Irina Mavrodin, Vocile
-
Upload
ioana-zenaida -
Category
Documents
-
view
49 -
download
3
description
Transcript of Irina Mavrodin, Vocile
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Începutul
Începe ZiuaÎncepe CarteaÎncepe Lumea şi Fericită ScriuBinecuvântată Fie Această Dimineaţă Această LuminăSunt Vie
1
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Muzica
O notă roşie a apărut în melodia pe care o cîntai
ce cascade se prăbuşesc peste tine ce stânci te zbrobesc
eşti ca o pulbere subtilă şi omniprezentă
eşti ca un abur de sânge
respirat de cei vii acum şi de-a pururi
2
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Lumânările
Sunt copiii Tăi lumânările de ceară moale care vor să se aprindă de la lumina Ta
ajută-ne să ardem în noapte atâta cât ne va fi fost dat
3
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Floarea Soarelui
Pe mormântul Ei chiar lângă Crucea răsărit o Floarea Soarelui
în bezna care cuprinsese tot universul numai Ea mai lumina
4
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Memento mori
Să scrii în fiecare zi iată un mod de a te ruga a trecut o zi şi nu ţi-ai scris pagina
memento moriaşază-te şi scrie oriunde oricând
nu aştepta Inspiraţia fă-ţi zilnic rugăciunea âţi strigă Stendhal
5
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Grădina
Eu sap în această grădină ca în propriul meu trupvreau să o găsesc pe mama vreau să-l găsesc pe tata
şi nu dau decât de oale şi ulcele de cioburi negre pe care colcăie viermii graşi
binecuvântaţii noştri prieteni cei de pe urmă fiţi lăudaţi voi harnici păstrători ai vieţii
6
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Drumul
Să mergi să nu te mai opreştipână la capăt
să urci greoi pe o scară de lemn să cobori apoi dincolo
unde te duce El printre plante grase de munte intră în rama de iarbă scânceşte tot mai încet
pierde-ţi vocea omenească fă-te copac cu fructe roşiifă-te animal dintr-o carte cu veştmânt violet
7
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Dorinţa
Am uneori o mare dorinţăsă mă culcpe pământul pe care ani şi ani au trăit ai mei
să mă năruiesc sub picăturile de ploaiesă mă surp razele de soare să mă las încet năpădită
de furnici şi tărână prin rădăcini iubită tot mai mult iubităde florile de ciocoare
8
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Bocet
Vreau să scriu poemul cel mai simplu spre a-ţi proslăvi absenţa vreau ca vorbele lui să fie
la fel de adevărate ca vorbele tale vreau ca tonul lui sa fie la fel de nobil
şi de firesc ca gândirea ta calmă ritmul lui se întrerupe acum ca şi respiraţia ta
9
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Eşti lumină
Eşti lumină în faţa meaşi plâng şi mă bucur
cu trupul meu de carne în această Dimineaţădesăvârşită
ca Gloria în care Te-ai înalţat.
10
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Enigma
Pe norul acela stă scris destinul meu într-un alfabet mei necunoscut
este o câmpie verde cu o casă albă în mijloc un singur copac îşi scutură florile peste mormântul mamei
ce vrea să spunăaceastă îmbinare de semne atât de simple şimisterioase
11
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Mâna
Spune-mi cum scriu despre norispune-mi cum prin mâna ta a putut trece măcar gândul
să scrie despre norispune-mi cum de mâna ta nu s-a chircit ca mâna unui spânzurat când a început să facă prima literă
sau poate chiar este mâna vrâjită a unui mort
12
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Limita
Să merg pe lumina subţire a acestei zile crucificată pe trupul pisicii negre
fruntea îngustă a celei ce-i este diavolului mireasăsă-mi fie limita spre care mă îndrept să trec prin soare
să trec prin păsări mereu pe drumul cel mai drept să merg spre locul unde mă aşteaptă
13
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Epigraf
Există o soluţie să mă las pradă morţii cu bucuria cu care m-am lăsat pradă vieţii
Doamne ajut-o pe roaba TaIrina Alexandrina
14
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Iluminare
Ieri noapte am vătut măturătorii de stradă jur să nu mai vorbesc de marea mea iubire
15
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Încă o dată
Cum să mă obişnuiesc cu gândul întunericului?cum să mă obişnuiesc cu o lumină
la care ochii mei nu pot privi?nu-mi spune tu ce e naivitatea adică nu îmi spune ce e moarte tu care niciodată nu ai supt la ţăţa ei
nu-mi spune ce-i copilăria tu suflet trist înstrăinat în ceţuri
16
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Vocile
Şi iar îmi spun a scrie e un gest sacru prin care te poţi mântui şi iar îmi spun
a nu scrie e un gest sacru prin care te poţi mântui să duci de mână un geniu prin mlaştini cu flori cântătoare
până la lumina ce ne aşteaptă deloc grăbită şi atâta de necruţătoare
17
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Punere în abis
Ochiul tău priveşte un ochi care priveşteun ochi care priveşteun ochi care priveşteun ochi care priveşte etc. încearcă să-ţi imaginezi până la capăt această figură geometrică dacă poţi
18
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Învăţătura
Mintea mea ştie ea a învăţat ceea ce nimeni nu trebuie să înveţe dar bietul meu trup
nu vrea să ştie et te caută nu vrea să ştie face gesturile tale se aşază pe scaunul tău
mănâncă la masa ta şi doarme cel mai dulce somn în patul tău
cine ar îndrăzni să-i spună bietului meu trup opreşte-te e de-a pururi zadarnic
19
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Împreună
Ating cu mâna pământul în care sunt aceşti copii şi aceşti părinţi îmi aplec capul şi plâng
peste iarba care creşte din ei atât de verde
20
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Poarta
Priveşte cu mare atenţie fiecare poartă învaţă în sfârşit să vezi cum pe fiecare stă scrisă
o femeie cu pruncul ei în pântece el mort şi ea moartă
21
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Femeia care stă lângă mine
Gestul acesta nu-l fac eu şi nici aceasta ci femeia cu trup strălucitor care stă lângă mine
învăţându-mă fără vorbe ce e înţelepciunea ce e nebuniaşi mai cu seamă ce e iubirea de om
cea care ne ajută să intrăm împăcaţi în camera morţii
22
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Centrul de aur
Crede în binecuvântarea Zilei în acest Centru de Aur al lumii
ce ţi-a fost dată când mama te-a născut ţipând în chinuri
23
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Lumina
M-ai izbit atât de tare m-ai împroşcat cu atâta ură încât
încep să strălucesc ca un potir de argint pe un altar
24
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Lecţia
Tu mă înveţi acum ştiinţa de a muriaşa cum odinioară m-ai învăţat să umblu
prin lumea plină de culori şi parfumuri ştiinţa aducerii aminte de mine însămi
fii iarăşi şi iarăşi binecuvântată tu mă înveţi acum ce-i bcuuria
şi ce-i puterea de a înfăptui şi cu totul într-o zi ca oricare altase face abur
25
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Casa
Această casă bine închisă în care îmi duc zilele se umple încetişor cu pământ
mi-a ajuns până la genunchi mi-a ajuns până la umeri mi-e gura de el plină şi ochii
doar fruntea lui luminează încă în întunericul vâscos
26
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Credinţa
Când vei credeîn binecuvântarea zilei vei fi ocrotită şi de noaptea
care se înalţă ca flacăra lumânării aprinse lângă mormântul iubit
broaşte foarte verzi şi furnici strălucitoare vieţuiesc în preajmăarmată protectoare
a unei lumi care va fi şi a ta
27
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Fisura
Sunt la mine acasă în această fisură cum ai ajuns în ea mă întreabă vocea
nu ştiu îi răspunddar mai bine m-ai întreba cum poate cine trăi
într-o lume care a crăpat în două
28
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Bucuria
Iubitul meu este mormântul meu mormântul îmi este iubitul bucuria mă orbeşte mă supune
norul acela care trece pe cer e un mormânt plutitor pe ape somnoroase corabie încărcată de hoituri fericite
ce gustă deliciile descompuneriimai dulci decât cele ale naşteriispune-mi în ce capăt de lume mă aştepţi
mortul meu iubitul meu schelet acoperit cu mantia roşie a dumnezeului care ne cheamă
29
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Lumile
În jurul meu pluteşte totul lumea aceasta a devenit imponderabilă copaci case oameni
zboară prin aer şi cât de greu mă trage în jos lumea cealaltă
prizonieră în viaţă între două lumice altceva să facidecât să scrii acest poem
30
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
A venit vremea
Tu nu mă crezi când eu îţi spun că am murit şi că tu vezi
doar umbra unei umbre de mult dusă pe lumea cealaltă
atinge-mă şi vei simţi cum mâna tanu întâlneşte
decât căldura aerului pe care-l dislocă
31
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Revelaţie prin tortură
Exerciţiul la care mă supui mă pregăteşte pentru ziua cea mai importantă din viaţa mea
şi cea mai misterioasă când va fi ea?şi cum va fi?
32
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Mică teorie
Calculul stă în puterea impactului în rana sângeroasă
care anihilează şi construieşte din nou astfel în acelaşi timp
33
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Trupul
Nu mă ierta loveşte-mătârăşte-mă prin noroaie cu frunze roşii astupă-mi urechile şi ochii
risipeşte-mă în câmpia în care este cerul fii blând cu mine fii blând biciuieşte-mă şiroaie curge sângele iar groapa cosmică să-mi bolboroseascătoate cântecele
34
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Soarele
Un trup nou s-a plămădit o gură lacomă spre cer şi pământ din tine care ai murit
să ies din alinare ascultând ce îmi spune gura roz de soare
nu mă lăsa aşază-mă ţine-mă pe împărăteştile oase dă-mi chipul cel mai lipit
de oglinda din ceruri de carnea Soarelui care m-a iubit
35
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Iluminare
O uşoară confuzie între pământ şi apă între apă şi cer atâta cât viaţa sa
poate fi trăită
36
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Se stinge o voce
Se stinge o voce în visul pe care-l trăiesc şi alta se aude tot mai puternic
din altă celulă a mea copii cu obraji roşii şi ghiozdane în spate aleargă ca zăpada într-un
orăşel german eram aici lumea era una şi stabilă când vedeam poza aceasta
citind Despre Germania de Doamna de Staël
37
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Sânge verde
Această grădină plină de oase este mai verde decât am visat-o în cel mai fericit vis al meu
curge prin ierburile grase sângele proaspăt al celor putreziţi demult
mă prinde în chingi de aur bucuria mormânt sunt
descoperit şi bătut de soare
sângele îmi curge prin vene vegetale
38
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Aroganţa
A scrie poezie e o boală cum? n-ai ştiut asta?îţi spune vocea şi mai cu seamă
umileşte-te şi nu-i dispreţui pe cei care nu scriu aroganţa ta
s-a înălţat până la ceruri mâniindu-l chiar şi pe bunul Dumnezeu nu ştii că orice poem
e scris pe nisipuri mereu spălate de valuri?
39
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Pământ
În pământul cel gras şi luminos ca o bucată de unt după care tânjesc copiii
stau oasele ei şi aici e patul meu şi perna pe care a dormit ea
sunt nopţi în care nu mai ştiu unde se află unde mă aflu
şi dacă plapoma ce mă înveleşte nu-i de pământ
40
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Pasăre
Mă trage spre ea prăpastia din ceruri carnea să-mi pedepsească
atârn peste hăuriPASĂRE sugrumată cu maţe de păsări
un trup de-a pururi depărtat atârnă în aţe
şi râde spre mine bucurie îmi este pedeapsa
tu nu mă crezi şi iarăşi Lumină să fie
41
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Harul
Sentimentul de-a fi într-o sală de aşteptare de unde puterea de a privi fiinţele
cum intră una după alta pe uşa aceea şi nu se mai întorc de unde ştiinţa
de a continua aici cu bucurie şi răbdare de unde harul el a intrat ea a intrat acum e rândul meu
42
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Cântec
Tu trebuie să ştii ceea ce eu nu mai ştiu învaţă-mă cu tăişul tău cel mai rece
cât de fierbinte este lumea Trupului pe care l-am uitat cât de verde este valea unde altădată el s-a desfătat
43
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Visul
M-aş bucura dacă aş şti că mă însoţeşti prin ploaia care s-a pornit
mi-ar fi mai uşor să găsesc locul din visul de astă noapte
şi vocea care mă tot cheamăla ea
44
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Mărul
Dulceaţa de a trăi cu dubla conştiinţăa vieţii şi a morţiideschide mâna şi
lasă să cadă mărul pe care-l ţineaiatât de strâns
mărul e acoloe ca o dimineaţăa lumii din care încă faci parte
45
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Ţesătura numită Proust
Rescrie literă cu literă textul texturaţesătura
numită Proust atâta vreme cât vei rămâne în acest labirint
un joc de-a v-aţi ascunselea vei juca apărată de moarte
46
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Copacul
Aceste versuri nu trebuie citite de un om normal adică de unul care
se află cu totul suflet şi trup pe lumea asta se află întreg
ca un copac cu verde frunziş ce-şi suge lacom hrana din pământ
47
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Vocea îmi spune
Mă uit la chipul acesta hâdcât de frumos eraîn tinereţe
mă uit şi mă bucur şi laude înalţ cerului
căci ştiu că mâine nu va mai fi nu va mai fi (doar asta îmi spune vocea)
48
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Să nu se mai destrame
Jupoaie-mă de vie să simt că sunt aicişi nu dincolo
să nu se mai destrame piatra aceasta când o ating
unde-i Paraschiva?şi unde-i Ioana?unde ţi-e tata?unde ţi-e mama?
şi unde ţi-e fratele?unde ţi-e soţul şi unde-ţi sunt iubiţii?te întreabă vocea şi tu ce mai cauţi pe-aici?
49
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Întâlnirea
Mă întâlnesc în fiecare zi cu iubitul meu pre numele său Marcel Proust
ţine-mi Doamne firul zilelor ţine-mă trează şi sănătoasă cât va trebui
să mă duc la întâlnire
50
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Joaca
Sunt soarele de pe cer proiectez o rază pe acest fir de iarbă străluceşte acum ca un fir de aur
tot restul e confuzie şi mai proiectez o rază pe această stâncă stăluceşte ca un diamant
şi încă unape creştetul unui om îmi place joaca dar o vreau mai crudă
omul ăsta va fi victima mea
51
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Bucură-te
Bucură-te că vezi lumina zilei şi culorile florilorşi că poţi plânge şi că te poţi înspăimânta
când vine întunericul bucură-te bucură-te de lumea aceasta ascultă-i sunetele discordante
sunt armonie în urechea ta căci ai fost binecuvântată
adoră mâna divinăcare te-a făcut
52
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Mi-aş vrea o lume
Mi-aş vrea o lume ca-ntr-un tablou cu Sfântul Francisc de Assisi culorile să aibă strălucire
de smalţ sub cerul azuriu plante şi animale prietenoase să mă ocrotească
eu să le ocrotesc mi-aş vrea o lume a bunătăţii a frumuseţii lipsite de cuvinte
53
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
O plantă
Îşi încearcă gheara pe tinela drumul mare un lup o tensiune vă uneşte o linişte eşti rădăcina eşti frunza unei plante roz legând cerul cu pământul
55
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
La o aniversare
E un alt loc între copacii care-au fost e un alt loc pe cel dintâi căzutcarnea lui a crescut dintr-un pământ care-a fost din carnea unei case din viu adăpost ci liniştită stai căci totul începeci liniştită şi bună stai căci totul abia începe
56
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Îmi spun
Un mare vultur un mare lup îmi spun cum trebuie să ţin în mână un fir de păpădie
o floare galbenă în fiecare dimineaţă cântă un cântec despre lucruri pe care le-am uitat
57
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
În voia aerului
Să ne lăsam în voia aerului ce ne strânge uşor de gât să ne apropiem
de un loc gol care ne iubeşte sşi nu ne mai pasă nu ne mai temem iubirea noastră-i nepăsarea
pământului din care creşte iarba şi care-n dură putredele stârvuri în pâine cu iubire preschimbându-le
58
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Hârtia şi creionul
Un creion înaintează pe hârtie caută lent cu încăpăţânatărăbdare punctul care alunecă se rostogoleşte peste dealurise cufundă către miezul nopţii
59
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Printre roze
Printre roze o casă ca o stea străluceaca o cană cu lapte lumina îşi revărsa
acum unde este?
60
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Citat
Am încercatsă-mi analizezstarea de deprimarecum creierul meu
e hărţuit de conflictul interior dintredouă moduri de gândire
criticăşi creatoarescrie Virginia Woolfîn Jurnalul ei
61
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Cântec
În ea Precum viţelul în burta vacii am stat
casa era o vacă albă lapte ne-a dat cel cu care m-am hrănit cel în care m-am scăldat
62
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Fluturele
Trebuie o forţă pe care tu o ai până când toate aceste
imagini se vor lumina un atât de bătrân fluture mă întâlneşte
sub lampa din casa aceea
63
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Ceapa
Sunt în contact cu universul când tai această ceapă în jurul ei se ordonează pentru mine lumea vie
căutaţi-mă acasăîn strugurii din vie în focul dintr-o plită care nu mai este
64
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Miezul nopţii în carte
Mâna ta să distrugă acea floareacel copac
apoi să le refacă bucată cu bucată în cel mai ascuns loc
65
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Cântec
Copacul cel viu trebuie lovit până când îţi simţi mâna îndurerată
cum pătrunde încet în trunchiul de carne iar floarea albastrăfragedă şi atât de culturală
se cuvine a fi martirizată frunză cu frunză petală cu petală
66
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Poezia
Aş intra într-o picătură de ploaie în violenţa ei m-aş ascunde într-un bob de porumb râvnit de porcul cel mai gras cel mai roz caut răbdătoare locul unde eşti
67
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Îmbrăţişare
O privire a ta mă dizolvă pe pământul verde sunt frunză roşie râu de sânge iubitor
curg spre toate apele împărtăşindu-le cu sfântul lichid trebuie să am puterea de a
duce până la capăt această stare fluidă
68
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Semnul
Mâna un loc arată în bunul pământ o casă cu flori la ferestre păzită de vânt
trup în fereastră cu nimenea pe urmecată şa întâlnirea de mamă şi de prunc mişcare nefăcută
pe nerostitul nume văzut de ochii din adânc semn desenat de mâna care ştie
69
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Obsesia
Sălbatecă şi sclipitoare este bucata de materie albastră pe care am tăiat-o din realitate
acestei zile obsesia este norul (sau titlul doar?)trebuie încercată o ruptură în peretele de sânge în auria zgură un purceluş roz
care plânge este copilăria noastră
70
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Cu violenţă şi iubire
Cu violenţă şi iubire apropie-te de punctul central ascultă
materia aşa cum doctorul ascultă plămânul roz aşază-te în firida aceea
în locul acela vital
71
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Iubire
Plăcerea şi furia de a crea de a distruge de a crea etcaetera un spaţiu de limbaj de a-l tot goli şi a-l umple tot cu obiecte de limbaj puterea şi zădărnicia gestului încăpăţânat şi răbdător
72
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Poezia
Să prindem cu un ac fluturele pe această hârtie să-l cufundăm în nesfârşita agonie nici aşa şi nici altfel dar cum
73
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Prostul
Aş vrea să am îndeajuns de multă minte ca să stau cu gura căscată şi să strâng picăturile dulci de ploaie
dacă le înghit sângele meu va fi copilul norului spune-mi dragul meu te-ai gândit vreodată la asta?
74
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Câmpul
Încerc să mă aşez într-un câmp al meu să-l ar să-l privesc să-mi fie greu într-o senzaţie a mea parcă bună parcă rea poate încerc o faptă visată de o străbună a mea
75
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Fiinţa
Să pătrundem undeva cât mai aproape de fiinţa unei albine să fim creierul lăbuţele ei să ne fie bine
să zumzăim pe margini groase de borcane să ne pierdem în cele mai dulci arcane de flori galbene şi sunătoare sub un cer scris
într-o vie albastră să fie împărăţia noastră aş vrea să cred că tu vii cu mine că vom fi iarăşi două albine
76
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Secretul
Un lapte un cuc mă spală de fiecare dată îmi ţine făptura curată din creştet se prelinge spre călcâie cineva stoarce de zor cerească lămâie ă picătură parfumată albă şi grasă va fi păstrată într-un ulcior
77
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Ploaie de toamnă
Aş vrea să merg pe calea imposibilă a celui mai rece cuvânt aş vrea să te strâng în braţe aş vrea să-ţi cântmonotona căderea ploiipe pământ
78
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
La lumina aceea nu se poate ajunge
La lumina aceea nu se poate ajunge acum şi cu gesturile acestea ci numai printr-un ocol pentru care nu sunt vorbe
unde este chipul luminat şi iarba peste care cu tălpi de carne umblatălpile tale de carne sunt
80
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Se lasă o răceală ca din vârf de munte
Se lasă o răceală ca din vârf de munteo stare provocată duce spre începutul din ştiutorul sânge care îşi adapă făptura muritoare ce supusă
rostul îşi împlineşte tu neatinsă mâna care celui ce lacom te pândeşte lichidul gros şi lucitor întinzi scos din fântână unde începutul este sfârşitul
81
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Dacă mult
Dacă mult vei sta aplecată ca peste marginile unei fântâni vei vedea chipuri atoateştiutoare chemându-te cu palme sângerii
82
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
În dreapta albie a marelui râu
Închipuieşte-ti sufletul lui înspăimântat lângă nebună şi nebunia nebunei cenuşa de pe gura ei zvârcoleşte-te şi plângi cu
gândul la sufletul lui de nebunia nebunei stăpânit fericit cel ce le calcă pragul şi la mâna ei care se aşază pe mâna ei gândeşte-te
83
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Atât de luminoasă
Atât de luminoasă cade lumina peste cel care-mi stă în faţăatâta bucurie spune slăvitul ochi tăria lui e blândă
mânie nu cunoaşte duh al liniştii în altă haină pecete peste zăpada şi semn pentru el
84
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Nu în frica aceea
Nu în frica aceea palidă este întâlnirea noastră ci în lumina unei bucuriicare cu marele-i cuţit ne va străpungetu fără mine nu pleca aşteaptă-mă
pe dulce sfărâmicioasa marginea aceasta să mai stăm sub cerul sub copacul care sunttu fără mine nu pleca ce ţipăt pământul sub picioare cenuşă se va face şi tot ce-n cale mâna-i va atinge când golul loc îl va fi pipăit
85
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Dacă acea mare spaimă
Dacă acea mare spaimă ne spune că totul sfârşeşte senin dacă violetele flori în gura ta se sfarâmă în dreapta albie a marelui fluviu alunece aceste două graţioase trupuri
86
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Reci limpezi cuvinte
Plânsă este fruntea în vis cu mare hohot s-a întors albastră pavăză şi goală am rămas fruntea-i lucea ca un nepreţuit os în lumina somnului dulce suflete al meu cu frunze împodobeşte-te şi vino să ne aşezăm pe patul de pământ şi apă templu prăbuşit să fim în lumină vorbeşte-mi cu uitata şi trista-ţi gură
87
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Umbra căror frunze
Dacă atâta lumină i se adună pe faţăînseamnă că a murit?umbra căror frunze i se clatină pe faţă şi ce păsări aude cântând?câtă lumină pe faţa lui soare va fi în leagăn adânc pe pământ câtă lumină în cer şi pe pământ este cu umilinţă să spun
88
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Rugăciune
Doamne dă-mi sângele lui şi carnea lui şi oasele lui moale pântecul lui dă-mi cugetul lui partea limpede şi cea întunecată îndurare îţi cer Doamne dă-mi somnul cu visele lui Doamne dă-mi gustul setei lui şi ochii lui pentru cerul şi pământul acestei lumi îndură-te şi dă-mi chinurile lui cele mari moartea lu iîndură-te de mine Doamne şi dă-mi-o
89
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Cântec
Fără dragoste nu pot trăi fără dragoste voi muri dragostea coboară cu frunza din pommi te aşterne pe ochi şi pe gură soare pasăre coboară din palma întinsă cu dragoste să-mi fie pământul pântecul lumii în care sunt prinsă
90
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Şi fericită spun
Amestecate stau în mine aceste mîini şi capete şi cărnuri dulci şi ochi cu zecile privesc din mine stau în devălmăşie iubiţii şi copiii şi fericită spun suflet întrupat în iubitoare străvezie carne
91
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Aerul cel rece să-l respir
Mâinile zbârcite faţa ţi-o sărutsă-ţi sărut aureola sfântă vestmintele şi ochii de aur să ţi-i sărut Domn sfânt şi protector al celor slabi de minte o vână mi se zbate cântând slava ta şi gura rosteşte cuvinte de ea întâia oară aflate în mâna ta ţine-mă aerul cel rece să-l respir întăritor să-mi fie pentru cuget trup
92
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Neagră icoană
Toate acestea să ţi le spui apoi trimite calzii pui spre floarea cu inimă de gheaţă negri fluturi să-i mângâieneagră icoană mă cheamă acolo să-ţi dau vamă dim mâinile ce s-au uscat arătând de o mie de ani către trunchi de copac
93
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Despre intrarea în labirint
Dacă în ţinutul acela totul e întuneric faţa lui strălucită va lumina drumul ocolurile şi răscrucile şi cotiturile cele negrefără el cum aş îndrăzni iubitul meu fiul bufniţei să intru în labirintul de mlaştină la capăt ochiul aşteaptă
94
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
C1
Când luminoasa tulburare copacul mi l-a doborât când smulse rădăcinile încrezătoare au fost din hrănitorul pământ când apele adânci au potolit trupul de lemn cu ale morţii vedeniila tine m-am întors făptură copilăroasă şi plină de tărie rupt este marele zăgaz fluviul de păcură creşte-n prăpăstii în mijloc stai cu degetul alb arătând drumul
95
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Curpinşi în ucigaşa bucurie a luminii
Cuprinşi în ucigaşa bucurie a luminii noi întrupaţi-n cărnuri acrişoare de nou-născutun behăit spre soare înălţăm subţire cu ochi păinejeniţi şi guri de spumă alatare pieritoare suntem în luminade care tulbure ne amintim prin creiere de miei
96
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Cum să intrăm în verdea grădină
Cum să vorbim de valul valul de catifea vâscoasă gâtlejul ni-l îneacă şi ochii în mari gâfâitoare vorbe cum să spunem acolo te văd acolo eşti acolo cum să intrăm în verdea grădină prinsă în ramă de aur ce mască de pământ să ne acopere faţa şi cum să atingem cum să atingem verdele în măruntaie cum
97
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
În ploaia aceea nu te pot urma
În ploaia aceea nu te pot urmape muntele acela nu te pot urma ninsoarea aceea dacă aş încerca mi-ar orbi ochii mi-ar jupui faţa lent pe drumul acela atât de lunecosinima nu mai bate şi spaima cea mare creierul îmi sleieşteeu strig şi tremur şi mă încrâncenez acela râde cu gură de copil căci el a fost ales
98
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
Pe vârful muntelui
Pe urmele lui fiul bufniţei mă voi târî în pumni şi în genunchi mai încăpăţânată decât broasca ţestoasă voi fi ochii mei sunt lacomi să vadă ţinutul verde de dincolo de munte într-o seară de iarnă când soarele va fi roşu pe vârful muntelui voi ajunge
99
Irina Mavrodin, VocileCartea Românească, 1998
În mijlocul cel catifelat
În mijlocul cel catifelat sunt vorbele în somptuosul copac unde noapte te trezeşti când frica în patul tău se-adăposteşte pleacă repede împărtăşeşte albele cearşafuri pânze de corăbii să se facă lunece prin ferestre patul din prăpăstii
100