VÂNATORII DE MUNTE– aparatorii coroanei de piatra a României –

Lt.col. Ioan PAREAN

Relieful României, din care a treia parte il reprezinta terenul muntos, cu inaltimi medii de 2.000m, precum si experienta luptelor purtate de armata româna, in munti, in toamna anului 1916, auconstituit elementele principale care au determinat infiintarea la 3 noiembrie 1916, a primei unitati devânatori de munte din tara noastra. Crearea acestor trupe specializate a constituit pentru România onecesitate obiectiva.

In conditiile create in anii primului razboi mondial, când armata româna era angajata in lupta cuinamicul pe intregul lant carpatic, Marele Cartier general a hotarât transformarea Scolii de schiori dinBucuresti intr-o unitate luptatoare numita Corpul vânatorilor de munte.

In ianuarie 1917 acest corp a fost transformat la rândul sau in batalion de vânatori de munte,organizat pe 7 companii cu un efectiv total de 1700 de oameni, având sediul la Târgu Neamt sicomandant pe cpt. Badulescu Virgil.

Aceasta unitate s-a umplut de glorie cu ocazia luptelor date in vara anului 1917 la Ciresoaia siCosna (din zona Oituz), contribuind la oprirea ofensivei germane pe frontul din Moldova.

Referitor la acest episod din istoria vânatorilor de munte, asaltul dat asupra inamicului care seapara pe dealul Ciresoaia, situat in apropierea orasului Târgu Ocna, este considerat de catreistoriografia militara „botezul focului“ pentru aceasta arma de elita a armatei române.

In anul 1923, Corpul vânatorilor de munte era organizat pe doua divizii de munte, fiecare formatadin câte 6 batalioane independente.

Cel de-al doilea razboi mondial gaseste Corpul vânatorilor de munte perfect pregatit pentru lupta,fiind considerat detasamentul de elita al armatei române.

La 22 iunie 1941, s-a dat mobilizarea generala a armatei române, in scopul eliberarii teritoriilorromânesti din est si nord-est rapite de catre sovietici in vara anului precedent.

Pe malul drept al Prutului s-au desfasurat mari unitati apartinând Grupului de Armate „GeneralAntonescu” care avea in componenta:

- Armata a 4-a româna, Armata a 11-a germana, având in sprijin Corpul de munteromân si Comandamentul Armatei a 3-a române.

Grupul de armate „General Antonescu” avea in fata Armata a 9-a si a 19-a sovietica, precum siArmata independenta de litoral sovietica.

In noaptea de 2/3 iulie 1941 s-a trecut la ofensiva. Marile unitati ale vânatorilor de munte auactionat pe directia: Radauti – Cernauti – Hotin.

La 5 iulie brigazile 1 si 4 de munte au eliberat Cernautiul, iar brigada a 2-a a eliberat la 7 iulieorasul Hotin.

In 13 zile de actiune, respectiv intre 2 – 15 iulie, a fost eliberata Bucovina de Nord, iar pâna la 26iulie 1941a fost eliberata intreaga Basarabie, trupele române ajungând pe malurile Nistrului.

In nordul Basarabiei Corpul vânatorilor de munte strapunge doar in trei zile, 17-20 iulie,puternica linie fortificata „Stalin”.

Ulterior, vânatorii de munte români au fost mutati in zona de operatii Sud, unde vor lua parte inperioada 8 august – 16 octombrie 1941 la cucerirea orasului Odessa. Asedierea si ocuparea acestuiimportant oras – port la Marea Neagra au fost realizate in exclusivitate de catre armata româna.

Dupa caderea Odessei, Corpul de Munte a fost transferat in Peninsula Crimeea, unde in zonaKerci a dus lupte cu partizanii sovietici si a asigurat totodata liniile de comunicatie ale Armatei a 11-agermana.

La 7 ianuarie 1943, diviziile 2 si 3 munte duceau lupte grele in muntii Caucaz. Dupa aceastaperioada Corpul de Munte a fost trimis pentru refacere in Peninsula Crimeea.

Aici, vânatorii de munte au dus lupte de aparare pâna in luna aprilie 1944, când dupa bataliile dela Simferopol si Sevastopol din 10-11 aprilie, s-a inceput evacuarea trupelor române in Tara, pe mare.

Comandantii vânatorilor de munte care s-au remarcat in mod deosebit pe frontul de est au fostgeneralii: Leonard Mociulschi si Ion Dumitrache.

Dupa lovitura de stat de la 23 august 1944, trupele de vânatori de munte au trecut la nimicireainamicului de pe teritoriul vremelnic ocupat al tarii in urma Dictatului de la Viena si au dus lupte grelein zonele: Sfântu Gheorghe, Muntii Apuseni, Cluj, Oradea si Carei.

Dupa eliberarea intregului teritoriu al României, vânatorii de munte, au dus lupte pentru cucerireaorasului Debretin si muntilor Bükk, de pe teritoriul Ungariei.

In 31 decembrie 1944/1 ianuarie 1945, aceste trupe de elita au fortat râul Ipel si au continuat saduca lupte pe teritoriul Cehoslovaciei, mai ales in masivele muntoase Javorina, Nitra si Carpatii Albi,au fortat de asemenea râurile Nitra, Váh si Morava, ajungând pâna in apropierea granitei austriece.

Pentru faptele de arme si eroismul de care au dat dovada in acest razboi, 10 Drapele de lupta alebatalioanelor de vânatori de munte au fost decorate cu Ordinul „Mihai Viteazul” si peste 6.000 de ostasiau primit ordine si medalii românesti.

Dupa incetarea ostilitatilor a inceput desfiintarea treptata, din ordin sovietic, a trupelor devânatori de munte din tara noastra. Pâna in anul 1959 aceasta arma de elita a armatei române a fostdesfiintata complet.

In anul 1964 se reinfiinteaza Brigada a II-a vânatori de munte „Sarmizegetusa” de la Brasov, iarin urma evenimentelor din Cehoslovacia din vara anului 1967, s-a constituit Brigada a IV-a vânatori demunte „Posada” pe versantii sudici ai Carpatilor Meridionali, avându-si comandamentul in orasulCurtea de Arges.

In prezent, in tara noastra sunt trei mari unitati de vânatori de munte ce-si au comandamentele ingarnizoanele: Brasov, Alba Iulia si Miercurea Ciuc.

Marile unitati si unitatile de vânatori de munte sunt o componenta importanta a Fortelor Terestre,specializate si pregatite pentru a desfasura cu succes actiuni de lupta independent si in cooperare cu alteforte in teren muntos impadurit, pe directii si raioane greu accesibile in orice conditii de timp sianotimp.

Marile unitati si unitatile de vânatori de munte reprezinta forta speciala capabila sa deschida,mentina sau sa inchida zone (raioane) muntoase, trecatori si defilee, precum si sa asigure viabilitateaacestora, folosind intreaga gama de forme si procedee de lupta executate oportun si prin surprindere.

Structurile de vânatori de munte vor detine in situatii de razboi o pondere insemnata din totalulefectivelor Fortelor Terestre si sunt dislocate pentru a acoperi intregul relief muntos al tarii.

Prin elementele de organizare, inzestrare, dispunere in teritoriu si misiuni, structurile de vânatoride munte dau stabilitate dispozitivului strategic national de aparare.

Lupta in munti privita din perspectiva actualitatii, a diversitatii tehnicii moderne de lupta, prindotarile moderne la standardele N.A.T.O..

Bibliografie:[1] Colectiv, România in anii primului razboi mondial, vol. I-II, Editura Militara, Bucuresti,

1987.[2] Colectiv, România in anii celui de-al doilea razboi mondial, vol. I-III, Editura Militara,

Bucuresti, 1989.[3] Mircea Dogaru, Muntele si „miracolul“ românesc, Editura Globus, Bucuresti, 1997.[4] Radu Theodoru, Marin Dragu, Carpatii românesti – cetate si drumetie, Editura Militara,

Bucuresti, 1983, p. 84, 92.[5] V.M.-1 Doctrina vânatorilor de munte.