul desface larg brațele apelor,câțiva avați atacă de zor obleții înspăi-mântați. Plimb shad-ul prin zona deatac, la cinci-șase metri depărtare demal, însă năluca rămâne neatinsă maibine de zece minute, de aceea o înlo-cuiesc cu un vobler minnow de 5 cmlungime. Lansez voblerul în larg, camla șapte-opt metri distanță, iar dupăce atinge apa îl recuperez într-un ritmalert și îl dirijez să evolueze puțin înamonte de zona în care atacau avații.Nu durează mult și am și un atac asu-pra nălucii. Înțep din încheietura mâi-nii și, după un drill scurt, aduc la malun avățel de vreo jumătate de kilo-gram.

Hei, nu așa ne-a fost vorba, euvreau să lucrez cu seniorii, nu cu ju-niorii! Cu speranța că sunt și exem-plare mai mari, continui lansările.Când aproape că renunțasem, am unalt atac asupra nălucii, execut înțepa-rea și simt greutatea substanțială apeștelui. Ei, așă mai merge! Drilul nudurează foarte mult, pentru că peștelea atacat năluca în apropierea maluluiși, după câteva rondouri, vine resem-nat în ghearele grip-ului. E un „se-nior”, ce mă privește mirat, cuvoblerul ce-i atârnă, resemnat, în col-țul gurii.

Tatonez încă câteva zone ale râu-lui, după care revin la confluența ca-nalului cu apele Jiului. La o tufăzburlită, ce-și apleacă crengile dezgo-lite la doi-trei metri în largul apei, ob-serv, la anumite intervale de timp,obleți ce înoată panicați. Montez pefirul de linie un vobler minnow argin-

tiu de 9 cm lungime. Pentru că nu amposibilitatea să pescuiesc cu nălucadin amonte, merg puțin în aval fațăde tufa zburlită și lansez năluca înamonte, la câțiva metri depărtare decrengile ce mângâie apa. E prima lan-sare aici și, imediat cum atinge supra-

fața apei, încep recuperarea într-unritm rapid. Doar ce coboară voblerulla puțină adâncime, că lansetaaproape îmi zboară din mână, din re-flex întind mâinile în față și abia reu-șesc să o prind bine. Hoțomanul deavat avea de gând să-mi ia lanseta caamintire! Apa fierbe la suprafață, iarpeștele scutură puternic din cap pen-tru a se elibera de mincinoasa nălucă.Înoată apoi la adâncime către larg,mulineta cârâie strident însă, nu dupămult timp, îl aduc pe o parte pe mi-cuța plajă din aval. Cum ajunge pe ni-sipul plajei și se zbate puțin, îi și scapănăluca din gură.

Razele de soare ce se strecoarăprintre copacii de pe insulă, se joacăpe platoșa argintie a peștelui șiîmprăș tie luciri de diamante. Asfinți-tul începe să strângă, în brațele-i reci,cuprinsul. Goana avaților nu maisparge apele râului și nici obleții nu-și mai etalează, provocator, lucirile.Doar câțiva cleni rătăciți se mai vădcum înoată grăbiți pe lângă mal. Fu-ioarele de abur ale apelor canaluluiplutesc printre fantomatice umbre.

DECEMBRIE 2015 | 37

Hei, nu așa ne-a fost vorba,eu vreau să lucrez cu

seniorii, nu cu juniorii! Cusperanța că sunt și exemplaremai mari, continui lansările.Când aproape că renunțasem,am un alt atac asupra nălucii,execut înțeparea și simtgreutatea substanțială apeștelui. Ei, așă mai merge!Drilul nu durează foarte mult,pentru că peștele a atacatnăluca în apropierea maluluiși, după câteva rondouri, vineresemnat în ghearele grip-ului. E un „senior”, ce măprivește mirat, cu voblerul ce-iatârnă, resemnat, în colțulgurii.

Pentru că am posibilitatea sămerg la pescuit, atât pe un râucu debit mare de apă, cum este

Jiul, dar și pe râuri cu debite de apemai mici, cum sunt Rasnicul și Desnă-țuiul, mi-am achiziționat două lansetede fly. Cu lanseta de clasa 6/7 pescu-iesc, de obicei, pe Jiu și în bălți, iar culanseta de clasa 3/4 pescuiesc pe râu-rile cu debite mici. Ambele lansete aulungimile de 9 ft. După ce am încercatmai multe șnururi din diferite clase,am observat că realizez cele mai bunelansări cu șnurul din aceeași clasă culanseta respectivă. Deoarece, în multecazuri sunt nevoit să lansez la distanțemai mari, și la pescuitul cu muște ar-tificiale uscate, dar și la cel cu mușteumede, folosesc șnururi WF-F, adicăcu greutatea în față și plutitoare.

O mare importanță în prezentareamuștelor artificiale pe suprafața apeio are leader-ul. După ce am încercatmai multe tipuri de leader, am obținutcele mai bune prezentări pentru muș-tele artificiale când am folosit un tipde leader de 9 ft., cu partea activăconică de aproximativ 50%, partea se-cundară a părții active de aproximativ

30% și partea de tippet 20%. O bunăprezentare a muștelor artificiale pesuprafața apei determină atacurilepeștilor, deci o partidă de pescuit reu-șită. La o lansare bună, musca artifi-cială trebuie să atingă prima apa, linși nu brutal, după care urmează căde-rea șnurului pe apă.

Pentru ca șnurul să alunece câtmai bine prin inelele lansetei, mă stră-duiesc să-l mențin într-o stare cât maibună. Un șnur încărcat cu impurităținu îmi permite să execut lansări co-recte. Când pescuiesc pe râuri, undeapele sunt, în general, mai curate,curăț șnurul și apoi îl ung cu o soluțiesiliconică, o dată la 3-4 partide depescuit dar, când pescuiesc pe bălți,unde apele, în general, sunt cu impu-rități, execut aceste operații aproapedupă fiecare partidă de pescuit. Curățșnurul cu ajutorul unei bucăți de ma-terial din bumbac, pe care o umezesccu apă. De asemenea, după câtevapartide de pescuit, șterg inelele șiblancul lansetei de fly cu o bucată dematerial textil moale, umezită cu spirtmedicinal, pentru a asigura o cât maibună alunecare a șnurului.

Nu întotdeauna, o muscă artifi-cială mare înseamnă un pește mare.Au fost destule partide de pescuit încare clenii mari, de peste jumătate dekilogram bucata, au atacat numaimuștele artificiale legate pe cârlige nr.14-16, iar roșioare de 100-150 g auatacat muștele artificiale legate pecârlige nr. 10-12. Nu de puține ori amprins obleți exclusiv la muștele artifi-ciale legate pe cârlige nr. 12.

În funcție de cum am reușit lansa-rea muștelor artificiale, am avut saunu prezentări de la peștii din diferitespecii. Când, din anumite cauze, nuam realizat lansări foarte reușite alemuștelor artificiale, am prins, în spe-cial, roșioare și obleți. Clenii, bibaniiși bibanii-soare sunt mai pretențioși șii-am prins, în general, când am reușitlansări corecte.

Chiar dacă nu s-a întâmplat înmod frecvent, am avut prezentări alepeștilor la muștele artificiale și atuncicând acestea nu au imitat insecte dinanotimpul sau zona în care mi-amdesfășurat partida de pescuit respec-tivă. Uneori am pescuit cu muște arti-ficiale umede sau uscate care, pur șisimplu, nu reprezentau mai nimic,dar coloritul acestora și evoluția prinapă au determinat atacul peștilor.

De cele mai multe ori, peștii suntprudenți și atacă muștele artificialedestul de discret, de aceea am încer-cat să fiu foarte atent și să execut în-țepătura la momentul oportun. Cândnu am reușit acest lucru, în general,peștii s-au eliberat de muștele artifi-ciale și nu am reușit să-i prind.

Din punctul meu de vedere, pes-cuitul la fly cu muștele artificiale nueste foarte greu de învățat, iar practi-carea acestui stil de pescuit aducefoarte mari satisfacții. Achiziționareaunui echipament de o calitate cât decât bună nu necesită o investițiefoarte mare. În anumite condiții, atâtpe râuri cât și pe bălți, pescuitul la flypoate fi singurul stil care poate aducecapturi.


Pescuit la muscă artificalăMUSC~RIT

Cu muște artificiale umedeși uscate, pe râuri și bălțiText și fotografie DORU DINEA

Pescuitul de finețe, precum și echipamentul ușor, mă determină, de multe ori, sărenunț la echipamentul de spinning și să optez pentru echipamentul de fly și partide depescuit cu muștele artificiale. Ca și în celelalte stiluri de pescuit, în pescuitul la fly, pelângă regulile de bază, sunt atent să aplic cât mai corect amănuntele referitoare laechipament, cât și la pescuitul propriu-zis cu muștele artificiale.

A ceste acțiuni au început în datade 04.12.2015, cu „Balul Mici-lor Pescari” ediția a II-a, orga-

nizat în sediul Clubului, pentru miciimembri pescari și copiii angajaților aso-ciației, copii între 3 și 14 ani. Trebuieremarcat faptul că, la acest bal, au par-ticipat și cei mari, părinți sau pescari decompetiție. Am învățat împreună des-pre pescuit, am cunoscut campioaneleși campionii Clubului în 2015, am dan-sat, ne-am simțit bine, am colindat și l-am așteptat pe Moșul! Pentru că înSălaj sunt oameni darnici și buni, moșNicolae a trecut pe la noi și ne-a lăsatpungi pline cu dulciuri și fructe. Și pen-tru a nu uita această zi, fiecare dintrenoi a primit un gadget-magnet cu an-tetul Clubului și al asociației.

După cum v-am spus, ajutoarelemoșului din Clubul nostru au fostfoarte darnice, și cum spune vorbanoastră, a românilor, „dar din dar seface rai”, am hotărât să facem câtevaactivități de promovare a pescuitului înșcolile și grădinițele din Sălaj. Am fostla coala Avram Iancu din Zalău, laclasa a II-a A, unde învață un mic, dar„mare” pescăruș al nostru, AndreiChende. Activitatea a fost filmată în to-talitate și difuzată pe postul local de te-

leviziune. Le-am prezentat copiilorplanșe cu peștii de apă dulce de la noiși am vorbit despre fiecare specie înparte. Trebuie să vă spun că am avutplăcerea să primesc de la prietenulmeu, Dan Ingineru’, artist plastic și bunpescar din București, 100 de peștișoridin lut, pe care fiecare copil i-a perso-nalizat. Fiecare copil a colorat peștișo-

rul dupa dorința și imaginația lui.Acești peștișori vor fi așezați în brădu-țul de Crăciun al fiecărui copilaș.

La finalul întâlnirii, toți copiii auprimit, din partea Clubului Pescarilor,câte o pungă mare cu dulciuri și fructe.

Și pentru că localitatea Crasna estesituată în apropiere de „perla Sălaju-lui”, cum îmi place mie să-i spun bara-jului Vârșolț, iar noi, Clubul Pescarilor,avem mulți membrii în această locali-tate, am colindat și Grădinița cu pro-gram prelungit din localitate. Amîntâlnit copilași cuminți și harnici, careau colorat foarte frumos peștișorii, darși șorțulețele. La fel ca și la balul micilorpescari, și la școala Avram Iancu, și lagradiniță s-au împărțit cadouri, dulciuriși fructe, din partea Clubului Pescarilorde la AJVPS Sălaj.

Așa am considerat noi, pescarii decompetiție din Sălaj, să încheiem anul2015, împreună, cu mic și mare, cumultă bucurie și veselie, și să încercămsă promovăm frumusețea pescuitului șicompetiția între pescari.

Membrii Clubului Pescarilor dinSălaj și eu personal vă doresc un an2016 cu mult bine și realizări deosebite.Multă sănătate și să ne întâlnim sănătoșipe apele României!La mulți ani!

DECEMBRIE 2015 | 39

COMPETI}II

Un alt fel de pescuitText și fotografie VERONICA ISPAS

Pentru că luna decembrie este luna cadourilor și abucuriei, a luminilor și a dăruirii, Clubul Pescarilor dincadrul AJVPS Salaj a organizat o serie de acțiuni pentrumicii pescari ai clubului și nu numai.


noutăți de prin magazine

PREGĂTIRI DE IARNĂ - Rezolvare din numărul trecut

Flash J - năluca pentru carerăpitorii ar… ucide

Unele dintre cele mai reale și realiste imitații ale peștilor-pradă de pepiață, Fish Arrow Flash J, combină profilul natural și strălucirea provoca-toare care face orice răpitor să atace această nălucă fără șanse de scăpare.Fiecare model de Flash J conține o inserție holografică (folie reflectorizantă),care, în timpul prezentărilor, face ca mișcările nălucii să creeze aparențaunui pește-pradă pe cât de natural, pe atât de atractiv. Gama oferă o serieimpresionantă de culori ultra-naturale, cu folie internă, ca să alegeți culoareapotrivită pentru apa în care pescuiți. Flash J pot fi pescuite fie pe jiguri cla-sice, fie în monturi offset tip Texas sau Carolina. Datorită codiței ciliforme,Flash J dau randament optim toamna târziu și primăvara devreme, pe apărece și limpede, când șalăii și știucile au un grad redus de activitate.

BARACUDA

Geantă Behr „Premium”• Geantă pentru accesorii• Material: 100% Polyester• Dimensiuni: 34x25x28 cm

Rucsac Behr „Baggy 8”• Rucsac Trendex pentru

organizarea și transportulmomelilor și accesoriilor;

• Material: 100% Polyester;• Dimensiuni rucsac: 27x18x39 cm;• Geanta are în dotare 4 cutii pentru

momeli și accesorii, fiecare avânddimensiunile de 27x17,5x4 cm;

• 5 buzunare exterioare.

Rucsac Behr Red Carp„Allrounder”• Material: 100% polyester

impermeabil;• Capacitate: 50 l;• Bretele robuste și suport EVA

pentru spate, fund ranforsat șibuzunar frontal pentru acces rapidla accesorii;

• Dimensiuni: 40x25x62 cm;• 5 buzunare exterioare.

1

2

3

HYD Geck este un produs Jackall creat special pentru pescuitul de fi-nețe al peștilor răpitori de la smallmouth bass la biban, șalău sau știucă.Aceste năluci versatile pot fi pescuite într-o varietate uluitoare de prezen-tări: montate pe jiguri de finețe, în monturi Texas, monturi drop shot, downshot sau în super-populara montură niponă Neko Rig, care în acest an afăcut furori printre pescarii americani de bass. HYD Geck funcționeazăfoarte bine pe un jig stand-up, datorită cozii care se mișcă extrem de ușor,însă dă rezultate foarte bune și în monturile drop shot.

Jackall HYD Geckversatilitate extremă în orice condiții

ABREVIS

2

1

3

ABREVIS

GEANTA ȘI RUCSACULLUI MOȘ CRACIUN!

IANUARIE 2016

DECEMBRIE 2015 | 41

VÂNZ~RI

mica publicitate

1 V 4.49 11.37 17.18 22.452 S 5.37 12.25 18.07 23.36 U.P. 7.52 16.473 D 6.25 13.19 19.01 -4 L 0.26 6.06 12.45 18.235 M 1.15 6.51 13.34 19.116 M 2.06 7.43 14.25 19.527 J 2.51 8.36 15.17 20.478 V 3.46 9.28 16.09 21.399 S 4.33 10.12 17.01 22.3710 D 5.21 10.57 17.54 23.24 L.N. 7.51 16.5511 L 6.11 11.41 18.43 -12 M 0.21 5.38 12.05 18.0113 M 1.13 6.37 12.56 18.4914 J 1.59 7.23 13.41 19.3415 V 2.43 8.18 14.35 20.2116 S 3.31 9.09 15.24 21.1617 D 4.23 10.02 16.11 22.07 P.P. 7.48 16.5818 L 5.11 10.57 16.54 -19 M 0.11 5.22 12.03 17.4920 M 0.57 6.11 12.51 18.4621 J 1.46 6.58 13.42 19.2322 V 2.41 7.46 14.31 20.1123 S 3.39 8.31 15.19 21.0824 D 4.31 9.27 16.06 21.56 L.P. 7.43 16.5525 L 5.24 10.11 17.01 -26 M 0.36 5.48 11.26 17.5627 M 1.23 6.37 12.18 18.3928 J 2.14 7.23 13.03 19.2329 V 3.01 8.12 13.51 20.1730 S 3.55 8.56 14.46 21.0431 M 4.46 9.47 16.31 21.49

ORIZONTAL: 1) Una care își vânează pertenerul…inclusiv de revelion. 2) Născut din slavă – In-vitat de drept. 3) Prinse în poză! – Încep paran-ghelia! – 3,4 tirbușoane! 4) Otravă de revelion…servită la filtru. 5) Puțin …și se schimbă anul –Așezat în același rând cu ceilalți. 6) Prospăturiservite direct pe ziar – Mineralele de pe masa derevelion (pl.). 7) Trei sfertui de ceas! – Trecereaunui an în alt an (fig.). 8) Precede …mulți ani!! –Îmbibați cu lichid. 9) Schimbă anul …când trececlasa – Servit fiert pe platou. 10) Romul popular– A ține pentru o surpriză.VERTICAL: 1) Aliajul prețios al cupelor …la masade revelion a străbunilor – Prețul …distracției. 2) A recepționa …muzica – Servite …primele! – …Și tot primele la ciorbă! 3) …Dar ultimele la dans!– Meniul …specialiștilor. 4) A face o față urâtă –Acela din sală! 5) N-a petrecut prea multe reve-lioane (fem.) – Se schimbă mereu de revelion. 6) Cei din capul mesei (fig.) – Închide ușa. 7) Ora12! – Ultimele …revelioane! – Apă înainte de ter-men! 8) Puși la patru ace …pe placul doamnelor.9) Scrob …servit spre final! – Mersul …îmbuiba-tului. 10) 21 revelioane! – Sfințesc …masa.

REVELION VÂNĂTORESCION MIHAIU

ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZELE LUNII SOAREFAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE Vând armă de vânătoare marca BE-

RETTA cal. 12 BOCK, nouă, și cutiemetalică, ambele la prețul de 5.500Ron. Tel. 0721-741.589.

Vând armă de vânătoare BROWNINGSCHOELLER PHOENIX, cal. 12. Tel.0722-224.762.

Vând căței din rasa Epagneul Breton,de culoare standard alb-orange, născuțipe data de 28.09.2015, din părinți dinlinii de lucru Franța și Italia, ce și-auconfirmat aptitudinile în concursuri na-ționale de lucru vânătoare și frumu-sețe. Informații la tel. 0742-100.378.

Vând armă de vânătoare marca UMCcal. 5,6x36 cu lunetă atașată și reglată,preț negociabil. Tel. 0732-690.305.

Vând armă de vânătoare marca KRUPPcu trei inele, cal. 16, preț 400 euro, ne-gociabil. Tel. 0351-452.256.

Vând armă driling marca KRUGAL, cal.16x8 MMAN, unicat. Tel. 0746-019.568.

Cumpăr tocuri pentru praf de pușcărealizate din corn de cerb, cât și alte lu-crări de artă cinegetică (tablouri, statuibronz etc.). Ofer prețuri avantajoase.Alexandru Bârsan (Sibiu). Tel: 0727-228.121; E-mail: [email protected]


PUBLICITATE

Prețul de vânzare este de doar 372 lei, cu TVA inclus în preț.Doritorii se pot adresa d-lui Gelu Pintilie, la tel. 021-270.80.60 / 0727-985.219

sau d-lui tehn. Florin Buzatu, la tel. 0732-333.113.

Puteți primi acasă revista Vânătorul și Pescarul Român. Primiți 12reviste consecutive începând de la data abonării. Completați cuponulalăturat și trimiteți-l împreună cu dovada plății abonamentului (copiaordinului de plată sau a mandatului poștal) pe adresa: AGVPS dinRomania, București, Calea Moșilor nr. 128, Sector 2, cod 020882.

Plata se va face în Contul RO23RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la Raiffeisen Bank – Agenția Moșilor. AGVPS din România, C.I.F. nr. 24251140.

PREȚ ABONAMENT 12 LUNI: 55 LEIDoresc să mă abonez la revista

pe o perioadă de 12 luni (2016).NUME ..............................................................................................PRENUME .......................................................................................Adresa la care doresc să primesc revista este:Strada .................................................................... Număr .............Bloc .......... Scara .......... Apartament ......Localitate ................................................... Județ/Sector ...............Telefon ....................................... Data ...........................................Semnătura ............................................Am achitat suma de .......................................................... în data de........................................... cu ........................................................

Ordin de plată, Nr. .....................................................................Mandat poștal, Nr .......................................................................

CUPON ANUNȚMica Publicitate

MICA PUBLICITATE Anunț gratuit – maximum 15 cuvinteText:....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Data: ..........................................Nume și prenume:...................................................Tel: ............................................

Anunțurile pentru micapublicitate se fac până îndata de 20 ale lunii curente,pentru luna următoare!Adresa redacției: AGVPS dinRomânia, București, Calea MoșilorNr. 128, Sector 2, Cod 020882

Cățeii vor fi livrați cu atestate de proveniență și carnete de sănătate

CANISA CERNICAAUTORIZATĂ SUB NR. 0115-IF/18.11.2013

• o femelă de iagdterier, în vârstă de 8 ani;• două femele și un mascul de copoi ardelenesc, născuți în data de 24.05.2015;

• 4 femele de copoi ardelenesc, născute în data de 26.05.2015;• 3 masculi de tekel sârmos, născuți în data de 10.09.2015.

Sunt disponibili pentru vânzare, căței din părințifolosiți la vânătoare, după cum urmează:

VPR12-Revista (decembrie)_decembrie

Documents

Transcript of VPR12-Revista (decembrie)_decembrie