vinul iubirii

8/18/2019 vinul iubirii

http://slidepdf.com/reader/full/vinul-iubirii 1/156

FRANCES FLORES

Vinul iubirii

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

MIHNEA COLUMBEANU.

ALCRIS



Capitolul 1

Lui Vic Remo nu-i venea s`-[i cread` ochilor. F`cuse

atâta drum, tocmai pân` \n mijlocul V`ii Lunii, ca s` secerte cu-o bab` pe nume Laura D'Asti Spandoni, [isuferise [ocul vie]ii lui.

Laura nu se descuraja sub presiunea acelei priviri. |nschimb, \[i vedea de treab`, \ngenuncheat` pe p`mântulcald, m`nos. Mâinile ei nu conteneau s` exploreze textu-ra fiec`rei frunze fragede.

– Dumneavoastr` sunte]i doamna Spandoni? Nu pot s`cred!

Cam nemul]umit`, Laura \l \nvrednici \n sfâr[it peintrus cu o privire. Soarele fierbinte al amiezii str`lucea lazenit, a[a c` nu-l vedea prea bine.

– Domnule Remo, \mi pare r`u dar, dup` cum vede]i,

sunt foarte ocupat`.



|n vie erau atâtea de f`cut. {i avea a[a de pu]in timp,de pu]ini bani [i de pu]ine ajutoare!

– Ce anume dori]i? – Nu se pune problema ce vreau eu. |ntrebarea este:

ce dori]i dumneavoastr`, doamn` Spandoni?Unda inconfundabil` de asprime din glasul lui o sili pe

Laura s` se \ntoarc` spre el. Ridic` \ncet bra]ul, punându-[i

mâna strea[in` la ochi. Acel gest dezinvolt [i firesc p`ru s`determine o u[oar` schimbare \n ritmul respira]iei lui VicRemo. Laura fu amuzat`, dar prefer` s` nu-i dea aten]ie.Ceea ce \ns` nu mai putea ignora era faptul c` acea con-fruntare \ntre ea [i necunoscutul domn Remo deveneacam prosteasc`. Se sim]ea cu atât mai ridicol cu cât pan-

talonii t`ia]i [i bluza sub]ire \ncepeau s` i se lipeasc` depielea asudat`, dezv`luind mult mai mult decât bra]ele [ipicioarele bronzate. Dar Laurei nu-i st`tea \n fire s` se laseintimidat` prea mult timp. Scuturându-[i repede palmele[i genunchii de ]`rân`, se ridic` \n picioare.

– Prefer s` fiu numit din nou Laura D'Asti, nu mai suntdoamna Spandoni – [i, sincer` s` fiu, \n acest moment nu

doresc altceva decât s` fiu l`sat` s`-mi termin treaba. Nu vreau s` par nepoliticoas , dar func]ionarea acestei vii nu-milas` prea mult timp pentru [uete filosofice...

Urm`rise s` fie categoric`, dar impactul repro[ului eise pierdu. Cuvintele \i amu]ir` brusc \n gât. |l vedea pen-tru prima oar`, cu adev`rat, pe Vic Remo. Acesta st`tea la

o oarecare distan]`, iar lumina soarelui continua s`-l fac`

6 FRANCES FLORES



s` arate neguros, dar dintr-o dat` toate detaliile \nf`]i[`riilui i se \ntip`rir` \n minte la fel de profund ca [i cum s-ar fi aflat chiar lâng` ea. Avea genul de chip care atr`gea toc-mai prin paradoxurile lui. Puternic, aproape dur, \l salvaude brutalitate felul \n care p`rul negru-alb`strui i se ondu-la u[or pân` la r`d`cina gâtului, scânteierile pe care learuncau ochii lui de corb, dar mai ales forma plin` a gurii

sensibile, senzuale. Nu era mai \nalt decât Laura, dar totu[i domina fiecare palm` de loc din jurul lui.

|[i schimb` pu]in pozi]ia trupului, tr`dând o und` denervozitate. Laurei \i pl`cu acest lucru: se bucura c`reu[ise s`-l intimideze. Totu[i, [i el \i cam zguduise sigu-ran]a de sine, a[a c` se gr`bi s` continue:

– Mai pe scurt – cine sunte]i dumneavoastr`, domnuleRemo?|i privi atent` pantalonii reia]i, nu tocmai noi dar

vizibil scumpi, sacoul [i cizmele lucrate manual. – De ce a]i venit tocmai de la San Francisco pentru ca

s` m` vizita]i? – Sunt intermediar de vinuri, r`spunse el, dup` care

zâmbi pentru prima oar` – avea un zâmbet fermec`tor.{i, da, a]i ghicit corect: sunt din San Francisco. De aceeam-a]i antipatizat din prima clip`, Signorina D'Asti?

– A]i citit prea multe romane proaste, râse f`r` chef Laura. Noi, ace[ti rustici de-aici din Pana-Sonoma, nu maitremur`m la vederea oric`rui str`in sofisticat din la cittá,

care-[i r`suce[te musta]a, s` [ti]i.

VINUL IUBIRII 7



|[i strânse \n cre[tet p`rul lung [i ar`miu, cu onep`sare fermec`toare care ar fi avut efecte catastroficedac` a[a ar fi urm`rit, dar de fapt nu f`cea decât s`-[ielibereze umerii [i gâtul fin de bogata povar`.

– Nu, nu v` antipatizez, domnule Remo, din simplulmotiv c` nu v` cunosc. Spune]i c` sunte]i agent de vinuri.Ce anume vinde]i?

|ngândurat, Vic redeveni aproape serios. – Nu vând, cump`r. – A, atunci e clar, râse \n sfâr[it Laura, l`sându-[i

p`rul s` se reverse \n jurul capului, plutind ca o spum`auriu-ro[iatic`. M` tem c` amândoi ne pierdem vre-mea.

– Sunte]i sigur`? – Evident! Presupun c` sunte]i un intermediar de vinuri cu mult succes...

– Se poate spune [i a[a... – ...[i nu m` \ndoiesc c` ave]i mult` experien]` \n

afacerile cu vinuri, nu? – Am, \ntr-adev`r.

– Atunci, cu siguran]`, [ti]i c` familia mea nu [i-a vân-dut niciodat` vinul prin intermediul unor agen]i dinafar`! Avem o podgorie mic` dar exclusivist` [i am produs\nc` de la bun \nceput cele mai alese vinuri din California.Eticheta [i reputa]ia D'Asti au fost \ntotdeauna singurelelucruri necesare pentru a ne asigura vânzarea complet` a

stocului.

8 FRANCES FLORES



|[i impuse s` rosteasc` urm`toarele cuvinte cu cea maimare t`rie [i convingere, de[i orele de veghe [i nop]ilealbe \i erau bântuite de o team` obsesiv`.

– Am mo[tenit vin`ria asta de la tat`l meu, care amo[tenit-o de la tat`l lui. Str`bunicul meu a adus l`stariioriginali de vie din nordul Italiei, de la podgoria pe careo mo[tenise de la tat`l lui. Am de gând s` duc mai departe

tradi]ia familiei D'Asti pe toate planurile, domnule Remo,crede]i-m`.

Trase adânc aer \n piept, aruncându-[i capul pe spate. – Nu inten]ionez s` schimb nimic din metodele de cul-

tivare, recoltare sau marketing, a[a c`... – N-am venit aici ca s` cump`r vinul D'Asti.

Laura fu sincer surprins`. Lui Vic Remo nu i se clintisenici un mu[chi, nu se apropiase nici cu un pas, dar Lauraavu dintr-o dat` senza]ia c` o atinsese cu o mân` rece caghea]a. F`r` a [ti prea bine de ce, se sim]ea amenin]at`.

– Nu \n]eleg. Dac` nu v` intereseaz` vinul, atuncice-a]i venit s` cump`ra]i?

– Laura... Domni[oar` D'Asti, n-am putea merge \n alt`

parte ca s` st`m de vorb`?|n glas \i revenise aceea[i not` categoric`. Laura sim]i

c`, dac` ceda rug`min]ii lui, avea s` dezl`n]uie un procesde nest`vilit, poate chiar distrug`tor. Dar firea eiinteligent` [i iscoditoare o \ndemna s` afle ce se ascundea\nd`r`tul acelui mister. {i-n plus, Vic Remo o intriga.

Sau... nu, ca s` fie sincer` cu sine, ca \ntotdeauna,

VINUL IUBIRII 9



recuno[tea c` era mai mult decât intrigat`. Vic Remo ira-dia o for]` l`untric`, o calitate cu atât mai fascinant` cucât Laura \nc` n-o mai \ntâlnise niciodat` la un b`rbat.

– Chiar este atât de important? Spune]i-miadev`rul.

– E foarte important – pentru dumneavoastr . Crede]i-m . Aceste cuvinte avur` efectul decisiv.

– |n regul`.Din dep`rtare, un strig`t ascu]it \mpunse nervii Laurei

ca un vârf de ac: – Lauretta! Lauretta! Ciao, padrona, ciao !Un lucr`tor zâmb`re], cu mâinile b`trâne [i noduroase

agitându-se pentru a-i face Laurei semn s`-l urmeze,

ap`ru din mijlocul unui rând de vi]e. – Abbiamo gia fatti la prova del terreno. Tutté bene!

Vino s` arunci o privire, Lauretta. – Gioia , Beppo! M` bucur atât de mult! Vin ime-

diat. Venerabilul muncitor d`du din cap [i se \ntoarse, dar

apoi ezit`. Ochii lui, lucitori [i plini de tandre]e, s`getar`

de la Laura \nspre Vic. Peste o secund` disp`ru la fel derepede pe cât se ivise, dar numai dup` ce se exprimase \ncel mai elocvent mod, ridicând ostentativ din umeri.

– Protector mo[neagul, nu-i a[a? coment` Vic, nu f`r`bun`voin]`, \n timp ce se apropia de Laura, cu zâmbetuls`u cald din nou pe buze. Cine e, o rud`?

Laura cl`tin` din cap.

10 FRANCES FLORES



– Beppo este practic o prezen]` permanent` aici, \n Valea Lunii. E [eful meu de echip` \n vie. Legenda spunec` a plantat cu mâna lui primii struguri din Napa-Sonoma!

Acum, când Vic Remo se aventurase pân` \napropierea ei, Laura \l studia f`r` ascunzi[uri. O sur-prindea s`-i vad` cele câteva [uvi]e atr`g`toare de p`r argintiu de la tâmple. Oare câ]i ani avea? Patruzeci, poate,

patruzeci [i unu? La dracu', oricât ar fi avut, chipe[ maiera! L`sându-se \n voia unui impuls involuntar, completfeminin, \i privi mâna stâng` pentru a vedea dac` purta verighet`. Dar mâinile lui st`teau \n buzunarele hainei,a[a c` nu putea s` observe. Ce Dumnezeu \i adusese \nminte un am`nunt atât de prostesc? Ca s`-[i compenseze

nechibzuin]a de moment, reveni la inofensivul subiect alb`trânului Beppo. – Nu, Beppo nu mi-e rud`, dar ]in enorm la el. {i, da,

e adev`rat c` a devenit peste m`sur` de protector, de lamoartea lui Frank Spandoni.

Laura nu se \n[elase presupunând c` Vic Remo era unom de afaceri realizat. Manierele lui urbane, hainele

scumpe, ma[ina sport elegant`, european`, parcat` pedrumul desfundat, toate indicau acest fapt. Ceea ce n-ar fiavut cum s` ghiceasc` era faptul c` urcase pân` \n vârfulunui domeniu foarte competitiv observând [i re]inândfiecare nuan]`, fiecare detaliu, chiar [i din conversa]iilecele mai banale. Acum fusese impresionat de c`ldura

ap`rut` \n vocea Laurei când vorbise despre Beppo ca

VINUL IUBIRII 11



b`trân lucr`tor la ferma D'Asti, [i totu[i nu manifestasenici o emo]ie men]ionându-l pe Frank Spandoni. Vic stu-diase datele problemei [i [tia c` Frank Spandoni avea \n jur de [aizeci [i cinci de ani când \[i pierduse via]a \ntr-unaccident. Aceast` femeie incredibil de fermec`toare eratân`r`. Dar, \n pofida enormei diferen]e de vârst`, Laurafusese so]ia lui Frank Spandoni, nu? Ceea ce-l deranja

\ngrozitor pe Vic era faptul c` nu putuse afla decât foartepu]in despre v`duva doamn` Spandoni. Presupusese, evi-dent, c` era o femeie b`trân`. Cât de amarnic se \n[elase!Iar Vic Remo nu-[i \ng`duia prea des s` gre[easc`. |[irepro[ase \n t`cere aceast` eroare \nc` din momentulcând, sosind \n vie, o z`rise pentru prima oar` pe Laura

D'Asti. De[i \nc` mai avea de furc` s`-[i lini[teasc` orgo-liul r`nit, reu[i s` par` calm \n continuare. – Ei, oricum, m` bucur pentru dumneavoastr` [i pen-

tru Beppo c` probele de sol au ie[it atât de bine. E greus` p`strezi un echilibru perfect al solului, nu-i a[a? Poates` asigure sau s` distrug` o recolt`. Dar, \n fond, viileD'Asti sunt celebre de o sut` de ani pentru solul lor

„nobil“, nu?Era o afirma]ie, nu o \ntrebare.Laura clipi din ochi surprins`. – A]i \n]eles ce-a spus Beppo! Ciudat, nu m` a[teptam

s` [ti]i italiana. – Dac` m-a]i cunoa[te – ceea ce nu e cazul, aminti]i-v`

– a]i descoperi c` sunt plin de surprize.

12 FRANCES FLORES



Strig`tul ascu]it al lui Beppo str`punse din nou t`cerea. – Lauretta! – Trebuie s` m` duc la el, spuse Laura, privind peste

um`r; ce anume avea Vic Remo atât de sâcâitor, de miste-rios? Dac` nu ave]i nimic \mpotriv` s` a[tepta]i, ne putem\ntâlni la mine acas`. Acolo putem discuta f`r` s` fim\ntrerup]i, bine?

– Nu m` deranjeaz`. – De fapt, probabil voi ajunge acolo \naintea dum-

neavoastr`. Dac` merge]i pe acest drum, pe la marginea viei, ve]i ie[i \n [oseaua principal`, care intr` pe poart`,pân` la casa noastr`. N-ave]i cum s` n-o g`si]i. Casa e orelicv` victorian` mare...

– {tiu. Am trecut pe-acolo cùtându-v`. O cucoan`foarte \n vârst` mi-a spus unde v` pot g`si.Nu adùg` c` o luase pe bab` drept v`duva Spandoni! – Trebuie s` fi fost Donna Evangelina, spuse Laura, cu

o und` de respect. E soacra mea, adùg` ea cu un zâmbetla \nceput ezitant, apoi mai str`lucitor. Atunci, ne vedempeste câteva minute.

{i plec`, alergând prin vie. – Fir-ai al dracului de dobitoc nenorocit! se blestem`

Vic pe sine \nsu[i, \ncet dar cu foc.Se urc \n ma[in , trântind zgomotos portiera, ambal f`r`

mil motorul [i porni pe drumul de ]ar , stârnind nori de praf.Peste dou`zeci de minute, ajungând la [oseaua princi-

pal`, aproape izbucni \n râs amintindu-[i \n ce stare de

VINUL IUBIRII 13



spirit diferit` parcursese acel drum, diminea]a. Atunci, VicRemo fusese st`pânul lumii. Plecase de la San Franciscorelaxat, sigur pe sine, [tiind c` tot ce atingea se preschim-ba \n aur. Nu sim]ise nevoia s` se gr`beasc`, nici s`-[i fac`griji. Era doar vag surescitat de misiunea cu care pornisela drum – aceea de a cump`ra Podgoria D'Asti.

De fapt, se \ndrepta spre Napa-Sonoma ca s` cumpere

mult mai mult decât doar o vie veche [i vestit`; avea degând s` achizi]ioneze, pe lâng` ea, integritatea [i repu-ta]ia numelui D'Asti. Simpla tranzac]ie de afaceri n-avea s`pun` mari probleme, c`ci de[i familia D'Asti continuases` produc` vinuri de \nalt` calitate, \ntreaga opera]iune sedezarticula din toate \ncheieturile, \n pragul falimentului.

Mai r`u, podgoria r`m`sese \n mâinile debile ale b`trânei v`duve a lui Frank Spandoni! Vic fusese atât de sigur de u[urin]a succesului, \ncât se

hot`râse s`-[i fac` de cap [i pornise spre Sonoma pe drumocolit. Podul Golden Gate ar`ta splendid, iar Vic observasepe \ndelete flota de vele albe din golf, umflate \n vânt,lunecând vesel pe apele albastre [i scânteietoare. Ie[ise de

pe pod \n locul de unde pornea \n spiral` drumul \n josspre elegantul or`[el Sausalito, cotise de pe autostrad` laBlack Point, [i ajunsese \n Napa-Sonoma, la binecuvânta-ta, nepre]uita ei inim`, botezat` [i \nc` numit` a[a cum \ispuseser` primii coloni[ti californieni – Valea Lunii.

Vic ref cea acum drumul spre proprietatea D'Asti \ntr-o

cu totul alt` stare de spirit. Era furios [i [tia al dracului de

14 FRANCES FLORES



bine cum se numea cauza: Londra. Canova ar fi trebuits`-l previn`. Nu \nc`pea nici o \ndoial`, Canova [tiusetotul despre noua patroan` a podgoriei. De aceea accep-tase Vic s`-l reprezinte ca agent \n unele tranzac]iireciproc-avantajoase; el [i Canova \[i desf`[urau via]a deafaceri [i cea personal` \n acela[i fel – meticulos, neim-plicat [i necru]`tor.

|n timp ce se apropia de poart`, Vic \ncepu s`-[ireg`seasc` autocontrolul. |[i d`dea seama c` abordasemisiunea dintr-o perspectiv` gre[it`. Fusesedescump`nit de adev`rata Laura Spandoni, sau LauraD'Asti, cum prefera s`-[i spun`, [i era necesar s`-[ischimbe tactica. Trecu repede pe lâng` vechile butoaie

de stejar folosite ca indicatoare, conservate [i vopsiteproasp`t. Acum \[i putea permite s` râd`. Totul era fals. Aleea \ntre]inut` cu grij`, m`rginit` de plopi [i garduride lemn, trecea drept printre viile bogate, \ngrijite.Priveli[tea era cople[itoare.

Vic opri ma[ina lâng` un umbrar acoperit cu glicin`multicolor`. Ocoli repede gardul viu, p`[ind pe o peluz`

moale [i pufoas` ca o plapum`. |n fa]a lui se \n`l]a mân-dru conacul D'Asti, cu fantasticele sale \nfrumuse]`ri vic-toriene, frontispiciile [i acoperi[urile ascu]ite. LauraD'Asti tocmai ie[ise \n fa]a casei. Imaginea ei, \ncadrat` \nu[a gra]ioas`, era aproape doborâtoare. Dar Vic \icuno[tea secretul: totul, \n acel loc, nu era decât o iluzie

calculat`, deliberat`!

VINUL IUBIRII 15



– De ce a durat atât de mult? \ntreb` ea. Veni]i aici, neputem a[eza pe trepte, ca s` st`m de vorb`.

Vic se a[ez` cu o treapt` sau dou` mai jos. Lauraavusese timp s` se schimbe, iar el \i salut` \n sinea luirepeziciunea. Majoritatea femeilor pe care le cuno[teal-ar fi l`sat inten]ionat s` a[tepte. De asemenea, majori-tatea ar fi ar`tat searb`d \n hainele pe care [i le alesese ea

– blugi ro[i, c`ma[` de doc, espadrile [i o e[arf` albastr`legat` strâns \n jurul capului, cu un nod la ceaf`. Dar Laura D'Asti reu[ea cumva s` arate juvenil [i vulnerabil. A,era frumoas`, ba bine c` nu, dar Vic nu se l`sa am`git. Era[i de[teapt`-foc.

– A, Bella! Pe unde mi-ai umblat, iubito?

Din cas` ie[i c`]eaua cea mai ciudat` la \nf`]i[are pecare o v`zuse Vic vreodat`, trântindu-se lâng` Laura.Scund`, \ndesat` [i cu trupul lunguie] ca al unuidachshund, avea pielea acoperit` cu smocuri stufoasede blan` ruginie. Nu-]i venea s-o nume[ti tocmai„dr`gu]`“, când vedeai acea f`ptur` neobi[nuit`, dar \n pofida numelui ei neinspirat ales reu[ea s`-[i

p`streze demnitatea. |l privea pe Vic cu o expresie deavertisment cald. Dar Bella era capabil` [i de adora]ie,dup` cum o dovedi lingând cu devotament cotulLaurei.

– A[ \ndr`zni s` spun c` nu e un câine de cas`obi[nuit, coment` Vic, rezemându-se de treapta

urm`toare, cu un zâmbet nesigur.

16 FRANCES FLORES



– A, nu, Bella e absolut unic`. Rasa ei e tradi]ional` \nItalia, dar nu ve]i g`si multe ca ea \n California. |ns` nu v`l`sa]i am`git de \nf`]i[area ei neobi[nuit`, \l preveniLaura, pentru c` e cu adev`rat feroce la vân`toare.

– Sunt gata s` te cred pe cuvânt!Trecur` câteva momente, apoi Laura spuse simplu: – |n regul`, domnule Remo, s` trecem la subiect. Ce

vre]i s` cump`ra]i de la mine? – Via. – Via nu e de vânzare. – {tii, mi-e cam greu s` te cred, r`spunse el, direct [i

candid. Dac` a[ fi proprietarul acestei vii [i a[ aveaproblemele financiare pe care le ai dumneata, a[ fi vân-

dut-o de mult.Laura r`mase nemi[cat`, privindu-l pe Vic cu ochii eimari [i limpezi.

– De mult...? Nu \n]eleg. Cred c` v-a]i format o impre-sie gre[it`...

– M` tem c` dumneata e[ti cea care a gre[it, Laura.Toat` afacerea asta ar fi trebuit s` fie vândut` cel mai

târziu acum doi ani, când a murit so]ul dumitale. – De ce? – }i-am spus, sunt agent de vinuri. Dar sunt specializat

[i \n produc]ie, marketing [i vânz`ri. Am studiat docu-mentele financiare ale Vin`riei D'Asti, iar sfatul meu celmai sincer e s-o vinzi, s` te mul]ume[ti cu paguba [i s`

salvezi cât de mul]i bani po]i.

VINUL IUBIRII 17



– Dar nu-mi amintesc s`-]i fi cerut sfatul, domnule Remo.Laura era iritat`, dar nu se cobora la nivelul isteri-

calelor ieftine. – Cine ]i-a permis s`-]i bagi nasul \n finan]ele mele?

continu` ea, cu vocea t`ioas` ca o]elul. – N-am nevoie de permisiunea nim`nui, Laura, te rog

s` m` ascul]i. Reviziile contabile ]in de domeniul public,

iar \n profesiunea mea lectura lor este strict necesar`. Dar nici m`car n-a fost nevoie s` scormonesc prea adânc \ndocumente. Am [tiut c` e[ti implicat` \ntr-o \ncurc`tur`financiar` de-a dreptul tragic` doar discutând cu furni-zorii dumitale, care n-au fost pl`ti]i. Nici muncitorii la vien-au fost pl`ti]i...

– La fel de necesar \n profesiunea dumitale este [i s`por]i discu]ii neprincipiale cu muncitorii mei? – Un moment.Orgoliul masculin al lui Vic \ncepea s` se afirme. – |mi folosesc inteligen]a, experien]a [i toate celelalte

mijloace legale pentru a ob]ine ceea ce doresc. Culeg infor-ma]ii din orice surse [i nu le consider „discu]ii neprincipi-

ale“, cum le-ai numit dumneata. Dar dac` vrei s` fii neprin-cipial`, s` [tii c` [i eu pot s` fiu. E[ti falit`. O [tii foarte bine[i o [tiu [i eu. Cum o [tie aproape toat` lumea din vale.

Se ridic` dintr-o dat`, f`cu câ]iva pa[i, apoi se \ntoarsedin nou cu fa]a spre Laura. Era gata s`-[i foloseasc` argu-mentul cel mai conving`tor, dar se sim]ea cam prost. De

ce? Doar \i spunea adev`rul, nu?

18 FRANCES FLORES



– Fii realist`. E evident c` ]ii foarte mult la via asta. Nucred c-ai suporta s` stai cu mâinile-n sân, privind cumrenumele [i reputa]ia familiei se duc pe copc`. Dar, dac`mai continui s` func]ionezi \n pierdere, asta o s` se-ntâm-ple, fiindc` [tiu c` n-ai destui bani ca s` mai ]ii afacerea pepicioare nici m`car o lun`. E[ti pe punctul s` pierzi totul.Dac` ac]ionezi imediat, \nc` mai po]i salva prestigiul vin`riei,

r`mânând [i cu destui bani. Nu \n]elegi? N-ai \ncotro decâts` vinzi. Nu vrei nici m`car s` te gânde[ti la asta?

– Nu.De[i vorbise \ncet, r`spunsul ei monosilabic avea for]a

unui strig`t. – Tot ceea ce ]i-am spus e adev`rat...

– Nu! – |]i dai seama câ]i bani sunt la mijloc? Te-ai \mbog`]i... – Nu!De ast` dat`, trupul ei fu str`b`tut de un fior.

Apropiindu-se de st`pâna ei, Bella \[i ridic` botul [i adul-mec` aerul, a]â]at` de mirosul pericolului.

– Atunci \mi pare r`u, crede-m`.

Vic [tia c` exercitase suficiente presiuni pentrumoment. Cu urm`toarea ocazie când avea s`-i prezinteLaurei D'Asti aceea[i propunere, lucrurile urmau s`mearg` mai lin, balan]a \nclinând \n favoarea lui. Mândriaera o calitate dificil de \ngenuncheat, o [tia din proprieexperien]`. Urc` \ncet treptele, pân` ajunse din nou la

acela[i nivel cu Laura.

VINUL IUBIRII 19



– Oricum, poftim cartea mea de vizit`. Dac` ter`zgânde[ti, vei fi atât de amabil` s`-mi dai un telefon?

Puse cartona[ul alb, gravat \n relief, pe treapt`, lâng`ea, la mic` distan]`.

– Domnule Remo? Ajuns la jum`tatea gazonului, Vic se opri, dar nu se

\ntoarse. Se a[teptase ca femeia aceea tân`r` [i frumoas`

s` lupte mai \nver[unat, s` dea dovad` de mai mult`b`rb`]ie. Alungându-[i u[oara dezam`gire, se \ntoarse dinnou cu fa]a spre ea.

– Da, domni[oar` D'Asti?Laura continua s` stea a[ezat` pe treapt`. Nu f`cuse

decât s`-[i cuprind` genunchii cu bra]ele. Cartea de vizit`

r`m`sese neatins`. – Mi-ai cerut s` privesc adev`rul \n fa]`. Cum aireac]iona, m` \ntreb, dac` eu ]i-a[ cere s` prive[ti \n fa]`un miracol?

„M` rog,“ \[i spuse el, „bine m`car c` are o atitudine\nvior`tor de neconformist`!“

– Asta-i o \ntrebare retoric`, Sau chiar a[tep]i un

r`spuns? – Vorbesc cât se poate de serios.Intrigat, Vic accept` jocul. – Nu [tiu cum a[ reac]iona. |n domeniul meu de

activitate n-am avut de-a face niciodat` cu miracole. – S-ar putea ca experien]a direct` s`-]i schimbe ati-

tudinea. Poate c` ai devenit prea cinic, prea practic...

20 FRANCES FLORES



Dintr-o mi[care fluid , dezinvolt , Laura se ridic \n picioare. – Ei, e[ti dispus? – Cum a[ putea rezista unei asemenea provoc`ri? – Am ghicit eu cumva c` e[ti genul de om care nu

poate rezista provoc`rilor, spuse Laura, coborândtreptele, cu Bella dup` ea. Urmeaz`-m`. {i n-ai nici ogrij`, nu sunt nebun`.

Ironia urm`toarelor ei cuvinte \l izbi pe Vic drept \n fa]`: – Ai \ncredere-n mine! Atmosfera familial`, de mod` veche, a propriet`]ii

deveni evident` din clipa când Laura [i Vic se \ndep`rtar`de grandoarea conacului. Peste tot se vedeau echipamenteagricole vechi, din anii dou`zeci, ca ni[te relicve ruginite.

Peisajul era \n]esat de-a valma cu ateliere de lemn nevop-sit, iar prin aer r`sunau glasurile r`gu[ite ale diverselor animale domestice. Totul ar`ta patinat [i cam l`sat de izbe-li[te. Lâng` aleea principal` era plantat` o gr`din` impre-sionant` cu iri[i, lev`n]ic` [i tufe de trandafiri. Emana omireasm` suficient` pentru a seduce toate sim]urile, dar pe Vic p`reau s`-l intereseze mai mult legumele cultivate

cu migal` \n straturi, \n interiorul chenarului de flori. – Credeam c` nu te intereseaz` decât strugurii, mur-

mur` Laura. – |ntr-adev r, dar am \nv ]at [i tot ce-am putut g`si despre

astea, r`spunse el, ar`tând spre diversele carciofi, zucchini,cicori, pomodori [i broccolirappen care r`s`reau din p`mânt.

Laura nu-[i putu ascunde surprinderea.

VINUL IUBIRII 21



– Tat`l dumitale a fost agricultor? – Nu, râse el cam f`r` chef, p`rin]ii mei aveau un mic

magazin de legume \n San Francisco.Se aplec` [i culese una dintre dolofanele p`tl`gele \n

form` de par`, mu[când din ea. – Delicios! Da, `sta zic [i eu miracol! E gr`dina dumi-

tale?

– Nu, este a soacrei mele. |[i petrece mult timp aici,dac` tot n-are altceva de f`cut. Mergem mai departe?

P`strându-[i comentariile pentru sine, Vic termin`ro[ia, \n timp ce Laura \l conducea spre un grup de cl`diriacoperite cu straturi-straturi de plante ag`]`toare.

– Astea sunt cl`dirile originale, spuse ea mângâind

pere]ii vechi de piatr`, a[a c` te rog s` ai mare grij` peunde calci, \n`untru. Podelele sunt denivelate [i chiar periculoase.

– Faimoasa camer` de degustare, nu-i a[a? \ntreb` el,intrând \ntr-o \nc`pere r`coroas` [i umed`, unde luminasoarelui de dup`-amiaz` p`trundea printr-o singur`fereastr`; recunoscu pere]ii cu \ncrusta]ii complicate [i

barul masiv de mahon. Am v`zut-o de multe ori, \nfotografii istorice.

– Da, dar am \nchis-o pentru public acum doi ani.|ncerc s-o ]in curat` [i lustruit`, \ns` tot se maimuceg`ie[te pe ici, pe colo, se scuz` Laura, v`dind pen-tru prima oar` o sranie nervozitate; deschise gr`bit` o

u[i]` lateral`. A[a e mult mai bine.

22 FRANCES FLORES



Bella, care o urmase tot timpul, amu[in` repede prin jur, l`trând, apoi se repezi pe u[` ca din pu[c`.

– De ce ai \nchis-o? Camera, vreau s` zic.R`spunsul Laurei fu acoperit de un ]ip`t ascu]it, hidos,

de dincolo de u[i]a deschis`. Un moment, nimeni nu semi[c`. Apoi Vic se repezi \ntr-acolo, cu Laura pe urmelelui.

– Nu, Bella! Stai!Sursa t`r`boiului fu u[or de depistat. Pe pode]ul care

traversa un mic iaz tocmai trecea maiestuos un cârd degâ[te cu ciocul ro[u, când se \ntâmplase nenorocirea.Bella, cedând cine [tie c`rei porniri ancestrale, \[i\nfipsese col]ii \n posteriorul nefericitei gâ[te care se

\ntâmplase s` fie ultima la parad`. |ntr-o furtun` de pene,b`t`i de aripi, mârâieli [i gâgâituri, cu Laura tr`gând degâsc` [i Vic for]ând botul c`]elei, pân` la urm` se restabilipacea.

– Mar[ \n cas` imediat! ordon` Laura, pocnind dindegete sub nasul Bellei. Mar[!

Bella, poc`it`, se supuse f`r` \ntârziere.

– Scuz`-m`... oft` Laura, u[urat` s` vad` c` gâ[tei \ifusese v`t`mat` mai mult demnitatea decât integritateacorporal`. De obicei, Bella e cuminte cu animalele decas`. Nu [tiu ce-a apucat-o. Totu[i, detest s-o pedepsescpentru c` face ceea ce-i dicteaz` instinctul.

– Ai dreptate. Când lup]i contra naturii, n-ai nici o

[ans` de izbând`, nu-i a[a?

VINUL IUBIRII 23



Dac` Vic era con[tient de nuan]a batjocoritoare dincuvintele lui, n-o ar`t`. Vorbea cu un u[or zâmbet,privind-o pe Laura drept \n ochi, \n timp ce-[i scuturaabsent ni[te pene de pe mâneca sacoului.

– Ce-ai p`]it la mân`...? O, Doamne, te-a mu[catBella!

Surprins, Vic \[i privi mâna.

– N-am nimic. Las-o-ncolo... – Nu-i adev`rat! E o ran` adânc` [i sângereaz`. Am o

trus` de prim ajutor \n pivni]`. Hai, repede! Astfel, ajunser` chiar \n inima cramei. Acolo vinul era

pus la fermentat [i \nvechit, l`sat s` se odihneasc` [i, \ncele din urm`, \mbuteliat. |n timp ce Laura c`uta trusa

medical`, Vic profit` de ocazie ca s` studieze locurile.Singurele echipamente moderne erau numeroasele vasede fermentat din o]el inoxidabil. Toate celelalte, de lamagnificele butoaie de stejar pentru \nvechit, pân` larastelurile pentru sticle \nalte pân` \n tavan, erau superbde antice [i absurd de costisitoare, ca bani [i timp, \n

zilele noastre. – Am g`sit-o, anun]` Laura, ridicând trusa. {i-acum,

vino la masa aia... A, Matt! Nu [tiam c` e[ti aici.De dup` butoaie ap`ru un b`rbat \nalt, cu un ciu-

dat aspect b`ie]esc, venind spre Laura. Avea un p`r blond nisipiu, de aceea[i culoare cu ochii g`lbui [i

ramele ochelarilor. |n vârst` de vreo treizeci [i cinci

24 FRANCES FLORES



de ani, p`rea sfios ca un pu[tan de doisprezece, de[ipentru unele femei ar fi putut s` arate destul de atr`g`tor.

– Ai uitat? }i-am spus asear` c` e timpul s` ra[chetezbutoaiele de pe rândul `sta [i s` verific echilibrul ben-tonitei. A[ vrea s` m` mai [i ascul]i când \]i vorbesc, Laura.Nu mai pot l`sa vinul `sta de-aici s` doarm` mult` vreme...

– Matt! Am mai discutat asta [i nu vreau s` \ncepemacum iar, \l \ntrerupse cam t`ios Laura, observând c` Vicurm`rea conversa]ia cu mult interes.

– Bine, Laura, cum zici tu... ridic` din umeri Matt,resemnat, aruncând o privire spre Vic.

– Domnule Remo, el este Matt Moyer, laborantul meu

expert, \ncerc` Laura s` destind` atmosfera. Matt eadev`ratul geniu care ne p`streaz` calitatea vinului.

Cei doi se m`surar` t`cu]i din priviri, salutându-se cu\nclin`ri ale capetelor. Dac` Matt se \ntreba cine era dom-nul Remo, \[i p`str` nedumerirea pentru sine. Laura p`rus` aib` o brusc` inspira]ie.

– Sunt sigur` c` Beppo te caut`. A terminat testelesolului. Ce-ar fi s` te duci la el, Matt?

– Da, bine...Matt d`du s` mai spun` ceva, apoi se r`zgândi. Dând

\nc` o dat` scurt din cap spre Vic, plec`.Imediat ce p`r`si pivni]a, Matt Moyer pieri [i din gân-

durile Laurei.

VINUL IUBIRII 25



– Ia s` vedem acum de mâna asta, domnule Remo.Buzele pline ale lui Vic se arcuir` \ntr-un zâmbet gân-

ditor. – Nu crezi c` ai putea s` fii mai destins` [i s`-mi spui

Vic? Mie-mi place s` te numesc Laura, dar mi-e foartepenibil dac` m` tot iei cu „domnule Remo“.

– |n regul`. Vic, d` mâna-ncoace.

Vic \[i \ntinse mâna stâng`, cu pielea sfâ[iat`, depunân-du-[i-o \n palma Laurei. Din]ii Bellei se \nfipseser` \nmu[chiul de lâng` \ncheietur`, iar lucirea aurie de-acoloatrase aten]ia Laurei. Vic purta un ceas sub]ire, cu br`]ar`de aur masiv. Pe suprafa]a metalului era gravat un nume,dar lumina slab` o \mpiedica s`-l citeasc`. Observ` \ns`

imediat c` pe inelar nu exista nici o verighet`. Evident c`nu! Dac` apreciase corect caracterul lui Vic Remo, pentruel c`snicia era o capcan` mortal`, \n care n-ar fi p`[it nici\n ruptul capului.

|[i st`pâni fiorul u[or care-o str`b`tuse [i se con-centr` s` aplice un pansament steril, \ncercând s` nu

se compromit`. C`ci – da, compromis`, a[a se sim]ea\n acel moment. Toat` dup`-amiaza se str`duise zadar-nic s`-[i st`pâneasc` emo]iile. Omul acela p`trunsese\n lumea ei, doborând toate obstacolele. {i nu faptul c`[tia despre problemele financiare ale cramei o dureaatât de mult. Dac` st`tea s` se gândeasc`, Matt Moyer

[tia [i el adev`rul, cu siguran]`, sora ei, Tina, \ncepea

26 FRANCES FLORES



s` aib` b`nuieli, [i era foarte posibil ca \ntreaga situa]ies` fi devenit un secret comentat pe [optite de toat`lumea din domeniu. Nu, toate astea n-o dureau,fiindc` avea \n mânec` un as cu care era sigur` c` aveas` salveze podgoria. Ceea ce o r`nea cu adev`rat erafelul sistematic \n care Vic Remo \i spulberase toate for-tifica]iile emo]ionale, una câte una, din clipa când \i

v`zuse ochii aceia p`trunz`tori [i arogan]i. |ns` Lauran-avea de gând s` se lase \ngenuncheat` cu una cudou`...

– Am terminat. Oricum, \ns`, cred c` mâine ar trebuis` consul]i un medic.

– N-a[ crede, r`spunse el, flexându-[i mâna. M` simt

normal. |]i mu]umesc. {i-acum, s` trecem la alt subiect. Aiuitat c` mi-ai promis un miracol?

– N-am uitat. Mai \ntâi, vreau s`-]i ar`t ceva.Laura porni spre partea cea mai \ntunecoas` a beciu-

lui, unde un rastel sus]inea vreo zece sticle, toatepozi]ionate astfel \ncât s` stea cu dopurile scufundate \n

vin. Reveni cu o sticl`, dou` pahare de cristal [i untirbu[on. F`r` nici o explica]ie, scoase dopul unei sticle,cu grij` s` nu agite vinul, apoi turn` câte un [uvoi delicatde lichid auriu-palid \n fiecare pahar.

– Gust`-l. Vic duse paharul la buze. Trecu mult timp pân` s`

murmure:

VINUL IUBIRII 27



– N-am mai gustat vinul `sta decât o singur` dat`. Arunc` o privire spre sticl`, iar \n ochi \i ap`ru o lucire

de respect. Sticla, de un verde \nchis ciudat, acoperit` cupraf fin, purta blazonul Stocului Privat D'Asti: un [oim negru,numele Andrea D'Asti litografiat [i un num`r scris de mân`.

– Acesta e cel mai fin pinot noir blanc al tat`lui t`u,numit Ochiul {oimului, nu-i a[a? O adev`rat` legend`.

Dar spune-mi, de ce poart` un nume atât de neobi[nuit? – Pe vremuri, tat`l meu a avut [oimi de vân`toare. S-a

hot`rât s` numeasc` vinul `sta L'occhio del falcone dup`lucirea din ochii p`s`rii lui favorite.

Va s` zic`, sângele familiei D'Asti con]inea o und` demare romantism. Oare cât de mult din aceast` calitate

mo[tenise Laura? se \ntreb` el. Apoi, \ncerc` s`-[i aminteasc` unde mai gustase vinul

acela magnific. |i veni \n minte imediat: Canova. Canova\l invitase s` bea \mpreun` o sticl`, l`udându-se tot tim-pul cum ticluise s-o ob]in` [i citând la nesfâr[it pre]ulfabulos pe care-l pl`tise pentru privilegiul de a savura

acea nestemat` din Stocul Privat D'Asti. Acel memento \iaminti lui Vic [i motivul pentru care venise.

– Sunt dezolat c` te deziluzionez, dar oricât ar fi desublim vinul `sta, ]i-au mai r`mas doar câteva sticle. Chiar dac ai scoate stocul r`mas la licita]ie, pornind de la cel mai\nalt pre], tot n-ai câ[tiga destui bani ca s -]i acoperi pierderile.

Laura \l privi [ocat`.

28 FRANCES FLORES



– Dar vinul `sta nu l-a[ vinde nici moart`! E adev`ratc` tata a d`ruit câteva sticle unor prieteni foarte apropia]i,dar restul mi l-a l`sat mie [i Tinei, ca mo[tenire de suflet!

– Tinei...? \ntreb` Vic \ncordându-se la gândul unuinou obstacol posibil.

– Sora mea mai mic`. E student` \n ultimul an laoenologie [i viticultur`, la U.C. Davis. S-a hot`rât s` \nve]e

[tiin]a vinului pe cale academic`, nu luând-o piepti[... camine, adùg` ea, cu un zâmbet afectuos.

Vic cl`tin` din cap, spunând cu seriozitate: – Nici toate cuno[tin]ele [tiin]ifice din lume nu te mai

pot salva, Laura. Crama asta are nevoie de bani. – Am impresia c` banii sunt subiectul tù favorit!

Laura nu-[i mai putea st`pâni furia. De ce se l`sa terfe-lit` a[a? Cine se credea acel Vic Remo?

– Am crezut c` ai \n suflet o adev`rat` iubire pentru vinuri, pentru istoria [i datinile artei lor. Se pare c` m-am\n[elat, c` nu \n]elegi decât partea material`. Ei bine, ams`-]i spun un fapt care va impresiona pân` [i mintea ta

hr`p`rea]`. Vezi [irurile alea lungi de butoaie din centrulbeciului?

– Te referi la vinul pentru al c`rui tratament cubentonit` \[i pierde Matt Moyer timpul [i-]i toac`banii? A, scuz`-m`! Am uitat c` asta e venerabilametod` de a filtra sedimentele, nu-i a[a? \ntreb` el, cu

umor rùt`cios.

VINUL IUBIRII 29



– Este metoda noastr`, da! A[a producem vinuri decalitatea celui pe care \l savurezi tu acum!

Remarca ei nimeri drept la ]int`. Vic se \ntoarse spreea, cu mult` aten]ie.

– |n butoaiele alea e un vin care va dep`[i tot ceea ce-aigustat tu vreodat`. Va fi mai magnific chiar [i decât Ochiul{oimului. {i nu e vorba doar de câteva sute de sticle, a,

nu, ci de mult, mult mai mult! – Suficient ca s` salveze vin`ria? – Da! – La timp ca s` salveze vin`ria? Cum \i vei pl`ti pe

muncitorii necesari la \mbutielierea miracolului `stuia alt`u? Nu te mai min]i, Laura! N-ai bani nici m`car ca s`

strângi recolta de anul `sta, care se coace \n vie. Sunt gatas` pariez c` ai fost nevoit` s` \nchizi camera de degustarefiindc` nu-]i mai puteai permite s-o ]ii deschis` pentrupublic!

– Muncitorii sunt loiali, nu m` vor p`r`si... – {i cât crezi c` va ]ine loialitatea asta?

– Atâta cât e necesar ca s` salv`m podgoria! – Visezi. Au [i ei familii de hr`nit. N-o s`

mearg`. – Trebuie s` mearg`! {i chiar dac` nu merge, ce-]i

pas` ]ie? Sunt sigur` c` po]i g`si alt` vin`rie pe care s-odevorezi. De ce e[ti a[a de pornit s` cumperi vin`ria

mea?

30 FRANCES FLORES



Chiar dac` n-ar fi ajuns s` ]ipe unul la altul, plafoaneleboltite ale pivni]ei tot le-ar fi transformat cuvintele t`ioase\n s`ge]i. |n t`cerea ap`s`toare care se l`s`, Vic \i spuse \nsfâr[it:

– Nu m` interseaz` s` cump`r vin`ria pentru mine.Reprezint o firm` foarte important`, care domin` indus-tria vinurilor din toat` valea: Corpora]ia Canova.

– {i de ce vrea corpora]ia asta a[a de important` s` cul-tive struguri?

– N-o intereseaz` numai cultura strugurilor.Principalul interes al corpora]iei este s`-[i investeasc`banii \n produc]ii de succes, ca s` ob]in` beneficii sub-stan]iale. Nimic mai simplu.

– Dar e \ngrozitor! exclam` Laura, stupefiat`. Vrei s`spui c` lucrezi pentru o companie enorm` [i f`r` fa]`care nu vrea decât s` scoat` bani [i c`reia pu]in \i pas` câtde mult [i greu a muncit familia mea ca s` fac` vinuri desoi ales? Nu e numai \ngrozitor, e de-a dreptul dez-gust`tor!

– Ba nu, e doar practic, replic` Vic, abia reu[ind s`-[ist`pâneasc` nervii. {i e o strategie economic` serioas`,lucru despre care e clar c` nu [tii nimic. |ntâmpl`tor, \miplace munca mea, mai ales din moment ce m-a \mbog`]itonorabil.

– Da' nu mai spune! Ei bine, afl` c` din vânzarea asta

n-ai s` vezi nici un sfan], Vic Remo, fiindc`...

VINUL IUBIRII 31



Laura nu se sim]ea indignat` numai la adresa lui, ci [ila adresa ei \ns`[i.

– ...nu ]i-a[ vinde podgoria asta ]ie, sau corpora]ieitale, nici de-a[ [ti c` mor de foame!

– Acum vorbe[te mândria neamului D'Asti, nura]iunea.

– Nu-]i permit s` folose[ti tonul `sta condescendent cumine! {tiu foarte bine ce vorbesc. Chiar tu ai spus-o,acum câteva minute – despre loialitate e vorba. Nu râde,domnule Remo! Loialitatea e cel mai important ingredi-ent pe care-l vei g`si \n butoaiele astea! O [tiu, fiindc` adistrus s`n`tatea tat`lui meu [i a costat via]a so]ului meu.

{i-acum, a[ prefera s` pleci de-aici [i s` m` la[i \n pace!Repede, cât mai repede, \nainte s-o podideasc` lacri-mile alea proste[ti, tr`dându-i sl`biciunea.

– {i s` nu te mai \ntorci, \n]elegi? N-am s` m` r`zgân-desc. Nu vând podgoria!

Probabil c` Vic Remo plecase imediat, c`ci Laura \nc`

mai auzea ecoul propriilor ei cuvinte, când u[a din capulsc`rii se trânti. Nu-[i amintea când mai sim]ise o aseme-nea furie sau ur` la adresa cuiva. Tremura din cre[tetpân`-n t`lpi. O raz` de lumin` c`dea pe prismele celor dou` pahare de cristal, unul gol, cel`lalt plin. Lucireapalid` din Ochiul {oimului p`rea s-o ironizeze: „Nu te

mai min]i, Laura. Dac` nu-l mai vezi niciodat`, ai s` mori!“

32 FRANCES FLORES



Capitolul 2

– |]i mul]umesc, Giorgio, spuse Laura, coborând dinlimuzin`.

{oferul se d`du la o parte, cu chipiul \n mân`, ar`tândo polite]e [i o deferen]` care nu putuser` fi cultivatedecât genera]ii de-a rândul. R`mase \n acea pozi]ie pân`când Laura [i sora ei traversar` trotuarul lat, ajungând petreptele care urcau spre intrarea grandioas` a OpereiMemoriale. Abia atunci reveni la volanul Rolls-Royce-uluinegru de comand` [i, \n pofida faptului c` mai multe

limuzine st`teau la coad` pentru a intra \n parcarearezervat`, porni \ntr-acolo f`r` grab`, cu demnitateacuvenit` capodoperei pe care o conducea.

– M` bucur c` am venit asear` de la colegiu acas`, de[imai aveam o gr`mad` de studiat, m`rturisi Tina, privind\n jur. N-a[ fi vrut s` pierd asta pentru nimic \n lume.

– {i eu m` bucur, \i zâmbi Laura surorii ei.



Era a patra premier` la care veneau \mpreun` de cândmurise tat`l lor. Frank Spandoni nu se prea d`duse \n vânt dup` oper`.

Tinei \i sc`p` un amestec de oftat [i chicotit. – Una dintre cele mai vechi amintiri din copil ria mea e a

]ipetelor tale, când tata voia s` mearg` la oper` cu altcineva.Laura \[i lu` sora de bra], urcând \mpreun` treptele.

– Da, cred c` eram insuportabil`, râse, amintindu-[i [iea acele incidente.

– Chiar [i acum, ai fi mai suportabil` dac` ]i-ai maideschide [i tu din când \n când sufletul, Laura.

Tinei nu-i pl`cea când sora ei devenea \ngândurat` [imelancolic`, lucru care \n ultima vreme se \ntâmpla tot

mai des. Dar comportamentul Laurei din seara trecut` osperiase de-a binelea. Ar fi trebuit s`-[i dea seama c` eraceva \n neregul` când fusese nevoit` s` trag` pe dreaptadin cauza unei ma[ini sport care venea cu toat` viteza din-spre conac. Nesim]itu' dracu'! A doua ciud`]enie fuseseprezen]a Bellei pe trepte, cu urechile culcate pe spate [io lucire feroce \n ochi, mu[când furioas` dintr-o carte de

vizit`. La comand`, c`]eaua scuipase cartonul maltratat,dar apoi se repezise \n cas` f`r` a da o singur` dat` dincoad` \n semn de salut. Ciudat! Tina \ncercase s` citeasc`cuvintele de pe cartea de vizit`, dar nu mai r`m`seselizibil decât numele Vic Remo. Cine naiba mai era [i `sta?Cel mai probabil, dementul care fusese cât pe ce s-o

azvârle \n [an].

34 FRANCES FLORES



Donna Evangelina sfor`ia \n salon, ca de obicei. Tinase cutremurase la vederea ei. Niciodat` n-o putuse suferipe cotoroan]a aia. Ie[ind din cas`, se ciocnise de MattMoyer. {i `sta de ce st`tea singur \n \ntunericul ce se l`sa?Când \l \ntrebase unde era Laura, Matt, de obicei cel maiblând dintre oameni, mârâise ca un tigru furios:

– |n beci.

Chiar \[i ie[iser` cu to]ii din min]i?Când o g`sise pe Laura \n pivni]`, Tina aproape

le[inase de u[urare. Mai bine zis, pân` v`zuse lacrimile depe obrajii surorii ei. {ocat`, \[i d`duse seama c` niciodat`nu-[i mai v`zuse sora plângând, nici chiar \n momentelecele mai dureroase, Laura nu-i d`duse nici o explica]ie,

iar Tina, cu tact, n-o luase la \ntreb`ri.|n timp ce se preg`tea s` intre \n holul Operei, Laurase gândi din nou la cuvintele Tinei: „ai fi mai suportabil`dac` ]i-ai mai deschide [i tu din când \n când sufletul“.Era mai bine s` nu exploreze posibilit`]ile. Cum i-ar fiputut explica cele din noaptea trecut`, f`r` a vorbi despre Vic Remo? {i cum i l-ar fi putut explica pe Vic Remo?

Holul de marmur` era plin cu murmure sc`zute, iar Laura [i Tina \[i petrecur` minutele urm`toare salutândprieteni [i cuno[tin]e. Distinsul director al operei, un pri-eten drag de familie, care o delectase pe Laura, \ntinere]e, cu relat`ri ireveren]ioase despre cele maiobscure intrigi din culisele operei, le zâmbi celor dou`

surori cu adora]ie:

VINUL IUBIRII 35



– Ah, Lauretta, carissima! E Titina, piccolina! Come felice sono che ambedue voi saresti cui ancora per cominciare nostra stagione nuova !

Conform protocolului milanez, depuse pe frunteaTinei un s`rut p`rintesc, dar apoi se aplec` adânc pestemâna \ntins` a Laurei, s`rutând-o cu mult` afec]iune.

– Pare s` se anun]e o stagiune minunat`, maestro. In

bocca lupo! \i ur` Laura succes, citând tradi]ionalul aver-tisment al teatrului italian de a evita gura lupului [i a nuispiti soarta.

– Laura! Dumnezeule! Dar ar`]i superb!La auzul acestei izbucniri familiare, cele dou` surori se

\ntoarser` \n loc. Cine alta s` fie, dac` nu zgomotoasa,

excentrica [i fermec`toarea Lucy? Lucy Kaye avea obuc`]ic` de p`mânt, cum \i pl`cea ei s`-[i numeasc` fermade o mie de pogoane, lâng` proprietatea D'Asti, [i cutoate c` avea cu dou`zeci de ani mai mult decât Laura,erau cele mai bune prietene [i confidente. De fapt, celedou` surori \[i petreceau weekendul \n eleganta cas` dela ora[ a lui Lucy, din Pacific Heights.

Dându-[i toat` silin]a s` nu zâmbeasc`, Laura v`zu c`prietena ei era, ca de obicei, exagerat de \mpopo]onat`.Lucy afi[a ceva purpuriu-]ip`tor cu pete enorme ro[ii [iavea pe deasupra o e[arf` roz aflat` \ntr-un conflict vio-lent cu agita]ia ei necontenit`. |n ansamblu, d`dea efectulunei p`s`ri tropicale cu penajul ciufulit, care nu se mai

hot`ra odat` s`-[i ia zborul.

36 FRANCES FLORES



– |]i mul]umesc pentru compliment, Lucy, dar rochiaasta nu-i tocmai nou`, s` [tii. M-ai mai v`zut cu ea.

– Poate, d`du din cap Lucy, inspectând-o atent`.De la p`rul strâns \ntr-un colac cu luciri de bronz,

rochia simpl` [i neagr`, lung` pân`-n p`mânt, care-i dez-golea gâtul, umerii [i partea de sus a sânilor, pân` la [alulalb de m`tase drapat pe un bra], cu cap`tul atârnând pe

jos, Laura era imaginea \ntruchipat` a elegan]ei sigure pesine.

– Poate, iubito, dar tu orice-ai purta [i oricât de desreu[e[ti \ntotdeauna s` ar`]i ca o \mp`r`teas`. ~sta-i stilult`u, Laura. Pe când eu, orice-a[ lua pe mine tot ca un patnef`cut ar`t, a[a c` de ce s` nu m` distrez, f`cându-mi de

cap? Cum \]i place ]inuta mea? Am cump`rat totul de la unsecond-hand, undeva \n Mission District! – Ar`]i de toat` coma! Dar s` nu te schimbi niciodat`,

Lucy, \mi placi a[a cum e[ti, ad`ug` Laura, râzând. A, s`nu uit, \]i mul]umesc c` ne-ai trimis ast`-sear` Rolls-ul [ipe Giorgio.

– Pl`cerea a fost de partea mea. Dar de ce n-a]i venit

cu mine \nainte, la [ampania aia delicioas` din Salonul Verde, \nainte de premier`? Cred c` Tinei i-ar fi pl`cut lanebunie. Salut, dr`gu]`! arunc` ea, strângând-o pe Tina lapieptul ei opulent. {i tu ar`]i fermec`tor. Of, tinere]e,tinere]e...!

Peste o secund`, \[i repet` \ntrebarea:

– De ce n-a]i venit la petrecere, Laura?

VINUL IUBIRII 37



– Nu-mi place [ampania, d`du Laura primul r`spunscare-i trecu prin minte.

– O scuz` mai pu]in jalnic` n-ai g`sit? replic` Lucy,privind-o mai atent`. Oare sub aparen]a aceea de calmclocotea ceva?

– Nu e nici o scuz`, atâta numai c`... – Ba este o scuz`, o \ntrerupse Tina, avântându-se

\nainte de a-i pieri curajul; dac` Lucy n-ar fi fost de fa]`,\n veci n-ar fi \ndr`znit s` vorbeasc`. Recunoa[te, Laura,\n ultimul timp nu e[ti deloc \n apele tale.

– Serios, Tina, cred c` nu e nici locul, nici momentul... – {i pentru tine când e locul sau momentul potrivit ca

s` spui ce ai pe suflet? A, [tiu c` \nc` m` mai consideri

surioara cea mic` [i proast`. Mereu \ncerci s` m` prote- jezi, de parc` eu habar n-a[ avea de-ale vie]ii.Pufni, \ntorcându-se spre Lucy, cu o privire rug`toare. – Tu e[ti prietena ei cea mai bun`, poate cu tine s` fie

mai deschis`. Poate-o s`-]i spun` de ce, asear`... – Tina!Tocmai b`tuse primul gong. Cu vizibil` u[urare, Laura

porni spre una dintre sc`rile largi. – S` ne gr`bim. Vii [i tu sus la pauz`, Lucy? – Sigur, sigur. Ne \ntâlnim \n holul mare, lâng` bar.Laura tocmai ajunsese \n cap`tul sc`rii, a[a c` nu

observ` schimbul de priviri dintre Tina [i Lucy. – Chiar a fost necesar, Tina?

– Cred c` da.

38 FRANCES FLORES



Mergeau gr`bite [i vorbeau \n [oapt`. Tina o apuc` peLaura de mân` \nainte de a deschide u[a lojei.

– Laura, ce s-a \ntâmplat? – Nimic. Hai mai bine s` ne bucur`m de reprezenta]ie,

da?Cele dou` surori abia mai avur` timp s` schimbe o

privire \nc`rcat` de sub\n]eles, \nainte ca luminile s`

\nceap` s` se sting` treptat. Apari]ia dirijorului fu salutat`cu aplauze [i, dup` câteva tuse [i murmure generale,\ncepur` primele acorduri suave din uvertura operei „Latraviata“.

„Concentreaz`-te asupra muzicii“, \[i spuse Laura. „|]iplace opera asta, a[a c` f` bine [i te concentreaz` asupra

fiec`rei note!“Dar \i era peste putin]`. I-o luau razna [i gândurile [iochii, chiar [i dup` ridicarea cortinei, când \ncepu s` sedesf`[oare atemporala poveste de dragoste.

Nu-i fu greu s-o observe \n sal` pe Lucy, chiar subnivelul orchestrei. Penele din cap \i ]â[neau ca un mo] depapagal printre bl`nuri albe [i cravate negre. St`tea prin-

tre doamnele [i domnii din pres`, pentru c`, de[i fabulosde bogat`, Lucy nu credea [i \n lenevia fabuloas`. Eramândra patroan` a ziarului „Sonoma Sundial“ [i cea maimare pl`cere a ei era aceea de a-i scrie rubrica monden`.

Ochii Laurei continuar` s` parcurg` publicul. Cu câte- va loji mai \n fa]`, o blond` foarte atr`g`toare privea

scena cu ochii \ntredeschi[i. Familia D'Asti avusese din-

VINUL IUBIRII 39



totdeauna primele dou` locuri din Loja {ase, iar Lauran-o mai v`zuse niciodat` pe blond` \n loja aceea, a[a c` oprivi \n continuare. Observ` c` purta un colier cu dia-mante luxos, inimaginabil de scump. Fiecare nestemat`era atât de mare [i de scânteietoare, \ncât nu puteau fidecât false. Dar, dac` st`tea s` se gândeasc`, nici o femeie[ic \n toate min]ile n-ar fi purtat un fals atât de b`t`tor la

ochi.|n secunda urm`toare, un b`rbat ai c`rui umeri [i fa]`

nu se vedeau \[i puse bra]ul pe sp`tarul scaunuluiblondei. Dar aten]ia Laurei fu atras` de obiectul carestr`lucea chiar sub man[eta b`rbatului – br`]ara sub]irede aur a unui ceas [i, lâng` ea, un bandaj familiar.

Trebuia s` fie o coinciden]`. Dar... atunci de ce o apu-case dintr-o dat` tremuratul?Dac` [i-ar fi ascultat instinctul, ferindu-[i ochii imediat,

nu l-ar fi v`zut pe Vic Remo foindu-se cam nervos \nfotoliu [i nu l-ar fi privit cum scruta absent chipurile din jur, pân` când, inevitabil, \l g`si pe al ei.

|n prima clip`, Laura fu sigur` c` n-o recunoscuse. |n

ochii lui nu p`ru s` luceasc` decât o admira]ie masculin`politicoas`. Dar, peste câteva secunde, expresia admira-tiv` \i deveni uimit`. Laura nu zâmbi, \ns` nici nu \ntoarsecapul. Era la fel de surprins` ca el. Nu mai departe de ieri,se certaser` ca doi nebuni. Ce \ntors`tur` diabolic` asor]ii \i adusese din nou fa]` \n fa]`, tocmai aici, atât de

curând?

40 FRANCES FLORES



Nici unul dintre ei nu p`rea s` mai fie con[tient delumea din jur. Seduc`toarea \nso]itoare a lui Vic \i sim]ibra]ul c`zând de pe sp`tar [i \l privi peste um`r, sur-prins`. Neprimind nici un r`spuns, \i urm`ri direc]iaprivirii...

– Laura! Te-a furat peisajul? Ai auzit vreodat` o arieinterpretat` mai superb?

Buim`cit`, clipind din ochi \n lumina care se aprinsesedin nou, Laura v`zu c` Tina st`tea \n picioare, aplaudândcu entuziasm. Emo]ionanta arie Sempre libera din finalulactului \ntâi trebuia s` fi fost cântat` splendid de div`, c`citoat` sala era \n picioare, aplaudând la fel de \nfocat.

– Da, da, a fost minunat...

Laura se ridic` [i ea, alarmat`. Nu auzise nici o not` aariei, nici m`car una singur`! Aplauzele continuau lanesfâr[it, zgâriindu-i urechile [i nervii. |n fine, dup` unr`stimp cât o eternitate, chem`rile la ramp` \ncetar` [itoat` lumea porni spre holul mare.

– Vai, ce mul]ime! |n veci n-o s-o g`sim pe Lucy \naglomera]ia asta, spuse Tina, imediat ce sosir` la bar.

– M` \ndoiesc c` a reu[it s` ajung` pân` aici. Hai s-oa[tept`m \n cel`lalt cap`t al holului.

Laura avea motivele ei de a evita barul. Tocmai \l v`zusepe Vic, cu blonda. Numai s` stea de vorb` cu el nu-i ardea. Avea nevoie de timp pentru a-[i limpezi min]ile.

A[a cum prev`zuse ea, Lucy ap`ru \n sfâr[it, cu respi-

ra]ia t`iat`, cl`tinând din cap.

VINUL IUBIRII 41



– Numai urlete [i chiuituri, de-]i vine s` te urci pepere]i! Cum pute]i recunoa[te serios c` v` placeh`rm`laia asta? V` spun cinstit, nu pot s` suf`r opera!

– Atunci de ce Dumnezeu mai vii aici ca s` te torturezisingur`? i-o \ntoarse Tina, izbucnind \n râs.

– Fiindc` \n institu]iile de cultur` se adun` toat` lumeabun`. Despre asta scriu \n rubrica mea monden`, ai uitat?

Lumea bun` [i bogat`. Am [i reperat câteva persoanefoarte interesante...

– Tina, lumea de la bar pare s` se mai r`reasc`, iar luiLucy pare s`-i fie cam sete, biata de ea. Nu te duci tu s`-iaduci o [ampanie?

Laurei nu-i pl`ceau [iretlicurile, dar avea s-o

\ntrebe pe Lucy ceva important [i prefera ca Tina s` nuaud`. – A, mi-ai salva via]a! mugi Lucy. – Sigur, zâmbi Tina. Vrei [i tu ceva, Laura? {tiu c` nu-]i

place [ampania...|ncepea s` devin` din nou obraznic`. – Nu, mul]umesc.

Imediat ce Tina plec`, Lucy trecu la subiect. – |n regul`, acum c` ai sc`pat de surioar`, poate-mi

spui [i mie ce te fr`mânt`.Lucy era perspicace, iar Laura o [tia. – Ceva foarte important, serios. Vreau s` [tiu cum o

cheam` pe blonda aia tr`snitoare care st` lâng` bar.

Lucy privi \n direc]ia respectiv`, mijind ochii.

42 FRANCES FLORES



– A, sigur, o cunosc, spuse ea, \ntorcându-se din nouspre Laura. De unde interesul `sta nea[teptat fa]` de otrezorerie ambulant` ca ea?

– E foarte dr`gu]`... [i are ni[te bijuterii fabuloase...Laura nu mai continu`. Acum chiar o f`cuse lat`! – Mda, [i-a ag`]at la gât ditamai funia cu cuburi de

ghea]`. E Carole Canova.

Reac]ia Laurei la auzul acestui nume a]â]` [i mai multcuriozitatea lui Lucy. Nu era doar impresionat`, ci de-adreptul buim`cit`. Lucy se hot`r\ s` dezlege misterul, a[ac` vorbi \n continuare, f`r` s-o scape pe Laura din ochi.

– Este mult-m`ritata [i mult-divor]ata fiic` a lui RicardoCanova. |l [tii, ]arul investi]iilor [i al b`ncilor. S-ar putea

s` te intereseze [tirea c` Papa Canova s-a apucat \n ultima vreme s` acapareze o mul]ime de p`mânturi din Napa-Sonoma. Oricum, \i d` mâna! I-a cump`rat \ngera[ului luiscump farafastâcul `la de la gât ca r`splat` c` a ie[it cubine din ultimu-i dezastru matrimonial. Fostul so]num`rul patru era un fel de jeg organic care nu mâncadecât aer! |]i dai seama de ce blestem`]ii trebuia s` se ]in`

s`r`cu]a feti]` bogat` ca s` nu se plictiseasc`? Apoi continu`, pe un ton mai confiden]ial: – Dar sursele mele confiden]iale mi-au spus c` princi-

pala problem` a scumpei de Carole nu e plictisealas`n`toas`. Se pare c` libidoul ei a cam deraiat pu]in [i, pesub toate sclipiciurile ei, Carole Canova nu e decât o

dr`gu]`, normal` [i banal` nimfoman`...

VINUL IUBIRII 43



– Astea-s doar bârfe veninoase, precis, replic` Laura,mai tare decât ar fi fost cazul.

De ce ap`ra o femeie pe care nici n-o cuno[tea? Dar...nu, nu era atât de simplu. Nu la adresa reputa]iei [ifonatea lui Carole Canova protesta.

– A, n-a[ crede. De obicei, sursele mele sunt demne de\ncredere. Oricum, va fi fascinant s` vedem dac` Vic

Remo devine so]ul num`rul cinci. Dar pariez c`-i preade[tept ca s` se lase prins \n mrejele ei.

– Vic Remo...? abia avu Laura \ncredere \n sine ca s`-imurmure numele.

– ~sta-i tipul `la incredibil de ar`tos care st` lâng` ea.Urechile lui Lucy depistaser` \n vocea Laurei o nuan]`

pe care nu prea [tia cum s-o ia. – S` nu-mi spui c` nu l-ai observat! Dumnezeu e mar-tor c`-n seara asta fiecare femeie de-aici [i-a fâlfâit spre elcel pu]in o dat` genele false.

– L-am observat.Lucy pufni f`r` pic de elegan]`. – |l [tiu pe Vic de când era un pu[ti. Nu ]i-am mai vor-

bit despre el? – Nu. – Vic a urcat pe coate scara succesului [i a devenit un

expert renumit \n industria vinurilor. E director \nCorpora]ia Canova, dar nu depinde de nimeni, \n]elegi ce vreau s` spun? A, sigur, e ambi]ios ca to]i dracii, dar are

ceva care m` face s`-l respect [i s`-l admir.

44 FRANCES FLORES



Respect? Admira]ie? Numai a[a ceva nu-i inspira Laurei Vic Remo! O fi reu[it el s-o \mbrobodeasc` pe Lucy, dar pe ea n-o p`c`lise! Nu \nc`pea nici o \ndoial` c` aveafarmec [i putea face ]`nd`ri autocontrolul unei femeidintr-o singur` privire a acelor ochi senzuali. |ns` Laura[tia c` nu putea fi mai mult decât un oportunist calculat[i f`r` scrupule. Nu era de mirare c` se putea l`uda cât de

mult \i pl`cea munca – nim`nui nu i-ar fi stricat ni[tefirimituri blonde [i sexy cum \i picau lui!

– Vai de mine! Se pare c` via]a \ncrezutei noastreregine a r`sf`]ului nu e tocmai vis [i armonie, coment`Lucy, ar`tând cu capul spre bar.

Laura prefera s` nu vad` [i s` nu aud` nimic, dar

urm`toarea exclam]ie a lui Lucy nu putu fi ignorat`: Vai de mine [i de mine!Laura arunc` o privire, tocmai când Vic se \ntorcea de

la bar. Avea dou` pahare [i \i \ntinse unul lui Carole.Probabil c` o sup`rase cu ceva, c`ci Carole refuz` [ampa-nia, scuturând violent din cap. |l privi cu venin, apoiscuip` un cuvânt vulgar [i plec`, turbat` de furie.

Nici limbajul [i nici absen]a lui Carole nu p`reau s`-lderanjeze prea mult pe Vic. Singura lui problem` eraaceea c` nu [tia ce s` fac` cu cele dou` pahare pe care lemai avea \n mâini. Norocul f`cu ca Tina s` se afle la doar câ]iva pa[i, a[teptând s`-i vin` rândul la bar. Vic nu ezit`nici o clip`; cu o curtoazie fermec`toare, \i zâmbi Tinei,

oferindu-i cele dou` pahare.

VINUL IUBIRII 45



|ntr-o secund`, Tina ajunse \napoi la Laura [i Lucy, cuochii str`lucind de \ncântare.

– {ti]i ce mi s-a \ntâmplat? St team la coad`, v`zându-mide ale mele. {i a ap`rut un tip de-a dreptul divin care mi-adat paharele astea dou`!

– {tim, am v`zut momentul, o lini[ti Lucy, luând unuldintre pahare. Tocmai \i spuneam surorii tale câteva

am`nunte fascinante despre tipul de-a dreptul divin. Senume[te Vic Remo.

Tina se \nec` zgomotos cu [ampania. – Auzi, `sta nu-i cel care-a fost ieri la cram`, Laura?

Mi-a spus Matt Moyer.Laura \nchise ochii, nu numai ca s` nu mai vad` privirea

stupefiat` a lui Lucy, ci [i pentru c` Vic Remo venea spreea. Trebuia s` \nving` acea stare de jen`, la urma urmei ceputea s`-i fac`? Era doar un b`rbat ca oricare altul, nu?Dar, la auzul glasului s`u blajin, cu o und` de fermitateabia sim]it`, hot`rârea i se risipi \n cele patru vânturi.

– Ce faci, Lucy? Continui s`-]i bagi nasul peste tot pen-tru rubrica ta de scandal?

O s`rut` cu drag pe cre[tetul capului. – {tiu c` nu de-amorul muzicii ai venit aici. – Al dracului de bine zici! râse Lucy, strângându-l \n

bra]e. Oricum, cititorilor le plac articolele mele. S`-]ispun ceva. Acum chiar am s`-i cuceresc pe to]i, cu versi-unea mea pitoreasc` despre scena la care tocmai am asis-

tat, \ntre tine [i notoria Carole Canova!

46 FRANCES FLORES



Vic ridic` din umeri non[alant, exprimându-[i clar dezinteresul fa]` de \ntreaga situa]ie. |n schimb, se\ntoarse spre Tina.

– Dumneata e[ti Tina D'Asti, nu-i a[a? – Da, da, eu sunt... Dar de unde [ti]i...? – Sora ta mi-a spus multe despre tine, ieri.|ntoarse \ncet capul.

– Bun` seara, Laura. – Bun`, Vic, r`spunse ea, cu un calm surprinz`tor. – Ei, ei, interveni Lucy. Nu [tiam c` tu [i scumpa mea

prieten` Laura v` cunoa[te]i! remarc` ea, cu o voce numailapte [i miere. Dar, ia stai pu]in. Ce-ai p`]it la mân`, Vic?S` nu-mi spui c` \n sfâr[it ai scos-o din ]â]âni pe una din-

tre adoratoarele tale! I-a filat o lamp` [i-a-nceput s`-]iron]`ie mâna? Vic \[i ridic` mâna bandajat`, râzând. – Ca s` ]i-o spun p-a dreapt`, cam a[a ceva s-a \ntâm-

plat – ce zici, Laura? – Nici pe departe ceva atât de melodramatic, a[ zice.

V`d c` ]i-ai schimbat bandajul. Ai fost la doctor?

– Nu, \n nici un caz. Rana aproape s-a vindecat, a[a c`mi-am bandajat-o eu cu pu]in tifon.

– Nu \n]eleg, murmur` Tina. Ce s-a \ntâmplat ieri la vin`rie?

Vorbiser` pe un ton politicos, civilizat, iar Laura semândrea cu felul \n care evitase s`-l priveasc` pe Vic drept

\n fa]`. Acum, \ns`, f`cu gre[eala de a ridica privirea [i \i

VINUL IUBIRII 47



v`zu lucirea ironic` din ochi [i zâmbetul care \ncepea s`-iarcuiasc` gura cu buze senzuale. |n minte \i reveni ful-ger`tor imaginea t`r`boiului caraghios de lâng` ele[teu,cu gâgâieli [i pene zburând care-ncotro. Nu se putust`pâni [i izbucni [i ea \n râs.

– Totul a fost numai din vina Bellei – ce mai aiureal`! – |ntrucât Bella nu e aici, ca s` se apere, propun s`

uit`m totul, spuse Vic. V`d c` nu bei nimic, Laura. Pots`-]i aduc un pahar de [ampanie?

Continuând s` râd`, Laura cl`tin` din cap. – Nu, mul]umesc. – Laurei nu-i place [ampania, spuse Tina, pe un ton

dulce-acid. Nu ]i-a spus ieri?

– Nu, n-am ajuns s` discut`m despre [ampanie. Vic redevenise serios, dar \n privirea lui se sim]ea oanumit` c`ldur` pe care Laura n-o putea trece cu vederea.

– Spre deosebire de prietena mea Lucy, aci de fa]`,cred c` ]ie \]i place opera foarte mult, nu-i a[a, Laura?

– Da, \nc` de când eram mic`. – De câte ori ai v`zut „La traviata“? De cinci ori, poate

chiar de mai multe...? – Mm-m-m, de mult mai multe ori. De ce? – Renun]` la restul reprezenta]iei [i ia cina cu mine \n

schimb.Era o idee atât de nebuneasc`, \ncât Laura r`mase cu

gura c`scat`. Oare de ce omul acela sim]ea \ntotdeauna

când \[i l`sa garda jos, fie [i numai o clip`?

48 FRANCES FLORES



– Nici nu m-a[ gândi s` plec...Se auzi gongul, anun]ând sfâr[itul pauzei. – M` gândeam la un mic restaurant care cred c`-]i va

pl`cea foarte mult. E localul meu favorit din SanFrancisco.

Vic vorbea \ncet, dar \n tonul provocator i se sim]eatotu[i o \ntrebare nerostit`:}i-e fric` de mine, Laura?

– Lucy, nu te deranjeaz` s-o duci pe Tina acas` dup`spectacol, nu-i a[a? – |n weekendul `sta, Tina [i Laura stau la mine. – Chiar a[a? Atunci, nu-i nici o problem` s-o \nso]e[ti

tu pe Tina. – A... a, nu, absolut nici o problem`! Sigur c` da!

Haide, pisicu]o, o chem` Lucy, f`r` pic de subtilitate,târând-o dup` ea prin hol.

|n foaierul de marmur` se l`sase t`cerea. Nu se maiauzeau decât slabe acorduri muzicale, din sal`. Mair`m`seser` doar Vic [i Laura, care nu scoteau o vorb`. |ncele din urm`, Vic \ntinse mâna, r`mânând \n a[teptare.Laura \[i l`s` degetele s` se strecoare \n mâna lui puter-

nic` [i \ncepur` s` coboare \ncet scara.

VINUL IUBIRII 49



Capitolul 3

Toate se pierdeau ca \ntr-o cea]` – luminile, str`zile,cl`dirile, oamenii. Laura st`tea cu capul \ntors sprefereastr`, dar abia dac` era atent` la ceea ce se \ntâmpla\n afara ma[inii sport.

– Cred c-ar trebui s` declar`m un armisti]iu, nu e[ti deaceea[i p`rere? |]i promit s` nu fac nici o referire la vin`rie, iar tu po]i \nceta s` m` mai tratezi ca pe undu[man de moarte.

Vic b`g` \n viteza a treia, iar ma[ina acceler` rapid pestrada \n pant` accentuat`.

}inându-se de bordul capitonat cu piele, Laura a[tept`s` ajung` \n vârf, \nainte de a \ntoarce capul spre el.

– Va fi cam greu, nu crezi? S` declar`m armisti]iu, vreau s` zic. Poate uita vreunul dintre noi cele \ntâmplate

ieri?



– E foarte u[or. Eu am [i uitat. Ziua de ieri n-a existatniciodat`. Ast`-sear` ne-am \ntâlnit pentru prima oar`.Te-am v`zut, \n \ntuneric, m-ai v`zut [i tu pe mine. {ine-a pl`cut ce-am v`zut.

Vorbea atât de \ncet, \ncât murmurul motoruluiamenin]a s`-i acopere cuvintele. |ndrept` ma[ina sprecealalt` latur` a colinei.

– Ar putea s` ias` ceva, Laura, dac` ai vrea s`-i acorzim`car o [ans`.

Putea s` se \ntâmple atât de simplu? se \ntreb` ea. |[iputeau [terge din memorie toate cuvintele pe care [i learuncaser` unul altuia la furie? {i totu[i, \l urmase. Vic n-oscosese cu for]a de la oper`. Nu, venise cu el de bun`voie.

– Ast`-sear` ne-am \ntâlnit pentru prima oar`...De ce nu? – Bine, accept` ea cu un umor sec, declar un armisti]iu

\ntre Vic Remo [i Laura D'Asti! Cel pu]in, pentru searaasta. Nu [tim unul despre altul decât c` tu locuie[ti \nora[ul `sta, iar eu locuiesc la ]ar`.

|i pl`cea felul cum o ]inea de mân`, strângând-oaproape prea tare. Va s` zic`, era impulsiv! Pe subaparen]ele acelea de autocontrol rigid, Vic Remo ascun-dea ceva. Poate c` fusese prea aspr` când \l f`cuse calcu-lat [i lipsit de scrupule. Degetele lui calde \i d`deau osenza]ie de onestitate, dar nu-i putea descifra expresia

fe]ei. Aplecând u[or capul \nainte, \l \ntreb`:

VINUL IUBIRII 51



– Apropo, de la ce vine Vic? – Va trebui s` fim prieteni mult mai buni \nainte de

a-]i spune secretul `sta, r`spunse el, râzând.Tocmai intraser` \n tunelul de pe Stockton Street, iar

farurile ma[inilor se reflectau \n pere]ii placa]i cu dalealbe, amintindu-i Laurei de scânteierile unor rubine [idiamante. Diamante!

– Carole Canova n-o s` se \ntrebe unde-ai disp`rut? – S-ar putea, dar n-are nici o importan]`. Va g`si ea pe

cineva care s-o duc` acas`.R`spunsul lui era destul de direct, iar mâna \i strânse

degetele Laurei [i mai tare.„Las-o \n pace“, se preveni ea, „[i schimb` imediat

subiectul.“ – Dac` nu-mi spui adev`ratul t`u nume, vrei m`car

s`-mi vorbe[ti despre restaurantul `sta care-]i place atâtde mult? Sunt foarte curioas`. Ce anume are atât dedeosebit?

– Mâncarea e excelent`, dar localul nu are nimic

grandios sau preten]ios. De fapt, nu e decât o mic`trattoria de cartier, unde se serve[te vin la ulcior. Tederanjeaz` cu ceva?

– Nu, \n nici un caz! Dar cred totu[i c` trebuie s` aib`ceva special, altfel n-ar fi localul t`u preferat. S` spunemlucrurilor pe nume, ora[ul San Francisco e celebru pen-

tru restaurantele lui italiene[ti!

52 FRANCES FLORES



La cap`tul tunelului, spre North Beach, traficul \nce-pea s` se aglomereze, iar când avu timp s` vorbeasc`, Vico \ntreb`:

– |]i place buc`t`ria sicilian` autentic`?Privirea ei \ntreb`toare \l f`cu s` râd`. – Probabil nu e[ti familiarizat` cu arta culinar` din

sudul Italiei, nu-i a[a? |mi amintesc ce-ai spus, c` familia

ta provine din nord. A[adar, nu uitase acest am`nunt? – Da, suntem de origine din Toscana. Mâncarea e chiar

atât de diferit`? – Diferit` ca ziua de noapte, cum sunt [i obiceiurile, [i

limba. {i oamenii, de asemenea.

|i ridic` u[or mâna, ca pentru a-[i accentua cuvintele.|n semi\ntunericul din ma[in`, pielea lui bronzat` con-trasta cu a ei, mult mai deschis`.

– {i iubim cu mai mult` patim`.Laura fu cât pe ce s`-l contrazic`, dar nu era prea

sigur` dac` nu cumva o tachina din nou. F`r` \ndoial`,

se considera expert [i \n arta amorului. |[i continuar`drumul prin Washington Square, apoi pe una dintrestr`zile \nguste cu sens unic de sub Telegraph Hill.Panta era abrupt`, iar ma[inile st`teau parcate de-a valma peste tot. Vic opri ma[ina \n mijlocul str`zii,proptindu-i roata din dreapta de una dintre barele de

beton \mpotriva vitezei.

VINUL IUBIRII 53



– Am ajuns. D`-mi voie s` te ajut.Laura fu surprins`. Chiar avea de gând s`-[i lase ma[ina

scump` \n pozi]ia aceea precar`? Dar nu avu timp s` steape gânduri. Se sim]i tras` f`r` efort pe trotuar. V`zu ohal` agro-alimentar` mare, cu inscrip]ia Uzzanoda

Messina pe vitrine. – Unde-i restaurantul?

Neputându-se mi[ca, sim]i c` bra]ele lui \i cuprin-seser` talia. Dar nu conta; era o senza]ie foartepl`cut`.

– |n spatele pie]ei. – |n spatele pie]ei?Pantofii ei de sear` delica]i nu fuseser` concepu]i pen-

tru a escalada pante abrupte, mai ales când vântul sufla cuatâta putere, [i se sprijini de Vic.

– Nu-mi vine s` cred. – Totu[i, a[a este.|i privi chipul, a[teptându-se s` vad` un zâmbet

glume], dar Vic era absolut serios. Buzele pline i se \ntre-

deschiseser` [i murmur`: – Laura...Poate voia s-o s`rute; Laura ardea de pofta unui s`rut.Când \n sfâr[it sim]i mângâierea, aceasta nu-i atinse

buzele, ci [uvi]ele de p`r. Ridic` fa]a spre el, c`utându-igura...

– Hei, Vic!

54 FRANCES FLORES



Vic se trase pu]in \ntr-o parte, \njurând \ncet. Din pia]àp`ru \n fug` un copil cu p`rul cârlion]at. Purta un [or]mare [i alb peste blugi [i rânjea cu gura pân` la urechi.

– Nu m-a[teptam s` te v`d \n seara asta, prietene!O m`sur` pe Laura din privire [i se declar` satisf`cut,

cu un zâmbet [i mai larg. – Vrei s`-]i parchez ma[ina \n garajul tù, Vic?

– Sigur, murmur` acesta, aruncându-i bìatului cheile.Tremuri, \i [opti el Laurei. Vino \nùntru, s` sc`p`m de vântul `sta, [i-am s`-]i dovedesc c` n-am min]it \n leg`tur`cu restaurantul.

Laura \l l`s` pe Vic s-o conduc` spre u[a halei, cu gân-durile \n plin tumult. Ce ciudat! Ar fi putut s` jure c`

bìatul pomenise de garajul lui Vic. Poate se \n[ela. Poategre[ea \n multe privin]e.

Dar surprizele serii \nc` nu se terminaser`. |n clipacând Laura p`[i \n interiorul cald [i primitor al halei, on`p`dir` amintirile. De cât ani nu mai intrase \ntr-o pia]àtât de caracteristic european` ca aceea? Aproape imediat

o cuprinse o nostalgie cople[itoare. – {tiu c` e cam neobi[nuit, m`rturisi Vic, dar drumul

spre restaurant trece prin hal`... – Te rog! Pot s` m` uit [i eu prin jur câteva clipe? – Sigur c` da. Vic \ncepea s`-[i dea seama c` Laura era o femeie cu

st`ri de spirit foarte schimb`toare.

VINUL IUBIRII 55



– Locul `sta \mi treze[te amintiri atât de minunate...Laura privi \n jur, la abunden]a de m`sline negre,

[unci afumate, nuci, acadele glasate [i, atârnate sub tavan,salamuri [i brânzeturi. Desigur, locul de onoare le reve-nea nenum`ratelor sortimente de paste fìnoase. Laura seaplec` s` citeasc` denumirile:

– Cannelloni, manicotti, lasagna, fettuccine, tagliarini,

cavatelli, rigatoni, mostaccioli...

Râse, cu r`suflarea tìat`. – Parc-ar fi personajele unei opere bufe! – |ntr-adev`r, confirm` Vic, urm`rindu-i firul cam

\ncâlcit al gândurilor. {i-acum, spune-mi adev`rul. Care esoiul tù favorit?

– Nici unul din astea.Era rândul ei s`-l tachineze. – Mama prepara \ntotdeauna pastele \n cas`. Nu conta

ce form` aveau – dac` mâncam paste fìnoase, erauproaspete, f`cute \n aceea[i diminea]` \n buc`t`ria noas-tr`.

Deodat`, Laura scutur` din cap. – Ce m-a apucat? Retrìesc trecutul, [i-i a[a de

nes`n`tos [i anormal! – Ba nu e deloc. Ce este anormal \n a-]i retrì trecutul? – E prea dureros, asta-i! Vic \i acoperi u[urel buzele cu degetele, pentru a o

face s` tac`. |n jur, oamenii f`ceau cump`r`turi, dar

56 FRANCES FLORES



nimeni nu p`rea s` observe cuplul \mbr`cat elegant careconversa intim lâng` perete.

Când degetele lui Vic i se desprinser` de pe buze,Laura zâmbea din nou, cu o non[alan]` demn` de invidiacelor mai experimentate actri]e.

– Vic, mi-e foame! Unde-i afurisitul `la de restaurant?N-avea alt` solu]ie decât s`-i fac` jocul.

– Intrarea e \n spatele t`u. Uite c`, dintr-o dat`, m-aapucat [i pe mine foamea.

O conduse pe o u[` care d`dea din hal` \n trattoria ,unde \i \ntâmpin` pe dat`, cu c`ldur`, un b`rbat care nuputea fi decât patronul micii braserii.

– Dario, v`rul meu, i-l prezent` Vic Laurei.

Dario \[i desf`cu bra]ele, \ntr-un gest larg de bun-venit,conducându-i spre tavola calda , o tejghea prelung` plin`cu platouri ovale care con]ineau diverse mânc`ruri gatapreparate.

– Alege ce vrei la \nceput, iar apoi Dario ne va aducerestul mânc`rii la mas`, spuse Vic.

Laura inspect` felurile, apoi lu` o hot`râre \n]eleapt`. – Ai avut dreptate, toate sunt g`tite altfel. Mai bine

ajut`-m` tu, Vic. – Ar trebui s` te pedepsesc. – De ce? – Pentru c` ai fost sceptic` atunci când ]i-am spus c`

exist` diferen]e \ntre noi. Ar trebui s` te las s` fl`mânze[ti.

VINUL IUBIRII 57



– Dar n-ai face-o, nu-i a[a?Gura lui se \ncordase, \ntr-o expresie pe cât de sur-

prinz`toare, pe atât de fascinant` pentru Laura. – Nu, [i numai pentru c` sunt bun la inim`. Voi alege

pentru amândoi, explicându-]i din mers.Laura \l lu` de bra]. Nu i se p`ruse. Sim]ea clar \ncor-

darea care-i cuprinsese tot trupul la atingerea ei.

– M` c`iesc cu adev`rat, jur. Continu`, domnuleRemo.

– Astea-s vinete crude marinate \n untdelemn dem`sline [i usturoi, iar astea-s inimi de anghinare t`v`liteprin brânz` [i fripte. Aici avem ardei ro[ii cop]i, coji]i [iconserva]i \n o]et din vin, iar astea-s cubule]e de vi]el

proasp`t, garnisite cu piure de spanac. A, uite [i una dinmânc`rurile mele favorite, orz fiert [i dat printr-unamestec de brânz` cu firimituri de pâine, apoi copt pân`prinde o crust` rumen`...

{i lista continu` la nesfâr[it, f`r` s` se apropie m`car de felul urm`tor de mâncare, care con]inea delicatese de

la midiile pr`jite pe j`ratic pân` la codul fiert \n suc dero[ii, ceap` [i m`sline negre.

– Ajunge! protest` Laura. Te rog! |ntreci oricem`sur`!

Dario le \ntinse peste tejghea dou` farfurii pline. – Duce]i-v` la mas` [i-am s` v` servesc mâncarea cald`,

când o termina]i pe asta. Buon gusto!

58 FRANCES FLORES



Vic o conduse pe Laura la o mas` unde ardea o singur`lumânare, pe fa]a de mas` simpl`. Ceilal]i clien]i p`reaumai preocupa]i de cina lor, decât s` se uite la Laura [i Vic.Un grup de studen]i \nfulecau cu poft` macaroane, dis-cutând plusurile [i minusurile ultimului concert de punk-rock, iar ni[te localnici pestri]i din North Beach, \mbr`ca]ifistichiu \n costume demodate, cu cravate, berete [i [epci,

dezb`teau cele mai reu[ite momente ale meciului debocce din aceea[i dup`-amiaz`. Vorbeau sotto voce , cuaccent napolitan. P`reau cam chercheli]i. Ceilal]i clien]imâncau [i beau \n t`cere, citind ziare publicate \n limbaitalian`.

Vic turn` vin rubiniu din ulcior, \n paharul Laurei.

– ~sta a fost tescuit abia ieri, dar e bun totu[i. Cum ]ise pare mâncarea?

– Delicioas`. Nu prea [tiu ce m`nânc, dar are un gustgrozav.

Lu` o \nghi]iur` de vin. – {i vinul e bun, \ntr-adev`r. Te temeai c` n-o s`-mi

plac` aici, Vic? Chiar atât de snoab` m` crezi?Dar Vic nu apuc` s` r`spund`. Dario ap`ru lâng` ei,

\mpingând un c`rucior doldora de specialit`]i, [i urm` undialog \nsufle]it \n dialectul sicilian despre continuareafestinului. Laura nu \n]elese alte cuvinte decât mostaccioli

[i salsa arrabiata . |n farfurii ap`ru imediat o combina]ie

de paste tubulare [i sos de tomate ro[u ca focul.

VINUL IUBIRII 59



– {i arde ca focul, constat` ea, gustând sosul condi-mentat, dar e delicios [i, sincer \]i spun, nu cred c` maipot lua nici o \mbuc`tur`.

Observ` c` nici Vic nu se prea atingea de mâncare,\mpingând la o parte [i farfuria cu paste. Era cam \ncrun-tat, iar Laura regret` c`-i pusese o \ntrebare atât denecugetat`. De ce-ar fi crezut-o snoab`?

– Spuneai c` ]i-era foame, ai uitat? – Serios, replic` el, \n timp ce se rezema de sp`tar,

bându-[i vinul. Mi-o fi fost, dar acum mi-a trecut.Expresia i se destinse, iar col]urile gurii \ncepur` s` i

se arcuiasc`. – |i voi prezenta lui Dario scuzele mele mâine. Când

oamenii nu-[i ling farfuriile pân` le fac lun`, o ia ca pe unafront personal.

– Chiar este v`rul t`u? – A, da, iar fratele lui e proprietarul pie]ei, r`spunse el,

cu un zâmbet [i mai larg. Sunt \nconjurat numai de veri. – Cu to]ii a]i crescut aici, \n San Francisco?

– Nu, am crescut la o lume \ntreag` distan]`. Cânds-au c`s`torit, p`rin]ii mei [i-au luat r`mas-bun de lafamiliile lor din Sicilia [i au \nceput o via]` nou`, \nora[ul sta. Literalmente, am crescut chiar aici unde st`macum.

– Aici? Nu \n]eleg.

– Aici era micul nostru magazin.

60 FRANCES FLORES



|n ochii lui se ivi o lic`rire irezistibil`, iar Laura sepomeni reac]ionând \ntr-un fel aproape alarmant.

– Ar fi trebuit s` ghicesc!Dintr-o dat`, sim]i c` trebuia s` [tie totul despre

copil`ria [i via]a lui. – P`rin]ii tì mai locuiesc \n cartier? Vic cl`tin` din cap.

– Ce ciudat a evoluat totul... De[i le pl`cea \nCalifornia, cred c` p`rin]ii mei \[i promiseser` s` se\ntoarc` \n patrie cândva. Dar st`teau prost cu banii [inutreau visul ca eu s` urmez colegiul, a[a c` au trecutcâ]iva ani pân` mi-am putut permite s`-i trimit \napoi \nSicilia. ~sta-i unul dintre avantajele de a avea bani, mur-

mur`, umplând din nou paharele cu vin. Te sim]i binecând po]i cheltui cât de mult dore[ti pentru oamenii lacare ]ii cu adev`rat.

Laura cùt` o und` de sarcasm \n cuvintele lui, dar nudistinse nici una.

– Tot tu ]i-ai adus [i verii aici, nu-i a[a?

– Da, r`spunse Vic, luând o \nghi]itur` de vin. De fapt,am f`cut un târg. P`rin]ii mei au preluat vechea cas` afamiliei din Sicilia, iar Dario a luat \n primire proprietateade-aici. Am cump`rat cl`dirile \nvecinate, am construitmagazinul [i am adùgat aceast` trattoria. |n plus, ammodernizat vechea cas` din Sicilia. {i-acum, toat` lumea e

mul]umit`.

VINUL IUBIRII 61



– Dar tu?N-ar fi ghicit niciodat` c` generozitatea f`cea parte din

firea lui [i-[i d`dea seama ce gaf` fusese gata s` fac`. Dac`-l\ntreba cât de mul]umit era, ar fi \nsemnat s`-[i bagenasul unde nu-i fierbea oala.

– Vreau s` zic... nu ]i-e dor de p`rin]ii t`i? – C`l`toresc acolo de dou`-trei ori pe an, spuse el,

plimbându-[i degetul peste buza paharului. }i-ar pl`ceapriveli[tea din jurul vechii noastre case, Laura. E pe culmaunei coline, iar jos se \ntinde o vale care seam`n` mult cua ta. {i vremea e aproape la fel.

Un zâmbet r`ut`cios \i alung` gândurile. – Altfel, cele dou` locuri nu au absolut nimic \n

comun! Vezi c` nu-]i bei vinul. – Nu... nu mai vreau, mul]umesc. – O cafea?Laura nu dorea nici cafea, dar nici nu voia s`

p`r`seasc` atât de repede sanctuarul lini[tit al braseriei.Poate c` cel mai mult se temea s` fac` sau s` spun` ceva

care ar fi spulberat fragila punte de intimitate [i \n]elegerece \ncepuse s` se lege \ntre ei.

– Laura...? – Da, a[ dori o cafea. Vic se ridic`. – |n regul`. O bem la mine acas`.

Laura [tia c` ar fi fost o copil`rie s` protesteze.

62 FRANCES FLORES



– Bine...Nu ezita decât fiindc` se temea de vântul rece de-afar`.

Sau, cel pu]in, a[a \[i spunea. – Aici e atât de lini[tit [i pl`cut... – {i \n apartamentul meu e la fel de lini[tit [i pl`cut. Vic \i ridic` [alul, \nvelindu-i cu el umerii goi. – Locuiesc \n apropiere, a[a c` n-o s` ]i se fac` prea

frig.|nc` o surpriz`. – Serios? Credeam... – Ce credeai? C` stau \n cine [tie ce c`soi scump, la

Marina? – Drept s`-]i spun, exact asta credeam.

– Nu tr`iesc dup` regulile altora, mi le fac pe ale mele.|nc` n-ai \n]eles asta, Laura?

Nu-i l`s` timp s` analizeze \ntrebarea. Cât ai clipi dinochi, ie[ir` \n hal`. R`s`rind de dup` o stiv` de l`zi cucitroni dolci , tân`rul Joe \i \napoie lui Vic cheile ma[inii.

– Merge ca focu', coment` el, apoi ad`ug`, ca s`-[i

arate priceperea \n domeniu: da' ar trebui s`-i mai verificicamele alea...

– |]i promit, r`spunse Vic, pentru a-i satisface orgoliulcopil`resc.

Afar`, vântul rece se \nte]ise, dar Vic, ]inându-se decuvânt, o conduse doar câ]iva pa[i, pân` la o venerabil`

cas` de gresie. Urcar` \n grab` treptele [i, când u[a din

VINUL IUBIRII 63



fa]` se deschise, Laura avu \nc` o surpriz`. Peste tot lucealemn`rie de stejar masiv, cu o patin` care nu se putea men]inedecât cu pre]ul unor \ngrijiri meticuloase [i costisitoare. Seaflau \ntr-un mic vestibul. Vic deschise o u[` lateral`.

– E modest`, dar e casa mea.„Modesta“ lui cas` \i reflecta perfect personalitatea.

Masculin`, discret`, locuin]a v`dea \n acela[i timp sensi-

bilitate. {i... da – temperament.Cu \ncântare, Laura \l privi cum aprindea focul \n

[emineul ce cuprindea un perete \ntreg. Erane\mpodobit, cu excep]ia granula]iei senzuale care seg`se[te \ntotdeauna \n marmura de Carrara veritabil`.

Se \ntoarse [i porni \ncet prin camer`, observând

lucrurile care-i apar]ineau lui Vic: gravurile chineze[ti \nlemn de pe pere]i, sistemul stereo complex, \nconjurat deo discografie vast`, de la primele opere ale lui Monteverdipân` la jazzul tradi]ional din New Orleans, canapeaua [ifotoliile confortabile, tapi]ate cu catifea de culoareap`mântului, c`r]ile, obiectele personale, cum era colec]ia

de pipe [i tabachere aliniate pe birou. Toate erau dis-crete, dar accentuate de o valoare subtil`.

Mai existau [i alte detalii care nu-i sc`par`: de exem-plu, o pereche de cercei scumpi de jad, l`sa]i lâng` oscrumier` de Baccarat. |ncerc` c` nu st`ruie asupra lor,acceptând \n schimb paharul de cristal verde-\nchis pe

care i-l oferea Vic.

64 FRANCES FLORES



– Asta nu-i cafea, murmur` ea. – Nici pe departe! Se nume[te grappa [i garantez c` te

va \nc`lzi mult mai repede decât cafeaua.B`nuindu-i t`ria, Laura lu` o sorbitur` infim`. – Ar trebui s` fie scoas` \n afara legii!Peste câteva secunde, \[i reg`si respira]ia. Vic \[i bù cu

u[urin]` alcoolul insidios, iar Laura ridic` paharul \n

semn de salut. – „Modesta“ ta cas` e o frumuse]e! Cred c` aici ai

locuit cu p`rin]ii tì, nu-i a[a? Vic d`du din cap. – Da, dar pe vremea aceea apartamentul nostru ocupa

doar o parte din camera asta. Acum am preluat tot

nivelul, am d`râmat câ]iva pere]i [i am adus unele\mbun`t`]iri – o saun`, o buc`t`rie din epoca spa]ial`,nimicuri din-astea. M` bucur c`-]i place.

Cu paharul \n mân`, se a[ez` pe podeaua lustruit`, \nfa]a ferestrei.

– Stai jos aici, lâng` mine. Putem privi \mpreun` cum

intr` [i ies navele din golf.Laura \[i strânse sub picioare rochia lung`, a[ezându-se

comod lâng` el. Cu mâna bandajat`, Vic \ncepu s`-[i desfac`nodul cravatei negre de la gât. |n lumina focului care tocmaise \nv`pìase, Laura putu citi \n sfâr[it cuvântul gravat pebr`]ara de aur a ceasului. O emo]ie pe care n-ar fi acceptat

s-o recunoasc` \n veci ca gelozie o \ndemn` s` \ntrebe:

VINUL IUBIRII 65



– Carole Canova locuie[te [i ea aici, cu tine? – Vine uneori \n vizit`.Fu nevoit` s`-i admire diploma]ia. Ce capriciu

dr`cesc o \mpinsese s` pun` o \ntrebare atât de indis-cret`? Dar subiectul nu p`rea s`-l deranjeze deloc. Bachiar, Vic ripost` la rândul lui cu o \ntrebare perso-nal`.

– De când e \ndr`gostit de tine Matt Moyer? – Dinainte de a m` fi m`ritat. E[ti foarte perspicace,

nu-i a[a? – N-a fost greu de observat. Am v`zut cum se uita la

tine. – Ai observat [i c` suntem doar prieteni buni, \n ciuda

faptului c` m` iube[te? – Da... Am v`zut cum nu te uitai tu la el. – Ai tras multe concluzii despre mine, nu-i a[a? Nu

crezi c` e un lucru cam pripit [i periculos? – Nu la fel de pripit sau nejustificat ca unele dintre

concluziile pe care le-ai tras tu despre mine.

Se rezem` \ntr-un bra], aplecându-se spre ea. – Am dreptate, Laura?Laura nu se putu \ndura s` mint`. – Da, e adev`rat. Ieri, aproape c` te uram! – Dar asta a fost ieri... – {i mi-ai promis c` nu vom vorbi despre ziua de ieri.

– Nu vom vorbi.

66 FRANCES FLORES



Vic \ntinse mâna [i-i desf`cu catarama pantofului. Apoi, i-l scoase din picior. Cu dosul degetului, \i urm`riu[or curbura t`lpii.

– Poveste[te-mi despre Frank Spandoni. – A fost un om bun [i un so] minunat... – Putea s`-]i fie tat`. De ce te-ai m`ritat cu el? – Când tat`l meu s-a \mboln`vit, s-a temut s` m` lase

singur`, \mpov`rat` cu responsabilitatea podgoriei.Frank Spandoni era partenerul lui [i cel mai bun pri-eten...

– }i-ai fi putut angaja un manager bun. De ce a trebuits` te m`ri]i cu el?

– Fiinc`... era... Fiindc` asta a fost ultima dorin]` a

tat`lui meu. – |n]eleg.Totu[i, nu p`rea s` fie prea atent la [oaptele ei. |ntre

timp, \i scosese [i cel`lalt pantof, iar palma lui \i masau[or glezna supl`.

Laura r`mase nemi[cat`, savurând mângâierea. Dar,

când gura lui, cu buze fierbin]i [i pline, \ncerc` s` i-ocotropeasc` pe a ei, [opti – cu sinceritate, nu ca o scuz`:

– N-am venit aici ca s` m` culc cu tine... – {tiu...Cuvântul \i sc`pase \ntr-un murmur arz`tor. – Dar toat` seara ai purtat o lupt` f`r` sor]i de izbând`

cu tine \ns`]i...

VINUL IUBIRII 67



O aplec` pe spate pân` când Laura se pomeni imobi-lizat` \ntre podea [i trupul lui dur.

– Cred c` eu am pierdut lupta \n clipa când te-am v`zut...

„|n clipa când te-am v`zut.“ Laura se temuse de aceastare, \ngrozit` la gândul sentimentelor pe care i le puteatrezi. Era prea târziu; niciodat` nu mai trecuse prin ceva

asem`n`tor cu ceea ce i se \ntâmpla acum. Nu \ncerc` s` seelibereze. Dimpotriv`, se \n`l]` spre gura lui, cuprinzându-istrâns umerii cu bra]ele. |n]elegând c` numai un preludiulent, senzual, o putea preg`ti complet, Vic nu se gr`bi.S`rutul lui fu arz`tor, p`trunz`tor, poruncitor, nes`]ios.Corsajul sub]ire al rochiei fu \nl`turat. O c`ldur` incandes-

cent`, n`ucitoare, \i inund` sânii cu piele m`t`soas`. – Te-ai culcat cu so]ul t`u din supunere, ca s`-l

mul]ume[ti? – Da... nu... nu [tiu... – Cu el, n-ai cunoscut niciodat` diferen]a dintre sex [i

pl`cere... nu-i a[a?

– Nu... te rog, o, te rog, nu mai... – Nici cu el, nici cu altcineva? – Vic! – La dracu', zi odat`!Orgoliul lui \i cerea s` m`rturiseasc` pe fa]` acea poft`

teribil`. Dar Vic [tia, iar acest lucru era de ajuns pentru a-l

\mpinge imediat dincolo de orice re]inere.

68 FRANCES FLORES



– Niciodat` n-ai sim]it asta... sau asta... sau asta...!Un foc dulce porni s` se r`spândeasc` \n jos dinspre

buzele ei, imediat ce limba lui \ncepu s`-i guste, s`-i ling`[i s`-i sug` convulsiv vârful mic [i rigid al sfârcului. Apoi,adânciturile trupului \ncepur` s` i se umezeasc`, Laura vibrând [i tremurând toat`, \n spasme scurte, repezi,neputincioas` sub atingerea lui. Delicioasa tortur` prin

care trecea aproape c` o f`cu s` r`spund`, strigând:„Niciodat`, niciodat` n-a fost a[a ca acum, iubitule!“ dar nu putu decât s` geam`.

Atât de brusc \ncât o f`cu s` tresar`, Vic s`ri \n picioare. – Nu aici. |n dormitorul meu. Ame]it`, incapabil` s` se mi[te, Laura \l privi cum \[i

arunca sacoul \n l`turi. Se aplec` [i-[i plimb` \ncetmâinile peste trupul ei, de la sâni pân` la coapse.

– E[ti atât de frumoas`... Acel a[a-numit so] al t`u tre-buie s` fi fost nebun.

O cuprinse iar, strâns, ridicând-o \n genunchi. F`r` vlag`, Laura se rezem` de el.

– |n noaptea asta, morm`i Vic, vreau numai ceea cedore[ti tu, Laura, [i vreau s` fii egoist`. Dar mâine...!

Mâine? De ce gândul la ziua de mâine o str`punse caun junghi de durere? Ceea ce-i f`g`duia pentru mâine \iamplifica fanteziile pân` la un nivel insuportabil...

Ziua de mâine era prea departe. Numai momentele

imediat urm`toare erau reale. |ns` adev`rul continua

VINUL IUBIRII 69



s-o z`d`rasc`. Cu cât se ag`]a mai strâns de Vic, cuatât devenea mai limpede. |n cele din urm` \[i aminti.

– Vreau atât de mult s` m` iube[ti \n noaptea asta! Dar mâine... Nu pot sta cu tine pân` mâine...

– De ce nu? \ntreb` el, cu r`suflarea t`iat` [i gurafebril` explorându-i toate misterele trupului. La naiba, dece nu po]i r`mâne?

Existau atâtea motive credibile, dar Laura [tia c` niciunul dintre ele nu mai conta. F`r` a b`nui ce gre[eal`cumplit` s`vâr[ea, \l alese pe cel mai important.

– Vic, [opti ea, s`rutându-i b`rbia \ncordat`, nu vreau s` plec de lâng` tine, dar mi-am dat cuvântul c` voi \nmâna Premiul Amici de anul `sta. Este un pre-

miu privat, foarte prestigios, continu` ea, [i mi s-acerut s`-mi reprezint familia la prânzul de gal`.Pl`nuiam ca mâine diminea]` s`-mi scriu micul dis-curs.

– Premiul Amici? – Mm-m-m, da...

Plutea, visa [i nu sim]i schimbarea subtil` din strân-soarea bra]elor lui.

– {i ai fost aleas` s`-l prezin]i? – Tradi]ia cere ca \n fiecare an premiul s` fie \nmânat

de un membru al unei familii laureate \n trecut. – {i, desigur, tat`l t`u...

– Da, i s-a decernat premiul acum cinci ani.

70 FRANCES FLORES



Buzele lui continuau s` stea \ngropate \n p`rul eir`v`[it. Laura \ntoarse capul s`-l s`rute, dar nu reu[i decâts`-l ating` pe gât.

– {tii cine va primi premiul anul `sta? – Nu, este strict secret. A, câ[tig`torul [tie, sunt sigur`.

Oricine-ar fi, [i-a petrecut \ntreaga via]a \mbun`t`]ind artaproducerii vinurilor. Trebuie s` fie cineva... ca tat`l meu,

iar el a trebuit s` a[tepte ani [i ani! Dar hai s` nu mai vor-bim despre asta, iubitule. Ce conteaz` pentru noi cinecâ[tig` Premiul Amici? Asta va fi mâine, iar noi avem searade-acum...toat` seara. }i-am spus numai ca s` \n]elegi dece...

– Da, acum \n]eleg o mul]ime de lucruri.

|i d`du drumul, \ncet. Laura se desprinse din bra]elelui, surprins`.

– Ce s-a \ntâmplat? – |ntre noi, vrei s` spui?Chipul lui Vic se \ntunecase mai tare ca oricând, iar

ochii \i erau lipsi]i de orice expresie.

– S-au \ntâmplat prea multe, Laura.Laura n-avea idee cât de puternic` era furia pe care

[i-o st`pânea el. Credea c` o tachina din nou. Sigur c` da!|i explicase proste[te un lucru despre care trebuia s` [tie[i el câte ceva, asta era!

– Am uitat. Vreau s` zic, [tiu c` e[ti str`in de pro-

duc]ia vinicol`, dar sunt sigur` c` ]i-a explicat cineva

VINUL IUBIRII 71



despre Premiul Amici di Vino . Acum chiar am vorbit cao snoab` nesuferit`, nu-i a[a? Iubitule, \mi pare atât derù...

Când Vic vorbi, glasul lui era mai rece decât ghea]a. – Nu te scuza. E[ti o D'Asti, ai uitat? Sunt sigur c` nici

un D'Asti n-a recunoscut vreodat` o gre[eal`, mai ales \nfa]a unui strìn.

Accentuase nepl`cut ultimul cuvânt. Se \ntoarse [iporni spre un gheridon. Lu` o ]igar` dintr-o tabacher` deargint, o aprinse [i trase adânc fumul \n piept, f`r` a privispre Laura.

– |mbrac`-te.|n camer` era aproape \n`bu[itor de cald, dar totu[i

Laura tremura \ngrozitor. |[i lu` rochia, o trase pe ea,netezindu-[i p`rul atât cât putea. Vic continua s` stea\ntors cu spatele. |l ocoli, oprindu-se \n fa]a lui.

– Nu sunt obi[nuit` ca un b`rbat s`-mi \ntoarc`spatele.

Vic privea \n foc, ale c`rui v`pì \i conturau asprimea

tr`s`turilor, fumul ]ig`rii ce se \n`l]a atingând p`rul negruatât de pl`cut sub mângâierea degetelor ei. Laura \ismulse ]igara dintre buze.

– Uit`-te la mine când \]i vorbesc! Spune-mi de ce tepor]i a[a. N-am vrut s` spun nimic jignitor. E adev`rat càm avut vie]i foarte diferite [i... [i s-ar putea s` fiu diferit`

de tine, Vic, dar \ncerc s` te \n]eleg.

72 FRANCES FLORES



– Mda, am spus c` e[ti diferit`, Laura. N-am spus cè[ti mai bun`! replic` el, ridicându-[i sacoul de jos. Teduc acas`.

Laura r`mase la fel de nùcit` ca [i cum i-ar fi tras opalm`. Era r`zbunare, pur [i simplu. Vic cùta un soi der`zbunare. Pentru ce anume? Nu [tia. Cumva, \i atacaseorgoliul masculin, iar el riposta \n cel mai dureros fel \n

care un b`rbat putea lovi o femeie. – S` mergem. – Nu te deranja! Arunc` ]igara \n foc, f`când s` sar` scântei pe podelele

lustruite. Apoi, se repezi s`-[i ia [alul. – Nu te-a[ l`sa s` m` duci acas` nici dac-ar trebui s`

opresc un strìn pe strad` [i s` m` rog de el! Vic ajunse la u[` \nainte ca Laura s` poat` ie[i. – Nu te mai purta ca o pu[toaic` r`zgâiat` [i isteric`.|i lu` mâna de pe clan]`, strivindu-i degetele \n pumn. – Am spus c` te duc acas`... – Nu m` atinge!

Vocea ei era atât de plin` de sil`, \ncât \l descump`niun moment. Laura \[i smulse mâna din strânsoarea lui.

– Singurul lucru pe care-l mai doresc de la tine epl`cerea de a vedea cum te duci dracului!

Vic r`mase singur, doar cu ecoul pa[ilor ei r`sunându-i\n urechi. U[a de la intrare se trânti, zgomotos [i definitiv

ca un blestem.

VINUL IUBIRII 73



Capitolul 4

Rolls-Royce-ul torcea pe str`zi cu gra]ia unei splendide

pisici negre. Giorgio nu sc`pa pietonii din ochi, astfel\ncât nu auzea nimic din conversa]ia de pe bancheta dinspate – o conversa]ie cum nu se putea mai interesant`!

– Toat` diminea]a te-ai purtat ca o fantom` [i ar`]i deparc-ai fi [i speriat` de fantome. Pentru numele luiDumnezeu, scumpete, ce s-a-ntâmplat asear`?

Laura ar fi dat orice ca Lucy s` tac` din gur`.

– }i-am spus de nu [tiu câte ori c` asear` nu s-a \ntâm-plat nimic.

Numai de-ar fi [tiut prietena ei ce ironie amar` ascun-dea acest r`spuns!

– Nu m` lua cu cioace, Laura. Toat` noaptea te-amauzit plângând [i tânguindu-te.

– Nu fi ridicol`. N-ai auzit decât vântul.



– Unde te-a dus Vic? – |n North Beach, la un mic restaurant al unui v`r de-al

lui. – {i de ce-ai venit acas` cu taxiul? }i-ai luat t`lp`[i]a

fiindc` nu era un local destul de elegant pentru tine? – Ce prostii spui! Dac` vrei s` [tii, restaurantul era

excelent. Am luat un taxi... fiindc` i s-a stricat ma[ina.

– {i vrei s` te cred? |l cunosc pe Vic, \n veci n-ar l`sa els` se strice ceva \n torpila aia italieneasc` pe care o con-duce.

– ~sta-i adev`rul. Of, Lucy, mai las`-m` [i tu \n pace!{tia c`, dac` nu-i \nceta cât de curând durerea de cap,

avea s` urle.

De zece ori, \n primele ore ale dimine]ii, fusese cât pece s` ia telefonul pentru a suna la comitetul Amici di Vino ca s` anun]e c` era bolnav` [i nu putea veni la recep]ie.Dar cel care o salvase era Giorgio. Calm [i politicos, \iadusese pe teras` cafeaua fierbinte [i sucul de portocale.Singur`, bându-[i cafeaua [i privind str`lucirea soareluipe arm`turile podului, Laura jurase s` nu-i dea lui Vic

Remo satisfac]ia de a-i fi stricat ziua. |n cele din urm`,reu[ise s` \ncropeasc` un mic discurs pentru prânzul fes-tiv. Slav` Domnului c` Lucy \nc` mai sfor`ia, dup` cepriveghease toat` noaptea, iar Tina ap`ruse doar pentruo secund`, b`use un pahar de suc [i o tulise lacump`r`turi. Comentariul surorii ei despre seara trecut`

fusese scurt [i la obiect:

VINUL IUBIRII 75



– Nu te condamn s` ai [ters-o de la oper` cu Vic Remo,surioar`! Sper c` te-ai distrat bine. Unul ca el nici nuexist`!

|n drum spre recep]ie, Lucy continua s-o piseze cu cele\ntâmplate \n seara trecut`.

– De ce nu mi-ai spus c`-l cuno[teai pe Vic? – Nu-l cuno[team. Abia alalt`ieri l-am \ntâlnit prima

oar`, când a venit la cram` cu ni[te treburi.Lucy se [i repezi: – Ce treburi? – Nimic important. Nici m`car nu mai ]in minte. Lucy,

te rog!Nu mai suporta. Ziua avea s` fie o catastrof`; o

sim]ea \n golul din stomac. Hot`rârea de diminea]`o p`r`sea cu repeziciune [i sim]ea c` o lua cugre]uri.

Tres`ri mai-mai s` cad` de pe banchet`, când Lucy \ilu` mâna, b`tând-o c`lduros pe dosul palmei. Era clar c`se hot`râse s` schimbe tactica.

– Nu conteaz` dac` ai dormit sau n-ai dormit azi-

noapte, oricum \n diminea]a asta ar`]i minunat.Cu excep]ia expresiei chinuite din ochii ei, desi-

gur, dar Lucy avu atâta minte \ncât s` n-o maimen]ioneze.

– |]i mul]umesc.|n sfâr[it, Laura \ntoarse capul spre ea, cu un zâmbet

vag.

76 FRANCES FLORES



– Rochia asta nu-i prea adolescentin`?Grija exagerat` pe care o acordase piept`n`turii [i

machiajului o ajutase s`-[i mai recapete calmul. Totu[i,nu \n]elegea de ce alesese o rochie alb` atât de nepre-ten]ioas`.

– Noo...! E perfect`. Uite, scumpete, aproape amajuns. Sigur nu vrei ca Giorgio s` te duc` \napoi acas`?

Poate nu ]i-ar strica s` tragi un pui de somn. – Nu, mul]umesc, am s` m` descurc. {i, Lucy, mur-

mur` ea, e[ti o prieten` minunat`, iart`-m` c` toat`diminea]a m-am r`stit la tine.

– Las`, nu-i nici o scofal`! Altfel, pentru ce exist` pri-etenii?

Pe fa]a ei cam din topor se ivi o expresie m`moas`, \ntimp ce o strângea cu putere pe Laura de mân`. – Un singur lucru am s`-]i mai spun, [i pe urm` \mi ]in

gura \n leg`tur` cu tine [i Vic. Ei, hai, nu-ncepe iar cufigurile! Nu m-am n`scut ieri-alalt`ieri, s` [tii. Vreau s`-]ispun c`, spre deosebire de ceea ce cred despre mine citi-torii – [i recunosc c` le-am ar`tat multe rufe murdare ale

\nalte societ`]i din ora[ul sta – sub l`pt`ria asta a mea câttoate zilele bate o inim` adev`rat`. Prin urmare, oricete-ar nec`ji atât de r`u, sunt gata s` te-ascult. }i-a intratbine-n cap?

– Da, draga mea Lucy. Mi-a intrat \n cap cât se poate debine, [i-]i mul]umesc.

– Bun. Hai, s` mergem.

VINUL IUBIRII 77



Lucy avu nevoie de ajutorul lui Giorgio pentru a cobor\ din limuzin`, dar imediat ce ajunse pe trotuar \[i reg`sist`pânirea de sine.

– Laura, vreau s`-]i v`d frumuse]ea asta de fa]` zâm-bind cu gura pân` la urechi, iar picioarele astea superbes` se fâ]âie cât mai vizibil.

|[i \nfoie [i scutur` toate penele turcoaz care-i gar-

niseau f`ptura bondoac`, pân` se asigur` c` ar`ta impeca-bil.

– {i-acum, vino! Suntem o pereche supreb`, nu? Hais`-i bucur`m pe babalâcii `[tia cu niscaiva infarcturi!

Bra] la bra], Laura [i Lucy ocolir` râzând l`cule]ulunde ]inea sfat un grup de lebede albe, pe fundalul

pitoresc al Palatului Artelor Frumoase, cu arcadele [icupolele sale renascentiste. Laura se opri un moment s`admire priveli[tea, când un glas insistent o smulse din visare.

– Lauretta! Domni[oar` Kaye!Unul dintre „babalâcii“ comisiei Amici di Vino urca

panta cu pas vioi, desf`când bra]ele \n semn de salut. La

peste optzeci de ani, era un expert de renume mondial \n vinuri, milionar [i pre[edinte onorific al comisiei – un om\ncânt`tor, pe care Laura \l cuno[tea de-o via]`.

– |mi pare r`u c` am \ntârziat pu]in, Signor Angelotti,spuse Laura, \mbr`]i[ându-l pe b`trân. Ce mai face]i?

– Mai bine ca oricând! Lauretta, draga mea copil`, unul

dintre noii no[tri membri moare s` te cunoasc`.

78 FRANCES FLORES



Se \ntoarse, f`cându-i semn unui om care venea spre ei. – |mi permi]i s` te prezint lui Ricardo Canova?

Domni[oar` Kaye, ce-a]i zice s` v` escortez la locul rezer- vat pentru dumneavoastr`...? se oferi el [i plec` \n trapm`runt cu Lucy ag`]at` strâns de bra], anun]ând, pestefiravu-i um`r, c` prânzul era gata s` \nceap`.

Dac` n-ar fi fost iritat` la auzul numelui de Ricardo

Canova, Laura s-ar fi distrat cu spectacolul oferit deLucy [i Signor Angelotti \mpreun`. |ndep`rtându-se cupa[i poticni]i, Lucy tot \ncerca s` se uite \napoi spreLaura.

Când \n sfâr[it \ntoarse capul, Laura v`zu cei mai reciochi cenu[ii pe care-i \ntâlnise vreodat`, iar \n minte i se

ivir` imediat diamantele de la gâtul trufa[ al lui CaroleCanova. Va s` zic`, acesta era [eful lui Vic. Omul care voias`-i fure p`mântul [i, probabil, tr`gea sforileopera]iunilor necurate ale lui Vic. Sim]i c`-i reveneauame]elile.

– Voiam s` v` cunosc, domni[oar` D'Asti, ca s` v` spuncât de mult l-am admirat pe tat`l dumneavoastr`.

– Pe tat`l meu? L-a]i cunoscut?Nu se a[teptase s`-i vorbeasc` despre tat`l ei. Canova

alesese genial subiectul; era nevoit` s`-i admire tupeul. – L-am \ntâlnit de câteva ori, dar m` refeream la repu-

ta]ia lui.Ricardo Canova era un om zvelt, nu prea \nalt,

\mbr`cat extrem de meticulos. P`rul lui argintiu punea

VINUL IUBIRII 79



tu[a final` pe o \nf`]i[are care s-ar fi putut numi agreabil`,cu excep]ia r`celii din ochii aceia cenu[ii, care \i trimiteaLaurei fiori pe [ira spin`rii. |[i putea imagina clar cât deu[or ar fi putut Canova s` domine pe cineva cu privirealui de ghea]`, a[a c` avu inspira]ia s` nu se abat` de laadev`r.

– Tat`l meu [i-a câ[tigat reputa]ia frângându-[i spatele

\n vie, ca s` produc` cele mai alese vinuri din California.Inten]ionez s`-i duc mai departe aceast` reputa]ie [i voicontinua s` produc cele mai bune vinuri, \nc` mul]i anide-acum \ncolo.

To]i ceilal]i invita]i se a[ezaser` la mas`. RicardoCanova \i oferi bra]ul.

– O misiune admirabil`, de[i cam deplasat` pentru ofemeie.Laura fu nevoit` s`-i accepte bra]ul, \nghi]indu-[i repli-

ca t`ioas` care-i venise pe buze. Printre mesele decoratecu trandafiri albi, prânzul decern`rii Premiului Amici di Vino \ncepea \ntr-o ordine des`vâr[it`. Laura mergea pelâng` Canova, dezgustat` de atingerea mâinii lui. Era la fel

de rece ca ochii. – Pân` acum câteva zile, murmur` ea, atât de \ncet

\ncât s` n-o aud` [i al]ii, v` cuno[team numele numai \nleg`tur` cu b`ncile.

Privea drept \nainte, r`spunzând la zâmbetele [i salu-turile oamenilor care reprezentau sufletul industriei

vinurilor. Majoritatea \i erau prieteni.

80 FRANCES FLORES



– Cum a]i devenit membru al acestei onorate societ`]i vinicole? {i aceast` calitate a]i cump`rat-o, domnuleCanova?

Canova nu-i r`spunse, dar o privi brusc, cu o nou`expresie de respect.

– Permite]i-mi s` v` conduc la masa dumneavoastr`.Sunt sigur c` ave]i locul foarte aproape de masa prin-

cipal`. La urma urmei, \n care alt loc ar putea sta oD'Asti?

Laura \i mai suport` prezen]a pân` ajunse lâng` masaprelung` a prezidiului, unde \l expedie scurt:

– La revedere, domnule Canova.{i se aplec` s-o aud` pe Lucy, care o \ntreba ceva de la

masa al`turat`. – De ce voia s` te cunoasc` b`trânul Canova? N-aveanici o leg`tur` cu afacerea asta despre care ]i-a vorbit Vic,nu?

– {[[t. Pentru numele lui Dumnezeu, Lucy, vorbe[temai \ncet!

– Bine, bine, da' s` [tii c` tipul `sta are ceva care-mi d`

fiori! – Exact la fel simt [i eu.Dup` ce se r`suci din nou spre masa ei, Laura \ncerc`

s` converseze firesc cu vecinii [i s` ciuguleasc` dinmânc`rurile epicureice care se tot perindau prin fa]a ei peparcursul festinului. Nu mai avea gre]uri [i ame]eli. Acum

se sim]ea mult mai r`u – complet amor]it`. La un

VINUL IUBIRII 81



moment dat, spre sfâr[itul chinuitorului prânz, \[i d`duseama c` \n dup`-amiaza aceea n-avea nici o [ans` s`poat` vorbi \n public. |l rug` pe Signor Angelotti s`g`seasc` pe altcineva \n locul ei.

– |mi pare r`u, dar nu m` simt prea bine. Nu e underanj prea mare...?

– |n nici un caz, copila mea, r`spunse b`trânul,

b`tându-o pe dosul mâinii cu compasiune. Veiputea m`car s` \nmânezi premiul laureatului deanul `sta?

– Da, asta pot s-o fac. – M` bucur atât de mult! |mi voi prelungi pu]in pre-

ambulul, asta am s` fac. Probabil c` to]i vor adormi, glumi

el, dar sunt sigur c` se vor trezi când am s` anun] cine acâ[tigat premiul! Da, da, comisia asta mai are câteva tru-curi noi \n mânec`!

{i Signor Angelotti se \ndep`rt`, chicotind cu gândul lasurpriza pe care o preg`tea. Laura lu` paharul [i b`u prima\nghi]itur` de vin din ziua aceea. Sim]indu-se dintr-o dat`mai bine, mai sorbi pu]in. Ce remarc` ciudat` f`cuse

b`trânul! Meditând la cuvintele lui misterioase, \ncepu s`se \ntrebe cine era câ[tig`torul din acel an. Oricum, aveas` afle curând.

Mesele fuseser` degajate [i tocmai se servea cafeaua,din ni[te fermec`toare urne antice de argint, când Signor Angelotti \[i ocup` locul \n capul mesei. Cuvântarea lui

\ncepu cu comentariile obi[nuite despre \ndelungata [i

82 FRANCES FLORES



onorabila istorie a Premiilor Amici di Vino . Laura ascultacam distrat` [i abia când ridic` la buze a doua cea[c` decafea \l auzi spunând un lucru care-i atrase cu adev`rataten]ia.

– ...Tradi]ia este o calitate minunat`, dar industria vinurilor, la fel ca toate celelalte industrii ale zilelor noastre, trebuie s` g`seasc` oameni care privesc \n

viitor, care folosesc ingenios tehnologia modern` pen-tru progresul industriei [i al produselor. Ast`zi onor`mun asemenea om, de[i este recent \nscris \n rândurilenoastre...

Nu! Era imposibil. Canova n-avea cum s` fi mituitcomisia. Premiul Amici nu se putea cump`ra nici cu to]i

banii din lume.Dar, cu cât \l asculta mai mult pe Signor Angelottil`udând tehnologia modern` [i viitoare [i practicilecomerciale dinamice, cu atât Laura devenea tot mai convins` c` Ricardo Canova realizase imposibilul.

– ...Pentru c` el a avut inventivitatea [i spiritul vizionar de a prevedea o nou` pia]` care \nc` nu a fost explorat`

niciodat`, vinurile noastre californiene sunt acum l`udatede cunosc`torii europeni...

„Pentru c` a avut tupeul [i banii necesari ca s`-i alungepe micii cultivatori de pe p`mânturile lor!“ fu cât pe ce s`strige Laura.

Cafeaua din cea[ca ei \ncepu s` danseze – \i tremura

mâna. Se gr`bi s` pun` cea[ca la loc pe farfurioar`.

VINUL IUBIRII 83



– ...Comisia a hot`rât s` rup` leg`turile cu trecutul[i s` recunoasc` public o personalitate care va ficredincioas` vechilor noastre tradi]ii, dar va [ideschide drumul spre posibilit`]i tot mai mari pentrupodgorenii Californiei. Cu inima plin` de bucurie, oinvit pe domni[oara Lauretta D'Asti s` \nmânezePremiul Amici di Vino din acest an, \n memoria ilus-

trului ei tat`... A, nu, n-avea s-o fac`! Atunci, pe loc, Laura se hot`r\ ca

nici moart` s` nu-i ofere lui Canova premiul cu propriileei mâini. Trebuia s` g`seasc` pe altcineva!

– ...unui tân`r cum nu se poate mai vrednic, domnul Vic Remo!

Cineva o scutura de um`r. Numai Lucy putea s`fie. – Pentru numele lui Dumnezeu, ce se-ntâmpl` cu tine,

Laura? Ridic`-te! Toat` lumea te a[teapt`!Cum, necum, reu[i s` se ridice \n picioare. Câ]iva pa[i,

[i ajunse la masa prezidiului. Avu chiar putere s`-iadreseze un u[or zâmbet lui Signor Angelotti, \n timp ce

lua \n primire premiul din mâinile lui. Când se \ntoarsespre mul]ime, fu cu atât mai [ocat` s` vad` c` to]i aplau-dau, \n culmea fericirii! Cel mai larg zâmbet radia de pesingurul chip unde nu s-ar fi a[teptat niciodat` s` vad`entuziasmul, cel al lui Ricardo Canova.

Probabil c` Vic st`tea lâng` ea de o bun` bucat` de

vreme, c`ci \l auzi pe Signor Angelotti amintindu-i:

84 FRANCES FLORES



– Lauretta, draga mea, a[tept`m. – Domnule Remo... v` \nmânez Premiul Amici !Mâinile lui bronzate se \ntinser` s` primeasc` frumosul

pergament, iar Laura v`zu c` bandajul disp`ruse, de[iurmele col]ilor Bellei erau \nc` foarte vizibile.

– Din partea mea, [i \n... \n... memoria tat`lui meu...doresc, vreau s` spun, adic`, v` prezint felicit`rile

mele... – V` mul]umesc, domni[oar` D'Asti.Glasul lui era sc`zut dar intens, cu o surprinz`toare

tonalitate de emo]ie sincer`. – |mi face o cinste deosebit` s` primesc acest premiu

de la dumneavoastr`.

Fa]a Laurei se ridic` spre el, a[teptându-se s` vad` unzâmbet sarcastic. Degeaba, \ns`. Vic ar`ta sincer – [inespus de atr`g`tor!

O smulse din buim`ceal` mul]imea care \ncepu s`se adune \n jurul mesei. Nu mai suporta, trebuia s`ias`. G`si u[a [i nu se opri decât pe malul lacului.Lebedele, nemul]umite de deranj, stropir` revoltate cu

aripile. – Laura! – Nu vreau s` te v`d!Stând pe mal, Laura f`cu un efort s` nu-[i ia ochii de la

lebede. – De ce?

– Dup` cele de-asear`!

VINUL IUBIRII 85



– {tiu, Laura. Nu-]i cer s` m` ier]i, dar sper numai... – Pu]in \mi pas` ce speri, sau vrei, sau faci. Numai s`

te v`d umflându-te \n pene n-am chef! – Nu m` umflu \n pene, Laura, ]i-o jur. Uit`-te la mine. – Nu. – |n regul`. Dar atunci m`car ascult`-m`. Vic trase adânc aer \n piept.

– Acum o lun`, când mi s-a spus c` primisem premiul,am fost cu adev`rat surprins. Dup` ce a trecut [ocul, \ns`,mi-am dat seama c` nu era o idee chiar atât de absurd`. Am muncit din greu la \mbun`t`]iea industriei...

Aceste cuvinte o f`cur` s` se r`suceasc` \n loc, \ncor-dat` ca un arc.

– Din câte [tiu eu, n-ai f`cut nimic! Vic o apuc` de umeri, zgâl]âind-o cu putere. – {tii ceva? Am \nceput s` m` cam satur de dispre]ul

t`u!|n sfâr[it, furia \i explodase. – Asear`, când \i tot d`deai \nainte c` numai un om

care a n`du[it \n vie, ca scumpul t`u tat`, merit` s` câ[tige

premiul, mi-a venit s`... – }i-a venit s` ce?O strângea cumplit de dureros, dar Laura nici nu se

clintea.Dintr-o dat`, Vic \[i d`du seama cât de adânc i se

\nfipseser` degetele \n carnea ei [i-i d`du drumul,

aproape f`când-o s`-[i piard` echilibrul.

86 FRANCES FLORES



– Ai tu un talent deosebit s` m` atingi unde m` doare,este? murmur` el, f`când un pas \napoi, pentru a nu maifi tentat s-o \n[face din nou. Ia spune-mi, ce anume te\nfurie atât de mult la mine?

– E[ti un \ncrezut, domnule Remo! – Iar dumneata e[ti o ipocrit`, domni[oar` D'Asti!

replic` el.

O privi lung, retezându-i orice proteste, cu o expresieaflat` mai presus de arogan]`.

– }i-am pus \n fa]` o problem` a dracului de compli-cat`, de când ne-am cunoscut, nu-i a[a?

– Ce problem`? Habar n-am la ce te referi. – Ba cred c` [tii foarte bine la ce m` refer. |n timp ce

m` prive[ti de sus, de la \n`l]imea nasului t`u aristocratic,te [i miloge[ti de mine s` te-nha] [i s` te r`storn frumu[el\n pat [i-acolo s`...

Laura lovi din r`sputeri, dar f`r` s` se uite unde d`dea. Vic \i prins mâna din zbor, cu mult timp \nainte de a-iatinge obrazul, [i o strânse necru]`tor, strivindu-idegetele. Nici unul dintre ei nu auzi ]ip`tul lui Lucy:

– Vic, termin`!Lucy zbier` \nc` o dat`, \nainte ca Vic s` elibereze

mâna Laurei. – }i-ai ie[it din min]i de tot? [uier` Lucy, cu o

privire criminal` \n ochi; apoi se \ntoarse imediat spreLaura, care nu scosese nici un sunet. Te-a lovit, scum-

pete?

VINUL IUBIRII 87



|ncet, Laura cl`tin` din cap. Ro[ea]a adus` \n obrajii eide cuvintele lui Vic se r`spândea acum \n jos, când v`zuc` la scen` asistase, printre mul]i al]ii, [i Ricardo Canova.

– N-am nimic. Dar, te rog, Lucy, hai s` plec`m de-aici!Se desprinse din strânsoarea lui Lucy [i o lu` la fug`

spre strad`. Slav` Domnului c` Giorgio parcase ma[inachiar \n fa]a por]ii! |n timp ce Lucy se zbuciuma gâfâind s-o

ajung` din urm`, nu \nainte de a-l mai fi blagoslovit pe Viccu câteva cuvinte alese, Giorgio porni motorul, iar pestecâteva momente Rolls-Royce-ul demar`, disp`rând.

Gâgâind ostil, lebedele iritate \i d`deau târcoale lui Vic,care st`tea rigid. Speriate la auzul unui pas mai ap`satapropiindu-se, se \mpr`[tiar`.

– N-am apucat s` te felicit, Vic. Sunt foarte mândru detine, b`iatul meu! Vic privi o secund` spre mâna \ntins`, apoi \n sfâr[it o strânse. – |]i mul]umesc, dar meri]i premiul la fel de mult ca mine.|n ochii lui Canova se z`ri o lucire cald`, dar nu mai

mult de-o clip`. – Prostii! Eu n-am avut decât atâta minte s` recunosc

un adev`rat talent, nimic mai mult. Am [tiut eu c`renteaz` s` investesc \n tine!

|l privi lung pe Vic, \ncercând s`-[i aminteasc` detân`rul s`rac [i b`t`ios pe care-l cunoscuse cândva. Da,\ntr-adev`r! To]i acei bani [i eforturi se cheltuiser` cu cap. Vic Remo nu-i \n[elase deloc a[tept`rile. Totu[i, se mai

cereau clarificate câteva am`nunte.

88 FRANCES FLORES



– A[ vrea ca [i contractul D'Asti s` fie semnat [i predatcât mai curând posibil.

{i, dac`-l cuno[tea bine pe Vic, [tia c` o mic`amenin]are n-ar fi f`cut decât s`-l stimuleze.

– Din moment ce \ntre tine [i Laura D'Asti par s` existeanumite animozit`]i, te scutesc de \ns`rcinarea asta.

– Nu!

Vic avea multe motive pentru a nu se recunoa[te\nfrânt \n afacerea D'Asti.

– Am \nceput negocierile [i le voi duce pân` la cap`t.Dar, fir-ar s` fie! De ce nu mi-ai spus adev`rul despreLaura? M-am dus la Sonoma a[teptându-m` s` g`sesc ohoa[c` neputincioas`, [i când colo am g`sit o frumuse]e...

vreau s` zic, e tân`r`, [i a[a mai departe... – Tu aveai datoria s` afli informa]ia asta, nu eu, mur-mur` Canova.

Vic nu-i spusese decât strictul necesar \n leg`tur` cuafacerea. Era posibil ca, \n Laura D'Asti, s`-[i fi g`sit \nsfâr[it un adversar pe m`sur`? Era frumoas`, dar avea [i voin]`. Uneori, sexul [i afacerile se combinau cu rezultate

excelente, dar dragostea [i afacerile nu f`ceau niciodat`cas` bun`. Totu[i, Vic mai merita o [ans`.

– Atunci, procedeaz` cum vrei, dar am nevoie de con-tract \n [aptezeci [i dou` de ore. {i-acum, s` l`s`m asta [is` vorbim despre altceva.

|ntrucât nu [tia cum s` abordeze subiectul, se hot`r\

s`-l atace direct.

VINUL IUBIRII 89



– Carole a plâns toat` noaptea de i-au ie[it ochii dincap. Ce s-a \ntâmplat \ntre voi?

– Nu te prive[te. Vic sim]ea c` era din nou pe punctul s` explodeze. Nu

voia s` vorbeasc` despre Carole, mai ales cu iubitorul ei tat . – Carole e major` [i vaccinat`, [i mai are [i-un [ir

\ntreg de fo[ti so]i dup` ea. Eu \n locul t`u nu mi-a[ bate

capul. |[i poate purta singur` de grij`. – E fiica mea [i o iubesc.Expresia din ochii cei reci nu se schimb`. – Crede c` e \ndr`gostit` de tine. – Atunci face o mare gre[eal`, pentru c` nu i-am

promis nimic. – Ea nu a[a vede lucrurile. – Dac` nu le vede a[a, se minte singur` [i te mai minte

[i pe tine. Ascult`, Canova, ]i-am spus c` nu vreau s` dis-cut despre povestea asta, se r`sti el, \ntorcându-se s`plece.

Canova \l apuc` de bra]. – Vreau s` fie fericit`.

– Atunci, nu te mai amesteca \n via]a ei, replic` Vic, smul-gându-se din mâna lui. Iar cât despre mine, nu e nevoie s`[tii altceva decât c` am s`-]i ob]in proprietatea D'Asti.

90 FRANCES FLORES



Bella, pe care Laura o ignorase toat` diminea]a, seridic` \n picioare [i veni s` adulmece mâna Tinei, dornic`de afec]iune. |n timp ce sc`rpina absent` \ntre urechic`]eaua trist`, Tina continu` s` urm`reasc` mi[c`rileLaurei. Era o diminea]` cald`, iar ziua se anun]a canicu-lar`. Tina purta un sutien [i un slip bikini, iar Laura aveape ea cea mai scurt` c`ma[` de noapte cu putin]`, care i

se lipea de sânii [i [oldurile transpirate.|n ajun, \ntorcându-se de la cump`r`turi \n casa pe care

se a[teptase s-o g`seasc` goal`, Tina d`duse \n schimbpeste Lucy, care p`rea atins` de un acces de constipa]ie, [ipeste Laura, care era verde de-a binelea [i insista s` pleceimediat acas`. Tina abia reu[ise s` prind` un moment sin-

gur` cu Lucy [i nu reu[ise s` scoat` de la ea decât atât: – Vic Remo `sta! S` nu care cumva s` pun laba pe el,c`-l omor!

Iar`[i Vic Remo. De[i proastele dispozi]ii ale Laurei\ncepuser` \nainte ca acest domn Remo s` fi ap`rut \n via]a ei, Tina era sigur` c` seduc`torul b`rbat fusese cata-lizatorul actualei st`ri vecine cu le[inul a surorii ei.

|ncerc` s` mai smulg` câteva informa]ii de la Laura, câtputea de diplomatic.

– Ar fi fost excelent s` mai st`m câteva zile \n ora[, nucrezi? Dac` nu te \mboln`veai, vreau s` zic...

Laura mai \mp`turi câteva haine [i le puse \n sertarulde sus al scrinului. R`mânând cu spatele spre Tina, d`du

din cap, apoi murmur`:

92 FRANCES FLORES



– }i-am promis c` te duc la mas` \n ora[. |mi pare r`uc` n-am apucat.

– A, nu face nimic, se gr`bi Tina s-o asigure, \ntrebân-du-se cum s` aduc` vorba despre Vic Remo. \ncerc`m noialt` dat`, curând. Nu mi-ai spus prea multe despreprânzul festiv. Ai \ntâlnit ceva lume interesant`?

– Da, sigur c` da. M-am bucurat s`-i rev`d pe atâ]ia din-

tre prietenii tatei.Tina nu asta voia s` aud`. – M` rog, vreo... mutr` nou`? – De ce m` \ntrebi? se interes` Laura, privindu-[i pru-

dent` sora. – M` \ntrebam dac` a fost acolo [i Vic Remo. Ieri, mi s-a

p`rut c` Lucy a pomenit ceva de el.Nu degeaba se spunea despre Tina c` era obraznic`! – Da, a fost acolo.Tonul repezit [i categoric al Laurei \i frânse surorii ei

inima. Nedorind s-o mai fac` s` sufere, \ntreb` \nschimb:

– Ei, nu-mi spui [i mie cine a câ[tigat Premiul Amici ?

Laura trase adânc aer \n piept. Putea \ncerca s`continue cu acea [arad` \n cel mai firesc mod posibil, sauputea s` cedeze, l`sându-se prad` isteriei pe care [i-o\nfruntase toat` diminea]a. Dar, privind mai atent` fa]aluminoas` a Tinei, \n]elese dintr-o dat` c` avea [i o a treia variant` – \i putea spune adev`rul despre Vic Remo,

Ricardo Canova [i Vin`ria D'Asti. |n fond, de ce nu? Tina

VINUL IUBIRII 93



era o D'Asti, iar podgoria era [i mo[tenirea ei. Laura seopri din despachetat [i, cu un adânc oftat de u[urare, sea[ez` pe pat, \n fa]a surorii ei.

– Vic Remo a câ[tigat Premiul Amici ... – Dar e imposibil! strig` Tina, surprins`. Ce leg`tur`

are el cu vinurile? Apucând cu afec]iune mâinile Tinei, Laura \ncepu s`-i

explice planul lui Canova de a achizi]iona podgorii deprima calitate din Sonoma, f`r` s` ocoleasc` nici motivelemercenare ale implic`rii lui Vic \n intrigile lui.

– Podgoria noastr` are probleme, dificult`]i financiare. A, asta nu-i o noutate [i nici nu vreau s`-]i faci griji. Cânds-a \mboln`vit tata... ei bine, atunci au \nceput

problemele. – De-asta te-ai m`ritat cu Frank Spandoni? \ntreb`Tina, strângând-o de mân`, dornic` s`-[i \n]eleag` maibine sora [i problemele ei.

– Da, tata a considerat c` Frank putea scoate vin`ria dela strâmtoare, dar n-a reu[it. Oricum, murmur` Laura, amurit \nainte de a fi avut posibilitatea s` \ncerce ceva.

– Laura, ]i-e dor de el? – De Frank? Ce prostii m` \ntrebi! Sigur c` mi-e dor de

el. – Vreau s` zic, ]i-e dor de el ca so]?Laura se sim]i zguduit`, nu fiindc` s-ar fi temut s`

r`spund` la \ntrebarea Tinei, ci pentru c` sora ei avusese

intui]ia de a i-o pune. Dintr-o dat`, \[i d`du seama c`,

94 FRANCES FLORES



probabil, Tina ghicise adev`rata natur` a conflictului din-tre ea [i Vic Remo. |[i \ng`dui s` zâmbeasc`. Va s` zic`,aceasta era surioara mai mic` pe care o protejase ea.

– La drept vorbind, Tina...Se \ntrerupse, când ochii Tinei se \ngustar` prevenitor.

Fata s`ri ml`dios de pe pat, repezindu-se la u[`. Odeschise larg, pentru a ie[i \n holul mare care str`b`tea

casa pe toat` lungimea. Peste un moment, reveni \ncamer`, furioas`, trântind u[a.

– Ce-a fost?Totul se \ntâmplase atât de repede, \ncât Laura nici nu

apucase s` se ridice de pe pat. – Ascult`, Laura, murmur` Tina, cu glas sc`zut. Am s`-]i

dau un sfat. Am câteva idei pentru a o lua pe scurt`turi,economisind bani [i eventual salvând vin`ria, dar primullucru pe care trebuie s`-l faci e s-o dai afar` pe cotoroan]aasta egoist` [i iscoditoare!

– Pe Donna Evangelina? – Da' pe cine?Tina s`ri la loc pe pat, urmat` de Bella, c`reia \ncepea

s`-i plac` toat` agita]ia. – Am apucat s`-i z`resc oroarea aia de rochie neagr`

tulind-o \n camera ei. {i nu-i prima dat` când am sur-prins-o tr`gând cu urechea! Of, surioar` drag`, de cen-o trimi]i tu pe f`]arnica asta cuvioas` \napoi \n Italia,unde-i e locul? Te por]i cu ea de parc-ar fi o regin`, [i

totu[i nu te poate suferi!

VINUL IUBIRII 95



– Nu pot s-o dau afar` din casa mea, r`spunse Laura,sim]ind un junghi de vinov`]ie. E mama lui Frank [i, atâtatimp cât tr`ie[te, voi r`spunde de ea [i am s-o tratez curespect.

|[i \mblânzi predica, \mbr`]i[ând-o pe Tina. – Oricum, \]i mul]umesc pentru sfat. {i-acum, ce-ar fi

s`-mi dezv`lui câteva dintre ideile alea bune ale tale de a

salva vin`ria? – Mi-a[ putea amâna absolvirea cu \nc` un an. |ntre

timp, mi-a[ g`si o slujb` [i ]i-a[ mai da [i ]ie o mân` deajutor.

– |n nici un caz!Bella, c`reia \i era interzis s` se zbenguiasc` pe mobil`,

s`ri de pe pat cu un l`trat sonor, la auzul vocii ascu]ite aLaurei. – Trebuie s` termini colegiul, iar atunci m` vei putea

ajuta mult mai mult, nu \n]elegi? – Cred c` ai dreptate. Dar de ce nu l-a[ putea ajuta pe

Matt \nc` de-acum? Va avea nevoie de un asistent, ime-diat ce \ncepe vinul s` se \nvecheasc`, iar asta cost`

\ntotdeauna foarte scump. Pot face [i eu acela[i lucru!{tii doar c` sunt \n curs de a deveni un oenolog foartebun.

Laura st`tu câteva momente pe gânduri. – Ei, acum ai venit \ntr-adev`r cu o idee foarte bun`!

Numai c` nu vreau ca munca asta s`-]i perturbe

studiile.

96 FRANCES FLORES



– Nici o grij`, n-o s` mi le perturbe. Ba chiar, probabilc` la universitate va face o impresie extraordinar de bun`.Da, e excelent! Am s` te-ajut [i pe tine, [i vin`ria, [i voilucra cu Matt!

Privind-o pe Tina cum se lumina la gândul de a lucra cuMatt Moyer, Laura se hot`r\ s` rezolve o dat` pentru tot-deauna singurul punct dureros care exista \ntre ele. Nici una

nu-l men]ionase vreodat`, dar [tiau despre ce era vorba. – Tina, vreau s`-]i spun un lucru foarte important.Din nou avu senza]ia stranie c` fata [tia precis ce

anume se preg`tea s`-i spun`. – Matt [i cu mine n-am fost niciodat` mai mult decât

prieteni.

– Matt te-a iubit dintotdeauna, Laura. – Nu-i adev`rat, r`spunse ea, \ndep`rtând p`rul Tineidin jurul fe]ei. Când o s` g`seasc` o fat` care-l va iubi cuadev`rat, va [ti s-o recunoasc`... O fat` ca tine.

– Laura, eu am crezut tot timpul c`...|n acel moment, sun` telefonul, iar Laura se nelini[ti

din nou.

– Nu vreau s` vorbesc cu nimeni.Tina r`spunse, dar Laura auzi clar vocea strident` a lui

Lucy Kaye cerând s-o cheme la telefon. Ezit`, dar \n cele dinurm` lu` receptorul din mâna Tinei. La urma urmei, \i dato-ra prietenei sale o explica]ie pentru comportamentul ei bizar.

– Bun`, Lucy. Ai ajuns \napoi la Sonoma \n diminea]a

asta...?

VINUL IUBIRII 97



* * *

|n timp ce conducea ma[ina spre pia]a ora[ului,Laura se bucura c` acceptase invita]ia lui Lucy la mas`,\n celebra Cas` Vallejo. Era localul favorit din Sonoma

pentru relaxare, conversa]ii [i mânc`ruri alese. Ocoli\ncet cele patru laturi ale scuarului, pân` g`si un loc deparcare.

Era o zi \nsorit` [i uscat`. Traversând strada, Lauraporni prin scuarul familiar, cu peluzele, fântânile [i pla-tanii s`i de pe marginea aleilor. Zâmbi ca de obicei la

adresa urâ]eniei monumentului de bronz \n`l]at de bine-inten]ionatele Fiice de Ba[tin` ale Vestului de Aur \n cin-stea Republicii Steagului Ursului. Prefera onestitateasimpl` a prim`riei care se \n`l]a \n centrul pie]ei.Construit din pietre extrase din apropiatul MunteSonoma, turnul central al cl`dirii g`zduia un ceas marede bronz, cadou de la tat`l Laurei, pe care familia \l

men]inea \n perfect` stare.La vederea lui, Laura \[i aminti c` se apropia revizia

anual`. Al]i bani! Ajungând la marginea parcului, privispre o cl`dire mare din lemn prin fa]a c`reia trecuse dezeci de ori, \ns` care acum p`rea s`-i rânjeasc` sarcastic.Era Canova Bank. Numai una dintre nenum`ratele su-

cursale din California, desigur. Sediul principal al b`ncii

98 FRANCES FLORES



se afla \n magnificul complex din San Francisco. Oare [ibiroul lui Vic se g`sea \n acel complex? se \ntreb` ea.

|nsufle]it` la gândul frustr`rii lui, acum când era clar c`nu mai avea nici o [ans` de a pune mâna pe PodgoriaD'Asti, Laura ie[i din parcul scuarului, unde o v`zu peLucy f`cându-i cu mâna din fa]a Casei Vallejo.

– Ai \ntârziat, Laura! |ncepeam s` cred c` n-ai s` mai

vii.Lucy p`rea \ngrijorat`, exasperat` [i mole[it` de

c`ldur`. Purta o costuma]ie destul de potolit`, dar stricase tot efectul trântindu-[i \n cre[tet o ditamai p`l`riade cowboy, cu tot cu pan` \nfipt`-n panglic`.

– De ce-a durat atâta, scumpete?

– M-am plimbat prin parc, era atâta r`coare [i lini[te.|mi pare r`u c` te-am l`sat s` m` a[tep]i \n c`ldura asta. – M` bucur c` te-ai putut relaxa câteva minute, \i

zâmbi radios Lucy. Parc-ai fi o ]ig`ncu[` fermec`toare, cufusta [i bluza asta b`l]at`.

– Pe o asemenea vreme, n-am suportat s` m` \mbracmai formal, râse Laura, netezindu-[i fusta multicolor`, cu

poale evazate.Pornir` \ncet prin curtea din fa]a localului, cuprinse de

vraja decorului verde care \nconjura restaurantul. Era ocas` colonial` prelung`, restaurat`, l`udându-se cu ogr`din` unic` \n Napa-Sonoma. Cu un oftat mul]umit,Laura privi \n jur, spre proprietatea declarat` Obiectiv

Istoric de Stat.

VINUL IUBIRII 99



– A]i f`cut o treab` excelent` cu proprietatea asta, tu [i voluntarele tale, Lucy.

– Am muncit din dragoste, crede-m`.Lucy \[i miji ochii, \[i scoase p`l`ria [i-[i scutur` p`rul

tapat. Vechea estancia fusese \ntr-un hal f`r` de hal \nmomentul când Lucy lansase efortul de restaurare,investind \n acel proiect o gr`mad` de bani. {i ea nutrea

sentimente deosebite pentru Casa Vallejo. Redac]ia ziaru-lui ei fusese amenajat` \n fostul garaj al tr`surilor.

– Dar banii cei mai mul]i ni i-au adus balurile tale decaritate, la vin`rie, \i aminti ea Laurei. Ia zi, când m` la[is` mai organizez acolo un prânz de binefacere?

Laura nu se sim]ea \n stare de bairamuri mondene,

oricât de nobil` ar fi fost cauza. – Curând... se eschiv` ea.Lucy nu insist`. – Mi-e o foame de lup. Hai, scumpete, s` mânc`m.Când ajunser` la pavilionul cu sala de mese, câ]iva

gr`dinari [i al]i angaja]i le f`cur` cu mâna. Se a[ezar` la omas` retras`, sub un smochin ornamental, iar o osp`t`ri]`

scund` [i \nfipt`, cu rochie lung`, veni imediat s` le iacomanda.

– Bun` ziua, domni[oar` Kaye! O, domni[oar` D'Asti,n-a]i mai trecut de mult pe la noi. Ne bucur`m s` v` reve-dem!

– Mul]umesc, Suzie.

Laura nu avea nevoie s` studieze lista; o [tia pe de rost.

100 FRANCES FLORES



– Cred c` eu iau o salat` californian`... – Pune dou` acolo, o \ntrerupse Lucy, ridicând din

umeri, cu un gest spre talia ei ampl`. Nu pot s` suf`r mân-carea pentru iepuri, da' m-am hot`rât s` trec la cur` desl`bire.

Laura [i Suzie \[i st`pânir` râsul, dar chelneri]ei \isc`p` totu[i un chicotit.

– O, domni[oar` Kaye, dac` ]ine]i diet` nu e bine s`mânca]i o salat` preparat` din carne de pas`re gras`, gar-nisit` cu semin]e de susan pr`jite [i felii mari de avocado,nu-i a[a?

– Ba cum s` nu, [i vreau chiar s`-mi pun` mai multavocado. Oi fi ]inând eu cur` de sl`bire, da' n-am nici un

chef s` mor de foame!Suzie plec`, \nc` chicotind, cu comanda. Laura nu maiputea s` amâne inevitabilul.

– Draga mea prieten`, cred c`-]i datorez o explica]ie. – Nu-mi datorezi nimic, replic` Lucy, rezemându-se de

sp`tar. Oricum, \ns`, sunt gata s` ascult tot ce sim]inevoia s`-mi spui.

Laura st`tu un moment pe gânduri. |n fond, de ce nu?Nu mai putea ]ine mult` vreme totul \nchis \n suflet.

– Vin`ria are mari dificult`]i... – Iar oferta mea de a te ajuta cu câ]iva parai r`mâne \n

picioare. – Iar r`spunsul meu r`mâne nu! Dar \]i mul]umesc

din nou, Lucy. N-am adus vorba decât fiindc` Ricardo

VINUL IUBIRII 101



Canova a aflat despre deficitul vin`riei [i de-asta l-atrimis pe Vic la mine, alalt`ieri. Canova moare s` pun`mâna pe p`mânturile mele [i nu va avea lini[te pân` nule \nha]`.

– Ascult`, Laura, poate c` n-ar fi o idee chiar atât de reas`-i vinzi p`mânturile tale lui Canova.

– Ai \nnebunit...

Laura se preg`tea s` spun` mult mai mult, \ns` chiar atunci Suzie le aduse mâncarea. Salatele erau fenomenale[i meritau comentarii [i laude. De asemenea, Suzie adu-sese la mas` o sticl` de vin alb D'Asti calitatea \ntâi, caomagiu la adresa Laurei, gest pentru care se cuvenea s`-imul]umeasc`. Totu[i, imediat ce osp`t`ri]a se retrase,

Laura [uier`: – Cum adic`, s`-i vând lui Canova p`mânturile mele? – Foarte simplu. Ascult`-m` un moment. Canova a

cump`rat câteva podgorii [i a pl`tit \ntotdeauna cele maimari pre]uri. Continu` s` le ]in` \n func]iune la cel mai\nalt nivel, iar fo[tii proprietari se distreaz` de minunecheltuindu-[i prada gras`. Deci, ce-i r`u \n a te debarasa

de o cram` \nvechit`? E[ti tân`r` [i frumoas` [i nu ]i-ar strica vreo câteva bani]e pline de la Canova, s` le toci totrestul vie]ii! Ce-i cu tine, \]i place s` suferi?

– Credeam c` m` \n]elegi!Laurei nu-i venea s` cread`. – N-am s`-i vând podgoria lui Canova! |l ur`sc – [i-l

ur`sc [i pe Vic Remo!

102 FRANCES FLORES



– Deci asta era, coment` Lucy, cu ochii miji]i, turnân-du-[i pu]in vin \n pahar. |l ur`[ti pe Canova, ceea ce teface s`-l ur`[ti [i pe Vic.

Laura \[i lu` paharul [i b`u. – Domnul Remo [i-a câ[tigat pe merit dispre]ul

meu. – De ce? }i-a f`cut un avans sexual s`n`tos [i cinstit pe

care tu l-ai confundat cu o tentativ` viclean` de a tedeposeda de p`mânturile tale?

– N-am confundat nimic. {i exact asta a f`cut. – Atunci \nseamn` c` nu-l cuno[ti deloc pe Vic Remo.

El \[i \ncheie tranzac]iile de afaceri la birou, nu \n dormi-tor.

Laura se mai juc` pu]in cu salata, apoi arunc` furculi]a\n farfurie, dezgustat`. – Ce te face s` fii o asemenea autoritate \n privin]a lui

Vic? De ce-i iei mereu ap`rarea? – |n primul rând, pentru c`-l cunosc de când era mic,

iar \n al doilea rând, fiindc` e unul dintre pu]inii oamenidin lumea asta pe care-i iubesc cu adev`rat.

Laura nu se a[teptase la un asemenea r`spuns. O privilung pe Lucy. Prietena ei p`rea serioas` [i sincer`.

– Atunci, \mi pare r`u pentru lucrurile pe care le-amspus despre el. Hai s` schimb`m subiectul.

Renun]` complet la salat` [i-[i mai turn` vin. Era unD'Asti de soi ales, pentru care merita s` se lupte [i cu Vic,

[i cu oricine altcineva!

VINUL IUBIRII 103



– Ba nu, hai s` vorbim despre Vic, insist` Lucy,\mpingând \n l`turi nesuferita mâncare pentru iepuri, cas` bea \mpreun` cu Laura. Când eram tân`r` [i proast`,am fugit din casa mea bogat`, cu convingerea c` pu]in`suferin]` m` va ajuta s` m` g`sesc pe mine \ns`mi. Mi-amluat o garsonier` friguroas` \n North Beach [i am suferitun an – tot tacâmul: am degerat, am fl`mânzit, m-am

umplut de purici, [i n-am dovedit nimic! Ba chiar, amdevenit vegetarian`, a[a s`-mi ajute Dumnezeu!

Se uit` urât la farfuria plin` cu avocado [i-i mai d`duun brânci peste mas`.

– Singurul lucru bun cu care m-am ales din experimen-tul meu idiot a fost c` \ntotdeauna \mi cump`ram afu-

risitele de zarzavaturi de la magazinul lui Remo. Am ajunss`-i cunosc foarte bine pe oamenii aceia minuna]i. Mama [itata Remo \l adorau pe Vic, iar el \[i idolatriza p`rin]ii. {i-af`cut constitu]ia asta de atlet c`rând l`zi de colo-colo \nc`de la vârsta de opt ani, dar niciodat` nu l-a deranjat muncagrea. Sigur, acum e bogat, dar tot mai munce[te din r`s-puteri pentru banii lui. Nu s-a schimbat mult de-atunci –

pe din`untru, vreau s` zic – [i am r`mas buni prieteni. – Uneori, nici chiar cel mai bun prieten nu-[i d` seama

când cineva s-a schimbat... – Cu Vic e foarte u[or, râse Lucy. Treci peste exteriorul

lui de ghea]` – pe din`untru, e un sicilian pursânge,generos, vesel, pasional.

Apoi, cu dib`cie, atac` esen]a problemei.

104 FRANCES FLORES



– Nu te condamn c` te-ai aprins dup` el, de[i snoa-ba din tine nu-l consider` destul de bun pentru o D'Asti!

Alung` cu un gest gr`bit protestul scandalizat alLaurei.

– Nici tu [i nici Vic nu m-a]i dus de nas, scumpete. {itu i te-ai vârât pe sub piele [i ai ni[te efecte foarte intere-sante asupra orgoliului lui. Ai uitat c-am v`zut ce scen`

\nfocat` a]i jucat ieri lâng` balta cu ra]e?Laura gândea nu repeziciune [i furie. Discu]ia lor con-

fiden]ial` o apucase pe un drum complet gre[it. |ncol]it`,trase de timp turnând vin.

– Nu sunt snoab`, dar am fost \nv`]at` s` respect anu-mite valori.

– Asta-i o scuz` jalnic` pentru teama de a recunoa[tec` te sim]i atras` fizic de cineva, sau c` \ncepi s` te\ndr`goste[ti de el.

– Lucy, pentru numele lui Dumnezeu, nu e vorbadespre a[a ceva!

– Ba este vorba despre a[a ceva, nu te mai min]i!Lucy o privea pe Laura cu mil`, dar [i cu mult`

\n]elegere. – Oricât ar p`rea de nebunesc, noi dou` avem foarte

multe \n comun.Nedumerirea Laurei o f`cu s` chicoteasc`. – Bine, tu te-ai n`scut frumoas`, eu m-am n`scut urât`,

dar amândou` suntem fete din Sonoma, cu r`d`cini de pe

vremea Republicii Spaniole. Am fost crescute \n spiritul

VINUL IUBIRII 105



respectului fa]` de familie. Eu am cedat \n fa]a voin]eip`rin]ilor [i m-am m`ritat cu unul pe care mi-l aleseser`m`mica [i t`ticu'.

Laura o privi [ocat`. – N-am [tiut... Ce s-a \ntâmplat cu so]ul t`u? – So]ul meu era un b`iat de treab` pe care-l silise

familia lui s` se \nsoare cu mine. Un pierde-var`. Nu,

n-am divor]at de el. L-am r`t`cit pe undeva prin Africa,unde plecaser`m \n a[a-zisa noastr` lun` de miere. I-amdar un cec \n alb [i l-am pus pe liber. {i el s-a bucurat lafel de mult s` scape de mine, iar peste câ]iva ani am anu-lat c`s`toria. Oricum ar fi ie[it o catastrof`!

– Aici ne deosebim! se burzului Laura. C`snicia mea n-a

fost o catastrof`. – Dac` te sim]i mai bine crezând asta, atunci nu te maicontrazic.

|n t`cerea din gr`din`, cele dou` femei se m`surar` cuprivirea. Ochii Laurei coborâr` cei dintâi.

– Poate c`, dac` acordai m`car o [ans` c`sniciei, mur-mur` Laura \ncercând s`-[i ascund` propria nefericire,

n-ai fi stat singur` atâ]ia ani. – Nu sunt singur`. – Nu e[ti... Ce vrei s` spui?Lucy se \ntreba dac` s` i se confeseze sau nu. Nu se

temea de dezaprobara Laurei, a[a c` se hot`r\ s` ri[te. – Am \ntâlnit un om pe care-l puteam iubi cu adev`rat,

acum vreo zece ani. Cam târziu \n via]`, dar nu prea

106 FRANCES FLORES



târziu. Le-am dat cu tifla tuturor [i mi-am asumat riscul. {inu-mi pare rù, fiindc` de-atunci \ncoace am fost foarteferici]i, Giorgio [i cu mine.

Laura era convins` c` auzise gre[it. – Giorgio?! E [oferul tù. Lucy, este [oferul tù! – Exact. Am \ncercat s` fac din el un om cinstit, dar nu

vrea s` se \nsoare cu mine. |i place situa]ia a[a cum e. Ai

putea spune, cred, c` [i el e un om independent.Cl`tin` din cap cu triste]e. – E[ti [ocat`. – Nu sunt. – Ba e[ti. P`cat, numai, c` e[ti [ocat` din alte motive

decât cele serioase.

– Nu sunt [ocat` deloc! Sunt numai surprins`, atâtatot.Dup` ce Suzie aduse nota de plat` [i o tuli cu un zâm-

bet cât toate zilele [i un bac[i[ gras \n buzunar, Lucy privifa]a lipsit` de expresie a Laurei [i, oftând, se ridic`.

– Ziarele nu se public` singure. Cred c-ar fi cazul s` m`\ntorc la lucru.

– Lucy! strig` Laura, s`rind \n picioare. Te rog, spune-miadev`rul. Crezi c` Vic a meritat Premiul Amici?

– Mai mult ca sigur! – N-o spui numai fiindc` ]ii la el? – Ascult`, scumpete, [i eu am fost la fel de uluit` ca

tine când mo[ Angelotti a anun]at câ[tig`torul, dar mi-am

dat seama imediat c` merita premiul. Crede-m`, am fost

VINUL IUBIRII 107



de dou` ori mai exigent` cu Vic, tocmai fiindc` mi-e pri-eten. Haide, fii sincer`! Vremurile s-au schimbat, iar vechile obiceiuri nu sunt \ntotdeauna cele mai bune, s`[tii.

Laura era gata s` accepte, dar o sâcâia \nc` o posibili-tate.

– Deci, nu crezi c` s-ar fi putut ca banii lui Canova s`

conving` comisia s`-l voteze pe Vic? – Fii realist`! mugi Lucy, exasperat`. To]i babalâcii `iasunt multi-milionari! N-au ei nevoie de banii lui Canova,[i sunt oameni de cel mai \nalt calibru moral. Ia spune-mi,continu` ea, punând degetul pe ran`, crezi c` tat`l t`us-ar fi l`sat mituit?

Laura \[i duse mâinile la ochi, complet derutat` [idezn`d`juit`.

– Of, Lucy! Poate c` m-am \n[elat...!{i se arunc` \n bra]ele prietenei sale, strângând-o cu

putere, f`r` s`-i mai dea nici o alt` explica]ie.

108 FRANCES FLORES



Capitolul 6

|n mod surprinz`tor, Matt Moyer p`rea foarte hot`rât.O a[teptase pe Laura s` se \ntoarc` de la Sonoma [i \i

deschise portiera ma[inii imediat ce se opri. – Laura, vreau s`-]i vorbesc.Laura [tia despre ce era vorba. Vinul pus la \nvechit

atinsese faza critic`. I se frânse inima, dar c`ut` totu[i s`-[ip`streze deta[area.

– Ce c`ldur`... Hai \n cas`, s` bem ceva rece, Matt.Porni spre scar`, \ncercând s` amâne cât mai mult

posibil inevitabilul. – Mul]umesc, poate c` e mai bine a[a... Câteva minute

pierdute \n plus nu mai conteaz` cu nimic, cred.Laura nu s-ar fi a[teptat ca Matt s` fie vreodat` atât de

brutal, dar [tia sub ce presiuni lucra. {i pe ea o ap`sauatât de multe! |ntâlnirea cu Lucy o sec`tuise. |i venea s`

se \nchid` \n dormitor [i s` nu se mai gândeasc` la nimic.



– Salut! o smulse din gânduri salutul vesel al Tinei. – Credeam c`-n dup`-amiaza asta urma s` te \ntorci la

universitate...?Tina puse tava cu pahare cu espresso aburite pe masa

verandei, la umbr`, \nclinându-[i capul cu mândrie. – Era vorba c`-l ajut pe Matt, ai uitat, surioar`? Azi-

diminea]` am sunat la universitate [i i-am spus profe-

sorului ce-am hot`rât. A g`sit c` e o idee extraordinar`,a[a c` pân` s`pt`mâna viitoare nu m` mai duc la cursuri.

Ar`ta \n culmea fericirii. – {i-acum, las ar]agul [i vino s` bei un café frappé! {i tu, Matt.Matt o privi complet aiurit. – S` m` aju]i pe mine, Tina? Cu ce s` m` aju]i?

Privirea Tinei se ab`tu spre Laura, care pricepu aluzia. – |]i explic totul imediat, Matt. Pân` atunci, stai jos.B`nuia c` sora ei pl`nuise toat` dup`-amiaza aceast`

mic` petrecere. Ori de câte ori se uita la Matt, pe fa]a feteiap`rea extazul. Laura dorea s` accepte cât putea de multacea curte neortodox`.

Matt se a[ez`, cu un zâmbet vag spre Tina, care-i oferi

paharul de espresso cu fri[c`. – Cu ce s` m` aju]i? insist` el. – Cu un plan pe care l-am gândit \mpreun`, amân-

dou`, r`spunse Laura. Spune-ne ce p`rere ai, Matt.{i \i explic` ideea Tinei de a-l ajuta la procesul de

\nvechire a vinului. Când termin`, ambele surori

r`maser` \n a[teptarea reac]iei.

110 FRANCES FLORES



– E o idee foarte bun`, consim]i Matt, pe gânduri;apoi zâmbi larg spre Tina, dar imediat \ncepu s` cla-tine din cap. |ns` risc`m s` nu mai avem ce vin s`\nvechim!

– E chiar atât de grav? [opti Laura. – Da. A[ spune c` dac` mai l`s`m vinul s` doarm` \n

butoaiele alea \nc` [aptezeci [i dou` de ore, vom pierde

toat` cantitatea.„{i toat` podgoria“, ad`ug` Laura \n sinea ei. Pentru

prima oar`, posibilitatea clar` a unui asemenea eveni-ment o izbi \n plin. Vic avusese dreptate.

– |]i mul]umesc c` m` consideri util`, spuse Tina, camdezam`git` c` Matt trecuse atât de u[or peste oferta ei.

Mi-am \nv`]at bine meseria, s` [tii. – Sunt sigur c` ai \nv`]at-o, Tina, se gr`bi el s` sescuze, [i-mi va pl`cea s` lucrez cu tine, dar...

Se sim]ea prea frustrat ca s` termine fraza. – Ia nu mai fi]i a[a de pesimi[ti! izbucni Tina. Exist`

atâtea metode noi pe care le putem \ncerca \nainte de ane da b`tu]i! Ce-ar fi s` \nghe]`m vinul? La asta nu v-a]i

gândit? – Cost` prea scump [i e prea imprevizibil, obiect` pe

loc Matt. – Putem experimenta [i cu alte metode, nu? Ce-avem

de pierdut?Tina [i Matt \ncepur` o dezbatere aprins` despre avan-

tajele [i dezavantajele diverselor tehnici de temporizare.

VINUL IUBIRII 111



|ntre timp, Laura \[i amesteca b`utura cu spum` \npahar, f`r` o vorb`. |n cele din urm`, nu mai suport`.

– Ce-ar fi s-o invi]i pe Tina la cin`, sau la un bar? \i pro-puse ea lui Matt pe nea[teptate. |n seara asta nu se maipoate face nimic [i amândurora v-ar prinde bine pu]in`recreere. Putem re\ncepe testarea vinului mâine \n zoriizilei. Acum suntem prea obosi]i ca s` mai gândim

limpede.„Pleca]i de-aici!“ \i venea s` strige. „L`sa]i-m`-n pace!

V` rog, pleca]i!“ – {i ]ie ]i-ar folosi câteva ore de odihn`, \ncuviin]`

Tina, [i nu e nevoie s`-]i faci griji cu cotoroan]a... `sta, cuDonna Evangelina... Iar are una din migrenele alea ale ei

uciga[e. I-am dus \n camer` o tav` cu delicatesele eifavorite, a[a c` nu va cobor\ la cin`.

Era o sear` cu lun` plin`, iar Laura se hot`r\ s` se joacepu]in cu Bella. Lu` o crengu]` de pe jos [i o arunc` sprecas`. Imediat, Bella alerg` s-o aporteze. Râzând, Laura \i

urm`ri cu privirea salturile energice, [i \n acel moment v`zu umbra care pândea de pe verand`.

A[tept` ca Bella s`-i depun` la picioare b`]ul, \naintede a saluta:

– Bun` seara, Donna Evangelina. Arunc` din nou crengu]a, iar c`]eaua se repezi dup`

ea.

112 FRANCES FLORES



– Iart`-m`, nu [tiam c` e[ti aici.Soacra ei ie[i din col]ul verandei, mergând \ncet spre

trepte. Ca de obicei, era \mbr`cat` complet \n negru. Aveao expresie la fel de \ntunecat` ca hainele.

– Dac` [tiai c` sunt aici, ai fi evitat s` vii jos?Laura trecu peste aceast` remarc`. – Tina mi-a spus c` te sim]eai r`u. }i-ai mai revenit?

– Nu prea. Pân` trece c`ldura asta, o s` m` doar` capul\ncontinuu.

Bella reveni cu crengu]a. Sim]ind c` st`pâna ei se plic-tisise de joc, se trânti pe verand`, cu botul pe labe. Laurao sc`rpin` \ntre urechi.

– Poate c` te-ai sim]i mai bine dac` ai purta rochii mai

sub]iri... – Voi cinsti memoria fiului meu ]inând doliu dup` elpân` mor, [uier` Donna Evangelina, observând cu dez-gust nedisimulat c` Laura nu purta nimic pe sub bluzasub]ire de m`tase. Nu ca nevast`-sa!

Laura [tia c` degeaba ar fi \ncercat s` poarte o conver-sa]ie civilizat`, a[a c` porni spre u[`. Dar Donna

Evangelina o apuc` de bra], strângând-o cu o furie feroce,s`lbatic`.

– Nimic nu ]i-ar conveni mai mult decât s` scapi demine, a[a-i? Tare ]i-ar mai pl`cea s` m` expediezi \napoi\n Italia!

– Signora , [tii c` nu te voi sili niciodat` s` pleci din

aceast` cas`.

VINUL IUBIRII 113



– Atâta ]i-ar trebui! N-ai s` m` alungi niciodat`, fiindcì-ai promis lui Frank c`, dac` i se \ntâmpl` ceva, vei aveagrij` de mine, nu?

– Da, [i [tii bine c-am s` m` ]in de cuvânt. – Cât` cinste! Cât` iubire! Asprimea tr`s`turilor b`trânei se accentu` când aceas-

ta \[i repezi fa]a spre a Laurei.

– Dac` erai o nevast` la fel de cinstit` [i iubitoare, fiulmeu ar mai fi trìt [i azi!

– {tim amândou` c` moartea lui a fost un accident. Eun-am avut nici o leg`tur`! protest` Laura, \ncercândzadarnic s` scape din strânsoarea ca o menghin`.

– Min]i!

Vocea b`trânei cobor\ pân` la o [oapt` unsuroas`.Donna Evangelina nu-[i mai putea st`pâni ura. – Tu i-ai ordonat s` plece \n seara aia [i n-ai mai putut

de fericire când l-a g`sit Beppo! – Asta-i o nebunie! Signora, d`-mi drumul!|ntre cele dou` femei existase tot timpul o animozitate

rece, dar re]inut` [i politicoas`. Pe Laura o [oca aceast`

izbucnire de ur` f`]i[`. – Ia spune-mi, Lauretta, insist` b`trâna, strângând-o ca

\ntr-o c`tu[` de o]el, te gânde[ti vreodat` la Frank? |]iaminte[ti de el când dispari pentru zile \n [ir la SanFrancisco – liber`, capricioas`, vie!? |]i dai osteneala s` tegânde[ti la r`posatul tù so] când te curv`s`re[ti ca o târf`

cum ai fost dintotdeauna?

114 FRANCES FLORES



Sim]ind c`-i venea r`u, Laura \[i smulse bra]ul. Toateinstinctele o \ndemnau s` fug`, s` scape din casa aceea,altfel n-avea s` supravie]uiasc`. Dar nu vedea \ncotro s-oia...

O orbi o lumin` atât de puternic` \ncât \i smulse un]ip`t. |[i arunc` bra]ele \n sus, pentru a-[i ap`ra ochii, \ntimp ce lumina devenea tot mai intens`. Apoi auzi

duduitul motorului. |n clipa urm`toare se l`s` t`cerea [i,din nou, \ntunericul.

– Vic? – Ai p`]it ceva, Laura?Ochii i se adaptar` \ncet la \ntunecime. Vic purta o

c`ma[` alb`, contrastând cu pielea bronzat` a fe]ei [i

mâinilor cufundate \n umbr`. – N-am nimic...Trase adânc aer \n piept [i continu`, concentrându-se

asupra fiec`rei silabe: – M-ai luat prin surprindere, atâta tot.Nu putea fi adev`rat! |n timp ce-l privea pe Vic apropi-

indu-se \ncet, Laura auzi \n spatele ei un scrâ[net uscat.

Nu, totul era cât se putea de real! – Cred c` nu v` cunoa[te]i. Vic Remo, iar dumneaei

este soacra mea, Signora Evangelina Spandoni. Vic murmur` un salut politicos \n italian`. Laura se

minun` s` aud` cât de calm r`spundea DonnaEvangelina, ca [i cum nimic nu s-ar fi \ntâmplat. Soacra ei

se interes`, plin` de solicitudine:

VINUL IUBIRII 115



– Nu sunte]i din zon`, nu-i a[a, domnule Remo? Nu-miamintesc s` v` mai fi v`zut.

– |ntr-adev`r, signora , nu sunt. – Aha, \n]eleg... murmur` femeia, privind de la Vic la

Laura cu mali]iozitate deschis`. Atunci, trebuie s` face]iparte dintre... cuno[tin]ele Laurettei, de la SanFrancisco.

Vic nu putu distinge expresia Laurei [i prefer` s` nucomenteze strania aluzie a b`trânei. Aceasta, \ns`, nup`rea s` a[tepte un r`spuns.

– |n]eleg...!{i porni gr`bit` spre u[`, cu privirea drept \nainte. – M` doare capul. Trebuie s` m` duc \n camera

mea.Dup` ce Donna Evangelina plec`, Vic a[tept` ca Lauras` risipeasc` t`cerea \ncordat` care se l`sase. Primele eicuvinte, \ns`, \i fur` adresate Bellei:

– Termin`! Treci \n cas` imediat!Din prima clip` când Donna Evangelina o \n[f`case

pe Laura de bra], c`]eaua \ncepuse s` scoat` un mârâit

lugubru, iar apari]ia lui Vic n-o lini[tise nici pedeparte.

Cu o privire trist` spre st`pâna ei, Bella intr` \n cas`.Laurei \i trecu prin minte ideea de a o urma, trântind u[amasiv` de stejar \n fa]a lui Vic Remo, dar prefer` s`-[iadune curajul, ca s` scape o dat` pentru totdeauna de

prezen]a lui tulbur`toare.

116 FRANCES FLORES



– Nu trebuia s` vii aici, la vin`rie, Vic. Nu \n]eleg de cenu m` la[i \n pace! Nu-]i intr`-n cap c` nu-mi pot vindep`mântul? Nu m` mai h`r]ui [i dispari odat` din via]a mea!

– Ai terminat cu ordinele?Tonul lui o amu]i. Dracu' s`-l ia! Iar \ncepea cu aro-

gan]a lui autoritar` [i ne\nduplecat`! Vic \[i mut` greutatea de pe un picior pe altul, iar

Laura se pomeni f`când un pas \napoi. Uimit`, nu-i putur`spunde decât \n [oapt`:

– Da, asta-i tot ce-am avut de spus... – Atunci, taci [i-ascult`-m`. {tii c` avem ceva de

l`murit, Laura, [i nu are nimic de-a face cu vin`ria. A, da! {tia la ce se referea. Adunându-[i puterile, Laura

se rezem` de balustrada de lemn, lâng` scar`. – Nu [tiu dac` te iubesc, dar am de gând s` aflu \nseara asta, continu` Vic calm, \napoindu-se la ma[in`,pentru a deschide portiera. Urc`.

Nu era prea târziu. |nc` ar mai fi putut s` intre \n cas`,la ad`post. M`car pentru acea sear`... Dar a doua zi? Dar \n toate zilele urm`toare? Desprinzându-se de

balustrad`, Laura cobor\ \ncet treptele. Cu o scurt`privire spre Vic, intr` \n ma[in`. Abia dup` ce Vic \nchiseportiera [i o bloc`, \[i aminti c` jurase s` nu-i mai vor-beasc` niciodat`.

* * *

VINUL IUBIRII 117



– Niciodat` n-am crezut c` te-ai teme de mine, spuse Vic, aruncându-i o privire scurt`, direct \n ochi.

– Nu m` tem de tine.Mi[carea ma[inii o f`cu s` se clatine. Vic redeveni atent

la drum [i \ncetini lin la baza unei pante \n curb`.

– Carole se teme de tine? – Nu, murmur` el, cu un glas lipsit de via]`. Las-o \n

pace. Recunosc c` m-a intrigat un timp, cu unele dintretalentele ei neobi[nuite, dar nimic mai mult.

Vorbea inten]ionat brutal, ca s` nu \ncap` nici o con-fuzie.

– Nu i-am spus niciodat` c` o iubeam, Laura. Ar fi vrut s`-l cread`, dar cuvintele lui o f`ceau s` se\nfioare.

– S` nu vorbe[ti niciodat` a[a despre mine. – Niciodat`. |]i jur. N-a[ face decât s` mint.Deodat`, drumul \ncepu s` urce din nou, iar Vic

schimb` vitezele. Apoi, \[i lu` sacoul de pe bancheta din

spate [i \l petrecu peste umerii tremur`tori ai Laurei. – Vino mai aproape. Cuprinde-m` cu bra]ele. Aplecându-se \ntr-o parte, Laura \[i \ncârlig` \ncet

degetele prin p`rul lui, \nainte de a-[i l`sa mâna s`-i cad`pe umeri. Se apropie [i mai mult, golindu-[i mintea deorice gânduri.

– Unde m` duci? [opti ea.

118 FRANCES FLORES



– |ntr-un loc unde putem fi complet singuri. Pe coast`,lâng` Inverness.

Ajunseser` \n apropierea oceanului. Printre straturilede cea]` se distingea silueta unui sat cuib`rit \ntre brizan]iifurio[i ai Pacificului [i apele lini[tite ale Golfului Tomales.

– Da, vreau s` fiu singur cu tine...Laura \ncepu s`-[i mi[te palma peste materialul pan-

talonului, de-a lungul coapsei lui. |[i continu`mângâierea excitant`, [tiind c` Vic trebuia s`-[i ]in`ambele mâini pe volan.

– A[ putea opri chiar aici... – Nu, zâmbi ea. Mai avem mult de mers? – Nu cred, r`spunse Vic, \ncetinind. Dar, cu cea]a asta

deas`, nu pot fi sigur.Dup` \nc` vreo opt sute de metri, coti la stânga, pe undrum de ]ar` care str`b`tea o p`durice. D`du din cap,mul]umit c` nu se r`t`cise, [i opri lâng` un [ir de cabanerustice mari.

– A[teapt` pu]in aici, bine?Laura \l privi cum urca spre cabana principal`, cu c`ma[a

alb` str`lucind prin cea]a cenu[ie. Strângându-[i mai taresacoul lui pe trup, \nchise ochii, cu capul rezemat de tetier`.De câte ori, se \ntreb` ea, venise Vic singur cu cineva \n loculacela izolat [i romantic? Cu toat` cea]a, g`sise imediat drumul.

– D`-mi voie s` te-ajut. E destul de \ntuneric pe-aici. Vic \i deschisese portiera. |n mân` \i atârna o cheie

mare de alam`.

VINUL IUBIRII 119



Laura cobor\ [i pornir` \ncet pe o c`rare cu pietri[,pentru a se opri \n fa]a unei cabane. Dou` felinare detr`sur` ardeau \mbietor lâng` u[a cl`dirii de lemn, iar lalumina lor Laura v`zu \n apropiere o tuf` de trandafiri\nflori]i. |ntinse mâna s` culeag` o floare.

– Ai grij`, o preveni el. Au spini ascu]i]i. |]i culeg eu unul.Rupse un trandafir alb [i, ]inând bobocul de cap`tul

tulpinii, descuie u[a cabanei.Nimic din aspectul exterior al acesteia n-o preg`tise pe

Laura pentru frumuse]ea din`untru. Vic se rezem` de u[`,privind-o cum se rotea \ncet \n loc.

– M-am a[teptat la un farmec rustic, dar asta e ominun`]ie! zâmbi ea.

|nc`perea spa]ioas`, cu tavan \nalt, era decorat` \ntonuri \nchise, cu excep]ia patului care domina un col]\nc`p`tor, acoperit cu o plapum` alb` de puf [inenum`rate perne. Singura surs` de lumin` era focul din[emineul uria[.

– Am uitat de trandafir, \i spuse ea lui Vic.|n timp ce str`b`tea \ncet spa]iul care-i desp`r]ea, Vic

\ncepu s` rup` spinii trandafirului, unul câte unul, cudegetele lui lungi [i puternice.

– Acum e perfect, murmur` el, aproape la fel de per-fect ca tine.

Ridic` trandafirul, atingându-i u[or gura cu el. – Mi-ai spus s` fiu egoist`, [opti ea, abia putând s` mai

respire, a[a c`-]i cer s` m` s`ru]i.

120 FRANCES FLORES



– Asta a fost \n cealalt` noapte. |n noaptea asta nu maiam r`bdare...

Laura zâmbi la vederea dorin]ei nedisimulate din ochiilui senzuali.

– Nu m` intereseaz`! Insist...Se \ntrerupse, mu[cându-i u[urel col]ul gurii.Dorise doar un s`rut, dar avu parte de mult mai mult.

Feroce, Vic o strânse la piept cu un bra], iar cu mânaliber` \i apuc` de guler bluza descheiat` [i o smuci \n jos,imobilizându-i coatele. R`sucindu-se astfel \ncât s-olipeasc` [i mai strâns de el, \i lu` \n sfâr[it gura \nst`pânire, s`rutând-o cu patim`. Era un s`rut care nu secompara cu nici unul dintre cele pe care le mai

\mp`rt`[iser` \mpreun`. Iar el continua s`-i absoarb`gura, iar [i iar... Reac]ionau unul fa]` de altul frenetic,convulsiv, cu o intensitate care-i devora pe amândoi.Undeva, \ntre pl`cerea sfâ[ietoare [i delicioasa tortur`,Laurei i se p`ru c`-l auzea gemând:

– Te iubesc, Laura. Te iubesc...Poate c` fusese doar imagina]ia ei. |[i dorea atât de

mult s`-l aud` rostind acele cuvinte...

– Vic...?Laura se trezi din somn buimac` [i \nfrigurat`. |ntinse

mâna, dar Vic nu era lâng` ea.

VINUL IUBIRII 121



|n clipa urm`toare se \nv`p`ie o lumin` ro[iatic`, iar Laura \l v`zu pe Vic \ngenuncheat lâng` [emineu, scu-turându-[i palmele de praf.

– A[a e mai bine, zâmbi el, repezindu-se \napoi \n pat. – Ce rece e[ti! [opti Laura, \nvelindu-l strâns cu pla-

puma. Las`-m` s` te \nc`lzesc.|i sim]i palma atingându-i fruntea, ca pentru a se

convinge c` nu era o iluzie, [i \l \ntreb` – trebuia s` [tie: – Ai [optit „te iubesc“. Vorbeai serios? – Da.Mâna lui \i \ncercui fa]a, mângâind pielea m`t`soas` cu

o nervozitate care-i contrazicea tonul calm. – Dar tu?

Laura d`du din cap, de[i \n \ntuneric Vic nu putea s-o vad`. – Este prima oar` când i-am spus cuiva „te iubesc,

dragul meu“.Surescitat` de schimbarea din ritmul respira]iei lui,

continu` s`-i mângâie mu[chii tari ai pieptului. Degetelei se ag`]au \n p`rul aspru.

– E deja diminea]`? \ntreb` ea.Draperiile groase de la ferestre \mpiedicau s` intre \n

camer` cea mai slab` raz` de lumin`. – Nu, min]i Vic. {i nu te opri... te rog...

122 FRANCES FLORES



Primul lucru pe care-l v`zu Laura când ie[i din caban`fu cerul pres`rat cu nori albi [i pufo[i. Cea]a din timpulnop]ii se risipise. Soarele ardea str`lucitor, de[i vântulcontinua s` sufle cu putere.

– |mi pare r`u... murmur` Vic, v`zându-i bluza rupt`. – S` nu-]i par`.Laura ezit` doar un moment, \nainte de a se avânta \n

bra]ele lui. – O splendoare, nu-i a[a? \ntreb` ea, fascinat` de

priveli[te. – Da, e[ti o adev`rat` splendoare. Vic o s`rut`, mai blând de ast` dat`. – Vino, vreau s`-]i ar`t ceva.

Laura \l urm` pân` \n cealalt` parte a spa]iului dintrecabane, unde o a[tepta o panoram` splendid`. Valurileoceanului str`luceau \n golful cu ape lini[tite. Gr`dinacabanei principale era un curcubeu de culori, iar \ncopaci cântau fel de fel de p`s`ri.

– |mi place s` vin aici ca s` m` destind, spuse Vic,]inându-i [uvi]ele de p`r pe care vântul i le r`v`[ea. Dar,

de-acum \ncolo, vom veni \mpreun`. – |mpreun`? Vic sim]i tremurul care o str`b`tuse. – Nu mai po]i tr`i cu povara asta pe umeri. Exist` doar

o singur` solu]ie, Laura, [i [tii foarte bine care e. Trebuies` vinzi podgoria. Nu, stai...

O strânse mai tare \n bra]e, ca s` nu poat` fugi.

VINUL IUBIRII 123



– Ascult`-m`! Vinul trebuie s` fie procesat cât maicurând. {tii asta, nu? Ce echipamente ve]i folosi? Cum v` ve]i descurca f`r` bani?

– E [i mai grav, Vic. Matt se teme c` mai avem doar treizile – maximum.

Blestemul gros care se rostogoli din pieptul lui o sur-prinse pe Laura. Nu-i mai putea pune la \ndoial` sinceri-

tatea. – Vreau s`-mi spui adev`rul, \i ceru ea. Dac` a[

semna imediat contractul, vânzându-i lui Canova vin`ria...

Vocea \i tremura pu]in, dar \[i impuse s` continue. – ...mi-ai promite c` po]i salva vinul? Te rog s` nu m`

min]i. Vic \i atinse u[or buzele cu ale lui, \n timp ce calcula \nminte cu repeziciune, trecând \n revist` procedurile com-plicate.

– Dac` a[ redacta contractul azi, iar Canova [i cu tinea]i semna hârtiile mâine, pot instala echipamentele nece-sare \n trei zile.

– Dar s-ar putea s` nu mai avem la dispozi]ie treizile!

– Nu-]i face griji, pot ]ine \n suspensie esen]a vinului,un timp, dup` ce preiau opera]iunea. E o activitate foartecostisitoare [i delicat`, dar se poate face.

Dintr-o dat`, o r`suci \n loc, cuprinzându-i fa]a \n

mâini.

124 FRANCES FLORES



– Laura, iubita mea, o implor` el, ceea ce-ai face ar fi [ispre binele nostru! Nu mai putem r`mâne dezbina]i deconflictul `sta!

Laura \i strânse cu putere mâinile, rugându-se s` iadecizia cea mai \n]eleapt`, \n timp ce-[i \nghi]ea lacrimilearz`toare.

– Da, voi vinde.

Nici unul nu mai putu scoate o vorb`. R`maser` strâns\ncle[ta]i. Peste câteva minute p`r`sir` cabana [i \ncurând ajunser` la ma[in`.

– Te iubesc, \i [opti Vic, \n timp ce pornea motorul. {i-miplace s` stai cât mai aproape de mine, ai uitat?

Cuprinzându-l cu un bra] pe dup` um`r, Laura se

rezem` de el oftând. – Va trebui s` renun] [i la cas`? – Nu, voi insista asupra acestui punct [i altor câteva,

la fel de importante. Las` toate grijile \n seama mea,Laura.

Motorul se \nsufle]i, duduind, iar Vic scoase cu grij`ma[ina pe drumul de ]ar` \ngust.

– Trebuie s` le spun Tinei [i lui Matt despre vânzare.{i lui Beppo... [i soacrei mele.

Vic strânse din f`lci. Da, Donna Evangelina. Voia s-oscape pe Laura [i de aceast` problem`, dar trebuia s` pro-cedeze cu b`gare de seam`.

– Laura, cum a murit so]ul t`u?

|i auzi u[oara exclama]ie [i-i apuc` strâns o mân`.

VINUL IUBIRII 125



– Iart`-m`... N-aveam dreptul s` te \ntreb a[a ceva. – Ba nu, iubitule, ai tot dreptul.Ridicându-i u[or mâna la buze, Vic i-o s`rut`. – |n cazul `sta, spune-mi. – Da, murmur` ea, atunci poate c` voi uita \n sfâr[it [i

eu toat` tragedia. S-a \ntâmplat atât de repede... Plouasezile \n [ir. Cu to]ii eram \ngrijora]i, nu numai de riscul dis-

trugerii viilor, din cauza umezelii continue, ci [i pentru c` vinul \ncepea s` se muceg`iasc` \n butoaie.

Surprins, Vic \i privi fa]a r`scolit` de amintiri. – Nu \n]eleg. De ce erau \n pericol butoaiele? – {tii c` beciurile sunt sub nivelul solului. Aveam

pompe, dar erau vechi [i nefolositoare. |ntr-o sear`, la

cin`, eram atât de disperat` c` apa putea s` se infiltreze\n butoaie, sau s` le fac` s` putrezeasc`, \ncât Frank a ple-cat s` le verifice – dup` o ceart` \ngrozitoare cu mama lui,care insista c` vinul nu merita ca el s` ias` pe-o asemeneafurtun`! Nu \n]elegea valoarea vinului [i \l domina peFrank \ntotdeauna. El, \ns`, a ie[it totu[i. {i nu s-a mai\ntors niciodat`.

Din Petaluma, Vic o luase pe o scurt`tur` care duceadirect la proprietatea D'Asti din Sonoma. Opri ma[ina lapoart` [i o cuprinse pe Laura \n bra]e.

– Continu`. Ce s-a \ntâmplat? – Dup` o or`, v`zând c` nu se mai \ntorcea, am alergat

[i eu \n pivni]`. |n camera de degustare, l-am g`sit pe Beppo

\n genunchi, cu trupul lui Frank \n bra]e. |l g`sise mort.

126 FRANCES FLORES



Desprinzându-se din bra]ele lui, Laura privi via deafar`. Proprietatea ei – pân` a doua zi.

– N-am aflat niciodat` cum se \ntâmplase accidentul.Probabil c` Frank a alunecat, a c`zut [i...

Nemaiputându-[i st`pâni suspinele, izbucni: – Vic, se \necase \ntr-o ap` adânc` de numai câ]iva centimetri! Vic nu \ncerc` s`-i potoleasc` plânsul; \[i ]inuse prea

mult timp \n frâu lacrimile. Scoase o batist` din buzu-narul sacoului aflat \nc` pe umerii ei.

– Mul]umesc, murmur` Laura, \ncercând s` zâm-beasc`. Dar m` tem c` am nevoie de mai mult – uite \n cehal ar`t!

– |n primul rând, replic` el, ar`]i superb, [i \n al doilea

rând, nu vreau s` te mai v`d niciodat` suferind a[a. E unordin, \n]elegi? – Da, s` tr`i]i! glumi ea, \nchizând ochii, \nc` r`v`[i]i

de durere. Dar... – Nu, Laura, vorbesc serios. Co[marul s-a terminat. Sau se

va termina \n curând, dup` ce rezolvi [i problema cu DonnaEvangelina. Nu-]i dai seama c` profit` de tine? Acord`-i

respectul pe care-l merit`, dar n-o mai l`sa s` fie st`pân` pe via]a ta. Frank Spandoni a murit \ntr-un accident, pur [i sim-plu. Nu-i datorezi absolut nimic lui Donna Evangelina!

|ntr-adev`r, soacra ei nu p`rea capabil` decât s`r`spândeasc` \n jur ur` [i venin. Ei bine, trebuia s` seadapteze la o via]` diferit`, la fel cum [i ea era \nv`]at` s`

tr`iasc` altfel.

VINUL IUBIRII 127



– Trebuie s`-i g`sesc pe Tina [i Matt, Vic. Apoi, \]ipromit c` voi vorbi [i cu soacra mea.

Când Vic d`du s` porneasc` ma[ina, Laura cl`tin` dincap.

– Nu, prefer ca de-aici s` merg pe jos. Vreau s` fiu sin-gur` un timp, \nainte... \nainte de a le spune tuturor despre vânzarea podgoriei. |n]elegi?

– |n]eleg, dar vreau s` vin [i eu cu tine. – Nu, trebuie s-o rezolv \n felul meu. Dar \]i

mul]umesc, iubitule, ad`ug` ea, s`rutându-l, \nainte de acobor\ din ma[in`. M` suni disear`?

– Sigur. Dau o fug` pân` acas`, m` schimb, apoi \l abor-

dez pe Canova [i punem contractul la punct. Am s`-]i tele-fonez imediat ce m` \ntorc acas`.Dup` ce o mai s`rut` o dat`, Vic \ntoarse ma[ina, \i

f`cu Laurei cu mâna [i porni spre San Francisco.{tia \n adâncul sufletului c` luase hot`rârea cea mai

\n]eleapt`. Privind peste vie, sim]i un bot umed [i familiar

atingându-i mâna. Bella \i venise \n \ntâmpinare.Credincioasa Bella! Laura se aplec` s-o mângâie pe cap.Când ajunser` \n apropierea casei, un l`trat juc`u[ al

Bellei o f`cu s` ridice privirea. {i v`zu o ma[in` decomand`, mare [i luxoas`, parcat` chiar \n fa]a ei. Trecur`câteva secunde pân` când Laura observ` c` pe placa de

\nmatriculare era scris numele „Carole“.

128 FRANCES FLORES



Capitolul 7

– Lauretta, draga mea copil`! o \ntâmpin` Donna

Evangelina, cu ochii plini de mali]iozitate, tamponându-[iu[urel gura cu un [ervet. V`d c` \n sfâr[it te-ai gândit s`mai treci [i pe-acas`!

D`du din cap spre Carole, apoi reveni c`tre Laura. – |n timpul regretabilei tale absen]e, m-am

\ntre]inut cu fermec`toarea logodnic` a domnuluiRemo. Domni[oara Canova mi-a povestit câteva lucruri

foarte interesante despre Vic Remo, iar eu i-am spus larândul meu unele lucruri interesante despre tine,draga mea.

Laurei pu]in \i p`sa de minciunile pe care le turnasesoacra ei, dar se \ntreba care dintre cele dou` femei ale-sese termenul logodnic`. |[i st`pâni nervii [i se \ntoarse

spre Carole Canova.



– Dac` d`deai un telefon \n prealabil, ai fi fost scutit`de un drum, spuse ea, f`r` a face nici o \ncercare de ap`rea politicoas`.

– A, dar am telefonat, murmur` Carole, cu cea mainevinovat` expresie. Când Donna Evangelina nu te-a g`sit\n dormitorul tù, continu` ea, accentuând u[or cuvântultù, a avut bun`voin]a de a m` invita oricum la vin`rie.

Era sigur` c` vei ap`rea \n cele din urm`.Savurând presupusa jen` a nurorii sale, Donna

Evangelina se ridic` \n picioare ca o regin` [i-i mai turn`lui Carole ciocolat` \n cea[c`.

– Da, Lauretta, [tiam c` trebuia s` te \ntorci azi, dincauza \ncurc`turilor cu vinul pe care ai f`cut prostia de a-l

l`sa s` se strice.Se \ntoarse spre Carole, cu un zâmbet numai lapte [imiere.

– |ntotdeauna am spus c` femeile nu trebuie s` seamestece \n treburile b`rba]ilor. Singura satisfac]ie aunei femei ar trebui s` fie aceea de a fi o so]ie [i omam` iubitoare, nu e[ti de acord, domni[oar`

Canova? – Categoric, toarse Carole, cu deplin` convingere.Zâmbetul lui Donna Evangelina nu se [terse, dar

deveni veninos [i hâd. – M` sim]eam mult prea rù ca s` observ, Lauretta, dar

nu cumva asear` ai plecat de-acas` \mpreun` cu domnul

Remo?

130 FRANCES FLORES



Laura nu era atât de naiv` \ncât s` dea cine [tie cer`spuns prostesc. |n schimb, se duse la mas` [i, cumi[c`ri calculate, se a[ez` pe scaunul eliberat de soacraei.

– Da, iar Vic m-a adus \n diminea]a asta acas` cuma[ina.

Fu cam nedumerit` de felul cum se \ngustar` ochii lui

Carole, dar nu pierdu vremea s` stea pe gânduri. – Cred c-am s` beau [i eu o ciocolat`.Nu-[i clinti nici un deget pentru a se servi [i, dup` o

pauz` stingherit`, Donna Evangelina fu nevoit` s`-itoarne [i ei o cea[c`. B`trâna era nervoas`, iar Laura [tia.O l`s` s` fiarb` \n suc propriu, amestecând spuma din

cea[ca pe care i-o trântise \n fa]`. – |ntr-adev`r, te sim]eai foarte r`u. M` simt vinovat` c`nu te-am l`sat s` te odihne[ti. |]i mul]umesc c` ai\ntre]inut-o pe domni[oara Canova, dar acum insist s`-]i vezi de s`n`tate. La revedere, signora .

O alungase pe un ton atât de categoric, \ncât tiranicab`trân` amu]i. |ntr-un târziu, reu[i s`-[i vin` \n fire sufi-

cient pentru a o saluta pe Carole cu o \nclinare ]eap`n` acapului. Pe Laura o ignor` cu des`vâr[ire. Fo[nindu-[irochia neagr`, cu spatele drept ca un v`trai, DonnaEvangelina ie[i din camer`.

Laura \i l`s` lui Carole timpul necesar pentru a o stu-dia, completând toate golurile, dup` care \[i scoase \ncet

sacoul lui Vic, \ntrebând:

VINUL IUBIRII 131



– De unde [tiai c` Vic a fost aici asear`?|ntrebarea n-o tulbur` pe Carole. – L-am a[teptat la el \n apartament, ca de obicei.

V`zând c` nu ap`rea, am \nceput s` intru la gânduri. |nultima vreme a devenit cam neatent [i-i cunosc foartebine apuc`turile. Mi-am amintit de pozele care au ap`rutieri prin toate ziarele, dup` ce câ[tigase nu [tiu de premiu

din industria vinurilor. |n majoritatea fotografiilor p`reafoarte interesat de o anumit` brunet` care-i d`duse cumânu]ele ei premiul `la tâmpit. Apoi mi-am amintit undeo mai v`zusem tocmai pe bruneta aia! La premiera de laoper`, fire[te, \n aceea[i sear` când Vic m-a l`sat cu ochii-nsoare! Nu ascult niciodat` când Vic [i tat`l meu discut`

afaceri – m` plictise[te \ngrozitor – dar \n ultima vremei-am cam auzit repetând numele D'Asti, a[a c`-`-`...Zâmbi, \ncântat` de propria-i de[tept`ciune. – Asear`, \n timp ce-l a[teptam degeaba pe Vic, i-am

telefonat tat`lui meu [i am scos de la el informa]ia c`familia D'Asti locuie[te \n Sonoma – iar restul a fost unfleac. Nu mi-a fost greu s` pricep c` Vic \ncerca s` te

ademeneasc` \ntr-o mic` aventur` torid`, Laura. Cumspuneam, \i cunosc n`ravurile [i [tiu cât de conving`tor poate fi, [i pe plan profesional, [i personal...

– A[a c` ai sunat azi-diminea]` [i ai vorbit cu ramolitade soacr`-mea...

– Ramolita de soacr`-ta a fost o adev`rat` min` de

informa]ii.

132 FRANCES FLORES



– A[a c` te-ai repezit aici, hot`rât` s` faci o scen` deisterie. Regret c` te dezam`gesc, dar Vic m-a l`sat lapoart`. {i nu te gr`bi s` tragi concluzii – oricum nu \ncercc` m` ascund de nimeni – dar n-am vrut decât s` fiu pu]insingur`.

Totu[i, prefer` s` nu m`rturiseasc` adev`rul despre vânzarea vin`riei. Referirea lui Carole la puterea de

convingere a lui Vic, pe plan profesional [i personal,lovise prea aproape de ]int`.

– }i-ai pierdut vremea de poman` venind aici s` m` vezi. – N-a[ prea crede, replic` surprinz`tor Carole. Poate e

mai bine c` nu l-am g`sit pe Vic, la urma urmei. Nu v`dde ce n-am putea rezolva \ncurc`tura asta \ntr-o manier`

civilizat`. – Ce tot vorbe[ti?Nervoas`, Laura se ridic` [i se duse la fereastra dinspre

atelierele vin`riei. Cl`dirile care g`zduiau pivni]ele se vedeau \n dep`rtare. |[i aminti c` Tina [i Matt continuaus` munceasc` acolo din r`sputeri.

– |n regul`, Laura D'Asti, relu` Carole, pe un ton com-

plet schimbat. N-am s` mai fiu subtil` [i-am s` ]i-o spunclar. Vic n-are \ncotro, s-a n`scut cu o biochimie carepoate s` se vâre pe sub pielea femeilor, mâncându-le\ngrozitor. Nu mai face mutra asta \n]epat`, [tii al naibiide bine la ce m` refer! Pân` acum, l-am putut p`stra, dar mai [tiu [i c` s-a n`scut cu un sistem de auto-ap`rare. |nc`

n-ai aflat c` e alergic la c`s`torie?

VINUL IUBIRII 133



Pentru prima oar`, \[i cobor\ un moment garda. – Mi-am c`lcat mândria \n picioare [i, de câteva ori,

m-am pref`cut c` nu vedeam. |n cazul t`u, \ns`, lucrurilese schimb`. |mi creezi probleme serioase.

|[i deschise po[eta [i scoase un carnet de cecuri mic,plat, cu scoar]e din piele de vi]el. Semnând un cec \n alb,\l rupse [i-l puse pe mas`, lâng` Laura.

– Nu [tiu dac` vei fi silit` sau nu s` vinzi ferma astanes`rat` – m` doare-n cot, crede-m` – dar [tiu c` nici ofemeie n-a avut vreodat` destui bani. Fii cu cap, iubito.{tiu câte parale face Vic, a[a c` nu te sfii s` completezi aicio sum` gras`, cu multe zerouri. Sigur c`, \n schimb,a[tept s` te achi]i. {tii ce \nseamn` asta, nu? S` nu-l mai

vezi niciodat`, nimic mai simplu!Laura nu se atinse de cec. |l privi ca pe o lighioan` gatas` sar` de pe mas` [i s-o mu[te.

– De ce?|ntrebarea aproape o [oc` pe Carole. – De ce te \njose[ti a[a pentru un om care nu te

iube[te? A, nu, protest` Laura, nel`sându-i timp s` inter-

vin`, [tiu c` nu te iube[te! {i nici tu nu-l iube[ti.|nh`]` cecul \n alb de pe mas`, \l f`cu ghemotoc

\n pumn, apoi i-l arunc` din r`sputeri lui Carole \nfa]`.

– Altfel, nu l-ai umili a[a!Hârtia rico[` din obrazul femeii, c`zându-i \n poal`.

Carole o l`s` acolo.

134 FRANCES FLORES



– S`-l iubesc? Dar n-am spus nimic despre iubire. – Atunci de ce te zba]i a[a ca s`-l p`strezi?Carole lu` cecul, cl`tinând din cap ne\ncrez`toare. – Sigur n-ai s` te r`zgânde[ti? {i nu mai face a[a pe

moralista. Nu e[ti prima juc`rie a lui Vic pe care-am pl`tit-oca s` dispar`, [i n-ai s` fii nici ultima. Ai nevoie de bani [i,sincer` s` fiu, se va plictisi de tine destul de curând. Nu e

de nasul t`u.Probabil c` Laurei i se citea dezgustul pe fa]`, c`ci

Carole ridic` din umeri [i \ndes` cecul la loc \n po[et`. – Am s`-]i spun de ce \l vreau numai pentru mine,

[opti ea cu voce r`gu[it`. Pentru sex. {i s` [tii c` reu[escs`-l satisfac bine...

Ultima dat` când o v`zuse pe Carole, Laura o auzise peLucy spunând: „pe sub toate sclipiciurile ei, CaroleCanova nu e decât o dr`gu]`, normal` [i banal` nimfo-man`“. {i, doar cu câteva ore \n urm`, Vic \nsu[i m`rturi-sise: „m-a intrigat un timp, cu unele dintre talentele eineobi[nuite“. Cât de trist! Toat` furia \i secase [i erarecunosc`toare c` nu se mai sim]ea superioar`.

– S` nu-mi spui c` te-ai \ndr`gostit de el! o acuz`Carole, ghicindu-i gândurile. Ar \nsemna c` m-am \n[elat.Nu e[ti numai proast`, e[ti [i nebun`!

S`ri de pe scaun, apropiindu-se de Laura. – {tiu c` e fermec`tor [i irezistibil, dar nu-i l`sa talen-

tele de amant s`-]i suceasc` min]ile. Ce-a f`cut, râse ea, cu

un sunet antipatic, ]i-a servit tratamentul sicilian complet,

VINUL IUBIRII 135



cu tot cu cafenea, lumân`ri [i vin de cas`? Sau a fost maiexotic [i nebunatic – pe ascunz`toarea de pe coast`, \n vuietul vântului...?

– Taci din gur`!O gur` pe care Laurei tare i-ar mai fi pl`cut s-o

cârpeasc`. – |n interesul tù propriu, taci! M-am s`turat de toate

minciunile tale despre el, [i de tine m-am s`turat! Ai [tiuts` g`se[ti intrarea \n casa mea, vei [ti s` g`se[ti [i ie[irea.Imediat!

– Laura?De cât timp se afla acolo sora ei? se \ntreb` Laura,

r`sucindu-se \n loc. Matt era lâng` Tina, iar cu ei se mai

afla un strìn. Acesta p`rea cel mai surprins. Dar nu peLaura o privea, ci pe Carole. Descump`nit`, Laura spuseprimul lucru care-i trecu prin minte:

– Tocmai voiam s` te caut, Tina. {i pe tine, Matt.Ocoli masa, ignorând-o pe Carole care le \ntorsese

tuturor spatele, b`]oas`, privind pe fereastr`. – Haide]i afar`, \i chem` Laura. Am ceva serios s` v`

spun.Dar cine era acel strìn? Doar nu le putea spune \n fa]a

altora c` se hot`râse s` vând` vin`ria!Tina se uita cu gura c`scat`, [i la Laura [i la

Carole. |nainte de a spune ceva, Matt o atinse u[or pe bra].

– Un moment, Tina. S`-i explic Laurei totul, bine?

136 FRANCES FLORES



Carole r`mase la fereastr`, \ncremenit` ca o statuie demarmur`. Necunoscutul st`tea la fel de nemi[cat. Laura funevoit` s` sugereze, diplomatic:

– N-am putea s` mai a[tept`m? – Regret, nu se poate, replic` ferm Matt. Tina [i cu

mine ne-am stors creierii \nc` din zori c`utând o cale dea ]ine vinul \n suspensie, dar n-am g`sit decât un zero cât

toate zilele. – |mi pare r`u, ar fi trebuit s` v` spun...Laura ezit`. Fusese cât pe ce s` fac` o gaf`

cumplit`. – Adic`, s` v` ajut... – Tot nu conta, Laura. N-ai fi schimbat cu nimic rezul-

tatele.Insisten]a lui Matt era contagioas`. – Spune-mi, \i ceru Laura, ce s-a \ntâmplat cu vinul? – Trebuie s`-l \mbuteliem imediat, altfel \l pierdem.

Alt` cale nu exist`, crede-m`. – Dar nu-i adev`rat!...Fu cât pe ce s` pronun]e numele lui Vic.

– Mi... mi s-a spus c` poate fi ]inut mai multe zile \nstarea asta critic`.

– Numai cu ajutorul unor echipamente speciale.Esen]a vinului a atins punctul de vârf, Laura. Dac` \lneglij`m acum, \n veci n-o s` mai putem produce cevaatât de fin ca Ochiul {oimului. Sigur, vom avea un vin de

prima calitate, dar nu va fi suprem. Nu \n]elegi?

VINUL IUBIRII 137



– E[ti convins, Matt?Matt se \ntoarse spre necunoscut. – Dac` nu m` crezi, \ntreab`-l pe Bill Hoyt. E cel mai

bun expert chimist \n domeniu pe care-l cunosc. Tina [icu mine ne-am hot`rât s`-i cerem sfatul, azi-diminea]`.Spune-i, Bill.

– A[a este, domni[oar` D'Asti.

|n timp de Bill Hoyt confirma teoria lui Matt, Lauraprofit` de ocazie pentru a-l studia mai atent`. Col]uros,dar nu lipsit de atrac]ie, avea aerul unui om competent [idemn de \ncredere.

– Dup` p`rerea mea, folosind vechile metode, ar tre-bui s` \ncepe]i opera]iunile imediat. V` ajut cât pot,

domni[oar` D'Asti. S-ar putea s` nu salv`m toat` canti-tatea, dar... – Dar m`car o parte tot o putem salva! interveni Tina.

Surioar`, ce-i cu tine? De ce ezi]i? – Da, ave]i dreptate. |]i mul]umesc, Bill.Se hot`râse. {tia c` nu mai putea a[tepta ajutorul lui

Vic, dac` voia s` salveze vinul la calitatea suprem`.

– Atunci, s` mergem \nainte.Cu un strig`t fericit, Tina \[i arunc` bra]ele pe dup`

umerii lui Matt. – Trebuie s` vorbim cu to]i agricultorii din Sonoma,

spuse acesta. Sunt sigur c` nu vom duce lips` de voluntari.De-a lungul anilor, familia D'Asti ajutase mul]i localnici

ajun[i la ananghie. Aveau s` primeasc` un sprijin generos.

138 FRANCES FLORES



– Putem \ncepe disear , lucrând zi [i noapte, dac e necesar. – O sun pe Lucy, spuse Tina, f`r` a da drumul mâinii

lui Matt. Poate ne d` [i ea o mân` de ajutor.Laura, molipsit` de entuziasmul ei, le zâmbi. |ns` con-

tinua s` aib` o nedumerire. – |]i sunt foarte recunosc`toare, Bill, dar a[ dori s` [tiu

de ce faci asta pentru mine.

Specialistul r`spunse chibzuit: – Ie[irea acestei produc]ii va fi un moment unic \n isto-

ria vinului. A[ dori s` se re]in` c` am jucat [i eu un microl. Nimic mai simplu, domni[oar` D'Asti.

|n t`cerea tensionat` care urm` acestei declara]ii sincere, vocea guturat` a lui Carole Canova c`zu ca o blasfemie:

– A, nu, Bill Hoyt, nu-i deloc atât de simplu.Captivat` de noul proiect, Laura uitase cu totul de ea.Privi uimit` cum Carole \[i lu` po[eta [i se repezi spreu[`, unde se opri \n fa]a lui Bill.

– Ai a[teptat mult ca s` i-o pl te[ti tat`lui meu, nu-i a[a?R`zbunare! Asta vrei, Bill? Sau doar s` m` love[ti pe mine?

– Niciodat` n-am vrut s` te lovesc, Carole.

– Nu min]i!|i mai arunc` o ultim` privire, mai-mai s`-l sfâ[ie, [i ie[i.Tina era uluit`; Matt p`rea [i el destul de [ocat. Cea

dintâi \[i reveni Laura. – Mi s-a spus c` e[ti un bun chimist [i tocmai mi-ai

explicat c` respec]i realiz`rile familiei mele, \i spuse ea lui

Bill. Dar ceea ce m` intereseaz` de fapt este: cine e[ti?

VINUL IUBIRII 139



– Laura, interveni insistent Matt, sora ta mi-a spusdespre planul murdar al lui Canova de a te cump`ra. M`bucur c` l-ai trimis la dracu', [i pe el [i pe Vic Remo.Oricum, i-am cerut lui Bill ajutorul. Am \ncredere [i \ncompeten]a lui, [i \n el ca om.

Ironia cuvintelor lui despre Canova [i Vic o f`cu peLaura s` se crispeze, dar nu era momentul s`-i

m`rturiseasc` adev`rul. Bill Hoyt continua s` ascund` unmister, iar Laurei nu-i pl`ceau deloc misterele. – Pot avea [i eu \ncredere \n tine, Bill? – Sper c` da, mai ales dup` ce-]i voi spune c` \mi pun

\n joc [i slujba, [i cariera, oferindu-mi serviciile \n acestproiect. Sunt chimistul principal al lui Ricardo Canova.

Laura se uit` de la Bill la Matt, apoi la Tina [i din noula Bill. Cu to]ii p`reau s`-[i ]in` respira]ia.

– Importan]a acestei produc]ii nu e singura cauz` pen-tru care \l sfidezi pe Canova, nu-i a[a?

– |ntr-adev`r, recunoscu el. Canova a avut nevoie depriceperea mea, [i mi-a pl`cut s` lucrez pentru el. Am [io socoteal` veche de achitat, recunosc, dar de asta am s`

m` ocup mai târziu. Crede-m` pe cuvânt, domni[oar`D'Asti, n-are nici o leg`tur` una cu alta.Laura \l credea. – |ncrederea lui Matt e singura garan]ie de care am

nevoie. Haide]i, s` ne-apuc`m de treab`!

140 FRANCES FLORES



Capitolul 8

Vic era epuizat, dar [i entuziasmat de ceea ce reu[ise s`

realizeze pentru Laura. Aplecându-se peste birou, scoasedin buzunar contractul. Luptase din greu ca s` ob]in`toate concesiile: Laura urma s`-[i p`streze casa, semen]ineau to]i angaja]ii actuali, iar vin`ria avea s` senumeasc` \n continuare D'Asti. Un alt avantaj era un contde depozit pentru studiile Tinei. Da, Laura avea s` fiemul]umit`. |ntinse mâna spre telefon.

– Vic, iubitule! Ce faci? Ore \n [ir te-am a[teptat!U[a dormitorului era \ntredeschis`, iar Vic o \mpinse

pân` la cap`t. Pe mocheta alb` se \ntindea o dâr` de hainearuncate – o fust` de m`tase, o bluz`, un pantof de piele,un sutien sub]ire de dantel` [i, \n mijlocul \nv`lm`[elii,un [irag de perle. Carole, tol`nit` pe pat, le mi[ca alene

cu degetele de la picior.



– Unde-ai fost toat` ziua? – La birou. M` crezi sau nu, unii dintre noi mai [i

muncesc ca s` aib` din ce tr`i. {i mai scute[te-m`, \ncepis` vorbe[ti ca o nevast`.

|nghi]indu-[i replica veninoas` pe care i-o provocasesarcasmul lui, Carole \l privi cum se dezbr`ca.

– Sunt dispus` s` te iert, de[i te por]i mizerabil cu

mine, iubitule... [opti ea, pe un ton destul de serios. – Cât ai de gând s` mai continui jocul `sta prostesc? – Nu cred c` e un joc. – Nici eu. M-am s`turat de tot teatrul t`u, Carole. }i-am

spus de la \nceput c` nu-i dau nici o [ans`, iar acum orepet: s-a terminat.

– Nu-mi place s` fiu expediat` ca o boarf de dou` parale, Vic! – Termin`. Vic era calm; repetaser` de prea multe ori scena.Carole se ridic` \n capul oaselor, \nnebunit`. – Ce-ai vrea s` fac acum? O plec`ciune gra]ioas`,

spunând „mii se mul]umiri pentru tot, iubi]el“? Ce-a[tep]ide la mine? ridic` ea tonul, cu voce ascu]it`.

– N-ai \n]eles nimic, Carole. Efectiv, nu mai a[teptnimic de la tine.

R`ceala din glasul lui o f`cu \n sfâr[it s`-[i piard` controlul. – Canalie!Dac` mizase pe o reac]ie, Carole avu o crunt`

dezam`gire. Singurul r`spuns fu plesnetul rapid al apei

pe pardoseala de marmur` a du[ului.

142 FRANCES FLORES



Furia i se \nte]ea. Dup` ce du[ul se opri, \ncepuzumzetul aparatului de ras. Totu[i, Carole avu grij` s` sefac` auzit` pân` \n baie, când spuse:

– Azi am fost la Laura D'Asti! – Ce...? Vic ap`ru \n u[`, strângând prosopul \n pumn. – De ce?

Era gata s`-[i piard` calmul. Pentru prima dat`, Carolesim]i c`-i era fric`. Nu trebuia ca Vic s` afle despre cec!Ridicând sfid`toare b`rbia, r`spunse:

– Din curiozitate feminin`, nimic mai mult. {tiu c` ai orela]ie cu ea, iubitule, nu \ncerca s` negi.

– De ce-a[ nega? replic` el, pe un ton binevoitor, dar

cu ochii plini de dispre]. Ce i-ai spus, Carole? – Nimic! |ns scumpa ta Laura are s -]i spun` câteva lucruri foarteinteresante. Era vorba s -i cumperi ferma pentru tat l meu, nu-i a[a?

– Da. – A semnat contractul? – |nc` nu. – Dar a promis c-o va vinde?

– Da.Furia lui Vic amenin]a s` explodeze \n orice moment.

Carole \[i savura triumful. – Iubitule, m` tem c` v`duvioara noastr` e o escroac`.

|n prezen]a mea, a ordonat s` se \mbutelieze imediat un vin cu totul special. Urgent [i \n mare secret. Vic,

scumpule, m` tem c` te trage \n piept!...

VINUL IUBIRII 143



Reac]ia lui Vic fu cu totul alta decât cea a[teptat`. |nlocul furiei, pe chip i se ivi surprinderea, apoi \ngrijo-rarea. Ca [i cum Carole nici n-ar fi existat, scoase dindebara o pereche de blugi, apoi \[i lu` un pulov`r pe gât[i se \nc`l]` rapid cu ni[te cizme de teren. Strig`tul ascu]ital lui Carole \l ajunse \n u[`:

– Unde te duci?

– |nc` n-ai priceput? replic` el, f`r` nici o und` deemo]ie. Când pleci, po]i l`sa cheia apartamentului pebiroul meu. N-o s` mai ai nevoie de ea.

Dup` ce u[a se trânti, Carole abia reu[i s` nu aruncecu ceva \n perete. Nu era momentul pentru istericale.Trebuia s`-[i p`streze sângele rece.

Deci, totul se sfâr[ise. Ce era de f`cut? {tia c` nu supor-ta s` r`mân` singur`.R`spunsul, când \i veni \n minte, o n`uci prin simpli-

tatea lui. Lu` telefonul de pe noptier` [i form` num`rulcasei D'Asti, rugându-se s` nu r`spund` Laura.

Avu noroc. Un glas necunoscut spuse: – Alo?

Slav` Domnului! Cu voce tremur`toare, [tiind c` numai putea da \napoi, Carole ceru:

– A[ dori s` vorbesc cu Bill Hoyt, v` rog.

– Carole mi-a spus c` ai ordonat procesarea [i \mbute-

lierea vinului. De ce?

144 FRANCES FLORES



– Voiam s`-]i telefonez, dar am atâtea pe cap... – R`spunde-mi, Laura. De ce?R`v`[it` [i frânt` de oboseal`, Laura se rezem` la piep-

tul lui. – Azi-diminea]`, Matt a f`cut o serie nou` de teste.

Vinul a ajuns la limit` [i va intra rapid \n declin. Nu maiavem timp, Vic.

– E[ti sigur` c` Matt are dreptate? \ntreb` el,strângându-i bra]ele ca \ntr-o menghin`. Dac` a gre[it,cu echipamentele vechi de-aici ri[ti s` pierzi aproape tot vinul. Nu m` intereseaz` câ]i oameni v` vor ajuta, pur [isimplu n-o s` mearg`.

|i d`du drumul.

– |n trei zile, cu echipamente moderne, a[ fi pututsalva toat` cantitatea. Doar dac` nu cumva... Avu \n]elepciunea s` nu vorbeasc` despre contract,

\ntrebând-o \n schimb: – Te-ar r`zgândit \n leg`tur` cu vânzarea? – Nu, \n nici un caz, r`spunse ea, cu o privire vinovat`

peste um`r, spre pivni]`. Dar...

– Dar \nc` nu i-ai spus Tinei, nici celorlal]i, a[a e? – N-am avut timp!De ce n-o credea? Nu [tia prin ce chinuri trecea? – Oricum, testele lui Matt au fost confirmate de Bill

Hoyt. – De Hoyt? Chimistul lui Canova? Nu \n]eleg...

Fusese luat pe nepreg`tite [i nu-i pl`cea deloc.

VINUL IUBIRII 145



– Cum a ajuns Hoyt s` se amestece \n toat` povestea asta? – Matt i-a cerut sfatul, având \ncredere \n competen]a

lui. Iar Bill vrea s` ne ajute, chiar dac` asta-l va costaslujba. N-ai s`-l alungi, nu-i a[a?

– Crezi c` am dreptul? – Nici nu mai [tiu ce s` cred! To]i par s` \n]eleag`,

numai tu nu!

– Laura!Urmând-o cu pa[i mari, Vic o ajunse din urm` \nainte

de a p`[i pe prima treapt`. – Nu m` intereseaz` decât fericirea ta. Dac` nu m`

crezi, plec chiar acum [i niciodat` n-am s` m` mai \ntorc.Dar, dac` ai \ncredere \n mine, las`-m` s` fac [i eu un test

acum, scurt [i foarte simplu. Pot \ncepe imediat \mbute-lierea [i-]i promit c` voi salva toat` cantitatea. – Dar cum, pentru numele lui Dumnezeu...? – Ai \ncredere-n mine. Cu o singur` condi]ie – trebuie

s` dirijez \ntreaga opera]iune [i s` fiu singurul care va daordine.

De dou` zile, crama forfotea de activitate ca un stup dealbine. L`zile cu sticle acopereau acum doi pere]i, iar Laura \ncepea s`-[i dea seama c` erau pe punctul de as`vâr[i un miracol. Dup` ce-[i efectuase testul, Vicdeclarase c` noul vin era chiar mai bun decât Ochiul{oimului [i ar fi fost o crim` s` nu-l pun` pe loc la con-

servat.

146 FRANCES FLORES



Soarele tocmai ajunsese la orizont, iar briza \nser`riisufla pe deasupra solului. Laura se bucura c` ie[ise dincram`, pentru a nu pierde momentul. Inspir` adânc,plimbându-se agale, cu bra]ul lui Vic pe dup` umeri.Trecur` prin dreptul lucr`torilor la vie, ascultându-le cân-tecele.

– Am uitat s` te \ntreb despre contract. L-ai adus cu

tine, Vic? – Da, \l am \n ma[in`. Hai s`-l cite[ti, vrei? – Bine, dar nu pot suferi jargonul legal. Mai bine

descrie-mi-l tu. Vic \i expuse toate concesiile pe care i le smulsese lui

Canova. Când \ncheie, Laura \l \mbr`]i[`, mai ales fiindc`

auzise c` putea s` p`streze casa. – |]i mul]umesc, dragul meu. O, te iubesc atât demult!

Deodat`, lâng` conac opri un furgon mare. – Asta ce-o mai fi?Se apropiar` repede s` vad` mai bine. Spre marea ei

surprindere, Laura v`zu, pe portier`, sigla unei firme,

\nscris` cu mult` art` [i gust. Scria: Brut`ria Spandoni,Sacramento.

– Nu [tiam c` so]ul t`u mai avea [i alte rude pe-aici,coment` Vic.

– Ba da, familia Spandoni e foarte numeroas`, mur-mur` Laura, nedumerit`. Dar nu i-am cunoscut [i nu

a[teptam nici o vizit`.

VINUL IUBIRII 147



Enigma se rezolv` când pe u[a din fa]` ap`ru DonnaEvangelina, coborând treptele ca un galion de r`zboi cutoate pânzele sus, f`r` s` se uite nici la stânga nici ladreapta, cu câte o valiz` \n fiecare mân`. Se trânti pescaunul din fa]` al furgonului, iar autovehiculul porni\nainte ca Laura s`-[i fi dat seama prea bine ce se \ntâm-plase.

– O, nu! N-o pot l`sa s` plece a[a... – Laura, iubito, stai lini[tit`. Mai bine nici c` se putea. – M-am purtat necuviincios cu ea, \ncerc` Laura s`-i

explice, sim]indu-se vinovat`. Iar acum, am silit-o s` plecedin cas`.

– Nimeni n-o poate sili pe Donna Evangelina s` fac` un

lucru, dac` ea nu vrea. Sunt convins c` la rudele ei se vasim]i foarte bine. Oricum, cu asta, toate fantomele trecu-tului au disp`rut.

Aceste cuvinte \[i f`cur` efectul. – Ai dreptate, Vic, n-a mai r`mas nici una, ]i-o jur. – Atunci, dovede[te. S` l`s`m orice altceva [i s` ne

gândim numai la noi.

– Bine, am s`-ncerc.Nu putea rezista rug`min]ilor lui. Efectiv, nu putea s`-i

refuze nimic! – Hai s` vedem contractul.Ma[ina era parcat` \n acela[i loc unde Vic o l`sase cu

dou` zile \n urm`. Laura arunc` o privire peste contract,

apoi \l \mp`turi [i-l vâr\ sub bra].

148 FRANCES FLORES



– Le voi spune tuturor, imediat ce termin`m de\mbuteliat vinul.

Strig`tul lui Matt \i \ntrerupse, puternic [i limpede.Repezindu-se amândoi spre cl`direa cramei, \l g`sir` \nu[`, radiind de emo]ie.

– Haide]i jos \n pivni]`, amândoi! Tot vinul e \n sticle!Laurei abia dac`-i venea s` cread`. Chiar [i dup` ce o

v`zu pe Tina \nsemnând ultima sticl`, r`mase cu impresiac` totul era doar un vis.

– Iubitule, \i [opti ea lui Vic, niciodat` n-am s`-]i potmul]umi, [tii asta.

– Las`-mi pu]in timp, [i-am s` g`sesc eu o cale, replic`el, zâmbind.

|n ultimii doi ani, Lucy adunase cu migal` majoritateadetaliilor [i [tia c` Vic era r`spunz`tor de schimbarea dinsufletul Laurei. Dup` ce-i adres` un semn discret de salut,se \ntoarse spre prietena ei.

– Ascult`, scumpete, \ntâmpl`tor \l cunosc pe cel maibun litograf din California, lucreaz` pentru ziarul meu.Ce-ar fi s`-]i fac` el eticheta, iar eu am s` ]i-o tip`resc, \n

condi]ii – lux! De acord? Va fi darul meu pentru o fat`grozav` ca tine!

Era un dar atât de generos, \ncât Laura nu-[i g`seacuvintele pentru a-i mul]umi, a[a c`-[i arunc` bra]ele pedup` gâtul lui Lucy cuprinzând-o strâns. Ar fi fost cel maiemo]ionant moment, dar Bill Hoyt risipi toat` vraja cu

doar câteva cuvinte.

VINUL IUBIRII 149



– Dac` semnezi contractul pe care-l ]ii acum \n mân`,domni[oar` D'Asti, nu vei mai avea nevoie de nici oetichet`.

– Ce vrei s` spui? – Imediat ce contractul va fi semnat, toate sticlele astea

vor porni spre uzina principal` a lui Ricardo Canova. |ntr-oor`, toate vor purta eticheta Canova Gold, crede-m`!

– A, nu, Bill, zâmbi Laura, care \nc` nu \n]elegea toateimplica]iile cuvintelor lui. Nu \n]elegi. |n contract sestipuleaz` c` tot vinul produs de podgoria asta va purtaeticheta D'Asti.

– {tiu eu ce spun, replic` Bill, pe un ton se scuz`, dar \n acela[i timp moroc`nos. Am v`zut cum au p`]it-o [i al]i

podgoreni care-[i vânduser` vin`riile lui Canova. Sigur, \ncontract poate scrie c` se va men]ine numele original, dar avoca]ii care lucreaz` pentru Canova sunt cei mai marirechini, a[a c`-[i poate permite s` calce totul \n picioare.Nimeni n-a câ[tigat vreodat` un proces \mpotriva luiRicardo Canova! Dac` ]ine la o anumit` recolt`, \[itrânte[te pe ea eticheta personal` [i nimeni nu mi[c`-n

front! – A[a e! strig` unul dintre fermieri. – Da, [i mie mi-a f`cut la fel! ad`ug` altul.Pân` [i b`trânul Beppo se revoltase. Ridic` pumnul,

jurând: – Eu n-am s` lucrez pentru Canova! Nimeni nu m`

poate sili s` muncesc pentru un ho], per un ladro !

150 FRANCES FLORES



Când \n sfâr[it vorbi [i el, Matt Moyer exprim` gândulc`ruia nimeni \nc` nu \ndr`znise s`-i dea glas:

– Remo, ai [tiut tot timpul c` a[a avea s` se \ntâmple,nu?

– E[ti nebun! se r`sti Vic. Nu [tiu ce se stipula \n cele-lalte contracte, dar [tiu ce scrie \n al Laurei, pentru c` eul-am scris. {i voi avea grij` s` fie respectat!

– Nu te cred! Cred mai degrab` c` ai muncit ca unsclav ca s` \mbuteliezi vinul `sta pentru Canova, nu pen-tru Laura! replic` Matt revoltat. Numai vinul l-ai vrut, pen-tru [eful t`u!

|n ochii s`i g`lbui ap`ruse o expresie stranie. – Sau asta, sau Canova te-a fraierit [i pe tine – una din

dou`!F`r` s` se uite spre Laura, care era gata s` le[ine, Vic

r`spunse: – Am s`-]i aduc toate dovezile de care ai nevoie!Când Laura ridic` privirea, Vic ie[ise. – Unde s-a dus? – S` discute cu Canova, sunt sigur`.

Lucy era gata s` izbucneasc` \n plâns, dar Laura nici nuobserv`. Vic. |n acel moment, pentru ea nu mai contadecât Vic.

– Stai! Iubitule, a[teapt`-m`! Vreau s` vin [i eu cu tine!

VINUL IUBIRII 151



Capitolul 9

Biblioteca din casa Canova era prelung`, cu plafon\nalt [i ferestre cât peretele, prin care se vedea panorama

uluitoare a golfului. Ricardo Canova st`tea \n picioarelâng` un splendid birou Empire, adâncit \n lectura uneihârtii pe care o ]inea \ntr-o mân` tremur`toare. Nu eraclar dac`-i observase sau nu. Rosti doar dou` cuvinte:

– Bill Hoyt! Vic atinse prevenitor mâna Laurei, care-[i st`pâni

exclama]ia. R`maser` lâng` fereastr`, domina]i de pro-

por]iile s`lii. Laura se minuna s` vad` cât de admirabil \[icontrola Vic nervii. |n ceea ce-l privea pe Canova, acestap`rea obsedat.

– Bill Hoyt! S-a \ntors la el. Carole, vreau s` spun.Trânti hârtia pe birou. – I-a dat mesajul `sta valetului [i a plecat de-acas`, acu'

o jum`tate de or`. F`r` bagaje, f`r` bijuterii, f`r` nimic!



Cl`tin` din cap, cu buzele crispate, nevenindu-i s` cread`. – Crezusem c-am distrus rela]ia asta cu ani \n urm`. {i

uite c`, dintr-o dat`, trei so]i mai târziu, a ajuns la con-cluzia c` \nc` \l mai iube[te pe primul!

|nc` nu p`rea s` fie pe deplin con[tient de prezen]alor. Continu` pe acela[i ton:

– Aveam atâta nevoie de frumuse]ea ei \n casa asta, de

când m-a p`r`sit maic`-sa... {i \nc` mai am nevoie de ea...|n sfâr[it, capul lui Canova se ridic`, smucit. – Scuza]i-m`, eram preocupat de ceva.Imediat, deveni calm [i atent. – Sunt foarte surprins s` te v`d aici, domni[oar` D'Asti,

dar fii binevenit`! |]i pot oferi ceva de b`ut?

– Nu, mul]umesc.Mai degrab` s-ar fi \necat \nainte de a accepta ceva dela el.

– Nu? Dar m`car ia loc, bine?Laura, care sim]ea c` i se t`iau picioarele, se a[ez` pe

un scaun din apropiere. – {i pe tine m` bucur c` te v`d, Vic, de[i a[teptasem o

veste de la tine ieri. – Vinul D'Asti a atins punctul limit` mai devreme decât

ne a[teptaser`m. – {i ce m`suri ai luat? \ntreb` Canova, cu o und` de

nervozitate \n glas. – L-am salvat. Am lucrat patruzeci [i opt de ore non-

stop, ca s`-l salvez pân` la ultima pic`tur`.

VINUL IUBIRII 153



Canova era sub orice critic`! Laura nu mai putea s` tac`. – De ce trebuie s` fie a dumneavoastr` recolta

asta? – Sincer, nu cred c` vrei s` [tii r`spunsul la aceast`

\ntrebare, domni[oar` D'Asti, murmur` Canova, apropi-indu-se de fereastr` pentru a privi spre golf. {tii, nu-miface nici o pl`cere s` te r`nesc.

– Nu, nu pe Laura ai vrut s-o love[ti, interveni Vic,\ncepând s` \n]eleag` toat` povestea. Voiai s` dai \n Andrea D'Asti, nu-i a[a? Chiar dac` bietul om a murit.

– S` zicem c` voiam s` [terg o insult`.Canova continua s` priveasc` luminile de jos. – Domni[oar` D'Asti, [tiai c` tat`l dumitale mi-ar cerut

un mare \mprumut \nainte de a muri? – Tat`l meu...?Era imposibil! – Nu, n-am [tiut...Canova oft`. – Ei bine, acum po]i s` afli totul. Sunt sigur c` avea o

disperat` nevoie de bani, altfel...

– Altfel, nu s-ar fi \njosit s` apeleze la tine pentru un\mprumut, complet` Vic, sarcastic.

Canova se \ntoarse spre el, dintr-o dat` nedumerit. – Cum spuneai, urm` Vic, e mai bine s` [tim toat`

povestea. Continu`.Ochii lui Canova devenir` [i mai reci, \n timp ce se

\ncrunta.

VINUL IUBIRII 155



– Andrea D'Asti voia s` cumpere tractoare [i s`\nlocuiasc` unele dintre pompele uzate din cl`diri.

Mâna lui Vic se rezem` pe um`rul Laurei, ap`sat. Altfel,tân`ra femeie nu [i-ar fi putut controla tremurul.

– Da, aveam mare nevoie de pompe... – Cred c` i-am oferit o solu]ie foarte cinstit`. I-am spus

c`-i d`ruiesc banii, dac` se folose[te de influen]a [i repu-

ta]ia lui pentru a m` ajuta s` câ[tig Premiul Amici. Mi-a râs\n nas.

Privi din nou pe fereastr`. – Când i-am oferit din nou banii \n dar, cu condi]ia

ca \n plus s`-mi vând` vinul cel nou, despre care [tiamc` avea s` se \nvecheasc` magnific, astfel \ncât s`-mi

pot revendica premiul, a râs [i mai tare. Dar, continu`el, nu f`r` o und` de mândrie, recolta a meritata[teptarea.

|[i \ng`dui s` râd` scurt. – Te pot asigura, draga mea domni[oar` D'Asti, c`

faima acestui vin va t`m`dui toate r`nile pe care mi le-apricinuit tat`l dumitale!

– De ce s`-]i fie permis s` distrugi vie]ile unor oameni pentru un premiu care \n afara industriei vinu-lui nici m`car nu este cunoscut? Nu e drept! Ai tot ce]i-ai putea dori! strig` Laura cu \nver[unare, privind \n jur.

– Am achizi]ionat foarte mult, draga mea, preciz`

Canova, revenind la birou; cuvintele respect, reputa]ie [i

156 FRANCES FLORES



iubire pluteau \n aer, aproape audibile, ca [i cum ar fi foststrigate cu furie. Celorlal]i le e foarte greu s` \n]eleag`pasiunile secrete ale unui om.

V`zu felul cum o ]inea Vic pe Laura de umeri. – Pe unele dintre ale tale le-am [i ghicit, Vic. – {tiai totul despre via]a Laurei \nc` din prima zi când

mi-ai dat \ns`rcinarea asta, nu-i a[a?

– Sigur c` da. {i a ie[it destul de frumos pentru toat`lumea, nu e[ti de acord? Se vede clar c` ai câ[tigatadora]ia domni[oarei D'Asti, eu am ob]inut vinul, iar ]ie, prietene, \]i va reveni [i un supliment de primamân`. {i-acum, d`-mi contractul.

|ncet, Vic se apropie [i arunc` fascicula de hârtii

pe birou. |l privi pe Canova cum le desp`turea f`r`grab` [i \ncepea s` caute \n partea de jos a fiec`reifile.

– N-ai s` g`se[ti ceea ce cau]i, murmur` Vic. Laura n-asemnat contractul. Nu ai nici o palm` din p`mântulD'Asti, iar eticheta ta nu va ap`rea pe nici o sticl` dinrecolta asta.

St`pânirea de sine a lui Canova fu remarcabil`. Tocmaii se refuzase un lucru la care râvnea de aproape patru ani,dar totu[i nici nu tres`ri.

– De ce te-ai r`zgândit, domni[oar` D'Asti? Ai con-damnat vin`ria la moarte, [tii asta, nu-i a[a?

– Prefer s` \nchid vin`ria pe veci, decât s` mai am de-a

face cu dumneata, replic` Laura, \n timp ce se ridica,

VINUL IUBIRII 157



apropiindu-se gr`bit` de Vic. Slav` Domnului c` am aflatadev`rul – [i c` l-a aflat [i Vic – \nainte de a semna con-tractul!

– {tii, Vic, niciodat` nu m-am a[teptat s`-mi faci una caasta...

Chipul d`ltuit \n piatr` al lui Canova p`rea marcat deo adânc` durere. Apoi, \ns`, ridic` din umeri.

– Mare p`cat, z`u a[a. O vin`rie excelent` [i ocarier` str`lucit` se vor duce de izbeli[te \n acela[itimp, [i numai din cele mai proste[ti [i idioatemotive.

– Nu ]i se pare c` e[ti cam prea pesimist? \ntreb` Vic,batjocoritor. Nu despre cariera mea vorbesc, oricum a[ fi

aflat despre metodele tale ilegale \n afaceri, mai devremesau mai târziu, [i-atunci s-ar fi zis [i cu parteneriatul nos-tru. M-ai \nv`]at s` fiu necru]`tor, dar cred c` \n cele dinurm` te-a[ fi dezam`git, cu cinstea mea. Nu, \n leg`tur` cu vin`ria cred c` e[ti pesimist.

|n sfâr[it, autocontrolul \l p`r`si, iar urm`toarelecuvinte fur` rostite cu aprindere:

– |n via]a mea n-am muncit mai greu ca \n ultimeledou` zile, [i niciodat` n-am fost mai fericit! Orice-amrealizat, am f`cut-o f`r` nici un cent din banii t i murdari[i nimic din echipamentele tale afurisite! Vin`ria ar puteafi salvat`, dac` cineva ar ]ine la ea \ndeajuns pentru ainvesti timpul [i banii necesari ca s-o reorganizeze. Ce

p`rere ai, Laura?

158 FRANCES FLORES



|i ridic` fa]a spre el, astfel \ncât privirile li se \ntâlnir`. – A[ dori s` \ncerc – cu titlu permanent, desigur. – Nu a[ accepta o asemenea propunere, [opti ea,

atingându-i gura cu buzele ei calde, o dat`, apoi \nc` odat`, decât tot cu titlu permanent.

Ajunseser` aproape de u[`, când auzir` glasul luiCanova.

– Cum ai reu[it, Vic?R`m`sese \n picioare lâng` birou, cu spatele drept [iochii ca de cremene.

– Cum ai reu[it s` salvezi tot vinul \ntr-un timp atât descurt, f`r` bani [i echipamente moderne?

Râsul lui Vic p`ru deplasat \n pustietatea maiestuoaseibiblioteci.

VINUL IUBIRII 159

vinul iubirii

Documents

Transcript of vinul iubirii