Vocile romanilor

Eugen Hriscu,

Saptamana trecuta propuneam un experiment de gandire: cum ar fi daca Romania ar accepta sa primeasca peste o suta de mii de refugiati? Am primit aproape optzeci de raspunsuri. Astazi, ii invit pe aceiasi si pe altii sa privim la cele scrise si sa tragem concluziile, adica sa gandim despre ce am gandit. Sau, cum se spune in cartile de psihologie, sa ne activam functia reflexiva.

As incepe prin a le multumi celor care si-au luat timp sa comenteze si sa-si descrie gandurile si reactiile la scenariul propus. Optzeci de marturii este un numar prea mic pentru a extrage niste concluzii cu valoare stiintifica, dar suficiente pentru a crea o impresie, fie ea si superficiala,  asupra curentilor care incep a se forma in adancul societatii si care s-ar putea transforma, sub presiunea unor noi crize si valuri de migratie, in opinii majoritare si miscari de masa. Citatele pe care le voi da in continuare nu sunt o invitatie la a continua disputa - daca este sau nu este asa - si cu atat mai putin un atac la adresa celor care le-au formulat. Ele se vor a fi ilustrarea unei idei despre ideile formulate, o incercare de a intelege mintea colectiva si reflexele acesteia.

Singura calificare pe care mi-o arog in acest demers decurge din a fi o persoana care a petrecut multi ani ascultand cu atentie un numar mare de oameni. Atunci cand stai mult timp in padure, uitandu-te la plante si la urmele lasate de animale, ascultand zgomotele din jur, la un moment dat incepi sa vezi semne ascunse care te ajuta sa te poti orienta. Acestea sunt cele ce am reusit a intrezari ascultand cu atentie vocile romanilor.

Au existat patru teme mari care par a decurge una din alta si care se sustin reciproc:

Fanteziile negative cu privire la viitor: "nu o sa mai iasa nicio femeie pe afara dupa apusul soarelui", "(vom ajunge) ultima minoritate ca pondere in propria tara" sau "vom canta cu totii un cantecel Allahu Akbar", dupa sase luni vor crea "debandada", "prezenta lor poate crea probleme politice [...], exacerbandu-se evident nationalismul". Nu doar Romania, dar intreaga Uniune Europeana "se vor distruge irefutabil in urmatorii 20-30 de ani".  

Sunt cele mai numeroase si seteaza atmosfera afectiva de ingrijorare si teama fata de un viitor ingrozitor, catastrofic, de pierdere a identitatii, de amenintare vitala care planeaza atat asupra individului, cat si asupra statului. Creeaza, de asemenea, sentimentul de indreptatire de a ne apara cu orice mijloace, pentru ca ne aparam in fapt copiii, femeile, tara si credinta.

Descalificarea si dezumanizarea refugiatilor: astfel, acestia sunt "oameni majoritatea analfabeti, fara calificare, care nu stiu alta decat ce fac animalele, adica reproducere si sa li se dea" sau "adunaturile alea din siria si din asia". Ei "mananca de trei ori pe zi si se inmultesc ca drojdiile". Sunt "basmalosi, vesnic cu Allah Ahbar in gura".  

Pe langa a fi sursa unui pericol existential, migrantii sunt mai putin decat oameni, sunt animale, drojdii.

Atacuri asupra celui care este perceput a sustine "dusmanul": autorul articolului este, pe rand, iresponsabil, schizofren, sufera de autism, are nevoie de ajutor. Alteori este suspectat de interese financiare personale ascunse. In final si mai agresiv, el devine un "soldatel insignifiant al Noii Ordini Mondiale", un "tradator de neam".  

Si se cunoaste soarta soldatilor insignifianti sau a tradatorilor in vremuri de restriste.

"Solutii" de rezolvare a problemei prin indepartare si, in extremis, omorare: "Cum ar fi insa daca i-am imbarca pe vapor in portul Constanta, hraniti si asistati medical, apoi debarcati direct pe plajele din Dubai?" sau "N-ar fi cel mai bine sa mearga toti imigrantii in Rusia?", pentru ca, in final, solutia finala: "sa fie integrati ca ingrasaminte direct in sol".  

Este un apel la gandirea magica, o incercare de a face problema sa dispara prin anularea cauzelor care au generat-o. 

Formularea acestor patru teme este importanta, pentru ca ofera directia si continutul pentru un discurs pacificator:

Vom fi in regula, vom supravietui ca popor, vom gasi solutii care sa ne poarte dincolo de aceste incercari; Refugiatii sunt oameni ca si noi care au trecut prin experiente ingrozitoare. Poate ca unii au pierdut reflexele unei vieti ordonate, dar asta e pentru ca au pierdut aproape tot ce aveau; Suntem cu totii in aceeasi barca, opiniile tuturor au valoare si merita ascultate O problema nu poate fi facuta sa dispara, o data ce a aparut trebuie sa ne gandim si sa-i gasim solutii realiste si pragmatice care sa ne implice pe toti.        Altfel, cu fiecare pas, cu fiecare voce, discursul comun se adanceste tot mai mult si se intareste in filosofia razboiului*. Pentru ca la baza razboiului sta dezumanizarea unui grup de oameni de catre un alt grup de oameni care se simt victime ale unei amenintari sau injustitii si indreptatiti sa se apere prin orice mijloace.

*Asa cum afirma scriitorul evreu Amos Oz, un razboi se porneste si se incheie in mintile si in inimile oamenilor. Pentru ca mintile si inimile oamenilor sunt locul unde se duce batalia eterna intre divinitate si raul absolut. Iar atunci cand fac apel la divinitate nu imi imaginez naratiunea si imaginile promovate de o religie sau

alta, ci numai ideea care devine tot mai greu de aparat in aceste vremuri ca suntem toti, absolut toti de o fiinta, romani si refugiati suntem creaturi dupa acelasi chip, cu aceeasi suflare de constiinta in noi, cu aceleasi capacitati de a ne bucura, de a suferi, de a spera si de a iubi. Sau, in cuvintele sfantului Ioan Scararul:

"Dumnezeu este viata tuturor, mantuirea tuturor - a credinciosilor si a necredinciosilor, a dreptilor si a nedreptilor, a celor cinstitori de Dumnezeu si a celor necinstitori, a celor fara de patimi si a patimasilor, a monahilor si a mirenilor, a inteleptilor si a celor simpli, a sanatosilor si a bolnavilor, a tinerilor si a batranilor - precum ale tuturor sunt revarsarea luminii, stralucirea soarelui si schimbarile anotimpurilor."