Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

257

Click here to load reader

description

Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957 ======================Viaţa Românească, revistă editată de Uniunea Scriitorilor, apare la Bucureşti, lunar (iun. 1948-), ca serie nouă a revistei cu acelaşi titlu (1906-1946). În anul 1948 apare cu subtitlul Revistă a Societăţii Scriitorilor din România ; între anii 1949 şi 1965 cu subtitlul Revistă a Uniunii Scriitorilor din R.P.R. ; de la nr. 8/1965 : Revistă a Uniunii Scriitorilor din R.S.R. până la nr. 2/1973, după care şi-l modifică în Revistă a Uniunii Scriitorilor

Transcript of Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

Page 1: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

REVISTA A UNIUNII SCRIITORILOR DIN R.P.R.

CUPRINS :

SCRIITORI 3I CETATENI

MIHAIL SADOVEANU - TUDOR ARGHEZI - G. CALINESCU - GEO BOGZA - MIHAI RALEA - MIHAI BENIUC - NAGY ISTVAN - DEMOSTENE BOTEZ

KOVACS GYORGY - ANTON BREITENHOFER

SUTO ANDRAS RAtAcirile lui Sálárnon

(nuvelä)

G. BACOVIA Versuri

MIRON RADU PARASCHIVESCU Salvatorul (schl(ä)

NICOLAE LABIS Versurl

,

EUGEN BARBU Ala rnicA (fragment)

ANTON 'HOLBAN Jocurile Daniei (fragment de roman)

OCTAV SULUTIU Anton Holban

-

SILVIAN IOSIFESCU HortenSle Papadat-Benaescu

CRONICA $TIINTIFICA - CINEMA

AL. PHILIPPIDE Heine sl poezla Polernic5

RECENZII REVISTA REVISTELOR MISCELLANEA

IANUARIE 1 9 57-ANUL X

nr1

www.dacoromanica.ro

Page 2: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

VI ÁTA R tits REVISTA A UNIUNII SCRIITORILOR DIN .P.R.

Apare sub conducerea unuf COM itet de redact(e

IANUARIE-1957-ANUL X

www.dacoromanica.ro

Page 3: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

CUPRINSUL

SCRIITORI $1 CETATENI

SCRIITORII $l ALEGERILE . . . . . . 5 MIHAIL SADOVEANU : Mergind spre Hirliu; Fortele poporului au biruit ; Pen-

tru Sufi-Mire si pace; Scriitor, orn si cet5tean . . . . . , . 6 TUDOR ARGHEZI : Testament ; Implinire; Baroane; De ziva libedrii . . 8 G. CALINESCU : Hieratismul d-lui Maniu; 1 Mai 1946; Caracter si prudentä ;

Omul nou - - 4 4 4 ' . . 0 11 GEO BOGZA: Meditatii asupra unui stilou ; Citre mineril noului ev . . 14 MIHAI RALEA: In ora sinceritätii totale . . 16 MIHAI BENIUC: Aicea printre ar4eleni; Tatuaj ; Datoria scriitorilor ; Noi vom

face fata . . . . . . 17 ISTVAN NAGY : Partidul 1-a condus; Ce, cit si cum ? . . 19 DEMOSTENE BOTEZ : In mini; Inimii mele . . . 22 tOVACS GYORGY: Slujind ideile partidului . . . . 24 ANTON BREITENHOFER: Unitatea poportflui nostru . 24

AL ANDRITOIU: Cintec de alegere; Pisc; Renuntare la cer . 26 PETRE SOLOMON : Verbul a alege" . . 29

*

SIDTO ANDRAS : Riiticirile lui Salamon (in romineste de Dudu Olariu) . . 30

*

C. BACOVIA : Doin5 . . . . . . . . . . 79 DEMOSTENE BOTEZ: Cartea anotimpurilor (fragment) . . . 80

*

MIRON RADU PARASCHIVESCU : Salvatorul (schitä) . . 87

*

NICOLAE LABIS : Poate-arn visat; Epitaf ; Sint douheci de ani st mild unul; 98

*

EUGEN BARBU : Aia mid (fragment) . . . 100

*

NICOLAE TAUTU : Inceput de an; Semn . . 09 DAN FAUR : Portretul ; Nu-s obosit de lupte! . . 121 CRISTIAN SIRBU : Instantaneu . . . . . . 122 DIMITRIE STELARU : Räzboiul; Femeia si räzboiul . . 123 ION BRAD: BunicuI ; Nebunie sfinti a iubirii; Cucuvaile . 124

www.dacoromanica.ro

Page 4: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

20 DE ANI DE LA MOARTEA LUI ANTON HOLBAN

*** 20 de ani de la moartea lui Anton Holban ANTON HOLBAN Jocurile Daniel (fragment de roman) OCTAV SULUTIU : Anton Holban

126 . 127

133

AUREL RAU: Stalucirea sudului; In pestera Postumia ; Gavrilo Prinkip ; Podul turcesc din Mostar ; Chiparoli tn amiazä; Farurile; Cetatea Raguza

A. S. PUSKIN: Mirele ; Voevodul (in romineste de Cicerone Theodorescu)

DISCUTII

GEORGETA HORODINCA: Familia Calaff" 1 cronicarul ei .

140 145

. 151

ION FRUNZETTI : Juan Ramón Jiménez . . 162 JUAN RAMON JIMENEZ : Versuri . . . 163

SCRUTORI :$1 CURENTE

SILVIAN IOSIFESCU : Hortensia Papadat-Bengescu . . 165

CRONICA $T1INTIFItA

Conf. univ. N. BOTNARIUC: Problema speciei i discutia In jurul ei . 188

CINEMA

EMIL SUTER: Insemnäri despre stilul cinematografic . 197

TEORIE $1 CRITICA

AL. SANDULESCU: Preludiu la o monografie Miliail Sadoveanu" . . 205 VERA CALIN : Noutäti despre clasici (G. CaHnescu : Studii i conferinte) 209 DUMITRU MICU Inceputuriie prozei lui Eusebiu Camilar . . . . 215 AL. PHILIPPIDE : Heine si poezia polemicä . . . . . . . 219 AL. SIMION : Un reprezentant falentat al noii generatii de scriitori sovietici 223

RECENZU

R. L..: Despre volumul lui Cristian Sirbu . . . 228 OCTAVIAN BARBU : Mihnea Gheorghiu : Balade . . . . 230 $TEFAN AUG. DOINAS : Mihail Sorbul i conditiile tragediei comice 231 P. GRANEA: Leonid Leonov : Pidurea rusA" . . 235 PERICLE MARTINESCU : Un precursor all rnarilor redisti . 239

REVISTA REVISTELOR : Discutie esteticA in paginile revistei Sonntag" ; Poezia din Steaua" nr. 11; Igaz Szo/1956 . . . . . . . . . 242

MISCELLANEA Clasicii nostri" ; Pe marginea unor insemnäri din carnetul cu notite ; Expozitia Whitman" ; Rudele räposatului . . ..... 249.

www.dacoromanica.ro

Page 5: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

SCRIITOR1 ,57- CETATENI

scwroRE ,57 ALEGENLE

Aiiituri de maqtrii ai pile tor rapide, de harnicii truditori ai ogoa- relor, impreunei cu alti intelectuall devotati cauzei socialismului, pe listele de candidati in alegerite pentru Marea Adunare Nationale au fost inscrise numele unora dintre cei mai demni reprezentanti ai cuvintului artistic. In mitinguri ale oamenilor muncii, convocate pentru desemnarea candidatitor, numele scriltorilor propufi s-au rostit cu respect $ cu entuziasm. Nu s-au tinut aduntiri solemne fi nu s-au declamat discursuri savant& Dar cuvintele simple, spuse in multe cazuri de cititori care numai in conditiile revolutiei culturale de asteizi au ajuns sä cunoascei bucuria digit, au exprimat prin ele infile pretuirea literaturii actuate inchinatti grandiosului proces de ri- dicare a oamenitor pe o cit mai Ina Itil treaptei de constiintä fi de vial&

Pentru neobosita sa activitate literarei de- alungul a peste cincizeci de ant, altiuzitti mereu de o nettirmuritil dragoste a poporului fl a patriei noas- tre, a fost desemnatil candidatura lui Mihail Sadoveanu, creatorul iscusit a zeci fi zeci de volume de la Povestirile" anutui 1904 Pal la Nicoara Potcoaver din acefti ani, sau recenta Lisaueld" din care s-au publicat ci- teva fragmente.

A fost propus Tudor Arghezi, poetut care a avid totdeauna o antu- dine potrivnicii Wei de ceea ce injosefte fling umanli, §i care asttizi ifi in- cununeazä opera sa remarcabitel cu creatii ca 1907" qi Cintare omutur serise din perspectiva marilor inoiri sociale ale epocii acesteia.

Un prozator in One vigoare fi un savant al criticii fi istoriei literare a fost inscris pe listele candidatilor in persoana lui George Cälinescu, auto- rul romanului Enigma Otiliei" fi al celor mai competente studii despre Mi- hail Eminescu, In acela timp prezent cu o vervä exceptionalä in presa co- tidianti, luind atitudine fate de evenimentele mediate.

Acestor scriltori-candidati li se adaugt i: Geo Bogza, cu poezia gravel a reportajelor din Tara de piatref" sau Cartea Oltulur fi pateticele pie- doarii antifasciste din Anil impotrivirir - Mihai Ralea, partizan al unei eulturi profund umaniste, filozof cu prestigiu international, fin eseist (In- terpreteiri", Valorp fi autor al unor savuroase insemniiri de ciileitorie (Memorial", Nord-Sud" In Extremul Occident") - Mihai Beniuc, poe- tul durerii romine§ii" in trecut, asteizi rapsodul celor mai nobile senti- mente proprii celorIce tuptil pentru socialism, exprimaie In Mtirul de tinge drum" sau Trelinicie" - Demostene Botez, pe care Iprezentul Pa determi-

www.dacoromanica.ro

Page 6: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

6 MIHAIL SADOVEANU

nat sä se scuture de vechl tristefi melancolii provinciale, inspirindu-i ctn. tecul optimist din Floarea soarelui".

Scriitorii nafionaliteifilor conlocuitoare, care contribuie cu aceeafi in- suflefire ca fi scriitorii romini la educarea omulta mu in fara noastrei, sint reprezentafi in aceste alegeri prin Nagy Istvan, creatorul unuia dintre cele mai izbutite tipuri de eroi pozitivi in romanul La cea mai inaltä tensiune", Kovacs György, autor al romanului Cu ghiarele cu dinfir, inspirat dln lupta pentru transformarea socialistä a agriculturii, fi Anton Breitenhofer, ale ceirui pagini de proza vorbesc despre conftiinfa socialistä a populafiei germane de la noi.

Cea mai gräitoare recomandare a acestor scriltori se aflä in ceea ce el au scris. Alcätuind o micä antologie din operele lor, in limitele unui spafiu care ne permite sä selectäm foarte put ine pagini, am dat intiietate acelor texte de unde se deduce mai cu seamii atitudinea icetfeneaseä, mi- Manta' a autorilor.

MIHAIL SADOVEANU

MERGND SPRE HIRLAU - fragment - Cîmpiiie triste, in arsita zilei, iar se desfäsoarä de o parte si de alta

a drumului. Intr-o väglunA, sub o räsfirare usoarä de fum, mormäia ba- toza, dar miscarea oamenilor nu se zärea. Mergeam Incet, truditi de cale zbuciumatä, de soare, de singurätate. Si mosneagul cobortse din carul lui, si mergea Incet -pe drum, descult si el, lIngä bäiatul cu pärul ca untde- lemnul.

Mergearn i noi pe jos, ca sä ne mai desmortim. Si deodatä, Intr-un pile de holdä intitziatä, zäriräm umbre de sece-

rätori. Se ridicau si se plecau regulat. Iar la margine o momlie se ttra la fata pämintului, ceva negru ce se misca cu greutate.

Ce sä fie acolo ? Intrebä doctorul. Ne apropiam Incet. Apol ne abäturAm in loc. Träsura, In drumeag se

opri. Oamenii care ne Intoväräseau se apropiarä si ei. Acu vedeam : era o femee; o bätrinä care se tira pe pärtfint. -E o babä, zisei eu cäträ doctor. - Si ce fate acolo ?...

Atunci, Intäia oarä In ziva aceea, auzii Rugg mine glasul mosneagului cu sprincenele cu barba stufoasä : - Ce sä facä ? Secerä... Avea un glas aspru, un fel de Ifirlire dure- roasä.

DoctoruI se Intoarse spre el :

Ce vorbesti, mosule ? Cum secerä ?... Bätrinul nu räspunse. liar bätrina, corogitä, räzim'indu-se tn coate, se lira ca o rîmä prin

lanul fierbinte, prindea mänunchiuri si le táia cu secera sclipitoare. and ne väzu, se opri $i, asa cum era, in genunchi, atinti asupra noasträ doi ochi tristi si tulburi pe tn obraz pämintiu, zbIrcit, thinuit ca o mascä. - Ce fad acolo, mätusä ?

www.dacoromanica.ro

Page 7: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

MERGIND SPRE HIRLAU 7

$1 abia ti auzirAm räspunsul, Ia, ce sä fac : Secer. Vai de capul meu. De dimineatä, de dud s-a

zärit geara de ziug, am venit. M-a adus Ghitä... - Care Ghitä ? - Aista, Ghitä, vátavu' boierului... - A arui boier... - Apoi nu stiu cum It chiamä... $i cum asa ? Väd cä esti bolnavä... - Val de päcatele mele... Iaca, asa m-au adus. Era dator bäietu'...

Da' pe dInsu' 1-au chemat la cazarmä... $i m-au luat pe mine... A venit Ghitä vätavu' si m-a luat... Parch cu ciocoiul te poti pune ? El e omul ciocoiului...

Prin lan, cele cIteva umbre se indreptaserä i ascultau. Baba sta cu fata-i dureroasá Indreptatä spre noi. Apoi oftä greu si se ghemui pe pä- mint. - Da' ce-ai, bAtrtno ? Intrebä doctorul. De ce seceri In genunchi ?...

Bätrilnul vorbi iar lIng5 mine, cu aspru, neprietenesc :

Vai de capul ei... 0 biatä pächtoasä... Asa-i ea, beteagä... Boalä femeiascä.. Ce sä facä ? Para o iartä cineva ?...

Doctorul TIII zise nimic. Tkeam si eu. Ne urcäm asa In trfisurä. Bä- &Ina, tn genunchi, räzimIndu-se In coate, /ncepuse iar a secera in arsita zilei. 0 privea neclintit bätrInul. AlMuri de el, cu mlinile In lungul trupului, privea si bäiatul cel descult i cu capul gol. Priveau si soldatii Insirati pe drumeag. BMrina secera. 0 auzeam gemind din cInd In end.

FORTELE POPORULU1 AU B1RUIT ...S-a scufundat o lume. Se scufundä Incä sub ochii nostri. Proorocii de

ieri ai nenorocirii au väzut In mäcelul ultim sitrsitul continentului nostru. Am träit In adevär o epocä Infricosatä. Dar fortele progresului au biruit, si, dupä ce soarele päcil a lucit din nou kiimilor noastre avem dreptul sä nfi- dAjduim Intr-o redresare.

Dar n-avem dreptul sä ne mai Intoarcem cätrá trecut. Din acel trecut s-a deslänjuit abominatia dezolärii. S-a sämänat vint si s-a cules furtunä ;

s-a dospit urä, care a adus oamenilor ruinä i moarte. $ovinismul fas- cismul trebuie s rämlle fantome pe veci Inchise In trecut.

Caleidoscop", 19-16

PEN TRU !NFRÂTIR1 I PACE Poate a venit vremea sä ia toti cärturarii tuturor popoarelor pe sama

lor lozinca din ultimele decenii de luptä a muncitorimii : Cärturari din toate tärile, uniti-vä !" Uniti-vä rimpotriva rasismului, a prejudecätilor so- ciale, a grandomaniei nationalismelor, a celor ce propagh ura si neIncre- derea. Uniti-vä pentru Infrätire si pace. Ca sä aibä In sfIrsit rägaz neamu- rile sä-si aducä fiecare tributul de bine la progresul umanitätii.

Evocari", 1955

SCRIITOR, OM 1 CETATEAN Pe noi, cei care am träit indelung vreme in asezarea strImbä a

trecutului, ne intereseaz, färä Indoialg, numai scriitorul de talent, care, In acelasi timp, e i orn In tntelesul bun al cuvIntului, acel scriitor de talent

www.dacoromanica.ro

Page 8: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

8 TUDOR ARGHEZI

care s-a simtit In chip firesc legat de intelectualii progresisti ai secolelor trecute: in el e prezentä tragedia robilor acestui pämint, pe care acum ti vede luminati de soarele izbävirii.

Omul si cetäteanul din el e Indemnat de la sine sä se amestece In dez- voltarea luptei pentru noua orInduire a lumii, pentru pace si bunä Invoke Intre toate popoarele.

Arba lui rAmine aceeasi, delerminatá de conditiile speciale ale for- märii artistului, de specificul poporului säu, de ceea ce e original In perso- nalitatea sa.

Acest scriitor, orn $ i cetätean, care primeste In suflet räsfringerea In- tocmirilor nouä sociale, Intelege cä, In välingsagul prefacerilor, se pot sä- vIrsi devieri si greseli. Dar lumea revolutiei socialiste are forta de a se eli- bera de ele. In calea ei spre descätusarea depiinA se mai pot ivi crize. Insä cimul nou liber va sävirsi - sint ferm incredintat - ascensiunea lui de- plinä.

Datoria scriitorului", articol apärut In Pravda", 18 noiembrie 1956

TUDOR ARGHEZI

TESTAM5NT

Nu-ti voi läsa drept bunuri, dupil moarte, DecU un nume adunat pe-o carte. In seara reavrätitä care vine De la sträbunii mei pinei la line.

Prin !VI fi gropi adinci, Suite de batting mei pe brinci, si care, tinär, set le urci te-afteaptil Cartea mea-i, flute, o treaptä.

Afeaz-o cu eredinkl apät11. Ea e hrisovul vostru cel dintii, Al robilor cu saricile pline De osemintele värsate-n mine.

Ca sei schimbelm, acum, intiia oar& Sapa-n condei fi brazda-n ceilimarä, Beitrinii-au adunat, printre pleivani, Sudoarea muncii sutelor de ani. Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite Eu am ivit cuvinte potrivite .i leageine urmafilor steipini. ,i, främintate mii de säptimini, Le-am prefacut In visuri fi-n icoane. Feacui din zdrente muguri ;1 coroane. Veninul strins 1-am preschimbat in miere,

www.dacoromanica.ro

Page 9: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

TESTAMENT 9

Läsind intreagä dutcea lui putere. Am luat ocara, fl torcind upre Am pus-o and sii-mbie eind sti-njure. Am luat cenufa mortilor din vatril .i am feicut-o Dumnezeu de piatrei, liotar Ina It, cu cloud lumi pe poale, Peizind in piscul datoriei tale.

Durerea noasträ surdä fi amarä 4 grätneldii pe-o singurei vioard, Pe care ascultind-o a jucat Steipinul, ca un tap injunghiat. Din mucegaiuri, bube fi noroi Iscat-am frumuseti qi preturi noi. Biciul räbdat se-ntoarce in cuvinte $1 izbeivefte-ncet pedepsitor Odrasta vie-a crimei tuturor. E-ndreptätirea ramurei obscure Iqitei la lumind din padure Si dind in virf, ca un chiorchin de negi, Rodul durerii de veal intregi.

rntinsd lene$ pe canapea Domnila suferd in cartea mea. Slova de foc fi slova filuritá Impeirecheate-n carte se märitä, Ca fierut cad imbreitiqat in clqte. Robul a scris,o, Domnul o cite*, Far' a cunoafte cd-n adincul ei Zace minia bunilor mel.

,,Cuvinte potrivite", 1927'

IMPLINIRE

D ezviituig de-odatá ce nu ftiai de los $i al väzut peimintul intins di e frumos, Din asfintitul palid, boltit spre reistirit, Mt/la oarli cerut de-a tungul l-ai zärit. Lua fatei adincimea §i, nouä toatei firea Iti ardta de-asupra fi-n jur nemeirginirea. Dar inältat in slavä, subt cingeitoarea fruntil Ti se feicurii netezi fi mici, pititi, fi muntii ; Ceici vetzul are harul fi voia de la soare Ca tot ce lntilnefte set scadä $ scoboare. Ridicti-ti numai octal putin., ca un lästun, Cel piscurite inseqi descrescli se supun. Ai biruit teirina fi-ai rupt impletitura. Nu-1i mai ditai merindea tir4, pe brinci, ru gura, Ca viezurii fi ferpii, orbefte fi fleinfind, Cind te-arätai o clipä qi te-ascundeai curind.

www.dacoromanica.ro

Page 10: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

40 TUDOR ARGHEZI

Fusesqi btestemat Sä zaci fn neputinta, de-a pururea culcat. Dar chinuit de rivna de-a fi, muncit de find, Miracolut trezirii l-ai sävirlit voind. Ti-ai depärtat pmintul de buze la picioare, Slujit de-aci nainte de Infinite upare.

antare omului", 1956

BAROANE

Ce semet erai odinioará, dragul meu, de n-ai mai fi fost. Si ce mojic t ce mitocan ! ce bädäran ! Nu te mai recunosc. Para In hainete tale a in- trat alt orn si parch celälalt a plecat in pielea goalä, pe undeva, prin ceruri ori In iad.

Botul nu-ti mai e asa de gros, ffilcile ti-s mai putin dolofane s ai In- ceput, Doamne I sä si surIzi cu buzele alea groase, *terse de unsoare. Ceafa ti s-a mai tras, gusa s-a mai rnoderat, burta oautä un relief mai apropiat de spinare. Nici pärtile de dindärät nu mai sint atit de expresiv dominante, dedesubtul croielii scurte.

Cred CA nu mai iei dimineata patru cafele cu lapte, o haIcä de sunc5,. si opt präjituri, cu care ti-ai pus din nou In functiune intestinul gros, ane- miat de fábdäri präjite. Te umplusesi bine, pInä la rIglialä. Ti-aduci aminte ce sfrijit erai pe and erai särac si curn ne pälmuia cAuthtura ta atItatä dupä ce te-ai procopsit. Indopat cu bunurile mele, nu-ti mal dam de nas si ti s-a pärut câ eram pus pe lume ca sä slujesc mädularele tale, burtii, gu$i, sa- cului si däsagilor täi : ästa era rostul meu, a trebuit sä-1 aflu de la tine, flämIndule, roscovanule, bobosatule, umflatule.

Mi-ai Imputit salteaua pe care te-am cukat, mi-ai murdärit apa din care ai bäut si cu care te-ai spälat. Picioarele tale se scAldau In Olt 0 mi- rosea pInä la Calafat, nobilä spurcädune !

1-auzi Vrea sä-mi fie stäpin i sä slugäreasc la matele lui, eu care nu rn-am bägat rindas nici la boierul meu. Vrea trei pärti si din väzduhul meu, ca sä räsufle In räcoarea mea numai el. Lasä-mä sA-mi aleg stäpInul pe care-I vreau eu, dacä trebuie sä .rnä robesc, nu sä mä ia la jug si bici, Insfäcat de ceafä, cine pofteste.

Uitä-te, mä, la mine, Baroane I Sä ne desfacem hIrtiile amIndol, eu zapisul i hrisoavele mele, scrise pe cojoc, si tu zdrentele tale. Scrie pe ale tale Radu ? Nu scrie L. Scrie Stefan ? Nu scrie L. Scrie Mihai, scrie Vlad, scrie Matei ? Nu L. Päi ce scrie pe cirpele tale? Degete sterse de singe I'

Mi-a iesit o floare-n grädinä, ca o pasäre rosie rotatä, cu miezul de aur. Ai prihänit-o. Ti-ai pus labele pe ea si s-a uscat. Mi-a dat spicul tri tarinä cit hulubul si mi 1-ai rupt. Mi-ai luat poamele din livadä cu carul te-ai dus cu el. Ti-ai pus pliscul cu zece mil de näri pe stinca izvoarelor mele,

le-ai sorbit din adInc i le-ai secat. MocirlA si hale rämln dupä tine In munti si secetä galbenä pustie In ses si din toate päsärile cu graiuri ctn- tätoare, Imi Iasi cirdurile de clod.

Incepi sä tremuri acum, cäzäturä. Asa s-a IntImplat cu toti clti au um- blat sh-mi fure binele ce mi 1-a dat Dumnezeu. Te-ai cam subtiat i Invi- netit. Obrazul ti-a intrat In gurä, gulerul ti-a cäzut pe git ca un cerc de

www.dacoromanica.ro

Page 11: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

BAROANE 11

puting uscatá. Daci te mai usuci nitel o sä-ti adune doagele de pe jos. Ce floacä plouatá-n capul täu I ce mustatá pleo*titá I Ce ochi fleFäiti I Para e*ti un *oarice scos din apä fiartá, de coadá, Baroane...

Bilete de papagal", 1943

DE ZIUA LIBERARII

Färá demagogie, frebuie descifrat exact ce a lost aceastä liberare. Pentru Uniune, ea insemneazä scäparea tärii noastre de fascismul hitlerist de care a scäpat *i teritoriul ei, nävälit *i pustiit de armatele sträine piná in Caucaz.

Pentru romini, la liberarea ¡Aril de o putere sträing, care ne fägäduia o satrapie (citez : de o mie de ani), se adaugä Inceputul lichidärii unei oli- garhii, stabilitá *i ea pe veci, a unei protipendade de indiferentá *i dezmat. 0 mie de familii cu slugile lor boierite t*i Impirtiserá tara iii principate personale, guvernate cu jandarmeria. Vlaga poporului istovit pe ogoare *i näpástuit In industrii parazitare - era suptá de douä guri. In folosul cui ? Al unei categorii de trintori, de cinici, de samsari *i de prostituati. E a*a, ori nu e a*a ? Uite-te bine, cititorule, in amintirile dumitale, in con*tiinta *i in räbdätoarea dumitale tolerantä.

0 prefatä la 23 August a fost, 37 de ani mai inainte, scrisä cu singele täranimii In räscoalä. Au times numai morminte, mIhniri, lanturi i ocne. Dar singele e un lucru care nu moare, el umblä prin intuneric, rázbe*te prin párrant, tt*ne*te din nou i inviazä. A cui e vina cä a murit, *i a cui e vina cä a Inviat ?

Paralel cu mocnirea neadormitfi plugäreascä, träia främIntarea Ele s-au s-au ridicat solidare .Ce prost ar fi refuzat fructul

coincidentei dintre revoltä i räzboi ca sä pästreze tara in stare de perpe- tuä robie ? Trebuia respins prilejul pentru conservarea intactä a unui putre- gai care ameninta sä ingroape tara de tot ? Pentru mentinerea in scaunele inane a unui rind de strigoi i degenerati ? Ei au curajul sä argumenteze, In indepärtärile in care vi-all ascuns neru*inarea, cä 23 August este rezul- tatul unei revolutii de import. Argumentul este vechi i perimat. El a lost repetat ori de cite ori s-au rostit räspicat o atitudine i un act de indreptä- tire. Individual, te plätea cineva, colectiv, ascultai de o instigatie din afarä. A*a a fost *i In 1907.

Nu, domnilor, revolutia a lost endemicä i continuä. Contemporante, 22 august 1956

G. CALINESCU

HIERATISMUL D-lui MANIU

A*a face politici d. Maniu, fárá responsabilitäti, cu mari satisfactii literate *i cu agitarea spiritelor naive. Intrebati-1 de pildä : uncle este räs- punsul problemelor noastre internationale ? La izvorul sau la gurile 1stru- lui ? D. Maniu tace, pentru simplul motiv cä n-are nici o pärere ci numai vointa de a rezista enigmatic oricárei páreri.

www.dacoromanica.ro

Page 12: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

12 G. CALINESCU

Dar care e politica sa In materie agrarä ? Tkere hieraticä, Insotiti de haotice interpretäri ale Sibilelor sale.

Stäm räu economiceste, n-avem produse, valoarea leului scade, ce-1 de fkut ? Vrea d. Maniu sä-si ia räspunderea ? Tkere diving. Are d-sa anume idei economice, un sfat de dat ? limbet impenetrabil.

Dar pentru numele lui Dumnezeu, un orn politic e un orn si trebuie sä tresalte la tot ce reprezintä viata natiei sale de sus OA jos. Napoleon (imens exemplu) scria regulamentul Comediei Franceze pe o tobä, fäcea corespondentä de dragoste, se &Ala de unele fapte, juca teatru tn familie, se interesa de cultura sfeclei, de ultimile lucräri ale poetilor. Sint oameni poli- tici moderni foarte putirt geniali care-si permit a dovedi un sublet organic scriind cArti despre golitick muzick literaturk Arta nu este o abatere de la civic ci o posesie mai temeinicA a lui.

As vrea sä stiu ce pärere are d. Maniu despre civilizatia Rominiei, dad stie CA avem o artä si o literaturä, daca tsi dä seama a Bucurestiul este un oras mai mare decit Sibiul. As dori sä-1 väd evoclnd viitorul, vi- Sind pe täranul de mIine, consolindu-se la imaginile monumentelor noastre viitoare. As mai dofi sä 01u dacä crede cä trebuie sä ne tnmultirn sau sä stäm pe loc, sä ne tragem la sate' ori sä ridicärn cetäti uriase. Intrebäri zadarnice. D. Maniu tace embind ambiguu ca masca din Mycene. Toatä lumea crede cA d-sa are o pärere, dar eu sustin cA in fond d-sa nu are nici unia, cum nu are Sfinxttl care nici nu stie mäcar cä existk

Natiunea", 8 aprilie 1946

1 MAI 1946

Azi este poate vremea ca inteles,tualii si toti acei profesionisti care muncesc i ei Intr-un mod mai subtil, st care arätau foarte adesea o dusmä- nie absurdA pentru Minuitorul cioaanului, sA-si dea in fine seama CA ziva de 1 Mai este si a lor. Ce tnrudire este intre moi, din aceastä clasä de mij- be care cu mlinile pline de cernealä ciodnim slova pe nicovala noastri tare e masa, 0 lenesul träind din täierea cu foarfecele a cupoanelor actiu- nilor sale ?

Ziva de 1 Mai este festivä $ i. pentru noi, $ i din scoll, redactii, biblio- teci, laboratoare, ateliere individuale, magazine, trebuie sä afirmäm cu totii apartenenta la marea armatä a muncii. Nurnai munca ell toate formele ei de la secerarea griului si p/nä la recolta marilor idei, conferä drepturi omului.

Naliunea", 2 mai 1946

CARACTER ,1 PRUDENTA

Campania pe temeiul notiunii de caracter are scopul de a strecura 'in opinia publicä extraordinara idee cA toate caracterele RomIniei s-au steins In partidele denumite istorice ; tri vrerne ce In tabära cealaltä stnt numai trädatori, oameni färä Dumnezeu, etc. etc. Opinia nu meritä nici o discutie.

Gazetele de opozitie mai acordä generos caracter intelectualilor, oame- nilor de litere care au stat rezervati", care nu s-au läsat ademeniti" de alte partide decit eel liberal, national-täränesc $ i fractiunea Titel Petrescu.

www.dacoromanica.ro

Page 13: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

OMUL NOU 1.3

VasäzicA de data aceasta, caracter este sinonim eu rezervä, cu absentä de la räspunderea civicä. Bine inteles c i interpretarea aceasta este funda- mental false; Si multi de toate pentru niste motive scoase din experientä. Acei intelectruali care stau in rezervä fac asta nu fiindcA au caracter, ci toc- mai fiindcä N'AU caracter. Ei, de altfel nici nu stau in rezervä ci numai la pindfi.

Natiunea", 24 mai 1946

OMUL NOU

V reau sA inteleg omul nou. tiam si simteam de mult cA existä, acum 11 caut pe santier 6i el mi se dezváluie. Dar ar fi o gresealä sà-ti trichipui cä-1 vAd pentru cä am pä'sit pe u5le de fier ale atelierelor. E adevärat cA la fintina artezianä de scintei a fontei topite, sufletele oamenilor muncii se profileazä mai bine. Cu toate astea, fonta curge tot atît de feeric 5 In lu- mea de tip vechi, unde oarnenii slut altiel. Existä o muscä la arat, sä ne ferim a deveni o muscä pe ma5ni ,adicä ni5e intelectuali aplaudind de departe truda oamenilor care construiesc o rinduire nouä, amuzlndu-ne ca de un spectacol inedit, Cine a stat prea mult Una sobs 5 pe teren solid, cautá adesea senzatii tari, putin viscol la munte, putinä furtunä pe mare. Nu senzatii trebuie sä eäutám, ci o conlucrare de la postul häräzit fiecáruia In vederea operei obstesti. Lipsite de viatá sint in unele opere literare fi- gurile noii societäti" a zis tovaräsul Gheorghe Gheorghiu-Dej. Cum tI ex- plici acest lucru? - A5ept sá mi-1 lámure5i dumneata. -A existat in veacurile trecute o modä a pastoralismului care bin- tuia in societatea aristocratä. Oamenii de la curte se imbräcau cu vesminte de pästori, croite In stofä finä 5 mätase, luau 5 cite o oaie pieptánatA bine 5 cu fundá 5 se jucau de-a pástorii. Unii fáceau 5 pe pescarii. Dar eine cite5e literature inspiratA de aceastä modä nu-5 face o idee de chipul cum träiau adeväratii pástori 5 pescari ai vremii. Mai tirziu, îri jurul anului 1810, pe chid träia Dellile, inflorea un nou virgilianism. Rezemati pe mar- ginea semineului, in fate doiamnelor imbrácate in gustul antic, poetii de- clamau despre incoltirea semintelor, culture legumelor. Dar cum träiau adeväratii tárani, n-ai sä ghice5i din opera bor. - Nu vAd unde vrei sä ajungi.

Uzina, cimpul, vaporul, laboratorul, pot sä fie simple decoruri. Prin faptul de a le pune pe scenA, nu inseamnä cä am intrat în esenta fenome- nelor social-istorice descrise". Un orn care t$ i schimbá pe rind costumul, gri- mindu-6e ea forjar, metalist, anecanizator, oolectivist, nu va izbuti sä ne facA sä simtim prezenta moralä a mai multor oameni. Prin urmare, se cade sA rnergem, pretutindeni, pe toate locurile de muncá, in cäutarea sufletului nou, sub feluritele vesminte de lucru. Nu poate sä existe cleat un singur orn nou ; dacA frámintä puinea ori scuturä eprubeta deasupra fläcärii, asta, dupä opinia mea, este secundar.

Adicä, pe cite inteleg eu, dumneata vrei sA spui cA skit unii care fHnd atenti numai asupra ineditului plastic, al mediului de unde-5 scot eroii, uitä pe omul adevArat. - Cam asa ceva. De pildä, erau pictori care lucrau cu model in ate- lier. Modelul era ceea ce era, o femeie sA zicem nu aria', dintr-un anume

www.dacoromanica.ro

Page 14: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

14 G. CALINESCU

strat al societätii si din anume mahala a ora$ului. Pictorul scotea din dulap felurite costume si o picta pe rInd ca turcoaicä, spaniolä cu chitara, damä In albastru etc. Crezi cä prin acest truc izbutea a pätrundq sufletul fe- meii orientale, al spaniolei din popor, al femeii din marea burghezie ? Nu, fireste. Un mare creator poate la urma-urmei, mai ales in pliasticA, sä des- copere omul nou, in feluritele lui ipostaze, salä de receptie sau la re- prezentatia operei Aida".

- Tot ce are mai talentat literatura $i arta romtneascä participä astäzi la opera de dezvoltare a culturii", a mai zis tovarAsul Gheorghiu- Dej. A$a este. Stii de ce ? Pentru cä aceastä culturä e pusä in slujba po- ponului, si a avea in vedere propA$irea necontenitä a acestui popor este aole- väratul patriotism..

Contemporanur, 6 ianuarie 1956

CEO BOGZA

MEDITATII ASUPRA UNUI STILOU

...Pe masa la care a lucrat a rämas stiloul, deasupra unui teanc de deodatä privirile mele rämtn atintite asupra acestui oblect, In

timp ce treptat Incep sä-mi dau seama de neobipuitul lui destin. E un sti- lou ieftin, de tnvätätor, pinä acum un an, stäptnul lui nu-1 folosise proba- bil, cleat sä semneze In state, cä $i-a primit salariul, cele citeva mil de lei pe lunä. Va mai fi scris uneori o scrisoare, sat, dus la ora$, va fi trimis cuiva o carte po$talä ilustratä. Acum, sub stiloul. acesta subtire $i ieftin, se aflä un teanc de birtii : fiecare iscAliturA e asteptatä cu rzerAbdare, de zile sau de säptämtni, de un orn, de o familie sau de un sat intreg. Fiecare iscAliturA inseamnä cä se va schimba Insfir$it ceva In viata unui om, sau a unei tntregi colectivitäti. Cu stiloul lui simplu de tnvätätor, prefectul va iscli hirtille, iar InSuntrul $colilor ploaia va inceta sA mai curg5,, iar vaca vkluvei färA bani, va fi $i ea primitä sä pascä pe islazul comunei.

Lucrurile par simple acum, dar pentru ca destinul acestui stilou sä se schimbe ,pentru ca el sä nu fi semnat toatA viata, doar de primirea unui sa- lariu de Invätätor, atitea au trebuit sä se schimbe In lume : A trebuit ca istoria omenirii sä ajungä la o cotiturä hotritoare, sA oscileze o vreme, $i apol sA facä marele ei salt inainte. Pentru ca un invätätor sä poatä ajunge prefect, a trebuit ca mii i mii i miloane de oameni sä moat-5 pe cImpiile intinse ale Rusiei. A trebuit sä fie victoria de neuitat de la Stalingrad, $1

toate celelalte care i-au urmat. Pentru ca acest stilou de sub privirile mele schirnbe destinul, sä piece de pe catedra sun din sat $i sä se afle

acum deasupra hirtiilor care hotäräsc viata unui judet Intreg, atit de multe lucruri au trebuit sA se intimple I Toate acestea au trebuit si se IntImple,

IncA odatä : 85 moarä milioane de oameni pe tiMpurile de luptA, sfi iasá ifemeile din Moscova sä sape traNee in jurul ora$ului, sä moarA de foame si de frig sute de mii de oameni In Lemingradul asediat, pentru ca lumea rezistind, sä poatä merge alpoi mai departe ; astfel un InvátAtor sA

www.dacoromanica.ro

Page 15: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

f

MEDITATIE ASUPRA UNUI STILOU 1.5

ajungä prefect, iar stiloul hit sianplu *i ief tin sä se afle In seara aceasta deasupra unui teanc de htrtii, In care e vorba de milioane, de *osele *I de spi t ale .

mai mult ca oricind, In fate acestui stilou mi-am dat seama cá to- tu*i s-a schimbat ceva In fume.

CATRE MINERII NOUWI EV

Mined ai noului ev ! Sä privim Ina o datä pämintul tärii noastre, pá- mintul acesta pe care cAlcam 0-1 auzim cum räsunä de veacuri *i milenii, de suferinte *i fapte memorabile. Sä privim Ina o datä pärnintul acesta drag, pe care fo*nesc plopii *i eintA ciocirlia, *i sä-i arätärn mai mult decIt oricInd dragostea noasträ. Prieten ne-a fost de la Inceput, *i prieten ni s-a iarätat mai ales In clipa de fatá. Sá-i privim muntii *i pädurile In noua lu- minä ce s-a deschis asupra lui, *i sä-,1 Inväluim intr-o dragoste nota, mai adIncá *i mai fierbinte.

Dintre toti tel ce au träit pe Intinderea lui, noi, cei de azi trebuie sA-1 iubim cel mai mult, fiindcä nou'd ne-a däruit cel mai mult.

Generos a fost de la Inceput :

$i azi se mai aud pe malurile Dunärii, In unele seri, glasurile celor dintli strAmo*i desfátindu-se cu carnea dulce a pe*tilor .

i azi mai dau rod, pe dealurile bätute de soare, butucii de vie al cgror struguri erau cule*i de mina mare *i grea a daciier.

i azi mai räsunä pe malul mädi chiotele Grecilor veniti cu coräbil dupä miere *i griu.

Dar sarea ? Ca spre o enormä solnitä se tntindea spre märuntaiele Carpatilor mina tuturor popoarelor din jur, sA dea un gust mai bun friptu- ril de cerb sau de berbec.

Nimeni dintre cei ce au träit sau numai au trecut pe acest pärnint, nu sja putut plinge cä ar fi lipsit de bogätii sau de frumusete. Sticleau In actin- cimile lui cristalele atItor minerale, de la aramä piná la aur *i fopeau dea- supra frunzele atitor arbori, buni pentru fluiere *i catarge de coräbii *i pentru *indrilä *i viori. Muncindu-1 *i fecundindu-1 tot mai mult, privindu-1 *1 Intelegindu-1 tot mai bine, din veac In veac au Inceput sA-1 iubeascä, sA-1 apere *i sA-1 ante, cei care au dormit cu capul pe el ca pe un sin de mamä. Astfel s-a niscut, din rinduri pietroase de oameni, poporul nepieritor.

Mined ai noului ev ! Multi au iubit, multi au apärat, multi au cintat acest párnint, acest sin bun *i cald de mamä. Dar noi, cel mai mult trebuie sä-1 iubim, sä-1 apárAm *i sA-1 cintäm. Niciodatä n-a lost ant de ttnár, de puternic *i. de frumos. Priviti spre Miazä-noapte, Carpatii ! Priviti spre Miazá-zi, cImpiile I Cerul se ridicä mai sus, spre a Incäpea sub el noua ro- tunzime pe care o capätä In clipa aceasta stnul patriei. E acum clipa unei enorme *i suave maternitáti. Noi tl simtim, sub buricul degetelor, cum se umflä de seva unei noi vieti. Noi auzim cum InlAuntrul lui se pregáte*te o hranä nouä, acel ne mai pomenit amestec de lapte *i miere, la care de mii de ani n-au incetat sä viseze popoarele.

Mined ai noului ev 1 Vouä vä este dat ca in cea mai uimitoare poveste, sA deschideti poarta marelui tezaur al vietii. VouA vá este dat sA vä apro- piati cel mai mult de taina *i esenta lumil. Aud fo*nind sub degetele voastre atomii *i planetele, In acela*i preltIng sunet de harM.

Gazeta literal-5", 14 aprilie 1955

www.dacoromanica.ro

Page 16: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

16 MIHAI RALEA

MINI .RALEA

IN ORA SINCERITATII TOTALE

...Ai treilea moment care a avut o Insemnatä influentä asupra mea, a fost Marea Revolutie Socialistä din 1917. La Viata RarraneascS" cu- no*team anumite aspecte ale culturii ruse. In afarl de artioolele despre Turgheniev, Tolstoi, Goncsarov, Gorki, etc., cimooteam kleile revolutiei ruse

adeseoni vensa vonba despne Belinski, Cernt*evski, far Plehanov era una din figurile ode mai stimate de noi. Lenin ni se pärea la totii +Ai eraan acolo, figura cea mai mare din istoria omenkii.

Am candus Viata Rornineaseä" dupA Ibräileanu *i am putut sub- linia adeziunea noasträ la fenomenal revolutiei nuse*ti, consacrind In 1937 un mare volum omagial dedicat revolutiei ruse *i marilor ei achizitii spiri- tuale 5i politice.

Aceasta ne-a dat pasibilitatea sä avem o viziune a lumii care avea sä vie. Voltaire, ou zeoe ani /nainte de revolutia burghezA din 1789, exact in 1779, a spus cA fericiti vor M aceia care vor apuca marea autnernurare a poporului franoez i schimbarea raporturilor de clasA, care va urma. Dar Voltaire, care a murit kiaintea acestei revolutii, n-a puturt sä aibä oc.azia aceasta care ne este data nouA, contemporanilor. i d.acA n-ar fi dec,it mA- retia grandioasA a infAptuirilor, pridejul de a i prezenti ea spectator! *I oo- laboratord la infiriparea celei mai frumoase*i mai glorioase etape de crea- tiune umanä *i Incä am fi compensati de ori ce fel de ake suferinte sau in- conveniente care au decurs in timpul experientei noastre.

In acest moment de bilant, rt aceastä orA a sinceritätii totate, e ne- cesar sA aátAm i lipsurile generatiei din care fac parte. Cei virsta mea, cu toatä btmävoirila, au tot ckvotamentud gpe care-d poartA in sulletele lor, skit marcati de peoetea unei epoci de tranzitie.

A trebuit sA lichidAm o formA de civilizatie, sä indepärtärn toate in- fluentele pe care cu totil le-am suportat, de cane incetul ow incettil ne-am dezbärat, ca s'A tricepem sA creäm o altä civilizatie. Sintem in situatia zi- darilor medievali, care primeau o cArämiclA la ternelia unel catedrale, ce numai peste multi ani aves sA se ridice, iar ei iu purteau s-o vadä in apo- geul ei; noi sintem cei cane pregAtim terenul pentnu cei cane vox veni drupA noi. Ei vat- fi ma1 fericiti cleat noi, IiindcA VOT avea o serie de conditii de viatä pregAtite, lar consolarea noasträ este cA noi oontribuim on toat5 pu- terea devotamentului i sacrificillor noastire pentru a le face viata br snai bunA *i mai dreaptä.

Al doilea mane inconvenient, a doua mare lipsä a generatiei noastre, stA in faptul cä am trebuit sA fim Imprä*tirati. Putini dintre noi au putut lupta pe linia competintei *i a specialitäti lor cele mai specifioe. A trebuit sä facem, - din lipsä de cadre, care este uin fenornen general al revolutiei

o serie tritreagA de treburi, de sarcini, dintre care unele se potriveau *i allele nu se potriveau ou specialitatea noaski ; era necesar pentru urgenta care se cerea la fun moment dat *i pe care trebuia s-a sooperim, indilerent dacA sancinile acestea erau potrivite au vocatia ori specialitatea noasträ sau nu.

www.dacoromanica.ro

Page 17: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

IN ORA SINCERITATII TOTALE 17

In ceea ce ma' priveste, cred ci am avut doui perioade de activitate in viata mea. 0 prima perioadä a lost a omului intetectual de tip mic-bur- ghez, tare era deseori supus now îndoieli specifice, care n-avea optimismul puterrtic al trnei credinte. Adeseoni am ounosout gustul pentru strätucire, pentru Axioms, am fost iatras cake falsa origirbalitate, ceea ce era o regula generata, o influentä morbidä dar realä a mediului burghez in care bräiam.

Dupä 1940, am cunosou4 ou totul attä perioadi. Atunci s-au Incheiat toate aceste eveziuni, toate aceste mici excursii, toate aceste aventur1 in- telectuale, s-a desävtrsit imitates intr-o conceptie unictarä, puternicl : con- oeptia marxist-leninistä. Aceasta concepVe a dat vietii mete si vietil altora din generatia mea un -sens unitar si acestei unitäti trebuie sä-i in- chinäm viata noasträ, acested urtitäti, care, a= spume bátirtnul Montaigne, este seninä si liinitltä si la o anrugnitá Virstä este asemänätoare enei duki penne, pe care ne odihnim, care ne- dä i'mpAcarea cu noi, care Infäreste ore- dinta noasträ, acest calm care unilicä toate rätäcirile i toate erorile noastre.

Comunismul este, mai presus de toate, o conceptie de vilatä ; el dä ráspunsul la toate problemele de ordin politic, social $ i estetic el poate oferi Imumi intelectual seninatatea necesarA, pe care si-o poate pennite dupä o anumitä munci i cu care el poate sä-si sfIrseaseä viata.

..Contemporanur, mai 1956

MIHAI BEIVILIC

AICEA PRINTRE ARDELENI...

A icea printre ardeleni mil simt acas. In fiecare väd un nepot de-al lui Horia, de-al lui Iancu. Ail ce s-or m4ca-ntr-o bunä zi Munfii Apuseni, Ce s-or urni din loc, ca urieg I

Mi-am ridicat priuirile spre cer, Dar nu-mi spune nimic mätreafa lui de stele, Nici luna lustruitá ca tingirea. Ifni pun in schimb urechea pe lnima grit

btitdi neregulate prin gemete surde... Freameitä pädurea romineascä, Ca-n preajma vijeliei

Mi-am culcat capul pe lutul strabun Aläturea cu fii Ce mestecii prin somn cuvinte förä sens. $i-am vrut sit dorm. Eu insil-aud, In noaptea ce se lasd, $uier de piaträ pe tilif de coasti...

Cintece de pierzanie", 1938 2 - V. Romtneasci Nr. I

www.dacoromanica.ro

Page 18: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

18 MIHAI BEN MC

TAMA tatueaza timpul an de an

Ca pe un rtizboinie primitiv pe fat' a ; Veld tot mai clar pe cel ce mi-e dupian, $i zilnic bratu-mi s loveascil-nvata.

Dar pe sub masca palidet $i creafcl Ma prinde citeodatd-un dor avan Ca sa ma uit cu ochi duio$1 la viata, Cu ochii de pe vremi, de bdietan.

Si totufi simt a altfel nu e chip Cit limp Lyi lasa* urma n nisip O fearti care cere viala fund.

Da, Doi tral sub masca primitivet FacInd din capete de fearet stiva, Pe care eu fl-ai mei au s-o retpunei I

Träinicie", 1955

DATORIA SCRIITORILOR

Cititorul este poporul si pearl] el scriem si ne-am angajat sä scriem ; el asigurA succesele literatcuril noastre In ultimä instantä. lar un scriitor este scriitocr atit eft a pätruns In constiinta osmenilor, a poporului. Acolo se semneaeä certificatul säu de nastere ca artist $1 pa$aportul säu pentru norm-ire. Acolo se dureazA monumentul säu mai trainic cleat bronzul, In inima poporului, a omeniiii, uncle ntt-1 poste därlma nimic, dad e carne din carnea poporului, singe din slratgele lui.

. . . . . . . Nol scr. iltorli avem datoria de a contribui la sporirea binelui si de a

ajuta la oombaterea räului, prin tinerea In fata oamenilor a oglinzii ter- mecate In care se vede adevärul tn imagine artisticä. Aoeasta Imbä'rbA- teazA pe cel buni, sl bagä teama In cel räi. De vom face ea niste adevärati maestri ai cuvrintului aaeastA grea treabä, poporucl ne va multumi. Nu ne va fi Insä usoarA lupta, yam avea de luptat au greutäti, au lnoercäri po- trivnice, dusmänoase, ou räminerea In urmA a omului, cu firi slabe, cu soväielnici, cu prejudecäti seoulare. Victoria noastrA va depinde de spiritul nostru de partid.

Fiecarae generatie de scriitori are meritul ei In fata istoriei si recu- nostinta posteritätii pentru birnele, adevärul si frumosul ce l-a achts tn yiatä. Generatia lui Cervantes bunäosrä, 'au el In frunte, a Invätat pe con- temporani s.A IntoarcA fata dinspre feudalism si cavalerism, sä evite de-a deveni cavaleri al tristel figural ; generatia lui Goethe, au el In frunte, 1-a indemnat pe oameni sä caute un nou umanism ; realistii critici rusi au contribuit la därimarea unei societäti condamnate .pieirii prin nedreptatea

www.dacoromanica.ro

Page 19: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

DATORIA SCRIITORILOR 19

ei ; Eminesou si Caragiale la noi au Infierat clasele du*mane poporului, smulgIndu-le obräzarele mincinoase de pe fetele hide si au contribtrit astfel la präbusirea imei turn! putrede.

Tovarbi, hai sä luptäni, ca gt.neratia noasträ prim scrisul sAu, mer- gind pe drumul realistrurkli socialist, sä doblndeasci meritul de-a fi con- tribuit la nasterea unei kiirnA no!, ludnea energiei atomice puse In slujba omului, lumea dreptätii sociale, lumea pácii Intre popoare."

Din Raportta prezentat la Congresul Scriitorilor din R.P.R., iunie 196

NOI VOM FACE FATA

Noi cunoa*tem $i muncitorii $i täränimea i dacä cineva t$i Inchipuie cä fo$tii mosierj sau inchistriasi, c politicienii vechilor iaartide, legionaril si toti parazi-tii care au ros *i au supt aceastä tarä mai stint doriti de cätre poporul nostru, se tmealä mai mult dectt amarnic. $i asa cum ginde$te poporul nostru, ginderote majoritatea z4r6bitoare a intelectualilor nostri, intelectualid fiind o pule integrantä a luptei poponalui. Iar la noi, popor nu insearmnä trusturi sau concernuri, ci inseamnä milioane de tärani $i muncitori, romlni $i neromtni, care cortsbuiesc socialisrnrul mai avind Incá de doborit destule rämäsiite oapitaliste, *i pe teren si In oonstiinta oame- nilor. Tocmai la aceastä opera' usia0 a poporului, intelectualitatea noasträ ia parte. i ei fac fatà.

Rominia Liberä", 14 noiembrie 1956

NAGY ISTV AN

PARTIDUL L-A CONDUS - fragment - ...Secretarul abia poate'sä facä liniste. Stä drept, ca la Inceputul cu-

vintärii sale. $i, tri täoerea care domnete In salä, rezutra instructilmile Comltetului Central. - Da, tovar4i, in dimineata aceasta vom lua In stä'pinire toate nia- rile Intreprinderi industriale, comerciale, de transport $i bancare. Noii di- rectori ai acestor iintreprinderi se afl aid, In mijloeut nostru...

Färä voie, se Intone toti sä vadä dacä nu cumva, Intre timp, au sasit In salä noii director!.

Nru-i dutati tovaräsi, se aflä printre voi, ride secretarul $i to In- tregeste ouvintele ou alte lmurrjri. Organizatia de partid a fiecärei Intre- prinderi sau institutii s-a prezentat aid eu trei tovaräsi: tmul dintre aceltia este directorul numit de guvern, iar ceilalti doi sint secretarul de partid

presedintele comitetukii de Intreprindere. - Noi nu sinterm dealt doi, se ridicä Bereczkd de la uzina metaturgieä a lid Kölesi. Se deosebeste de ceilalti prin mustata sa si firele de pär cä- runt. Aproape niekunul dintre cel de fatä nu poartfi mustatä. 2k

www.dacoromanica.ro

Page 20: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

20 NAGY ISTVAN

Responsabilul organizatoric 11 linisteste : - Da' de unde numai doi, se ridicä el de pe scaun poartä privirea peste toatá sala care vueste. Unde-i Koro ly RUCS ?

Karoti Bucsi se Inghernubse tn adincitura ferestrel si tocmai se gin- dea a el n-avea ce cluta aici, deaareoe cäile ferate skit demult ale state- kti. Auzinduli numele, iese din arlincitura ferestrei. - Prezent 1 spuse el, mirat. - Vino mari aproape, tovaräse. lar voi treceti-I la nurnär *i pe direc- torul vostru ; side responsabilul organizatoric fäcIndu-i semn bui Bereczki, care rämine uluit.

Eu ? Intreabä Encsi, Mid si mai uluit deal Bereczki. -- Da, dummeata. -- Nu e vreo gresealà la mijloc ? IntreabA Buosi. Ea nu slit metalur-

gist, Ant de la attelierele principale ale cAllor ferate... - Nu ne tace gret.stä-ti - spune zimbind responsabilal organizatoric - de feltol dumPtale esti metalurgist, door acolo ti-ai fäou4 - Da, ecolo, ti räspunde Bucsi pálind. Ei, act= tot acolo vei conduce...

Bucei are isnpresie ci se-nvIrte lumea cus el. Nu pricepe, dar n-are prilejul sá Intrebe cum de-ta cäzut alegetea toomai pe el ?... i Wei n-ar avea cine sä-i. rAspundA. Sediatta se tdesfAsoarA mai departe intr-o atmosferä agi- tat& Responsabilul organizatoric cite* lista nominalä a celor care au lost numiti directori. Dupá fiecare nume, sala vue*te izbucnesc aplauze, ovatii. Secretarii de Intreprinderi ssi presedirstii comitetelor de Intreprindere se apleacA unii spre altii. Se státuiesc Intre ei, îi comunicA observatiile. Unele nume destäntuie snanifestäri de simpatie de-a dreptul furtunoase. Aped se- cretaml Incepe s dea inskructismi practice, dar Bucsi abia mai *tie pe ce lume se aflä si ce se pebrece jurul lui. Marea buourie pe care i-a trezit-o nationalizarea e Intuneostä de un senbiment de Ingrijorare. O sä faca oare fatä in truntea unei mine Ail de mari ?I In fruntea acele fabrici unde si-a pettecut anii uceniciei, Uncle Ensb-1 tineau bun de nisnic, uncle a fast de attlea ori uirnilit *i pältrauit

Betia victoriei ti frsfierbintä inbma, dar marea räspundere care-1 a*- teaptä ti trezeste. Va trebui sä rAspundä trn fata partidu1u4, a guveraului, in fata muncitorimii din tabrici de felul cum va conduce uzina. Clnd in- cearci numai GA Se gindeascä din cite e alcAtuitä o uzinä metaturgicA, ti prinde ameteala. in mirbtea lui se Imbuizesc amintiri din trecut. Ii vin In end *I momentele care ar putea sä Indreptäteascä alegerea lui la conduce- pea uzinei metalurgice.

RCA a fi Increzut, stie cä la atelierele principale de la calea feratä toatä lumea ti socoteste un bun strungar In fier. S-a arAtat destoinic i ca organizator. Qrganizatia lui de bazä e cea mai activä din atelierele C-..OT ierate. In toamna ini 1944, In primele side Jmai turburi ale eliberärit, teind

de cale feratä, tunelurile gkile zäreau tn mine, el tusese printre cei dint/i care izbutiser sä scoatä din adäposturile de apärare antiaeriana *i din cazematele de ne Dimbul Rotund pe muncitorii istoviti de grozAviite räzboiului. 1rt mijlocul jalnicelor wine, retisise sä stringl citiva tovaräsi pe care i-a fäcut sä Inteleag5 i sä creadä cä atelierele rutnote - mormane informe de fierfirie *i masinile stricate pot si trebuie ssi fie readuse la o viatA nouä. Stimulati de ajutorts1 inginerilor militari sovietici *I de Bucsi, pinA *i cei mai neincrezätori se apucaserä de tucru.

Da, partidul e tinut seama toate acestea. Si rt-a ultat nici cä el a continuat sä Iupte In primele rinduri i atunci cInd - din pricina

www.dacoromanica.ro

Page 21: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

CE, CIT 21

rilor gärzilor lui Maniu -o parte dirrtre muncitori cAzuse sub influents sovh.ristilor maghiari, iar cealaltA a sovirnfstilor

...Buesi ti aminteste oti drag de toate acestea. E izvor de putere pentru el. In zilele aoelea grele Bucsi a simtit prezenta partidului. Partidul

condus mina *i i-a luminat mintea si-atunci and - pe un ger de cräpfau pietrele, sau sub 1apovitA - au trebuit sä construiasa poduri de cale feratä, In locul celor distruse.

...De ce n-ar gäsi i aouan cuvintul care sl tinä si mal departe tri acti- vitate uzina metaturgicA ? Doar In lintha uzinei Invätase el sä vorbeascA dintru Incept. Si toomai aourm sä ounoasci rostul, cind fabricile au ajuns tri (mina muncitorilor ? Izbutise el GS-i faci pe tovar4ii säi - care azi slut In stare sA urneascä muntit din loc - sä piardä curajul In anii secelei si ai Inflatiei, atunci clod li euprinsese disperarea din pricina mizeriei.

Astea Sint gindurile care se Ingrämädesc In mintea lui Bucsi, si desi- gur si a celorlalti ; e doar atit de mare räsponderea pe care patria *i mun- eitorimea au puis-o pe umerli 10,1"

001'6111 §edintei ti gäseste pe Bucsi stInd la fereasträ cu capful aproape limpezit. Simte c Va fi in stare sä facä fat sancinii primite. Se uttä la ii- nuta dreaptä a secretarului judetenei, ii aude giagul i stie cA va pulea veni oricind la el sä afle ajutor. De attfel, zorindu-i ,pe noii directori ai Intreprin- derilor sä porneascA mai repede la treabä, seoretarul le si fägAduieste cä, de ate ori vor avea nevoie de slat, vor gäsi usa partidului desehisä. $i sA nu uite cä le stä intr-ajutor experienta si tot spriiinul marii indrustrii sovie- tioe, care construeste comunismul.

In prhnele ceasuri ale diTninetii Burst se Indreaptä spre iesire Im- preunä cu ceilalti. Nieiunul mi niai e sommaros. De bucurie, îi dau unul altuia pumni In spate. Secretarii de partird ai Intreprindertlor ti chiamä directorii si pornesc in goanä sä ocupe prin surprindere, potrivtt instnuctiu- nilor, IncA Inainte de Inceperea 'luoruitd, clädirile directiunii, sä dispunA Incereuirea fabricilor i sä punA portile sub nazi. Nkmeni mt trebuia sä lasA, ea nu cumva sA dea de stire patrouilor.

CoboarA scAride tropiind *i se marsä prim poarta larg desehisä. Apoi, cu automobilele de diferite märci si <le culort diferite care-i asteaptä, se räspandesc In goana mare in toate

Din romanul La cea mai inaltä tensiune".

CE, CIT I CUM ?

F árä opere care sä oglindeascä :prompt $ i exact cele mai noi cuce- riri ale stiintel *i ullimele 9uccese ale politicil partidului, färä creatii rea- lizate la un 'halt nivel artistic, care sä redea ou proturizime filosoficA noua constiintä i complexitatea de sentimente a ruuncitarilor, ou greu am putea sä ne imaginärn procesul de formare a acestui tip de am nou.

Ote din cele 20 milioaue de cärti le vorn da noi, soriitorii, ce vom scrie In ele, cum vor fi ele realieate ? Aceasta este problema care ne preo- cupä pe noi acum, dupä Cougres. Bine Inteles, mi purtem räspunde precis cIt vom scrie în anii milli de al doilea plan ciacinal. Munca sariitoriceascA nu poate fi planificatä pinä-ntr-atita, dar, färä indoialA, stritem IndreptAtit sä asteptim In urmätorii cinci ani, de la fiecare scriitor In parte, unul sau douä romane, volume de nuvele, de poezii, sau piese de teartru.

www.dacoromanica.ro

Page 22: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

22 NAGY ISTVAN

Dar pentru a realiza, trebuie sä Tie corcetäm ou Irijä melodele de maned, cunostintele teoretioe si dirt orice ialt domeniu si rut M nitimul rInd ounostintele oe le avem despre viat5. GtMtntele rostite la Congres ou privire la soriitori de lovarisul Gh. Gheorghtu-Dei, aratä limpede ca raport cu ceea ce se lasteapt5 de la noi In viitor, niveluI cel mai Malt pe care I-am atins In zilele noastre nu este o culme, ci doar un punct de piecare. Dacä dorim s5 depksim cii o treaptä acele Inältkni pe care poponul nostro vrea si le oucereasci In cel de al dollea cineknal, trebuie s.4 ne pregätim *i noi pentnu eforturi sorioase."

Gazeta literarr, 2 febr. 1956

DEMOSTENE BOTEZ

IN MINA

1. au felinarul $1 cobor in mina : Un animal sir-dew/a in vizuinä. Sirena a fipat de trel ori pentru noi Ca strigtul comului pentru strigoi. St ne gräbim, cä soarele räsare, Cum i-o mai fi lumina caldä oare, Cum o mai fl viafa pe Cti eu de la-nceputuri o väd .ca din mormint. Mid nu $tiu de mai sint stele pe sus. Noi cäutätn pe cele ce-au apus

praful lor de-argint prin galerii Uncle-au dizut in nopfile tirzii. S ne gräbim spre fund s nu ne prindä Lumina ceea alird de .oglinclä. S ne gräbim, strigoi al omenirel, S nu ne-ajungli oamenii din urmil, S nu ne prindä-ntirzlind pe sus, &I nu ne Dada' negri ca Sei nu ne simt oca ca *led, Set nu ne-audä serimetul de cad ai:beznei, sa nu se inspiminte end vor descoperi c sintem oameni

noi, scafandrierii Mä tern de oameni $i se tern de mine. Nu-i bine s ne mai uitm unul la Whit In noi e tot dirbune, praf e, $1 arsurä ; Aloi, pe echipe, asta mestedim in gurä : Cenuei. Haide, s mid capacul cel negru pe u$ä. Din fundul pämîntului Trebuie s se audä clocot if ierbinte, De-aceea poi:de nu ne mai vorbim prin cuvinte. S tucrm repede-n tune!, Poate s ie$im undeva-ntr-o lume mai band'. Auzi tu, prietene, cu numärul 20, Parca e un murmur de izvoare reci

www.dacoromanica.ro

Page 23: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

IN MINA 23

Sub plimintene Care curg pe tîng noi frd s le mai vedem Sau poate pe iingd noi trece Stizul, Acea Dundre a intunericului. Tu, care esti bedrin i cuminte, Care-al lucrat atifia ani mai inainte, That acum vezi prin intunerec ca la soare, Sd-mi spat ce ciluttim pe-aicea oare? Eu nu Au cel nu ne trebuie nimic, Decit ca viafa s ne lase sd murim. Ce-i nebunia pentru care ne muncim ?I Mereu pidminii ne respird turn Din cealaltd parte a pdmintului. Cind ne-astiziem, Moartea ne indeasd yard neagrii-n piept, $i ne ample cu-ntunerec ; Saci in care am purtat minunea viefii noastre Cu pupile dilatate si albastre... Trebuie aur pentru amante, Pe cercei cu diamante, $1 pe brose cu safir, Pe oddjdii, pe potir, Pe coroane, pe inele, $i pe nasturi de livrele. Aur Pe-un bular de piatrd, Firele de aur tremurat, Ca pdrul blond de [aid ingropatd. $i-n mina neagr-ncepem a visa Fiecare pe iubita sa... Aud cintind o umbrd ca de [um. Parcd-i un om uitat de veacuri in piimint

peste care-am dat acum...

CuvIntul liber", 2 decembrie, 1934

INIMII MELE

EA obositli inima mea, ftit Te simt tot mai sldbitd-n pieptul meu. Mergi parcd schiopätind, fi-i tot mai greu, $i fi se pare tofu( prea tirziu.

De saizeci de ani tot bafi mereu Din metronomul ida discret viu Si, vrind-nevrind, atit cit am s Avem aceeasi soartd : tu $ eu.

www.dacoromanica.ro

Page 24: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

24 DEMOSTENE BOTEZ

$tiu bine cel ai dreptul la hodind; Aatia ant al suferit nespus, De vis i dragoste de oameni

Dar WO tot trecutul ce s-a dus. Sti-mi ball pinii la ultima tertine t; Mat am atltea de cintat, de spus.

Versuri alese

ROY ACS GYORGY

SLUJIND IDEILE PARTIDULUI

iteratura maghiarä din R.P.R. oa i fräteasea literaturä ramtnä poke Indeptini nobila sancinä de a area opere de seamä numai sub con- duoerea partidukti, slujind ideile mAtrete ale parrtkkatti, - pentru cA st re- zultatele ei, de care sIntem intodri, eu fast tealizate unnindu-se aceastä cale. Discutiile premergMoare Congresului, in presä $ i In sedinte literare au seas puternic In evidentA eä sariitorii nostri doresc indnumatrea parti- dului In literaturA, fiind conrstienti eä talentul tor poate Infkori numai ourmai in ktpta pentru ideile 'revolution-tare ale partidulut, c numai asa pot stuji poponul si pot dezvalta anai depavte mostenirea revohitionarä a prozei si poeziei noastre.

Cu totii sinte.m deci de aoord c partinitatea literattarii noast-re in- seaannä in primal rind aplicarea In fapt a Indrumärii partidului, lar piatra ei de Incercare e Éuil. zugrävirea multilateralä a comunistilor, oreseuti de partid.

. . . . Steins legatä de partinitate, de zugrAvirea eroultti comunist, este

dupä pärerea mea, orientarea tematicä a scriitorului, adicä orientarea lui in mod just in problemele realitätii si reflectarea, tiri operele lui, a proble- melor celor mai actuate si mai arzätoare rale vietii noastre, pentru eä nu- mal estfel artistul va putea conbibui tîi modul cel anal eficace la .muncra atabcuprinzAtoare a partidukti nostru. Desigur, departe de mine gindul de a intäti prin aceste consideratiuni tendintete vulgarieatoare care se mai ivese clteadatä si care sub pretextul unui principitt, deattfel just, al nece- sitätii tematicii actuate, se strecoatä ea un cal troien i pramoveazA de fapt simplisanui si schematismul In literatusa noasträ. Orientarea noasträ fennA spre temele actuate ale vietii noastre noi, trebuie sä mearg mInA in mina cu exigenta artisticA, pentru c numai mäiestria scriitonului poate ridica opera actualä la o valoare estetteä".

Din cuv1ntul rostit la Congresul Scriitorilor din R.P.R. - lunie 1956

ANTON BREITENHOFER

UNITATEA POPORULUI NOSTRU

vPopulatia germanA ia parte activä la tupta Intregului nosbru popor pentru spärarea sustine eu loath' (Aria politica externA a statulta democrat-papular, bazatä pe principiut coexistentei pasnice i a colaborärii intre popoare. Relatiile noi, succesele noastre In construirea socialismu-

www.dacoromanica.ro

Page 25: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

UN1TATEA POPORULU1 NOSTRU 25

lui, unirtatea poporutui nostnu muncitor en fkut ea prestigiul ¡Aril noastre sä creased necontenit. Recarbta primire a tdrii noastre In O.N.U., In eiuda uneitirilor dusmattilor pkii, dovedeste pe deplin acest iltuaru.

Ca urxnare a sucoeselor noastre, oameni ai muncii germani care si-au pSrdsit Ora, orbiti de propaganda dusmänoasä In pertoada fascismului si a rdzboirului, au Ineeput sä revinä In patrie. Nol stim cä marea anajoritate a acestor oameni s-au sdturat de viata mizerabild pe care o duc in sträinä- tote. Cei care au venit de aoum acasä se declarä fericiti si stnt hotdrIti sä munoeased cu ciliate pentru patria tar."

Din cuvintarea rostitä la Congresul al II-lea al P.M.R., dec. 1955.

www.dacoromanica.ro

Page 26: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

AL, ANDRITOILl

CINTEC DE ALkGERE

Se-aleg, in fard, cei ce mai flirä seaman sint din lapte cum s-alege imbietorul unt, - cum se alege floarea =Wastrel, in greulinti, ell e mai artiloasa fi de nectar mai plink - cum se alege-n ouei, de aur, gálbenuful in care puiu-fi face, nestinienit, cutcupl,

cum se aleg stejarii mai drepfi, mai nalli, mai tari, dintre ceilalfi, puternici $i neclintifi stefari,

cum aurul se-alege, in mina dumitale, mai prefios ca alte podoabe fi metale. - Se-aleg in (Ira asta-nfelepfii dregtitori la ceasul alb al iernii car,e-mi picteazei flori,

pe geam, a stirbätoure. Deschid fereastra scundei §i cintec de-altiute odaia mi-o inundet.

PISC

e-a stir$it suiful. Sint in pisc. Dar pajurele tari in plisc i pe care cu privirile le numär nu yin sei mi se-cgeze lin pe um& 0 nici pe antebraf scl-mi zdboveaseä frumos, ca pe o stemei-mptträteascli.

Credeam Ca* soarele de-aid rtisare dar piscu-i gol, nu na#e nici un soare act soarele, f i-aici ca-n altei parte

www.dacoromanica.ro

Page 27: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

PISC 27

räsare, totdeauna, de departe, - gi tot departe-apune-n rosii stingeri.

(V-am spus eu di nu-s inger). Nu odd ingeri fi nici n-ajung cu degetul la Lund gi Wei, din stele, nu mi-am pus cunund.

Doar pasu-mi lasd umbra', pe zeipada . eternä gi virgind, -nvingettor,

cind vintul crunt $ i asculit ca spada loveste-n fruntea mea de visätor.

De ce au munfii moat? - spune-mi disc al soarelui cu-nfelepciunea ta I De ce-nillfimea se sfirseste-n pisc elanul sii se stingd-apoi cu ea? De ce nu-i scard marele azur prin care mu de raze ifi risipi, sd-mi desfäsor enormele aripi si sä mil sui mai sus prin aer pur?

RENUNTARE LA CER

Uitärii dau vulgara lumina* din speluna fi flaaira albastrd a spirtului rumin. Intins, ca-ntr-o romanfel, pe florile de fin, mei toleinesc in hazed, qi numai vinul lunii din eremite ceresti cu deírnicie-mi umple pahare-nchipuite Ancufe nevilzute cu ochi moldovenesti ime vind, pe datorie, cu deserteiri pripite

din polobocul lunii, Cotnari" si Odobesti".

Simt florile cu pieptul. Arome moi sau tari pletminul mi-1 desfatei cu duh de stinellate. Teicerile de-asupra, cu aripi foarte mari, imi mind-n vis privirea fi gindurile Mate.

Intimplei-se in ceruri orice s-ar intimpla I Azi nu md mai räneste cuvintul trist: Departe $ i sus pe bolta serii, nu caut nici o stea. Si nu mei-ntristeazei dacei-n planeta Marte sint oameni $ i jivine $ i flori $ i zburdloare. Simi cald, sub omoplate, pilmintul bun $ i mare, care ne dd bucate $ i ierburi $ i fintini. ri pipäi umezeala cu lenesele-mi mlini.

www.dacoromanica.ro

Page 28: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

28 AL. ANDRITOIU

Ci las salt bata capul tog astronomii karat in nopfile-nstelate, cetind in vefnicit, ce pete luminoase slat pe orbita lunii ii-s cam ce soi de vinuri, In marliene vii.

Eu ma intind pe glia aceasta. De desupt, simt sevele cc urca in grind f i in floare, 5si parcd-af fi eu insumi un vechi fi mindru fnipt pe care l-a dat farina a-toate-filcdtoare.

www.dacoromanica.ro

Page 29: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

PETRE SOLOMON

VERBUZ .,A ALEGE"

Nu-mi place sti ma bat cu pumnii-n piept n-am 2n git o trimbiN ascunsa,

Dar Ftiu Fi spun - cä drumul nostru-i drept, Ca pirtia spre viitor a fost strapunsa.

De-aceea, cind e vorba de ales, Aleg acela$ drum, aceea$i lege. Nu dau, $i nu cunosc, alt inkles Acestui verb, - tulburatorul a alege".

E-un verb pe care nu $tiu stl-1 conjug Decît la timpul lui prezent, de$1 Eu am ales.de mutt - intre trecutul and gemeam

sub lug viitorul, despre care spun cu-ncredere : va fi.

Desigur, mai sint multe de facut - De-aceea indreptilm gre$eli, de-aceea Alegem - nu la fel ca in trecut Alegem oameni, dar ptistram ideea

Care ni-e far, fi adevar, qi scut.

www.dacoromanica.ro

Page 30: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

sara ANDRAS

RATACIRILE LUI SAL AMON

1

Pe vremea aceea, and In cimpia Ardealului se putea cumpfira, pe o cosnitfi de ouä, o batod, de la chiaburii strîmtorati, 11 apud $ i pe Sala- mon András dorul de a se aräta intreprindtor. Se fäcu masinist

Tatä cum s-a IntImplat : Colo, pe la sfirsitul lui august, intr-o stmbätä, avusese ceva treabä

pe la fostul proprietar al morii, si In timp ce iesea de la el zári circularul vechi, de patru cal putere, al gazdei. - Ce-ai de end sä fad cu el acum, domnu' Kádi ? Intrebä, mai mult asa, ca sä se afle In vorbä. _ - Päi, acum, nimic, tovaräse. Ti-1 dau dumitale. - Cu cit mi 1-ai da ? - Cu dt ? De gratis.

Auzind una ea asta Salmon inghiti in sec si nu mal scoase o vorbä. Ajuns acasä cäzu pe ginduri si nu mai putu dormi toatä noaptea. Nu stia ce sä creadä : oare sä fi gluanit domnu Kádi, au ha ? A doua zi se duse la el si-I intrebg: - Domnu Kádi, n-ai suguit cu mine cind mi-aI spus cä-mi dal ma- slta ?

De astá datá fu rindul morarului sä cacig pe &dud. Dacg istetul ästa de than are de gind sä se fad masinist si ia circularul, cel putin sa-i cearä ceva, sä nu-1 dea chiar de pomanä. - Ai rate ? - Cred cfi am. - Adä douá rate grase $ i ia-ti sänätos masina.

Salamon András se Intoarse intr-un suflet acasä, de asta datá o lead mai nauc, de parc-ar ii gäsit o comoará täinuitä, $ i se opri in millocul ográzii, zglindu-se sä vadä pe unde-s ratele. Erau colo, la räcoare, mäcäind u§or In umbra cotetului. Nu bänuiau ce &dud 11 pästeau pe Salamon, nu stiau ce noroc se abätuse pe capul lui in dimineata asta de duminica..

Asa a dupä citeva culdri, dupä vreun sfert de ceas de alergäturä Salmon izbutl sä punä mina pe doug din cele mai grase.

Fernela lui tocmai se Intorcea de la vecin aid Salamon iesea pe poartä cu ratele ce se spIrdiserä pe el cum le tinea la subsuoarä. - Unde-ai pornit-o, mäi mule ? Unde duci ratele ? - Lasl-mä femeie, nu mä Intreba nimic, c-ai sä vezi Indatä.

www.dacoromanica.ro

Page 31: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

RATACIRILE LUI SALAMON 31

Si o porni grAbit pe ulitä In jos, cu niste pasi !nett cel ce-I ve- deau si nu eratt putini, del ratele turburau linistea ogrAzilor ca doi cersetori-cIntäreti - 41 ziceau : la te uitä, acum-acum eala si peste sfinta bisericä.

Asa o fl coborIt 'Moise, din Sinai, dud, cuprins de mInie, a färlmat tablele legii.

Numai cä sub Infätisarea aparent Intunecatä a lui Salamon András clocotea bucuria curatä a omului ajuns de norm, iar peste ochii lui se asternuse parch' un VAL ea sä nu vadA cleat zilele ce vor urma, zile ce. i se InMtisau acorn Investmintate In alh si-1 cinsteau pe el ca pe un episcop proaspät Investit.

Ei, Salamon András -se gindea dacä i acum ti-o merge rätz, apäi poti sä te arunci perztru a se poate face un ban at masina, poti tAia cu ea lemnele din trei sate, douà sute de lei vaganul, zece vagoane

douä mil, douäzeci de vagoane patru mii, dar poate cA si cinci mii, mái ce de-a bani i ce putine vor fi spesele, cA masina-i nepretentioasá, ca si cattrul, nu consumA dedt gaz, si gazu-i mai ieftin ca benzina".

Am sa-i pun pe bgieti la lucru. Pe toti cinci. Fac o brigadA, brigada Salamon, care va munci pe bandä rulang. Unul dä, altul ia, al treilea sparge lemnele, al patrulea le carä InAuntru, In pivnitä, le aseazä In stive, si eu minuiesc circularul".

Domnul Kédi gäsi cA" cele douä rate-s cam slabe, dar le luA i zIrnbind larg arätä spre sopron :

Poti sä-1 iei. i treci milne pe-aici, sä Incheiem contractul, ca sä ti-1 treacä pe numele dumitale.

Salamon Imprumutä un mAgar, cu el 4i cärä acasä averea. Ma- sina, cum se hurduca pe drum, In urma strAdalnicului mägar, îi pierdea una cite una bucätelele: ici un surub, colo o rotitä, dar attta pagubä I Sa- lamon le culese In pálärie i ajungind acasA strigä - plin de el - la femeia lui ce stAtea InmArmuritä In poartä :

Zece auk femeie, plata pentru mägar I Asta a fost prima cheltuialä. Celelalte au venit de la sine. Ca si meargä circularul a trebuit sA

cumpere curea, apoi gaz, unsoare, o ladä pentru scule i bineInteles sculele necesare : o perie de strmä, piese de .schimb i alte märuntisuri de care nu se poate lipsi un rnasinist.

Chid toate acestea furA adunate, i dud nu mai rämase In ogradä urmä de purcel, gäint, rate si curd, incepurl reparatiile. Pe vremuri Sa- lamon lucrase la o batozä, ca bägätor, asa cA deprinsese de-atunci cite ceva In ale motorului. Dar avea si un prieten mec.anic, un Men. betivan, pe care 1-a rugat sfi-1 ajute la Inkhebarea noii sale vieti. Asa a lucrará ImpreunA,

ciocänirä zile-n sir - ba uneori erau i apte in jurul masinii, cä nid CU blta nu-i puteal alunga pe bäieti de IMO circular. Erau plini de gaz si de ulei pe cAmasä i pe pantaloni, iar biata lor mamä se plIngea searg de searä, blestemind de toti sfintii, c'á degeaba-i spalä si le freacä hainele, cä nu-i chip sä-i mai scoatä din näcläiala In care .ajunseserä. - Nu-ti face inimä rea, ferneie, cäuta s-o trnbuneze Salamon cu gla- su-i gros si dogit. - Las' cä-ncepe sezonu' si-atunci domnesti ca preuteasa. 0 sä-ti tocmesc o servitoare, sä nu te mai zbati alita.

Cam pe la mijlocul lui septembrie, Intr-o zi de joi, circularul era pus pe picioare.

Mecanicul cel betiv turnä dintr-o sticlutA benzinä usoarA In carbura- tar, asa ca sä Ins* motorul, sä nu bage de seamá ca va trebui sä se ali-

www.dacoromanica.ro

Page 32: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

32 SOTO ANDRAS

menteze cu petrol. Apoi, tinfoil mina pe regulatorul de gaz, Mcu semn lui Salmon si fiilar säi ca pot Incepe sä Invirtä roata de actionare. Brigada Salamon se puse pe treabä i tnvIrtira de roatä pinä ce ametira, In timp ce mecanicul ti /ndemna cu Insufletire: Inc'A putin, Inca putin, acum, hai,

odatA I

and mu mai puturA, se oprirä sä-si mat tragä sufletul. Se asezarä cu totli litna masina, femeia le aduse apä proaspätä de la finttnä §i, ¡Ana !Aura, se uitä la ei cu teama, ca la nebuni.

Asa se scurse toatä ziva, färä rezultat. A doua zi, vineri pe la prInz, motorul tusi de vreo doug ori. Auzin-

du-1, mecanicul räcni ()data, Salmon - de bucuzie zvirli cît colo un elocan si trimise vorbä la directorul gospodAriel de stat sä pregiteascä lemnele ca nu peste mult doar citeva ceasuri - se apueä de treabl.

Dar motorul rämase rece, täeu toatä vinerea, degeaba-1 luará la In- trebäri. Amuti si Salmon si se ridica tat mai des aruneind priviri ucigi- toare asupra drädei pe care-si därluse cele doui rate.

dau foe si-I rästorn In sant privea el miinile umflate, pline de elei, ce-i tremurau de obosealä.

Apoi ti luA la zor pe bäkti, cA-si nenorociserä hainele, si-I apuoä asa, deodatä, mila, gindindu-se la truda cu care va curäta nevastä-sa ves- mintele.

Carati-vä de-aid I Sä nu vä mai vAd in fata mea I

Era minios, pentru cA la poarta lui era mereu bîki, oamenii se adu- nau buluc, cäscau gura i rideau väendu-1 cum se chinuieste cu roata. Era supärat i pe mecanic. Intrase la o idee, gindindu-se cä betivul face ce fate si amIng cu bunä tihItä dresul motorulul din pricina celor doted toiuri de rachiu pe care le prima In fiecare zi. Dar nu cuteza sA-ispuna pe fatä gîn- du! care-I rodea. Se temea sA nu-I lase singur c-apol putea sä tot InvIrtä de roata 015-1 apuca- primavara.

Seara, dud se vrira oftind In pat, femeia tl Intreba Ingrijoratä : - N-a pornit, Andras ? NId azi n-a pornit ? Fi femeie, de cite ori nu ti-am spus CA dac-o fi sä porneascä II

auzi! Ai auzit vreo poonitura, sau bIruialá, sau asa ceva ? N-ai auzit Atunci de ce mä mai Intrebi, ce mA mai bati la cap si tu ?

Skribätä dimineata mush' motorul iar hîrîi de vreo douä ori, apoi du- minicä pe la prgnz pomi pe neasteptate. Scotea un zgomot urtt, un tel de cotcodäcit, zvirlea trombe de fum negru si se bttlia mfirunt de parcä s-ar fi mirat si el cä sub mina harnicä priceputä a omului a prins din nou \data.

$ase saptämlni kicrä cu el Salamon. miti Vale lemnele gospodArlei de stat, apoi munci pe la oamenii din sat. 'Me pentru popa, pentru Invi- lätor, pentru sfatul popular si pentru coli, ca GA aibi peste lama. N-avea de ce se ptinge, - motorul mergea bine. E drept cA dimineata trebuia aproape sA dea acatiste ping sä porneascä, dar odatä pornit cotcodAcea de zor pInA-n faptul seni. Umplea satul cu zgomotul lui, toti stiau, la orke

pe unde se aflä brigada näcläitä de ulei. lar Salmon nu mai vorbea cleat Du : motorul meu, masina mea,

brigada mea. Bine firtate - sau domnule, sau tovaräse - viu slmbAtA cu brigada mea". Dracu stie de uncle Meuse rost si de miste ochelari fumurii, pe care-i reparase Intärise cu sirsnä infasurtndu-i dupi urechi, ca sä nu se pomeneascä cu vreo aschie In oohi. 0 puse pe femeie sA coasa din niste pinzi de sac cinci sorturi pentru cei cinci bAieti, ca sA-si crute hainele. Clientii" erau nuiltumiti ca luorul ficut de el. Täia lemnele märunt si

www.dacoromanica.ro

Page 33: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

RATACIRILE LUI SALAMON 33

chid dädea de ditamal cioturile nu zicea : donfle, eu nu-mi omor ma5ina cu asa ceva. Fkea treaba, p recunosteau toti cinstlt si orneneste.

Un singur lucru nu-1 plkea. and se mutau cu drcularui dintr-o ogradä in alta, mereu se stringeau in jurul lor o grämadä de oameni.

mä, vine al de Salmon ! Trec gä'zarii pe-aici 1" - ziceau oamenli ieseau In poartä cu cätel cu purcel.

Ce-i drept, aveau i ce vedea. In fatk unde de obicei se Inhamä un mägar sau un cal, päsea Sala-

mon, tinind de piste, pentru cä n-aveau Rid cal, nici mägar. Trei din bäieti impingeau de zor din spate. Until din ei ducea sub uniär un par cu care punea frInä cind mail de coborit. Al patrulea copil Cara gäleata, bidonul cu ulei i ptlnia. Al eincilea sumanele, vestele, säpcile, ochelarii, si altele. Jar in fruntea fruntii, ca un armäsar infocat, topäla Budás, dinele, care mirosise cä oriunde s-ar fi dus, primea ceva de infulecat, mineare mai de sol cleat acasä, i asta-i plkea, asa cä se alipise de grup si nu era chip sä fie alungat.

Citeodatä se intimpla s lucreze tocmai pe hotarele satului, pe dne stie te tarla a gospodäriei de stat, si dacä täiau lemne pinä-1 prindea noap- tea, nid nu se rnai Intorceau acasä, ci rämineau sä doarmä in vreo jireadi de pale. Prin aceasta se cam dezorganiza disciplina brigázii, cäci cite o datä dimineata ha pe unul, ba pe celälalt dintre copii nu-i gäsea tri pate. S-a intimplat ca prislea sä apara abia pe ia crucea amiezii, iesind in patru iabe din jireadä, cu urechile i pärul pline de pale si de pleavä, dar i se trecea cu vederea. De abia tmplinise treisprezece ani, si mal obosea din cind In end. Ba odatä ti lovise si degetul, rana se infectase, Meuse puroi,

degeaba turnaserä benzinä peste ea, sä se zvinte, cä nu-i trecuse. Sa- lamon adesea il gäsea prin cite-o pivnitä, sopron sau surä, privind lung la grämada de lemne i plIngind Inäbusit. - Ai obosit, copile... Eh, nu te necäji, eä ne Intoarcem In sat si vei amine acasä. Esti Inca mic...

Acum era inctedintat cä i-a venit si lui vremea s aibä parte de o viatä mai bunk cu toate cä deocamdatä, din ce cistiga, nu izbutea nici sä cumpere ghete pentru copii, sau haine.

Seara, drid copiii se reträgeau In sira de paie, el rämtnea încá MO masina care, dui:4 o zi de duruialä neostenitä, räspindea o cäldurä pli- eutä. Se uita la ea ea la un animal blind, räbdätor, negru, si pipäia cu griji fäptura-i subredä i ostenitä gata sä sctrtIie la cea mai mica miscare. Apol, dupä ce se trIntea $ i el la poalele Inrourate ale sirel de pale si se Invelea in sarica-i ponositä, se cumpänea indelung si ti fäcea tel de fel de socoteli, cu ochii plerduti pe bolta Instelatä a cerului. Si färä sä vrea se gtridep ce mult se zbätuse o viatä Intreagä si Intotdeauna färä folos. De multe ori picase de-a-n picioarele de trudä, si tot n-ajunsese s-o scoatä la capät, cu toate cä se dusese pretutindeni unde era ceva de lucru. /alma täia porcii vecinilor, primivara Ikea pe háitasul gonind iepurii si elprioarele pen- tru domni i dacä erau prea rnofturosi, belea i vulpile lor puturoase. San dacä se Intimpla Citeodatá ca vreun camion sä se Impotmoleascá In noroi, Salamon indatä era acolo cu un drug sill scotea pbnnii piriä-n miezul noptii eu radejdea eä va primi mkar un pachet de tutun; dad moara dom- nului Kádi nu vole sä porneascä, morarul trimitea imediat dupä el: vino, Salamon, cä txebuie minatä roata. Tot el legase turnul bisericii ea sä nu se priibuseascä peste casa popii i peste fetele-i de märitat.

/n timpul odatá, Inainte de Sfintele Pasti, a fälättuit sá dreagä orga, care era atit de bätriná si stricatä de cantori de-a lungul se- g -V. Romtneascli N.

www.dacoromanica.ro

Page 34: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

34 SUTO ANDRAS

colelor, cA odatä, cind doamna preoteasä stäpIng peste treburile canto- ricesti Ii dädu drumul la un psalm, gäinile clopotarului, care se pregäteau tocmai sA oui, fugirä cotcodkind Ingrozite din preajma bisericii. Salamon, care pe-atunci lucra cu ziva la pupa, fu de pgrere c toatg pdcostea era din prickia mustelor moarte. Drept aceea mAturA i scoase citeva fgrase de muste din tevile orgii, pe care insä le incurci attt de oumplit, !nett in urma hut, o säptämlnA-n sir se chinuirä doi cantori alegind pe cele groase de cele subt.iri... Din patina asta era gata-gata sA fie dat in judecatä de cantor, cerindu-i-se sä pläteastä orga, ori sä apese pe gratis foalele orgii, IAA se va inzdrAveni clopotarui care zäcea bolnav la pat de cite ori ti venea preo- tesei sä ante la orgl. Salamon primi sA apese foalele, dar cu asta se st duse de rtrpg toatA seriozitatea slujbei Intru cinstirea Domnului, dci. nu mai era unul iii t at care sä nu stie eä Salmon sufla din foale drept pecleapsA

tinerii rideau pe-nfundate In timpul slujbei... Dupä ce-si tncercase norocul tn toate pärtile, acum cind sta lingg ma-

sinä, Salmon se simtea ea o floare care, dupä o /ndelungi secetä, se des- chide. Se simtea caprins de Ifni*, de sigurantä si tncepu s4 fie convins eä tot ceea ce plutise ping atunci in fata ochilor sgi la depArtgri de ne- ajunk acum se apropiase de el. 5i tsi fâcea socoteala cA, dacg nu toamna asta, dar la anul v.a putea podi casa de lut, Isi va lua o vacg si de Crgciun va täia un pore. Va avea cu ce sä-i imbie pe oaspeti, sArbAtorile va bea vin, si de se va tntImpla ca de ziva numelui ski sg-i elute din ivioarä vreo douä tarafuri de tigani, la usg, nu va trebui sä se ascund4 in odaia din fund si sg-i sopteascä femeii : Ce Dumnezeu sä le dau ? Spune-le eä nu-s acasä". Da, toate astea se vor Märunta i harnica masinA va face sä räsarä

steaua lui. Pe la inceputul lui octombrie se terminarA lemnele din sat ; nu mai

avu ce täia. Dar avu in satele trivecinate. Acolo insä nu-i mai lug decit pe doi din bgietii lui, pe cei mai mari. (DacA ne ducem cu totii, o sä creadä lumea eä sintem niste nesätui"). Circularui II trägea peite deal mägarui de care am mai vorbit.

Ehei, dac-ar fi stiut Salamon cä avea sA fad ultirnul drum L. Dar n-avea de uncle sti. $i ou aceastg nestlintfi päsea cu fata-i seninA, fluiertnd usor, in urma mainii ce gemea tngrozitor hurductndu-se pe drumul plin de hirtoape.

Odatg ajunsi la seful gArii (care avea dota vagoane de blane) plAti mägarul omului ce venise ImpreunA cu dobitocul, si se apucä, tmpreung eu cei doi bAiei, imediat de lucru. Säparg gropttele pentru cele patru roti ale circularului, bAturä tärusi la fiecare roatä, ca sä nu se scuture masina prea tare, unserä cureaua cu ulei, o dädurA cu saetz, turnarä apg proaspätg tn butoiasul radiatoruiui i tncepurä tAiatul. - Domle, ti le tai tit ai site peste spuse Salamon sefului de garä.

Motorul inergea ea ceasul. Zgomotul fierästräului tulburä linistea sa- iar In ogradä se räspindi un miros de ulei ars si de gaz.

Dar, ctnd li-era mai mare dragul, pe undeva prin pintecele Intunecat al masinii se auzi o poeniturA mare, de speriat, apoi se auzi un clämpAnit ciudat si cotcodAcitul, care devenise cu tin-Tut atil de drag lui Salamon ibriazii lui, se stinse pentru vesnicie.. Salamon se uitä sA vadd ce s-a intimplat. Era galben ca ceara iremurau Osia frIntä, inima motorului crApatä, manivela, pistonul... toate ele-

www.dacoromanica.ro

Page 35: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

RATACIRILE LUI SALAMON 35

mentele principale se zdrobiserä. Motorul murise ca omul nevinovat lovit pe neasteptate de dambla. - S-a terminat cu verdictul cu vocea Inecata In la- crämi si se präbusi la pamtnt.

Privea la cei doi bäieti, rämasi farg gral, la dealul gol peste care 6- rasera mavina cu mägarul si acum, dupä vase siptamIni de neintrerupt huruit de motor, avea parcä senzatia cä a asurzit, cä totul a Incremenit in

A doua zi cärä acasä, In ogradä, circularul beteag. It cerceta vi acolo, 11 plinse ceasuri tntregi vi end In cele din urmä ti dädu seama ea nu va mai täia niciodatä lemne eu el, se duse la mecanicul belly si I-I dadu pe-un briceag.

-De pomanä 1-am capatat, de pomanä-1 dau t ti spuse nevesti-si. Nici dracu nu mi-ar da bani pe el. Si daca-li tin mult, ma mail pomenesc let pepceptori pe capu' meu

2.

Dar circularul nu dispäru deeit In realitate. Continua Iducä mai departe viata nenorocitä, ca mijloc de productie cu patru cai putere, In ma- tricolele perceptiei, pe

Pe la Inceputul lunii decembrie domnul Kádi fu Instiintat sä-si achite urgent darile duipl ma§inä. Domnul Kádi trimise Insä inapoi somatia, alä- turIndu-i contractul Incite lat cu Salamon - act ln care cele doua rate figu- rau sub forma unei sume bunisoare de bani - si astfel apäru un alt pro- prietar In matricole, la rubrica proprietarilor de masini : Salmon Andras.

In seara aceea iarnä, cînd perceptorul trecu peste tot In locui lui Kidi pe Salmon, iacesta din urma avu vise unite. Printre altele visa' ea taia lemnele la gospodäria de stat, In cintecul pInzei de fierästrau, ai carei dint argintii sträluceau In razele soarelui de toamna, idar deodatä pima sari din locu-I i tncepu sä se rostogoleasca, si se rostogoli at era ograda de mare, lapoi pe ulita, eind In sus, clnd In jos, iar el se repezi dupä roatä, cu toi cei cinci bäleti duvä el, strigInd dt îl inea gura : puneti mina pe ea, oameni bunt, e fierästräul meu. - Ascultä muiere ti spuse a doua zi nevesti-si. - am dat masina dar n-am incheiat nid un contract. Acu, degeaba oi spune ca a skit In aer sau mai vtiu eu ce. cä n-o sa mi se dea crezare.

$i n-a gresit Nu-i dadurä crezare. Asa se facu ca In martie primi stire sa se pregateascä pentru campania trelerisului de vat* in vederea cäreia trebuia sä-si repare mijlocul de productie, neapärat. Pe plicul sectiei agricole raionale, staea scris: Domnului Salamon 'Andras. Va sä zica ava-i spuneau, domnului, ca chiaburilotr, ca bäcanului, morarului, notarului sau farmacistului. Domnu Kádi, domnu Marx% domnu Fabian-. Domnu Sa- lamon I :

Salmon ramase ¡intuit cit era de lung, intunecat, eu mustatile cä- zute pe oalä, tri mijlocul odäil podite cu lut, privind färä rost.t5crisoarea si endindu-se ce multe drumuri due de-aid, din sat, aiurea, in toata Ora, In oräsele, In orase marl, spre cite servicii, directiuni si ministere, pretutin- deni unde seria neinsemnatei lul masini e trecutä prin registre, si uncle Inaintea sau In lima seriei figureazä si numele lui : Salatnon Andras, pro- prietar. Uncle sa se Indrepte mai înainte de toate, ca sa-si scoatä numele din registre I Citä vreme muncise, tit mersese =sine, nu se gindise decit In treacat ;la asa ceva. Daca se gindise uneori si simtul obligatiilor nu-i 3*

www.dacoromanica.ro

Page 36: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

36 SOTO ANDRAS

clfiduse pacte,- gisise cum sä se linisteascä ctt ai bate din palme. Hei, cite masini nu duduie 3n tara asta, cite automobile nu gonesc pe drumuri, cite trenuri *i avioane, tractoare si batoze, *i vapoare $ i ctte si mai cite masini, Dumnezeu sä le mai *tie... Doar n-o s5-i tinä socoteala tocmai rablei lui, si de ce i-ar cere-o tocmai lui s-o repare - neapärat"... - Nu repar nimic I injura Salamon virtos. Mecanicul imi tzice ci de vreau sä iau o osie nouä *i o manivelä, &A-rill And pämtntul, jumätatea de jugir pe care-o am Ba eu nu-mi Vinci pamIntul I Eu stnt agricultor nu meserias, nu-s ma*inist !

Nevastä-sa II tndemná a*isderea : - Du-te András, VA contract cu mecanicul, sä-i treacA pe nurnele lui hodoroaga aia de masinä.

Dar *i mecanicul mirosi cam cum vine treaba cu campania de trele- ris, cu därile pe venit ce se strinseserá, si mu voi s-audä de contract. Spuse cä pe ef 11 made constiinta, cä nu dáduse pentru circular dectt un prApádit de briceag, cInd cinstit ar fi fost sA-i spunä lui Salmon András cA [Meuse o treabä necugetatä Intr-un moment and era prea necAjit, si, prin urmare, nu se cuvenea sä-1 Insele.

Con*tiinta asta, sau dracu *tie ce, II fAcurä qadar ca chiar In noap- tea aceea, ajutat de ottiva prieteni de-ai lui, sä duck In mare tainä, cir- cularul inapoi in ograda lui Salamon. Dimineata, end se sculä si iesi 4n pridvor cu o cord de apA sá se spele, Salamon, zárind circularul, tsi in- toarse privirile spre sat, cäutind sg se convingA dacá-i treaz sau visedzä, *1 spuse : - Acu chiar cá-ti fac parastasul I S-a terminat...

Dar, pinA sä gäseascá toporul sau ciocanul, se mai muie sill schimbI &duffle. $e duse plin de amAráciune la sfatul popular, unde se opri sA stea de vorbl cu un om care mereu se agita de colo ptnä colo, främintin- du-se atit de avan de parcá ar fl fost insäsi campania de colectäri, si-i zise : - TovarAse. Am venit in cbestia cu rnasina mea...

Noul secretar - cAci el era fiinta fArä astimpár - ii lieu semn apre cealaltA odaie, si cu mina dreaptä ti aria' un scaun, adicAtelea sä polteascA sA sadá si sä-si otepte rIndul.

Salamon luA loc *1 end viau ce potop de problemeide viatA se abat in cîteva minute peste capul sfatului popular, i se spulberá orice nAdejde. Cu ce-mi pot veni Astia In ajutor ? - se tntrebä InspAinfintat. SA plä- teascA In locul meu &rile de pe urma masinii ? N-au cum. SA steard cir- cularul din matricole? Cum o sä-l*teargä, de vreme ce masina exist& *1 se mai poate repara. Numai bani sá fie. $i chiar dacA 1-ar *terge, chiar dacA presedintele i-ar spune: uite, Salamon, esti un orn särac, dá-o-ncolo de lege, lasA masina aici *i du-te de-ti vezi de treabä... pe cite liste nu-1 trecut, colo, sus, pe la raion I".

Se uita cu o dureroasA invidie la täranii ce intrau si ieseau, oameni care veneau cu un scop precis si cu cereri Intemeiate la presedinte, la vice- presedinte, la secretar, la *eful gospodáriei comunale sau la responsabilul cu starea civilä. To1var4e, am venit dupä un bilet de vite". Mihály, dä-mi un certificat de nastere pentru báiat". TovarAse pre*edinte, am venit in sflr*it sA-mi plátesc TämAsitele" - uite-asa, rind pe rind, fiecare cu pA- sul säu.

Dar el - ce si cearä ? A venit pentru cA-1 stA ona*Ina pe cap, si-1 arde somatia in buzunar, pentru ci a ajuns Intr-o Incuraturä, din care nicl cu

www.dacoromanica.ro

Page 37: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

RATACIRILE LUI SALAMON 37

vase boi nu-1 mai scoate, i acum ar vrea sä fie iar ea atunci dud Ina mai avea nenorocitele de tate, sä o apuce pe alt drum, mai larg, mai drept, mai sigur.

Deodatä apäru, cu urnilintä, i domnu Kádi In birou. Nid nu-1 MO de seamä pe Salamon, micar cA acesta era, chiar asa, sezind In colt, un munte de orn. Nu-1 bAgA de seamä ci se duse atä la secretar, ii intinse o hirtie spuse :

Tovaräse secretar, vä rog, scxmatia asta e pentru Salamon, nu pentru mine. Eu mi-am vindut masina, am Incheiat contract In regulä, asa cä toate obligatiile au trecut aisupra

Ce-i .asta ? cercetä secretarul foaia. mä rog, pe ultimul pátrar. Ce ? Eu am pas la buzunar In

vremea asta multime de etstig? Salmon! Cine a pus la buzunar multime de ctstig ? siri ars Salmon. Ce-mi

umbli cu minciuna ? 1 Nu-ti crapi obrazul, domnu Kádi ? Ai vrea sä-ti pig- tesc toate rämäsitele, nu ? Halal obraz, n-am ce zice...

Auzind vocea numai tunete si fulgere a lui Salmon, domnu Kádi tresäri speriat, pentru cA pe de o parte pe lIngá Salarnon era o stirpiturä de om, iar pe de altä parte 11 cuprinsese deodatä indoiala cA degeaba tn- cheiaserä contract, Cird vreme s-ar putea afla daravera cu cele douä rate si s-ar putea si mai päteascA cine stie ce. Sau sA-1 mai InvinovAteascA ci- neva cA-1 Inselase pe acest sáräntoc, cA-i *Ise pe git rracar un dram din chiaburia lui.

$i endurile acestea 11 fäcurá sA se poarte iar umil : - MA rog, tovaráse secretar, fie, plätesc suma asta, dar vA tog aveti grijä ca perceptia sä-mi Inchidä colul, pe baza actului de vinzare-cumpä- rare, asa cum spune legea.

Apt pláti si plecl. Dar abia aeum 11 cuptinse teaina mai mult pe Salamon... Iar end secretarul ti explick pe-ndelete, c därile de pe masinä s-au stabilit dupA veniturile gospodäriilor chiaburesti si cd treaba asta nu va fi lesne de Indireptat tinindu-se seama de situatia concretä" a lui Sa- lamon, bietul Salamon se simti mai rAu ca un cline bätut.

Incercä totusi, zdrobit, sä lnfätiseze presedintelui situatia sa. Tovaräse, am luat circularul pe dou5 rate, si pe deasupra am bä-

gat in el pretul a doi purcei, Incä sapte rate si douäspe gäini. $apte säp- tárnini am Mat lemne cu el, apoi stricat, s-a präpádit toatä masinAria si 1-am dat mecanicului In schimbul unui briceag. Da' mecanicu' mi 1-a adus inapoi, cicA nu-i trebuie. Acu' ce sA fac ? Curg somatiile de la raion, vin taxele pe anu' viitor, i clte si mai cite...

Presedintele cIätinä cu compAtimire din cap. - Ce sä facem cu dumneata ? - SA mA nationalizati gäsi o portitä de scäpare Salmon si de- odatä ochii i se luminarä, mirat si el cä-i trznilse prin cap solutia salva- toare. -Pe cine ? iintrebä surprins presedintele. - Pe mine. Sint gata sä rnä nationalizati.

Päi bine, mäi omule, dumneata nu esti capitalist. N-ai fabrici ea sä le nationalizám. - Päi, atunci... ce si fac? - Cere sä vinä o comisie, sä facä cercetäri, sä stabileascä starea motorului, si-orn vedea noi ce se poate face...

In mai, intr-o simbätä, dimlneata pe la nouA sosi si mutt asteptata camisie de reformä. Salamon ti astepta pe cei trei ksurtucari in poarta

www.dacoromanica.ro

Page 38: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

38 SOTO ANDRAS

easel, si se WO asa fel la ei ca oamenii sainteleaga ce nenorocit e el din prkina masinii pe care dealtminteri o pregätise eu grijä n vederea con- trolului. 0 minjise cu noroi pe unde era mai curatä, o umpluse de gunoi, lasase gäinile sä se culce seara pe ea ca sä arate Cit mai räu Incit vazInd-o sa le piarä cheful si s-o tread la fier veal.

In vederea controlului Isi scosese toti bätetii In pragul casei, ca sä fie la-ndernina, dad era nevoie s convingä comisia despre familia tut numeroasa, despre greutätile ce-1 apäsau. Ferneia stätea ca pe ace in fundul cerdacului, gate sä !mire cite gäini, rate si purcei inghitise =Om.

Controlut Incepu bine. Presedintele comsie1, un orn mai Arstnic, pä- end a fi inginer, chid vazu motoml, tneepu sä dea din cap.

ende-ai gäsit rabla asta ? JI Intreba cu compätimire pe Salmon. -Am cumpärat-o, m rog. Am dat pe ea douä rate stäbänoage

betege. Dar n-am luat-o ca sa-mi fac avere cu !ea sau sä jäomänesc pe ci- neva, a de dad ml stiu am fost Gm särac. Am hoat-o... pentru roti... Mi-am zis eä sä le dau copitIor, cä am o droaie, sä se ioace cu ele priri ogradä.

Las-o mai Émoale, mi omule... ti täie vorba neincrefitor pre- dintele, dar continua sa se idle la el tot asa de compatirnitar, de parc-ar fi crezut povestea cu joaca.

Cercetará masina, o ciocanira ea pe bolnavi, din toate partite. /n vre- mea asta Saiamon le povestea pe larg dt se chinuisera ei pina o faeuserä sä' meargä, ba chiar and lucra, pentru d mereu i se desfaceau toate bats- malele, setrtuia, cloncanea si plIngea. - Nu mai e bunä, tovaräsi, de nirnic. E bung de pus pe foe. Fier vechi.

Dar Isi batea gura de pornana. Inginerul" ti spuse În cele din urma. Uite ce e, Salmon. Noi tntelegem d dumneata n-ai bani sä-1

dregi. Dar trebuie si durnneata sa Intelegi interesele productiei. Nu ne pu- tern Ingidui luxul sa seoatem o rnasinä ca asta din productie. N-are decit patruzeci la sutá uzura. Asa ca poate fi reparatä. Dac-ar avea *zed, atunci da, si noi ti-am spune tot asa : la foe cu ea ! Da' asa, n-o putem GIndeste-te si dumneata, cá nu esti orn prost : cu motorul asta s-ar mai pu- tea mina o batoza mai micä. cu o asemenea batozä omul poste da gata, in fiecare zi, ca sá nu spun prea malt, o sutä cineizeci de snopi, ceea ce ar insemna pe putin saptezeci-opizeci de mäji de gene. i tntr-un sezon treieri nouä mii de mäji, nu-i asa, optzeci de vagoane de grtu, sau secara, sau oväz ce-or treiera oarneniii. Ei, ce zici, sä zVirlim masina sau ba ?

Salamon täcea. Vorba tutele apt i omeneascä tl puse pe &dud. - Ai dreptate, tovaräse, dar am Juat-o pe douä rate. li-am lost pre- gatit pentru o treabä ca asta. De unde sä bag hard in ea ? De unde, var.* ? D'aia am eis s mä nationalizeze.

Auzind una ea asta, comisia se puse pe ris ragiduira sä se inte- reseze i sa-1 Instiinte.ze curn ar putea sa-1 ajute Irr problema cu nationa- lizarea.

Dupä ce plecara strainii, Salamon 'se asezä pe osia masinii, furat de enduri. Si aseza IMO' el $ i femeia, tacutä, pringind tncetisor, cu privirile grele de mustrare, apoi se strtnserä In jurul lor i copiii. Soarele de mai arunca razele-i vesele peste ei, iar In grädinitä se simtea mirozna primelor flori. In ser se roteau rindunici, juclnduse de-a prinselea si rideau veseie de brigada Salmon. - In ce lunä sintem, mulere? Intrebä Salmon. - Mai.

www.dacoromanica.ro

Page 39: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

RATACIRILE LUI SALMON 3g

Ce-i azi ? - Sumbätä. Ce-ti vent ? -Te tareb ca sA tii ce sä spui dacä te-or Intreba neamurile sau curroscutil. In astä zi a Innebunit Salmon András. Priceput-ai, muiere?

Femeia tnsä nu-1 pricepu, i nici copiii, asa c se apropiarl mai mult de el, incercind sA-1 aline, care prinend, care scincind.

Postasul, vAzIndu-i Ina de la poartä cum stau i bocesc 1i zise ; nu mä mai duc la ei; ästia-s In stare sä-mi dea cu ceva In cap 1 Mai bine sä vir citatia asta prin cräpätura gardului. - Salmon - strigt Cu teamA. - Posta... Ti-am räsat-o In crAp5- tura gardului. Plec, gräbit...

0 bunä bucatA de vrerne Salmon mt se dint]. din 1oc, mi se duse dup5 citatie *1 nu dAdu voie nici femell, nici copiilor sA se atingä de ea. Cine stie ce-o mai fi scriind In ea, las sA stie cIt anal tîrziu, cä-i mai bine.

Dar cind In stirsit o citi se mai liniti o leacä. Toti proprietarii de masini erau ehemati la o consfätuire, la sectia agricolä raionalA. Salamon se endi imediat cä s-a ivit tn sfirsit prilejul sA le-arate si-aoolo, la eel de sus, care-i situatia lui economicA.

Duminkä dinnineata o pomi peste deal, putin speriat, putin mlnios, dar i cu O umbrä de nädejde cA vorbete lui vor ajunge acolo unde trebuie.

$1 cum mergea pe innasul crud ce soIntela sub razele de dimineatA, îi potrivea cuvintele. Trebuie sä-mi spun päsul asa fel ca sä poatä pri- cepe cei de-acolo ce vreau, -îi strunea gindurile. 0 sä le spun cä eut tovaräsi, am ajuns Intocmai ca blta zvirlitä in copac dupg vreo pasäre. Pasärea a zburat, mai bine zis a explodat, s-a prApädit tot pIntecul ei, far eu - nu-1 a*a - am amas atIrnat sus si mä bat vInturile cum Iheyofta. E drept cA clomnu' Kádi a ajuns asa, dar ai de unde lua de la el, ca pinä acum viata nu 1-a lovit &oft asa, eft ar lovi boul Intr-o muscä ce i s-a Viet In ureche. Dar de la,mine ,n-aveti ce lua... Noroc eu ränfäsita pe care, nu-i csa, a plätit-o, speriat cum era, domnu' Kádi... Alttel ati cere-o at= de la mine, mAcar cA era o taxä fäcutä pentru chiaburi, cA de la un orn sárac nimeni n-ar cere atIta bAnet pentru o masin4".

Dar end ajunse aki se simti deodatfi räscolit de un end. Ia stai, mäi omule, cA ai ajuns titre douA fronturi. Se duce o adevAratä luptä /mpotriva domnului Kádi si Impotriva celorlalti chiaburi, si-acum al ajuns *i tu sä fii luat In focuri." - Da, da t Trebuie sA mä trag mai deoparte. Mai aproape de cei ce atacA...

Pe creasta päsunii, unde vintul zburdA intotdeauna neostoit, se asezä In iarbä ca sä mai rAsufle o leacä. Avea fruntea si spatele leoarcA de nä- dusalä, asa de lute mersese. Se shmtea ostenit, flint si *tia a nu era din cauza drumului, pentru cä altädatA zburase, nu alta, peste deal, ca o ciutä ; ti apäsau endurile pricinuite de circular; ele fAcuserA sA-i creascä barba atIt de mare.

Privea satul chircit in vale si inima Ii fu cuprinsä de tristetea omului care stie cä are dreptate, dar nimeni nu vrea sA-1 InteleagA. Fiear sA fie - se Inciudä - tot satul stA acasä $ i se bärbiereste, sau se gAteste de bi- serici, ori se-nvtirte prin ogradä vede de vite, de räsadurl, pomi sau de stupi, numai eu umbiu oreanga pe costisä, ci-s proprietor, cristosii el de rablä Se sinntea adinc nedreptäjit, nu numai din pricina hopului de care se poticnise acum, ci *i din pricina altor si altor necazuri ce se strInseserA, cu anii, pe capul lui. In dimineata asta proaspAtA de duminick

www.dacoromanica.ro

Page 40: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

40 SOTO ANDRAS

ctnd fi chemase la judecatä viata, ca prin propria lui putere s o desfä- soare spre justificare in fata celor de la raion, tncepu s vadä mai limpede zAdA'rnicia Incercärilor ce le fäpluise $ri drumu-i singuratic. Pentru cA Salamon fäcuse Intotdeauna altfel ca semenii dui. Clnd ceilalti S-31.1 unit tocmindu-se sä secere in dijmä, el tsi rácuse rost de un fier de lipit $ i se apucase s cositoreascä cratite i 010 gäurite; and ceilalti mergeau la pädurärit, el umbla cu o mäturä de pene dupA muste moarte, scociortnd prin tevile orgii ; and ceilalti mergeau la säpAturi, la drumuri, el Ikea pe häitasul gonind pentru ddisprezece lei - iepurii si vulpile tn bätaia pustii clomnilor care se distrau vtritnd.

lac acurn, chid oatnenii-si fac gospodärde colectivä mie-mi ia dum- nezeu mintide si mä fac masinist. Da, pentru cä pe mine nu m-a Mat capul ca pe altii sä mä lntreb : bine, bine, dornnule, da' de cInd ti-e inima asa de largä, ca sä-ti präpädesti averea pe douä rate ! Mie nu mi-a dat prin cap, prin dovleacul Asta prost..."

$i asa de mult se supärä pe el tnsusi, Itrelt se gIndi cä-i mai bine sA se scoale si sä porneascä, pInä nu-I näpädesc amäräciunile mai rAu.

In vale, da fmntina cirezii uncle drumul o cotea spre oräselul de chnpie, zäri o cärutä cu un singur cal. Stäpinul ei, un omulet !Alai i gras, tocmai bea apA. Cind 11 väzu pe Salmon, ti grAl : - La raion ? - Da. - UncA-te cA te due eu. - gratis ? intrebä Salmon, pentru eä-si jurase sA nu mai facä nici un itcg asa, orbis. Era pätit, ajungea,..

Nu-s cäräus, rise celälalt. Da' väd cä avem acelasi drum. - De unde stii ? N-ai primit si dumneata o tidulä de-asta ? - Hi ?... Da... De unde stii ? Ti-am väzut pantalonii si sapca, i mi-am zis egg fi si dumneata

masinist. - De n-as mai fi, °la Salamon. - He, he! rise bondocul. $i eu tot asa zic, da' acum trebuie s-o du- cern ptnä la capät cu treaba asta... cu viata... Acu, trebuie sä ne tinem bine pia la capAt...

Salamon mäsurä pe bondoc din cap ptnä-n picioare si gäsi cä-i prie- tenos i binevoitor, asa cA n-o sä iasä nici un bocluc dacä-1 duce cu cA- ruta pe gratis. I se prezentä : - Salmon.

Krist6f, se prezentä i celälalt. StAturA tot drumul de vorbä. Omuletul cel gras era bine dispus, rtdea

de toate nirnicurile si-i povesti cä are douA batoze, una de o mie i o sutA cai putere, si una de opt sute, una-i Hoffher, alta-i de fabricatie maghiarA, dar le tinea totusi, mAcar cA nu ctstiga ramie i lucra tri pagubA cu ele. - Pe vremuri In tr-un sezon ctstigam povesti - cinci-sase va- goane de grtu, i acum am ajuns sä iau fäina pe bani. Predäm bunätate de uium statului: nu priTnim piese de schimb si nici curea la pretul

asa cA trebuie sä le luAm la negru, pentru cA altfel Tie bagä la zdup, Ajungem la ptrnaie, nu, domnu Salamon ? Spune-mi, ai fast Plats

.ptnä acum pentru sabotaj ? Nu ? Ei, mid o grijä cä ne vine rIndul, eu as- tept In fiecare zi, dar dacä nu stritem voiosi, bine dispusi, nu miroase a curat irnediat e luat omul la ochi : ce-o fi clocind ?" Acutna vezi de ce

www.dacoromanica.ro

Page 41: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

RATACIRILE LUI SALAMON 41

stilt totdeauna voios ; cu veselia mai apär... Deli nu cred sä scap si vara asta färä un pic de sabotaj.

Salamon se trase mai Intr-o parte, atil de mult, Inett era gata-gata sä pice din cäruta nouä-noutä. Se uita speriat la Kristof. La tneeput se gtndi cl-i nebun, un nebun eAruia nävalnica prAbusire a bogAtlei ii luase

dar apoi tsi schimbA pärerea Un nebun nu poate avea o.cArutä ea asta sau cai ea ästia, si nu si-ar fi putut cumpAra douä batoze. Asta cu sigurantä eä saboteazä, saboteazä iii fiecare varl si se bucurA cI nu 1-au deseoperit, autoritätile n-au pus trbcA mina pe el. Sfinte Dumnezeule, vezi-mi de sus, de uncle Wit la te uitä unde am ajuns, la ce adunare mä duel".

Gind ajunser in piatä, Salmon säri din cärutä, tngäimind cA are ceva treburi de aranjat i o pomi lute färä nici o tintä, numai sä nu se mai stie pe-aceeasi päturä cu omul Ala.

Kristof strigä dupä el : - Domnu Salamonl Se comunikä luoruri importante... Domnu Sa- lmon, vezi, nu fä sabotaj.

Un tinär cu sapcä, tmbrkat intr-o manta de ploaie, care pe semne 11 cunostea. pe Krista i stia si ce fel de adunare avea sA se tinA la sfatul popular, se zborsi la Salmon.

Vezi-ti de treabä, neicä, *1 nu specula. Ce vorbesti diumneata 1? Cine speculeazä ? - Hai, vezi-ti de drum, täicutä, spuse linist1t tinkul. Lasä cä vA

cunosc eu! .Acum cäutati s-o *tergeti de la luau *i vara vA plingeti el n-ati cunoscut legile. - Ba idumneata sä-ti fU gura, a nu $tii 'One grit I bombAni Sala- mon amenintätor. N-o sä-ti parä bine dacä mA cunosti ! - Dar !lid dumitale dacä oi veni la vará In control! i-o tntoarse tinArul.

Salamon »fu cuprins de minie. Toate i se urcarA la cap, cele douä rate, purceii ce i se präpädiserä de pomanä, motorul zdrobit, chitantele si somatiile... Nu mai putu *i repezindu-se la tinärul cu manta de ploaie trase o paknä atil de zdravänä, cä-i zburä sapca cit colo.

BAiatul se feri speriat foarte din calea namilei acesteia de om, nu cutezä sä dea si el, ci ii ridicA sapca de pe jos, amintindu-i celuilalt de militie, si fkIndu-1 pe Salamon pore de chiabur, porni, vinát de. minie, in sus, täind-o prin mijlocul piefii.

Ce vorbesti, mä ? Eu, chiabur ? urlä Salmon si seuturtndu-si Pumnul uria* se näpusti dupä el sA-i povesteaseä cum stA treaba.

Dar bäiatul eu manta de ploaie o luA la fugä si dispäru intr-o stradd täturalnic. Salamon se pomeni inconjurat de o multime de oameni, care 'Incepurä sä-1 iscodeascä fie pe un ton prietenos, fie amenintätor, ce-a avut cu omul äla. Dar Salmon nu vorbi cu nimeni.

Läsati-mä In pace... Nu vä bägati, si porni spre sfatul popular. Dupg un sfert de ceas era printre proprietari, in sala de sedinte. Eh,

latä-mä Intre ai mei, se &di cu amirklune si deja ti pärea räu cä se Incurcase cu tinärul. Mare minune dacA nu vine Ala eu militia peste Mine 1 E-n stare sä mA clued de aid, si cine *tie ctnd m-oi mai Intoarce acasA".

Cineva citea numele celor chernati, dupl alfabet. Dar .pe semne cA lista dupä care citea era veche, cAd in loc de Salmon tl strigá pe Kádi Mihály roti privirile sA vadA cine strigal: Prezent".

KAdi Mihály, din Gyekefalva t E-alei? intrebä din nou.

www.dacoromanica.ro

Page 42: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

42 SOTO ANDRAS

Salmon stia cä numal el putea fi cel strigat, cl el ar fi trebult sä strige prezent", pentru cä celälalt nu mai e proprietarul masinii. Dar nu spuse nimic, se retrase mai mult In colt *i hotärt ca la o ocazie mai favo- rabilii sä se strecoare dark de uncle se va duce acasä, nu va vorbi cu

Si fad ce-or vrea cu el. De altifel 11 nelinistea si omul pe care-1 päl- muise. Ori de cite ori se deschidea tt$a simtea cum i se tale picioarele ei, acu-acu vine cu mihtianul i mä duce la post sA-mi facä proces verbal.

Nu pricepu nimic din indrumärile ce li se dädeau. Ce-i drept nici nu era atent. Mintea lui 'zbura aiurea. Se gindea ce si cum va 'face de acum incolo, i unde va mai ajunge de-aid. Otservi totusi cä atunci dud amin- tiserä numele domnului Kádi spuseserfi : masina lui va fi imperecheata in alt sat cu o batoeä, asa cä stfipInul ei va trebui sä se pregäteasicä dupä cuviintä, 'facä datoria pe deplin.

LA cuvintul pe deplin", Salamon se streourä pe neobservate din salä. Iesi pe poartä in strada linitit, cu inima bätindu-i puternic si cu con- stiinta nu prea curatä. Acolo stätu pe loc o bucatfi de vnerne, zglindu-se

vadä dach nu vine dintr-o parte sau alta tinärul cu manta de ploaie, Insotit de militian. Actun o sá mä caute peste tot, cumpäni el situatia. In sase siptämini am ajuns un OM foarte important. Vine postasul, bate cu bita In gait si strigä: Salmon. Pe chitante, pe somatii scrie : Salmon; ttnärul ce se-alesese cu palma stä sau sade In f arta plutonierului de militia si dá : Salamon. Domnu Kádi îi freacä palmele, se buourä c'à a scäpat 'de obligatiile de varä i gräieste : 'Salainon. la te ultä I Nu cumva si prävälia asta e tot a mea, cá uite ce scrie sus : Fratii Salmon".

Multä vreme privi, ingindurat, numele lui trecut pe firma cea cenu- sie. Apoi deodatä ce-i träzni prin cap : ce-ar fi sä meargä la raionul de partid si sä le spunä de oe a sters-o de la 'sedintä, de ce a cumpärat ma- sina, cum a explodat si oum a ajuns ca oamenii sä-1 fack'duminica, ziva-n amiaza mare, chiabur. ,

La raiomil de partid unul dintre secretari - peste care därdu din In- timplare -11 intrebä, dupá ce-i auzise toatä povestea :

Dumneata, tovaräse, esti om sárac. In sat la durmneavoastrá, s'Ap- tämina viitoare se Infiinteazä o gospodärie colectivä. De ce nu te-ai inscris In ea ? - Pentru cä n-am mai vizut si n-am mai auzit nimic din pricina afurisitei de masini. E drept cä nu m-a chemat nimeni sä mä inscriu, si cá n-am cleat o jumätate de Iugär de pämint. - Si ce-i? Locul dumitale e in colectivä. - $tiu cä acolo mi-i locul, da' ce mi fac cu masina ?

Te-nscrii cu ea cu tot. Acolo o s-o reipare cu totii, o s-o puie pe pi- cioare, si-i bkie sä lucrezi la Insilozare, sä tai strujenii, sau sä mini ba una, ba alta. - S-43 dregem cu totil! strigä Salamon. SA' insilozez... sä tat stru- jeni in comunä ! Asta zic *i eu treabä ! Ai spus o vorbä inteleaptä, tovaräse.

Si de data asta o porni cätinel-cátinel spre casä, fericit si cu sufle- tul linistit. Mail era frumos, era primävarä...

3. In vara aceea Salamon András munci din zori pinfi-n noapte färä

bodinä. Ziva lucra la amp, cu brigada, sau la fierärie, noaptea croia pla- nuri si cIteodatä intindea mina in vis de parc-ar fi avut vreo propunere ar fi cerut cuviintul, ca s-o arate adunärii. Vesnica lid främintare, care o viatä Intreagá It purtase de colo-colo, îi gäsise acum o albie i mäcar cä

www.dacoromanica.ro

Page 43: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

RATACIRILE LUJ SALAMON 43

nu ducea drqt inainte, era totusi, In mare, spre folosul celor multi.. E drept cä si aki umbla cu fofirliga end era vorba de säpat, de cosit sau de vreo altä treabä ce se Ikea In grup (s5 meargä bäietii mei"), dar con- ducerea nu i-o lua tn nume de räu, pentru cä în afarä de fierar era sin- gurul mester priceput din toatä gospodäria. Inainte, presedintele nu-i pu- tea suferi propunerile; tl ocolea pe cît putea. Togtä ziva ne bati la cap cu prostlile tale. Auzi ! Pompä pentru grädina cu zarzavaturi L. Osie la masinä... päi de uncle sa scot bani pentru toate alea!?".

Dar toamna, lend tncepurá Insämtntárile si se stricau semiratoarele pe capete el era cel care alerga dupg Salamon : Vino de fá cutare, sau icutare, ca oamenii nu se pricep." Salarmon tsi umplea zdravän buzunarele cu tot felul de acute narunte, chei, cieti, ciocänele, cuie i bucáti de ti- nichea, si se duoea frá sä astepte sä fie rugat a doua oarä.

Dar prestigiu nu si-a ctstigat cu adevárat deott cu motorul 41 cu In- jghebarea unui nou soi de sperietori de päsäri. Intr-adevár, circularul fu reparat tn timpul iernii, treabä de care Salmon s-a ocupat. Se dusese de zece ori pe la autoritätile raionale, Ora end obtinuse repartitia pentru curele i carburanti. El dusese circularul la Cluj, tras de un mägar, unde lusese reparat si tsi recäpätase vechiul si plkutu-i gust. Tot el mesterise In acelasi atelier o pompä veche pentru grädina de zarzavaturi.

Si ce mult ti binecuvIntarä pentru pompä, tn vara urmätoare, fe- meile din brigada de zarzavaturi ! De bucurie, Isi zvirliserä In sus gäle- tile goale, tl Imbrätisaserä, si-1 särutaserä pe Salamon, pentru cä le seg. pase de a mai cara apä. Ba fäcuserä In cinstea lui i un ctntec :

Pufäie masina pe malul apei, Mesterul ei e Salamon, Dumnezeu sä-1 epere Dumnezeu sä-1 tie...

Iatá si cum fusese povestea cu sperietoarea de !Agri. Paznkul de zi se plingea In fiecare zi presedintelui, rugIndu-1 sä ia ceva mäsuri, sá pule niste copii sau babe HITS lanurile de grin experimental, el au apucat la el tnate päsárile cimpului, de n-o sä mai rämtná PIA la seceris nid un bob, si atunci cu ce ai sä mai experimentezi? Asa cä bäturä un par In mij- locul lanului, atirnarä in vIrf o pälärie si niste zdrente, dar fárá niet un fo- los. Päsärile se Imprieteniserä iute cu sperietoarea.

Intr-o zi paznicul ti spuse lui Salamon : - Cautá de aflä ceva leac, cä esti orn destept. Omul cel destept Incepu sä se ocupe de problemä i duclndu-se la

fierärie dibáci pe loe o sperietaare cu pinzá ant de iscusitä, preväzutä cu citeva ciocinele care la cea mal mieä adiere bäteau 3n niste tinkhele Intr-o bucatä de fier, Inca de data asta päsärile se speriarä deabinelea. Buba era tnsä cä Salmon socotind inventia" drept proprietate perso- nalä, o vtndu, dupä seceris, clopotarului pe dotazeci de lei. Clopotarul tocmai atunci se afla In bete dracu stie pentru ce cu popa reformatilor "si pentru cä erau vecini, se gtndi sä-1 necájeascá cu ciuha asta in vrenie ce preasfintia-sa Inv* predica. - Mä Salmon, se näpustise presedintele la el. Sperietoarea al fä- cut-o din materiile prime ale gospodáriei. ,Cum ai cutezat s-o vinzi?

Las-cä la anu' fac alta - cauta sä-1 impace Salanion. - Una care-ti scoate f oarecii din griu.

Dar alte pozne nu mai fku, pentru cä-1 repartizarä la atelier, ca sá-1 ajute fierarului la reparat de care, pluguri, grape.

www.dacoromanica.ro

Page 44: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

44 SOTO ANDRAS

Iar Salmon era fericit cä si-a indreptat viata pe fAgasul acesta. DupA fiecare zi de munch i se treceau In cArtulle ate o sutä cincizeci, dou'A sute de procente. Femeia cu oopiii lucrau in brigAzile de dmp si la prima Impärtealä, sase cIti enau (prislea nu lucra, se pregAtea s dea examen de adrnitere la scoalalagricolä), primirä patruzeci de chintale de grin.

Salamon n-avusese niciodatA atiti grit. Chiar cind lucrase ca bigAtor la batozä, nu dstiga decît sase-opt chintale într-o var.& si trebuia sA mun- ceascA pentru ele, nu glumA I Cit praf /righflise si dti tepi Ii zdneliserä palmele, bratele, burieele degetelor. Acum duceau patruzeci de chintale cu cAruta, i n-avea ochii roii, ca pe vremea aceea, la vremea socotelilor,

rosii de colbul verii. Toamna asta, dupä Impärteali, primul lucru fu sä-si cumpere mo- Un dulap fromos vopsit, o canapea, douA paturi i oiteva glastre noi

pentru flori. Fu multumit de toate, doar din pricina paturilor avu motiv de cAtränealä, cä nu gisise in tot ttrgul un pat lung pe mAsura lui, Destul Injurase din pricina celui vechi in care nu putea s'A se intindä omeneste. - Eh, lasA, nu-ti parA räu ! Nu-ti Mai face inimA rea I cAuta s-o linisteascä pe nevastä-sa. Toatä viata am (forma chircit, da' scum o s-avem bani, o sA-mi comand un pat non, la timplar. Pe mäsura mea...

Ce balamuc fusese la 'aide Salamon in joia aia !

BAletii spAlau geamurile, le stergeau, cärau apä mamei lor care lipea podeaua easel. Salamon tiri vechile mobile dincolo, In bucätäria de varA. - Si ce primitoare se flcu casa, dupA ce aranjarA mobila cea nouA, In urma unor discutii, potriveli räsuceli ce tinuserä ore in §ir.

Femeia nu-si mai Incäpea tn piele e bucurie $ i se repezea ba dupä un lueru, ba dupä altul la vecini, mai mult ea sA aibä rprilejul de a-i pofti sA vadA casa, care acum era o adeväratä casA boiereasa, aidoma cu a notarului sau a gäzdoilor.

Salamon arang pe ticute, dar inindru, mobile ; sifonierul cu Ufl een- timetru mai Incolo, canapeaua cu doi mai Incoace, patru scaune in jurul mesei, douä tn dreptul ferestrei, ea sä fie camera cit mai confortabila.

Apoi se asezl, se räsuci pe scaun 85 vadä d.acä nu sctrtlie $ i se adresä hAietilor lui cu aceste cuvinte:

Bäieti, avem pat, acum puteti dormi In. tihnä lungul lui 0-n lat, cum vä place. C/nd erati mici nu era zi sä nu mA uit la voi cum dor- meati... Mamä-mamA ce era aid, nu-ii asa femeie ? Mai tii minte ? VA ti- neati unul de altul, ba de cap, ba e picior, de sdndura patului sau de izmene ea sä nu picati. Si-apoi dimineata vesnica hArmAlaie, cA iar ati fAcut fri pat i Mai tineti minte CUM strigam ? Care-a fast ? SA lasA In mij- loc. Da' niciodatä n-a iesit vreunul din voi, totdeauna dädeati vina unul pe altul tu ai fAcut, ba nu, cä tu, 0 de multe ori trebuia sA vä iau la refec pe eitesi patru si sä vä ard cu curesua de la pantaloni.

Bäletii rideau cu hohote, mama sedea pe scAunel, freca picioarele näpädite de varice iar ochii ei cAprui $ i frumosi erau seAldati /n lacrimi, de prea multA fericire, de simtämintul binefâcgtor cä nu mai trebuiau sä se rusineze dnd vor ave.a vreun oaspete, cA au pIine, au mobilä i vor avea släninä In pod, $ i cirnati, iar copiii nu vor mai cere vesnic de mincare.

Salmon continuA miscat : - Nid tu n-o sä mai tremuri attta, Marls, descultä - cum umbli. De Cräciun podim pe jos, riditäm pragul mai sus $ i facem usä dub15, si nu mai intre frigul. Dracu sä-1 la de lut. Ctnd mituri iese praful, chid

www.dacoromanica.ro

Page 45: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

RATACIRILE LUI SALAMON 45

plouä e noroi, lama nu poate omul sA lasA din pat descult ch-ti amortesc tälpile de frig...

ti pläcu lui Salamon cä la vorbele 1ui nu-si eobort nid unul privirile si femeia nu-i spuse: O, tu Iti faci cloar planuri ca tiganu', mereu Ii faci planuri, da' n-a iesit niciodatä nimic din planurile tale". Stiindu-se cu (pres- tigiul stirbit de clod cu circularul, de astä datä se mirä si el cä figAduielile sale pärintesti erau ascultate cu sfintenie. Simteau cu totit eA vorbele lui erau sustinute de un bun chezas : de gospodäria colectivA.

Eh, si tare bine-ar fi fost de n-ar fi cäzut iar pacostea pe capul lor !

Cki tntr-o bunä zi se pomenirA cu paznicul de zi, care nici una, nid alta il anuntä pe Salamon sä se duc5 la conducere, unde-i chemat urgent. - Eu? Ce-ere conducerea eu mine?!

E cineva care se intereseazä ce fel de om esti, Ce fel de orn slut eu? Ei, haida odatä, nu mä btrli la cap pe mine... Eu stiu ce fel de

om esti. Da Ala nu stie. i vrea sä stie. In fata biroului gospodärlei colective, pe trepte, stätea un orn im-

brAcat Intr-o manta de ploaie, cu sapcä In cap. Ctnd 11 vAzu pe Salomon, Incruntä sprincenele blonde, iar Salmon päTt speriat : Na, cristosii

el, pe Asta 1-am luat la palme In piatär Atita constati, nimic altceve, se näpusti Inguntru, ea sa vadä celälalt cä el, aid, e acasä; cä n-are de ce sä se teamä.

Tovaräse! strigä dui:4 el strAinul. Salamon se Intoarse, der nu spuse nimic, nici mäcar Poftim?"

sau ia dispozitia dumneavoastrA", sau altceva. Rämase loculul, fArá vorbä, cäutlnd sA se ImbärbAteze : Acum sä fád pe unde mai Scott cimasa, Salamon. Dar-ar Dumnezeu sä nu fie vreun Ala cu muncä de räspundere la raion, cA poate-asa nu va mai lest nici o dandana".

Cel cu mantaua de ploale se apropie de el si i se adresA pe tonul acele familiar, cu care lnainte vreme 11 fäcuse domn". - Nu te numesti cumva Salamon?

Salmon treski. Acu' ce sA-i räspund - se gindi lute. Dac5-i spun cfi-s Salamon, eflä cA eu stnt. Dacä nu-i spun, tot are sl afle de la presedinte, de la paznic sau de la oameni. Ce dracu, nu 1-am omorit, nu i-am jefuit privälia, nu i-am tras declt o palmA, una singuri, pentru cä tn-a fäcut chiabur. AdicA ce, mä mucosule? Eu oi fi chiabur,ta ?"

Asa cä ti räspunse vu demnitate: -E rAu decä-1 cheamä pe cineva Salamon? - Nu-i räu, de ce s5 fie? Iti mal aduci aminte cä anul trecut, in mai, intr-o duminicA inainte de masä, la Sáros, te-ai näpustit la mine, In piati?

Salamon se uitä imultä vreme la el, cercetindu-4 fata. Multi vreme, de parc-ar fi cäutat sält aducA aminte de Intimplere. Ca si cum el ar fi pälmuit, In fiecare an, in rnai, In piata din Sáros, pe cineva.

Nu-mi aduc aminte, domnule... Adicfi eu m-as fi näpustit anu' tre- cut, 3n mai, in piata din Sáros, la cineva ? Eu nu m-am näpustit niciodiatá la nimeni. Nu-i în obiceiul meu...

Ba dtunneata ai fost, dar n-ai curajul sA recunosti. Eu nu m-am näpustit la dumneata. Tin minte cä odatä cineva

m-aläcut chiebur, i cä i-am cerut socotea15, da' asa ar fi fäcut oricine... Eu am fost Ala. N-as crede sá fi fost dumneata. CA Ala a luat-o la picior. Pe

www.dacoromanica.ro

Page 46: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

46 SDTO ANDRAS

dumneata, icum \rid, nu -te-as crede din äia de fug cind dau ochii cu un golan de chialiur. N-ai vole sá fugi din fata chiaburului.,.

Cel cu manta de ploaie embi Incurcat. Se vedea pe fata lui c nu-1 läsa mtndria sä-1 convingä pe Salamon chiar cu de-a sila cA el a lost cel pálmuit. De-altifel tocmai asta-1 fkuse sä vorbeasci de nápustire". In- cercä sä lase impresia cA el ar sta mai presus de frictiunile personale si daci tntreabA ceva, Intreabi runnai In interesul gospodäriei, al colec- tivului. De aceea nici nu mai continuä vorba, ci dupä o Indelungi chin- ning zise:

Tovariise Salamon, te-as ruga sA treci dupä-masä pe la biroul presedintelui. AdA cu dumneata i actele motorului... Contractul, chitan- tele, toate alea... - Da... de unde al venit tovaräse ?

-De la sfatul popular al raionului. Salamon nu mai spuse nimic, ci se intoarse plouat si o porni spre

casA. Ce-o fi vrInd Asta oare ?" -se Intrebi si cleodatä fu cuprins de negre

4

Dupá masä Incepurá sä-1 ia la Intrebäri pe Salamon. Patkós Albert, delegatul raionului, stätea la birou, plin de buna-vointä. Aläturi de el pre- sedintele, speriat, iar In capul bAndi Vancu Mihai, brigadierul, mirindu-se

asteptInd sä vadä cum o sA crape S.alamon de dun. Dar Salmon se asezä pe scaunul ce-1 estepta In mijlocul odäii, la

o distantä respectuoasA de birou, In aparentä linitiit, gata sä Infrunte orice. CumpAnise cA In ceea ce-I priveste va ráspunde ctt mai istel i asezat la intrebäri, fie ele cit de grele, i hotArirea asta 1 se putea citi pe fäpturä, cki tsi mäsura alit de mult fiecare gest, Tie parcA n-ar fi lost el in pielea lui Salamon, ci tnsusi Deák Ferenc.* Ii tinea In mInA actele, ca de tndatä ce va fi nevoie, sä-si apere dreptatea pe baza lor, arättnd toate motivele care 1-au fkut sA devinA maOnist. Dar deocandatä nu fu nevoie de pata- tamale. Patin% Albert il luä pe departe, cum scrie la carte".

TovarAse Salamon, te-am chime sä stäm de vorbä, cit mai pe scurt.

DacA aveti rägaz, si vorbim. Patlais Intoarse citeva file din carnetelul säu cu tnsemnAri, In care

pesemne tsi trecuse Intrebárile, i tn care presedintele se uita din clnd In cind pe furi i cu mutt respect. - Spune, tovaräse Salamon... Dumneata te gindesti citeodatA Ia viata durnitale? - La viata mea ? Da. Ziva, nu-i asa, nu prea, cA ziva tot omul lu- creazA, dar seara, and mä culc, da. Seara, nu-L asa, omul se gindeste... - $1 Ia ce te gindesti? - PAL. nu stiu... poate, nu-i asa, sä lie o gresealä, da' eu obis- nuiesc sA mA gindesc deodatA la mai multe lucruri. Ba la una, ba la alta, ce $ i cum ar trebui sä fac...

Delegatul at:1u din cap multumit, ea $ i cum Salamon ar ifi dezlegat due stie ce ghicitoare grea, apoi, aplectndu-se In fag, urmä :

Ce pärere ai dumneata despre viatä ? - Eu atita zic : sänätate sä fie, cä celelalte tree- Ältä pirere n-ai ?

Deák Ferenc (1803-1876), politician maghiar, supranumit Inteleptui patriei", autorul compromisului cu Austria din 1867.

www.dacoromanica.ro

Page 47: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

RATACIRILE LUI SALAMON 47

Ba am. Da' era vorba sä fiu eft mai scud. - Bine, bine ; totusi a§ vrea stiu pärerile mai pe larg... ceva mai pe larg... - Ce-va mai pe Iarg? Phi, nu-i asa, eu nu-s orn Invätat, eu nu pot spune dedt eeea ce &dew. - Asa, asa I Ce

Ce gindese? Päi eu, nu-i asa, gindese cä viata e o goanä foarte mare. 0 goanä tare obositoare. Dar In eolectivä omul se linisteste. Acurn Cm atlas acasi- o grärnadä de Via värl eä viata omului e mai linistitä. Nu zit, fireste, trebuie s5-i dai zor $ i aid ea sä mäntrici o One, dar nu mai e goaria -de pe vremuri... - Ce intelegi dumneata, tovaräse Salamon, cu vorba asta ? Ce fel de goaná ?

Vancu MiIiaii incepu sä ridä. Omul acesta cu ochii märunti i negri, Intotdeauna plin de fneredere, senin, prietenos, tsi aduse aminte deodatä pe unde-i umbla gindul lui Salmon, eu goana lui.

Dar delegatul nu schitä nici un embet, asa eh' pre§edintele nu In- dräzni sä rIclä Impreunä cu Vancu. - Era pe vremea baronului - continu5 Salmon - and am aler- gat treizeci de kilometri dup5 un purcelu§ slab cia vai de lume.

Dupä un parcel ? Un parcel nu poate fugi attta. - tiu i eu eä nu poate. N-a lost a§a, ci altfel s-a Intimplat, inaltimea sa baronul tocmai Isi cumpärase doi cal de träsura. Zicea cá-s cai buni creseuti in palmä. Eu i-am zis, eh dae-o tai peste deal, ajung mai jute In Cluj, ca dumnealui Inaltimea sa cu caii säi cei noi. Asa, din vorbä-n vorbä, am ajuns la rämäsag. Mi-a zis cä-mi d un parcel daeä-I Intret. Eu, nu-i asa, sInt un orn lung, cä n-am gäsit In tirg nici un pat pe mäsura mea, ea sä mä pot Intinde in voie, asa cä m-amisi näpustit peste dealuri. Si-am alergat nu gltanä, nu voiam s mä dau bätut, cá eram tInar, in toafe puterile md bucuram cä de Cráciun puteam afuma niste sand si slatting, sä aib5. ce Minca ai mei...

$i cum a lost pmnä la urmä ? Te-ai ales cu ceva? - Cu aprindere la plämini. Päi bine, mäi omule, cine te-a pus sä faci una ea asta? Puteam oare sä stiu dinainte eä mä voi betegi ?

\Tama rise din nou, dar delegatul Ii fficu semn sä fie serios. Ce tot rIzi mereu, tovaräse? Aid nu ne jucäm, ea copiii. Spune,

fovarl§e Salmon, In ce relatii ai lost dumneata eu baronul ? - Ne cunostearn. Odatä rn-a väzut cind am intrat la nevastä-mea pe geam, eä ea servea acolo, la curtea boiereascä, dar noi täranii nu eram Iäsati sä inträm in camerele fetelor, uncle locuiau slugile. Mi-a pus pisto- lul In piept i rn-a Intrebat: cine esti dumneata ? Salamon, zie. Uite-asa ne-am cunoseut...

Patkós nu gäsi destul de multumitoare explieatia. Cizu la bäntriaIä contintfá sä-1 tragh de limbä pe Salamon, sä afle mai cu deamänuntui

cum s-a cunoseut cu baronul. Spune-mi... si clnd toatä särkimea din sat s-a ridicat Impotriva

mosieruIta, oare a fost pärerea durnitale ? - Pärerea mea a fost demoeratieä, trinti Salmon destept5clunea $ i se bucurä gindindu-se ce strasnie a brodilt-o. - Si ai Meat ceva pentru reforma agrarä? - Opt sute de jugäre am frabueätätit eu. Cä, asa, nu era nid inginer, n-avearn nid lant. Am avut dear un presedinte, presedintele co-

www.dacoromanica.ro

Page 48: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

48 SCTO ANDRAS

misiei, pe care 1-am zvtrlit cu totii ctt colo, cä nu era cinstit. and era vorba de neamurile lui, mäsura pämintul cu oameni Ina lti, iar la cellalli punea oameni scunzi. Ctnd au väzut, ffrtatii s-au strins si au cerut si se mäsoare totul din nou. S-au uitat sä vadä curie ar avea picioarele cele mai cinstite si m-au ales pe mine. Glndeste-te 5i dumneata oe-nseamnä sä bati In lung si tri lat opt sute de jugäre... Venise, pe vremea aceea, de la Cluj

un gazetar cam tntr-o ureche i mereu mi bätea la cap cä vrea sg-mi pozeze picioarele imi spunea ä mä fac cä merg, da si nu merg, pentru cá zice, adicá zicea, cä picioarele mele slut picioare istorice.

Si te-a tras in pozä ? - Nu Nu 1-am läsat. I-am spus : Dacä crumitale nu-ti place mu- tra mea, lasá-mä-n pace cu picioarele, cá nu-& female, stnt doar un orn ostenit care nid noaptea, and dorm, nu-rni simt decIt capul si spinarea, cä picioarele-s pornite de capul lor la mäsurat de pardint...

Pe fata Impietriti a lui Patiuís alergä prima umbrä de embet, care-i däclu curaj lui Salamon tncepu sä povesteascä cu lux de amánunte curn s-a fácut reforma agnará. Nu stia nid el cu e scop vorbeste, dar instinctul ti soptea cá-i mai bine si vorbeascä el, cleat sä-1 ia la Intrebäri altii, pen- tru cá altfel delegatul si-ar aduce aminte de povestea cu drcularul n-ar iesi bine, si apoi, poate sá viná vorbe $ i de palma ceea din piatä...

Ajunge, ajunge, ti fäcu semn delegatul. Sá vorbim despre altceva. Salamon t lnghii u1timul cuvtnt asteptä speriat sä audl ce tn-

trebare i se va pune. Ian' cum suna tntrebarea - Tovaräse Salmon. Ti-ai 'analizat vreodatä treaba pe care o fad ?

Ce treabä ? Faptele. - Eu mä sträduiesc, nu-i asa, sä fac numai lucruri bune. i bäietilor

mei le spun mereu : omul sä fie cinstit, sä nu-i doreasci, sä nu-i vrea ni- mánui /la Pentru cä daci nu te porti - Nu m-ai tnteles, tovaräse Salamon, ti retetä vorba delegatul. Voiam sä te Intreb, decä, sä zicem, fad o gresealä, nu te främtntä dupä aceea treaba asta ? - Ba cum nu! Totdeauna facem asta. Seana, nu-i asa, and ne cul- cäm, astept termini nevasta rugätiunea dupg aceea Incepem... Ba cä treaba asta n-a fast bunä, ba cä cealaltä. Si cumpänim cum si ce s-ar - Femeia dumitale obisnuieste sä se Inchine ? - Da, sigur cä da. Se roag5 Intotdeauna. - Si ce o preocupä in rugäciunile ei ?

Problema cea mai actualä. and am curnpärat circularul, mi-a zis cä s-a Inchinat doar-doar s-o unii, cä prea mult ne-am chinuit sä-1 dregem. Dar eu nu-i dau mare importantä, n-aud cleat s-urile,

alkeva nimic, nict un cintint folositor, sau attt mai putin vreo treabä reactionarä... nimic. Astea-s treburi muieresti, nu-i asa...

Ei, i trage vreun folos de pe urma inchinäciunilor? N-am bägat de seamä. - Bine, tovaräse Salamon, dädu din cap, a rnultumire, delegatul.

Acum, ia spune-ne, cu ce scop ai cumpärat circularul de la chiabur ? - Brain sárac. - Eu te tritreb cu ce stop. Nu din ce cauzg... Salamon tresiri. Se-ngroasä gluma, se endi. Da' omul ästa par-

www.dacoromanica.ro

Page 49: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

RATACIRILE LUI SALAMON 49

c-ar avea urechea pe spinare. De nu-1 atingi peste spinare, nu pricepe de vorbä. Ce sä-i spun ea sä priceapä ?". - V-am spus dt eram särec, am casä grea, cinci copii. $i pärnint. aproape nimic. D-aia... ca sä cIstig o - $i stit dumneata cä, luInd masina, 1-ai ajutat pe c.hiabur $ i nu pe ai dumitale ? - Nu. Asta n-am stiut-o pinä acum.

Ei bine, asta-i adevArul. CA dumneata esti un element sträin aici, In gospodärie...

Ce ? Nu, nu-i adevärat. Zäu nu-i adevärat 1

De drata asta se duse de ripä tot calmul lui Salamon. Se sperie la &dui cä pe delegatul ästa ,nu-1 intereseazä viata lui : cä acele multe- multe sperante, planurile tineretii, chinurile, alergitura, drumurile bátute pe jos, Infringerile nu fäceau doi bani, nu valorau nimic, de vreme ce nimic nu-i sta de märturie, nimic nu-i garanta cinstea si gindurile lui curate. Pentru cA, pe semne, Patkós nu crede decit In ceea ce vede sau a väzut ; infma i mintea lui nu pot cuprinde fapte neträite, nesimtite pe propria-i piele, i dacä nu vrea sä creadä In vreo faptä, o sterge din viata celui ce-a trait-o. la te uität Degeaba i-am voribit ästuia I constatä Salmon neno- rocit. MA' judecä de pard tat-su a scornit dreptatea pe lumea asta. Asta nu pricepe de vorbä omeneascä. N-o prkepe..."

Si nu mai scoase 4.1n cuvînt, ci-si scuturä multä vreme capul arAtInd astfel cä el Yka vrut sä ajute pe thiaburi, ci pe-ai lui, de acasá, iar cind iesi la ivealä vinduse i inventia clopotarului, dupä ce d fusese fl- cutä din materialele gospodäriei, se uirtA de jur-imprejur Ingrozit sä vadä cine-i va mai lua apArarea ? Nu deschizi gura, Kerekes ? - se uitA la presedinte cäruia i se luase piuitul. - Am fost impreunä la cAtAnie, im- preunä am täiat cocenii pe päminturile bisericii, li-am lipit oala gäuritä, ti-am insbalat antena In virful casei $ i nu deschizi gura". Speriat foarte, presedintele scärpina cu creionul chimic capul plin de nädusealä, ce Incepea sä-i cheleasd i duta sä-$ i Impace constiinta zicindu-si : Chiar dacä i s-ar Intimpla vreun pecaz lui Salmon din pricina mainii, partidul n-o sä-1 lase cu beleaua pe cap. Dar dacä eu ma-ncontrez cu Pekes, s-a dus pe copcä at mine, cä n-o sä mai fiu bine vAzut colo, la forurile supe- rioare. Si n-o sä mä mai ajute ca pinä acum, n-o sA mä mai trimeatä ba ici, ba colo, i o si se uite chiorls la mine. Cu toate cä Patkós, la drept vorbind,n-are dreptate, cA Salamon e cinstit, dar Patters are plinea cu- titul In muni, lua-l-ar dracu... d dad nu lear avea... dar de vreme ce-i asa, n-ai ce-i face. Dracu s-o ia de treabä, cä greu e sA-ti pästrezi cinstea si sus si jots!". Si cum sta se främlnba, pe neobservate uitä $ i de Sala- mon $ i de POWs, si nu se mai &di dedt la el si la postul lui de prep- dinte, amenintat de pericol. Pentru cä, <mice s-ar spune, tare bine-i sä fii presedinte. Simte omul d e cineva, cä are un cuvint greu de spus. Pe vre- murt, nu-i asa, era un nimic, nu-1 bäga nimeni In seamil, era un zero ca toate zerourile, nici dracu nu-1 Intreba decA mai träieste sau a dat ortul popti, necum sä aibI e pgrere In cine stie ce treburi importante. Dar acurrn ? Mum vine cite unul de la raion si intreabä : Pe uride-1 gäsesc pe tova- räsul Kerekes ?". Sau de la regiune : Dati o fugA dupä presedinte I". Sau vin de la Bucuresti, trage frumusete de masinä sclipitoare la poarta casei lui, i pînä i cel mai barosan director stigA embind cuviincios din por- titA: Lele, aid stä tovaräsul presedinte ?"

Aid, da' doarme". Atunci nu-1 mai tulbura ; asteptäm ping se scoalä, cä o fi avut cu sigurantä mult de lucru". Mereu e-un dute-vino 4 - V. Romineasca Nr. I

www.dacoromanica.ro

Page 50: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

50 St..M3 ANDRAS

dupi presedinte, dupä cuvintul sau consimtAmintul presedintelui, dupI aproberea, pärerea, critica sau lauda presedintelui. Are cineva vreo plin- gere ? Mä duc la presedinte". Pe unde-ai fost Mári ?". Viu de la pre- sedinte". and vine marf A nouä, imediat ti trimite vorbä gestionarul : Sá vä pun ceva de-o parte, tovaräse presedinte, a stiu a aveti treabä pia pest tap". Simbätä vine caravana cinematografia, oamenii se-adunä bu- lue In sala cAminului cultural, se ura pe pervazurile ferestrelor, pe sobA, pe dulapuri, se foiesc, se cala unii pe altii-n picioare si-si intind gltu- rile, In timp ce In fatä de tot, ca o insulä tAcutä si linistitä, stA un scaun gol ce-1 asteaptä pe presedinte. *i In cite locuri nu e chemat presedintelel 11 cheamä banca, 11 cheamä conducerea labricit de cherestea. Il cheamä cei de la reteaua comercielA, S.M.T.-urile, Intreprfinderile de constructii, top- toll care au vreo treabA cu gospodäria. *i ce bine se simle omul cind spune: János, sau Mihaly, sau mä Ala, Inhamä caii, a mergem la sedintä, la raion. Salt mergem la arg, io-te punga doldora de bani, alegem cei mai frurnosi boi, rntnji, vaci, ol $ i tauri.*i se-nvirte de colo-colo prin Virg, uffindu-se cu milA la täranul individual särac, care - pentru zece lei - se tocmeste ore Intregi, boceste si se ploconeste, pe cltä vreme la el o sutA sau douA In sus sau In jos nu conteazä nici eft negru sub unghie. Da, da, oriunde merge presedintele, i se dä atentia cuvenitä. Peste tot este primit cu respect, cu considerate, uneori cu o .admiratie amestecatä cu invidie. *1 bate acestea erau acum In pericol, din pricina motorului lui Salamon. Ce InourcA-lume Salamon ästa 1 Toatá viata autase aile ocolite, n-a vrut sä meargA pe drumul bätätorit al oamenilor säraci. Noroc fa i se präbusi- serä toate incerarile, a alifel ar fi prins eheag, s-ar fi fAcut un bortos de exploatator si-acum ar fi figurat pe lista chiaburilor. Se uijä de elteva ori mInios la omul strins cu usa. Acum sä mä pun impotriva reionului, cind are ce are cu tine? Din pricina prostiei tale ? SA te apär, ca Patkós, colo sus, sä-mi tnfiereze cinstea politicä. *i-apoi sä umblu din birou In birou, de la un responsabil la altul, sä ies basma curatä, sä-i conving a Patk6s n-are dreptate. SA mä prind In horä din pricina ta, ca sA-mi aprind paie-n cap ? 1-auzi ce zice delegatul I Cä e-o minciunä toatä povestea cu cele douä rate, pentru cA dupä actul de vinzare-curnpärare ai plätit patru mii de lei. De unde ai avut bani ? Ce stiu eu ce-ai fAcut, niscai comert, vreo treabä la negru. Ce dricu, nu-s Dumnezeu, sä väd si ce-i In sufletul au!". - Tovaräse Salamon - 11 judecä delegatul - dupA actele astea dumneata ai inselat si organele financiare. - Nu-i adevärat 1 strigä Salmon. Minciunä ! Am dat doar douä rate grase, pot sä vá arät haina a mi-au spirctit-o si-ntr-o parte si-n alta, cum le duceam sub brat.

Salamon tremura de enervare, dar si Vancu sedea ca pe ghimpi - TovarAse Patkós, izbucni in cele din urmä .brigadierul. Eu nu . pricep ce vrei dumneata tu on& ästa ? A cumpärat uri circular, a dat douä rate pe el, 1-a adus 'in colectivä, I-am reparat, acum stropim si tAiern stru- jenli cu el, ce dracu ! De ce sä cauti dusmanul Intr-un orn cinstit ? *1 des- pre ce fel de inventie vorbesti dumneata mereu ? N-a lost deeit o sperie- toare de päsári si nu o inventie ! Eu Imi iau rAspunderea pentru omul asta. Daa presedintele nu indrAzneste, eu Imi iau ráspunderea. - *1 eu räspund de gospodäria esta *in fata sfatului popular, se bátu cu pumnul In piept ttnärul. Ce crezi, tovaräse Vancu, unde-o sä ajungA gospodäria daa tot omul päräduieste ce i s-a dat pe mtnä ? Fie- rarul sA-si dea ciocanul, nu ? responsabilul cu grajdurile - häturile, si

www.dacoromanica.ro

Page 51: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

RATACIRILE LUI SALAMON 51

asa mai departe... Asa ceva nu se pate Inghiitil Asa ceve trebuie sane- tionat ! - Da, sigur ! Daca-ji vine dumitale sa-1 fad pe cineva dusman, atunci, dupä cite \rid, sr o sperietoare de *Ad ajunge inventie. Pricepi ce vreau sä spun, tovaräse Patkós ? sari ers Vancu. S5-1 läsam In pace pe omul asta. SA se clued la ma4ina, sa-si vada de treabä. Acum, dud a ajuns $ i el la liman, de ce sä-1 Infundam tar cu capul In apa ? CA destul a sufe- rit, clestul s-a chicuit in vialä. Sa cäutäm dusmanul acolo unde e, si nu aiurea unde nu e... Asta-i pärerea mea.., - Tovaräse Vancu 1 se uitä urit la el tinärul. Eu n-o sa ma' apuc acum .51 discut cu dumneata ! Am mai vAzut eu anarhie de asta mic-bur- gheza si-n alte ipärti. Dar am gäsit ac de cojocul ei. Am retezat-o de la rädäcinä, tine minte...

Atita ii trebui lui Vancu, om lute din fire. Ochil Ii scinteleu, end se opri In fata lui Patkós, incordat, dornic sa-i ceará socotealä. - Si vrei. sä gäsesti ac $ i de cojocul meu ? Vrei poatit sa ma Intrebi $ i pe mine dacä femeia mea se inchinä ? - Cu dumneata n-am nimic. Eu lupt Impotriva anarhiei. - $i dacA omul isi spune ein.stit parerea, esta pentru dumneata In- seamnä anarhie? Adicä dumneata esti ordinea si poporul dezordinea. Dumneata esti adevärul si poporul prostia ? Sau ce dumnezeu crezi des- pre noi si despre Salmon, care a crescut cinci copii, $ i cárttia ar trebui sa-i sarutám tälpile eä el a mäsuret in lung si-n lat cele opt sute de iugare aie sa(tului. Väd cä dumneata vii aici de pare-ai fi pe mosia du- mitale : vii, mergi, poruncesti, luati-1 pe ästa, dati-1 afarä pe celälalt, si pärerea poporului nu face doi bani, nu? Partidul mt ne Invata esa. - Tovaräse Vancu säri ars tinárul. GIndeste-te inainte de-a vorbil Cum indráznesti dumneata 0' ma ponegresti ? - Eu nu te ponegresc 1 1mi spun pärerea 1 - Si eu am venit sä va ajut. - Multumesc frumos de-asa ajutor ! - Mä, Vancule, mä ! Indräzni In cele din urmä si presedintele. Nu te lua la hartl cu tovarasul delegat. Nu se poate sä te pui contra cu sfa- tul popular. - El nu-1 sfatul popular. Nici partidul ; nu-i nimic. Daca spune ca Salmon II slujeste pe dusman, apäi poate fi cine-o fi, cä eu nu-1 recu- nose ; e doar o piedicä, un orn care ia diurnä ea sä vie aici si sA-1 chi- nuiasci pe Salmon ceasttri intregi. - Nu permit I - Si eu nu permit, In numele lui Salamon, pentru cä bietul orn nu cuteazä sä deschida gura. Uite, tovaräse Patkós. Dumneata nu vii de ieri, de azi pe la noi, eu te-am cunoscut si nu mi-e tearna ca o sä-mi scrii nu- mele in carnet. Pe mine nu ma sperii, pentru ca viata asta e a mea si ce face partidul spre binele meu face. Si sa nu-mi spui mie, tovaräp Patkós, cä-1 fierbi pe Salamon In numele forurilor de sus, pentru 6 da- c5-i asa 11 iau chiar eu, pe loc, si-1 due chiar In clipa asta in fata parti- dului, sus, la raion... - MM omule, ce fad, ce vorbesti, mäi omule I - se Ingrozi foarte presedintele $ i se uita la delegatul ce se facuse_negru de mlnie, cu niste ochi care cereau parcä iertare. Vckie sä-i spuni : Iarta-1 cä nu stie ce vor- beste, dar nu ma condamna $ i pe mine, ea nu eu 1-am crescut, ba eu, zätt lui Dumnezeu, niciodatä nu 1-am Indemnat sä spunä vorbe ca astea. 4*

www.dacoromanica.ro

Page 52: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

52 SETO ANDRAS

Asa c5 nu-mi pot lua rispundeea". Mihai, nu fii neclisciplin.at ! To- varäsul a venit sä limpezeascä lucrurile, tu vorbesti In felul Asta, Mihai. - Ai vrea sä fiu disciplinat ca tine, tovaräse Kerekes ? - Ise In- toarse brigadierul spre el. Astä-varg ai fost in stare sä-ti speli spurna de pe fag i sä alergi nebgrbierit de la frizer, pentru c.ä a sosit tovarä$ul delegat. Stii, asta nu mai Inseamnä sä fii disciplinat. Tu ai zice cä tine de disciplina sg-1 sanctionärn pe Salamon pentru sperietoarea lui de päski. Eu atita stiu, cine greseste sa tragá ponoasele, dar omul cinstit s5 fie lá- sat In pace. Am terminat. - Am terminat I Isi adun5 si Patkós ultimele rämásite de autoritate. Tovarásul Salamon poate sä plece. Dumneata, tovaräse presedinte, cá avem ceva de vorbit Intre patru ochl !

Vancit îi luä pälkia i iei pe usä f5r5 sä salute, dupä Salamon. Merserä spre casä, täind prin ceata inserärii, fkä sä scoatá o vorbá.

Era o searä cetoasg, rece, de octombrie. Toamna smulsese de pe bolta neagrä a cerului multimea stelelor de varg. Ce mai lásase de sämlnja, de-abia se zkea trist In depärtarile nesfirsite, tulburi, aruncind o luminä slabg peste sat. Ulita era tácutä, moartá. Focurile bucätkiilor de varä ce-si räspIndeau lumina judusä pInä in ulitä si In grádinä, se stinseserä odatä cu primele ploi de toamn5, incä de pe la Inceputul lunii, and din cotioanele podurilor fuseserä scoase la ivealä primele catalige. Oamenii se trägeau in case $ i pe nesimtite viata devenea mai asprä, mai tairtick intre peretii de lut. In seara asta Salamon simti de o sutg de ori mai intens asprimea toamnei, acum cind Patkós Albert ti eálcase In picioare toatä bucuria, nestgvilita bucurie ce-o simtise eind isi cumpärase mobilä, mere- derea ce-1 cuprinsese In fata hambarului plin, si vechile lui planuri legate de viatä. Acum, tind incepuse si casa sä aibá alt miros. Anul trecut mirosul magiunului de prune din scrinul muceggit, aroma merelor si perelor ce stätnserä pe dulap se mai amestecau cu mirosul de vopsea al noilor mobile. Acum ferestrele erau impodobite cu glastre de toate culorile, iar Salamon umbla cu creicane si caiete prin buzunare. In caietele astea tj Insemna si ii schita planurile. Caeodatg in dupä amiezile ploioase. In serile linistite de duminicä lua caietul i pornea sä colinde ceasuri lungi, cu creionul, pe pajistile albe ale hirtiei. Sperietoarea de päski, prevgzutä cu ciocan, era un fleac, o juckie fárá folos. Acum In Inchipuirea lui se miscau, fremátau masini mai complicate, mai folositoare, un soi de macarale minunate. De multe ori el Insusi se minuna : ia te uitä, s-a terminat CU härtuiala, cu viata de cline, cu nesfirsita alergäturá pentru o bucatä de pline, si uite ce lucruri pot iesi din capul omului !

Dar acum, dupä toate semnele, s-a dus dracului - Mä, Vancule, zise mihnit brigadierului. Da-CA asta-i demo- cratia, pe oare o face Patkós, apäi eu mai bine r5mIn gran individual, sä repar oale, s'A dreg tevi de orgá, sau sä mg zbat toatg viata pe toate dru- murile, ca clinii Mfg stäpin. - Ho, stai, mäi omule ! Il apucg Vancu de brat. Ce tot indrugi?

Ascultä ce-ti spun, Vancule. E drept cá atunci i-am tras o palmä lui Patkós, colo, in piata din Sáros. Pentru cá de uncle si ping uncle drep- tul sä-si batä joc de mine $ i s mä facg thiabur ? I-am tras o palmä zdra- väná, de i-a skit sapca cit colo. Dar dacg se apucä acum sä se räzbune pe mine, In numele sfatului popular, apii spune-mi, rogu-te, In numele cui s4-1 miruiesc ? CA-1 ating la mir...

www.dacoromanica.ro

Page 53: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

RATACIRILE LUI SALAMON 53

Brigadierul se opri In fata muntelui de orn. I se uitä drept In obraz, dar din pricina Intunericului nu väzu mare lucru. - Nu stiam cä ai avut un necaz cu el 1 Dar de ce arunci toste pe spinarea dernocratiei, din pricina lui Patkeis ? - Da n numele cui a venit aid ? 1\114 In numele puterii ?

E drept. In numele ei. Da' eu ce Dumnezeu smut ? Nu-s i eu putere?

Tu n-ai delegatie sä te Imputerniceascä. - Ba am. Vezi carnetul asta de partid ? Asta-i delegptia mea. and mi 1-au dat, mi-au spus cá ráspund i eu de einstea part.i1u1ui. Tu nu esti membru de partid, da' rä'spunzi i tu. Pent/1.0 cä esti särac.

Eu nu pot räspunde decit la ce stnt intrebat. CA Patkós traseazä linia. - Pentru cei ce nu stiu ce-i linia. Pentru unii ca Kerekes. Dar pen- tra ce stiu... i eu stiu ce spune partidul, pentru el eu, bäiete, citesc ziarele i hotärTrile... eu citesc totuL. Mie nu-m1 traseazi el nici o linie, nu te teme. - ! Cum n-o sä traseze? i pin-acum a trasat! - Sä nu crezi, Salmon, cii Patkós face-ntotdeauna pocinoage d-a- stea. tii, tinärul ästa a spus i lucruri folositoare. A fost vara asta pe-aici, tu dracu stie pe unde erai plecat de nu 1-ai väzut, i ne-a dat niste sfa- turi bune In legAturä cu metoda de treerat in dota schimburi. Oamenii ziceau Asta da, bine-au fäcut cii ni 1-au trimis, cä ne-a adus mult folos gospodäriel. Da' acurn väd cä, totusi, e un orn de nimic, dad vrea intoarca palma In felul

Mi-o Intoarce, nici o grip. Pentru cä scum el e puterea. Ce treabä ai cu puierea ? se risti brigadierul la el, scos din

titini. El e doar gunoi in putere. 0 sä-1 scoatä cu mätura a mare. Lasä cä pinä s-o umi mätura... Plnä nu aflä cu cine au de-a face, pe cine sä mäture? Fii pe pace,

cii terminäm cu tiiatul cocenilor, sä adue eu la cunostintä partidu- biroul raional, de-o sii scapere! Mfi, ästa si-n primävarä i-a tinut

pe oameni In loc, tn fata sTatului popular, pinä la prinzul mare, cind s-eu tras clopotele, 8§8 cum erau, cu plugurile i grapele la ei, nu le-a dat voie sä-nceapä arätura ping n-a sosit fanfare. Pentru cä -tinea mortis Ca aratul sä-nceapä cu rnuzicä. Sä poati spune in altá parte c-a fäcut o treabä frumoasä...

tot el face pe desteptui Ascultl-mä pe mine, Vancule: calea dreptätii e lungä i vista onntlui e scurtä. Pinä or bäga de seamä cei de sus s-or hotki sä spunä : dua-se pe pustii, eu pot mult si bine sä pri- begesc eu traista-n spinare s-apuc iar drurnul paste dealuri. Spune tu, nu mi-a ajtms clt am alergat pin-acum pentru masina aia ?I Acum, da- cä-mi face ista bucata, s-o iou iar de la-nce.put cu canoneala ? Ba dracu face una ca asta, nu eu I N-aveti decit sii vä folositi e masinä, dad s-o strica, vi-o dreg cu dragä inimä, da' sä nu-si batä joc nimeni de mine. - Eh, Salamon, du-te i te culcä, odihneste-te dup./ verificarea asta, cä, dupä cite väd, prea ti s-a aprins capul. Miine o sä vorbesti altfel...

Salamon strinse mina brigsdierului, t dad nu i-ar fi fast rusine, om in toatä firea, sä se lase furat de-o släbiciune in mijlocul ulitei, mai-mai c'd 1-ar fi imbrätisat.

www.dacoromanica.ro

Page 54: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

54 SOTO ANDRAS

- 5

Delegatuf insA nu uitA palma si nu se lAsä cu una cu douä, eu atit mai mutt cu di Vancu 11 stirbise de data asta autoritatea, si-latinsese la coarda sensibilá. Drept aceea, cam pe la mijlocul lui noiembrie, it timp ce Vancu tneá se mai omora eu täiatul cocenilor, presedirhele dädu pe la fierárie si-I strigä pe Salmon. - Vino, András, sä stám o leacA de vorbä, li spuse putin amärlt, si-n tremurul vocii lui se simtea pareä un dram de scuzá, de dezvinovä- tire si de nesigurantá. Hai sä ne retragem, colo, In fund, pe undeva. Sau vrei sä mergem In birou ?... Cum vrei, András... la te uitä ce domn mare-am ajuns, se uitä Salamon chiorts la Ke- rekes. Mä pofteste sä aleg, In grädinä... sau In birou... si-mi spune An- drás... mi, sä fie al... Totdeauna mi-a spus Salamon i" - Ce e? tritrebä ursuz $ i plin de negre bänuieli. - Hai In grädinä. Aco lo Iti spun imediat. - Fie $i-n gridinäl

Se duserä deci in spatele fieräriei, 7n gridinä, sub copacii desfrunziti. Presedintele era tulburat, nu cuteza sä se uite in ochii lui Salamon.

Privirile 31 rátAceau de colo-colo, ca cioara beteagä, $ i ba mormäia, ba se scärpina, doar-doar o gäsi cuvintele potrivite cu care sä tnceapä. - Hai, spune-odatä, nu -sta asa ca mutii... -E de räu, mA, Salamon. - Ce s-a intImplat ? - Am prima dispozitii de la raion. - $1 ce zice? - Päi, zice sä punem luerurile la punct... - Ce lucrurt ? Ale cui ? - Ale tale. - N-aveti cleat sA le puneti. Cine traseazä linii sA punA si punctul. - Mä, Andras, sA nu crezi cA o fac eu de capul meu... - Nu rn-arn gindit niciodati.

-Patkós si ceilalti tovarAsi au discutat problema, col% sus. - $1 ce-au spus ? - MA intreabá, nu-i asa, dacA stiu ce scrie In statut? - Ei, ce scrie? - Statutul spune cA nu se pot primi elemente capitaliste. - Asta o stiu si eu. - $1 ci... si tu ai fi element capitalist... asa mi-au spus.» Eu unul, zäu nu mai stiu ce sä spun, pentru ea' d-aia-s pusi ei acolo, ea sI se en- deascA, si mi-au spus a s-au gtndit multa vreme ca sä ne ajute pe nol... Pentru cA, cicä, circularul e un soi de mijloc mai mare... mijloc de pro- duetie... $i multi s-au cApätuit $ i s-au ImbogAtit de pe urma unei astfel de masini...

Salamon aruncä o privire tntunecatä, ca norii grei de ploaie, asupra omuletului cel chel tare se lupta cu propria lui constiintil. Bietul om, era rosu ea racul, ti zvIcneau vinele si se vedea cu adevärat cA se främtntase malt, se mistuise, din pricina nenorocirii ce chuse pe capul lui Salamon. In douA sAptämini, citA vreme problema fusese studiatä la raion, se prä- busise de-a binelea, devenise palid, îsi pierduse cheful si cu toate 6 nu IndrAznea sä recunoascä nici el, simtea totusi cä Incepe sá pAleascä, sä se vestejeascA vechea lui cinste In fata mernbrilor gospodäriei. $1 toate

www.dacoromanica.ro

Page 55: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

RATACIRILE LUI SALAMON 55

astea din pricina lui Sa lamon, pe care Patkós 11 Meuse un orn problema- tic. La ce dracu or fi trebuind i oamenii ästia problematici? Si din mo- ment ce nu-i a bunä cu ei, de ce vor, de ce trebuie s5 fie Virtti si altii in treburile for ? Omul träieste, träieste Iinitit, frumusel, disciplinat, f5ra sä ericneasc5, n-are de-mpärtit cu nimeni nimic, n-are frecusuri, isi orindu- ieste e viatä tihnitä acasa, curnpAr5 radio, duminitile dimineata - -ascultä o muzicä pläcutä, subalternii nu-1 injur5, sefii 11 stirneaza 5i deo- data, asa, hodoronc-tronc, se pomeneste pocnit In cap, cu-n orn proble- matic, cu Salamon, care-i cere sä-i ia apararea. De ce nu si-a arartjat viata ea sä n-aibá nici un bucluc cu ea ? De ce sä tulbure cu treburile lui linistea altuia ? Se ulta la mine, de parcä eu as fi näscocit cä prezenta lui nu-i statutarä". - Hai, dä-i drumu' odat5, Kerekes, ce vreti cu mine ? -M, Salamon, pe cuvintul meu, uite Iti spun, pe sänätatea copii- lor mei, ea eu nu vreau nimic, eu te-as tine pinä la sfirsitul lumii. Tova- räsul Patkós... El a luat chestiunea In rninä... El rn-ia delegat, si-acum uite, toate oalele In capul meu se sparg... Cica sa pregaiim... - Ce sä pregátiti ?

Aä... Intlepärtarea... scoaterea... - Voi ? Pe mine ? Din gospodärie? Chiar pe mine? Till, pastele cristosii mamei voastre! Ascultä, m5, dumnezeii täi de Kerekes, eu d-aci

ori ajung la ternnitä, ori cola sus, La cimitir, dus pe doi pari. Ai euzit, Ke- rekes ? Ai priceput ?

Salmon värsä nkluful pe un ton atit de sonor, ca toti functio- narii din birou iesträ buluc, iar oamenii din sat care ii auziserá vocea groasä, indurerat5 i Ora de mlnie, se uitarä Ingroziti care-ncotro : Doamne ce s-o fi intimplat acolo?" Salmon avea ciocanul in mina. Si, cum stätea in fata presedintelui cu pantalonii-i plini de ulei, eu cärnasa-i de cilti albasträ ponositä, cu mustata plin5 de funingine, cu bratele lui de sfarmä-piaträ, pärea cä-i Insusi Durnnezeul fierarilor, si-ti venea sa crezi, cu team& cä de s-er elinti, praf pubbere s-ar alege de toate in juru-i.

De teama, Kerekes ii recapätä graiul i Incepu sä-1 imbärbateze, vorbind pe neräsuflate i pe un tort mieros: - Nu-ti face inimä rea, Andras, nu te amárt. Lumea e cu tine. Si eu slut cu tine. Te duci la partid si-n douä zile se aranjeazä toata clanda- rtaua asta. Asculti-mi sfatul, mä, Salamon, pentru ca si pe mine mä doare nedreptatea, dar nu-ti pot face nimic, nu pot sä... nu pot s5 mä iau de piept cu ei... da' tu, asculta-mä ce-ti spun...

Lisä-mä 1 Tu s5 nu-mi dai nici un sfat 1

Ba ascultä-m5 pe mine... - Vezi-ti de drum, cä de nu, zäu te-ating la mir 1 - MA, Andras, nu te pripi, eä iese räu... Kerekes se la dupa el speriat, nädusit, cu bunävointä i compäti-

mire, cAutInd sä-1 Imbärb5teze i bätIndu-1 la cap s5-si scrie o autobiogra- fie, sa intoemeascä o Intimpinare, sä stringä semnäturi de prin sat, $ i sä se ducä la biroul raional de partid, unde aveau sa-i faeä dreptate i aveau sa-i redea si s5-i rindulasca tar viata. Asa toate vor fi ierasi In ordine, se .chearnä c5 fiecare si-a fäcut datoria. Dar poate ca nici nu se va ajunge Ora aici, pentru c5 eine stie? - se poate intimpla ca adunarea sä res- ping propunerea de excludere ; el fl instlintase mai devreme doar asa, din prietenie, ca Salamon sä nu fie luat ca din oal5, ci sä stie cum stä treaba, pregäteasc5 din vreme apärarea.

www.dacoromanica.ro

Page 56: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

56 SOTO ANDRAS

Dar dracu mai putea vorbi cu Safamon. Se descotorosi de presedin- tele lovit de nenorocire, &MU ciocanul de peretele de sdnduri al atelie- rului, o porni nAuc spre emp, unde bäietii lui Mau coceni, In brigada lui Vancu. - Ce-i cu tine, Salamon ? 11 intrebä cineva. Ce dracu umbli esa- In-

- tr-o dungA ? - fnir-o dung5... bombäni Salmon. Da... Intr-o dungä... pentru cA eu is masinist i scris mi-e sä am mersul intr-o dungä. Las' ea" mai dau eu ochii cu 'Patkós. Tilharul. lt häcuiesc, 11 belesc $t-1 agät Intr-un piron p-orma n-au deeit sä ma puie la räcoare. Da, acolo au sä-mi putrezeasa oasele, ta bed...

Incepuse sA se lase seara. La apus zarea era sIngerie, i stulpii de telefon päreau niste creioane

de aur care sträluceau in razele soarelui ce apunea. Fläcäii si fetele cin- tau, vocile lor se auzeau pinA departe peste miristi. Mäicutá, de ti s-a urit sä mä mai tii, du-mä la tirg i vinde-mä". Vocea bäiatului cel mare se MOW cristalinä, caldä, inima lui Indrägostitä 11 indemna sA einte Indurerat, stringind manunchiul de toceni In brate privind spre cerul limpede : Dä-rná primului om ce rnA ve cere, dacä nu m-ai dat vechiului meu iubit".

Salamon se opri sä-i priveascä i sä-i asculte. Si cum sta asculta, inectul cu incetul furtuna ce-i tulbura mintile Incepu sä se potoleascä. Nu mai rämäsese in el cleat o umbrA de tristete si o rusine apäsätoare, gin- dindu-se ce i-or zice bAietil lui, cînd va trebui sA li se Infätiseze $i sá le spunä : gata ca cintatul, haideti acasä, ImprAstiati-vä In lumea largä $i fa- ceti-v5 mid, ca säminta de mac, ca sä nu dea de voi Patkás Albert, pentru cA eu Is element capitalist, mäi, fetii mei. Predati secera stfului brigäzii, cä eu is orn mirsav si lacom, viata noul nu mä poate primi, pentru cä am vindut clopotarului sperietoarea de pAski a gospodäriei. i pard auzea ocärile femeii : Nu ti-am spus, András, nu te-am rugat ea pe Dumnezeu din ceruri, sA nu te-ncurci cu masina aia ? Acum poti sl-ti musti dege- tele..." Ei lasä, c-o sä ei ce vedea cind 1-oi Intilni pe domnu' Patkós".

I se opri iar un nod In gît de mInie, strigä spre echipä : Feri, Pista, Mihály, Miklós I Haideti acasä, veniti imediat acasä I

Dar flicäii fetele cintau Ina nte : nu auziserä glasul tatälui. Unul din ei Incepu sä ante mai cu foc, bucuria lor tIsni ca flacära, bucuria cä pot fi Impfreunä piná se-nsereazä, cä-si pot destäinui secretele sim- tämintele, cä la masa de pritz 10 spun nenumArate glume... multimea de povesti flecäreli, care nu lipseau in nici o zi, apoi fiindcä mai sint fetele pe care mai cu seamä la ora prinzului le puteai eerceta mai de aproape. Cum sint dimineata, cum la prinz $ i seara, dad-s harnice, lenese sau näzu- roase, sau au sufletul prea aspru, cum Inteleg de glumä $i cum se pot descurca In situatiile mai grele. Aici, väendu-le toatä ziva muncind pu- teai vedea pe ascuns toatä firea br, ori picioarele eind se aplecau

mlädierea trupului - stInd de vorbä visele lor, planurile ce le-au fäurit, gusturile. Aici se topeste tinuta solemnä teapänä, sfioasä sau in- fiptä din zilele de duminicä $ i cite nu se aflA in apropierea asta mare I

Despre cei ce se Impopotoneazä, dar toatä säptärnina umblä rupti pe- ticiti, desire bujorii zilelor de särbätoare, care isi hoiesc obrajii stedn- du-si pielea cu tot felul de sulimane proaste despre cei retrasi, simpIi si linistiti, care si-n celelalte zile se imbracä omeneste, curätel. ca mult Indrägiserä bäietii lui Salamon viata asta I Poate tocmai de aceea nu au- ziserä striggul tatälui.

www.dacoromanica.ro

Page 57: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

RATACIRILE LUI SALAMON 57

- Feri, Pista, Mihály, Miklós, haideti acasá !

De data asta II auzirä. 0 pornirä In fugä spre el gind'ndu-se c-o fi pätit ceva, pentru a niciodatä nu se IntImplase ca Salamon sä päräseascä atelierul in cursul zilei, sä iasä la cimp dupä ei. - Ce s-a intimplat, tatä ? - Nimic, báieti. Mergem acasä, mäi Feri, $ i dac-o mai pune vreunul din voi piciorul pe-alci, li schilodesc si-1 alung de-acas'ä...

Bäietii stiau CA tatäl lor e cel mai bun orn din lume, puteau cauta mult si bine sä gäseaseä asa un tatá ; de chid intraserà In ririclul came- nilor, nu se mai atinsese niciodatä de vreunul din ei, nici cu mina, nici cu bita sau nuiaua, cel mult Ii atingea cu sapca lui plinä de Wei. Si poate cä nu 1-ar fi ascultat, dacä n-ar fi observat ca-i tremuri miinile $ i are ochii rosii ca para. Niciodatä nu-si vAzuserä tatAl alit de distrus, atIt de necäjit si desnkläjduit, cu toate c6 viata It busise nu o datä de pämint, dIn- du-1 peste nas, cälcindu-1, lov'ndu-1 In moalele capului. Dar totdeauna se ridicase, $ i Intocmai ca apa zäggzuitä, Incercase sä-si gäseaseä un nou vad. Acum se simtea vlAguit, neputincios, pentru cä-1 alungaserä din cui- bul despre care spusese la impärteala veniturilor : Am ajuns si eu la liman. S-a terminat cu hoinkeala, cu viata de cline. Aici trebuie sä-mi fac un rost, aici trebuie sä fie piciorul lui Dumnezeu, sigur cA aici e. De- ie-i Dumnezeu numai bine secretarului Aluia de raion, care m-a Indrurnat incoace".

Acum Insä totul s-a srirsit. Dacä-1 vor da afark si Paticds o sä-1 dea, nu mai face doi bani viata.

Si brigada Salamon se adunA iar ciucure, acolo, pe cimp. 0 pornirá incetisor spre cask si cine-i vedea, avea impresia cA merg

dupä propriul lor sicriu.

6

Chiar In seara aceea se pomenirá cu Vancu la ei. Picase pe neasteptate, ca din senin, si era minios foc. Salutä, dar nu primi nici un räspuns. Nevasta lui Salamon curAta

cartofi In fáta cuptorului si plingea pe-nfundate, oftlnd. Bäietii stäteau In jurul ciubärului si se spAlau, dar nu se mai hirjoneau, nu se mai necäjeau unul pe altul in joack cum obisnuiau altä datA.

Salamon Isi repara ceasul cu muzicá. Avea un ceas cu muzkä pe care-I cärase cu el, pe vremea reformei agrare, de la castelul baronului, dar nu cinta, cu toate cä 11 cercetase In fel si chip ani intregi. Asta are ascunsä In el o muzicä, zicea adesea. 0 sä-1 fac eu odatä si-odatä sä elute". Dar nu se apuca sl mesteruiascA la el dealt rar, cind nu stia ce sá mai facä.

Brigadierul isi tninti päläria pe-un scaun. - Mä, Salamon, mä 1 Ce dumuezeu ai fäcut ? De ce te-ai retras din gospodärie ? - Adick ce ? Sä astept sä mä dea afará ? Acum incä-s om cinstit, da peste cileva zile o sä fiu un element capitalist si-or sä scrie si ziarele c-am föst demascat. CA iin-am ascuns, dar m-au descoperit si-au curätat locul de mine. - Nu te prosti, Salamon. Vino-ti in minti, mäi omule. Poimiine mer- gem la raion, merg $ i eu cu tine, uite-aici raportul in geantä : stie $ i or- ganizatia de bazä, stiu $ i membrii, mergem $ i limpezim lucrurile. - Ba nu limpezim nimic. Dacä asta-i linia, n-avern ce limpezi.

www.dacoromanica.ro

Page 58: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

58 SOTO ANDRAS

- Nu te läsa dobortt, mäi omule. SA mä scuipi in ochi dacI nu ne-or spune tovaräsii de-acolo, treabä nedreaptä. Si sä nu-mi spui pe nume de-or fi de acord cu ceea ce face Patkós. - Vorbe goale I Atunci de ce ni-i soarta In mtin lie lui ? - Nu 1-au verificat. Nu stiu ce face. Sint sute i sute de sate pe-aici, Salarnon. Nu-i asa de usor sä stii oe se-ntimplä peste tot.

Atunci de ce-s pusi acolo ? De ce li se pläteste ? - MA, Salamon. Eu n-am decit treizeci de camera In br'gad, si tot se face cIte-0 nedreptate. - AscultA ce-ti spun, Vancule. Stii tu care-i adevärul ? Cä nu gäsesti dreptate. DacA Patkós i Kerekes tree drept cameni de cinste In raion, iar eu färä cinste, atunci mai lfisati-mA-n pace cu democratia voasträ, i cu so- cialismul, si cu toate alea... - Pái da I inghiti In sec brigadierul. Atunci stii ce-avem de fäcut? Sä-i chemAm Indärät pe vechii jandarmi al regelui, sA-ti mute fälcile din loc pentru cä indräznesti sä cinti ungureste. Dacl nu tu, bietii täi... Sä ne rugärn cu lacrimi In ochi sä vinä Inapoi domniile br, mAririle lor toti preacinstitii, sA Imprästie in cele patru vinturi gospodäria, sä se in- toarcä toatä banda din vechea domnie - sä ne facem iar porcari, birisi, pärtasi, zilieri, otrepe pentru altii, tucAlari argati. MAI firtate, azvirle din casä mobilele cele noi, sI vinä acasA bäiat' tu de la scoalä, eh' noi 16- säm baltä socialismul. Uite-asa sintem noi : cum ne poticnim un pic de ceva, ne piere tot avIntul, ne pierdem capul i trIntim o prostie eit casa...

Salmon se pleosti multA vreme nu indräzni sä scoatä o vorbA. - Astea au fost de mult, spuse In cele din urmä mai domol. Reforma agrarä... Da asta-i scum, In o mie notiä sute cincizeci si doi, PAl, cine-I presedinte, nu Kerekes ? nu-i Patkós dumnezeul ? Lasä, nu-mi mai spune, stiu ce vrei sA-mi spui. N-a lost bunä alegerea. DacA nu 1-ar fi dus pe B1r6 Mihály sA-1 facä director, sau dracu stie oe ld gospodAria de stat, azi el ar fi presedinte. Stiu. Dar trebtea sfi vedem mai devreme, mä Vancule, cA n-a fast banä alegerea, Si cu Patkós n-ai ce vorbi. Degeaba-i aräti cä n-a fAcut bine, cä-si face autocritica si-o sterge In altA comunä. MA fir- tate, aide Astia, ca Patkós, ii fac autocritica si stiu cum sä iasä basma curatä. - Sä nu mai vorbim aiurea, mä Salamon, 11 rugä Vancu, si el in- curcat putin, negäsind la repezeal un rAspuns mai potrivit. SA vorbim mai bine despre ceea ce trebuie sä facem. De altfel, dad cineva greseste, nu-nseamnä cA trebuie numaideat ornorlt. Asta, o spun pentru cA mf-al vorbit despre autocriticä. lar pe Kerekes nu-1 viri In aceeasi oarA cu Pat- kós. Kerekes e un om enstit, da-i fricos ca iepurele, se teme sä deschid gura. - Cine-i fricos, nu-i cinstit. - MA, Salmon, omu Ala mi-a spus nevasti-sa - se scoali

noaptea, aprinde lampa si se-apucä sä facä socoteli, sA vadä cum ar iesi mai ieftin cu scindura, ipcile i grinzile... 0 face in interesul colecti- vitätii... Numai Palk& li deprinde sA omul päreri.

Ba are Orel*, da nu-s ale lui. Nu stie decit sä dea din cap. Asa, calul are pärerile lui de cal...

Si discutarA asa ping ti apucii miezul noptii, De-abia atunci se Salamon, se mai Imblinzi lägAdui lui Vancu sA stringä semnâturi

de prin sat care sä Intöreaseä faptul cä el n-a cumpärat circularul pe pie- lea altuia, ci a fost o ocazie, cA 1-a lust de la domnul Kádi in schimbul a douA rate.

www.dacoromanica.ro

Page 59: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

ATACIRILE LUI SALAMON 59

$i a doua zi o porni strtmtorat, rusinIndu-se si scrIsnind din clipti, sä colinde satul de la un cap la altul, cu hIrtoaga lui.

PP.- Mai tii minte, mä Sándor, sau Ion, sau Ignác - incepea peste tot - mai tii minte, toamna trecutä, c/nd am trecut pe-aici, pe ulitä, cu douä rate subsuoarä ? Cu pretul masitfi? Uite, ar trebui sä dau dovadä cä... Uite.,. scrie ici, a n-am fost niciodatä exploatator, nici fascist, nici ceva asemänätor..."

Se gäseau unti care II spuneau :

19.-- Cum de nu, Salamon, cum sä nu te fi väzut ! Eram In bucätä- ria de varä, clnd mä pomenesc tu femeia cä-mi zice : mA, unde s-o fi du- end nebunu' Ala de Salamon cu cele douä rate? Si väd, mai ttrziu, cum vii cu circularul, tras de mägar."

Dar erau si fricosi din acea care, fäcIndu-se cä-s prosti sau Intr-o ureche, surzi, sau bolnavi, n-au vrut Ali aminteaseä de nimic, nici mäcar efi Salamon a fosrsärac sau ce-o fi fost la viata lui.

',- Ascultä ici, ftrtate, - clocotea Salamon cInd ii auzea. Dael rn-ar bäitui si mi-ar spune cA eu am fost baronul, sau cä am fost Hitler si cA-i minciunä cA am fost Salamon, nici atunci n-ai semna plingerea asta ? Nici atunci nu mi-ai lua apärarea ?" - Nu-i vorba de asta, Salamon, 6 eu ti-as lua sau nu apärarea. Stiu ce viatä nenorocitä ai avut pe la curiae boieresti cu droaia ta de plozi. Cere-mi ce vrei, dar nu mä virt pe mine In politicá Ce stiu eu, zäu asa - de uncle sä stiu - cu cine te-ai ciondánit... eu nu fac politicä, nu-mi caut eu beleaua in treburile astea. ZAu, nu te supära, Salmon..."

Ce putea sä le spura Salmon ? - Nu-i nimic, fIrtate. Prietenul, omul, vecinul, sau fratele la necaz se cunoaste. RämIi cu bine si deie Dumnezeu sä ai si tu odatä nevoie de mine."

Dupä masá, cam pe la ora patru, II väzu pe Patkcis, peste drum, in fata bisericii reformate. Simti cá-i Ingheatä sIngele In vine. Isi ascunse iute Maine, ca nu cumva sä-1 vadä celälalt pe ce cäräri umblä. Delegatul venea cälare pe bicicleta plinä de noroi, era Imbräcat Intr-o manta de ploaie si In cap purta o sApcutä din acelasi matefai. Pedala Incet, plin de el Insusi, prin mijlocul ulitei, de parc-ar fi avut in puterea lui toti viii si mor- tii, toti vitregitii soartei, si-ar fi purtat In sacul din spatele lui toatä stiinta, Intelepciunea si iertarea. Iatä-mä-s alci 1 - avea aerul sä sp.unä - si se uita de jur tmprejur cu o aclInd multumire. Bucurati-vä a am sosit1"

Salamon se opri intnärmurit, simtind cum li vijlie si-i plesneste ca- pul, si asteptä nädusit sá treaeá celälalt pe lIngA el. Ce-ar fi sä-i apuc bicicleta de mate si sá-1 zvtrlu cu ea In sant r ti dädu prin cap groazni- cul end, dar pornirile tulburi, riscolitoare se traserä imediat In afun- dul lui.

Mai bine 1-ar 1ntreba pe-ndelete, omeneste, de ce vrea sä-1 dea afará din gospodärie pentru o sgrAcie de palmá ?

Dar linistea si bundvointa n-aveau de unde sä se vadá pe fata-i, asa di zarindu-i mutra sau dracu stie de ce, ornal cel mtndru si intelept se sperie, si apäsä cIt putu pe pedale.

$1, ping sä strige Salamon dupä el, era departe. Salutul ce-1 primi, cind tsi ridicä päläria, nu fu nid mácIr o miscare

scurtä din cap, nimic, ci doar un rece, distins si refractar : N-avem ce discuta 1" Trecuse pe lIngä el ca o vlelie. Nu-i (Muse nici o atentie, nici dt acceleratul de noapte firelor de iarbä din cale-i, bälärillor sau drume- tilor singuratici.

www.dacoromanica.ro

Page 60: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

60 SOTO ANDRAS

Salamon rämase cu ochii pierduti multä vreme dupä el. Se uita golit de gInduri, de simtäminte, distrus. Ar fi vrut sá strige, sä alerge dupä el si sä-i arunce mkar atita-n

obraz : Mä ,diavole ! Adick dupä tine eu ta otreapä ?" Si deodatä simti In ceafä un junghi dureros. - Ia te uitk da asta ce-o mai fi ?" Se asea la marginea podului, bälängänindu-si lungile picioare dea-

supra apei intunecate, si-si frecä speriat ceafa. Asa ceva nu mai pätise pin5 acum. Ia te uitä, dumneseii ei, mi-o fi plesnit ceva in cap si-acum ori m-a leg cu moartea, ori ajung tont, si-copiii or sä-mi atirne clopotei de

mä ducä La balamuc." Säri iute de pe pod si incepu sä-si ude ceafa cu apä. Junghiurile, ce-i drept, i se mai potolirä, apoi incetul cu In- cetul II paräsirä, dar ti simti imediat timplele scuturate de un zvicnet puternic, ciudat.

I§i Inchise ochii, ca, risip:t cum era, &Ali poatä aduna gindurile, sä verifice dacä' mai este Intreg la minte.

In memdria lui toate erau In ordine, la locul lor. Se revätzu din nou, cum rIsese la vecina ce cäsca gura miratä, la

gard, end se chinuia sä prindä ratele. Voia sä spunä, cu rIsul lui : Nu mi-am pierdut mintile. A dat norocul peste mine, vecinico". Il reväzu pe domnul Kádi cum dädea din cap pipiiind ratele: Cam slabe. Eh, nu-i ni- mic. lote colo masina, ia-o". Isi reaminti toate Cite se IntImplaserä dupä aceea vinzoleala cea mare cind cu reparatul $ i cu pornitul motorului, ti- petele de bucurie ale copiilor, iertatrea ant de seninä' din ochii nevesti-st ;

auzea glasul vesel al fierästräului, giffitul ascuns si obosit al masinii cind se nimerea cIte-un lemn noduros, gtfiit care parcä zicea : Nu-I apäsa asa tare, nu vezi noduros ? Mä sufoc." Asta o näscociserä, cicä asa ar spune masina chid e pusä la treabg prea grea. Si-apoi explozia, li- nistea cea mare ce se asternuse In ograda sefului de garä, nesfirsita aler- Oturi dupä comisia de reforma, iesirea obraznicA a lui Patkós In pinta din Sáros... Si nu putea uita acel simtämint ciudat, de neuitat, care, In prima lui zi de colectivist, luase parcá o piaträ de moarä de pe inima Atunci cind vizitase cu Vancu gospodäria, cu toate cá nu-si putea spune lim- pede ce simtäminte-1 Incercau, It cuprinsese o asemenea mitrare de parci la gospodärie s-ar ft strins laolaltä toate minunätiile din lume. Se uitase la vie si spusese: voi avea vin. Se uitase la aterer si spusese aid voi Injgheba masini. Se uitase la griu, la orz i la secarä, la cucuruz si spu- sese: voi avea One, colkei pentru colindátori, la Cräciun. Nu voi mai fi silit in noaptea de ajun, sä micsorez flacära lämpi, ca omul sárac, sA stau treaz pe Intuneric, rusinat, cu obrajil aprinsi, ca sä spunä firtatii din ulitA: Mä, nu mai inträm pe-aici, ästia s-au culcat, le pare räu dupA un pahar de vin." i nici de Anul Nou nu va tmai fi silit sä le spunä celor ve- niti in zorli zilei cu uräturile : Mergeti mai departe, dragil mei, cá la noi e cineva beteag". De-acum n-o sA mai aibA om beteag In casä, bätu-o-ar norocu' de treabä !

Isi aduse aminte limpede cum ti trecuserä toate acestea perin cap, clnd cutreierase cu Vancu gospodäria, si uite, nu mai e mult i fierbe mustul, In vreme ce casa lui e-un sicriu.

Da, becisnicul ästa cu bicicleta Imi face casa sicriu". - Mä, pastele cristosii dumnezeirii cui te-a fkut 1 Las-cä te-nvät eu omenie eind te-i intoarce-acasä cu bicicleta 1"

Si deodatA ti dädu prin cap sä-i ate calea lui Patkeis cind s-o In- toarce-ntr-acasä, pe Valea Norocului, sä-si incheie toate socotelile cu el.

www.dacoromanica.ro

Page 61: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

RATACIRILE LLII SALAmON 61

Mai ttrziu se gindi el mai bine-ar face sä meargä la gospodärie unde-o da de el, in ogradä sau in birou, se va opri drept în fata lui ca mina goalä 0-o sä-i ardA una ca räsune obrazul i sä i se .frIngä coar- nele boului lui Dumnezeu care cu firea lui razbunatoare s-a repezit in grä- dina oamenilor. Si, la fel ce atunci, In piala din Sáros, 11 vedea pard si- acum In lata lui pe Pa -Ms, schimonosit cu trasitatea lui vrednicá de plins, cerindu-i parcä indurare, cu ochii flämlnzi de uri. Pentru o clipita 11 cu- 'rinse bucuria gindindu-se ce senzatie linistitoare va avea cind va zbura sapca lui Patkós Cit colo. Daca-mi porti atita picá ipentru palma ce ti-am tras-o, aflä cä nici eu nu mä voi lasa, cä nu-s chier asa de gura-cascä. and mi-am ridicat päläria In fata ta, tu nici sä scuipi In ea nu te-ai invred- nicit. Ti-am räspuns cinstit la intrebäri, i nu-11 ipasä de viata mea nici cit de-un mac de tigerä vîrlit ve jos ? Si-un cline are mai multa intelegere declt tine, má, dihorule. Neam prost ce esti I Te distrezi ImpAunindu-te cu iputerea ta. Apäi cu mine n-ai sä te joci I La unu' ca ästa nu-i bine sä-i

pusca in mînä, cä-si Impuseä si mama! scoate ochii I Mäi, oameni buni, nici un dobitoc necuvintätor sä nu dai pe mina lui, necum un orn. Ca sä vie fista i sä se pule pe mine, ca pietra pe butoiul cu varza ? I Ca sä se poarte cu mine de parc-as fi ogarul lui ? Da' ce-oi fi eu? Obiala lui ? El a belit vulpile pentru domni, doi lei vulpea, ca sä aibä de-o coajä de One ? El a suferit, ca mine, in vietä, i eu rn-am fitiit cu nasu-n Ant pe bicicletá ?"

Putin I-a iipsit sä nu porneascá spre gospodárie. Dar Incetul cu in- cetul curajul i se topi. 0 sä-1 van presedintele i, nebun cum e, e-n stare s'á cheme militia, sä-1 prindä, si-o sä-1 ducä, spre mai mare rusine. la post. sA-i ia interogatoriul... 5i pinä la urmä tot lui Patkós i s-ar da dreptate, cä äla e-n stare sa spunä orice, sä-ntoarcA faptele pe dos ca pe-un sac gol, de vreme ce intorsese si povestea cu circularul cum a vrut el. Ar fi in stare sä spunä : ia uitati-vä, tovaräsi, la puturosul ästa de reactionar, m-a atacat, pentru cä vreau sä curät gospodäria de elementele capitaliste. Adicä eu is reactionarul ? Domnu Kádi vinde fächie la negru si totusi se plimbä pe ulitä de parcä el ar fi näscocit democratia, si eu a fi reac- tionarul. In loc sä-1 atingä pe el de sä-1 usture, vrea sä-mi taie mie capul. Päi, rat tovaräsi, sau prieteni, ce sinteti, spuneti-mi unde-am gresit, cui i-am gresit cu ceva ? Nu mi-am bägat niciodatä mina in buzunarul altuia, niciodatä nu m-am vindut celor Ce träiesc din hotii I N-am dat in romini, n-am 1njurat pe ovrei. Nici ei nu m-au lovit si nu m-au injurat si end co- pgul mi-a fost bolnav, domnul Man& boltasul, mi-a dat un pahar de miere. Era scumpä mierea pe vremea aceea, dar dinsul mi-a spus : oameni sin- tern, Salamon Si cind legionarii au vrut sä-1 spinzure, la mine-a venit, in podul casei mele s-a ascuns i cind a scäpat, drept multämitä a vrut sA-mi dea o sutä de lei, dar nu i-am primit, nu pot trái din nenorocirea altuia, chid stiu cä era gata-gata s5-1 omoare pe bietul om. I-am spus :

domnu Man& oameni sintern 1 Da Asta nu má poate Inghiti; nu pot nici vorbi cu el, cá nu se opreste cu b'cicleta. Päi s'A' nu-1 pllesc In moalele capului ?"

Si In timp ce Salamon sta pe pod frAmintat de &dull, trecu pe- acolo mecanicul care li reparase masina. Ca de obicei, era si acum pilit, pentru CA se bAlábänea dintr-o parte în alta a ulitei si-1 injura pe tat-su, care II vin duse, chipurile, cind era copil, pantalonii. De cite ori se

vorbea de pantalonii ästia. - Ce faci, colega ? Dracu stie, stau. Stai asa, de Horne mfirului ?... bátu aerul cu mina mecanicul.

www.dacoromanica.ro

Page 62: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

62 SOTO ANDRAS

- Nu stiu ce dumnezeu... Au inceput sä-mi batä timplele de-mi crapä capul. Credeam c-o sä mor. - Da n-ai murit, nu ? - Dupä toate semnete - nu. - Stii ce-a fost, colega ? - Nu stiu. - Darnblaua. Era sä te loveascä darnblaua. - Poate. - Trebuie sä fii cu ochii pe ea. Pe dambla. Uite-asa I-a lovit si pe väru-meu. Acum stii cum e ? Pe-o parte-i varä, pe cealaltä Lama. Iote- asa ride...

Si Incercä sA-i arate cum ride värul lui, ca apucatii. Salamon se uita ingrozit la mecanicul ce numai a orn nu semäna,

cu ochii-i mucegäiti ; avusese pe vrernuri douä batoze. Se rästi la el in- crunta t : - Ca mline-o sA te-aduni de pe jos ca butoiul WA doage. De ce bei atita ? - Nu mai beau, colega. - Väd. - La primui sughit z'c : ajunge. 5i-acurn, d-aia mä duc acasä, pen- tru cA su... suhu... ghit.. Asta-i semnu' men. La semnu' Asta pun deoparte toiul. Te mai doare capu', colega ? - Nu. - Nici din pricina masinii ? sughitä zdravän mecanicul. Nu te ne- cäji... cA vin ei englezii, si-o sä-mi curnpere o bato2A, si-o sä te rau ca bä- gAtor... SA vezi oe-nseamnä .adevärata ornenie, de domn... - Ba nu vreau sä väd nimic. - De ce, colega ? - CA n-ai sä mai apuci nid tu s-o vezi. - MA, Salmon, se protäpi in fata lui mecanicul, duhnind a rachiu. Tu crezi In comunisti ? - Ia mai du-je dracului. - Ce zici, se-rivirte roata, colega ? - Se-nvirte streangu' de gitul täu 1 - Te-au dat afarA din gospodärie si tot rnai ai incredere In ei, hi-hi-hi, he-he...

Mecanicul se trinti pe marginea santului si se pomi pe rls, izbind cu palmele In pämint. Apoi se Intoarse, si-1 mäsurä din privirile tulburi, pe Salamon, In timp ce capul i se bärängänea de parch' 1-ar fi tras un sforar In dreapta 0-n stinga : Si !Idea Intr-una, /necindu-se, tusind si scuipind bale In toate pärtile, hohotind In nasul lui Salamon. Si In vorbäria asta suieratä, pelticä si hirlitä scApA cîteva cuvinte, cIteva frinturi de frazä des- pre un oarecare copil, despre o scoalä si despre darea cuiva afarä.

Salamon se aplecä spre el, 11 apucä de gitul släbänog 0-1 strinse pu- ca sä-si mai potoleascA fisul nebunesc. - la mai spune o datä, pe cine o sä-1 dea gall ? - Ce ? Pe fi-tu. - Din scoalä ? - Chiaburii nu primesc bursä. Si tu mai ai Incredere In ästia... si

spurand acestea, se Intoarse Intr-o parte si izbucni iar In ris. Salamon se indreptä din sale. Se uita la omul 1sta därlmat, care rIdea

si astepta pe englezi, 0 deodatä 11 cuprinse teama cA de-acum incolo toti au sä r1(la de el. Patkós a Inceput-o cu bAtaia de joe si ceilalti au s-o conti-

www.dacoromanica.ro

Page 63: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

RATACIRILE LUI SALAMON 63

nue. Toti reactionarii, toll betivii au sä-1 Improaste In fatä cu vorbele lor bäIoase. Din pricina lui Patkós. Si dac-o afla la scoalä cä el e asa i pe dincolo, dumneze'i ei de treabä o sä-i la si bursa I Nu demult i se ceruse o dovadA cA-i copil de colectivist. 1-au trimis-o. Acum o sä-1 prindä cu minciuna colegii o sä-si batá joc de copil. 0 sä zdrobeasci sufletul copilului.

Simli cä lar ti amorteste capul. 11 läsä pe mecanic pe marginea san- tului, scoase un par din gardul ce-mprejmuia biserica i o porni prin mij- locul Wile! spre Valea Norocului.

CInd o apärea pe dupä cotiturä, 11 dobor cu bicicletä cu tot. Il dobor zda-obesc". Mergea färä sä-i mai pese de nimic. Nu-i päsa nici dacä

Vancu avea dreptate, cä'ci amarul pe care i-1 pricinuise Patkós, nu-1 mai putea scoate din sufletul lui nici Vancu.

Se Intunecase. Pe drumul care o apuca In afara satului, serpu'rad, nu era nici tipenie de orn. Doar mecanicul cel beat Chita rAgusit pe marginea santului, si din cInd In cInd se oprea si-1 afurisea pe taicä-säu din pricina pantalanilor celora ponositi. Altii nu-i iartá nid lui dumnezeu. Pái atunci ce-oi fi eu, Cristos, ca sä mä rästignesti In cuie ?" fierbea Salmon si strtnend parul sub brat urca cu pasi marl. dealul. Cine te-a mai adus

pe tine pe-aici si de ce ? Ca sä frIngi sufletul bietului copil In douä, ca pe-o joardä ?"

Mult timp nu-1 främtnti dectt soarta copilului. I§i aduse aminte ce fericit i nerábdátor fusese copilul ctrad se paregitea, In septembr:e, de scoalä. Iii ziva plecärii null mai gäsea asttrnpär nici In casä, nici In curte; toatä dimineata s-a Invirtit de colo-colo, rátácind ca purceii pierduti la tIrg. Mamä-sa ti pregAtea lAdita, din timp In timp ti chema In casA i tn- ghitindu-si lacrimile, dädäcea : Ferencke ai grijä sä fad asa, sau asa, vezi cä ti-am pus aici ata, dacä ti s-o rupe vreun nasture. Ferencke nu cususe Incd in viata lui un nasture $ i nu mai apucase niciodatä sä i se coacA numai pentru el cozonac si sä se lnvtrtä ai case! 'In jurul lui, de parcä el ar fi fost Insusi pruncul Domnului. $i ce se agitau fratii lui I Unul ii lus- truia bocancii, altul ti fäcuse rost de o sir-mg cu care sä lege lädita, pen- tru cä nu avea lacät, al treilea alergase dupä apA proaspätä la cismea, ca Ferencke sa bea pentru ultima oarä din apa limpede ca cristalul, dulce, cum nu era alta pe lume. 0 reväzu pe nevastä-sa, cum se uita cu ochii tnecati In lacrimi, cu o adîncä grijii de mamä la bäiat, cum 11 sfätuia in

timp ce-i aranja gulerul cfirnasa : Bäiete, sä nu te-nveti cumva sä fu- mezi, cä uite, ni6 tat-tu nu fumeazá. Nu te Inhäita cu toti räii, nu te läsa Imbrätisat de fete báttine si ascultä de dascilli, cä-ti vor binele. Vor sä fad din tine un om drept, cinstit si Invätat, m-auzi, Mete ?" De-atunci Ferencke le trimisese fotografii. Pare un ofiteras mic-mititel, asa cum stä Itrigä peq-ete In uniforma colii tehnice agricole. Maicä-sa umblase ju- mAtate satul cu fotografia, arAtIndu-le-o tuturor. Ei si-acum ce-o sä facä b'etul copil dac-o sä-i ia bursa ? Va veni acasä tmbättinit de groazä $i-o sä-1 tragä la räspundere pe taicä-su. Pe el o sä-1 fad räspunzAtor pentru uniforma pierdutä, pentru cA a ajuns un oropsit...

Ajunse pe deal. Acolo incepea brädetul, care se Intindea tntunecat pla-n hotarul comunei tnvecinate, deasupra ViÎ Norocului. Se trase sub brazi. Se asezä asteptä asculttnd zvonul tainic, soapta usoarä a \Tin- tului, trosnetele surde, i se párea cá aude dteodatá pasi, oameni ce se apropie In spatele lu', ca sä punä mlna pe el, sä-1 lege i sä-1 ttraseä In fata judecätii ca pe-un tIlhar. Din cInd in cind se Intorcea, holba ochii In toate pärtile, se vgIia spre adtncuri se afurisea suparat cä nu fusese

www.dacoromanica.ro

Page 64: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

64 SOTO ANDRAS

Incä niciodatä asa de fricos. Läsä parul la pämint. Era un par noduros, din lemn de salcim, greu, umed, o sculá numai bung de spart capul. Se uitä multä vreme la el ; din cind in cind II rid ca, tredrind, näpädit deo- data de cälduri cläntänind din dinti. Il cuprindea teama, simtäminte ascunse ti tulburau, Ar trebui s mä-ntorc acasä. Imi atrag minia ceru- lui peste cap. CA dad-1 ating, dá ortu popii sä mä blesteme copiii, o sä poarte toatä viata un semn in frunte. Dar nu se clinti. Zbätindu-se intre setea de räzbunare nehotärtrea ce-I chinuia, rämase intr-0 nepu- tintä buirnad pe umedul covor de muschi si asteptä sä aparA dinspre sat lumina bicicletei.

Luna rätäcea deasupra pgsunilor pustii si ea un popä gras InvesmIn- tat In odäjdii de aur cu apa-i sfintitä, stropea cu raze printre brazii In- tunecati. MA vede end vine .si iar o ia la sänätoasa", se gindi Salamon si se retrase mai la fund, uitind parul pe pämint. Cei cincisprezece-douä- zeci de pasi pe care-i fäcuse II mai readuserä In fife din buimäceala de adineaori. ParcA stätuse multä vreme sub apä, intr-o lyeznä InAbusitoare, lipsit de aer. Able acum bigä de seamä cä vintul se strecura usor printre copaci, scAldindu-i obrajii cu sufkil lui proaspM, tare, Inviorätor. Tsi in- tinse bratele pinä-i trosni spinarea arnortitä, bucuros cä-si läsase parul pe pArnint. Las' cA-1 aranjez eu si cu palmele". Toatä viata se zbätuse, umblase de colo-colo cu mlinile goale. Pmn i ciinii ce scoteau coltii la el sau säreau muste nu-i alungase decit ca o nuia, sau un cocean, dacä era nevoie. Si-aoum isi Inchipuia ce-ar fi dacä I-ar mirui pe Patkós. Moarte curatA. Si dupä aceea ?... Nu Indrräzni sä se mai gindeascä ce-ar urma. Si-asa i se uscase Out i cerul gurii. Urechile fi tiuiau si-i vijiiau, nu mai auzea nimic nädusise de sus ping jos. Apoi alergA iute, puse mina pe par si-I azvirli eft colo. Dar deodatä ti cuprinse alt grind : N-ar fi trebuit. Ii sfärimam bicicleta cu parul, ptnä s-alegea pleava de ea, ea sä n-o mai poatä sterge prin fata nasului meu, cind vreau sA-1 salut. Las' sä meargä pe jos, sä-1 poatä privi oamenii drept In ochi." Si se simti deo- datä vesel gindindu-se cu eitä plAcere va face praf bicicleta ingimfatului. Puteau apoi sä-1 tot Intrebe Asculiä Salamon, de ce-ai tocat mijlocul de comunicatie al tovaräsului? I 1-am focal ca sä infra. In rIndul trecAtorilor, sä invete sA umble incet atent. Ca sA i se libereze mlinile, sA poatä ri- diea pälaria si sä salute pe oameni. SA MIA timp sä se gindeasd, cä dad se ocupä de cineva, Inainte de toate sä caute sA afle cum a fost viata

Pentru cä viata omului nu-i o jucärie de copii. Omul nu poate fi ju- decat asa, dintr-o ochealä, ca vita la tirg. Pia si calul e dutat la dinti, da' Asta vine asa, ca din senin, $ i din pricina unei palme zice ci-s ele- ment suspect. Da' nu-i asa, nici viata mea nu-i judrie. N-am deeit o sin- gurä viatä cine mi-o nenoroceste, degeaba-si mai face autocritica. De- asta am färimat-o, mä rog frumos.

Acum nu-i mai pAsa cA va fi väzut ; se duse iar la vechiu-i loc de asteptare.

Asteptä multä vreme, pInA (And dri o luminitä ce sälta de colo- colo pe drum. Vine. Numai el poate fi", hotäri Salamon $ i se ridicä emo- tionat. Intr-adevär, cel care se apropia inotInd pe drumul povirnit era Pat- kós. Ba mai $ i fluiera. 0 fi fost rnultumit. Clnd fi tAie calea Salmon, amuti de pard i-ar fi retezat cineva gItlejul, cäscä o gurA cit o surA de speriat ce era, nu mai fu in stare sä strige.

Ce vrei ? gemu In cele din urrni, inghitind In sec. Salomon puse mina pe roata biecIetei. - Cu tine nu mai vreau nimic, 11 tutui la repezealä. Voiam sä te-

www.dacoromanica.ro

Page 65: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

RATACIRILE LUI SALAMON 65

ating la mir, da nu meritá sa-mi fac päcate in fata lui Dumnezeu. Pentru cá dacá tu n-ai stdlet, eu am. la dá-ncoa bicicleta.

Ce vrei cu ea ? -0 dreg. Ca sä poti merge mai drept. cu aceasta apucä armäsarul cu roti si-1 izbi cit putu de un brad

bátrin ce se inälta la marg nea drumului, de-1 art imediat ochiul, iar di- namul, suruburile, pedalele si toate celelalte zburarä vijiind ca niste gloante In toate - Eh, acu sí vezi, domnule!

$i o izbi de brad adunindu-si toate puterile, Incä o slatä $1 inch' o datá. Cadrul se indoi, ghidonu se strimbá i spitele se rupserä cu tin sunet ascutit de la butuc. Dar era o bicicletä grozav de tapänä, cäci In afarä de piesele márunte, rämäsese tot Intreagä, nu se läsa injumätätitä, zburätä- citä in toate pärtile, fäcutä bucäti. Desi Salamon ar fi'vrut ca Patkós adune bicicleta de pe jos o sAptärninä-n cap, cu toate bueätelele ei, dirt mijlocul drumului, din sant i chiar din päsune. Se puse deci cu tiffinile pe ea. Smulse seaua de piele aruncä in fata lui Patkós, care stätea Impietrit, mai mult mod decit viu. Sá-ti pui flecuri 1" Smulse roata din fatä, apoi cauciucul de pe ea, cä nu era asa de greu. Pentru opinci Incercä sä rung lantul ; incepurä sä-1 doarä palmele tot cáznindu-se, dar nu izbuti. Sä ti-1 legi de git !" and se osteni i palmele-i erau pline de ulei $ i de zglrieturi, se mai potoll si zise :

Bucurä-te, domnule Patkós, ca nu Warn trintit-o in cap. Nu te speria, nu te feri, cä nu mä at'ng de dumneata. Nu mi-am pierdut 'mintile..

Patkós privea alb ca varul la acel ceva ce rämäsese sub brad, acel ceva ce acum o jumätate de ceas se mai rutmea bicicletä. lar end Salmon o pomi pe drum In jos, 10 scoase cureaua de la pantaloni, adunä ce mal era .de adunat, 0-o porni si el Intr-acasä, ub razele lunii, cu neobisnuita sarcinä In spinare, cu roata din fatä pe umär, cu buzunarele pline de mä- runtisuri.

7

In vremea asta, in biroul gospodäriei agricole, Vancu discuta aprins cu presedintele. Omuletul acesta cu pärul cret, se plimba de colo-colo le- gänindu-si geanta de brigadier, iar presedintele stätea la birou i, ca de obicei and se afla intr-o situatie neplileutä, se scärpina In cap cu crelonul chimic.

Spune-mi, Kerekes, cum o sä ai obrazul sá te prezinti In fata adunärii generate ca sä-1 dai afarä pe Salamon ? Ge o sä ai de spus Impo- trivä-i, in afará de faptul cä asta-i pärerea tovaräsului Patkós ? - De-aia existä conducere, ea sä discute problema. Ne-a explicat-o doar tovaräsul Patkás cIar lämurit. A intrat In combinatie cu chiaburul 5i att semnat un contract fals. Motorul a fost omis din campania de treieris. Da, a fost omis. Au adus o pagubä statului. Cam asa stau lucrurile... adäug5 Kerekes, dind din umeri, dci nici el nu Intelegea toemai exact cum era treaba cu explicatia datä de Patkós. - Ia spune-mi, mä Kerekes, s stiu eu, -10 &inn Vancu geanta pe masä cu ce $ i cum a pornit-o Salmon pe drumul exploatärii ?

Vezi, tocmai asta-i ehestia pe care n-o pricep. tie dumnezeu, dar numai Patkós o pricepe ; asta pesemne e o problemä stiintifict - Pe dracu problema stiintificä 1 E o dobitocie cit muntele Sionului I _ Tot ce se poate, dädu din cap presedintele necäjit foarte. Dar nu eu sInt pus sä hotäräsc. El cunoaste directivele. 5 V. Romtneascl Nr.

www.dacoromanica.ro

Page 66: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

66 SOTO ANDRAS

- $1 tu nu le cuno*ti ? - Eu cunosc ce cunosc. Dar ant si instructiuni interne. - Sint dou5 feluri de instructiunt, Kerekes : juste si nejuste. Dar cine n-are cap sä aleagä rául de bine *i cine n-are curajul sä-si spunä pä- rerea despre o proastä Indrumare, gla sä nu se bage in munci de con- ducere.

Presedintele era ant de fiert din pricina Intimplárii cu Salamon, alitia se repeziserä la el si-1 träseserä la ráspundere aflind all puseserá In end sä-1 dea afarä, cä nu-i mai säri tandära, nici mäcar nu tresäri au- zind cuvintele grele ale brigadierului. - Stii prea bine - spuse abätut -ea' nu-i vorba de indrumare, ci de o propunere. - Ráspunde-mi sincer, Kerekes. Dacä ai fi In locul lui Patkós, ai face o asemenea propunere ? - Nu, n-a* face. - $1 atunci ce durnnezeu mai stai la Indoiala ? Cautä sä ai si tu o pärere, mái omule, despre lume I led ai spus cä Salamon nu meritä. Si- acurn Imi spui cä Salamon a gresit *i meritä sä fie dat afarä. Iti muff pä- rerile de colo-colo, cum Ise mutä purcelul dupä umbrä. Hotäräste-te odati, dupg cum te taie capul, §1 odatá hotárIt nu mai da un pas Indärät, dacä simti cä ai dreptate. Tare räu trebuie sä fie sä tráiesti asa, mä, daci nido- datä nu-ti simli capul täu, ci al altuia pe umeri. Dacä-i dau äia un picior Sri fund lui Patkeis, - pentru ca' cine face asemenea propuneri, Ala nu mai are trai bun, - atunci ce te faci ? Cum o sä te mai poti uita In ochii omului Aluia ? Parcá yid cum li spui: Mäi Salamon, bälete, eu n-am fost prese- dinte, ti doar tin OM ce-am dus la trideplinire färä sä cricnesc ce mi s-a gerut sä fac.

Kerekes asculta distrus, pleostit eau, cuvintele brigadierului. - Vezi, Vanoule, tu ar trebui sä fii presedinte I Ce frumos ai drege acum treaba asta I

Brigadierul dádu din mInä supärat. - Nu ti-am spus toate astea pentru cä a* Ivni sá-ti tau locul. Pen- tru cá dacá nu-s necazuri si dacä nu trebuie 85 te WO cu un orn ea Pat- lid's, toate merg bine sub mina ta. Oamenii sint multumiti de treaba ipe care o fad... tie-ti putem multumi pentru silozuri... grädina de zarzavaturi tu cu capul täu ai clocit-o. Nu vreau 64 te laud, 5tii i tu bine ce merite ai.

Cu toate acestea ar fi vrut OA laude, pentru cá-i era milä de bletul orn, a*a de präpädit aräta sub ploaia grelelor cuvinte. - De cite ori ti-am spus si eu si altii : tine-te drept si end vine un delegat spune-i ceea oe gindesti. Dar daca tu vrei sä te ai bine cu toti, nu trece mult si ca naine n-o sä te mai poatá Inghiti nirneni. Spune-mi, ai vreo path' din pricina cäreia nu poti sä-i lei apärarea lui Salmon ? - Ce fel de patá ? N-am nici un tel de pail. - Ai de asouns ceva In fata sfatului popular raional ? - Ce-as avea de ascuns ? - Te-am Intrebat, pentru 6 stiam *i eu cä n-ai nimic de ascuns. Dar dacä s-o apuca cineva sä spunä cä din pricina mea a izbuenit cel de-al doilea räzboi mondial $ i ca' pentru asta trebuie sä fiu spinzurat, tu ce-ai face ? Ai spune ea' nu stii, nu pop pricepe cum vine treaba, cä-i o problemä *tiintificä ? - Nu mä mai fierbe, mä, ce-ti veni sä spui... se uitä presedintele ru- gIndu-1 parcä sä pule capät vorbei.

www.dacoromanica.ro

Page 67: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

RATACIRILE LUI SALAMON 67

Trebuie totusi sill spun si vorbe d-astea, pentru a am auzit ce spun oamenii despre tine.

Ei, ce spun oamenii ? Päi ce sä spunä, cä cine nu stie declt de supusenie, äla-i terci si nu

orn ! Asta Kovacs mi-a spus-o, zidarul. Gum s-ar spune, tirpL. $i de ce nu mi-o spune mie In fatä ? Tu de ce nu-i spui lui Patkós c Salamon e cm cinstit ? De ce

astepti sä fad altul ce nu-ti vine la Inderninä sä fad tu ? Presedintele se simti calcat pe bätäturä : -M, Vancule, prea mä tii de scurt, cum \Tad. Da ce-oi fi eu, vr-un

Pic de-i curg alma pe piept, ca sä m5 dojenesti In halul ästa ? Päi nu-mi scot eu sufletul pentru gospodärie? Nu viu In fiecare dimineatä aid, nu aprind lampa m-asez la birou ? Si mai are Kovács obrazul si se dea la mine, and säptämIni i luni de-a rindul Imi fring picioarele umblInd de colo-colo, fie ploaie, fie noroi, zäpadä sau Inghet, ba la Cimp, ba la raion la regiune si la toate tirgurile si la bancá si Dumnezeu stie incä unde, ca el sa aibä ce pune In gurä ? la uitä-te ici, Vancule, amaru' ma-si, uitä-te la cureaua mea ici unde s-a lustruit : ttite asta-i gaura pe care am folosit-o cInd rn-au ales presedinte. Si-acum ? Act= o folosesc pe asta ! si ea sä se vadä dt este de präpaclit, strinse atit de tare cureaua pantalonilor, In- dt abia-abia mai putea räsufla. Drept aceea se lasä oit putu pe speteaza scaunultd, ca sä nu-si chinuiascd chiar asa de cumplit burta i continuä : - Ca sa nu mai vorbesc de somnul de acasa ! Toate grijile, toate necazurile, grinzile, sipcile, materialele de constructie, toate-mi stau parca pe moalele capului. Mai de mult dormeam bustean. Acuin mä trezesc din ceas In ceas,

aduc arninte ba cä ar trebui sá fac asa, ba altminterea, ba cä ne lip- se§te mai stiu eu ce pentru electrificare. Ca präpáditu de Kovacs sä aibá turninä. SA mä träsneascä dumnezeu, mA Vancule, daca mai zilele trecute m-am visat cä eram cal si trageam la carutä. Zäu asa, Is cal, pe dumnezeli mei c-am ajuns ca un cal de povara... Da' nu, eu is Cirpä, Cristosii ei de viata, CA nu apuc sä ascult nici fleacu' äla de radio dedt duminica dimi- neatä, dt mä bärbierese ca sa m5 duc la sedintä, N-are decIt sä vie aici si sä facä el treat* dacä eu Is drpä.

cu aceasta presedintele trInti allt de tare creionul chimic pe birou Mat i se rupse virful si se rostogoli In fata lui Vancu, pe podele. Vancu Il ridica, il puse pe birou i luind un scaun se asezä fata-n lata cu prese- dintele. Isi puse coateile pe mash' $ i grái compätimitor :

Päi tocmai asta m'A face sä-mi par räu. Muncesti trap si suflet totusi ti se duce pe copcä cinstea. Dacä nu rn-ar durea as täcea. Mi-as

tine gura, te-as lasa sä fad ce-ti place. - Da ce sä fac, mAi omule ? Ce sa fac ca s5 nu iasä ? - SA ne luAm traista sä mergem la raion, dimpreun5 cu Salarnon. Acolo sä ne spuie Patkós pärerea lui despre Salamon I Acolo, la partid, In fata noasträ. Las' cä-1 intreb eu ce slat i-a dat palma pe care a incasat-o, dad a propus excluderea.

Asta era buba. Palma. De ea s-a speriat Kerekes. Din pricina ei se abätuse asuprä-i teama cä dacä-i stä Impotrivä, are sä-1 stIrneasca pe Sa- lamon de-o sä-i poarte si lui simbetele. $i In vreme ce dädu pe ascuns dru- mul cu o gaurä la curea, ca-Y strIngea prea tare, se gindi la repezeal5 ce treabä mai urgentä si-ar putta gasi pe-a doua zi, ca sä nu mai mearg5 ca delegatia. Pentru cä alta e Chid merge omul la raion anuntä cu mIndrie sau cu o prefäcutä modestie, asteptInd laudele cuvenite : Am terminat cu treieratul, $ i am predat cota, tovaräse Patkós". Sau $ i mai placut : Ia sá 5*

www.dacoromanica.ro

Page 68: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

68 SOTO ANDRAS

vedem cum aratä steagu' äla de productie, ei i-am täiat pe totii" 1 Dar acum Ii cräpa obrazul de rusine, pentru ch-i däduse dreptate lui Patkós, si trebuia sä-i dea i lui Vancu, ba si lui Salamon I Poftim de te mai descurcä 1 Vaneu. zice cä Patkós e un orn de nimic care umbra' sä se räzbune. Patkós zice cA Vancu-i anarbist. Vancu o tine sus si tare cä Salamon e un orn särae. Pat- kós ii dovedeste pe cale stiintificä Salmon e un element capitalist, lar el stA intre cei doi, i unu trage de el Intr-o parte, celAlalt in altä parte ; dac-o ia incoace, se supärä celälalt, dac-o ia Incolo, se supärä Astalalt. Patkós vine cu pretentii, Salmon amenintä. Vancu Il dojeneste, ea Pe un sorecar, i oamenii se frimintA fac &pg. Dracu s-o la de treabl Omul, mai bine sä-*i vadä de treburile Jul i sä nu-si vire nasul In treburile altora. Dar poate sä nu si-1 vire ? Din moment ce 1-au ales presedinte, vrind-nevrind trebuie sä si-1 vire. Patkós ii spune Intre patru ochi : Dum- neata nu te läsa purtat de suvoitil multimii, ci executä ee te sfätuiése eu".. Dar sfaturile lui sunau a instructiuni, sunau chiar destul de hotärlt, cu o umbrä de amenintare. Fireste, dac' ar fi vorba nici mai mult nici mat putin de-o poruneä, omul si-ar deschide totusi gura, dar sä infrunti suvoiul multimii e o problemä mult mai complicati Pentru cä, inainte de Wee nu poate sti cu precizie rind se lasä si eind nu se lash purtat de suvoiui mul- timii. Asta n-are eum s-o stie omul, cum null simte propriul säu miros, doar dacA nu i-1 spun altii : mä Kerekes, azi ai mincat usturoi, sau brInzA sau asa ceva. Dar Patloris ti explieä eum vine treaba asta, usor, fArä sä se incurce, ea popa dud zice din evanghelie. Pentru eä dacá-i place lui, poate fi vorba de ce-o fi de rästignirea lui Cristos, sau de citä multime de vie- täti a shins tata Noe In arca lui - cä el o duce din condei i o suceste fain-frumusel.

DupA o indelungg tAcere Kerekes spuse: - MA Vancule, eu mä duc acasä ; mä mai gindese sä yid ce-i de fäcut. Tu ai grijA vezi dacA a adunat Salmon semnäturile sau ba. E im- portant sä le aibä, pentru cä, nu-i asa, ai acolo pärerea poporului.

Ti punea si el speranta in semnáturi, pentru cä dacä aveau sä fie multe, in multimea lor se putea pierde i numele lui. $i atunci n-ar mai bate la ochi, iar Patkós dac-o rämine unde e, nu se va putea lega de el atit de usor.

Asa ci se despärtirk unul luind-o spre dreapta, altul spre stinga. Vancu spre Salamon, Kerekes spre cash.

Presedintele se duse acasA plin de o mare mihnire i ingrijorare, mincA i dupä aoeea sezu multA vreme la masä pleostit, cu gindurile aiu- rea, främlntindu-se chinuitor. In colt, aparatul de radio cinta, pentru cA fe- meia 11 deschiaea mereu, ii räsucea mereu butoanele, si tot nu se mai sAtura de el.

Astupg-i gura, femeie Nu vezi cum se consumA bateria ? Ce te-o fi apucat iar, mäi omule, de nu-ti gAsesti tihna din pricina

aparatului ? - Se consumä bateria. DacA se consumä, atita pagubA I CumpärAm alta. Cumpäräm alta. Parcä n-as avea ceva mai bun de fäcut decit sä-ti

aduc baterie. Femeia astupä gura aparatului. $tia cA nu-i el pricina, ci alta,

chestia ca Salamon. Ghicise incA de cum intrase omul ei pe portip si trä- sese :cu piciorul In pintecele ciinelui ee se gudura frecindu-se de picioarele lui, ghicise ineä de atunci eä iar discutaserh la organizatie despre Salamon. Altä datä nu venea acasä asa. Inchidea cu grijä portita, pe clinele ce se

www.dacoromanica.ro

Page 69: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

RATACIRILE LUI SALAMON 69

gudurg vesel, li Intreba ce mai face, apoi intra In casg, trosnea podeaua sub cizmele lui, i &duffle ii apAreau eft de senine pe fag si In jurul ochilor, ca rIndunelele In razele soarelui de primgvará. Dar de cInd 11 taie spinzurA pe Salamon. vorbeste tare morocgnos si nu-i chip sä schimbi o vdrb ä. veselä cu el.

Teiminati odatä cu Salmon, mgi omule. Terminäm, terminäm, da asa de usor cum crezi tu. Cristosii

lui decipitan I toate mägAriiie de pe fume le-a fAcul. Träsni-l-ar de präpädil. el se InhAiteazi cuchiaburii, facun fals, InjghebeazA o brigadg, se face ma-

colac peste pupäzä se apucg sä pälmuiascA, - pe eine ? pe un orn al statului, si-aoum sA mg apuc sä-i iau apärarea... zärghitul, nefericitul, cá niciodatä n-a lost bun pentru el drumul drept I Bine zice Vancu OA me- reu calcg-n strächini 1

Si 11 afurisea pe Salamon, sftia, nelgsmnd din cinstea lui nid de-un petic. - Si totusi n-a furat, n-a jefult, na ucis pe nimeni, 3i lug apärarea ferneia. Spune-i tu tovaräsului Aluia, sä nu mai facä pe desteptul. - Bine, bine... Acu te-ai apucat sg träncAnesti tu. De parcg n-ar exista directive pe lumea asta. - Päi directivele alea nu spun cä astäzi e lumea celor ce au fost säraci ? - Ba da.

Atunci deschideti-vg gura, nu stati ca mutii, sulletelute drag, cA Salmon a lost sArac. - Da. Datä ar fi alit de simplu cum zici.

Dar nu gäsi deocamdatä un räspuns mai bun. Se culcä de altminteri imediat, ca s-o lacä in felul ästa pe feme:e

sg tack Dar degeaba Incereg sA adoarmä. Ii obosirg ochii : cum if inchidea

simtea deodatä egg apucä toate pandaliile. Asa cä Isi pironi privirea In grindä Incepu s se critice el Insusi, socotind eä n-ar fi stricat ea ici-eolo sg-i fi

Intors-o et lui Vancu. I-auzi, cä am pus frizerul sl-mi spele imediat spunul de pe fatg, oind a venit Patk4s. Asta-i o räutate din partea ta, Vancule, cA erau multi la frizerie eu eram ultimul. Si nu-i adevärat cA eram sgpunit, - cum puteam fi cind eram ultimul ?I De cind e lumea tot primul a fost säpunit, c incepe cu ultirnul I De-as $ti cine a scornit toate astea despre mine. De sigur &A tot präpgditu' ästa de Kovács pentru cg nu i-am dat cgruta sA-si duel soacra la cumetrie, mAcarcg femeia-i mcg des- tul de tinrg i poate merge si pe jos. Nici eu nu folosesc tail ca sä merg la cumetrii nici Vancu. Atunci el cu ce drept vine cu pretentii ? Las' c-i spun eu mufle ce pärere am In chestia asta."

Mai tIrziu se culcä femeia. Brodul ei veni iute, nu se Igsg asteptat prea mult pe trmul treziei. Adormi si acum, ca altädatg, fericitg cA are radio $ i cA brbatul ei, cu toate necazurile, era totusi presedinte, orn cinstit si cu greutate In sat. N-avea de ce s se teamä dinspre partea lui. E orn destept, iese el din orice Incuratur.

In cas5 era bezng. Afarä, vIntoasele de noiernbrie scuturau portita, pe care Kerekes In amärächmea lui n-o mai Inchisese, fgend-o s scirtlie

sg se izbeascg cu un sunet sec. Stätea clang presedintele Infirm In pat, ascultInd scIrtlitul portitei, Irea-

maul neostoit, jalnic ca un p lins, al vzduhului, $ i cum ii Inchise ochii trecutele bucurii pe care le simtise ca presedinte Incepurä sä-i rscoleascä dureros inima. Fete cunoscute, pärnintun, noateni cu jar In copite, zile

www.dacoromanica.ro

Page 70: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

70 SOTO ANDRAS

pline de zor incepuri sä i se perinde prin fatä si In välmäsagul asta mi- nunat se vedea aevea alergind de colo-colo, interesindu-se, suduind si agi- tindu-se, eu crelonul chimic In buzunarul de sus. Cit isi canonise el eapul ea toatä gospaäria, asa cum era, cu oameni, cu planuri, cu perspective - sä poartA ineApea in el i $i uite 6 acum, chid a inceput sä stie toate chiti- busurile, s-au apucat sä-1 sape. Se duce dracului cinstea si sus $ i jos. Iar Salamon Asta, cap sec cum e, e-n stare sä-mi aprindä si casa. Noroc eg a venit toamna eu ploile". Dar alungä imediat &dui ästa, stiindu-1 pe Sa- lamon un om blajin. Mtge, tnjurk e cit un laur, are un brat de fier, dar n-ar face räu nici unei muste". *i isi aduseapoi aminte de cearta din preajma fieräriei. Ii ardea fata, i se rosise pe Intuneric si se simti grozav de rusinat pentru purtarea-i vrednicA de plins. Isi vie mai tare capul In pernä §i-si trase pátura peste el, dar nu izbuti sä adoarmA. Portita scirtiia intr-una, se väita $ i asta-1 scotea din särite. Se seulä, 4i vir1 picioarete in bocanci, $ i porni s-o incuie. Dar cind sä iasä in pridvor, auzi pasi prin curte. Incre- meni. si deodattä se gindi la Salmon. Asta-i in stare sä vinä aid $ i sä mä omoare. Lovi-l-ar boala de dine, de ce nu latrA +and simte cä-si pine cineva piciorul In eurte ?" Speriat, Ineepu sä tropäie prin pridvorul intu- necat, cu &dui la topor - uncle Dumnezeu o fi ?" - apoi Isi lipi urechea de cräpätura usii $ i ascultA incordat. Nu mai auzi pasii. Aoel tineva s-o li oprit in curte, sau poate chiar In fata usii, la douAzeci de eentimetri de el. Da, stätea acolo, cineva, li auzea rAsuflarea. Mum ce sä facá ? SA deschidä usa, sau sä-si scoale femeia, sau sä strige : ce vrei, sau ce dumnezeu sA facä ? $i toate grozäviile pe care le auzise In viata lui fi trecura acurn fulgerätor, In elteva clipite, prin minte. Salmon ästa nu era In toate min- tile Ind de-atunci end a izbit docanul In peretele fieräriei ; de-atunci ti erau tulliuri ochii".

Apoi auzi ciodnituri In usä. - Cine-i ? - Eu. - Care eu ? - Varlet'. \Tamil avea vocea mult mai subtire, totusi i se páru d-i a lui Sala-

mon. Deschise deci usa $ i spve norocul lui, Intuneric fiind, celälalt nu putu vedea cum ii pierise singele din obraz. - Credeam 6 dormi, d-aia am sta sä ascult. Ce fad la ora asta In pridvor ? - Voiam sA Inehid portita, cä setrtlie de nu pot dormi. - Devreme te-ai mai cuicat 1 - S-a Intimplat ceva ? - Imbrad-te si hai la alde Salamon. Nu stiu ce-i cu omul Ala. §ade pe sdunel cu mina Ong de singe ; dracu $tie ce dobitocie-a Mai fAcut. Nu vrea sä meargA la raion. Hai sä-1 convingem sä n-o mai fad pe catiru'. - Dad nu vrea, ce-i pot face eu ? Nu-1 pot egra in spinare. - Hai c-om vedea. Sä fim acolo doi, d zieR cg degeaba-i vorbesc, dad nu esti $ i tu de partea lui... - Cum o sä fiu de parte á. lui dad face atitea dobitocii ?

i presedintele inträ Wind o mutrá care ar fi vrut 6ä spuni : teti sä-mi spuneti ce mi-ti spune, d tot eu am dreptate 1 Cine stie ce boa- cfinä a mai fAcut Salarnon, te pomenesti CA s-a bätut cu Patkós, sau dad nu cu el, atunci cu im alt om de-al statului, pentru eä niciodatä nu stie sä aleagg nätäräul cu cine sä se la la bataie". In urrna rusinii ce-1 apucase adineaori simti o usoarä satisfactie $ i era bucuros din tot sufletul eä pate

www.dacoromanica.ro

Page 71: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

RATACIRILE LUI SALAMON 7

päsi tn casa lui Salamon nu certndu-si iertare cu tot singele-n obraz, ci certndu-i socotealä cu burtävointä.

Dar cum 1-1 zäri pe preseditite, nevasta lui Salamon se repezi la el cu vorba urttä. - Adicä ilupä ce-I dai afará pe bärbatu-meu din gospodärie mai ai obrazul sä pui piciorul In ograda noasträ ? - Ba uite a nu-1 pun I säri ars presedintele si se repezi spre poarti.

Vancu tl aduse cu chiu cu vai Inapoi tocmai din ulitä. - Lasä, nu te supära pe femeie, fä-te c5 n-auzi si gtndeste-te c5 n-or li nici ästia Cristosi, - ti explicä el pe un ton convingätor. - Ei bine, da' dacä-1 primesc pe om cu vorbe d-astea dusmänoase.... Ingfiiti-l-ar pämtntul I Eu vitt sä-i dau o mtnä de ajutor si poftim... fierbea presedintele, dar pentru cä se simtea vinovat, odatä ajuns In casä, se potoli iar.

Pe semne a intre timp Salamon s-o fi rästit la nevastä, pentru cä femeia nu mai scoase de-acum incolo nici o vorbä. Bärbatul sedea trt fata sobei pe un scäunel si se uita la ei nepäsätor, stergindu-si palma zeriatä. Sedea de parcä si-ar fi arendat toate zilele ce le mai avea de träit tmor aameni mai norocosi, spunindu-le : luati-le, folositi-le, cä eu nu mä mai chinuiesc cu eie. - Ce-ai fäcut, mä Salamon ? 11 Intrebä Vancu. - Nimic. - Ce-ai pätit la mtnä ? - Nimic. E la locul ei, tsi privi Salamon palma, de parcä n-ar mai fi väzut-o niciodatä. - Te-ai tntilnit cu Patkós ? - Am vrut sä-I salut. - $i nu ti-a räspuns ? - Nu s-a oprit. - Ctnd te-ai trittlnit cu el ? - Acu pe-nnoptat. - Si unde ti-ai zdrelit !ulna? - N-are nimic. Mtna *ea mina... Da sä-i fi väzut bicicleta 1 - V-ati bätut ? - Ea nu prind muste. - Da' vorbeste odatá mäi <mule, ce-ai fäcut ? - I-am färtmat bucätele bicicleta. -Cu mina ? - Am trtntit-o de un copac. - Da' ce ti-a fäcut tie bicicleta aia ? - Nu mi-a fäcut nimic. - Atunci ? - Ca sä se-nvete stäpinul ei sä meargä pe jos. - Si asta ai fäcut-o tot dupä cäpättna ta, mä Salamon ? - Nu port capul altuia pe umeri, 41 Intoarse Salarnon privirile spre presedinte.

Kerekes tresári, tusi scurt de douä ori dar nu spuse nimic. - Frumps, mä I lar ti-ai aprins paie-n cap, - cládu din mtnä Vancu. - Sä fie bucuros cä nu i-am izbit-o de cäpättnä. -- Asta nu-i un procedeu, mä Salmon. - Da äla-i procedeu, ce-a fäcut el cu mine ? - Nici äla nu-i. - Adicä nici el nu stie cum sä se poarte, nici eu nu stiu.

www.dacoromanica.ro

Page 72: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

72 SOTO ANDRAS

- Una peste alta, pe ziva de azi ai fäcut o afacere de vapte sute de lei.

Salmon i ridid brusc capul. - De unde sapte sute... ? Pretul bicicletei. Dacä o cumperi de ocazie... - Cum ? Sä-i plätesc bicicleta ? - Da zäu. - Da mie cine-mi pläteste amarul, cine-mi pläteste noptile nedor-

mIte ? Che biciclete se pot cumpära din ele ? vinde multimea de la- crimi ce-au curs din ochli nevesti-mi... Ce crezi, cIt s-ar aduna ? - Nu vorbi prostii, mä Salarnon. Te dä In judecatä si trebuie SA

plSte$ti. Ba i-oi pl5ti cInd mi-ol vedea ceafa.

Brigadierul rämase mult timp pe ginduri. Se &idea la drumul ce aveau sä-1 fad a doua zi pentru o clipitä ii apucä desperarea. Cum se vor mai prezenta in fata biroutui raional de partid? SA le spunä, uite-I to- varsi, uite-1 pe omul ästa nevinovat, blind, orn cu cinci copii, care are obiceiul sä färlme bicicletele de copaci, sau ce sä spunä ? De, li cautä omul tireptatea 1 Dar cum ? Päi ava, ä vi-o pierde Incetul cu Incetul si pe cea pe care a avut-ol Adineaori avea dreptate sutä la sutä, s-ar putea spune, dar acum a Inceput s-o ia In jas, ba cu paima, ba cu alte träsngi. Atlta ar enai lipsi, ca Patkós sä fad apet vi la militie. - Ascultä ici, mä Salmon - Ii spuse deci adunä-ti mintile hai sä stärn le vorb5 ca oamenii. Ai cumpärat enavina pe douä rate, - masina pe care ai adus-o In gospodärie. Patkós zice eä n-ar fi trehuit s5 te primim, pentru cä masina e o unealtä de productie numai bun'S pentru exp!oalare, pentru CS, dupä socotelile lui, In cinci-sase tuni pop clstiga cu ea plinea necesar5 pe tot anul. Si asta dupä spusele lui - nu e drept, pentru cä alti oameni lucreaz5 tot anul. $i dad cineva are o leafä de patru sute cincizeci de lei, ar veni cinspe lei pe zi, pe cInd tu al Cistigat cu masina vaizeci-saptezeci de lei pe zi. Ceea ce Insamnä cä...

...Patiods ar fi asteptat ping av fi cIstigat cu masina atita cIt sä-mi ridic palate, sä-rni cumpär cirezi Intinse de vite i pámInturi, sä-mi au slugi si s5 mänine zearna de fasole cu lingura de aur..Asta ar fi astep-

tat, ca apoi sä sarS cu gura, färä sä-1 pese c5 eu vreme de vase säptämIni am lucrat numai In pierdere. Am bägat In masinä purcelul i gäinile. vrea sä väd pe omul care s-a pricopsit cu o mavinä ca asta. - Domnu Hajnóczy a Inceput adunInd zdrente; n-avea decIt un cal stäbfinog i o drutä si uite d a shins vaizeci de iugäre, vorbi In stirvit vi prevedintele. Erau primele lui cuvinte de clnd sedea pe scaun uitindu-se la femeie cu fata Incruntatä, trist ca un pretor concediat.

Hajnóczy a fost un pungav, un Inot, - säri ars Salmon. $i dad ai venit Ta mine ca sä mä bagi In aceeavi oalá cu domnul Hajnóczy, atunci... mai bine nu veneai. Puteai sä rämli acasä...

Atita i-a trebuit lui Kerekes. Va sä zid intli sare ferneia la el, si acum incepe Salmon I Intti ii

ochevte capul, apoi lncepe sä-I jigneasd, ce mai tura-vura. Ce s-o fi giri- dind? CS ceea ce i se Ingäduie lui Vancu, i se Ingäduie lui ? A fost ultimul care a intrat In colectivä. A primit toate de-a gata. A intrat la viatä burfS, ca-n baia pe care altii au umplut-o pentru el. Dar dad ästa se-apud sä yorbeasd ava, de poman5-1 toatä bunävointa tui. Asta nu meritä lei apärarea.

Presedintele säri In picioare i rämase citeva clipe drept ca o lumlnare.

www.dacoromanica.ro

Page 73: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

RATACIRILE LUI SALAMON 73

Apoi Isi infundä päläria cu amlndouA miinile in cap si o porni val- virtej intr-afarä, WA' sA sceatä o verb& Degeaba 11 mai strigg Vancu.

In casA se läsä o liniste apAsAtoare. Salamon stAtea eta °chit pe ua ce fusese trintitä Dädea din cap, dar nu puteai $ti ce anume vrea sä In- semne. Vancu îi Inghitea supérarea, se scArpina in cap si nu mai stia nicl el unde voia sä ajungä cu socatelile de adineauri. Chiar asa, ce-i dacA Sa- lmon dstiga saptezeci de lei pe zi ? Nu Insernna nimic. Vreme de §ase siptátnini Salamon n-a eistigat nimic. Asta-i adevärul. Restu-s vorbe goale

rampenii. - MA Salamon gräi tu cind o faci fiartä, dud boadné I Asa ca sé fie Omu Asta a venit aid pentru cA-i pArea rAu d a stat de partea lui Patkös. L-am convins cu multä bAtaie de cap, mi-am scos sufletul vorbindu-i, i tu-1 gonesti din casä. Dad te porti tot asa, mt vom izbuti sä limpezim nimic. Pentru ea' dad anä duc cu tine la biroul raional de partid, si tu te apuci acolo sä faci zob masinile de scris bicicletele ea sA stie toti cé de-fista-mi esti si nu un orn care end are un necaz se deseurd omeneste, atund n-am fAcut nimic, Salamon, nu-i a bunä.

Dar limba femeii se repezi Ian : Lasä-1 sé se dud. SA se ducä,dacA teamä s'A nu-si piardä

postul si nu vrea bietu' de el sä dea o minä de ajutor omului dzut tn necaz. In cintä In strunA lui Patkós, fringe-i-an Dumnezeu inima In atitea bud- tele cite pene-s In pernä... strImba-i-s-ar gitu' de Sfinta-nviere, vede-l-as cu drjA, cA de-I intlinesc undeva ti scot cepele din ochi 1 - Ho ! mél femeie 1 Stai

Vede-a-l-as cu matele pe gardu' bisericii Pusche ipe limbA-ti, cé ti-ai pierdut mintile T Gata odatä, nfAi

femele I - se Intruntä si Salamon. Bucuri-te cé nu I-am pélit in moalele capului.

Ei poftim de-auzi ce spune, mä Vancule 1 Putin I-a lipsit sa nu-I päleaseä in tap, ca car pachete la räcoare. Faceti ceva Vancule, dad ai un pic de suflet si putiné credinté-n Dumnezeu, d eu n-am curajul sé-1 lAs In ulité. El nu stie cä noaptea, cind iese afarä sé-si fad nevoile, mä scol din asternut aseult din capétul cerdacului sé nu-si facA eine ce, ca-i tare anfArlt din pricina colectivei. CA nu peate fi In colectivä. Da' de- geaba i-am spus : mfi, Andrés, vezi-ti de treabA $ i nu te prosti, omule, las-o dracului de rnasinä, nu-ti bate capul cu ea, cä rau-i de nasul nostru. Da' ce, crezi cé mi-a dat ascultare ? Mie-mi spui pierd mintile, dar ale lui cind se pornese, merg merg ca dinele surd, nu le pofi *pi. Da' nicio- data n-a fost räu, färä suflet, mA Vancule, $ i de ce-1 héituiti ? Numai capu' i-e putin Intr.() doagé... - Mai tad d-acum iti astup gura 1 ski Salmon aulzind cespune despre el, dar nu era nici o untbré de supérare In glasu-i.

Mai degrabä a intervenit, ca sA spuné si el ceva, sé nu vadä, sé n-audl Vaneu d acasä e pus la punct tinut de scurt. CAd In adincul sufletului de data asta ti dädea dreptate femeii, ea de altfel lui Vancu : nu, n-ar fi trebuit sA distrugä bicieleta. Si dnd ferneia Incepu sé plIngé din nou, se In- mule si el, ar fi dorit s-o ImbärbAteze, sA-i mInglie crestetul. Nu plinge, femeie, sé urultumim Domnului cä nu I-am atins la mir. Om descunca not acus, chiar icf, lucrurile, dimpreunä cu Vancu." Dar nu scoase o vorbä. Se rusinä din pricina slAbiciunii ce-1 coplesise.

In vremea asta apärurA béletil cu multimea de semnäturi din sat. Räscoliseré tot satul, ba fuseserA chiar piné-n comuna vecinä, ca s'A sem- neze seful gérii, cä a fost marten al nenorocirii, end a explodat circularul.

www.dacoromanica.ro

Page 74: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

74 SOTO ANDRAS

Salamon trecu In revist5 si nunfärä sernnAturile putin mai vesel, eu noi sperante. Bäletii fäcuserä treabä bunk Pe vremuri, nici tel cu panta- huza pentru templul din Ierusalim n-ar fi batut drurnurile cu mai mult folos lntr-un sat marunt ca asta. Incepu sä silabiseascä literele Inclinate dnd spre dreapta, cînd spre stinga, unele frumos aliniate, altele Incälecate care Incotro, slabe sau grase, sI pentru prima call de dud a iesit din gos- podärie simti o buourie care-1 muie ping la lacrimi 0 recunostintä &din- du-se la oamenii care uite cA nu-1 läsau singur dacA-1 vedeau la mare necaz.

-_Uitä-te, Vancule 1 fin foaia. Aici e Increderea, aid Is oamenii, alituri ile mine. Dac-oi pleca Infine cu ea, e ea 0 cum am tine o sedinta_ Doua sute vin cu mine la raion. - Ai vazut, mä Salamon, cA se poate si altfel, nu numai cu anaslna: ba cA-i scoti matele, ba cä-1 farlmi, cä-1 ornori, cA-1 spinzuri sau c5-1 tal bucatele. Vezi -ca orice necaz mai degrabA 11 aranjezi cu putinä minte, omeneste, II spuse brigadierul.

$i omuletut acesta cu pärul cret rise arundndu-si privirile peste bäle- tii cu obrajii rumeni din pricina frigului de-afarä si gindindu-se ce chiote si dritece o sl fie cînd or sä se reIntoara In brigada lui.

8

In vrernea asta presedintele mergea Intins, cu pasi apäsati, si nu stia: s-o la spre cask sau 0' se Intoara la alde Salmon, sau unde dracu sä mearga, de vreme ce toatä fumea a-nceput sA-1 vorbeascfi de rAu ? Avea inima plinä de arnäräciune, de nesigurantä, de supArare $ i pärere de räu. Nicaieri nu se purtaserä asa cu el.

In fata bisericii, pe pod, unde era sA-1 loveascä damblaua pe Salmon, se opri, gIndindu-se c-ar trebui totusi sä se Intoarc5 la el. Sä-1 fac6 sA-si muste limba si sA punä capät odatä pentru totdeauna daraverei ästeia. Nu te supara. Andras, da' eu o sämi dreg greseala. Nu sInt un OM de nimic, curn credeti. Nu-s &pg. Eu m-am gIndit mult si stiu cA nirneni nu va avea cum sA-ti tä'gaduiascä dreptatea. Iar tu fernele, prea ai o guri spurcatä, da nu te supära nici tu. Haideti, mAi oameni buni, Inapoi In colectivä. Poate sä tot spumege Patkós, cA nu mä doare capu'..."

Zicîndu-si acestea, Kerekes se opri pe pod. Rämase multi vreme aco- lo, abätut, frärifintat de &dull.

Cocosii, tri sat, cintara de miezul-noptii. Incepu sä. plou'A, o ploaie märuntä de toamnä, dintr-acelea ce nu se

mai opresc pIngn Cräciun, izbind cu un susur adormitor zidurile negre ale bisericii reformate, pämlinturile goale, grädinile pustii si In partea cealaltä casa clopotarului, In vîrful carela statea sperietoarea de päsäri, clärnpAnind de zor sub bitaia vintului, si tulburIndu-1 pe preasfintia sa pärintele din Invätatura predicii : Nici ästa nu se lasä, -se gindi Kerekes. PInä nu-s1 primeste cele sase banite de porumb, nu ia dräcia aia de pe acoperis". Si dupä toate semnele le va primi, pentru ca pärintele a si apucat sa se pling5 la Slat cä nu poate dormi din pricina sperietorii. Si afarä de asta 1-a promis caraulei trei ferdele de prune uscafte dacA fuit sperietoarea sau dac-o do- boari cu blta de pe acoperis. Si depot.= ästa - carat Salamon I"

Si din nou se Infurie pe Salamon. De ce trebuie sä fie atilea prostii pe lumea asta ? De-asta are atitea

necazuri, ca-si atrage furtuna asupra capului cu treburile nebunului. $i nu

www.dacoromanica.ro

Page 75: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

RATACIRILE LUI SALAMON 75

numal asupra lui, ci si a altora. SI n-aibI omul altá treabä de fäcut decit sä-si macine nervii cu el 1

Ambitia nu-1 Ma sä se intoarcA la aide Salamon. 0 porni, de astädatä hotärit sä nu se mai opreascä Ora acasä, 0

sl se culce miine o sä se &lei singur la Sfatul Popular raional. Ii spun tovaräsului Patkós, uite frate ce incuraturi a iesit. isikam aprins paie In cap cu afaoerea asta a lui Salmon. Poate cA din punct de vedere stiintific nu am dreptate, dar eu nu pot execute ceea ce doreste cere tovaräsul Path6s pe temeiul socotelilor lui. Pentru cä socotelile lui nu-s bune. Vine ca si cum as vrea sä stir ccntrabasul In cutia viorii. De Writ, nu zk, se poate virr, cu forte. Da' nu mai rämine contrabas, ci numai aschii i frinturi. I-e usor tovaräsul Patkds aici sus, da' eu, colo jos, trebuie sA stau fatá-n fate cu oamenii, sä le-nfrurut privirile. Nu pot trece pe tinge' ei, Inchizind ochii 4i fAcindu-mi urechea toacä."

iMergea si se uita la fiecare casä si-ar fi dorit sä fie Invesmintat ca-n basme intr-o maramá vräjitA, sA poatá vedea peste tot, sä poatä auzi ce spun oamenii despre el. Dracu s-o ia de treabA 1 Ajunge i ce a auzit de la Vancu I stricase pofta de-a mai fi presedinte.

In fate sediului gospodäriei, paznicul de noapte îi mustra ciinele : Mie sä nu-mi dormi, m-auzi ? cä acum se furä mai abitir, pe

ploaie i pe vint. Da' ce crezi tu, cä dacá firtatii täl tac, trebuie sä taci tu ? la laträ de vreo douä ori, sA te-aud...

Buná seara, nene loane 1

Bunä sá dea dumnezeu, tovaräse presedinte. Unde mergi pe vre- mea asta eiinoasä ?

Mi-am adus aminte c-am uitat ceva la birou.., spuse tulburat pre- sedintee, i dae-a inceput-o aye, päsi pe poartä, Isi scoase cheile din 1311-

zunar i inträ in biroul lui. Aprinse lampa, se asezá la birou ca si cum ar fi venit doar ca sA mai

arunce o privire, se uitä cu multä atentie la obiectele eta de cunoscute, la mobilele boieresti de pe vremuri, la graficul de perete, la scrinul cel tmic, cu geam, In care stAteau insingurate si triste citeva biete cArti necitite. Väzindu-re îi aduse aminte cA ar trebui sä-i atragA atentia lui Vancu sd auca odatä bawl cärtile pe care le-a luat, o multime de cärti, i sá nu mai ia decit una acasA, sä nu le mai care cu geanta, pentru cA cine *tie ? poate vor fi vrind i altii sfi citeasa. Ar fi putut sä se lege de el, sA-1 Intrebe ce dumnezeu citeste elite ? $i Oind are rägaz sä citeascä ? ToatA ziva umhlá de colo-colo cu geanta lui cea micâ, cu cártile lui de brigadier, si vara intotdeauna se räceste ciorba in oalä pinä-1 cautI neva§- tA-sa, bätindu-si capul sä afle pe unde-o fi, uncle s-a luat iar la vorbA cu oa- menii. li aduse aminte de discutiile ce le aveau pe inserat si pentru prima oarA de cind lucrau Impreunä, se simti cuprins de o dureroasä invidie. Ceea ce eu gIndesc, et o spune pe fatA. l-a spus i lui Patkós cä nu-I re- cunoaste ca Indrumätor. $1 de cite ori n-a spus lucrurilor pe nume, cu as- prime, oamenilor care o meritau, $i cu toate acestea e bine vAzut la raionul de partid. Poate toomai pentru cA la el ce-i In gusä si-n apusä. In sohimb, pe mine, ipe ascuns... cine $ie..1 poate mä iau i In derIdere... Ba poate cä Patkós rIde-n pumni EL halal presedintel JoacA cum li Ont."

DeodatA '11 näpädi minia si smulse receptorul telefonului, ca sä-1 cheme pe Insusi presedintele Sfatului Popular raional. Dar apoi se räsgindi. La ora asta nu-i mai gäsesc in birog". Dar nu merita nici sä meargä acasä, - - cum o sä. doarmä In starea In care era ? Deschise fereastra si-1 chernA iniuntru pe bittinut paznic de noapte.

www.dacoromanica.ro

Page 76: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

76 SOTO ANDRAS

Spune-mi, nea loane, ce vorbesc oamenii despre dandanaua asta cu Salamon ?

Bätrtnul stätea în fata uli, descuanpänit, främtntindu-si in nttini päläria udä. Se uitg bänuitor la presedinte ; care n-o fi innebuniit cä'-i vine sä Intrebe asa ceva tocmai In miezul noptii ?

Despre afacerea cu Salamon ? Cite nu vorbesc oamenii I

Spune-mi, hai, spune-mi... dach ceva... - Mai degrabä v-ar putea spune paznicul de zi. Eu, nu-i asa, dimi- neata mA due acasä, mä culc, dorm ping la prInz, i trec pe-aici, da' nu stau fAr' o orA-dou5... D-aia-ti spun cä paznicul de zi, pentru cá el stA toati ziva aiel...

Totusi, i dumneata $11. Ant i unmeata ette-n lung si-n stele. - Nu zic ba, am auzit, oe-i drept, eu, ba una, ba alta... Ei ce-ai auzit ? - PAL oamenii spun cA Salmon e un om asezat, cinstit, cA bäietii

lui etntau frumos la brigadA... c ce fkut c-a adus masina In colec- tivä, eä multe foloase ne-a adus... - Si altoeva nu mai spun ?

Ba spun si altteva. Ce alteeva ? - Eh, prostii, bäiete. N-au dreptate sä vorbeascä asa, Cä numai eu

as putea spune cit te zbati tu pentru colectivä. Seara te gäseso aici, iar In zori Ineä-s aid cincl vii la lucru.

Ei hai, spune, tiu te ferL Eu nu mä feresc, bäiete, da' nu te supära. - Nu mä supär, - II asigurä speriat presedintele. Päi del dacä tu vei läsa sä se-ntImple una ca asta, atunci nu

esti decit o cirpä. CA si etrpa se lipeste oriunde o trintesti. Ma spun oa- menii. - Si eine ti-a spus-o asta, de pildä ? - Nu, nu mi-au spus-o mie, tresäri bätrinul auzind Intunecata Intrebare. Am auzit-o eu. - De la cine-ai auzit-o ?

N-as putea sill spun. Nici nu mai stiu de la cine-am auzit-o. Ori poate femeia mea s-o fi auzit undeva ?... Nu mai tin minte, ritt mä mai ajuiä capul. Acum stiu, i peste cuteva clipe nu mai stiu ce-am shut. Eh, da' tre- buie sä plec, pentru cA duläul nu laträ pe ploaia asta... Nu laträ tovaräsii

nu laträ nid el... - Du-te, nea Ioane, du-te... dAdu trist din cap presedintele rä- mase multä vreme cu ochii atintiti asupra petei de apä pe care o läsase trinul lingä usä, unde a Mat.

Si-are tncredere in mine - zise Kerekes Indurerat. Se teme de znine. Se teme cA daeä-mi spune mä supär. Daa asa sta treaba, azi-mline pot s-o pun de mämäligä."

Ridicä iar receptorul i ceru Sfatul Popular raional domnisoarei tele- foniste care ti räspunse destul de ittrziu, cu voeea Inecatä de somn.

Ipe tovarAsul Patkós. - Asteptati a 1-am váznt pe-aici, gräi cea care-i räspunse. Cine-I cauti ?

Kerekes, presedintele. Stie el... Poate cä nu-i acolo, la ceasul ästa", autä sA se linisteascä in limp

ce astepta. Care-i necazul, toyer** Kerekes ? Ce s-a tnttmplat ?

www.dacoromanica.ro

Page 77: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

RATACIRILE LUI SALAMON 77

Era Patkós. Acum, fie ce-o fi. Necazu-i, c-avem necazuri. Ce fel de necazuri ? - In chestia lui Salamon. - Bine cä mi-ai adus aminte. Ascultà ici t Bine-ai fäcut a m-al

chemat. Trimite vorbä imediat la militie sä-1 aresteze, cä lar m-a atacat. - Am auzit. Chiar acum scriu raportul. Aveti grip de el, cä-i un element

foarte periculos. - Nu stiu. N-am auzit. Dar aici, oamenii nu-s de acord. - Cu ce nu-s de acord ? - Cu excluderea din gospodärie. Le-ai spus cä m-a atacat ? Adineauri am auzit si eu Ica a färImat bicicleta. MIine sä le explici oamenilor

Kerekes täcu o clipä. CAuta cuvinte de räspuns, dar toate-i erau In- välmäsite.ln cap. - Nu le explic nimic, tovaräse Patkeis t stria aproape desperat. - Nu le explic nimic. Nu sInt de acord cu propunerea dumitale. Nu-s de acord. Am altä pärere. Milne o sä arät totul la raionul de partid. De-acolo ne-a lost recomandat pentru colectivä, de-acolo 1-au trimis. Tovardsul se- cretar de la raion...

La capätul celälalt al firului se läsä o täcere grea. Aceasta II dIdu curaj lui Kerekes continuä pe un ton mai ridicat : - Nu-1 las, tovarase. Pe omul ästa nu-1 las 1

Dincolo, Patkós, pesemne ii reveni, pentru cä Intrebä pe o voce cum- pänitä :

Dumneata Iti iei ráspunderea pentru el ? - Mho iau ! Mi-o Ian! Dacä ti-o iei, regulä. De ce m-ai chemat ? - Ca sä-ti spun $ i dumitale !

cu aceasta &Intl receptorul, räsuflä adInc si se uitä de jur-Impre- jur de parc-ar fi fäcut cine stie ce minunätie nemaiauzitä. Ce päcat a nu 1-a väzut nimeni. Nu I-a auzit nici Vancu, nici nea Ion, nici Salamon. Oare ce i-ar fi spus Vancu, dac-ar fi fost aici ? Si i se päru tä /n vreme ce vorbea o mtnä neväzutä, tainick märise lumina lämpii. Flacära tîsnise In sus, si parcä se prefäcuse Intr-o pasäre de aur, ce zbura liberA doar gla- su-i mai lipsea, sä-1 cInte presedintelui ce fremäta Incä de emotie, nespus de fericit.

9

A doua zi o pornirä toti trei, InfruntInt drumul desfundat, spre ralo- nul de partid. Vancu däduse dis-de-dimineatä un telefon secretarului, care-i astepta sä soseascä la ora unsprezece si-i fägäduise sä-I cheme si pe Patkás, sä vadä ce-a mesterit cu Salamon.

Inaintau cu greu In sus pe päsune, cärarea era lunecoasä, ba se mai opri i presedintele si le povesti cu mult foc cum i-a spus-o azi noapte pe sleau lui Patkós. Vancu 11 asculta cu interes si ochii lui mici, negri, strä- luceau viol. Salamon pärea trist. Se gindea cä de-acum totul e-n ordine, cä va pläti bieicleta, iar pe cea färlmatä o va lua de la Patkós, o va drege, o va suda si ce bine va prinde pentru copii, colo, la varä, sau chiar mai de- vreme, cInd se va desprimävära si brigada Salamon va iesi iar sä lucreze pe pämInturile reavän mirositoare. Trebuie sä dea o fugä dupä ceva acasä?

www.dacoromanica.ro

Page 78: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

78 StITO ANDRAS

Poftim bicideta. Ba ar putea sä-i monteze si-un motora§ ca sä meargl singurä. N-are omul cleat sä sadä pe ea, cä nu oboseste $ i totusi inainteazä. Päi sigur... dad apucä sä dreagi ceasul, II poate vinde, $ i din pretul lui cu sigurantä scoate plata motorasului. $i atunci o sä fie douä soiuri de motoare-Salamon in gospodirie. Unui o sä pufäle pe malul &lei, trimi- Ond apa la verze, la guilt $ i la ro§ii, iar celälalt If va astepta proptit de zidul atelierutui ; $ i chid o vrea sä plece, il va purta in zbor pe drumuri de tail neumblate incä, hät departe spre orase si sate, ca armäsarul din po- veste pe Hui implratului...

I a rominqte de Dudu Olariu

www.dacoromanica.ro

Page 79: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

G, BACOV IA

DOINA

Frunze se &else, Intristari pe vint Prin copacii gol.

Imi imaginez.. Ca umblam prin pare, Astävard, noi...

Chiule pe vint In geam somnoros, Ideaturi noi...

www.dacoromanica.ro

Page 80: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

DEMOSTENE BOTEZ

CARTEA ANOTIMPURIZOR - fragmente - IARNA 1940

A nul nou se defteaptil cu ea, Peale di lumea a-nceput tot up. Coboarli din Nord ca de pe-un munte, Ca un ocean Aerian, Pe care nimeni nu poate sä-1 infrunte. O poartil-aripa vintului, De unde este osia pämintutui, Anume, Ca o suflare rece peste lume. Fluturi inghelati zboarä, Ca de hirtie, Cautind lumina solard Riimasä-n pustie. Poate cll-n a viscolului plete E, - cine-ar putea sat spunä? - Coada cine f tie cdrei comete Cu stele fi färimituri de lunä. Pämlntul infra ca-ntr-o feerie Nedumerit ;I pal. Poate-i sezonul lui de carnaval, Cu flori de gheafä, ploae de confele Cine file?! Cei-i prea satanic dansul de afarä ,i prea räsunit strania-i fanfarit Viafa s-a inchis intr-insa, speriatä; larba s-a culcat uscatä la pämint De pardi-ar fi clizul pe brinci, deodald, Cu firul Pint De-al vijeliel val, Ca Intr-un mut fi antic ritual. .i mugurii ln ei se-nflifurard, Pe tog copacii din pädure, In aripile cenufii $i dure, Nlidlijduind o altd primavard. $1 fulgi, fi fulgi,

www.dacoromanica.ro

Page 81: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

CARTEA ANOTIMPURILOR 81.

$1 parcel fire lungi De tort, Aftern tacut, desfaprat, un giulgi Peste pamintut nevazut $1 mort. Nimic nu zämislefte nici un rod, Bietul norod A a uitat de flori, de trade coapte, $i s-a mchis 'in et ca intr-o noapte. Pe matca riurilor Znghetate Treci ca pe-un pod, $1 parca nici izvoare nu mai Sint, $1 apete au intrat iar In pamint, Toate. Pe cite-o creanga neagra de copac, Stet cite-o pasere stinghera, Ca nifte frucle-uscate din alt veac, Din alta era. Tot peisajul care-a Jost odata Bucolic, Apare-acum sub haina lui de vat& Ca un imens doliu catolic. $i pentru orice sat ce-i fares drum, Pierdut sub cerut mohorit, de plumb; Ar trebui an nou Columb Ca sa-1 descopere acum, Duel fuioarele:i de turn. $1 totigi ant carari batätorite, De nu tiu cite saptamini, Spre-adapatoarele de vite $i spre fintini.

*

Stau prin ocoale boii suri Sub garduri de coceni, stingheri, FMmjnde guri, Tot rumegind Wed, Merl. Pe gadurite ca un col' de stinca Zburlgte vintul parut des, Privirea cakfa fi adincä Vrea sa gaseascö-un inteles Destinului de dobitoc. Dar gindul macina, in gol, Nu intra nimeni in owl, $i timput s-a oprit in Mc.

*

In casa scunda de alaturi, Cu-acoperiful afwnat, Pe-un pat cu rogojini fi paturi, Stau pared trei femei la sf at. $i tac tustrete, Peste ele Tacerea a cernut zapada

5 -V. RomIneasci Nr. 1 www.dacoromanica.ro

Page 82: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

82 DEMOSTENE BOTEZ

Ca ii-n ocol, ca ;1-n ogradd. Doar gindurile merg, secrete, De nu le f tie nimenea, Doar una geme pe-ndelete: - Ce iarnd grec tl 5' nu mai scoate un =ant, Cu ochil pironifi in grindd. O ¡mild repede de Vint Deschide up dela Una. In casei-i fum, fi-s parcd-n cer Pictate f ters pe vreo icoand. Un cap& ro; de [dicer Tot singereazd ca o rand. Sint ca pe-o insuld bdtutd De-o mare albd de furtund, Sau pe o navd nestiutd Cu care au ajuns in land. Spre seard ocha par mai marl, Perefii strimft ;1 casa rece. Nici limpid nu al $1 cind trece, De nu s-ar auzi un cad Si-un fus ce sfirlie molcom, Ca suflu-ncet at unui orn. Ca mdrturia unul grind Un glas se auzi oftind 5i iar silabisind apoi : - Ce-or fi Nand, acolo, la rtizboi?rr Pe geam, o mind nevdzutd A pus flori strlivezil de ghiald, 51 parcd floarea-i de alma 5i frunza-i ve;tedd ;1 create& - Oare-or mai fi acum in viafil?I'

E noapte-adincd, prin Were Furtuna bintue zeiludii, 51 toate-au prins set se wad; 5i-aevea ce-i, ;1 ce-i peirere. Vlizduhul tot e numai ropot 5' este una cu pdmintul. Apucd funia de clop& 51 trage in neftire, vintul. Sus, in ctopotnifa pustie, Scdpei un danglit din senin, De toarcd trase o stafie, C-un gest ;trengar de arlechin. Femeia se sdltd-n-tr-un cot: - sa fie oare-o-nchipuire? Se clatind pdmintul tot, Ap-n ne;tire..: Nu qtie incotro s-apace Nici gindu-acum Inspiiimintat, Si ca pe un altar, in pat, Femeia-n bezneili face crate.

www.dacoromanica.ro

Page 83: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

CARTEA ANOTIMPURILCIR 83

*

Spre pädure, doar o urmel De pasi mici, Vintu-o spulberel, o scurmä , Sä nu mai rämlie-aici. A plecat de dimineaft2 0 beitrinei dupe! lemne, Si, pesemne, Noaptea n-a mai prins-o-n viafd. Fulgli dau neivalei-n stupii Scorburilor din copaci, Si cu-ochii aprinsi de draci Urlei-n depeirtare lupii. Gura lor e colt i si spume, Peiru-i ca o perie. Cine sei se sperie? Baba nu mai e pe lume.

. Pe sträzile orasului pustiu Curg parcei fluvii albe de zapadd. Si geru-aleargei singur dupli pradet Dar nu-i pe ulifi nici un suf let viu. E Inca noapte and zdrenfoasa trend A viscolului e deodatä ruptei De-un urlet lung fi jalnic de sirenei, Ca o chernare stranie la luptä. Si pe subt ziduri negre-si tae drum, Mai inaintea ceasului de zori, Ciudate, umbrele de muncitori, Inväluite In mänteil de fum. Universalul lor orar, CInd 11 cuprinzi cu mintea, El merge Inaintea Cadranului solar. $i pasul lor pornit de nu ;flu unde, Din cine stie ce cocioabd, Bate mai degrabei Ca soarek Intlile secunde. t.i se afundä-n mined mina mare

De parc-ar fi o paseire de lut Venitei de departe la culcare In cuibul ei de ani si ani f tiut.

Prin vintul care suflä ca prin stepe Ei parcei-s primii oameni pe parnint, ..1 vtara lumii-abla acum Ineepe.

Umbre negre, Numere integre, Grele ecvatii Singurele-n spatil, ()chi lumänäri Suflete zdri.

6*

www.dacoromanica.ro

Page 84: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

84 DEMOSTENE BOTEZ

Suflete blinde, Umbre fleiminde, Dragoste, urd, Sfinta prescurd.

Merg singuratici, Oameni lunatic!, Merg la povard. Gura-i amard Frunzli de tiliC. Unde se duc? De ce se mai duc? Pinea-n cuptoare Tare-i departe, Inima doare In cle$te de moarte, Ca pe pdrinii, Scr4net de dinti, Pamn incleftat, Singe in gkind. Oh l Old and?...

In fatti, cunoscuta lui uzind Se-naltd neagrd, mare, ca un munte, Cu artificiale becuri de lumina. $i instinctiv tree mineca pe fninte De parcd-ar urea din poartii sd se çtearga De zguril, De cdrbune, De Wei, Ca sil mai semene la chip cu ei.

Ei merg fi totug parcd sint adiqi pe target.

Viscolul perd fi bate, Blestem urgisit de soartd. Si-i impinge dela spate, Neinduplecat, pe poartd, Dapii-a muncli datind. Vintul leaglind Intr-una Becurile mari at tuna. Fabrica se clatinti... Fabrica se clatind...

*

Sus, in vdzduh, la o mansardd O lampd mai contimai sti ardd. E ca o stea purtatd-n vifelie. Si unde este, nimenea nu file, Prin sulurile repezi de zdpadd, Acum o vezi. acuma stä sd cadd. Poate-i corabie pierdutd-n larg, Pe vreun ocean din Norduri stradlinrt,

www.dacoromanica.ro

Page 85: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

CARTEA ANOTIMPURILOR 85

1 poate-i luminifa din catarg, Aceea care se uede cind i cind. Lumina lämpii, paid, cenugie, Agterne pe o masti-n trei picioare Un disc rotund qi alb ca o tipsie Cu vagi reflexe de apus de soare.

I-I frig gi flactiril de lamp& Deaceia de abia poate sei-agtearnd Doar nigte umbre terse ca de stampli, In oddifa ca un cub de iarnii.

Desculfli-aleargei pe acoperig, In ctimeigufd albti, o tailucd. Si se coboard lute pe furig, Si zgîljîie un geam gi o ulucti

Din gura celui care stet* fi scrie !es ab.uri sur7 de parcti suflei-n ceafti. Ingheafil i cerneala pe hirtie Si gindurile lui fierbinfi ingheafti.

Intrat pe-o crttpdturd din fereastrd, Un fulg mdrunt, -o lacrimd-nghefaiä, Se-ageazd lin pe scrierea-i albastrd, Pe care face, delicat, o patd.

In capul tot mai aplecat pe mash', Stti parcd uniuersul lui, pitit, Ca intr-o casd Un aldtor de drutnuri, ostenit.

Ca-ntr-un mugur de copac in ger, Inchide colful vieii viitoare

aprigile talzuinfi ce cer poatd-ajunge soare.

Nepdsdtor de viscolul de-afard, Ca intr-o ceagcei prinsd intr-un cui,

glefuegte sfinta lui pout:1rd $i visul färd leac din mintea lui.

Pardi, Acel om singur, tare i cutninte, De-ar fi ca viscolul ce bintue, Pdmintu-ntreg mintue, Sau innece-n Mud ca pe-o band, El ar putea sd-1 facd jar la loc, Trecut prin foc,

mai purificat ca inainte. Ctici tot ptimintul, cum ti vezi, Si cit nici nu se vede,

www.dacoromanica.ro

Page 86: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

86 DEMOSTENE DOTEZ

Beitut de viscol si de rzea, E in puterea ta Atunci and crezi.

omu-acela crede I

Saloanete-s vtildate in lumina'. Trz candelabre, ma de stele ard. Spumind perdelele de muselind $i draperii bogate de brocard.

Scinteie raze-n prizme de cristal, Cu mozaicuri mid de curcubeu. Salonul este gata pentru bal, Cd balurile se fin (ant, mereu.

Afct e iarna... datei pentru baluri, limuzine cu iluminafii,

&Wind peste troene, ea pe valuri, Vin zine, numai zimbete si

Pe umerii cum sint in floare merii Atirrai blärturi lungi de animale Din tundre neumblate de Siberii,

de prin jungle ecvatoriale.

Pe piept le joacd Iprefioase daruri, Cu vii sclipiri de stele qi de gheafti, Ca fu.lgii albi ce scinteie sub farad, Pe platosa zeipezilor din fard.

trandafiri cu florile de cearel Se leifdiesc pe brafe ca-ntr-o serei, trz limuzini ce poarld primeivarei, Muse dintr-o altet emisferd.

O clipd doar pantofii de atlas Ating zeipada proaspdtei pe scarei, i oaspefii nu fac cleat un pas

intrd iar in altd primdvard.

usile se-nchid grdbit, si ninze Nu-si aminteste, nici nu urea sec stie, De cel ce la mansardii-ncearcd rime $i de tofi cei ce-ngheafei-n vijelie.

Pe cind ta poarta cu blazon si stemd, Surit de viscol, pazrticul de noapte, - Un veteran din nouel sute fapte, - Printre mustefi cu furfuri mart, blestemei

www.dacoromanica.ro

Page 87: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

MIRON RADU PARASCHIVESCU

SALVATORUL*)

Nädtivit $ i OHM' de alergAturk trägIndu-si pulpanele cem roase ale trenscotului, cu borurile päläriei turtite, cu valiza Intr-o mInä cu un slculet de musama 1ri cealaltä, Manole Popeseu deschise usa comparti- mentului de clasa a dom. Pe culoar, cälätorii In vestä sau numai in a.- masä, stäteau insirati pe la geamuri, îi tergeau fruntile, fumau sau beau limonadä. Fusese o zi cälduroask cu asfaltul topit pe trotuare, prima zi adeväratä de varä bucuresteanä, Lax acum perspectiva cälätoriei si a celor trei säptämtni de odihnä care-1 asteptau la Predeal, ii dädea o bucurie aproape copiläreasa. Se simtea ferieit liber, gata s intre in vorbä cu orioine, despre orice, i fiecare strain i se pärea un prietin. In coltul de lIngá fereastra compartimentului, doar un sublocotenent tinär, blond, cu tunica descheiatä la O. Dar plasa de deasupra canapelelor era pling de pachete, cutii i geamantane, jar in culere atîrnau haine macferlarte. Manole il intrebä zlmbitor pe sublocotenentul cel blond : - Mai e vreun hoc liber aid ?

Sublocotenentul, la fel de zImbitor binevoitor, ti erätä doul locuri : cel din mijlocul eanapelei i cel din capätul dinspre culoar.

Tot am noroc I" tsi spuse Manole, dupá ce-si sältä geamantanul tri plasä, simti o satisfactie färä margini, parcä ar fi eistigat o adeväratä bätälie, numai prin propriile lui puteri. Dupá agätä in cuier trenscotul si haina, aruncä päläria peste geamantan, apoi ridieä atent säculetul de musama roscatä impinse binisor in plasa mai ingustä ce se afla dedesubtul celei cu geamantanul. In säculet avea trei stide de Cotnar veritabil pe care le cumpärase de la un depozit din Bucuresti. Asemenea vin nu mai bäuse dinaintea räzboiului, iar la Predeal era indoielnic gäseasa asa ceva.

Se trInti pe canapeaus albasträ de plus, ale egret arcuri sältau pläcut, si Inchise o clipä ochii, ea sä se reculeagä. I-a deschis Insä imediat, pri- vind dezorientat in jurul lui. Ofiterul de lingá geam ridicase mäsuts mo- bilä si se pregätea sä-si desfacá un pachet cu mIneare. Acum, dupä ce se vedea instalat, Manole simtea in el un prisos de forte pe care nu mai. avea pe ce le cheltui. Ar fl vrut sä intre-n vorbä cu vecinul de drum, dar acesta jupuia cu un aer foarte preocupat o fetioarä de parizer. Manole scone un

* ) Din culegerea Evolufla revolufia lui Manole Popescu". - Manual de bunä purtare pentat zilele noastre.

www.dacoromanica.ro

Page 88: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

88 MIRON RADU PARASCHIVESCU

ziar din tbuzunarul trenscotului yi IncercA sä citeascä. Dar literele-i jucau In ochl, i nerähdarea de a vedea odatä trenul pornind, nu-i dIdea rägaz sä le urmäreasa

Era multumit. Vacanta incepea sub bune auspicii. Azi dimineatä fusese la slujbä ca sä punä le punct ultimele lucräri, in sedinta de la prInz fusese läudat pentru munca din sectia lui, iar tovaräsii din intreprindere 11 bätneerA pe urnär la plecare, voiosi multumiti de bucuria lui, ea de a lor :

sa fii skiätos, Mamie, si petrecere frurnoasá I - S5 ne trirniti i nouâ o vedere, cu muntii I adäugase Aurelia Voicu, secretara directorului-adjunct, läsIndu-si pleoapele In jos, sfielnicA de perch* 1-ar fi fäcut o mare confidentä.

Ceilalti zirnbiserä, fiindcA bAnuiau cA Aurelia e indrägostitä In tainä de Manole. Dar nu era nimic adevärat. Desigur, Aurelia e o fatä drägutä,

Manole se-ntelegea foarte bine eu ea, oa de altfel cu toti colegli lui, dar nimic mai mull.

El era fericit c5 Insfirsit o sä fie fiber, fiber complet de orice cá o sä hoinäreascA pe potecile muntilor, o sä joace sah cu tovaräsii din vilä, o sä citeascä o sä sy toläneascä la soare.

La Predeal 11 astepta marea lui dragoste, Coca Mihalcea, student5 In ultimul an la stiinte, campioanä de volley, care plecase acum douä zile in vacantä impreunä eu maicA-sa. Erau Intelesi sä-1 astepte in garä,

trenul se urni usor, far Manole se uitä la ceas s'A vadä dacä porneste la ori exactä. Trei ceasuri ti mai despärteau de adevkata, corn- plecta ferieire a vacantei.

In contpartiment incepurl facä aperitia cllätorii care stätuserä pe culoar, pe sari sau pe peron: incä un ofiter, un locotenent gras, roto- fel, cu un inceput de chelie, apoi un civil In haine maron, un om de vreo cineizeci ae ani cu o cicatrice pe obrazul sting, muncitor vechi, dupi toate aparentele, Insfirsit, un tinär de vreo doubecisidoi-si trei de .ani, cu aer de student, cu pärul negru, lins foarte tare pe tirnple eu Uil smoc zburlit in mijlocul fruntii, care-i cädea In jos pe ochi pia la rädäcina nasului, Fälängänindu-se In legänatul trenului, ca o creastä de curcan.

Manole inträ In vorbá cu fiecare, intrebindu-i pinä unde rnerg, de unde sInt, pomeni e ploile din ultimele zile, de cäldura de azi, de semA- nAturi, de regularitatea mersului trenurilor, intinse irnediat ziarul säu vecinului In maron care-i ceruse vole si se uite putin prin el, sl InsfIrsit, multumit cä legase prietesug cu toatä lumea, atipi linitit, cu sentirnentul cA si-a Indeplinit cu bine misiunea.

CInd se trezi, trecuserä de Ploiesti ; vecinul în haine maron t tinärul cu motul curcanului pe frunte coboriserä, iar cei doi ()filed vorbeau 1ntre ei, plAnuind sä se dud' In recunoa§tere ca säli gäseascä locuri Intr-alt vagon tiindc5 ästa In care se aflau mergea dear ipinA la Orasul Stalin, far ei coborau tocmai la Medias. L-au rugat, deci, pe Manole sä aibä grijä qi de bagajele lor, si au pornit-o pe culoar, legänindu-se ca beti la fiecare smuciturä a vagonului. In urma br, inträ in compartiment un muncitor ceferjst, In uniformA bleumarin, care se asezä pe canapeaua din fata lui Mamie. Acesta, minat de nepotolitul lui instinct de sociebilitate bunI dispozitie, Ii luä interogatoriul aflä cä noul sasit este vechi ceferist, revizor de vagoane, iar acum urmeazä un curs de specializare dupä care va da examen de conductor. Era un om simplu si foarte simpatic, ou o

www.dacoromanica.ro

Page 89: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

SALVATORUL 89

privire deschisä, *i aducea mereu vorha de räspunderea mare a meseriei lui. I-a explicat lui Manole cá de la Comarnic la Predeal panta urcä cu ctte opt milimetri la fiecare zece metri, cä, locomotivele cu injector de titei sint mult mai puternice deCit cele cu cárbuni care, desi foarte grele, trag mai putin, iar Manole II asculta avid, Theintat spore*te cuno*tintele lui attt de rudimentare super'. iciale pinä atunci, despre tehnica

Incepea sä insereze. Pe ferestrele dinspre culoar, pätrundea o lu- miná ro*catä-aurie, ce cadea Intregii cälätorii o atmosferä eericä. Mario le ie*i din compartiment privi pe geamul deschis: soarele uries, ca o tavä imensä de aramä topitA, scobara sub linia viorie, Muth* In zigzaguri, a muntilor desenau in zare contururile masive, neclintite. Totul pärea un decor fantastic dintr-o pies nerealistä, sau dintr-un film colorat ; din Cimpurile acoperite de grinele proasrpete tepoese ca o perie, se ridica o mireasmä reavänä de pämint umed si de sänAtate care biruia mirosul de catran i funingice läsat in urmä de hornul locomotivei, iar Manole simtea o pläcere nesftr*itä parc s-ar fi arurneat Intr-o apl proaspAtä i räcori- toare, o pläcere deplinä i cu atit mai sftsietoare cu cit n-avea pe nimeni alAturi, ca sä tmpArtá*eascä cu el aceastä frumusete pasnicA i märeatä a MI, a muntilor, a cerului *i a párnIntuluL Ah, i trenul Asta care merge alit de Incet, desigur fiindcä avea o locomotivä cu cärbuni si nu cu injec- tor de Wei, si care IndatA o sA meargä mai Incet fiinde va urea cu opt milimetri la fiecare zece metri ; i bucuria care-1 asteaptä de-acum tnainte,

veselia cu care o sA-1 IntImpine pe peron Coca si cu mama ei, au sä-I asalteze cu IntrebArile, cu risete, cu istorisiri ! i el o sä glumeascd cu ele, si au sä meargä Impreunä la masä, i o sA deschidä o stklä e Cotnar,

vor sfirsi seara mai veseli si mai fericiti la endul tä asemenea seri si zile ii asteaptä timp de trei sptAmini Incheiate de acum tnainte. i el o sä le povesteascä cum 1-au läudat In sedintä, cum 1-au felicitat colegli si directorul, *L..

Manole nid nu vrea sä se gindeaseä mai departe, la fericirea viitoare care-1 a§teaptä la toamnä, cirbd Cocuta o sä"-§i La diploma si se vor cäsä- tori, si totul va fi attt de frumos, de armanios si de clar. Da, viata asta meritä si fie trAitä ! Iatä, dupä II luni de muncä, de sedinte, de discutii, de främintäri, edeseori de Incloieli *i obosealä, te asteaptä totusi mereu ceva nou, ceva sAnátos trainic, ceva sigur dar mereu neisprävit, mereu In crestere, mereu Innoit. Asta e viata adeväratä, i pentru ea meritä sä te zbati, si te lupti i sA

Trenul trece acum prin Cimpina, sondele se ridicä mai intunecate peste dealuri, iar pre soseaua care se-ntinde paralelä de-a lungul liniei fe- rate, un grup de copii tsi fluturá rtzInd muinile spre cälätorli din geamurile vagoanelor. IVIanole se apleacä peste Vergeaua de aluminiu a ferestrei, le face semn cu Mina, simte nevoia sA räspund salutului lor prietenos. Dar deoclatä ochiul drept o trnpunsäturä usturätoare, ca un ac de albinä. Locomativa a FAsat in urma ei un snop de fum i sctntei, care a tisnit ca o perdea prin dreptul ferestrelor. Manole-si duce mina la ochiul care-1 ustur grozav, si impunsätura aceea o simte acum si mai dureroasá sub pleoapii, ca un gräunte fierbinte de nisipisi scoate batista, se freacä pesie pleoapA, simte c5-i dau lacrimile. Nu-i nimic, un fir de funingine, - iese el singur, Indatä. Päcat numai cä n-o sA mai poatä sta la fereastrA, aerul rece care-1 izbeste peste fatä *i ochi, *11 face sä simtä si mai acutä durerea pridnuitä de gräuntele acela de funingine. Manole Incearci iar

www.dacoromanica.ro

Page 90: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

90 MIRON RADU PARASCHIVESCU

sä-si pipäie pleoapa inchisä. Iatä, exact aici, în globul ochlulul, simte vie Intepatura. 1*i. !read iar pleoapa cu arätätorul si se gindeste a el a ris Intotdeauna de dlätorii care-si pun ochelari de soare in trenuri, i iata, totusi, a ei aveau dreptate. Cä' dad ar fi avut $ i el ochelari negti de scare, acuma nu i-ar fi intrat funinginea-n ochi.

Tocmai and dädea sä intre in compartiment, se-ntilni Ms in nas Cll eel doi ofiteri care se-ntoarceau din investigatille lor. Au gäsit locuri in- tr-un vagon mai din f a i acum plänuiesc ca la Sinaia sä-si dud baga-

.

jele çi sä se mute acolo, in vagonul care merge OA la Onadea. Marto le ii lasä sä intre In compartiment inaintea lui, apoi ti des-

chide binisor pleoapa, crezind d n-o sä mai simtä gräuntele de funingine. Dar degeaba I Senzatia de ascutitá tntepäturá e la fel, tot acolo, In mij- locul ochiului, chier pe glob.

Dupá ce ofiterii au iesit drIndu-si bagajele, Manole s-a ridicat de pe canapeaua lui, IntorcIndu-se cu fata spre oglinda dreptunghiularä, agä- OVA deasupra rezemätoarei. Degeaba-si holbeazä ochiul ränit, nu reuse* sä vadä nimie. Simte doar i mai ascutitä, aproape ca pe-o arsurg, late- pätura i usturimea, se freacä iaräsi cu batista pIná-i dau lecrimile, apoi Inchide oehiul $ i se aseazá astfel pe locul Iui, cu capuI rezemat de spátar. A plänuit o tacticä o s stea asa, cu ochiul inchis, iar In timpul ästa fu- ninginea o sä lunece In coltul pleaapelor i epoi, and le ya deschide deo-

. data, n-are sá mai simtä nimic pe globul ochiului. Vecinul de Yizavi, ceferistul, ti cere ziarul, Manole i-1 tntinde 11-

mine In aceeasi pozitie de asteptare, cu ochiul drept 'Melds, ea un chior. Ceferistul nici n-a bägat de seamä, 0-a vita nasul in ziar, iar lui Manole ti e rusine sä-i spunä ce accident i s-a-ntImplat.

trenul urd mereu gifiind, scoate douá Vgnale scurte si ascutite si-ncepe sä pufäie mai tare, gräbit $1 des, ca un astmatic. Se apropie de Sinaia. Manole tsi propune sä nu deschidä ochiul pinä la Sinaia uncle tre- nul stä sase minute, tar el va cobort pe peron sä vadä dad nu-ntilneste vr-un cunoscut, fiindcä trei colegi de-ai lui sint de douä säptämini In con- cediu la Sinaia. S-ar putea sä-1 intilneasd pe until din ei, azi e sim- bätä, poate d se due la Poiana sau la Timis, tri excursie. Numai de n-ar da tocmai de urIciosul gIa de Protopopescu, pisälogul", cum ii spun ei. Ce om si Protopopescu ästa 1 Mat bun, nimic de zis, muncitor, säritor si devotat, un orn de-ncredere. Dar cu niste ticuri de om Mein : n-are nici treizeci de ani impliniti, 0 de cind e responabil sindical, nu mai e chip sä schimbi o vorbä cur el. A adoptat un ton de nesuferit. PIra $i-n cele mai märunte convorbiri, at de netnsernnate, cind yreunul din colegi po- vesteste o glurná, o Intimplare, sau clnd face careva vreo ¡Tonle, Protopo- pescu dad se-ntIrnplä de fatä, ia pe loe o muträ gravä i un aer ginditor, da greoi din cap 0 apoi exclamä foarte conyins: - Nu-i just, tovaräse, nu-1 just L. Lenin spunea d oportunismul... - Da' mai les5-ne. bre omule L. te crezi mereu la sedintä....

Ei, vezi, räspunde atunci Protopopescu mai gray 0 mai term pe pozitia lui - ei, vezi, asta nu-i just, tovaräse, sä-mi ráspunzi asa, and...

ceilalti bufnesc in ris si fug care-ncotro, iar claca" se duce dra- cului. Sau, dimpotrivä, cind lui Protopopescu i se pare d o glumä e reu- sitä, sau cá In relatarea vreunuia din ei e un tilc ascuns, atunci numai ce-1 auzi exclamind multumit :

www.dacoromanica.ro

Page 91: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

SALVATORUL

- Just, asta da, e just, fiindcä pozitia adoptati era prea tmpkiui- toristä....

La care larisi, top rämin oonsternati si li se face lehamite sä mai continue sueta. Pind i-a spus intr-o zi Niä, scos din särite :

Mäi Protopopescule, tu parcl nici n-ai fi marxist cum te pretinzi, ci un pops bigot care si la el aoasä, cu nevasta copiii, tot din evanghelie citeaza L.

Chestia asta 1-a jignit grozav pe Protopopescu, dar s-a tinut S-a Inrosit deodatä ca sfecla, dar n-la mai spus nimic, a morrait doar ceva ca pentru el, si a plecat imediat din grup. De atunci Insä n-a mai pomenit nioiodatä de doctrinä, dud nu erau In seding. A*a tä tot i-a folosit la ceva, cel putin dud e cu mai multi de fatä. C tri doi, ti e imposibil sä nu facä paradä de lectuna lui.

$i Manole se gindeste cu groaz cá ar fi intr-adevär o nenorocire pentru el sä dea pe peron 1 Sinaia tocmai de Protopopescu care s5-1 1nsoteascä ping la Timis sau a Predeal. I-ar impuia pin-acolo oapul cu tot ce e just" sau nejust" dupg pärerea lui, dinainte pregStitä pentru

Trenul merge acum mai Incet, scoate Ina un fluierat, de data asta lung, sftsietor ca din nierile inimii, inträ legänindu-se pe solduri, tri gara mare, /ntunecoasä pietruitä ca o pivnitä, a Sinaiei. Manole se repede din compartiment si aleargá la capätul coridorului. Dar n-a deschis tncS ochiul. Vrea Intirzie surpriza pläcutä end 11 va deschide n-o sa mai simtä nici urmä de funingine sub pleoapä.

Si iatä cä pe peron nu e nimeni, nici Protopopescu, nici Nitä, nid un cunoscul de-ai lui Manole. Doar cei doi ofiteri de-adineauri aleargá de-a lungul irenului, strigindu-se *i cärindu-§i pe umeri geamantanele si mantaile. Dar... spre jalea lui Manole, stud deschide pleoapa, simte sub ea, *i mai usturätoare, neclintitá, acelasi gräunte de nisip fierbinte drept In lumina ochiului. fir-ar ea a dracului de treabä 1..." se Ingrijoreazä el de-a binelea. Si ca uite de Ingrijorare, dä fuga la pompa de pe peron sh" traga o gurá de apä (0, eventual, sä-si moaie putin ochiul intr-un pumn de apä re.ce, asta desigur cá i-ar face foarte bine poate ar spala sgura de sub pleoapA), dar tocmai oind a pus mina pe rnInerul pompei, looamotiva *uierá vestind plecarea.

Manole se agatä de bara de alarná i urcá-n vagon ; apoi rämase pe culoar, rezemat în fata unei ferestre inchise.

De-a lungul drumului se Intind acurn foarte aproape, ca niste ziduri sure $ i ursuze, coastele rIpoase ale muntilor car6-ncep sá se vadá tot mai sterse in umbrele negre ale noptii ce a *i înecat toatä valea. Degeaba tot tncearcä Manole sä-si alunge cu batista dusmanul minuscul din ochi. GrAuntele de zgurá e acolo, la locul lui, fidel i crincen, ca o Intepäturä de ac, necrutätoare.

I se si pare chiar c5 e un dusman adevärat, o fiinti vie, un duh räu care vrea anume sá-1 tulbure bucuria vacantei de-abia Incepute, care-1 sioaneaeä face mizerii $ i care se bucura pe ascuns de tot chinul lui Manole. Nu se poate, donfle, dear nu-i prima oarä dud mi se-ntimplä sä-mi dea ceva-n ochi..." Isi injecteazá el o nottá dozä de optimism, fredn- clu-se, de data aceasta ceva cam prea apäsat, cu batista peste pleoapä, aproape s-o jupoaie. Dar zadarnic Ei, vezi, asta e - parcä-i räspunde altul din el - tocmai fiindcä nu ti se-ntImplä prima aarä, trebuia sa" fii mai preväzätor... Ce credeai cä cefereul a pus doar asa tntr-o doarä la fie-

www.dacoromanica.ro

Page 92: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

92 MIRON RADU PARASCHIVESCU

care fereastri-n pervaz cite o täblitä scrisä in mai multe limbi : nu vi plecati In afara'", ne pas se pencher en dehors", e pericoloso sporgersi"...? Na, ai väzut. &cum cä e pericoloso" Intr-adevAr ? Asa-ti trebuie dac5 nu tii searn5 de mäsurile preventive care puteau sä-ti fie si tie de folos

Ce dracu, spuse Manole zimbindu-si, mai mult ea sä nu plIngä deabinelea, uite c'am dat in baala lui Protopopescu ; nu-mi mai rämtne decit sä-mi spun ea el : Nu e just, tovaräse, sä nu tu seamä de regula- mentul cAilor ferate, nu e just..."

Just, nejust, vorba e c crumul din ochi 11 stinghereste mereu. Si nid o ameliorare de la eimpina pinä la Busteni, de unde Mamie reinträ In compartiment lt regäseste pe ceferistul care a terminat de citit gazeta. Manole se holbeasä iar In oglindä, Insä lumina din tavanul vagonului e plea a1aib ca sä-1 ajute sä vadä ceva. Exasperat, se trinteste iaräsi pe napea.

Trernia a pornit din statie. Mai e Azuga tat5-1 la Predeal uncle Coca $ i cu mama ei or sä-i lasä In intimpinare. Framoasä regäsire I $i eL in loc 65 le iasä-n Satä simbind plin de voiosie, o sä le aparä cu un ochi chior, enervat, chinuit, sä le indispunä i pe ele... Dac-ar fi imAcer zinä, sä se lpaatä duce imediit la un idispensar, la un medic oculist care-1 sä4 consulte cu atentie, dind din cap ingrijorat Manole se si vede cäzut pradá unei catastrofe: Qlstalinul e amenintat va spune medical - scîri- tela ce v-a intrat in ochi (se vede cA era o scinteie, cá doar de-aia I-a us- turit atit de infiorätor in primä clivä) a ars corneea... Acum, o interventie chirurgicalä e riscantä, dar altceva nu vä mai rämine de fäcut..."

$i wite cum, dintr-un nimic, dintr-un fleac, poti sä a-knit infirm o vialtä-ntreagA Manole Ginrte bine cä asta-1 asteaptá de-acum inainte; in fata lui se deschide o prApaStie cu atit mai infiorätoare, cu cit acum douä ceasuri nici prin gind nu-i he-apse: orbirea, chior de un ochi, ochi mart. de sticlA, estropiat...

Tovaräse I se smulge Manole din disperare, ladrestndu-se cefe- ristului care sta gata-gata sä atipeascä, - nu cumva ai o oglandä micä la dumneata? - Ba, da, poftim si oeferistu1 =mate din buzunarul de la piept o oglinjoarä cu doug fete, pe care i-o intinde surizAtor, multumib poate fi de tales; da' ce vi 6-a-intimplat? intreabä el pe Manole väaindu-1 cä-si zglieste °chilli in apele oglinzii. - Nimica toatä ! räspunde Manole silindu-se sä parä nepäsktor, - mi-a dat ceva-n ochi si nu mä mai lasä-n Ina de la Chnpina... -De la Cimpina ? I Intreabl mirat oeferistul. Dati eu cogul batistel chiar pe load unde simtiti cA e punotul dureros... iese aa sigur... si mie mi se-ntImplä foarte des.

Dar incerarile lu Manole ranin tot zadarnioe, OricIt ar vrea el sä inotroduoä coltul batistei iprintre gene, plecapa, la oea mai micä atingere, se-nchide singurä, tremurätoare, ca aripa unel rindunele. Manole Inceara a doua si a treia oarä, dar tot degeaba. Ca o fiintä sträinä de el, pleoapa nu viva sä-1 asculfe ci tse-nohide automat, cum simte virful hatistei doar apropiindu-se de ea. $i durerea continuä, la fel nerniloasá, mai sporitä de frecusul zorit al pleaapei. Manole nu mai are Insä, de mulf, nici o nä- dejde. Se vede ohior, färä un ochi, trebuie sä poarte de acum Inainte ochelari negri, el care-i socotea nis'te fandositi pe cel cu asemenea oohelari. Ah, si incertitudinea asta care-1 va teroriza toati noaptea 'Ana mtirte-n sari cind o s-alerge la medic L.

www.dacoromanica.ro

Page 93: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

SALVATORUL 93

Exclama uimit, färä sä-i mai pese de ce a sä zid celälalt :

$i oel putin dacä n-asi sosi scum. noaptea, s mä fi putut duce Ita un medic... - Nu-i nevole il incurajeazä cairn ceferiitul, e dispensar chiar In garal... La Ora*ul Stalin vä dati jos, nu ?... - Nu, la Predeal I - Asa-a-a P La Predeal, nu... nu e dispensar in Credeam cA mergeati la Orasul Stalin... acolo, da, este...

Un glnd disperat ti i fulgerä prin cap lui Manole: sä se dud pInä aooto s scrape astäsearä de toatä absesia asta Ingrozitoare. Dar rrepede dä din cap, vrind pard sä-si goneascä acest gind ce simte CA-I ispite*te Nu se poate... Sint asteptat In gall..." Dar &dal nu-i dä paoe, dimpo- trivä, lucreazä stäruitor: E drept, In felul ästa, dad mä duc chiar acum ping la Orasul Stalin, scap de o noapte intreagä de nesomn si de chin... Nu le anai tulbur nid pe ele...".

$i planul i se contureazä foarte clar si simplu în minte : acum, cfnd ajunge la Predeal, se dä jos pe peron si-i spune Cocutei cä are treabä pfnä mtine dimineatá la Orasul Stalin, cä 1-a dat institutia a tnsärcinare de douä minute, dar pe care trebuie s-o IndeplineascA neapärat pinA mline dimi- neatä... Asa cä o road sä nu fie supgratä, ci astepte mtine dimineatä la primul tren care vine dinspre Orasul Stalin. Sigur, asa e foarte simplu, ele n-au sä bänuiascä nimic... si cine *tie ?... poate cä are noroc acum la dispensarul drii, si-i scoate careva Intepätura din ochi.

Cind era Insä gata sä se reaseze, ceva mai linitit, pe locul lui, o altä idee, perfidä, subtire, panda' si deabia cetoasä la-nceput, ca o iscoadä ne- bägatä-n seamä, Incepe sä-I frAmInte : dar dacä Cocuta o sä bage de seamä ochiul lui cel Inchis ?... da' cum sä nu-I bake de seamä ? mai e vorbä ? sigur c-o bage imediat de seamä... $i atunci, (Manole de data asta se simte disperat de-a binelea, ti vine sä urle, nu alta,) In loc sä le linisteascä cu minciuna lui, o sä le chinuie si pe bietele femei toatá noaptea, fäcindu-le sA-1 astepte nelinistite pfnä a doua zi de diminealA I Nu, nu se cuvine sä le strice mn halul Asta prima zi de vacantA pe care-o fac frnpreuriA L. Tot mai bine e sä se dea los la Predeal, sA räminä cu ele, sä le spunä bärbäteste... da, sigur, sä le spunä curajos tot ce i s-a intimplat In tren, cu fleacul Asta de funingine care i-a dat in ochL. nu e nici o nenorocire, se-ntelege... e doar nitel stctit cA s-a tot frecat... de la Cfmpina, da, chiar de la eimpina... dar nu-i nimic gray, nici o complicatie... L-a mai väzut in tren i un ceferist, un on' foarte de treabä, da, sigur... un orn de meserie, I s-a-ntimplat si lui deseori, i-a spus chiar el, cu gura lui, lui Mamie : i se-ntîmpla foarte des pe cind era revizor de vagoane... cfici era revizor de vagoane, dar acum dä tin examen de tnaintare, o sä fie conductor de tren... Ei, si dad un orn ca el, cu experienta meseriei de-o viatä-ntreagä, i-a spus cä nu-i nimic... ce importantä mai are ?I Un fleac, o nimica toatä... Numai de ele i-ar ',Area räu lui Manole, de Cocuta si mama ei, o bátrînicä asa de blindä... i spe- rioasá ca o vrabie, tot tresärind mereu, ba de una, ba de alta... cä d-aia nici n-a läsat-o pe Cocuta sä vinä singurä la Predeal, sä aibe sioei parte de o vacantä-n doi, nestingheriti de nimeni trei sAptämtni de zile tncheiate... Dar pas de CA ceva cu bitrina : cä, Cocuto mamä ti-ai Ihiat pulovärul, d Cocutico ti-ai pus ciorapii de linä, cá vezi ca sä nu cazi pe vreo 110, fetita mea L. si cite altele... Incit lui Manole i se trezeste deodatä o urä cumplitä Impotriya tiraniei bättinei ästeia, o tiranie cu alit mai ucigAtoare cu 61 se manifesti mai perfid, sub haina dragostei si a grijii fatä de tine... Nici nu stii cum dumnezeu sä träiesti aproape o lunä-ntreagA cu ea pe cap... Nu,

www.dacoromanica.ro

Page 94: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

94 MIRON RADU PARASCHIVESCU

zäu, c e exagerat din partea el sä pice asa, pe capul lor, deabia logoditi Doamne fereste !" ti spune Manole deodatä, surprinzindu-si gindu-

rile pline de urä la adresa viitoarei lui soacre, doamne fereste I am cäpiat de tot de and cu scinteia asta-n ochi L." Apol, arunclnd pe furls o privire cätre ceferistul de vizavi, incepe sä-si caste iar ochiul In oglinjoara de bu- zunar pe care i-o däduse acesta ; tsi ridia sprInceana dreaptä, ca si cum s-ar concentra pentru ceva gray, dar lärä sä vrea, para spre a-i yeni In ajutor ca sä-si poatä intinde mai bine pielea de pe umä'rul obrazului si-n felul ästa sä-si caste si mai tare ochiul, isi tuguie tare buzele si deschicle gura strImb, 1ntr-o parte, ea si cum ar cInta, cu multi o-o-o", intr-un cor.

VAzindu-1 asa schimonosit, ceferistul se ridid de pe locul lui si-i spune prietenos :

Ia lásati-mä pe mine sä m uit, s väd ce-aveti Istovit, Manole tsi dä capul pe spate îi simte ceafa moale ea de

cocä, parcä nici capul nu mai e al lui, In timp ce toyaräsul de yizavi 1-1 dA si mai tare pe spate $1 se apleacA sä-i priveascä ochiul.

Nu reuseste Insä nici ceferistul sä vadä mare lucru. Dar pe culoar lumina e mai puternicä deeit In compartiment. Manole iese pe culoar i cefe- ristul ti ia din nou fruntea-n palme, ti dA capul pe spate si se uitA atent : apoi exclamä bucuros, ca de o izbindA personalà : - Da Este... Se vede L. $i, parcä mai vesel, chicoti : Aha e chiar colo In lumina ochiului... drept In mijioc. Aveti o batistá curatà la dumneavoasträ ?

Ca-n vis, aproape lesinat, Manole îi Intinde batista. Ceferistul se apleacä iaräsi asupra lui, examinInd batista - Asa-a-a L. bun ; e euratä I

Alege un colt al batistei, ii rästoarnä capul pe ceafä si-i spune : Acuma, o clipA, stati asa - nu miscati ! Si nu-nehideti pleoapa L.

Cu degetele rntinii stingi ti cascä pleoapele iar cu dreapta ridicg ba- tista alb5 care fulgerä ea un porumbel In zbor prin fata ochiului beteag al lui Mamie. 0 atingere scurf& doar o mid fractiune de secundä, si ochiul i-e nä'pädit de lacrimi. Pleoapa i se-nchide, si... minune I Mamie n-o mai simte trecind peste un grunj de nisip, dureros. A alunecat lin, simplu, ca si cea a ochiului sting, la care n-ayea -A iesit I exclama voios ceferistul pe care Manole il Yäzu In clipa urnatoare cum examineazä coltul batistei la lumina becului puternic de pe coridor. -A iesit L. Uite-o alci, cit de micä era, fir-ar ea a naibii L. VA mai doare ?...

Si ceferistul ti tntinde lui Mamie batista, ca pe-un trofeu. Manole se uitä la ea, dar nici nu-i mai e aminte sä se uite la liricelul imperceptibil de zgurä. E fericit cum n-a fast niiodat In viatä. Parcä o sttna mai mare decit tot Caraimanul i s-ar fi luat de pe piept.

Räsullä usurat, in piept ti näyäleste un val fierbinte de fericire, de bunAvoie si de recunostintä färä margini - Iti multumese boarte mult, tovaräse, nu má mai doare deloc, de- loc... parcPnici n-a fost nimic L. fi multumesc...

N-aveti de ce I räspunde modest ceferistul, aproape stingherit de lzbucnirea lui Manole. Era un fleac, n-aveti de ce sä vä necäjiti... Bine c-a trecut I

Si el lesi In usa culoarului, tocmai and &emit oprea la Azuga.

Manole 11 auzi strigind pe peron dupä careva, apoi esete, saluturi, iar

www.dacoromanica.ro

Page 95: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

SALVATORUL 95

pe culoarul vagonului apäru incä un ceferist, In haine pline de ulei si päcurä, eu fata *i miinile minjite ea un cosar, iar tn mina cu un ciocan lung in coadä si cu o cheie .franeezä mare, groasä.

Vorbeau acum amindoi ceferistii cu glas tare, umplind tot vagonul cu larma lor, se Intrebau de lueruri de-ale lor, profesionale, ca-ntr-un lim- baj eifrat, din care Manole nici nu-ntelegea nimic, nici nu-i era aminte sä le mai asculte convorbirea. El era näpádit de o bucurie färä searnán si färá margini, aproape nu-i venea sg ereadä cä La scäpat din panica in care-1 zvirlise acest accident märunt si care totusi putea avea urmäri catastrofale. Bucuria vacantei i se unea acum cu bucuria nenorocirii inláturate, 1 totul lua proportiile unui cosmar din care te trezesti, eliberat si sänätos, In 11- coarea si lumina unei dimineti de Mai. $1 - toatá bucuria asta a lui, nu- mai omul ästa, ceferistul, muncitorul ästa pe care nici nu stie cum it cheamä, numai el i-a dat-o I Manole simte din nou acelasi val de recunostintä mutä si fierbinte fatä de tovaräsul lui de drum.

Impreunä cu celälalt, acesta intrase In compartiment, urmind sä vor- beascá de-ale bor. Manole ar vrea multumeascä si nu *tie cum s-o facä. Am sä-i dau dou5 slide de Cotnar iasa vin n-a mai pus el In gura nici- odatä, - am sä i le dau and cobor la Predeal, si o sä-i spun : Uite, tova- räse, sä bei tn sänfitatea pe care d-ta mi-ai salvat-o I"... Adid nu, c-ar fi prea literar, ca-ntr-o piesä de teatru, dad i-as vorbi asa. 0 sä i le-ntind, pur i simplu, in chipul c21 mai firesc, spunInd o vorbä glumeatä : cam asa : Late, tovarase, îti multumesc si eu cu dou5 stick de vin, cä m-ai scos din näcaz !"... Dar n-o sä se simtä cumva jignit ? Asta ar fi bunä : omul Iti face un bine i tu, drept rnultumire, sg-1 jignesii L.. Nu, nu e bine sá i le dea nici asa direct, ea pe-un bacsis, - un muncitor s-ar simti jignit de ase- menea gesturi. Are sä-1 ia mai pe departe. 0 sä-1 intrebe unde merge, la cine anume, clad se duce aciasä, dad-i place sä bea, - i dacä o sa-i räs- pundä cä da, - ce vin ii place ? - si numai atunci Manole o sä scoatä din sacul lui de musama douä sticle i o sä i le intindä, spunind : Uite, dad vrei sä gusti un vin pe cinste, ia-1 pe ästa de la mine, drept multumire si ca amintire..." Ca amintire" ästa, nu prea-i place, e cam oficial, ca-ntr-un discurs comemorativ. Mai scurt ar fi mai convingätor, de pildä cam asa :

Bea-1 dumneata pe ästa tare ti-1 dau eu, sä vedem ce mai zici ? Da, asta e formula cea mai bung ! $i dad ceferistul o sä protesteze, Manole o sä ridä si o sä refuze sä-si ia sticlele cu vin inapoi, iar la iesirea din com- partiment, are sä-i adauge : Te rog, dragä tovaräse, dacä vrei sä-mi faci

mie o pläcere, bea-le In sänätatea dumitale si a meal..." Da, sigur, ästa e mijlocul cel mai bun !

Si cu aceastä hotärtre, Manole inträ si el in compartiment, pregätin- du-se sä-si dea jos bagajele din plasä, cä se apropiau de Predeal. Dar mai Mtn se asezä pe canapea, si tusi ca sä-si dreagi glasul pe care-1 simtea nitel sugrumat de emotie.

Cei doi ceferisti vorbeau si tideau Intre ei, neluincl deloc seama la Manole. Asta pard-1 jigni nitel, cä nici nu se sinchisesc de prezenta lui, mai cu searná cä, de and celälalt ii scosese funinginea din ochi, Manole se simtea mai legal de el ca-ntr-nn fel de intimitate secretä, fireascä, pe care ti-o dá trAirea in. comun a unei suferinte dreia tocmai tu i-ai lost si vic- lima, si eroul. Dar, ce folos ?! Cei doi vorbeau mai departe, färä sá pome- neascä mäcar de accidentul lui : - Si Cimpeanu, tot la C 24 ? - Tot !

www.dacoromanica.ro

Page 96: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

96 MIRON RADU PARASCHIVESCU

- Da' Voicu ? S-a mai Intors pe 816 ? Or, de and cu A-G-E-eul - 1-1A-hä-14 1... räspunse cel care se urcase de la Azuga, - s-a zis de-atunci... nici nu mai vrea s-auzA, nici sä-1 tai, de 816 L..

Ce oameni" I îi spune Manole In sinea lui, - cum pot vorbi si rtde cu attta chef despre niste lucruri attt.de stupide 1 Cum sä te facä sä rtzi in felul ästa, o cifra : 816" ?... Curiosi oamenL.. - Da' sä mä crezi, face mai departe cel minjit cu päcurä, dacä i-oi spune eu cä te-am Intl:Ina la 57, o sä fie un rls pe el...

$i iar, amindoi : Hä-hä-hä r trintindu-se cu spinärile lor late pe plusul albastru al canapelei, de sctrtiiau toate arcurile din ea.

Manole se simtea prost, de-a binelea. Partä rideau de el, vorbindu-si Intr-un limbai secret. La urma urmelor, nu se ride chiar asa cind mai sint de fatä si oameni sträini, care nu pricep nimic din ce vorbesti L. Dar, adicä...

aduse aminte cä revenise-n compartiment cu intentia de a-i därui ce- feristului salvator douA sticle de Cotnar. Da, dar dacä i le dä de fatä cu Asta nou, tovaräsul lui va fi stilt sä le bea cu el tmpreunä, sau sA-i dea si lui una. bar ästa, gälägiosul care s-a urcat de la Azuga, n-are nici un merit in toatä pätania lui Manole.

$i Manole 11 privi pe furis : omul cu salopeta plinä de päcuri, tinea intr-o mInä tigarea iar in cealaltä cheia francezA cu care lovea din and in cind tri placheul din virful bocancului, apoi ridica fata-n sus si izbucnea In hohote räcnite. Manole gäsi cä omul Asta avea o muträ de-a dreptul an- thpaticä. Da' ce, pentru Asta am luat eu Cotnarul ? 0 sä-1 bea cum ar da pe git o secäricä de la M.A.T., sau o halbä de bere... habar n-are ce insem- neazä buchetul si calitatea unui vin de rasä, ca Asta L. Chiar asa e - se hotärt Manole ar Insemna s'A stric orzul pe a$ i fi un caraghios L.."

Dar In clipa aceea, Intorcind capul In treacät, ochii lui didurä de pri- virea celuilalt, a salvatorului" au care-I scäpase de cosmarul cu funingi- nea din ochi. Cum sä fac ?" se intrebä Manole. SA-1 chem afarä pe cofidor si sä-i dau sticlele de Cotnar ?... Dar ei petrec atit de bine amtndoi, inctt ar fi-n stare sä se uite urn la mine cä-I intrerup dintr-o convorbire atit de p1A- cutä... da, da, sä stii c-ar fi in stare sä. se uite

In vremea asta, cei dot amutiserä. Manole nu prea stia cum &A proce- deze. Sä-i facä salvatorului" un semn cu capul, sä iasä cu el pe culoar ? Sau sä-i intindä, pur 5i simplu, o singurä sticlä (cäci dacä-i dä douä, sigur cä una o sA i-o dea celuilalt, ase de pomanä !) sä-i opunä : Tine, iti multumesc r... si sA coboare repede, färä altä vorbä ? Ei, nu, nici asa nu se face! Atunci. cum ?

Manole se mai gindi, apoi, auzind suieratul prelung al locomotivei, '1st mai aruncä ochii pe geam si zärind /n noaptea albastr luminile risipite pe pantele Predealului, incepu sä-si toboare din plasä geamantanul si ce- lelalte lucruri. In limp ce-si innoda cravata, mai arunca o privire spre sal- vatorul" lui. Acesta, cu crestetul rezemat de spätarul canapelei, cu gura nitel cascatä, picase Intr-tm somn adinc, sforäind prelung i guitat. Cel care se urcase de la Azuga, atipise si el in capätul celälalt al banchetei iar cheia francezä-i zäcea pe los, la picioare, - si Maioie se tmpiedid de ea cind îi sältä gearnantanul. Poftim ! mai lincurc5 i locul 1..." îi spuse el aproape multumit cA a gäsit o pricinä de supArare : Poftim ! dä nAvalä peste oa- meni In compartiment, asa, färä pese, rtd i vorbesc de-ti sparg capul, nu-mi adreseazA nici o vorbä, si mie, parc-asi fi de lemn, nu orn ca ei, - si acuma..."

Manole ti mai privi odatä, sincer indignat : Dorm amindoi, cu gura

www.dacoromanica.ro

Page 97: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

SALVATORUL 97

deschisä... si cum mai sforgie, - parc-ar täia lemne cu douä joagAre L. Nid nu le pasä dacä-i deranieazä sau nu pe ceitalti I..."

Si, si mai plin de indignare, Mario le iesi din compartiment, diend binisor In vIrtfurile picioarelor si sltInd Intr-o mInä geamantanul, iar tn cealaltä, sacul cu cele trei sticle de Cotnar, prima calitate.

Pe peron, la Predeal, II taimpinä glasul cristalin al Cocutei : Ma- note, Manole, bine-ai venit, dragul meu L."

Si Mamie o särutä pätimas, In timp ce trenul cu cei doi ceferisti, se urnea Incitisor, despidnd noaptea, spre Tara airsei.

7 - V. Romlneascii Nr. 1

www.dacoromanica.ro

Page 98: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

NICOLAB LAW.,

POATE-AM VISAT

Poate-am visat ceva räu fi-am uitat, Poate-i doar pentru cel visinii s-au inflorat, Poate-i doar vintui ce limpede sunti, Ori pentrucä-au muscat astä-noapte din 1un4 Vircolacii, ori stele prea multe, pe fatä Mi-au picurat o otravä de ghiatti. Ori poate e

Cine esti ori ce esti Abur ori duh strilveziu de povesti Care-ai pätruns vi imi macini mereu Trupal sufletul meu?

Privesc in oglindil - acelasi mi-i chipul buzele groase Mate ca-n lemn,

Pe pavelza fruntit väd bine crl nimeni N-a seas, Inca nu, niciun semn.

Dar vorbele-mi murmurt sunä-ne-ncearca-ne,

Sufletu-gi pîlpîie albe chemäri, Ochii imi ard rotunjiti peste cearcáne, Inima-gi bate ecoul de zäri.

Cine esti ori ce Abur ori duh coborit din povesti, Unda prelinsä mä-nvenine, Stea fulgerata in mine ?

EPITAF

N-am jinduit surp sort plini de viatä Ori din planete moarte sä scapar eu scintei, Dar tind s-aprind din mohorita ceagi Al cugetärii strugur gi-al semenilor met.

www.dacoromanica.ro

Page 99: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

SINT BOUA ZECI DE ANI SI INCA UNUL 99

SINT DOUAZECI DE ANI ..57 INCA UNUZ...

Sint doulizeci de ani si incet anal... N-as orea nici unul set il dau minciunii Set zboare tofi spre zare cum colunul Care apoi se-ntoarce in pintecul genunii...

Dar toate astea-s fleacuri : mai presus Eu stiu un lucru care-i finta viefii - Sei fii un sleag, destoinic, cit mai sus. E steagul rosu-al meu fi-al diminefil.

E steagul cui ? Eu cred di e al meu, Ori poate-al lumii, izbutind sei doarti Cind din infernal inimil, mereu I nsingerat mi-1 flutur in afard.

Iar seara cind se lascl cu reicoare .i cerul se-ntunecei-n frumos Insingerat fi vast mai ard pe zare Ritmindu-met in chip de chiparos.

3 dec. 1956

7* www.dacoromanica.ro

Page 100: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

EUGEN BARBU

AIA MICA*)

Pe Veta, fata domnului Aristicä Mtrzu, de la Tramvaie, o stiau mahala- giii, tot a$a, un napirstoc de fatä de nu mai cre$tea, cit motul mälaitilui, iute ca o zvtrluga, prin salcImii Cutaridet toatä ziva, sau ling% focurile gunolerilor, pe groapä. Nimeni nu-i dadea cinciSprezece ant $i un vecin ti zisese In glumä aia micä si aia midi i-a ramas numele.

Taia-sau lucra In Depou, pe Stefan cel Mare, repara motoare. Era unul dlrz, cif privirea dusmänoasä, parch' tot ti trasnea $i-i fulgera. AItfel, om bun, dacä-1 curnpärai. Fäcuse multe pentru cartier, cA-1 $tiau $i pri- marii, el li lua In colti la vreo nevoie, le bätea cu pumnu-n masä st-i ocara. Si deck' mai bea ctte un morocar de rachiu la Stere, spunea vrute $i ne- vrute. Chid se IntIlnea cu nea Fane, autopsierul, i se aprindea gura.

Cereau, fiecare pe limba lui : - Coata Lino, fä-ne cite o injectie I - Douä garnoaie. Nevasta ctrciumarului a$eza cinzecurile pe teighea $i-$1 vedea de

treaba ei. Bärbatii Inchinau : - Noapte bung 1 - Dumnezeu sä primeasca I

Si tramvaistul värsa o picätura de rachiu pe du$umea, pentru morti. Nea Fane sä nu-1 fi vAzut : - De ce fad crimä, dornnu' Aristicä ? Nu $tii cä bäutura e lucru dint, nu se risipe$te /

Domnul AristicA clipea din ochi $i se supära : - Apli dumneata strict datinile, dad vrei sA afli I PM bAutura are si ea un dichis 1 Trebuie ticluitä... Eu totdeauna las o pickurA $1 pentru Sfintu' Triton, patronul lupilor, äl de-i rAu de läcuste, ca de-aia nu mai plouá...

i se tntorcea cätre Lina : - Mai suparA-ne c-un rInd. Platesc eu. Nea Fane se $tergea la gurä $i adäuga : - Mai dä-ne ctte-o adormire I

Nevasta ctrciumarului masura rachiul, privea prin pavane, 1st mai chema bärbatul, mu§teriii povesteau de-ale lor :

Fragment din Groapa", in curs de aparilie la E.S.P.L.A.

www.dacoromanica.ro

Page 101: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

AIA MICA lOt

- Päi a-ii spun eu, domnu' Aristicä, zitea nea Fane, te-am pätit cu una de i-am täiat-o pe mä-sa...

Glasul autopsierului se pierclea in zgomotul ctrciumii. Ping Inchidea Stere prävälia, se turteau amindoi. N-ar mai fi plecat. - Incä o sticlg de lampä §i ne ducem, se ruga nea Fane.

Coana Lim se uita la bärbat. Stere incuviinta pentru cA nu putea ag-i supere pe clienti : - Bine, dar .attt. Trebuie sä mai dormim si noi I

La miezul noptii, se despärteau la pompä. Domnul Aristieä Mirzu mergea usurel sä nu-1 simtA nevasta dud se Intoarce. Coana Marioara n-avea somn. Il astepta cu lumina aprinsä sä-1 carte: - Mai astImpärä-te, Aristick estImpärg-te, cA esti orn In puterea cuv1ntului, ai fatä mare $ i ne ride lumea. In loc sá te mai stringi $ i tu, sA ne cApMuim §i noi copila, cä miine, poirraine, se fiace de märitat, tu dai bänisorii la circiumar, nu-ti mai ajunge I

Tramvaistul täcea mile. Cind nu mai putea räbda, li fäcea semn femeii : - Sst ! Veil c-o scoli din somn I

5i pe furis, domnul AristicA 1$ privea nevasta. Coana Marioara fu- sese female frumoasä In tinerete, avea $ acum niste ochi de oftau sapte mahalale. Fata lor, Veta, ie$se din säräcie, o bucatä de carne micä $ neagrä. Crescuse cam sálbatick mai mult aciuitä prin duzi, pentru cA mä-sa späla rufe toatä ziva §i taicg-säu venea acasg numai seara.

La scoalä se dusese greu, dar Ii pläcuse $ end s-a Intors cu coronitä de frunze $ medelie In giept, a ie$t toatA strada s-o vadä. -A lug aia mica, primu', sopteau muierile pe dupi porti, fatä des- teaptä, cd vrei, pli cui sg semene? N-a fäcut-o mä-sa cu impiegatu' ?

Despre lucrul acesta oamenii $iau clte ceva, dar vorbeau pe ascuns pentru 6 nu se fäcea sä audä domnul Aristicä. Adevärul era cä mai de- mult, and* coana Marioara avea dougzeci de ani, sezuse la ei In gazdá, unul Constantin 5arpe, cu sapcS ro$e $ servietk Impiegat la calea feratä. Asta se Intimplase Inainte de räzboiul 51 mare $ o stia numai baba Mar- ghioala, vecini tn Vespasian cu tramvaistul, de uncle se mutaserä cam In acelasi timp, aid, In Cutarida, sä nu mai stea cu chirie, sä aibi fiecare casa lui. Nimeni insä nu putea sA pang mina In foc cä Veta e fäcutg cu el, de$ bätrina se jurase pe toti sfintii 6 ea le Inlesnise dragostele. CH cles- pre domnul Mtrzu, el mai bine se läsa cAlcat de vagoanele sale dealt sä-$ bänuiascä nevasta. De cind o luase, munciserä Impreunä, Isi cumpäraserg loc la groapa lui Ouatu, nu se certau din alte pricini dectt din vinile lui de bärbat chut In tagma betivilor.

Veta nu sernAna nid cu coana Marioara, nici cu domnul Aristicg $ baba Marghioala se Incloia ea Insä$ citeodatä clacä aduce mIcar cu impie- gatul. Pe fat5 o iubeau toti pentru cä era desteaptä. Ea scria femeilor scri- sort la neamurile din provincie $ pomelnicele bAtrinelor pentru vineri seara.

Tramvaistul vrusese s-o dea la Invätäturä mai departe 'MA acolo nu-i mai pläcuse fetii. A stat un an la liceu si-a fugit. Nid palmele tatAlui, nid lacrimile coanei Marioara, n-au hotärit-o sä se tritoard. - Ne pune sA ne facem coadele, spusese ea Intr-un suflet acask si pe mine mai bine sä mä pici cu cearg dedt sä-mi zbengui pärul. - Arde-i-ar focul de neispräviti cu scoala lor, zisese in cele din urm5 $ dornnul Aristicä, te dau la croitorie dacg tie nu-ti place. CA eu nu-mi

www.dacoromanica.ro

Page 102: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

102 EUGEN BARBU

chinui copila pentru niste sclifosite de profesoare ! Esti singele meu, cu palmele astea te-am crescut...

Si-co purpose pe frunte, ipärul aspru. Dar nici la croitorie nu s-a dus Veta. Ti pläcea sä stea mai mutt pe

maidan, s ¡owe bile cu bäielii sau sä tragä zmeie In cartier. Vara pleca de dimineatä pe groapä sä adune ciulini, mInca pe unde

apuce si se Intorcea seara cind aprindeau mahalagiii 14'mpile. Incepuse citeascä romane, niste cärti groase, pline de poze. Inc5 taieä-säu se su- pära end o vedea :

lar eitesti prostii d-astea ? Cai verzi pe pereti 1 Sä nu te mai prind !

Dar, ce, fata-1 aseulta ? De unde sä stie el ce plAcute erau foile ocelea care povesteau aventuri de dragoste cu contese banditi ?

Uneori, ea sä mai scape de gura lui $ i de-a mä-si pleca In groapl, unde avea un loc tainic, sub malul galben el rampei. Era o scobiturá ro- tundä, dincolo de baltä, nestiutä de nimeni. Vara asternea pe jos buruieni uscate asculta cum se rostogoleau de sus bulgärii mari de päm1nt. tiuiau urechile de athe liniste. Para stätea intr-o at)ä. Dimineta, bätea soarele iarba se usca fosnind lingA ea. DupA-amiaza, umbra malului din fatä crestea amenintätor parc5 i se fäcea fricä. De la rampä pleura mi- rosul gunoaielor Incinse. Prin iunie infloreau mräcinii. Buruiana avea o tulpinä lemnoasä, verzuie. Floea la cap o gogoasä rosie, plinä de spini care se umfla ea un cimpoi. Aläturi crestea loboda pelinul argintiu. Pe frun- zele lui se oglindea noptile, luna stirbä a Cutaridei. Pätaintul misuna de gize albastre, hnpodobite cu aripi strävezii. rata tramvaistului cunostea cAräbusul greoi de gunoi care abia se misca sub zaua lui neagrä lun- gile mustäti ale läcustei. i pielea albicioasA a gmelor grase, culoarea ochitor de broscoi §i amestecul tAr/nei adîneimea cerului depärtat. Dea- supra gropii, pluteau 1ntr-o lungä cAlAtorie, coräbiile norilor, mistuite In ceasuri Intregi, desträmate de vilitul nesimtit. De aici, ea putea sä-§1 In- ehipuie mai bine märile la fel de albastre i galioanele cuprinse de foc pe oceanele Indepártate. $i, auzind din cInd in dnd, nechezatul sälbatic al armäsarilor lui Mos Leu, i se pärea cä o sä-1 vadä intr-o zi pe regele Ar- thur, cohorind In goanä analurile gropii, acoperit de zalele sale cenusii, cu mantia-i rosie, fluturind pe spate ca o flacärä.

Numai elnd se läsa noaptea se ridica parcä ostenitä ca dupA o caznä lungä. Ajunsä sus, la bordeile gunoierilor, se trezea din visare. Luminile oarbe ale Cutaridei o chemau cu gräbire. Ii era fricä sä nu fi venit taicä-säu mai devreme de la munci i sá n-o gäseascä acasä.

Odäile lor erau alAturi de biserieä. Prin geamurile deschise ale easel pärintelui se auzeau cintecele unui gramofon. Asculta Veta, nu s-ar Mai fi dezlipit de lingä uluca bisericii :

Carmencita, Nume scump ce-alind dorul, Carmencita, EA speranta fiorul, re d,orefte &dud meu Ca pe-o narcoztl, Mi-aminte§le, De-un parfum uitat, De-o rozd, Carmetwita...

www.dacoromanica.ro

Page 103: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

AIA MICA 103

Parcä-i venea sä plIngg. Glasul femeii, rä'zbind din pilnia de tablä, o Intrista färi si stie de ce.

De aläturi, se auzea vocea maicä-si : - Veto, pe unde esti, Veto ? Hai acas' cä vine Aristicä si far nu te gäseste i e vai de pielea - 0, cg vin I Aici slut I ráspundea ea Infuriatä.

Täcea si maicg-sa ascultInd In prag vechiul cintec care-i amintea de tinerete. Pe pervazul casei vecine, suspina fata popii.

Tocmai pe la zece, dacg era in miezul verii, se inchideau ferestrele. Atunci intra Veta In odAi. Coana Marioara o privea induiosatä : - Ai crescut tu, oopilita mamii Hai, dezbracä-te mai iute sä nil dea taia-tu peste tine

Dar domnul Aristicg nu se Intorcea asa de curInd. Avea incä de vor- bit cu nea Fane,autopsierul, de stia un sac de vorbe si nu mai termina.

Intr-o primgvarg, ce-i veni lui domnu' MIrzu ? A dat sfoarà In ma- hala sä-I caute cineva un chirias, adusese aminte de-o odaie pe care o tinea degeaba In fundul curtii. Ar mai fi scos säräcia din casg. A pus-o deci pe coana Marioara sä spoiascI din nou peretii a se scorojiserä, a bägat o sobä, sä aibá chiriasul iarna la ce se-ncälzi cu citeva trente lucruri de-i prisoseau, se numea cä paate sä ia ceva bani.

Intr-adevär, la vreo douä säptämini, coana Marita, a de da-n 61-0, i-a gäsit un chirias. S-au tocmit ei ce s-au tocmit i intr-o dimineatä, In poarta curtii, s-a oprit un camion In care erau asezate titeva lucruri : scaune, mai multe tablouri un raft de cärti. Chiriasul ajutase cärutasu- lui sä descarce. Veta se nimerise prin curte. Se uitase la necunoscut. Acesta era bine fäcut, Malt, cu priviri vesele, Imbricat in haine cälcate; Pe frun- tea brobonatä de audoare, ti cädeau vitele negre ale pärului. Tingr, sä fi avut 25 de ani. Tinär serios, c-abia o privise In treacät si ea fugise In casä, rusinatá. Innä seara It pindise pe dupg perdele. Il vázuse cum asezase lucrurile, cum acoperise geamurile cu niste hirtii prinse in pio- neze, si cind se Inserase, curn citisela lumina lämpii vreo dou5 ceasuri. Avea ochelari mari, cu rame-negre. Ii pusese la ochi $ i lumina galbenä a fitilului lat i se asternuse pe bratul pfiros, got Deschisese geamurile $ i din dud in cInd privea afarg Intunericul, cu ochii lui miopi, mici. trecea degetele subtiri prin pgrul lung, misca incet buzele iar se uita in foile pline de cifre

Chid s-a intors taid-säu acasä, a aflat cä-1 cheamá Procopie era student. - Bun Mat, zicea domnul Aristicä, mi-a plätit trei sute de lei intainte pe o lung. Invgtat. Pleacä dimineata, vine seara. N-o s-avem bätaie de cap cu el...

N-a mai avut fata tramvaistului I Din ziva aceea tot cu ochii pe geam sedea, sä-1 vadfi cind pleacä and se Intoarce de la treburile lui.

Subtire bäiat I C'lca u§or $ i se tinea drept, ca ofiterii. Pleca fluierind, venea fluierind cintece de-ale lui. I-a pläcut Vetii.

Intr-o searä, chiriasul a chemat-o pe maicä-sa rugat-o sä-1 spele lui rufele sä-i mai dea din dud in and cite-a mäturi prin odaie cä

www.dacoromanica.ro

Page 104: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

EUGEN BARBU

n-avea timp. Atunci ia intrat fata lui AristicA pentru prima datä la el. Ingun- tru mirosea a sulfiná i dusumelele pocneau sub pasi. Pe masa scundä Vela a väzut un teanc de cärti groase, cu coperti de piele citeva ramuri Inver- zite de sakie care parcg Inveseleau locul. Pe pereti, chiriasul asternuse presuri colorate si tablouri. Nu mai cunostea odaia lor rece.

Maicä-sa o chemase sä-1 ajute la strinsul rufelor si ea n-ar mai fi terminat.

Atunci ai dumneata grijä Incheiase domnul Procopie Intelegerea, mai faci curat din cind tn end i pe-aici, la bärbatul singur. N-o sä fie degeaba. Mai dau ceva peste chirie ! - Cum sg nu, cu pläcere, räspunsese femeia bucuroasä. CA de n-oi veni eu o trimit p-asta micä... - Pe cine ? - Pe fata mea, pe Veta, uite-o, da' asa-i zicem noi, aia mia, de, cä nu vezi dumneata parcä-i un gindac I

Procopie risese aruncIndu-i o privire tri treacät i fata se rosise toatä, sfecIA. Inima-i bätea sub rochie sA iasä afarä. Ti väzuse dintii albi puter- nici si sclipirea binevoitoare a ochilor.

De atunci se scula in fiecare dimineatä mai devreme II pindea de la fereasträ, sä piece. El läsa usa descuiatä si Veta intra cu sfialä In odaia In care mai atIrna un fum verde de tigarä scumpA, sträveziu ca o perdea. Des- chidea geamurile si se apuca sä mäture. Pe urniä stergea urmele de praf cu o cirpä umedg si silabisea titlurile cärtilor groase i grele, uitate des- chise pe mask Le räsfoia cu putinä spaimä i privea desenele colorate explicatiile scrise tntr-o limbA sträinä.

Intr-o zi, Procopie se intorsese mai devreme dáduse peste ea cu nasul In hIrtoagele lui. - Bung ziva, spusese. Ce Weal aici ? Te uitai la cärtile mele ?

Avea o voce pläcutg de Färbat War. - Da. - Sint tratate de medicing. Stii ce-i asta ? Dumneata te faci doctor ? l-a Intrebat fata In loc sä-i räspundä.

Ridicase ochii. El zImbea. Mai bine ar fi murit pentru cä inima i se cocolosi se.

Pari cam speriatk adäugase studentul. - Nu. Eu nu mg sperii 1.1§01% Ce dumneata ? Se därluse jos de pe scaun chiriasul verlise lIngá ea, privind-o se-

rios, cu o cutä pe frunte. - Citi ani ai ? - Da' de ce-ntrebi ? se itise copila spre el, scuturIndu-si pärul. Procopie ticu, o clipä descumpánit. - Intreb eu, - bi fi curios, sA nu-ti fie de deochi... Riserä amIndoi. - Tot nu mi-ai spus. - Dumneata, citi Imi dai ? Isi asezase mtinile la spate $i-si aruncase pieptul abia Mt inainte

Päi, ai treisprezece ? Veta rise iar. - SA fii dumneata sänätos de cind i-am Implinit

Ia te uitä ! Oi avea dougzeci ? Ntt !

Atunci optsprezece...

www.dacoromanica.ro

Page 105: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

AIA MICA 105

.- Nid. - Mai putin sau mai mult ? - Ghici ? - Hai, spune. - Nu vreau. Ce-mi dai ? -C4 sä-ti dau ? - Ni*te ckti de eitit. - TO place sä citesti ? - Oho... -- $i ce-ai mai citit pInä acum ? - Romane... - Nu, zäu 1 $1 ce romane ? - Prea multe vrei sA stii. E vorba-mi dai sau nu-mi dai? Studentul stätea drept In fata el $ i o mäsura. - Iti dau, dar nu mi-ai spus cIti ani af. - Cincisprezece, na, dacA vrei sä stii 1 - $i de ce esti asa micä ? - M-a rácut mama din särAcie, cä spun femelle cA d-aia nu-i bine sA

te iubesti pe furis, ea' ies copiii neterminati 1

Procopie 'Ise din toatä inima. - Nu-nteleg, se fäcu el a nu pricepe. - Multe nu-ntelegi dumneata. Gura lumii, dac-ai sta s-asculti... - -Asta asa e. , - Vorbirea este-mi dai sau nu-mi dai romane? - SA caut. - Cautä. Da' mie nu-mi trebuie ceva greu, intelegi ? Cu Paturel, n-ai? Sau Rocambole? Ai citit dumneata d-alea cu Rocambote? Sau cu Cavaterul negru, spaima turcilor ? - Nu, n-am citit.

Veta I! mäsurase curioasä si spusese dezamägitä : - Atunci ce fel de carte-oi fi *Hind ? Procopie ii arätase desenele din cktile deschise pe masä : - Uite, nu-i chiar asa de usor. Asta-1 trupul omenesc. Crezi cl-i la

IndemInä sä umbli In el, sA-1 repari ? - Asta-i bunä 1 Dumneata repari oameni 1 Ha, ha, ha, fa te uitä 1 - Dar cum rredeai ? Vindec boalele... - $tii dumneata sä vindeci ? Fugi d-acilea 1 Päi daci-ti ark frunza sunAtoarei nici nu *hi ce sA faci cu ea 1

$1 se burzului : - Zätt, credeam ci esti mai de$tept I Am sA te due la baba Aglaia sä te Invete cum se scoate junghiul cu foarfeca I Uite, pui pariu cä nici ven- tuze nu stil sä pui 1

Chiriasul täcea. - Ei, de ce nu vorbesti, gräieste, stii sau nu stli ? - Nu stiu. - Päi sä te Invit eu I Da' pentru asta trebuie sA rAcesti zdravän odatA 1

Trecuse timp destul, trebuia sä piece. $i-a adus aminte de carp. - Dä-mi romanele pe care mi le-al promis !

Studentul cAutase prin raftul lui $ i dibuise dteva ckti. I le /rains ese : - Poftim si dacä te plictisese sä-mi spui. Veta le blase $ i plecase. Erau altfel de romane, nu prea seminau cu

ceea ce citise pinä atunci, dar ici, colo gäsea cite un sufiet de femeie care

www.dacoromanica.ro

Page 106: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

106 EUGEN BARBU

semäna cu al conteselor, pentru c5 de and e lumea, inima femeilor era ace- easi : si a celor bogate $ i a celor särace. Cind isprävise, ma: ceruse : - Da' ceva mai vesel nu ai, domnu Procopie? Cä mi se rupe sufle- tu' de ce-am citit. Oare in lumea asta sä fie oameni atît de ri?

Studentul o bátuse pe umär cu un fel de prietenie : - Esti prea tinärA pentru astea... Lasá... Tot pe atunci, aia midi gnat prinsese o meteahra : Incepuse sä umble

cu 1Am:fig In sin. Coana Marioara a ?Age repede de seamä, c5 asa sint muierile : ea pisicile, le miroase de la o postA *i a cal breaz. - Ce ti-e, fatä"? i-a zis intr-o noapte dnd bärbatu-sAu sforáia In patul celälalt. - Cum ce mi-e, fä, mama ?

Stäteau amindouä sub candela care pilpiia stins, aruncind umbre Pe pereti. Maic5-sa oftase lung, cA o apucase un dor. - SA nu afle tat-täu, cA ne rupe pe-amindouA in Weak. Pe tine te are *I cleat sä-i fad vreo rusine, mai bine sä te duci pe pustil... - Da ce-ti veni ? se otäri aia micä din toale. - Tad cA se scoalä AristicA si ne dä afarA. Tu nu vezi cA mirosi ea o spiterie ? 0 sä Iasi lAmlita eumetrii V&A frunze si-o sä ne afle mahalaua mamä ! i duct o afla, ne plingem de milA 1

Copila Muse vinovatä. - Da' cine-i ? Intrebase mai tirziu coana Marioara. Afarä lAtrau dinii. - Nu stiu, fä, mamä, da' para-mi place domnu' Procopie c6 prea

citeste... Femeia tresirise. Se auzeau salcimii din curte, fosnind ca un

foc iarna. - Studinta, mamä ? si-i därluserä lacrimile. Usca-i-s-ar ochii Alui de n-a iubit i

Apoi dkluse dracului toti dinii din mahala, ci nu mai terminal.' cu látratul.

7i doua zi cind a venit domnul Aristicä la prinz, muierea l-a cercetat : - Bärbate, ia spune, ai bAgat ceva de seamA la fata noastri ? - Ce sä bag de seamä ? - S-o däm, AristicA la o fabria... - De ce? - Aristick Aristic5, desehide ochii, AristicA... -Ce tot Indrugi acolo? - Aristia, fata noastrA a Inceput sA umble cu lärniitä-n sin 1 - Ei, si, dacA ? - Bärbate, a crescut, bärbate... - Asta voiai sA-rni spui ? Tu nu vezi c5-i di un mosor ? - Da' nu stii ce-i In calne ei, ehei... - Mai taci dracului din gurA 1 Ai imbAtrinit $ i tu ca alte cumetre... Si-a plecat repede la Depou c-avea treabä st nu era chip si intirzie. De .unde s5 *tie te necazuri il mai asteptau ! C5 astea de la Veta i

s-au tras, fata lui.

*

Trecuserä dteva luni. Intomna. 0 luminá de Inceput de septembrie, pierit5, alliä, Impinzea curtea. Pomii läsau o umbrä rarä In tárinä. Miro-

I

www.dacoromanica.ro

Page 107: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

AIA MICA 107

sea a gutuie ptrguitä. Procopie sedea si se uita la visa urcAtoare ce aco- perea ferestrele lui. Era asezat pe un scaun, cu ochii In soare, orbit de lu- mina aceea minglietoare, numai lntr-o camasä subtire, deschisi la git, mo- lesit, SinIndu-sf genunchii Intre palme.

Veta Il privea de dupä perdea. Atunci sosia dinspre GriviSa hingherii. Intti, fata a auzit o larmä

surdä si vocile bäietilor din mahala : Huo, na 1 Huo, na I La oase I

A iesit afarä, la poartä. Din capul sträzii, venea o droagA cenusie, trash de doua gloabe. Pe caprä sedeau doi Sigani cu ralnecile suflecate, Si- /find In mlinile lor noduroase sbilturile lustruite. La ooada tumbäräului, veghea un sergent cu o sapcA soioasi, Indesatä pe cap. La bisericfi, haida- macii s-au dat jos. Veneau pe sub garduri, la umbrä, pIndind diinii oame- nilor. Copiii din urma droastei strigau ctt puteau, sä sperie dulAii :

Na 1 Na I Huol La oase! $i scoseserä pastille lor lungi din mate de cauciuc, cu cräcane de

salcIm Sintind duba. 0 ploaie de pietre rotunde se abätu pe tabla cAruSei. Sergentul opri convoiul i alergA azvlrlind dupä derbedei tu bastonul de cauciuc.

hnprästiati o clipä, se adunarä din nou la pompä. Se fkeau cä joacá gioale si mai adunau cärämizi. Veta li vedea bine pe äi mici cum strIngeau pietrisul din praful drumului sä li-1 dea celor mari.

Dintre dini, tot 1-au luat pe al cizmarului. Un hingher a Intins tat& si 1-a sältat din zbor. Se zbátea degeaba In sIrmä ca pestele In unditä, lind. Gosnete era in vecini, la Stere, bea o tinzeacA. A aflat numaidecit. A dat sä sará afarä, dar 1-a väzut pe sergent si s-a oprit. Sta si se uita cum aduna potera cfiSelärimea. Ai prinsi lAtrau In custile lor, musdndu-se unal pe altuI. Adunaserä vreo treizeci de prin alte mahalale, de-ti era mai mare mila privesti cum se uitau prin obloanele gäurite.

Cind sä treacä spre räspIntie, In fatä, la circiumar, sosi ceata de co- pii. Vreo opt, ai zidarilor, ai lucatorilor de la Ateliere i de-i et pragul care cgrau pietrele. Hingherii se preateau sä lase casa lui Stere in spate, dud, cilnil domnului Aristick auzind larma de-afarä, 114nia pe poartä printre picioarele Vetei, repezindu-se In sbilSul huidumelor. Fata Incepu tipe. A särit Procopie de la locul lui. DulAii sältau In goang cozile lungi si zbirlite. Era unul cIt poarta, cu un cap mare si greu, bättin si au, cärula i se fäcuse a hätaie auzind urletele Mor din custi. CelAlalt, mai linär, lung si muschiulos, II ski Intr-ajutor. Veta striga dupd ei, sg-i bage in curte : - Azoricä, Negrule ! Na I Ptiu

Ce sä mai audä dinii ? Al bätrin, Azor, se opinti i sári drept In piep- tui unui hingher. L-a pus la pámlnt dintr-odatA t daci nu-1 ajuta celä- lalt ti mInca urechile. Negru fugi cu 1011 celui cAzut In dinSi.

Rideau copiii de se täväleau : - Asa, pe el I strigau. $1-au mal trimis o grindinä de pietre 3n Surloaiele hingherilor. SA-

rise si sergentui, dar animalele 1-au luat i pe el In tarbacä. Tot Negra 1-a läsat pe omul legii färA pulptan.

Ridea Vela, ddea i Procopie. S-au uitat unul la altul. Ce sä mai scapi clinii, trebuiau scápati hingherii 1

Huidumele dacA väzurA asa, dädurä fuga, sus pe capra droastei. Atunci au nävälit si bAieii, strigInd : Huo 1" $ i trimiSInd din prä§til al% ploaie de pietre. Gosnete a prins curaj si-a pus mina pe un bolovan, lov1nd caii. Au iesit si femeile din curti. Era un gomor de lume si zbirii n-au mai

www.dacoromanica.ro

Page 108: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

108 EUGEN.BARBU

avut pe unde sä fugä. Un bäiat a särit pe droascä si-a deschis usile custi- lor. Intr-o clipä s-a golit cAruta de cîi,ni. Pe hingheri abia i-au scos mahala- gill ping in Grivita, urmati de huiduielile si chiotele copiilor. Veta Inchise poarta in urma duläilor. Ei hämäiau Inca spre groapä'. Studentul ridea de isprava etinilor. - Si, zi, era sá le rAmitä ciolanele pe-aici I - Da, inginä ea. - Dacä nu eram noi...

Tot mai hohotea. 5i avea niste ochi dulci, de strengar, Doamne, Doamne, o tineau cäldurile pe fata tramvaistului ! De alAturi, din curtea popii, se auzea gramofonul cintind:

rntr-o oglinda de dot lei. M-am araniat de dragal ei, aid in curind va apdrea, Frumoasti ca o rindunea.

Angelica... - Iar a Tus fata pärintelui goarna sá ciute, zise Vela. - Cum a pus goarna sä cinte ? Asta-i gramofon. - Ap-i zic eu ! se räloi copila, ce te bagi dumneata ? Dacä 1-ai ve- dea, instrumentu' ästa, ce caraghios este... Numai zimti si-o 011ie verde de tablä, pe unde cîntä... Dumitale-ti place muzica ? - Imi place. Am si eu un patefon. Am sä-1 aduc, acum e la reparat. I s-a rupt arcul... - Si ai si pläci ? - Am. - Ce bine i Sä-1 aduci mai repede si sä-1 pui sä cInte, sä audä 0 fata popii c-avem si noi patefon ! Da' nu mä mint! ? - Nu te mint. - Sä' moará ? - S5 moará !

Procopie rise iar Intr-un fel care-o turbura. - $1 ce tot tizi dumneata, acolo ? - Nu rid. - Ba stiu eu 6 rizi de mine. $i nu-i frumos... Bärbatul o privea curios. Ii pläcea violciuneaei si räspunsurile in-

tepate. Veta se apropiase de el si vorbea acum mai cu blindete, pareg 071

impace : - Dacä aduci patefonul dumitale si-I faci sä elute, te due Intr-un loc... - te loc ? - Ce-ti pasä ? Am eu un loc. Numai sä nu-ti fie fricä.., - Cum o sä-mi fie fric5 ? - Uite asa. Ce tot faci pe desteiptu' ? Päi e tocmai in groapá, din- colo de beak pe unde umblä hotii, ce stii dumneata? - Bine, dacä o sä flu cu tine, n-o sä-mi mai fie fricä. Dar aid mä duci ? - Vedem noi, sä mai mä gindesc...

Si plecase iute In casä, sä nu-1 mai vadá cum ride cu ingäduintä, abia ghicit, de parcä si-ar fi bätut joc de ea.

Pe urmá I-a visat noaptea pe Procopie, umbla näucl, n-o mai curios- _

teai, cinta in gura mare prin casá, de una singurá :

www.dacoromanica.ro

Page 109: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

AIA MICA 109

Carmencita, Nume scump Ce-alind dorul, Carmencita. Efti speranfa $1 ftorut. Te dore$te endul meu Ca pe-o narcoed, Mi-aminteste, De-un parfum uitat, De-0 rozd, Carmencita...

Coana Marioara o auzea de pe afarä. - Ehe, fäcea, nu-1 a bunä cu fata mea...

Pe Procopie 1-a mai Intilnit odatä pe la pompá. De la o vrerne nu-1 mai ceruse nici cärti. Romanele lui nu-i prea pläceau. $i parcá-i era si teamä sä mai calce tri, odaia aceea plinä de fum de tutun.

Studentul venea agale cu un ghiozdan la subtioarä. Veta mergea la groapä sä culeagä pelin. Cum 1-a zärit i s-a oprit

räsuflarea. El a intrebat-o unde se duce, clipind din ochii miopi. - La &alt.& nu vii si dumneata ? Si-a asteptat s-audä ce-i räspunde. -0 luase In glumä, dar se pomeni cu el aläturi.

Mergi ? - Da. Ei, na cá-1 buni I Atunci hai mai repede, cä se intunecä devreme

si trebuie sä vinä tata. - $1 nu te ? - Nu. Niel nu stie. Mä duci la locul äla de care-mi vorbeai ? - Da. Nici merita. De ce n-ai reparat patefonul ? Sáptämlna viitoare e gata. Pe cuvInt... - 0, pe cuvint, maimutäri ea. 0 sä vedem noi ce tel de cuvint ai...

A gräbit pasul. Capul ii ardea de spaimä si de bucurie. Groapa Incepea de la gardul scund al oltenilor. In grädinä se vedeau

pepenii de mai rämäseseTä, neculesi, galbeni, cu flori pälite, ultati Intre rii- saduri si verze vinete, cu foile scortoase. Peste maidan, tinichelele ruginite, leceau domolit în soarele de octombrie. Pe los licäreau sticlele colorate, al- bastre si albe ale sifoanelor fárlmitate. Pe urmä, Incepeau buruienile, o adu- näturä Intinsä de scaieti scutucati, crescuti in pämintul sterp. CobariT. De sus, abia se zärea fundul gropii, tn care sclipea balta, Inconjuratá de trestii. Mergeau pe poteci stiute numai de ea, printre märäcini si ghimpi. Aläturi, se surpau gunoaiele intr-o miscare linititä. Rar, se auzeau ciocä- nitoarele zgiltlite de Vint la grädinari. Cerul avea o lesie murtlarä in sca- mele norilor josi. Pasul Vetii crescuse $1 studentul abia se tinea pe urmele ei. Dintr-o parte, veneau trimbele de fum de la cosurile Atelierelor, moto- tolite 4i desträmate. Mahalaua nu se mai vedea de sub maturile galbene. Fata särea ripele ca un ied. Procopie simti pämtntul gloduros intrindu-i In pantof: i nevoind sä se lase mal prejos, se luä dupä ea, rostogolind lutul

www.dacoromanica.ro

Page 110: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

110 EUGEN BARBU

si bolovanii. Veta, ajunsä pe fund, ridea de neindemlnarea lui. larba pälit5 mirasea bine, a vari plecatä. ZrJ, aproape, balta.

Haide s culegem pelin, ti ehemg. Pui prinsoare CA string mai mult räcoresc tälpile cä m-am incälzit.

Si tsi tidied poalele rochiei it-Art-rid in apä. li pikea nämolul care 1

se incleia pe degete. Ii spuse rizind, uitindu-se in ochii lui, drept, tinfn- du-si fusta Intre pulpe :

Dumneata nu iniri ? Ti-e ? Aici mai era teamä de el. Procopie se descAltä si oind 11 väzu cu pantalonii sumesi, incepu sä

TWA : - Pareä esti de la pompieri, and e inundatie! Trecurä balta, alcind incet, cu ferealä. Ea Inalate, Incercind adînci-

mea, tot pe margini, uncle nu se putea sä se scufunde, el chicotind, nedume- rit. Chnpul plin de buruianä vinetie incepea de la marginea apei $i se sfIr- sea sub un mal drept.

Au cules cite un brat sänätos si Vela 1-a Intrebat, deodatä, färä sä clipeaseä : - Dacä-ti arät locul acela al meu, juri cA nu spui la nimeni ?

Studentul rise. Se kin 1napoi unde-qi läsase ghiozdanul 51 pantofii. Nu era nimeni.

Bine, nu spun, primi. - Nu, jirrá -Pe ce - Pe ochii din cap 1 - Pe ochii mei din cap eä nu spun la nimeni Si-i Intinse palma umedä. Iar o apucä tremuratul pe fatä. Din locul unde $edearu, nu se vedea nici o poteeä. Ea 5tia Insä pe unde

s-o apuce, Despicä mäselarita si eäutä din °chi urmele. 0 pantä dreaptä in care erau säpate gäuri, incepea de sub deal. Urea repede ea o pisicä. El se uita unde asezase Veta mai Inainte piciorul si o

Chid au ajuns sus, Procopie a privit In toate pArtile. Jos, väzu fundul $i malul celialt. De aid puteai cuprinde toatä groapa färä sä fil väzut. spate erau alte scobituri, pentru coborit, acoperite de iarbä. Vota ti arAtä urmele unui foe stins mai demult. Cenusa era spulberatä si alituri mai rä- mäseserä dteva surcele.

Aici se ascund uneori hotii Cutaridei, 1i spuse tn soaptä, da' si nu spui la nimeni cA dacä se an*, or sä vinA sA ne omoare, ai Inteles

Procopie o privi mai bine. - Si de unde tii tu lucrurile astea ? Stiu eu, däda ea din umeri 5i el ii zAri zbaterea sinilor mid si as-

milt! sub rcchia subtire de stambA. PArul ti cäzuse pe frunte $i oohii fetii sclipeau de mlnarie. Procopie

scoase haina $i privi cerul prävälit peste strasina de lut care-i acoperea. - Nu ti-e fricä ? II intrebä Vela. - Nu, rIse el, cä are cine sA mä apere... Tácurä. Imprejur era o liniste apAsätoare. Sub linia cerului decolorat

treceau stohtri negre de päsäri !Tar-en zbor lenes. Soarele aluneca pe su- prafata lucioasá a bältii, reflexele sale luminau pinä sus, malul roscat ca o pecingine. In *cut lui mo$ Leu, armäsaril stäteau nemiscati, cu glturile intinse, adulmecind spre el. Brau negri $i puternici si päreau mai mari in Incremenirile lor. Pieile asudate aduceau de departe ou o marmorä spälatä eu ap5.

www.dacoromanica.ro

Page 111: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

AIA MICA 111

- Iti place? curmä fata täcerea. - Da. - Nu-i bine ? Procopie se Intoarse spre ea, curios : - la sptme-mi, nu ti-e teamä ca tntr-o zi al s-o pätesti dacä mai vii

singurä' pe aid ? Veta clipi nedumeritä din nail : - Adicä ce sä pätesc ? Studentul nu stiu ce sä-i rispandi. - Vreau sä spun.- ce s-ar Intimpla, tie pitdä, clack' ai da peste hoti ? Copila nu se endise. - Eu *tit.' ? Da' nu Ini-ar face nimic, Sint sigurä. - De... Ochii ei se aprinserä mlniosi. - A, de ce te gindesti la lucruri mite ? Uite, sä stii cä tn-am supärat

pe dumneata 1

$i se ridicä. Coborträ täcuti. Au trecut balta inapoi, uitind pelinul cules. El s-a In-

cältat, si-a luat ghiozdanul si-au urcat la ram* Inserase. Urnbrele se sterseserfi prin iarba uscatä. Peste sticlele fart-

mitate se scurgea o scamä umedä. Fate simti bruma rece pe degete, pisclnd-o. si-au adus aminte de bratul cules, dar nu s-au mai intors. In dreptul pompei, eu IntIlnit citeva rnuieri, asteptindu-si rindul la apä, IMO' adäri. In poartä, Procopie i-a apucat bratul si-a tutors-0 spre el: - Mai esti supäratä pe mine ?

Avea un glas pläout de orn tinär care o furnica ping In crestetu! capu- lui. Sub cot Ii simtea degetele calde si slngele tot i se urcä la inimi. - Nu 4tiu, räspunse, pieritä.

Se despärtiri $i ea rämase multä vreme In curte privind geamul lui. Studentul aprinsese lampa. Umbra i s-a miscat dupä aceea de Citeva ori prin dreptul perdelei.

*

. N-a trecut o siptämInä si luase foc mahalaua. Asta de la wpii s-a bras. Iesiserä ou felinarele de pepeni. Nu era Mat In cartier sä nu fi gäu- rit coaja unui cantalup de miez si sä n-o fi scobit, gäurele-giurele, cu coada unei penite.

Se adunau In capital sträzii, Una Filantropia, cu lumInäri aprinse in bosarii goi, acoperindu-i cu palmele, sä nu se stingä lumina. Bätea un Vitt rece si sui si bäietii se strInseserä cu pepenii, la un loc, sä vadä al cui e mai frumos. Au nimerit In spatele casei lui Tänase. Gunoierul era plecat, cä, altfel nu i-ar fi that. Cum au nimerit, toemai uncle avea omul o ma- gazie plinä cu riaie uscate pentru caii primäriei. Copiii au rásturnat in joaci un felinar de bostan si focul, glata. Au dat sä-1 Inäbuse, nu se mai putea. De fricä, au luat-o la fugä, fmprästiindu-se. Magazia lui Tänase se aprin- sese $1 ardea ca o 1unfinare. 'DMA sä bage oamenii de seamä, flâcárile tre- useri la acoperis. Vintul a arurtcat scInteile In gardul de aläturi. Intr-o clipä s-au ridicat vecinii. Era wee ttrziu. Magazia lui Tänase, scrum. Acum /I ardeau lucrurile. Focul a trecut In spate, hränit de furia vintului. Cerul se luminase de pälälaie. Vtivätaia rosie se Intindea. - Arde ! Arde 1 strigau zidarii.

Tr1mbe lungi de fum Ineckios se läsau prin curti. Se simtea bine

www.dacoromanica.ro

Page 112: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

I 12 EUGEN BARBU

fierbinteala care venea dinspre casa gunoierului. Parch' rräsärise soarele. Vednii alergau la pompä cu caldärile sä le umple. Nu puturä BA opreascA focul. Suvoaiele fläckrilor se Intindeau si se incoläceau pe intrulenile mai- danului, aprindeau gunoaiele de prin curt $i urcau sttlpii eträniti al port- tor. Tot rnalul gropil ardea si rampa si drumul de lemne. Caldura se tnte- tea. Mirosek,a baligA incinsä. Apoi pirjolul cobort malurile, Intr-un cerc de scIntei. - Arde ! &de I se auzeau alle tipete.

Acoperisurile se spulberau tntr-o dipitä. Zidurile 6 paiantä se prä- buseau i muierile strigau, stringinduli lucrurile i ce mai putea fi scäpat.

Cerul fumega. Focul trecuse gardurile *i dus de Ant, mIna spre bisoria Preotul

scos din odaile lui, vorbea mahalagiilor :

Fratilor, arde Casa Domnului ! Nu läsati, fratilor !

Circiumarul a ie$it *i el afarä Cu mu*terii drupä el. Arde! Arde! se deslusea de departe tipAtul femeilor. Auzirä grin-

zile &kind la zideri. Focul topise In caldura lui magaziile i särea peste saldmii auprinsi de Fläcäri. Se aprinseserä si duzii din gradina oltenilor. Pe sträzi alergau clinii cu parul zburlit. Cineva spunea : - SA se ducä la pompieri, vecine, la c-o träsurä !

Stere sinrtelese cA IdacA *joint treoea de bisericä, se duceau $i casele StrigA näprasnic la baiatul de pavane :

Pune mtna pe topor si haide dupä mine !

Sri'rä si alti vecini, cu niste cazmale. Pe drum ii luarä si pe Tilicä. CiTdrumaoul aimed o coadä de topor si se repezi ca Inca doi luaritori in duzii bisericii. Ii puserä la pämtnt grämädirä departe de gardul popii. In felul ästa, dädeau focului hranä $11 potoleau. Femeile aduserä un furtun de vin din prävälie si o muiere pompä apa din gura cismelei.

Veta cAra au maicA-sa caldari cu spa' si le dAdeau bärrbatilor. Ace$tia le zvIrleau tri calea pîrjolului. Vtivätaia se domoli. Trunchiurile duzilor erau umede si nu ardeau dealt foarte incet.

Oamenii rAsuflarä usurati. Preotul fAcea cruci marl, cu fata la bise- ricä. Abia la vreun ceas, sosiTä *i pompieril. Pinä sä aseze tulumbele, focul ostenise. Ardea, munai untr-un jar, inimi, inimi, pe locul zidarilor. Tot la &Arad Meuse pagubä. Mistuise casa Inri Tänase si tincä vreo cinci. Muierile plingeau, privind rämäsitele negre. Mesterii tnjurau Kra ele, mînio$ i trtgrijorati.

Fata tramvaistului se Intoacse acasä, frintä de obosealä. Din capätul sträzil venea si Procopie privind nedumerit Impretur la härmälaia iscatä. Isi duse iute ghiozdanrul in casä si iesi iar la poartä, intrebtnd-o pe Veta : - Dar oe s-a Inttimplat, !rate?

Ea t*i stergea fruntea de sudoare. Tot obrazul ti era negru de fum *I Isi simtea cerul guril uscat. - Rama nu se vede Ce-oi mai tntreba ? A luat foe pricopsita asta a noastra de mahala CA la omu' nici boii nu trag I

Imprejur mirosea a lemn ars si zarva nu tncetase. Femeile se bateau au pumnii în cap *i strigau cit puteau : - A000licä, maica mea, uncle unai punem noi capul, znal- cAAA, a000licä...

Inchiserá poarta. - Nu vrei sä te spell P o Intrehä studentul. Ba da.

www.dacoromanica.ro

Page 113: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

AIA MICA 113

Aduse o caul plinä din care-I turnä In ausul paknelor. Ea tsi räcori fata Incinsä si rämase, asa, ou mtinile umede, scuturtndu-le.

-- Parc-ai fi o pisia 1 zise Procopie. - Bine cg grit I Ht... Si scoase limba la el. - Dumitale-ti mai arde sä glumesti, zgu I - Stai sg-ti aduc un servet 1

Inträ In cask'. Veta trecu pragul dupg el. Afarg tnsera. Procopie aprinse lampa. Ii intinse prosopul moale care mirosea a säpun bun. Acum obrazul oaches Ii strälucea. Isi souturä pletele negre si aspre, umezite pu- tin In margini. - Dä-mi si un pieptene !

Se apropie de o oglindä mia, atirnatá tnbr-un colt al odgii si se piep- Ong Ittdelung, cu IlliVari lenese. Clnd terming, veni drept In fata lui si-i zise : - Acuma-ti plac ?

SI se Invirti pe im picior sub privirile lui uimite. Se opri deodatä, aducIndu-si aminte : - N-ai adus patefonul I - Poimline II aduc, pe cuvint... - Ap5i cuvIntul dumitale-I, asa, o fudulie... - N-am avut bani. - Aha. Vasäzia si dumneata esti sgrac... Pkat, on orn asa de tnvg-

tat si sä n-aibg bani... Mg due. Ce-oi mai sta ? Am uitat cä ern supgratä pe dumneata... .

Procopie o aptua de Mini : - Dar niste cgrti mi mai wet ? Fata soväi putin si spu.se dezamggitä : - As mai fi luat, dar ai numai romane serioase dumneata, nu-s de

nasul meu. Ei, mie Imi trebuie ceva, asa, mai usor, mai vesel, ti-am spus eu dumitale... Si-acorn mä duc, cä mä cautg mama... - $i ntt mai esti supgpatä pe mine? - Ba got, ptnä aduci patefonu'...

Nu piecä. Se mai tntoarse odatä de la usä cu ochii In pAmtnt. -Ar trebui sg nu-ti spun... - Ce sä nu-rni spui ? - Mi-e fricä, dommt Procopie... Se codeá, vorbkrd cu gura pe jumgtate. - Frica ? se mirä el. - Da. Mi-e fricä de dumneata... Eu sInt fatä si vezi dumneata, nu-i

frumos... -Ce nu-i frumos ? - CA' stäm asa, amtndoi... Se rosise. - Si ce dacä stäm. ? -Ce stii dumneata, päi sä ne afle mahalaua, mai scoate vorbe, cg

cine stie, cä asa si pe dincolo, muierile astea bätrtne de-abia asteaptä... En slnt fatä mare... Intr-o lung Implinesc saisprezece ani §i altele la v1rsta mea, au sgrit de-ace pIrleazu'...

Vocea i se sugrarnä. Studentul nu InteIegea prea bine. - Adicä, ce-i asta, au särit plrleazu'? - Avem noi, asa, o vorbg. Prea vrei sä le stit pe toate...

8 v. Romtneasci Nr. I

www.dacoromanica.ro

Page 114: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

114 EUGEN BARBU

musca buzele si îi impletea degetele incurcatä. - Pe urml mai e ceva... Ce mai e ? - Mama spunea el am inceput sa-mi pun lämiita-n stn...

Tacu o clipä, apoi rosti tar : - Si nu e bine... - Jti pui lämtitä-n sin ? - Da. -De ce? Sa miros frumos ca dumneata...

Procopie fluierä. Ce vorbesti ? -

Chiriqui tsi scoase ochelarii i ti terse cu batista. - sa tii c'ä ma duc Ide-adeväratelea... Si iesi afara. Cerul era cenesiu, tot. Numal spre asärit attrna o ftsie

alba irate cioturrile salcimilor arsi, ea o americä spalata. 0 zgura murdarä, luatä de \tint, se asternuse itn curtea lor. Locurile arse fumegau Inca si peste toatä mahalaua plutea un miros Incins de ctrpä arsä. Inserarea trista cu- prinsese Cutarida. Pompierii tot nu plecasera. Loveau cu tirracoapele in btrnele fumeginde. Zidarii, eu muierile, stringeau trentele scäpate, pe pima- late pirjolite.

Fetii ti veni isä plingä Meg sa stie de ce. Trase irri piept aerui iute, plin de furn i inträ n casa. - Da' uncle umbli, fata ? o lua la zor coana Marioara, cum o väzu.

Vela nu aspunse. Se dezbraci täcutä, cuprinsa de o posomorire mare. -0 sa te spun lu' Aristica, auzi tu ? Ai inceput faci de cap... Maica-sa mai bodogäni ettäva vreme, dar capita n-o mai auzea. Nu se

&idea decit la sufietul su pierdut, la iubirea fierbinte care-i tnecase inima.

Prin noiembrie, intr-o duminick ai ei plecasera la niste rude. Rama- sese toatä casa in seama Vetii. Goana Marioara domnul Aristicä se g-- tiserä Ind de la prinz. Pe fata n-o luasera cä tineau o petrecere numai in- tre oameni mari i nu se fäcea audi urechile ce-si spun bärbatii la un pahar de vin.

I-la petrecut pîn la poartä i taica-sau i-a fag-adult ca dad are si fie cuminte o sä-i aduci ceva la intoarcere. Vetii ii venise sä ridä. Tot o mai credeau un copil.

Era o zi senina si friguroasä. Fata privise Cutarida. Strázile pustii. Prin curtile vecinilor se auzeau gramofoanele. In bätätura lui Tanase niste mesteri ridicau aitä casä din birne. Clunoierul dadea ajutor ea nevastä-sa. Se tntoarse. In usa lui, iesjse Procopie, numai intr-o flanela strtnsä pe Mt. Privea soarele alb, lucks care aluneca peste maidan.

Ce faci ? o Intrebä eu glasul sáu iplaout. Ce sa fac, nite, am rättnas singurä acasa, ai mei s-au dus la o

petrecere... - Ce-mi dai dad-ti spun ceva care o sä-ti fad placere ? - Ai adus patefonu' ? - Da. Ce bine-mi pare... Pot sä vin ? Dumneata sill sä dansezi ? Dad

nu, te invat eu... Ai sä vezi ce usor este... Da' amine Intro noi, domnu' www.dacoromanica.ro

Page 115: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

AIA MICA I15

Procopie, sä nu afle at mei cä am trecut pe la dimmeata 'and au fast ei plecati. Inträ inainte si vin i eu dupA aceea, sä nu ne vadä cineva...

tri odaia lui era cald plkut. Mirosea a hIrtie veche. - Nu stau mult, spuse fata, desi stia bine a n-o sä fie Ilya. - Bine. Numai sA mA Inveti sä dansez, c nu prea - Cum sä nu, mie-mi place la nebunie, domnu' Procopie 0, de-abia astept si mä fac mai mare, sä mä duc la baluri, sä-mi fac rochii lungi, albe,

s'A fie si o salä' mare, numai cu oglinzi i cu parchet pe jos, i sä lunec, tain-tam, tam-tam, tam-tam, ta... Da' unde-1 patefonu' ? S mi mA fl

mintit... Pe masi zAri cutia neagrä si plkile. Studentul tnvîrti arcul i asezA

un disc. Toatä odaia se umplu de sunetele dulci ale unar viori. Fata se amet1 dintr-odatä, o bucurie sAlbaticA o cuprinse i abla dupä clteva ceasuri ti aduse arninte ce se IntImplase cu ea.

Procopie fusese la Inceput stingaci. Se misca greoi. Uite, ia-te dupä mine, It spusese, asa un-doi, unu'-unu', un-doi,

/met, /met, asa, vezi usor ? Ei, haide, putin curaj... Un-doi, un'-doi, unu'-unte, un-doi... Bine, asa, /met cl mA calci pe picior... Uliu, da' teapAn mai esti, ma. cu IndemInare, asa, bine...

Studentul se Invirtea supus, condus de bratele ei. Fata il simtea aple- cat peste ea, cu gura aproape pär. II auzea cum ride eind pasii i se Incurcau si parcä nu mai räsufla, simtindu-i trupul puternic aproape hai- nele care miroseau frumos.

Dupä vreo jumAtate de ceas, InvAtase. Placa veche, Melia Ina un tan- gou :

Ilona, Calvar mi-e viafa feird tine, C'd-n nopfile senine, Ce dulce, Mi-ai cedat...

Ostenise. Tsi asculti Mille mmmii. Se lipi fereasträ privi afarA. In curte, clinii se Intinseserá la soare, cu capetele pe labele puternice. Sä fi fost trei dupä masA. 1i era si fricä parcä era $ i bucuroasä cä se aflä singurA cu Procopie, aid, cA el o tinuse aproape, In brate cA dansaserä Impreunä. Studentul se asezase pe patul scund de alAturi. Tkea. Din chid In eind schimba pIlcile.

Blond& sau brunet' Mie mi-e tot una, Pe-amindouit le doresc, Pe-anandou le iubesc...

Chita o voce de bärbat. De la geam se vedea grädina oltenilor. Lingä portile de sIrmä sedeau

doi tärani cu fata cAtre soarele putin. Aveau cäciuli negre aete pe mneri aruncaserä mindirele de culoarea boabei de porumb. Nu vorbeau. Tineau capetele aplecate /n pArnInt umbrele tor scurte attrnau Intr-o parte. In odaia lui Procopie se fäcuse linite. Peste Cutarida räsunau act= do- potele de la cimitirul SfInta Vineri. Sunetele lor pätrundeau plinA aid. Aerul Impede de afarA era ca o apä luminoasä. 8k

www.dacoromanica.ro

Page 116: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

116 EUGEN BARBU

Pe urmä, Veta nu-si dMu bine seama ce-a fost. Procopie se aproplase de ea, ti cuprinsese umerii i o sárutase pe obraz i pe gurä. Vorbea repede si räsuflarea lui fierblnte il ardea urechile. Fata se amucise, o apucase o spaimä mare si-ar fi vrut sä fugA, dar nu putea pentru cA din tot trupul se ridicase o dorintä pe care n-o putuse stäptni. Spunea numai : - Ce fact? Ce fad ?

$i tearna i se amestecA cu O bucurie nouA i iecunoscutá, cu durere plinse i rtse, tl rntngtie si-1 sArutA si ea si rAmaserA unul lIngä altul multä vreme, incremeniti tntr-o Imbrätisare veche de einci lumea.

TAranii sedeau tn acelasi bc, ca niste curcani Infrigurati, cu mlndi. rele lor roseate pe umerii ridicati. Picoteau de-a-npicioarele. Dinspre Gri- vita tot ma i. cädeau sunetele curate ale clopotelor- de la Sfinta Vineri. Lu- mina se schimbase putin. Se apropia seara. Vetli i se fAcu deodatA fricA. Avea in tot trupul o durere sun, necunoscutA. Stense clievia ace risipite pe dusumele.

Orice poti SA ascunzi fn lumea asta, numai ce-i al sufletului nu. CA dragostele stnt ca buruiana rea, crese In vägäunile inhnii i s-aratä.

Nu mai scApa domnul Aristlefi de gura nevestei : - MA, bärbate, nu-i, anA lucrte curat ca fata noasträ, ascuitA la mine...

Iar Incepi ? se mInia omul. - .Ascultä si de gura fenneii, cA voi, ce vä pricepeti ? Puneti aciula pe-o ureche vA vedeti de treaba voasträ, dar la sä stati ca noi iîngá copii ati sti si ce-are-n cap si ce-are-n auflet. Nu mai donate Veta noasträ de cInd cu studintu' Asta si-o sA páim una, de-0 &A se clued vestea ! Ce-ar fi sä-i zici tu, sA-si ia ce-i al lui si sä piece unde-o vedea cu ochii, sä ne lase In sAricia noasträ.

Tramvaistul s-a'mai endit, l-a Intrebat si pe nea Fane, la ctrciumA : - MA, vecine, ce zici, uite, am un chirias. Thar, de. Orn cu carte, stu- dent. Fata merge si ea pe saisprezece anisori, sA-mi trAiascä...

Sä-ti trAiascä ! - ...cam face embre chiniauluI. Acu, eu in-am väzut-o, da-mi spune mä-sa. E cuminte, säraca, da' mai stii...

Nea Fane a sorbit cinzecul sAu cu evlavie, a asezat mAsura pe tejghea $ i a clAtinat din cap :

$i-adicA ce-ai vrea dumneata sA afli ? PAi sA nu fie cu Out, tam la et i se face, fetii... - De. P-acilea prin rnahalaua noasträ, pe unele le-apucä i pe la

treisprezece ani. Nu le vezi pe-ale zidarilor ? Nici nu stnt rAsArite bine si umblA cu burta la gurä...

N-a mai bAut domnul Aristicá. A doua zi, cum s-a luminat de zi, a bätut tn usa studentului.

Bunä dimineata, a zis. Domnu' Procopie, nu te supära, am de vorbit ceva cu dumneata...

Chiriasul i.a deschis ca inima cIt un mice. - Poftim, poftim... Tramvaistni a-a aserzat pe un scaun, si-a scos batista si si-a stets

fruntea de sudoare. Nu-i cdea nici lui bine. Pite ce este. 0 sA-mi vie o rudä de la Focsani, eu de-acolo gut,

www.dacoromanica.ro

Page 117: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

AIA MICA 117

n-ai de unde sA *tiI dumneata, sä intre la noi, la Tramvaie. N-are unde sta. Ce rn-am : ia sA-1 rog eu pe domnu' Procopie, cA e bäiat Intele- gAtor, am cu *tiintä la bazä, n-o sä se supere... Stii dumneata, a*a slut rudele. AltfeI, n-am de ce sä rnä pang. Mi-ai plätit chiria la timp, ba incä

inainte, dar &intern la mare nevoie, Intelegi ? - InteIeg, räspunsese Procopie,cu inima qoarä.

Studentul se mutase mntr-o luni. Pe Veta o trimise maicA-sa de dimi- neatA in Obor, la ni*te cumetri, cu treabä.

Procopie plecase pe la patru, incArcInd Intr-un camion cele citeva lucruri pe care le avea.

Muierile IncA vorbeau pe la porti : - Se duce. Se mutA mai la centru, cA a ie*it doctor. Ei, ce vrei. acu' are bani...

Fata a aflat tocmai pe searA chid s-a tutors ii-a väzut odala goalä si trentele mä-si spInzurInd In geamurile deschise. S-a oprit in prag *i a privit pe rind peretii albi pe care se mai vedeau urmele lucrurilor luate *1 hIrtille desprinse din pioneze. Pe clqurnele, Procople uitase un caiet cu scoarte albastre.

Sin* ci i se face frig. Ie*i. AfarA, soarele de noiembrie, tocit i *ters, cAdea peste case. Sub strea-

*Inä se a*ternuse un strat de frunze cro*ii de vitä sälbaticä. Motanii se tävä- leau a dragoste In jarul lor. Clinii se scärpinau de pomi.

Inträ In cash'. Maici-sa späla *i mirosul de le*ie, vechi i cunoscut, ti aduse aminte cA are de fAcut treabä.

Nu Intrebä nimic. Se Incllise tntr-o odaie *i pltnse tnult, din toga inima, tristä ca de moarte.

In cärtile pe care le citise Vela, fetele erau furate de conti *I de rnarchizi. Eroinele fascicolelor IngAlbenite, sfirace *i frumoase, loculau tn case triste pinä se ivea un bfirbat IndrAznet sA le schimbe viata. Acesta In- frunta o multime de primejdii *1, tin cele din urmä, ît ducea mireasa Intr-un castel frumos, clAdit pe o snuck uncle träiau aintindol pInA la bätrtnete. In cite nopti nu visase ea pe printul id'Astra, pe marchizul de Gadelle *i pe cIti altii...

Uneori Se scula *i i se pärea cA aude galopul callor peste cimpul Cu- taridei. Se trezea buirmAcitä, gata sA tipe, cu cAma*a udä In spinare. Privea fereastra albasträ mInjitä ell lumina stinsä, pieritä a noptii i ofta.

Pe drumul Grivitei, treceau cärutele läptarilor In goanä. In mahalaua gropii, bärbatii erau alifel. Ea ti vedea in fiecare zi. Ginerii nu erau mar- chizi, ci salahori ori fochit1, tiinichigli sau clzmari, oameni necijiti care umblau toatä ziva dupä o One. Ii luau neveste frumoase dintre fetele un- gurenilor sau tigänci mai spAlate. Le zvintau in bitäi chiar a doua zi dupA nuntä.

Nu semänau...

Veta s-a mal glndit ce s-a mai gIndit la Procopie, la dragostea lor scurtä ca viata fIoril de veronicä *i tn ceie din urmä a uitat de el *i de cAr- tile lui. Domnul Aristicl i-a gäsit un bArbat. A dat-o dupA unul de-ai lui,

www.dacoromanica.ro

Page 118: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

118 EUGEN BARBU

de Ia Tramvaie. Acesta i-a fäcut Dunn, a dus-o in mairala la el, au petre- cut, scäpaserä i pärintii cu fata curatä. La vreun an näscuse un bäiat pe care-1 iubea de nu mai putea.

Inca nea Fane spunea : lntrasei la Wei, vecine, i, uite... Ai si nepot I - Am, sä-mi träiased I Ce vrei ? Asa o fan cuminte ca a mea, mai

rar. Nu mi-a iesit din cuvint. E drept cä a gäsit i un bärbat bun... Da' ce-i ? Amärlti de-ai nostri, lucreazi la macaze... - $1-1 kibeste, domnu' Ffinic5... - Nu mai spune Ce vrei, tinerete cu biz& I A mea, intrase, cum zici dumneata, la

idei : Aristicä", zicea, ai grijä, Aristicä, de oopila asta a noasträ cä ne face de rusine." Da' ea, säraca, domnu' Fänicä, e ca porumbielu'... Or sä-si fad niste odäi, bälatu' e stringätor i mi se pare cä azi, mline, mai toarrrä un nepotel...

Sä-ti träiascä I

Sä-mi träiascä I - Esti bun de-o cinste 1 - Cum sä nu 1 Coanä Lino, dä-Irte clte-o sticlä de lampä, numärul doi, vorba lui nea

www.dacoromanica.ro

Page 119: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

MCOLAE TAUTU

INCEptur DE AN! Ina un an, prieteni... Zäresc cartea Mattel Cu pagina nescrisä, cu rindul ne-nceput, Cum marmora asteaptei cutezeitoarea daltä $1 pinza, zugrtiveala de mester priceput I

Presimt sub nea ceildura, etern reneisceitoare, Ca pieptul unei mame, blind rodul ocrotind, $i beinulesc in ape lumina viitoare In mine de becuri spre culme seinteind.

$1 deslusesc in carpen cum leagän se-nfiripä Cald, cum adoarme pruncul in tihna din pridvor, In linistea adincei fi pajistea afipei De-auzi chiar räsuflarea cocorului in zbor.

Le-am implinit pe toate di nu doar intr-o mind Ne stä puterea dreaplei ci nesfirsit elan Din oameni se räsfringe si stiu c-o sä reinanä Tipar si-n uesnicie din lungul unui an!

Nu astepteim cu teaniä fi nid cu-nfrigurare Ce ne-o aduce anul fi ceasal viitor", Ni-e forfa färei margini si e nemuritoare Ca apa sl väzduhul, ca Oa tuturor 1

SEMN re-a indemnat pädurea reicoroasä, Sel te inalf1 privind prin frunza-1 deasä, Stejaril ei 11-au dat adäpostire $i pace ca sub zid de minästire.

Ai adunat doar stelele in pagini $i negura in ?omuri de imagini,

www.dacoromanica.ro

Page 120: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

120 NICOLAE MUM

Ai proslavit erupfia planetard Cu ochii nitre cer o-ntreaga yard!

Dar coaptd ghinda grabnic s-a desprins Sd te loveasca parcd dinadins, Ca nici-o clipa n-ai belgat-o-n seamet ?i-n ea pinta peidurea de aramai

In mica ghindd vepicia firii 1§1 implinea puterea zdmislirii, In bobu-i mic, neinsemnat In zare, Fofnea adinc padurea viitoare 1

www.dacoromanica.ro

Page 121: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

DAN FAUR

PORTRETUL

Pe pieptut Ulu, ce-a clocotit ca marea, au pus ei, in deridere, portretut, fi Lenin te privea din depärtarea ce-o apropia de tine, cu incetul...

$1-n ceasul cind pluteai intre pilmint fi-ntre olizduh, spre-a vepticiei NM, ea, leniniana frunte-ti da avid, cu vasta-i traectorie, solard L..

$i insotindu-te pe-a nemuririi cate, el iti era, ca-n viajti, caTdued. $i inima-i, ca clocotele sale, o auzeam fi eu cum it acuzii...

7VU0S OBOSIT DE ZUPTE !...

Nu-s obosit de lupte L.. Nu rechem din mlastind, strigoiul, ci-1 blestem t... In anii mei s-a implinit un crez: cu bucurii fi lacrimi it veghez I...

Atifia trandafiri nevinovati, atitia oamenli Judi spinzurati de-acet strigoi, pe care nu-t rechem, ci it cufund in mla#ini, $1-1 blestem I_

www.dacoromanica.ro

Page 122: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

CRISTIAN SIRBU

INSTANTANEU

Deasupra zidurilor ce se inaltet spre cer Ca nigte !Ulan rogii Zidarul lucreazei aproape de soare, Un plop vecin ii trimite cintece De frunze qi reicoare.

El insugi Mend un cintec gi pare o pasdre A culmilof Inalte. Ageazdt dirdmizile cu gesturi elegante. E mindru, de zborul stiu din fut.

Pe trotuar trece o fad. E imbrticatd ln alb, seamtind cu-o statuetd de zdpadii. Zidarul se opregte din lucru, guierd sti-1 vadd. Dar fata nu-1 la in seamd, nu e poetti.

.Fi acum dezamdgit lucreazd mai departe gi regreld Cd nu toad lumea e poet ca el, Ca plopul din vecindtate $i ca soarele din cer.

www.dacoromanica.ro

Page 123: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

DIMITRIE STELARU

RAZBOIIL tam vilzut din pämint $i din märi Avea mil de ochl, ca aripi de argint in pletele vintu-

rilor. Mufca singele soarelui i cutremura munfii Sub norii vineti cinta moartea $1 närile lui adulmecaa ftäcäii lumii.

I-am veizut brat ele de tun peste pinza meridianelor Inspumat alerga printre zodil Vestind o istorie a desnädejdii, 0 istorie cu ÎflV1flii geografillor arse.

FEMEIA ,SI RAZBOICIL

01 nc'd odatä, íflcä odatä vreau In ochli täi sä privesc"... Vintul prin ramuri aleargä, Frunze cu paqi se-rnpletesc.

Peste virfuri de munti Pe ape, printre vai umbrite Fageau cintind moartea Opti largi, rätticite.

0 inimä in praf cazutä $i altele mereu cäräri Cu trandifir de singe inchegat Cadavre apceptau in gäri.

Inca odatä, 'Inca odatä vreau In ochii tä sä privesc"... Femeia strigä un mort $1-n noapte focuri de arme ctipesc.

www.dacoromanica.ro

Page 124: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

ION BRAD

BUNICUL Din inima Ardealului, Impodobit de fal, Bunicul ma cautd In capitald. La marginea urbei Soseste cu zorii Cincrsirenele Grivifei ispitesc depärtdrile $i porfile primesc muncitorii. Cu nainile lai Uscate ca vifa de vie Imi bate in usa cu täblifä de nichel Indepärtata copillirie. Ca s-I scap de linistea obositoare Ca un drum de nisip, din sat, Il duc prin cetatea lui Bucur In lung si-n lat. El, beitrineste, salut necunoscufii Ca pe-acasä la noi. Dup ce vede cinemascopul I se face dor de pämint si de boi. La palatul fostului rege 1 fi fine pe cap cticiula mifoasti, de oaie... Ci se descoperä o singurti data $1 ochii de pans i se-nmoaie. &intern pe plimintul stropit cu singe, Cum e dimineafa ampia cu rota La Grivila, aproape de locul In care muncitorii-au dat nepotului O casä si-o inimä nowt Bunicule, gestul täu simplu E mal awe ca toate poemele mete! Sirenele sfinte ispitesc deplirtärile $i soarele for felor Manta priuirea cu stele..,

www.dacoromanica.ro

Page 125: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

NEBUNIE SFINTA A IUBIRII 125

NEBUNIE SFINTA A IUBIRII

Sti duci rlizboi cu rinduiala firii, Sti-fi fie scumpi dar iarna trandafirii Mi-ai spas odatei, poate doar m favi - Cind eu te uit, atunci sa-fi flu mai dragä I

Tofi pomii inflorifi pe care-admiri-i, Scäldafi in alb f i fericifi ca mirii, Scl-fi aminteascd risul meu de-aseard, Numai cind toamna-i biciuia pe-afart i l

De ce mil pedepsefti amar, ca zbirii, Mel arzi, de ce, pe rugul izbävirii, and inima fi-am dat sli te hräneascä ,i-aceasta mi-i grefeala omeneascä.

0, nebunie slink's' a lubirii?

CUCUVAILE

l ubesc plisärile care-nfioard teli .ei plopii, Care picteazil cu cintece munfil fi väile. Totufi, copil, scormoneam adeseori, cu billatul popii, In turnul bisericii, din somnul adinc, cucuvalle. Ne-aträgeau poate ochii lor de fosfor, drcicefti, $i glasul care prevestea moartea copiitor. (Ci numai de buhne nu-fi amintefti Din comoara scumpii a copildrillor 0 Reitacind prin oraf, le-am mai väzut la muzee Cu ghiare de uliu, cu trupul pestrif fi boncloc. De-o vreme inscl-au inceput scl-mi dee Tircoale, noaptea, cu priviri de foc. Le mid in ochiul magic al radioului Privind posac, cu urti, clitre mine .it fipli surd In larga pustie a ecoului Numai de moarte, numai de ruine. De ce sti cinte oare copiilor de moarte, Blitrinilor de ceasu-i mihnirii de pe urrnd? Ce pof te lard safiu prin lume sei le pow-le? Ce ginduri le mai scurma?

Täcefi voi ptisliri-cobe, fi astäzi fi-n tofi vecii, Rämlnefi in tenebre firt somn cu (Weal I

www.dacoromanica.ro

Page 126: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

20 DE ANI DE LA MOARTEA LUI ANTON HOLBA1V

Pentru a cunoste cine a fost Anton Holban, aproape cd nu avem nevoie de alte meirturei in afara dirfilor sale. Cel ce a scris 0 moarte care nu dovedeste nimic", Ioana", sau nuvelele din volumul Ha lu- cinafir a extras materialul cdrfilor lui in primul rind din domeniul ex- perienfei personale, fund preocupat uneori pind la obsesie de analiza propriilor sale stdri fi reacfli psihologice. Analiza aceasta, intreprinsei cu remarcabild finefe j cu un simf ascufit al ameinuntului revelator, relevei o sensibilitate delicatd dublatd, mai mutt supravegheatd, de o inteligenja pdtrunzeitoare.

Este in scrisul lui Anton Holban o tandrefe, un lirism discret, care inving dezolarea, istovitoarea neincredere in posibilitä file omului de a afla adevdrul, zbuciumul tragic al unei prea crude, fi care vorbesc mai curind despre sentimentele scriitorului in raporturile sale cu ceilalfi oameni. Nu i-a diutat, inset' i-a iubit. Poate di nu i-a *tat pe cit ar fi putut i s-ar fi cuvenit, dar i-a respectat. Un con- temporan al sdu scria aaeste cuvinte concludente la moartea lui Anton Holban : Cuno.ytea suferinfele celor mici. Gdseam un reazim pentru el 2tz orice cuvint ce le venea in ajutor. Maid fiinfa lui se cutremura la gkdul cá oamenii acestia pot fi salvafi de tirania citorva, pot fi scosi ide sub cdlciiul puternicilor feird suflet... Suferea, pind la epui- zare, entru ofice durere, pentru orice nedreptate. Suferea in el, sufe- rea ptdinc, suferea fdrd gdseasdi forfa credinfei izbdvitoare".

ci Faptul de a nu fi pus suficientd voinfil in cdutarea acestei forte, rfluglindu-se intr-o izolare chinuitoare, a ingustat iremediabil orizontul scriitorului. De aceea, observafia sa oricit de pregnantd fi semnifica- tivd pentru cunoasterea individului, reimine exterioard totdeauna

epocii lui. Dramele emofionante pe care el ni le inflifiseazti sint numai dramele unui intelectual rafinat, cu netiniti metafizice, pufin, aproape deloc, ancorat in frärninttirile timpului seiu.

Cu aceastä limitä seroaid, proza lui Anton Holban nu inceteazd totusi sti ne intereseze i sá aibd dreptul, in consecinfd, la prefuirea noastrd. La implinirea a 20 de ani de la moartea scriltorului, lt readu- cent în atenfia publicului cititor, publicind citeva pagini inedite 'din ultima sa carte. Insofim paginile respective de un articol, fi el inedit, al criticului Octav udecata degajatti, receptivitatea vdditd in atitea apercieri din articol nu surprind la acest critic, care fi-a cucerit

www.dacoromanica.ro

Page 127: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

JOCURILE DANIEI 127

merite incontestabile intr-o activitate asiduli de cronicar literar, curmard pi ea prea timpuriu, did tocmai se pregatea sä p4eased spre o cercetare pinfif ice!. a fenomenului literar. Nestdpinind ins4 mijloa- cele unei asemena cercettiri, articolui SJU cu toate observagile ptitrun- ztitaare i temeinice se infelege nu poate fine locul Ina unui studiu de reconsiderare ;1 valorificare in spirit critic a prozei pe care ne-a leisat-o moVenire Anton Holban. Acest studiu, trebuie intreprins de- acum Incoto, cu pasiune i cu dragoste, dupti cum merita incredinfat tiparului ft reactualizat tot ceea ce este reprezentativ in creafia scriito- rului.

ANTON HOLBAN

JOCURILE DANIS

- fragment - C iteodatä cred cä vindecarea este posibi1. Caut sä mä gindesc cIt

mai putin la Inthnplärile care au lost Intre noi, sau le interpretez au, ea sä mä doarä mai putin c s-au terminat, i c rebuie sA rerbunt de tot la ele, ca si cum tare ele si mine s-ar fi interpus moartea. Trebuie Gá renunt la amintirile pe care le-am träit odinioaa eu nesfirsite emotii. Dar elteodatä mi-e atti de dor de ceea ce a fost, cä asi vrea sä .refae o imagine a vietil mele vechi. DupA cum dupa oe ai fkut o cAlAtorie superbá, Intors aeasä Inca- pabil sä relnoepi traiul, ou ochii pe o fotografie sau pe o carte postald ilus- tratä, cauti sá .xleconstruiesti ceea ce a fost, ca sá ui cä esti Inconjurat de peretii carnet tale, de obiectele familiare, cA esti legat de pämInt i ai rädäcini ea un copac.

Un nou peisaj. Un oräsel asezat pe coline, eu perspective la fiecare colt, strAzi si oameni putini. Casa mea este mare, bätrIneaseä, In- conjuratä cu o superbä grädinä de brazi si de pomi cu frude. Mai mare, bunica bátrInA, care are euriozitAti putine, $ i a läsat sä tread' anii %TA sä schimbe vreun lueru de la locul lui. Orele se inlocuiese identice. Aerul e limpede. Calm deplin pe vista zilnicä, si par neverosimile vestile de egitatie pe care ni le adue ziarele. Aid Imi voi petrece vacanta. Loc bun de odihnA", mi s-a spus. Am ascultat aceastA povatä. Febrilitatea In care trAisem deve- nise insuportabilá. In atmosfera aceasta mä refae, imi adue aminte de cel care fIcuse planuri, care In ultima vreme nu mai era bun de nimic. Voi putea aid sä redevinomul muncitor de odinioarä, ambitios sá.$ Inmulteasd stiinta. Timpul va trece mai usor, nu mA va chinui fiecare minut VW face presupuneri.

A doua zi, dimineata, am väzut un personaj, care tr6buie sä joace un rol important In vista mea de provincie : factorul. Dar deocamdatä nu e rost sä mä nelinistesc. Il pot läsa In voie sä tread prin fata ease, sau chiar sA hill* In curte pentru altcineva. Ziu.a tntli, a doua. In a treia mä uit totusi la factor, sä vád dacä nu-mi face vre-o surprizä. Dar Dania nu este In stare sä se gräbeasd. Sau e prea MindrA ea sä scrie lnainte de a primi oeva de la mine. Clt face o scrisaam de la mine Ja ea ? Sä socotesc pe 1 a ce orá

www.dacoromanica.ro

Page 128: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

i28 ANTON HOLBAN

trece s-o ridice de la outia de scrisori de Itngl poarta casei mete, unde am pus-o. Si in cît timp poate sä-mi vie o strisoare de la ea ? La ce cutie a pus-o care ? Si trebuie s las un spatiu dupä ce a primit rindurile mele, nu s-a priceput sau n-a avut posibilitatea sä-mi räspundA imediat. O zi ? Trei ? Dupä cinci zile incercarea de a mä 1inisti se dovedea inutilä. Factorul marca existenta mea de fiecare zi. La sapte--dimineata mä trezeam. PInä la opt n-aveam griji multte, dar mai pe urmä eram tot mai Ingrijorat (factorul vine pe la noug). Ieseam din casä la fiecare minut sA mA uit Inspre stradA. MA temeam sä nu vie tocmai end Imi iau cafeaua culapte, sorbeam In fug5 laptele, iar pIinea o luam cu mine, färä A fi avut timp sA astern pe ea putin unt. Veneam pinä la poartä i mA uitam in lungul sträzii. Cite odan vedearn cite un orn care semäna cu factorul, si-1 läsam sA se apropie ca sä väd daci mä inselasem sau nu. Desigur, dad n-asi fi fost de fatä, factorul ar fi putut sä-mi lase scrisoarea la altcineva. Dar dacA scrisoarea s-ar fi rätäcit ? SIn- lern atItia In cask pe cine trebuta sä Infra) ? dci s-ar fi putut ca alicineva sA mi-o ia si s-o puie la Intimplare îrt vrieun loc, SA uite sA mä anunte j pe mine. N-aveam curajul sä intreb 3n clipa dud Sint mai multi de fatä : A venit factorul ?" Si : N-a adus nimic pentru mine ?" Intr-o secundá, end pot fi ascultat, and nu sInt distnati de cine stie ce discutie. PoI sä gäsesti zece oameni la un bc, toti atenti la cele ce spui ? (N-asi spune nimit sen- zational). E preferabid sä mA ingrijesc singur de chestiunea mea.

In sfirsit, zäresc factorul. Mai Intti intrá la dentistul de peste drum. Dentistul II tine intotdeauna de vorbä. Apoi se duce la o casA cu domnisoare bAttine. Au dine fAu, trebuie sä astepte. Si poi se aude portita easel noa, stre. Vine. Stau intepenit la locul meu, asa ca sä fiu vAzut, dar \rand sä fac impresia c5 nu slut interesat, cä mä preocupä cartes pe care o tin in mInS. Totdeauna intrA.la noi, dci totdeauna are cineva o scrisoare, i mai este i ziarul la care stntem abonati. Caut sA ghicesc pe chipul factorului, dacä are ceva pentru mine, pe end travelseazA curtea noasträ. Constat cá nici nu mä bagA In seamä, cä ai1 gäsi oriclnd pe altcineva cäruia SA-i lase corespondenta. M5 misc eu, mA ofer SA lac eu serviciul acesta. De fapt mai sper cá totusi se va gási ceva entru mine, si cä factorul imbedl nu s-a priceput sä fie mai explicit, sau cA meseala i-a netezit orice expresie. Inutil, nimic pentru mine.

Uneori factorul se uitä In grämada de scrisorl, sA vadä bine dad nu cumva mai este ceva pentru not. Atunci astept, chinul meu este deplin. Nu e nimic I" Sau : Ba da I " O scrisoare pentru altcineva. Va trebui SA as- tept iaräsi o ei Intreagä. Combin toate posibilitAtile, de ce nu mi-a scris Dania nimic, caut sä mA consolez i sä trag sperante pentru a doua zi, fac pasiente ca sä vAd ce-o sä se mai MUM* cu mine, fac o serie de lucruri,

ca sä mai rup din timp. De fapt, acum suport mai usor lipsa vestilor. Prima oarA mi s-a pArut intolerabil, scum sint obicinuit cu Dania si stiu cA a§a procedeazä ea. Inainte de plecare mi-a dat toate asigurärile, mi-a jurat chiar, cá n-o sä se mai petreacä täcerea veche. N-am crezut-o complid, chiar dacä ea vorbea sinber.

Asta e Dania, firea ei nu se poate schimba, este tot asa de definitivA ca i un om care s-ar fi näscut surd sau schiop. Trebuie sä accept realitatea asa cum se prezintä, i sä cred cä aceste tAceri, incapacitatea de a scrie o scrisoare, a pune märci, a merge la po§tä, e räscumpäratA de emotia de care e ouprinsä and mä vede. Astfel, dur4 cuteva zile de asteptare febrilá a facto- rului, Incere sä mä consolez cu vorbele nu-me va scrie niciodatä. Era inn- til sä discut motivele. Ne despArtisem tragic, o lásasem indrägostitä. La toamnA vom reincepe povestea noastri. Trebuia sa trec spatiul verii, V&A SA

www.dacoromanica.ro

Page 129: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

JOCURILE DANIEI 129

Incerc sä-mi explic ceva. Trebuia sä-mi schimb firea sä träiesc in.prezent, färä sä mai fiu viothna nostalgiilor pentru trecut sau a panicilor pentru viitor. Teorii care rná fäceau sä suport goliciunea unei zile.

Bunica mea, bunA patriotä, prefera - In timpul rázboLultd si nu Ole cInd vreun oras eidea in mina nemtilor. (Cu ce räutate o cäutam sä-i dau astfel de vesti, si-i intrerupeam lucrul din gospodärie. Tin minte: se antäreau merele : A cäzut Buzäul 1"). La fel fäceam i eu. Ca sä am oare- care liniste, mä fortam sä. nu mA gindese i sä nu mai am o mie de bänuieli. Dar dimineata, asteptam factorul cu amp% Infrigurare, gäseam tot attt de bolnav sufleteste, incapabil sä rnä deprind cu o idee. In restul zilei, dacA luam parte le vreo discutie, mä socoteam un sträin, i dacä vorbeam ca vreo fatä, care era bucuroasä sä mA cuncascä mai ,de aproape, eu stiarn cä numai IntimplAtor oontinui un rol, dar cä apartin n allA parte, viata mea interloará are alte preocu.päri, chiar dacA nu märturiseam nimic. M5 simteam ridicol cA existenta mea este legatä de o imagine de la care nu pri- meam nici o veste, i nimic nu dovedea cä era ceva Intre noi. Citeodati reflectam : In definitiv, o mai fi ceva ? Poate cA nimic nu s-a schimbiat ? Sau s-a schimbat totul ? Dania, cu care am stat aläturi de atitea ori, acum undeva, pe fata p5Mintului, Intre oameni pe care nu-i cunosc, cu preocu- pAri pe care nu le §tiu

Factorul Imi aduce scrisori, dar de la altii. Se bänuieste eA vista mea este normalä, pot ráspunde, irnä pot interesa de faptele zilnice. Mi se pun intrebári, mi se atrage atentia cA viata mea in aceastA climA de munte färä griji märunte, trebuie sä fie adminabilä. Se vorbeste cu mine despre vreun erticol publicat, despre care eu nu stiu nimic. Se face aluzie la o inttmplare veche din viata mea, care mi-e acum indiferentä. De la Milly, citeva rinduri si fArá nici o insemnätate, ca si cum ar fi vrut sä scape de o obligatie, de- oarece eu i-am scris de mai multe ori. Am avut timp la Indeminä, si pot sä rnä gindese la vilata necijitä a lui Milly. In ori oe clipä m-asi gindi eu stiu cu precizie ce face ea : e la birou, face calcule. Acum e La masä, îi cunosc restaurantul i obisnuita listä de mincare; libertatea ei abea acum incepe. Dar en pate sA dureze o searä ? In. timp ce Dania e liberA, ocupatiile ei se petrec la Intimplare ; gusturile unei fete bogate I Adevärata tovaräse este Milly. Cu toate cä rindurile ei putine mä fac sä simt mai mult cä ant päräsit, uitat de... Dania, $ i ctnd le-am primit $ i am recunoscut scrisul de pe adresä, am fost deprimat cä nu veneau de la cine asi fi vrut. Dela Mady am prink veste chiar dup5 douä zile. Mady Imi scria chiar din case Daniel, din atmosfera aceia Indepärtatä. Ca sä fiu sigurä cA nu mä va Intrerupe nimeni and Iti scriu, m-am uroat pe acoperisul asei". Soarele cAzInd In Intregime peste Mady, O ea scriindu-mi. In timp ce Dania, lubita mea, le- nevea in fata unei oglinzi, probabil. Mady Imi scrie o mie de intImpläri din viata ei de fetitä Indrigostitä. Dar toate rtndurile nu mä interesau, voiam sA stiu ce face Dania. Eram un prieten nesincer, asadar. Mady Imi scrie despre ea, O nu ea sä nfä tie la curent. La urinA : Dania este foarte necä- jitä de plecarea ta". Cum ? AO vrea sä stiu amäniinte. Scrisoarea urm5.- toare de la Mady a venit repede. Incepea cu o mustrare ; Atit timp tti tre- buie aa sä-mi rAspunzi 1" Deci logica mea era dreaptä, cind credeam cä nu trebuie sä treacA prea multi vreme intre douä vesti. In citeva rinduri, ca cum ar fi ceva färä importantä, a a fost cu Dania la Sinaia, cä pe Dania a läsat-o acolo $ i ea s-a Intors, cä Dania se amuzä fäclnd sporturi. Citeam scrisoarea lui Mady in grädinA,pe o alee, pe unde stiam cä n-o ea* vinä nimeni. Am rupt scrisoarea lui Mady $ i am iaruncat hIrtiile pe iarbä, tn voia 9 - V. Romineasci Nr.

www.dacoromanica.ro

Page 130: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

130 ANTON HOLBAN

vintului. A fost ziva mea cea mai rea. M-am hotäril sä tn-o mai intreb nimic pe Mady despre Dania, sä-i vorbesc ntunai de atmosfera de aid, de ocupatii, de planuri. Dar In scrisorile urmäioare, n-am avut impresia cä Mady s-ar fi mirat p,rea mult de gestul meu. Ce puteam Intelege ? Mady era prea copilA ca s5-si dea seama de gravitatea sentirnentului meu, Sau poate cä socotea cá trebeia sA profit di eram departe, linitit, Intr-un loc minunat, i sä in- cere BA mä vindec.

Incerc s tau parte la viata care mä InconjoarA ; verisoarele mele grit tinere, se amuzá cu micile petreoeri din oräsel, de oamenii de aid. Tineri provindali, cu care la Bucuresti n-ai putea vorbi mare lucru, acum sint mereu in existenta noasträ, ti InWnesc de cite ori ies pe strada principalA, vin la noi ca sä preparäm petreoerea de o searg : o plimbare, o sindrofie Intr-o bodegä mereu goalä, sau la cofetäria centralä. Cu bunävointä condue verisoarele, caut sA mä amuz, sá nu fin un strAin, un bátrIn. Dar nit stiu sä dansez, 65 beau. Ceilalti petrec, eu le ssurid ou prietenie i slut bu- curos dacä sInt lAsat in pace, data nu se crede nimeni obligat sä-mi dea un rol, astfel sá se vadá dt de singur slut. $i totusi cu mine se intimplä aventura care poartä In ea atita tinerete! Prin jurul meu, camarazii dan- seazä, rid, beau, o anuzicä suspinä fals, tar eu mä glndesc cä Dania existä undeva, - nu stiu - pentru mine. Ne intoarcem acasä tirziu noaptea, in parfumul brasilor. Luna a lost atit de mare, de apropiatä, vibra tu atita fortá, cA aveam impresta cä o auzearn respirInd. Scene In care trebuie sä-mi hiving antipatia pentru camera. Sänätatea mea e subredä, má simt prost In tot lungul zilei, nu slut In stare sä fac plimbäri mai lungi. Am zile In care sint ¡intuit pe scaun. Iar Dania existA undeva

De fapt, n-am deeit un plan : sá treacä timpul. Cit mai mult, sä arunc zilele cu lopata. Tot ce se petrece cu mine nu mä intereseazä. Un bättin

spus : $i mai tirmiu cum ai sä vrei sä trAiesti o singur5 zi dintre a- cestea I" Pentru ca sä treacA timpul, joc cárti, sau fac pasiente, sau discut sustirand o idee care nu mä intereseazá. Fac vizite, primesc, citese. Dacä hotärästi ce ai de fácut pentru fiecare orä din zi, timpul trece mai usor. Ai chier i satisfactia sá te vezi desAvirsind o trealbä. Impart vremea. Cit voi sta aid, trebuie sä tn5 bärbieresc de treizeci de ori. Deci, nurnär fiecare bärbierit, i socot mereu cit am Moat si dt mai am. Uneori fac excursii. Atunci pot sä arunc mai multe zile de odatA. Mi-am fácut ordine pentru ca o zi sä treacä mat lute, gupä itun in tren, iti aranjezi orele dui:4 statiile pe unde .treci, ca sA ti se pará cA mergi mai lute.

Dimineata, de la sapte la nouk sint prea emotionat ca sá fac ceva. Atund vin ziarele, sint in curent ou ultimele vesti ale lumii, si amestec vreo noutate din Paris sau Londra, eu preocuparea, mea pentru Dania. Rudele mele se scoalä pe rind, dupä cum seara adormiser5 pe rind posturile la radio. Pentru fiecare bunklimineata", i o micA discutie asupra noptil trecute. Ies de o mie de ori In grádinä, i asist la toate peripetille cartie- rului. La dentistul de peste drum e Inchis, apoi se deschide o fereasträ, cea- lattá, se scuturA, apare servitoarea cu xratura, primul client care se gräbeste sä aibä primul loc.

InsfIrsit, vine factorul, Nimic. i pentru restul timpului, ore de scris, de citit, de mers In grädinA. Pe la sase seara consider ziva trecutA, nimic nu se mai poate IntImpla. Factorul poate trece din nou, nici vreo che- mare la telefon. Masa de searä se apropie, lumea se Intoarce acasä. Pot sA

www.dacoromanica.ro

Page 131: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

JOCURILE DANIEL 131

mä bucur de miracolul crepusculului, In acest loc mic, cu aerul proaspät, cu pomii räspinditi peste tot. Luna se vede tot mai puternie pe cer. Dar sänä- -tatea, atît de zdruncinatä, pune In aceste planuri toate surprizele. Zil- nic am dureri. Prefer sä rämin la locul meu, sä renunt la plimbärile care se fac In aceste locuri minunate. Atunci rämtn pe halcon, de vorbä cu bunica,

timp ce toti ceilalti, - generatia dintrt mine si bunica, - se duc sä se plimbe. 0 pun in curent pe bunica cu ultimele IntiMpläri internationale, - care o intereseazä cu toate a are 80 de ani, $ i care pentru mine nu au nici o importantä. Am impresia cä geste mine se astern ani multi, tot ce ¡IA desparte de bunica. Bunica Imi spune : Esti tinär, viata se Intinde In fata ta. Orice poti sä plAnuiesti, cäd nu e prea tIrziu. Eu am terminat, groapa este lIngä mine". Dar eu nu pot erede asta, cAd mä chinui toatä ziva, (bunica mai spune : eu n-am fost niciodatä bolnavä"), cu bAgare de seamä la ce máninc, la locul unde stau, $ nelini$it, fAnA nici o hotärtre pentru zitta de mtine.

Tot de la Mady aflu noutäti despre Dania. A plecat la Sinaia 1" Si apoi : Se va întoarce vineri 1" Imediat o väd revenitä, imaginez ce se IntImplA cu dinsa Intr-o atmoderä pe care o cunosc. VrasAzia, a$ i putea s-o gäsesc, daeä a$ i chema-o la telefon. Strabätk cäd stiu la ce orä se tntoarce vinerl, apoi In ziva Intoarcerii trebuie sä fie multä lume In preaj- mä, care o primeste. Poate cA mä va chema ea, cäci din Sinaia nu s-a pri- oeput sA mä cheme la telefon. Dar sä mai astept o zi. Nu prea mult, ad s-Iar putea trbtimpla ca Dania sä piece din nou altä parte (sau In acelas loc. Mi-a spus a anul treout mergea la Sinaia In fiecare säptämtra). Poate cä e mai bine s-o eaute la telefon cornisionarul meu. Dar o nouä scrisoare de la Mady Imi Incura mai mutt girbdurile. IntImplátor, printre rtnduri : Dania nu s-a intors Inca". Rämtne ca eu sä combin: De oe ? Ce a mai imaginat ? Poate cä se amuz5 acolo ? Sau, dupA cum pretindea, ezitä sä se /ntoarcä intr-un peisaj din care eu lipsesc? Dar de ce nu se gindeste cä din Sinaia nu se poate face nid o corespondenrtä cu mine ? Sau preferä sä lase sä tread timpul, cäci stie cä ori ce veste este zadarnia, si despärtirea din7 tre noi va rämlne aceeasi ? and se va Intoarce atunci ?

Poate imi va telefona. Urmärese pe un orn care poate semAna cu un functionar de postä (nru chiar factorul familiar care vine zilnic la casa mea, adueindu-mi scrisori ce nu mä intereseazA), care s-ar putea indrepta spre casa mea, sä-mi aducA un aviz telefonic. L-am väzut rpe acest om chiar In mijlocul orasului. Acum el trebuie sä se strecoare exact pe sträzile care due la casa mea, sä intre pe poarta casei, sA mä caute tocmai pe mine, sä-mi aducä un aviz telefonie acel aviz sA fie tocmai de la Dania. Deci vreo sutä de IntImpläri nor000ase, trebuie sä mä mg lui dumnezeu pentru fie- care, $ i abea una Implinitä, trebuie cu pania sä astepti sä se Intimple cea viitoare.

Nimic, absolut nimic, parcä s-a pus intre noi o lume Intreagä sA ne separe. La intoarcere, va rgäsi o seuzä oareoare: Am vrut 1 Dar a fost im- posibil. Tocmai la ona proiectatä a fost cineva la mine". Va fi deznädäjduitä. Dar va avea dreptate. A doua zi, o vizitä. SI apoi altä vizitä. $1 apoi o excursie cu automobilul. Mady mi-a spus, chid rn-am Intors de la Constanti- nopol, dupä o absentä de cinci zile : Tot timpul te-a asteptat, tn fiecare minut, nu putea face nici o misoare de Oita asteptarg'. Intr-adevär, citeva minute dupä ce am sosit, la o orä eind de obicei nu poate sä-mi faa vreun 9*

www.dacoromanica.ro

Page 132: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

132 ANTON HOLBAN

semn, cki este acasä tatäl ei, m-a chernat la telefon, spunindu-mi sä viu netnttrziat la ea, cki nu mal poate de dor. Si de unde al stiut exact la ce orä voi fi friapoi, ()friar ajuns acasä?" Am calculat eft stai acolo, rn-am in- format end soseste vaporul de Constanta, end plead trenul de la Cons- tanta, end soseste la Buouresti. Am fkut s000teala In et timp poti ajunge de la gall acasä". Cum a putut-face Dania asa ceva ?

Si astfel trec zHele aid. Fiecare dipä este obositoare, mä uit la ceasul de la mtnä de o mie de ori pe zi eu nu pot sä .scriu pe aceste pagini decit un rezumat. Ar trebui sà am un caet, cu numärul foilor eft numärul zilelor,

sä scriu pe- fiecare paging ce mi se Intimplä. Dar paginile ar semina Intre ele, si tar fi indiferente pentru un lector sträin. Tot ce fac, se poate reduce la dteva vorbe. Merg la cimitirul tirgului, din pietate pentru mortii pe care i-am cunoscut, dar mai ales ca sfi tread timpul. Astäzi am lost In fundul grälinilor bunicii. Adicá, odinioarä a bunicii, cki acum sInt alti proprietari. M-am dus pe drumuri pe care odinioarä hoinäream ca un stápin. De cite ori am privit pe oameni la mund L. Stiu unde a fost cäpita sub care mä odihneam Intr-o varä, acurn 20 de ani. Pirtul, de pe marginile cärula culegeam flori, margarete. Lanurile de Oil, mai mari decit mine. Gaut sä refac propria mea copilarie, intrebuintind locurile altnia. Asa se va intimpla mai tirziu ou casa bunicii. Dentistul de peste drum im spune: Singura mea distractie e sä vä 'ad In grädina voastra. Primul care so- seste primävara deschtde portile ca sä intre trásura at care vine de la garä, toamna end se Inchid portile, dupä ultimul dintre voi". In fiecare an fac cite o plimbare in fostele domenii ale bunicii. Azi, la fel. Astfel a trecut o dimineatä Intreagi.

In grädina din fatä existä un pavilion, In care se petrece o mare parte din zi. Scaune comode, mash, $ i aerul curat. Pe un perete al pavilionului scriu ctteodatä diferite glume, versuri, numai iscälitura, $ i le datez. In fie- care yea end vin aici, oonstat timpul care trece dupá data care devine tot mai veche. Gäsese scrise märturisiri impresionante : Am suportat vacanta aceasta foarte greu". Care o fi fost motival atunci ? Cki vacanti de acurn mi se pare greu de suportat. Acum am scris o singurä literä ca sä nu pri- ceapä nimeni,D, i ca semn de Intrebere. Cki fatä de existenta actualä a Daniel stilt un sträin, ca cum a$ i vrea sä stiu ce se petrece In allä pla- netä. Nici räu, nid bine. Asta e Dania. Se lasä sâ träiasd la tntImplare. Am Intrebat-o in ultima scrisoare pe Mady : Ce mai face Raul? Asta e un fel de a o Intreba de viata pe care o duc ei, färä s-o Intreb MI§ de Dania. Dar Mady aid nu s-a endit sä-mi spuie ce face Raul.

In tot timpul despärtirii, am vázut d nu mai poate continua nimic !hire mine $ i Dania. Iarási telefoane IntiMplätoare? Si viata ei de päpuse care nu este stare sä ia o hotärtre ? Iar au asteptind, suporttnd ridi- colul asteptärilor. Totul trebuie sá se tntrerupä, ceea ce a fost nu se poate prelungi. Dania mi-a arätat totdeauna cä este incapabilä sä se schimbe. Curajul acestei Intreruperi e greu de avut. D.ar aoum am prilejul, Uri nici

www.dacoromanica.ro

Page 133: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

JOCURILE DANIEI 133

o scenä care ne-ar Induiosa prea mult si ar risipi ori ce decizie, sä desfac. Vor li clteva zile foarte rele pentru mine, dar n-am de ales. Voi pästra o experientä In plus. Voi $ti mai precis cum sä privesti pe oameni, t cä nu trebuie 66 ai,nici o Incredere tn ei, 66 nu tii seam de jiuräminte si de la- crimi. Voi fi mai putin naiv. Cäci Dania fi va oontintba viatta ei die fiintä tulburätoare iresponsabilä.

Despärtirea definitivä 'dintre noi s-a fäcut färá nid o explicatie, confuz, own fusese i dragostea noasträ. Ultimele noastre discutii fuseserä turbuti. Dania hni tamisese, pe rind, cuvinte de dragoste i Täutäti. Eu ti fäceam reprosuri sau 3i vorbeam cu acebas elan ca odinioarä. De oe n-am fi vorbit IncA o zi la telefon ? $1 Ina un an? Ne Intilnisem nurnai din pricina unor ThtImpläri care n-aveau sä se mai repete. Stiam cä s-a terminat totul Intre noi, dar voiam o scenä ultimä, aci asa se Incheie orice poveste. Cu Dania nu se Intimplase ceve nou, nu se märitase, nu Incepuse dragostea ca altul, ca sä nu aibi timp sä se °cape de mine o oarä. Credeam cá durpä ctteva zile väzInd cä nu-i mai dau nici un semn, Dania, stiindu-mä cä sint la Bucuresti, /n aoeiasi casä, i deci usor de gäsit, mä va chema. La ora and mä cäuta la telefon odinioarä, n-are musafiri, deci e liberä sä nu se opunä dorului.

Multe zile am asteptat frenetic. Voiam s-o sugestionez pe Dania de la distantä, si s-o fac sä desävIrseascá minunea. Dar ar putut avea loc !rare noi o conversatie de adio ? Una ar fi atras pe a doua, si asia mal departe, si nu s-ar fi Incheiat nirnic. Lipsa de initiativä a Daniel era de data aceasta folositoare. Sau cind rná gäseam eu In fata telefonului, i oscilam 'hare ho- tärlrea mea si tentatia de o chema. Dar nu Incercam si din frica sa nu fiu primit prost : telefonul Daniei ocupiat, alteineva care-mi va spune el nu e acasä, sau vreo vorbä a.sprä. Dania chiar, care nu se va prkepe sä mä 11-

nisteascä I Eram In fata telefonulu1 la un metru si totusi distanta ptnä la Dania rämInea knensä, ping la LunL

ANTON HOLBAN

puline opere literare poartä atIt de evi- dentä pecetea faptului trait, ca aceia rä- masä de la regretatul Anton Holban, plecat dintre noi In ianuarie 1937, In floarea virs- tei, la un moment cind dacä n-ar mai fi putut aduce multe lucruri noi pe ling ceea ce a dat pInä atunci, cu certitudine cä ar fi putut sá dea o expresie mai rotunda fi- zionomiei sale interioare. EsteIntre cele dteva 61.0 pe care le-a scris i propria-i viati un paralelism ce merge pInä la iden- tificare, iar viitorul lui biograf va putea discerne tn operä toate eiementele unei exis-

OCTAV .FULUTIU

tente copios folositi drept material literar. Se poate afirma, färä puling de eroare, cä scriitorului i-a lipsit cu desvitsire fantezia. Niel un singur rind n-a iesit din imagi- papa tut totul a pornit din observatia ce- lor din jur, din experienta asupra sa i asu- pra celor apropiati. Literatura lui Anton HoIban este träitä de douä ori, odati In mod propriu i apoi retrospectiv, la Iran- scrierea et, act scriitorul n-a povestit ; li- teratura Iui nu este o desfäsurare normalä a amintirii. Holban nu-si dezviluie aminti- rile, fnsirate sfätos, dupi legi comode i cal,

www.dacoromanica.ro

Page 134: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

134 OCTAV SULUT1U

me ale evockil Nu ; el transcrie $ i noteazä. Faptul träit odatä nu este atenuat prin ptnza depärtärii In timp $ i 15 pästreazä acuitatea $ i actualitatea 5 este redat cu In- treaga febrä a autenticitätil Scriitorul nu träieste tn trecut, ci trecutul stäruie tn el este permanent actual

Spre deosebire de alti scriitori care folo- sesc propria lor vista, amestectnd-o sau con- topind-o cu näscocirile fanteziel Anton Hol- ban n-a adäugat nimic, n-a falsificat nimic din ceea ce a väzut 5 a simtit, n-a inven- tat, ci a repetat, n-a scornit, el a reprodus. Observatia rämtne valabili chiar 5 pentru literature la persoana a treia, adicä acoIo unde scriitorul a fäcut un efort de obiectl- vitate formalä, 'in Romanul lui Mirel" sau VI piesa Oameni feluriti". De5 aparent desprinse de persoana autorului, attt roma- nul ctt 5 piesa nu stilt dectt tot ni5e spo- vedanii, tot niste experiente intime ale sale. Filndcä 5 färä märturia verbalä fäcutä de autor lag multora din apropierea lui, ca 41

färä márturia celor care 1-au cunoscut mat de aproape (a lui E. Lovinescu, de pildä, al cärui nepot a fost), ochiului atent al celut care s-a familiarizat cu opera sa, nu-i poate scipa ci In toate cärtile lui, indiferent de persoana la care grit scrise, avem de-a face cu un material scos direct din realitate, nedeformat cttu5 de putin de imaginatie - care-i lipsea cu desävtr5re - cu ace- lea5 persoane pe care el Ie-a intilnit 5 ace- lea5 aventuri prin care a trecut. Si nu este mai greu sä-1 identifici In persoana lui MireI $ i a lut Coca, decit Intr-a lui Sandu.

Ceva mai mutt, chiar In scrisul säu ideo- logic, scriitorul a rämas subiectiv. Fiindcä in critica pe care a fácut-o, nu s-a ocupat decit de propriile-1 preferinte. i astfel stu- diile sale despre Marcel Proust 5 despre Hortensia Papadat Bengescu, nu au valoa- rea unor cercetäri critice, ele reprezenttnd numai niste itinerarit ale gustului säu pro- priu, care-5 cauta in opera unor mari crea- tori, justificarea 5 verificarea propriilor sale convingeri intime. Studiile critice ale tut Anton Holban completeazi pe latura ab- stractiilor, peisajul interior al scriitorulul Ele stnt ceea ce a5 numi critice confesio- nale", care 5-au pästrat 5 ele febrilitatea specificä romandor 5 nuvelelor sale.

De5 confesionalä, literature tut Holbert diferä mult de aceia a jurnalului intim, In sensul cä, spre deosebire de acesta, opera lui se organizeazä in jurul unor idel 5 ati- tudini preferate, se cristalizeazä pe linia unor pasiuni sau obsesil fundamentale. Este a literaturä confesionalä selectivä, ca sä spun asa, tntruclt autorul nu-5 Inregistreazä reactiunile, gesturile, cuvintele, Inlimplärile zi la zi, ci alege dintre ele pe cele care i se par lui mai importante sau care for-. meazä preocuparea tut constantä. Autenti- citatea spovedaniei sale nu este cu nimic- släbitä. E drept cä autorul unui jurnal in- tim isi surprinde sufletul pe viu, In imedia- titatea lui cotidiani, si-1 redä cu caldura momentului abia trecut, iar pe de altä parte nu manifest:4 preferinte, ci, tsi urrnireste toate reactiunile, pas cu pas, clipä cu clipä. De aceia, jurnalul intim ne apare mái com- plet $ i mai complex. 0 literaturä träitä, cunt este aceia a lui Holban, opereazä prin eli- minäri 5 reduceri, prin schematizäri 5 ge- neralizäri, mai mutt monografic dectt ana- litic, 5 aceasta o depärteazä putin de ideia de jurnaI intim. Nu-i scade insä deloc va- loarea de document psihologic. Si poate ca sä accentueze deosebirea dintre jurnalut intim 5 literature sa, scriitorul, tn 0 moarte care nu dovede5e nimic", tntr-o po- vestire la persoana Mtn, a introdus 5 frag- mente de jurnal intim, care se disting din rest.

Document psilidogic ; aceasta este tnainte de orice, literature lui Anton Holban. Este ilustrarea unei fizionomii morale. Si tn pu- tine cazuri ar gäsi in literature rominä un adept al lui Sainte Beuve, un prilej mai fericit de a face un portret moral, ca in cel de fate'. Anton Holban si-a Infätisat su- fletul gol-golut, asemeni lui J. J. Rousseau, chiar dacä n-a urmirit ca acesta sä-5 de- taileze tntreaga viatä, etapä cu etapä, ci 5-a concentrat atentia 5 sfortarea asupra unor anumite sectoare. Introspectiunea tut nu se extinde lateral, ci coboari, sfredelind vertical. Scriitorul se Infätiseazi pe sine fill menajarnente, färä ocoluri, färä ascun- zisuri, cu o sinceritate zeloasä ce merge ptnä la autoflagelare. E vrednicä de retinut aceastä träsäturä : necrutátor fall de altii, Holban nu are Wei o coruplezentä fatä de sine tnsu5, nu-5 iartä nici un cusur, acu-

www.dacoromanica.ro

Page 135: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

ANTON HOLBAN 135

zindu-se de räutate, de egoism, de meschi- närie, de lasitate, de orgoliu, etc. Nu numai cä n-a incercat niciodatä sä se situeze In- tr-o luminä favorabilä, dar se simte la fie- care rind serfs, intentia de a-si striga vina, de a-si asuma responsabilitatea, de a-si re- cunoaste laturile defavorabile. Este un ex- ces de podintä, care n-are in el nimic re- ligios - nici o constiintä a plcatului la acest laic total, care n-a dovedit nicieri, niciodatä, cä l-a miscat problema divini- Mill, - ci este numai un elect al prea marii luciditäti.

Anton Holban a lost un om profund ne- fericit. A suferit enorm: si sufleteste si tru- peste. Avea un organism deficient, Iipsit de rezistentä vitalä si mai ales nervos pinä la nevropatie. 0 neliniste permanentä II tul- bura. Era agitat, neastimpärat, rätäcind me- reu pe sträzi, vagabondind, fill stare, cum spune, poporul. Chinuit de dureri fizice - nu pot uita niciodatä, repetatele märturisiri pe care mi Ie fkea (si desigur nu numai mie I), cu trei ani inci Inainte de a muri, si cu ce accent sfisfetor : Nu poti sä-ti dai seama eft sint de bolnav, pici null poti inchipui ce dureri am , - era härtuit in egalä mäsurä de toate nesigurantele, sbu- ciumärile, intrebärile, strigoil sufletului si ai mintii sale. Dar fantomele ce-1 vizitau n-aveau nimic de vis, de transfigurare irea- lä. liolban era un halucinat lucid, un halu- cinat la rece. Fantomele lui erau de ordin rational, erau idei sau nelinisti si n-aveau chip material, nici trisituri plastice. Toatä suferinta lui si-a gäsit In literaturi un de- rivativ. Cu exceptie poate a Romanului Iui Mirel" si a singurei sale piese, - opera lui este un strigät dureros, un seirsnet de Gm torturat, o svircolire, un geamät ne- istovit de desnädejde, un sbuciurri neos- tenit. Totul Insi la rece. Cici de o lucidi- tate - ca sä nu intrebuintdm direct cu- vintul mai adecvat, dar care poate sä dea loc la confuzii cind e vorba de literaturä :

inteligentä, Anton Holban nu era un senti- mental. Ii repugnau expansiuniIe $ i formele romantice ale afeciivitätii. Era o inteligen- tä mereu treazä, mereu la pindá impotriva lui insusi, impotriva propriilor simtiri. An- ton Holban se privea, se urmärea träind, nu se läsa in voia vietii, asa cum-fac mai toll oamenii.

Este indrknet poate sä afirmim cä o literaturä, a cärei temä aproape constantä este iubirea, se intemeiazä pe inteligentä. Si totusi, asa este. Literatura lui Anton Hol ban este rationaiistä. Fiindcä ea nu este o etalare directl a sentimentelor, nu este o obiectivare a lor, ci o analizare a lor din pozitia omului rational. Scriitorul Isi pri- veste sentimentele cu ochii mintii, le des- compune surub cu surub, ca pe mecanisme, le trece pe sub lentila märitoare a microsco- pului inteligentei. EI IV obiectiveazä inte- ligenta prin sentimentele analizate Analizg lui e de ordin strict rational (existä si a analizä afectivä). Anton Holban nu este un- romantic ,ci un clasic. Iar sbuciumut säu este tortura inteligentei, care asistä la de- zastrul provocat de sentimente in sufletul säu. Am mai spus cä Anton Holban nu träieste in opera sa, ci se priveste träind. De aici specificul operei sale, prin excelentä psihologicä. Intr-o mäsuri desigur, destul de mare, se exercitä aci $ i influenta litera- turii franceze, a marilor psihoIogi si more- listi pe care i-a iubit si i-a profesat, a lui Racine, Mme de la Fayette, B. Constant si mai aproape de nol, Marcel Proust. Dar este mapresus de asta o problemä de tem- perament. Preocupatä de ecoul sufletesc al faptelor, de intelesul moral al vietii, litera- tura lui Anton Holban este lipsitä de culoa- re si de pitoresc, de plasticitate si de ma- terie si - dacä mai era nevoe s-o spunem - de epic. Este o literaturä descárnatä, li- teratur de esente psihologice, de semnifi- catii. $i aceasta in ciuda aptitudinii rea- liste a scriitorului $ i a pasiunii sale pentru detaliul de viatä.

Anton HoIban avea o puternicá Inclidatie spre observatia realistä. 0 dovedeste Ro- matud lui Mirel" care, in ciuda nerealizärii globale, este o splendidä radiografie mo- red a adolescentei, intruchipatä alit in Mi- rel, cit si in Lilli. 0 dovedeste Oameni fe- Iuriti", piesa aceia care n-are nimic drama- tic, ci este doar o nuvelä dialogatá. $1 o dovedeste Par0ii dascälilor", caet de schite, in care oehlul acerb al scriitorului, in civiiitate profesor de limba francez, s-a amuzat sk creioneze o serie de siluete $ i atitudini tiM fauna noasträ didactic. Poate ci färä mai covirsitoarea lui impulsiune s-pre autoanalizä, färä prea marea lui fervoare

www.dacoromanica.ro

Page 136: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

136 OCTAV $ULUT1U

egotistä, scriitorul ar fi devenit un roman- cier realist, de tip Roger Martin du Gard. Insi structura lui temperamentalä it I'm- piedica sä fie obiectiv st extravertit. Anton Holban era intors asupra lui insusi, tip nar- cisic prin excelentä. Realitatea inconjurä- toare nu-I retinea decit intrucit 11 ajuta sä se descopere mai bine pe sine insusi. De aceia nu este Parada dasalilor" o operä realistä. Pentru cä ea ar fi cerut o dega- jare de propria persoanä, pe care scriitorul n-o putea ayes. $i toatä galeria. lui de ti- purl e Iipsitä de nervul care sä le insufte- feasa. Este numai un Joe, o arunaturä de fest in goana dupä alte tinte.

Dar inzestrarea lui de scriitor realist se manifesta in Intreaga lui operä prin shntut pentru detaliul caracteristic, prin pregnanta acestui detaliu, reperabil In fiecare carte a lui, de la prima, pinä la romanul säu pos- t= Jocurile Daniei". Nu se poate nita figura lui Tololoi, din Romanul lui Mi- rel", construitä in Intregime din asemenea amänunte semnificative : degetele lui intin- zindu-se spre strugurii de pe mask feint cum se serveste din farfuria cu friptua, ziarul vechi pe care-I apucä pretutindeni unde 1-ar gäsi pentru a se cufunda imediat fn lecturä, etc. etc. $i nici atitea din ges-

-turile bunicei, inventariate cu migäIoasi fidelitate in acea mid capodoperä, tipia pentru scriitor, care este nuvela Bunica se pregäteste sä moarä".

Dar pasiunea - aci este una - detaliul caracteristic are un anumit inteles la An- ton Holban. El este un autitor de semni- ficatii. Pentru el detaliul este revelant, in- chide it el o lume intreagä de posibilitäti. Specifici in aceastä privintä este o altä un- veil din volumul Halucinatii" - poate cea mai reuaitä pe plan estetic din intreaga operi a lui Anton Holban - intitulatä 0 mid japonezä". Nu stnt decit patru pagini $ i tema nu este decit un zimbet Intr-un compartiment, printre studenti nemti, gi- lägiosi si greoi s-a ráfácit o japonezi !ma, finä cu un bibelou, care'asistä calmä la desfisurarea freneticä de viatä a descen- dentilor lul Wotan. Unica ei reactiune este un zimbet usor, subtil, aproape impercepti- bil, adresat autorului, care strävede in el tot ceea ce ar putea fi intre ei doi, dad s-ar putea apropia, toati tntelegerea dintre

douä suflete care se presimt !trudge, toat5 aventura posibiM... Nimic mai mull. La co- bortrea din tren, japoneza mid dispare $ i pentru totdeauna. Dar surIsul ei va amine Intipärit pentru totdeauna de asemenea, in amintirea scriitorului care, In acest arnä- nunt a descoperit o lume de semnificalii. Intreagl viata scriitorului este tesutä din astfel de detalii. El n-a avut aventuri, in intelesul de evenimente surprinzätoare, care sä-1 scoatä din ritmul normal al existentei. Dar detaliile psihologice au insemnat pen- trn el aventuri mai mart cleat cele propriu zise. $i atunci cind au venit evenimente mari (moartea lrinei, spre exemplu), ado- rn! le-a redus la proporliile unor detaIii incärcate de semnificatii. Detaliul n-are pentru el nici un rol epic, nici pitoresc, nici dinamic, ci pe acela de fixare a unui mo- ment psihologic, a unei idei, a unui sens.

Iatä alt exemplu, din Chinuri", nuvelli tot atit de reusitä ca $ i celelage din Ha- lucinatii". La apätiiul sotiei sale defuncte, Sandu, eroul, trece in revistä intreaga viatä petrecutä cu Paula, färä mare emotie. El constatä cä imaginile trecutului nu tint su- ficiente ca sä-1 miste, sä-1 räscoleascä. Nici cadavrul, nici amintirile nu izbutesc sä-I zguduie, si amine astfel, fill sä fi cu- prins cu sufletul pierderea incercatä, moar- tea sottei sate, mereu lucid $ i In afara fap- telor, pinä in momentul cind, descoperind pantofii dispärutei, incepe si urle de du- rere. Vederea acestui obiect, care a aparti- nut moartei, este mai puternia cleat tot ce-a rememorat el pinä atunci $ i decit ca- davrul lnsusi. Detaliul acesta are rolul ca- talizatorului, care gribeste bruse cristali- zarea sentimentului in solutia suprasaturatä a sufletului. Observalia, de o mare adincime umaná, e concretizarea artisticä a unui fe- nomen curent, experimental de oricine a pierdut pe cineva drag. E poate ironia structurii noastre intime - alit de super- ficiall, ori atit de tare? - de a rezista la cele mari $ i de a se läsa biruitä de mä- runtisuri ?

Toatá viata noasträ "este alcätuitä din asemenea amänunte, care au rolul unor seismograme, adia al acelor linii usor de tot frinte, care Inscriu pe hirtie, cu sensi- bilitatel fini a aparatului, cele mai as- cunse si mai depärtate cutremure petrecute

www.dacoromanica.ro

Page 137: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

ANTON HOLBAN 137

In suflet i imperceptibile simturilor noastre vormale. Literature lui Anton Hotban are trifátisarea unei benzi seismografice,pe care

tnsirä variatiunile cele mai delicate ale sufletului. Catastrofele au aici aspectul acesta atenuat al unor fenomene-reduse la un ecou märunt, care acopere realitäti pus- titoare. Detaliile nu se organizeaa tntr-o actiune continuä, ci se succed capricios, ne- avind valoare in unitate, in ansamblu, ci in sine, tn parte.

De unde vine trisä tot sbuciumul acéstei literaturi, toatä semnificatia lui tragicä ? Dintr-o atitudine oarecum donjuanescä, din setea scriitorului de absolut, transpusä pe rdanul erotic.

Don Juan este conceput de imaginatia su- perficiala i vulgarä a marelui public, ca an seducätor nestatornic, cu o pasivne sta- -tisticA pentru femei, alergInd mereu din lubire In iubire i päräsind totdeauna cu usurinta pe una pentru alta. Lucrurile se pe- tree in aparentä astfel. In adinc frisk ne- statornicia lui Don Juan ascunde un motiv tragic: nesatisfactia provocatä de neputinta pasiunii absolutului. Don Juan urmäre5te satisfactia totalä, pasiunea consumanti, de- finitivä si, negäsind-o, aleargä mereu In aitä parte dupä ea. Färä a fi de-a dreptul vn tip de Don Juan, Anton Holban are In literatura sa ceva din sbaterea neputincioasá a acestuia. Färä a fi un colectionar de fe- mei, scriitorul cautä mereu intr-alta, atinge- rea unei iluzii fugace. Acelasi eu" poves- titor, aceIasi Sandu, alter-ego al lui Hol- ban, to märturiseste dezamágirea pricinuitä de tot altä femeie, fie cil ea se numeste Disirée, Irina, Fetita, Ioana sau Dania. Go- leria aceasta de femel s-ar fi märit desigur, dad' firul existentel scriitorului nu s-ar fi Tupt brusc. El nu este trisä un afemeiat vul- gar, ci un nelinistit tragic, un Insetat de absolut, tnceretnd de fiecare datä posesiu- nee totalä, niciodatä realizatä. Este vorba de o posesiune psihologick mai mutt decit carnalä. Scriitorul vrea sä cuprindä fiinta sufleteascä a femeii iubite, sä o cunoabcá In chip desävirsit, sä aibä siguranta cl nimic nu-i este ascuns, si realizeze o cornu- niune totalä tntre sufletul säu si al ei. Dar dupä fiecare nouä incercare, rämtne izolat

marea lui singurätate, cantonat ca mice cm In egoistnul lui meschin, despärtit de

realitate prin zidul chinuitor al tntrebärllor. Incapabil de a se confunda In partenerul säu, lipsit de solutia contopirii In absolutuI iubirii, omul se svtrcoleste färä remediu In internul proprillor lui nesigu- ratite: aceasta este ideia ce se desprinde din toatä opera lui Anton Holban.

La Intetirea acestei nemultumiri tragice - i s-o spunem sterile - contribuie inte- ligenta scrütorului, izvor statornic de in- certitudini mä iubeste sau nu? eft de mult mä iubeste? pinä uncle este In stare sä meargä cu sacrificiul ? Dar eu o iubesc sau nu? a mai iubit ea si pe altul? mai mult decit pe mine sau mai putin ? L-a iubit sau numai a crezut ci-1 iubeste? Fie- care gest, fiecare cuvInt al femeii este pri- lej de noi tntrebäri $ ne1initi, e interpre- tat, sucit, räsucit pe toate fetele, stors de toate tntelesurile, färä a se obtine din el räspunsul asteptat, siguranta definitivä, sau cu teamä cä certitudinea adusä de el va fi rästurnatä de alt gest, de aIt cu;iint, reac- tualizind Intrebarea. Scriitorul este ros ne- contenit de indoialä si singura Iui certitu- dine este imposibilitatea de a stäpini o cer- litudine, de a afla adevärul.

L-a iubit oare Irina pini la sftrsit ? De ce s-a sinucis, clacI s-a sinucis ? Iatä ce-I frimintä pe eroul romanului O moarte care nu clovedeste nirnic", operä a cärei ternä se apropie pinä la un punct de Adol- phe", pentru el, asemeni eroului lui D. Constant, Sandu face experienta unei lu- bid acaparante pe care el n-o impärtäseste. Despärtirea distanta rnodificl brusc po- zitiile. Eroul nu mat are siguranta cä este iubit i täcerea aceleia care-1 plictisise Obi mai ieri cu dragostea ei insistent& devine nesufera Pinä la urmä, Idna se va sinucide, aruncIndu-se intr-o präpastie, chiar din locul unde au fost ei odati fe- riciti - sau Ii s-a pärut cä au fost? Eroul ar putea sä aibl acum dovada certi ch. a lost iubit. $i totusi el nu e niciodatä si- gur dar dacA. a fost doar un accident ? Poate a lunecat...", tndoiala aceasta finall include Intreg sensul literaturii lui Anton Holban.

Desi -avind dovezi suficiente el Ioana II iubeste, Sandu o chinuie i pe ea, ca l pe sine Insusi, eu gelozia retrospectivä, prici- nuitä de celäIalt", prietenul ell care a träit

www.dacoromanica.ro

Page 138: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

138 OCTAV SULUTIU

ea cif iva ani in timpul chid rupsese legä- tura cu eL Tot romanul loans" nu este dean revenirea obsedantä a aceleasi intre- bärf, a aceleasi nesigurante, a aceleasi cer- cetäri scormonitore a geloziei, care vrea sä afle in mod exact ce s-a petrecut intre loana si celälalt", sä aibä certitudinea a- supra unei realititi pe care n-o sezisa nici- odatä. Este aici, transpusä pe Mini psiha- logic, insisi drama cunoasterii. Revine la Holban tema din Patul lui Procust" de Camil Petrescu, dar cu alte mijloace. Ne- putinta posestunii adevärului este filtratä Ia Anton Ho Iban printr-un suflet räväsit de nevroze, tulburat de dureri fizice si exa- cerbat de egoism. Toatä tragedia aceasta se grefeazI pe obsesia mortii care, ca leit- motiv wagnerian, it dä o adincime ameti- toare.

Literature lui Anton Holban este impletiti pe trei teme fundamentale: femeia, muzica si moartea.

Moartea este pentru scriitor o realitate dominantä, o prezentä permanentk o lati a vietii tnsusi, un tel de acompaniament fatal al existentel, poate singura ei certitu- dine. Ea a dat posibilitate scriitorului sä sale cele mai bune pagini ale sale; seria de morti, individualizate In O moarte care nu dovedeste nimic" - oferind similitudini frapante cu suite de morti din Caietele lui Malta Laurids Brigge" ale lui Ri lke - si moartea Irinei din aceIasi roman; suflul mortii presimtit In apropierea patului de boalä al Iui Viky, in Ioana" si imaginarea tuturor reactiunilor Doamnei Axente In ca- zuI cind Viky ar muri; inchipuirea propjet sale tnmormintäri In Halucinatii", ca si in Parade dascälilor" ; ftlitirea mortii tn am- bianta rninästirli Cernica, la al cärui se- minar monahal a fost profesor Holban ; re- flectiile la mormintul Irinei (in Icoane la rnormintul Irinei" si Conversatii cu o moartä") ; moartea pisicului Ahmed din Ioana". La fiecare cotituri a acestei lite- raturi, moartea apare, stribätind-o cu un puternic fior si end o accentuatä ascu- time probIematicei cunoasterii. In obsesia mortii recunoastem färä pull* de contest, un ciudat caz de presentiment al propriului sfIrsit.

Ceea ce ni se pare ciudat este cä acest Iubitor al lui Racine si al literatudi Iran-

ceze clasice in genere $ i acest pasionat at muzicii - artä prin excelentä I - era un dispretuitor al artei in propriul siu scris._ Anton Holban nu numai di nu era un mes- tesugar al stilului, dar in mod deliberat re- pudia orice preocupare formall. Si aceasta pentru-cl socotea arta ca pe un artificiu, ca pe un mijloc de falsificare, de indepär- tare de esentiaL Ceea ce-I interesa pe eL era redarea vietiii in tot ce are ea mal sub- stantial psihologic, mai direct si mai viu. Pentru aceasta el aIegea expresia cea mat simplä, cea mal neocoliti si cea mai säraci in podoabe. Non-sensul spare In toatä cm- ditatea lui, cind confruntäm cele dotiä ipos- taze diferite ale scrisului siu. Cáci in stilut lui Anton Holban distingem douä aspect& cu desävirsire opuse.

Pe de altä parte, gásim in opera lui, un stil pur psihologic: abrupt, sacadat, ehi- nuit ca si materia insäsi pe care o vehi- culeazä, stil lbstract, lipsit aproape cu to- tul de ornamentatie - aferä de unele corn- paratii cu tendintä argumentativa - svgs. de proces-verbal, in care se oglindesc din. plin toate neglijentele, toate asperitätile st toate insuficientele aparente aIe unei expre- sivitäji, care nu se sinchiseste ea' caute f ru- musetea, pe care nu o retine cum" spune, ci ceea ce" spune. Atent numai la tumul- tul sill interior, la haosul sill sufletesc, la obsesiile sale constante, scriitorul scrie con- torsionat si-si asvirle observaliile pe 'Artie Uri sä revinä asupra lor, de tearnä sä nut le atenueze palpitul viu si cald al tráitu- lui, al autenticului. Este un scris cenusiu adecvat dar monoton, cu alternarea haluci- nantä a aceforasl kit-motive, cu repetiri su- pärätoare, ea stIngicii de stil si uneori chiar gramaticaie, inadmisibile si mai ales cu acel caracter de necontenitä rotatie in jurul obsesiei principale. Stilul lui Holban are aspectul unui virtej ; el se suceste erne- titor imprejurul aceluiasi punct, cäruia lit d4 ttrcoale, färä a-I istovi. El consti In- tr-un cuvint, in noaptea nemijlocitä a fap- tului psihologic brut.

Pe de altä parte, gäsim insä un remar- cabil talent de desenator. Anton Flolban ob- servä realitatea cu ochiul artistului plastic si o schiteazi In linii sigure, in träsáturi esentiale. Trebule cRite paginile tinde scri- itorul reprezinti siluetele cálugurilor, in

www.dacoromanica.ro

Page 139: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

ANTON HOLBAN 139

Cernica, peisajele Cavarnei In Ioana", portretul pisicului Ahmed, tot de acolo, fi- gurile de profesori din Parada dascálilor"

multe altele. Sint imagini realiste, cu un caracter puternic de precizie plasticä, de concretizare a atmosferei - desi färä nici o culoare, scriitorul neavind aptitu- dini pentru pitoresc. Iatä pantofil Pau lei, care In nuvela Chinuri", provoaci brusc desläntuirea durerii lui Sandu, tit stint de bine väzuti, cit de perfect individualizati :

Putin umflati, cu O baretä strimbi, cu to- curile tocite, cu strop! de noroi la Virfuri". Asemenea träsäturi, combinate cu notatia psihologicä ,fac viabile citeva din persona- jele sale, din tipurile descrise. Astfel, desi ca un marcat accent subiectiv i cu o va- loare personalä preponderentä, literatura lui Anton Holban nu se reazimä exclusiv pe infätisarea propriului eu", et i pe alive eroi construiti, fie din elemente bine le- gate si sustinute, cum este Tololoi spre exemplu, una din realizärile psihologice unice ale literaturii noastre (numai in ro- nianele Hortensiei Papadat-Bengescu si In Enigma Otiliei" de G. CiIinescu, mai gä- sim echivalenti pentru un asemenea tip ii- terar), fie din acumulare disparatä de note- objective si subiective, din linii capricioase

frinte, cum grit toate eroinele sale. Trebuie sä subliniem forta cu care ti in-

dividualizeazä Anton Holban, eroinele. Niel una nu seaming cu cealaltä. Nu este vorba nicäiri la ele de eternul feminin. Fiecare este un exemplar nou, este altceva, fie a e vorba de Desirée, de Fetita, de Irina, de Viky, de Ioana eau de periculoasa fatä co- cheti care este Dania din romanul sits postum: Jocurile Daniei". Individualizarea aceasta tine de talentul de scriitor realist, care se ignorä pe sine. Anton Holban a lä- sat sä se piardä In scrisul säu agitat l chi- nuit, un mare talent de romancier realist. Acoto, In notatiile sale reatiste, descoperinr un mestesug dovedit, in embrion, cu prima sa operä Romanul lui Mirel", roman de debut, suits insä cu fermitate, färä soväielf,. desi cu aceIasi dispret fatä de podoabele figurative ale stilisticei traditionale. Sobru

descärnat i pe latura realistä a scrisu- lui säu, Anton HoIban avea Insä vocatia majori a unui desenator, a unui gravor.

Cele douä infätisäri ale scrisului siu se gäsesc capricios Imperechiate In opera sa. Scriitorul n-a ibutit sä le dea o sintezá valabilä, o sudurä artisticä. Nici n-a urmi- rit s-o fad. Singurul lui end a fost : re- darea cit mai directä si mai fireascä a unui continut psihologic substantial, in ciuda artificiilor formale, $11 aici a reusit pe deplin. Scrisul Iui este expresia cea mat nervoasi si mai precisä a sufletului

www.dacoromanica.ro

Page 140: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

AUREL RAU

STRALUCIREA SUDULUI

C erului albastru din sud i-am rilmas dator pentru toad viata.

Ce vers va putea strilluci cu intensitatea acestei lumird care-mi inundd sufletul izgonind pind fi cel mai ascuns punct de umbra .-

.

si care face ca pind pe fundul mdrii sil se yeti coborindu-si imaginea salcimii tremuratori de pe mal?

IN PESTERA POSTUMIA

S tropli de calcar pic, pie... Pic, pic din bolta inaltd.

Timpul sculpteazd flirt! daltd. Nara nu se aude nimic.

$1 trece un an si o mie-au trecut. Michel Angelo doaivne demult sub tut... $1 zgomot lung in lumina de-afard se 'Malta orase, imperil coboard.

Dar aid, mal este de lucru un pic, un secol sau cloud - mai nimic.

www.dacoromanica.ro

Page 141: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

IN PE$TERA POSTUMIA 14i

$1 stropii de calcar sub noaptea bolfil lucreazd-n Were plc, plc.

GAVRILO PRINKIP TINERETEA LUI

Defl 1-a impuscat pe impdratul, Desi comise cea mai gravd crimd pentru imperiu, Fiindcä nu aved Inca anii maturitälii El n-a putut fi condamnat la moarte.

Era intr-adevär 'mar. Dintre acei oameni Care desi tridiesc malt, nu-pi schimbil virsta. Cind 1-au arestat Degitile ce mai stringeau mineral fierbinte al armei Mai purtau petele de cerneald, de la serfs,

cum std bine seolarilor.

$1 cum luase din greseald si viafa villoarei impärätese (Cad focurile repetate pe care le-a tras Nu stiau de nimic stint in clipele acele) I fl exprimii pdrerea de räu i ceru scuze.

Apoi, dintr-o-nchisoare din Cehoslovacia Trimise citeva scrisori. Intr-una spunea : Limbajul cel mai de-nfeles pentru tofi Indiferent de NM, epocil sau nafie E limbajul .

Pentru aceste sl alte cuvinte A iesit vestea cä acolo in temnifi

ar fi fost asasinat prin torturi.

Dar fiindcli n-avea maturitatea Nu 1-au putut condamna la moarte.

fiinda era dintre acei care nu-si schimbd virsta A rämas acelasi tin& infläcdrat gind in zilele noastre.

GAVRILO PRINKIP VISUL TINARULUI

Gavrilo Prinkip era ca-ntr-un vis teribil and a infra in istorie. lesi dintr-o emsü si desdircä mai multe Astf el a inceput primul rdzboi mondial.

www.dacoromanica.ro

Page 142: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

142 AUREL RAU

Marea teicutä din sud aflit in curind de toate aceste. Cind vapoarele venite din nord aruncau ca obuze

peste insula Korciula fluierau lung din gitlejul de vestalä al sirenelsor.

In lumea intreagä vestea s-a dus ca fulgerul. Citä moarte i cite dezastre 1 Oare asta -trebuia?

Dare asta a visat acel tin& ? Dar sus In Mutdii Bosniei lemmd spinzurtitorilor Sub care se leglinau girani crunti,

vintul aprins care usca lacrimUe femeilor frunza toamnei in Masivul Romania clizind peste

morminte neacoperite Injelegeau feribilul vis al tinärului de 16 ant,

TeribUul vis in care nedreptatea se clâtina Se depiárta

singele patriolllor Späla pätnintul.

GA VRILO PRINKIP PA$I1

Saraievo, la coltul unei steal se vad gravate in piatrá cloud urme de pafi. Li se spune

lui Prinkip".

Datoria lor (cad eroii i dupet moarte rämin in slujba umanilli(ii) e s vorbeaseä urmaFilor despre hotärirea nestramutatä mindria

dragostea pentru adevär.

CU e ziva de mare stau nemigafi, fac de gardti la cäpätiiul trecutului.

Dar seara, cind luna aprinde visare adolescentilor

umbre lungi, viorii incep sä dan.seze deasupra lumii, ufor sprinteni din piaträ pafii lui Prinkip se desprind .,Si pind in zori hoinäresc cuprin.Fi de nostalgii cu vintul care fluierä RIM griji in pädurea din marginea

oraplui Sau cu un grup de studenii ce se-ntorc de pe la vreo

petrecere vorbind de-ale lor.

www.dacoromanica.ro

Page 143: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

PODUL TURCESC DIN MOSTAR 143

PODUL TURCESC DIN MOSTAR

Podul turcesc din Mostar Doarme-ntre ziduri vechi de cetate. Din adincime, susurul apei Pinei la el in veizcluh nu streibate.

Cum stet' sub cerul dogoritor Peste casele mici, pinei la el afung Cu-n fuier mut, ca veacurile lung Doar sulifele minaretelor.

CHIPAROSI IN AMIAZA.

Ca ni$te torte stau chiparoqii (Stincile-s albe, zeirile

vintul räsuce$te fläcärile lor (Stincile tac, umbrele zilei mor).

FARURILE

Privesc farurile cum ai privi la ferestrele indepeirtate de la casele unor poet& Pe feirmul meirii privesc farurile ce se aprind $i se sting deasupra insulelor cufundate in noapte.

Ce uriagi pläcere sä vezi cum intunericul aleargä dintr-o parte in alta huiduit de lumini

nu-1 vor leisa in pace pia end, buimeicit, se va retrage pe-ntinderea apelor cedind locul zilei...

Privesc farurile cum ai privi ferestrele indepeirtate de la casele unor poeti. Feirä odihnei comunicei-n tainä cu tofi care cautä un liman.

www.dacoromanica.ro

Page 144: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

j44 AUREL RAU

CETATEA. RAGUZA

Ax i se spunea in vechime, Cad de vechimea et vorbesc Zidurile de pe care pofi privi marea. Dar vuietul luptelor seculare Nu-1 mai ascult. Pe strlizile-nguste $1 drepte - foarte multa' lume Si din toate ptirfile limit - cuvintele se aud In fata vitrinelor strtilucind cu filigrame-n argint Sau jos, pe chei, unde-i farul atbastru. Cuvintele se-mbral4eaza in aer. Iar femeile, nu mai spun Cu ce leganare tree in rochille lor subfiri Fopind ca vaturile discrete ale Adriaticel In aerul de yard. Toate aceste vibratii fi zgomote line Umplu de freameit nou viata cettilli St vin ca un cintec, sufletului meu Caltitor pe alci. Dar ceea ce nu voi uita niciodatä Sant aceste inalte balcoane-nflorite Ce uite cit de frumos se duc pinti departe Si se imbrlififeazd g ele deasupra strtizilor Cu infiorate brate de vita stilbatica.

www.dacoromanica.ro

Page 145: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

MIRELE Copila unor negustori

Trei nopfi lips! de-acasel. Se-ntoarse-a treia noapte-n zorl Teicutel fi spdimoasa. - Natasa, spune unde-al fost? Pdrinfii nu-1 pot da de rost. Natasa tace, tace. $1 tremurä fi zace.

Pärinfii mult s-au chinuit Dar fata-i tot täcuttl Ptn ce-au leisat-o insftrgit Cu taina-i negtiutd. Dar vremea curge nu-n zadar, Nataga veseld e lar, Sand jar, ca altadattl. Cu fetele la poartd.

Aga-ntr-o bund zi pe cind Stäteau privind in zare, Veizurti-n fafa lot treand 0 troica-n goana mare, $i-un om voinic mina de zor Cal iufi, pe spate cu covor, El ii strunea-n zäbale .i lofi fugeau din cale.

El spre Natasa s-a ultat Din zbor., $i fata-1 sae. De groazä fata a-nghefat. El, trece vijelie. Fugind, Natasa a gemut: ,,E el l E el! L-am cunoscut l Nu mä läsafi... Scapare I Sclipare, surioare r

10 V. Romtneasci Nr. I

A. S. P141(01

www.dacoromanica.ro

Page 146: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

146 A. S. PUSKIN

tofi, priveau la ea Mirafi, cu dutosie. lar tatäl zise Draga mea, Nu vrei sä-mi spui tu mie Cin' te-a mihnit ant de-amar? Set dau de urma lui mäcar ' Dar iar teicind, acuma, Natasa plinge numa'.

Pe egindite-a doua zi Veni o pefiloare La kited fetei - si-i vorbi Islet imbietoare: De vrefl, sä facem tîrgul, zic. Fletceiu-i cruce de voinic Inalt, dibaci, n fine Cu el nu mi-e rusine.

Bogat, destept fi nu sever, La nimeni nu se-nchind Treteste chiar ca un boer $1 e-o grädine Meirgäritare îi va da Miresei, bland i tafta Brocarturl si meirgele

rochii i inele.

El a viizut-o ieri, aici, Sta-n poartei ca o floare. Bafi palma, socrule? Ce zici? Pornim alaiul mare r Cu-asemenea rostiri aiming Ea tot imbucä la pletcinfi Pe cind -de grifd fata

af lä locul, biata.

El bine, mofturi n-am sä fac, Reispunse Fie t E trist, Natasa mea-n iatac. Hai, mäi, la cununie La noi o viafet nu vei sta; Mutt rindunica n-o cînta; Nu-i timpul ei - al cui-i?

ereascei fi ea pull?"

Natasa n-a mai spus nici pis. Abia stInd pe picioare, S-a pus pe plins, s-a pus pe ris De se-ntrebau ce are.

pelitoarea se mira, Cu apti alerga la ea Sei bea fi din nästrapä In cap sei-i toarne ava.

www.dacoromanica.ro

Page 147: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

MIRELE 147

Mihnifi, at fetei, fi mai mutt Of teazä, se frdmintd... Na lap se trezi: V-ascult. Voinfa voastrd-i sfMtd. Pe mire la ospdf chemafi. .1 lume mullet, invitafi... Sei vind tofi feciorii. Tog.. Si judectitorii r lar Midi: Vreau sit* te rdsfdf ; Fac cum dorefti... Firefte r

tofi sint gata de osplif. Ce-ospdf se pregeitefte I Coboard, Mtre musafiri, Mireasa-n straiele-i subfiri. Prieteni piing f i cintd. $i-o troicd-n prag se-avintd.

E mirele. La masd-n rind Trec tofi, pahare sund. Tofi inchinind, tofi petrecind, E chef fi voe bun&

MIRELE

Dar pentruce-o fl tristd ea Prieteni dragi, mireasa mea? Teicutd, nemincatel, De ce-o fi intristatdr E-o taind - dinsa a vorbit - Eu n-as desteiinui-o. Mi-e sufletul neliniftit. $i-n lacrimi, noapte-ziud, Md fintuefte visu rdu..." - Ce vis? intreabei taicd-sdu .57 ce vrea el sti spund? Ce vis, copild bund? - Hei, se felcea... incepe ea, Cd intru-ntr-o pdclure. ,

Era tîrziu V luna-abia Lucea prin ramuri sure. Pierdusem drumul fi-n pustiu Nu intilneai un suflet viu Dour brazil, sei md-ndemne, Fdceau, din virfuri, semne.

De-odatd, md strinsesem ghem, In fafei-mi vdd o casti. Eu bal. Tdcere. Bat fi chem. Dar cine vrefi sd iasel? Deschid ?I intru iute-n ea

10*

www.dacoromanica.ro

Page 148: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

148 A. S. PUSKIN

$1-ntr-o lumina ce te-orbea Vdd deli de-argintärie Veld ate, bogälie.

MIRELE

Eu 1nteleg, din visul Mu Cd asta-i fericire I

MIREASA

...Argint, postavuri, aur greu - Mai am asteapM, mire - Covoare adunate pod, Mäteisuri vil de Novgorod, Ea le privii-n nestire Pierdutd de raimire.

Dar lard tropote de cal Voci, oameni la intrare. $1-atunci, pe unde apucal, M-ascund tn grabel mare. Strigind, rizind, cu ochli rdi, Veld doisprezece-nalfi fläcill Cum vin cu-o porumbitä, 0 faM, o domnitä.

Ei nid se-nchinä, 11-1 degrab... ma uit la dinsii pin'ce Toti cu celciulile pe cap S-aseazd sd mdiance, Cel mare - nu zicea nimic. La dreapta, fratele mai mic. La stinga, porumbita Cea singurä, domnita.

$1 chef" kr se-ncinge Mu. Ei cinM ltz nestire.

MIRELE - Eu tot nu veld, din visul Mu, Dedt... c11-1 fericire 1

MIREASA - Asteaptd, mire, n-am sfirsit. In cheful lor ne-nchipuit Numai domnita, biata, Stätea mihnitil, fata. Tticea, nebind a nemincind Scäldatei-n lacrimi mute. far cel mai mare, fluerind COW si-1 ascute.

www.dacoromanica.ro

Page 149: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

MIRELE 149

Privind la porumbifd drept, Cufitul i-1 suceste-n plept: Sä moarä nici n-asteaptä $1-1 taie mina dreaptä.

-El, las-o 1... mirele-a sari& E prea ca din poveste I E-un vis, oricit te-a ingrozit $1 altceva nu este. Dar ea se-ntoarse cdtre el: - Cunosti cumva acest inelr Atit a spas mireasa. $i se rästoarnä ma.sa.

Inelul zurue nebun .5'i mirele-1 ca ceara Sar toti: fudecatoril pun In flare bune, fiara. Pe ucigasul cel de rind La moarte tau trimis curind I $1-a mers, Natasel, vestea... $1-aici, - sfirsim povestea.

VOEVOUL De la lupt-n noaptea groasa, S-a intors voevodu-acasä. Slugi llicute-1 dau ocol. El a buzna in odae. Cäutind spre pat... Asa e I Nimeni; patut era gol.

Ca din beznele pädurii Ochii-i scapärä de furil ; Surele-i mustefi sucind lese-afarä, usa-ncuie, Glasu-i ca un tunet sule : Pui de lele, tot te prind r Casa vraiste, :lid lot cline. Poo' sä strige pinä mline Ce mirlani si ce misei l'r Pregliteste sac, fringhte,

Arma-si la din panoplie : -Hai, acum... I-artit eu el 1

Pe furls, cu ochii-n patru, les, voevodul .FI bäiatul $1-n grädinä - printre tei - Veul pe-o bandi, la fintiná, Alb4-n rochie, pe stäpinä $1-un bärbat in fata ei.

www.dacoromanica.ro

Page 150: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

150 A. S. PUSKIN

El zicea: A fost sa piara Ce-am iubit odinioara Glasul ce m-a desfatat Pieptut alb, a lui suf tare, Mina asta ca o floare, Tot - voevodu-a cumparat I

Ani cit m-a batut napasta, Ani, am suferit din asta I M-ai uitat, degeaba spui. El, nu glasul suferinfii, El doar si-a sUnat arginfii Si-a ajuns. Si-ai fost a lui.

Catarina prin nopfi si-arsigi Numai sa te veld. domnifa, Doar te vad si iar te Ms. Ifl urez, in noua cm& Sa traiesti, se: fi voioasa Si fug iaras, fart pas.

- Taci I Cu vorbele-fi md-njunghit L..' El ii saruta genunchii Iar cei doi priveau prin tei : Armele-n pamint proptirli Si-ndesara preglitiret Tevile cu plumbii grei.

and sfirsira cu-narcatul - Doamne, a soptit baiatul As ochi, nu vad de ram. Vintut ochii-mi Mcrameaza, Tremur, braful sta sa-mi caza, Pulbere in pusca n-am.

- Taci, tilhare, neam de turmk Lacrameaza, dar pe urrnei, Ca te farlim sub calct i I Trage-n fruntea ei o schija l Iar de dinsut am eu grija... Stai nifel. Trag eu ?MU.

Nu-1 mai asteptä, baiatut. .

Trase, neurmindu-i sfatut. Si voevodul face-un pas $1 voevodul scapa flinta... A gresit baiatul finta. Drept in fruntea lui a tras.

In romIneete de Cicerone Theodorescu

www.dacoromanica.ro

Page 151: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

DISCUTII

GEORCETA HORODINCA

FAMILIA CALAFF" I CRONICARUL EI

Acum oItiva ani critica avea obiceiul sä inibrätiseze cu o cAldura exa- geratä prima carte a urmi autor, indiferent de valoarea ei ca operi literarä si indiferent de valoarea lui ca scriitor, numai din pläoerea de a Incuraja" - cu sau färA motiv mai mult sau mai putin tinerele talente. Ogoare rid" i Noul orascs stnt exemple tipioe de cärti intImpinate cu oisanale de critioa freneticä. Astäzi, critica noasträ s-a vindecat în bused mäsurä de aceastä maladie infantilä, dar, din nenorocire au apärut simptomele unui rätt care se aflä exac't la antipodul freneziei puerile: blazarea preooce. Astäzi nu, mai este de bon ton sä te entuziasmezi la aparitia until debu- taut, aricit de mari i-ar fi talentul si meritele scriitorioesti. Nu, Acum, critic serios i exigen't este aoela care Intimpired cu o rficeali indulgentä pe noul venit in literatufg, indiferent de valoarea liii, bätIn1du-1 amical pe urnär

zImbindu-i cond'esoendent ; mai Inceareä". De pildä lap : Prima sa carte, In ciuda unor insurficiente serioase, justifkä si din partea noastrá si din partea ei, (e vonba de o autoare) multei ineredere". (Radu Popescu despre Familia Calaff" de Iulia Soare).

Cineva neabisnuit cu capriciile cronicänesli ale tovaräsului Radu Po- pescu, ar putea lua drept realä amabilitatea lui concesivä justified si din partea ei si din partea noasträ multä incredere", - care de faptl nu mi. se pare a fi decit o fonnä mai subtilä a maladiei de care vorbearn, ceea ce voi stnäclui sä demonstrez In artkolul de fatä.

Dar inainte de a discuta opiniile tovarä§ului Radu Popescu raporttn- du-le la continutul concreb al artii, ias dori sä-mi exprim Indoiala cu pri- vire la citeva iprincipii In virtutea cärora emite domnia-sa judecata criticä asupra Familiei Calaff".

Rezerva de ordin teordic-ideologic" pe care o face tovaräsul Radu Popescu, Inainte de a intra propria zis In discutia cártii, se poate descom- pune in doted.

Intti, invaräsul Radu Popescu, contesta dreptul familiei Calaff de a face parte din marea burghezie, dupä ce scrie, consecvent cum e cu sine mnsusi : Iulia Scare aduce contributia sa, descriindu-ne o categorie de evnei pe care i-am putea numi (s.n.) marea burghezie provincial e ne- gugton-i i industriasi". De ce ? Pentru cä .,industriile sint incä rudi- mentare din punct de vedere tehnic, mai mulb miste ateliere mari destul de simple din punctul de vedere al ritmului perspectivel economice"..

www.dacoromanica.ro

Page 152: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

i52 GEORGETA HORODINCA

In afara faptului cA nu fulia Soare ci tovarlsuI Radu Popescu Insusi emite ideea a am putea numi taceaitä categcrie socialA mare buzighezie, cred cä in proviincia noasträ, cunosoutä prin nivelul ecäetd ;de dezvoltare capi- ta1ist i prin stadiul tehnic inapoitat, tn anul 1910, familia Calaff, proprie- tara unei fabrici de luminäri i sApun si a mai multor imobile zieprezenta elita financiarä a orasului, Galati. La 1910 burghnia noaiträ nu putea fi, asa cum probabil ar dori tovarAsul Radu Popescu, ceea ce a devenit ea dupä primul rfizboi mondial, de aceea aceastä rezervä de ordin teoretic- ideologic" echivaleazA mai malt cu o cerintä de tricalcare a realitAtii istorioe. De altfel, rn-am mirat chiar cä tovaräsul Radu Popescu nu sow- teste familia Calaff o familie mic-burghezä, deoarece inkresantele sale teorii sociologice s-au fkut vizibile si In cronioele la Enigma Otiliei", In care sus4ine cä familiile Giurgiuveanu si Tulea grit tfamilii mic-bur- gheze (Otilia dupä domnia-sa este produsul unei familii mic-bur- gheze I) Mos Costae& Giurgiuveanu trAia din specula mai multor bite al cäror proprielar era; actiunea romanului se incheagA In jurul unel aprige rbätälii pentru moOenire ; relatiile familiei Giurgiuveanu aratä apropierea ei de aristocratia tärii (mosierul Pascalopol) totusi bo- varäsul Radu Popescu sorie convins : Enigma Otliei" este romanul fami- liei mic-burgheze rominesti. El scoate intr-adevär In evidentä toate carac- teris'ticile sceiale si morale ale acestei celule a societätii burgheze-mosie- resti, etc." Sustinind continuitatea tipurilor in cärtile acad. George Cli- nescu, tovarlsul Radu Popesou, eerie cit asemeni, negru pe alb, cä ine- narabilul Pomponesou", de pildä, ministru i ministeriabil, apartine stra- turilor periferice marii

Cea de-a doua parte ia Dezervei dde ordin teoMtic-ideologic" pe cam o face tovarärsul Radii Popescu, este mai interesantä. El a descoperit

gratie ingeniozitätii sale - cA tipurile familiei Calaff apartin marii burghezii nu prin sbarea lor economicä ci printr-o violentA veleitate aris- tocriticä, printr-un stil rigid $ i specks de fume bunä", printr-un dispret arogant agresiv care 'pare a fi al unui singe nobil" fatä de restul uana- nitätii, toate acestea actionind ca forte de izolare superioarä, de inchidere Intr-o singurätate socialä absolutA". Dar dupA ce stabileste aceste Iräsä- turi drept indicii dupA care sintem obligati sA integräm familia Calaff - impotriva stärii ei economice mull burghezii, tovaräsul Radu Popescu, conseciven't ca de obicei, se aratA din nou nernulturnit i scile cä aceste caracteristici ale familiei Calaff constituie de lapt o anumitä denaturare, o tanurnitä arbilficialitate In schema sociologicA a romanului". De ce? Pen- tru cA ele slut o abatere de la ideea cA, fie In faze roturierä fie ti faza ciocoiascA, tipicA fi este burgheziei si burghezului, setea de inavuttire, stima si atioratia banului care modeleazä intregul complex psihologic, atit cel de clasä, cit i oel individual". ICa i cum, n-ar fi lot alit de tipicl fie tn fiaza trdturierä, tie In faza ciocoiescA" dorinta burighezului ide a fi gentilom I Dar de ce tovaräsul Radu Popescu, un gratios $ i spiritual cro- nicar, a devenit deodatä atit de rigid si de... dogmatic ? RecomandA el, Entr-adevär, scriitorilor o simplificare alit de arbitrarä $ i de diunAtoare a psihologiei burghezului, cum ar fi reductia lui pur simplu la seka de inavutire ? 5i oare tendinta de a stabili aliante economice prin clsätorii, de a se anchide intr-un grup oligarhic, de a se izola restul umanitätii, printr-un dispret arogant agresiv", nu Sint In anumite conditii carac- beristici tipice ale Wirfurilor burgheziei, $ i care, pe deasupra, nu constiluie ;lido abatere de la ideea", cä fie In faza roturierä, fie In faza ciceolascfi tipicä ii este burgheziei burghezului, setea xle Inavutire..." ?

www.dacoromanica.ro

Page 153: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

FAMILIA CALAFF I CRONICARUL EI 153

Cu aceste rezerve asap-a rezervei de ordin teoretic-ideologic" a tov. Radu Popescu pe care am inceroat sá o nesping tar-an meci amical sä revenign de fapt la subiect, la cartea Iuliei Soare i pe adeväratul teren de luptO... literará.

Familia Calaff" care era asteptatä ca un coup d'essai" este dupä pirerea mea, o carte a maturitOtii, scrisä tntr-un stil definit i unitar. Sträinul". lui Titus Popovici care s-a buourat de un mare succes la apa- Title, i In bunä parte, pe drept, este totusi un roman de licean. Asteptäm a doua carte, cel putin, a lui Thus Popovici, ca ea' Intelegem peritru ce opteazá talentul sOu. Cu Familia ea latfl" stntem enificati. Chiar dacä Julia Scare va rämtne auloarea acestei singure cárti ceea ce nu e deloc probabil genul i este stabilit, profilul literar destenat.

Familia Ca lair are strudurä de cronicä. Cronicä... de familie. In- leresul auloarei cade pe sintezO, pe ansamblu. Nu existä un person,aj prin- cipal - asa cum ar dori tovaräsul Radu Popeseu - pentru c aoesta este familia -o lamilie din marea burghezie evreiascä, In preajma i In tienpul primului rázbol mondial. Fiecare person.aj, fiecaretip din carte este oparte a acestui organism $ i un interes special arätat vreunuia ar fi fost dIspro- portionat. La Zola fiecare personaj devenea la un moment dat erou

Romanul era eiclic, fluviu" deltä", cum crede toy. Radu. Po- pescu c via deveni urmarea Emilie! Ca latfr, usor iritat In acelas limp cä-i mai TärmIne luliel Spare 35 de ani pinä sä ajungä in zilele noastre. Familia Ca lafr es'te mai aproape, prin constructie, de Afacerea Arta- monov". In aceastä viziune sinteticä personajele tree prin raza de lumin5 atit cit sä releve un moment caracteristic, cIt mai caracteristic pentru evo- Mia perspediva familiei Ca la% pentru principtile du.pä care ea se cälätuaeste.

In fruntea tamihiei stä bätrinul Emil Calaff, intemeietorul disciplinei rigide, austere, dup6 care träiesc toti Calafii, mari si mild; stäpInul avar cane impune o economie stringentä in casä, der care tine la eleganta sobrg, vienezO, a garderobei fiicelor sale de care se ocupA personal ptnä in cele -mai mici detalii, la autegicitatea bijuteriilor pe care doamna Calaff sau letele le poartá numa La ocaziile foarte rare, indicate de el, la emus- fera de casa avutä, cu salon primitor, cu argintärie oovoare originate, In dirsit, la aerul de opulentä moderail din serioeitate dispret pentru cstentatie sau exoes, al familiei, cane In realitate träieste intr-o totalä lipsh ide confort, aproape In indigentä ; despotul insensibil care tiranizeazä toatä casa, linjurä $ i bate, care trebute sä stie tot, care tnebuie chiar tsä aprobe unei fiice cil asemenea veleitäti, tinerea unui jurnal intim, care hotäräste 'fArä drept de apel soarta copHlor sAi, studiile, vacantele, cäsgoriile, total. BätrInul Galeff sAvtrseste sub ochii nostri actiuni dintre cele mai lipsite de umanitate, cu o asemenea sigurantä cu O sfidare vulturea.scä a ori- cäror opnelisti, incit el se ridicä pinä la un tel de märetie a meschinäriei, pIng la Ulti let de grandoare pe care i-o conferä exagerarea Impinsä dincolo de toge limitele auportabile de biata naturä orneneascä. Egoismul - explicä tnsási autoarea- ferocitatea, avaritia lui, toate erau nemnenesti, dar exagerate ping la un gel de grandoare de care, fill sä-si dea bine seama, familia lui terorizatä, era totasi mIndrä. Domnul Cabal sArvirsea ou rnaiestge actiunile cele mai sälbatice, ceie mai meschine, sii-

www.dacoromanica.ro

Page 154: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

154 GEORGETA HORODINCA

dind pared neprobarea celorlalti, sträin de ori ce sentiment de teamä sau rutsine". Pe lingA bAtrin, Paul Karst, ginerele lui, desi la fel de avar, de neomenos $ i de mesain, la fel de avut $ i de Ingtrnfat din pricine asta, nu era botusi decit un epigon care pärea mitael si comic, iar respectul pe care-1 inspira, lipsit de greutate".

Tovaräsul Radu Popescu gheste cä Injuriturile, palmele, teroarea pe care o räspindeste In jurul ski Emil Calaff contnasteazä In mod ciudat si neplkat Cu frumusetea izic, silueta impozantä si eleganta vestimen- tare care fac din bätrin o arätare mai curind simpaticä i respectabilä". Nu stiu de ce vrea to:varäsul Popescu neapärat ca un cm evar i räu sä fie si pocit i rnic die staturä i urit trnbrkat. Acest can ptaernic, färä teamä

rusine, a cärui ferocitate i avaritie erau neomenesti, dar exagerate pinä la un fel de grandoare" nu putea fi Insä altfel decit un bätrin Inert, impozant, ca o barbä respectabilä de patriarh, cu o elegantä sobrä a vest- mintelor - adicA asa cum ni I-a descris lulia Soare.

Emil Calaff ni se prezinti ca un personaj complex in care avaritia vrea sä treac5 drept modeitie i austeritate, oruzimea drept intransigentä si Iuciditate, brutalitatea i egoisanul drept dragoste paternä, etc. El are de fapt origoliu ascuns i nemäsurat, orgoliul lui <le burghez, care s-a ridicat de jos prin propriile stale forte, prin ascutimea spiraului, prin luptä

prin ingenuncherea celor infrinti. El are cultul propriei lui persoane, ad- mirata propriei lui inteligente, satisfactia confirmärii neincetate a *alai- tilor si a priceperii lui. (Emil Calaff inceard o mutturnire ascunS5 cind, dupä räzboi, constatä cä ginerele säu, Karst, este ruinat, In timp ce afa- cerile sale prospereazä ; bätrinului, de fag ii venea greu sä suporte rivali chiar In familie, desi evident tsi alege cu grijä gineri avuti, cane sä-i tn- täreascä prestigiul economic; falianentul lui Karst /i aratä insä Incä odatä eit de lucid 6i de perspicace a fost el insusi.) De eceea domnul Calaff tine ca lamilia, opera lui, sä aibä un lustru de bunästare, tine sä aibä gineri de famine bunr, burghezi cunoscuti prin succesele afacerilor i traditia comercialä a familiei, care SA stirneasci invidia opiniei publice si a con- curentilor säi. Kltar, coritabilul capabil istet care va deveni so-tut nepoatei sale, Lia, este nespins initial de Calaff ca si de toatä familia, tocmai pentru cä el este un hatno novus, necunoscut, care nu are un nume In lumea afa- ceristilor, n-are un prestigiu. Toate celelalte mid dureri (Klar nu stie fran- tuzeste, Klar nia stie sä mäninoe, etc.) Milt edaosuri personale, räutkioase ale Hildei, geloasä pe sora ei, Lira, Sint midi incompatibilitáti cu morga fa- rniliei care suferä de ideea unei mezaliante.

B5trinul Calaff reuseste sä tinä Intr-o dependentä totalä loatä casa sä terorizeze toti membrii familiei. Ctnd soseste el, la prinz, acasä, toatä

lumea tnebuie sä se afle In sufragerie, In tinutä convenabilä, gata sA se aseze la masA. Pentru Dochita, femeia de serviciu, acesta e momentul eel mai gneu al zilei. Dupä ce serveste masa, e intotdeaune nädusitä obositä ca diup5, un efort supraomenesc. Un exemplu de avaritie i despotism printre multele este atitudinea lui Emil Calaff fatA de Laura, fiica lui cea mai mare. Launa ti este indispensabilä in fabritä dar pentru c*A 81(4111 ei, cu tatul lipsit de Inclinatii comerciale este incapabil sA fad o afacere" cu banii luati ca zestre, bätrinul mentine acest menaj Intr-o situatie sub- alternA nernunereazA cu o leafä de mizerie. Pe Laura, femeie trecutä de petruzeci de ani, o loveste, o jigneste de fag cu lucrAtorii, o amen- deazä. Pe sotul ei, Albert, il repede la fiecare vorbA, asa inctt acesta aproape cä nu vorbeste /n prezenta bätrinului.

www.dacoromanica.ro

Page 155: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

FAMILIA CALAFF $1 CRONICARUL El 155

Semnificatia socialä a tipului, Emil Calaff, este interesantä nuan- tall El nu reprgzintä numat ferocitatea i setea de tnavutire - vorba to- varäsului Radu Popescu, - nu numai aroganta agresivä el si vitalitatea incipientä a burghezului, care vine din paturi sociale obscure, - care cunoaste greutätile parvenirii si are forta si le suporte. El, Intemeletand 6=1nel Ca laff, este singurul care rämIne neclintit In urma tuturor laicer- crilail, dupä ce multi dintre cei din jurul sAu nu mai Sint sau nu =I Sint teferi, Cellalti nu au. p1minii destul de rezistenti ea 45 suporte atmos- fera rarefiatä din casa bätrioului Calaff, el s-a cälit insä in lupta socialä si ide aceea impune familiei un trai auster, cazon, crezind cä astfel o va face vial rezistentä si mai prosperä.

Batrinul desigur se insela. Ceilalti membri ai familiei Ca laff relevä prin destinal lor ce a lnsemnat pentru fiecare traducerea in viatá a prin. cipiilor lipsiite de umanitate impuse de el. Pe doamna Ca lalf teroarea o abrutizeazá, o face stuipidä. Copiii suportä aceasI5 tiranie fiecare conform firii sale. Nasturile slabe se umilesc si se supun (Laura), cele sensbbile se feng (Lotte Innebuneste, Eugen se sinucide, Anatol moane de ftizie), cele placide se adapteazi (Silvia $ i m.al ales Marta care acceptä sotii alesi de bäten devin apärgoare ale sistemului s5u de viatA), cele josnice grit slugarnboe cu eel puternid ca bätrinul, nemiloase i grosolane cu cei slat (Jean).

Personajele cärtii sint dispuse In cercuri concentriee, pe generatii. Rolul fiecäruia este de a ilustra termenul a lost compromis de literatura ilustrativä, schemalicä, dar nu trebuie lute les lntotdeauna astfel - prin individualitatea sa esecul moral al familiei burgheze, personajul central al romanului. Pentru aceasta, autoarea nu a ales curiositäti omenesti, psiho- logii speciale i complicate. Originalitatea Upurilor ar fi d5unätoare, pen- tru cä ar abate atentia de la ideea centralä a romanului care nu se ocupä cu cereetarea adincurilor i curiozitätilor firii ornenesti ci cu reactille ei cele mai obisnuite, In conditiile date. Interesul au'toarei sia Indreptat spre tipuri commie, fundamentale, si a rreusit rsä le dea o pregnantä deosebitä prin analiza realistä a misdrilor sufletesti, prin notatia exactä a detallilor caracterizente, prin respectarea indirvidualitätii lor In vorbire, in actiune etc.

Laura, fiica cea mai mare a lui Emil Calaff este oropsita familiei, ruda särac i .stuga tuturor, 1- a tatälui, a surorilor, a propellor säii copii. Ea este exemplul tipic al omului supus i räbdätor care, cu eft Indurä mai mult cu atit este silit sä Indure mai inult. De aceea nimeni nu se gin- deste sä o ajute pe Laura. Se acceptä ca pe o fatalitate servitutea umi- linta ei, i chiar chid cinema o campätimeste, o face cu sentimentul cá nu poste schimba nimic In viata ei, c5 nu-i poate usura in nici un chip povara.

totusi, aceastä Laura, necäjit5 bätutä de greutäti, aceastä Laura care tremurä chiar rind vorb4te la telefon cu tatäl ei, aceasta Laura pe calm surorile refueä sä o ajute in clipe foarte grele pentru ea, este areea care nu pregetä sä fie de ajutor oricui i oricind In familie, simplu afeettbos, f 'kg nici un resentiment pentru cei care altádat5 au jignft-o sau au läsart-o sä se sbatä singurä cu necazurile. Laura este fiinta stearsä, evident ne- dreptätitä, dar obismitä sä sufere, sä primeasa dojeni pentru ea $ i mai ales pen'tru altii, eu take acestea ea e In stare de o cäldurä, de o dispo- nibilitate fatä de dawdle altora, care o fac umaná, generoasá autenticá. Spre sifhisitul romanului, end Paul Karst $ i sera ei Marta, cei care altä- datä au refuzat cu eruzime si o ajute, sInt ruinati, redusi la neagrä mi- zerie, Laura eite aceea care-i prime* cu blIndete Indureratä, Inapol, In

www.dacoromanica.ro

Page 156: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

156 GEORGETA HORODINCA

strut familiei, rughtdiu-1 pe Emil Galati sä le dea un apartament liber tn easa sä-i päsuiascä (imp -cu plata chiriei.

Laura este creatä cu imijloace artistic& discrete - asa 01111 reclamä figura ei modestä In aparentä. Ea voite/te putin rar, pnezenta ii este estompitä, dar totdeauna necesar5 clecisivä. Caracterul Laurel cerea asemenea formulä artisticä, pentru c definitoriu pentru acest personal este actiunea, fapta, lipsitä de ostentatie, aproape anonimä dar tadeauna ho- täritoare.

Silvia este fata frumoasä ascultätoare, cane se märitä &pá voia tatälui ei si reuseste sä-$ i iubeascä sotul, färä sä-si propunä, obisnuitá fiind sä nu abdice de la lndatoririle sale. Ea reprezintä platitudinea fe- meninä, fericirea mediocritätii, realizatä prin Indestulare snobism. In- teleg spline ea suroril sale Lotte, sä fiu in relatii cu farmacisti,

ai lui Do lo, ou medici, cu avocati, cu oatneni din lurnea area, sä vortbeasci o lianba strAinä, sotille lor GA se trnbrace bine si sA cinte la plan...".

lulia Soare, creazä In acest personaj tin adrninabil exemplar al femell care nu vorbeste, ci tranctine$e interminabil, obositor, rectificInd cu cre- zinvolturä si inconstientä adevärul. (Silvia ajunge sä-i povesteasca misti- ficat surorii ei, lucruri pe care le cunosc amIndouä tot atft de bine.) Ea faoe singurrá portnetul, vorbind.

Mai putin varbäreatä, mai placidä $ i mai calculatä, Marta este totusi o variantä a iaceluiasi gen. and este prezentat tri casa Calaff viitorul sot al Martel, Lotte, mai sensibilä, Inchipuie cä e o gnesealä Domnul Karst era scund vinjos, färä sä fie gras. Din cauza unor nevrralgii pe- riodice - care-1 chinuiau mai ales primävara -Out fi era aproape totdeauna teapAn miseärile capului anevoloase. Ochiul sittng, imobil inexpresdv, era asezat ceva mai jos decit cel drept, tri arcada cäruia era tinfipt rnonbclu ea pentru a atrage aterrtia asupra lui a-i subPinia vioiciunea i ascutimea privirii". Dar Marta se märitä cu el färä nici un resentiment e foarbe multtunitä. Ea inträ imediat In noul rol, vorbind abundent, cu mIndria usor prosteascá a femeii märitate, despre sotul ei, clespre opirniile preferintele lui cu care se simte solidará. Dar la Marta, oa $ i la Silvia, placiditatea cu care t$ i primesc propria tor soartä este amestecatä cu o cruzhne mostenitá de la bátrin, WA de dunerile oelorlalti, ale tinatilor surorilor. Silvia II expediazä In Elvetia pe Anatol in stare foante gravi, gräbitä sä scape cit mai curind de el; Marta prin lipsa ei de intelegere, este tnotivul suprem cane dectanseazi nebtmia lui Late, lar Intr-o paginA memorabilä, refuzI ori oe ajutor Laurei, atunci end bätrInul 11 däduse afarä de la fabricä pe sotul ei, Albert, pentru unicul lui semn de revottä, Inir-o viatä Intreagä de mill*. Cu acest prilej, de altfel, Marta, prin bonul ei moralizator, clt prin ideile pe care le emanä mintea ei greoaie dar practicä, se arata In mod evident urmasa domnului Calaff : E limpede cl Albert a gresit spune ea nenorocitel Laura, refuzind sä intenvinä in ifavoarea el pe lingä bätnin el a acut chiar o gresealä mare, de neiertit. Gindeste-te cum s-a purtat tot timpul cu voi, lata, gîn- 4e$e-te cA v-a dat locuintA la dabricä, pentnu care nu v-a cerut chirie (de fapt Ifamilia Farg, era obligati sä loculascA la fabricä, departe de Gras, ca EA 10 päzeasel), cA aveti leafä, cä lemnele nu vä costä, cä fettle din fabricl ti ajutä Adelei... Ce vrei trial mult? Asta peritru munca voasträ ? Darr cumi? Se chiartnä ca. voi rnunciti ? E doar fabrica voasträ, fabrica noasträ ta tuturor..." etc., etc.

www.dacoromanica.ro

Page 157: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

»FAMILIA CALAFF" l CRONICARUL El 157

Lotte, Anatol, Eugen nu mat stnt Insä urmasii lui Emil Calaff. Prin aoeste fulia Soane a arätat reversul medaliei, oopiii In care ascen- denta se fringe, nu se transmite. Tinania din casa pärinteascä, lipsa de Inle legere, o dragoste inenorocitä, ctt i perspectiva sumbrä a viitorutui ei, pregitit ca pentru celelalte surori de Emil Ca laff, sint distrugAtoare pentru viata Lottei. Aceastä fag frumoasä, cu pärul blond aerian, en mlini tnguste i palide, mindria domnului Calaffoactul lui de noblete", este in- ternitä Intr-un ospiciu in sträinAlate, iar la izbucninea rAzboiului, adusä tn t'ar i datä cu o indiferentä plinä de cru2ime In seama unei femei care o late si o leagA de pat end pleacä de acasá. Eugen, silit de bätrin sA de- vinA inginer, desi nu avea nici o Inclinatie nentru aceastä meserie, lncepe GA' 4xea i se lasá de universitate. and báirtnul, avertizat, vine la el, In Germania, Eugen nu mai asteaptä sä aibá loc explicatia. In clipa clind tatäl sat inträ pe usä, el sare pe fereastrl de la etajul al treilea. .Anatol, prost trigrijif, supus la economii meschine (trebuie sA facA drumal de la Galati qYinä la sanatoriul din Elvelia in clasa a doua färä nici o oprke pentru oolihnä, ou loate rezomandatiile oontrarii ale doctorului, fiindcä bA- trinul Calaftf nu mai vroia sA oheltuiascá pentru un flu care, ori cum, era pierdut) Anatol, singurul care dorea In sinea lui Incä din copilärie moar- tea ibAtenului, ea sA apuce si el sau mäcar Lotte, Eugen, Launa

sä tnäiascA tiler lini§titi, Anatol, cel mai Whit dintne frali, nu rezistá nici el mutt timp. Moare In sanatoriu.

Nepotii lui Emil Calaff, generatia mai depärtatä, dau in familie pri- mete semne de revoltä. Hilda, film Laurel, o ceartá pe mama ei cA se lasä tiranizatä umilitä de Man. Lia, cealaltä f iicA, refuzä sä se mArite eu bärbatul ales de bAtrtn, pentru tä s-a tndrägostit (!) de contabilul fabricii, iar Dan, tntr-un acces de minie, It strigä bunicului : Esti un exploatator, un vampir..." (In consecintä trebuie sA petreacA o noapte in atelierul de tImplärie, fiindcA domnul Calaff nu-I mai primeste in casä, $ i a doua zi sä-i cearä iertare In genunehi). Semnele de nesupunere Sint slabe In fond ; de pildä Ionitä, prietenul lui Dan, un bäbat särac, socialist, considerA clsätoria Liei cu contabilul Klar din alt unghi de vedere. El vede In Klar un socialist renegat care aspirA la nepoata patmoului. Pentru familia Calaff atitudinea Liei este tnsä cu totul revolutionarä. Ea it sileste pe Emil Calaff sA vor- beascä pentru prima oarä In viata lui de dragoste (simpatie", spune el neobisnuit ou terme.nul) $ i nu numai de cásätorie. Desi aceste mid fronde slat nesemnifioative prin continutul lor chiar insurgentul Dan, care vor- beste de exploatatori si exploatati, care tntelege márginirea ipoorizia traiului lor burghez, nu face ptnä la sfirsitul cArtii nici un salt In afara lui

ele dovedesc totusi cä o reactiune impotriva despotismului s-a produs tn cercurile periferice ale familiei Galafi. Fill lui Emil Calaff nici n-au putut sä se gindeascä la Impotrivire, nepotii InsA nu mai stnt alit de docili. Strä- nepotii, fetita aoeea nou-näscutä, ou capul plesuv fata verde, pämtntie, fiica Liei ? Nu stim. Cartea se incheie odatä cu nasterea acestui ultim per- sonaj. Launa aplecatä peste leagän ti ureazä sä fie sAnAtoasá...", adäugind Tnoale" fericitä". Dar daci ptnä mintea supusei Laura s-a des- teptat un glad nou, ca un fir pläpind de iarbä, cälcat In picioare : si feri- citä" ?

Dispozitia - cum spuneam aproape concentricl, simetricä a per- sonajelor relevä lurk dar desmembranea progresivA - cu atit mai evi- dentä oudt atingem zonele periterice- generatiile maiindepártate ale fami- Het Calaff, a familiei burgheze. Principiile eoonomice $ i morale, antiumane, care stau la baza ei, apárate cu atita intransigentä oruzime de bátrtn,

www.dacoromanica.ro

Page 158: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

158 GEORGETA HORODINCA

mortifia, schilodesc sufleteste i trupeste familia. Radu Popescu fktnd inventarul maladiitor, tn ifam1ia Calaff, se Intreabfi eu naivitate simulatä dacä nu cum% intentia autoarei a fast aceea de a urmäri un caz de prä- busire organici a unei familii ?" Nu, inten0a autoarei, care reiese destul de !impede din roman este alta. Iulia Scare a urrnärit pe un spatiu de doul generatii copii si nepoti - rezultatele apliarii in practicä a principiilor burgheze, duse la expresia lor cea mai sälbatecä. Concluzia cärtii este o concluzie de viatä : mediuI familiei burgheze este impropriu dezvoltkii omului - In acest media viazä numai vlästare desgustkoare, naturile sen- sibile, pure, sfirsesc tragic ; singura solutie este evadarea din acest mediu, solutia schitatä in finalul artii. Dealtfel, tovaräut Radu Popescu, ocuptn- du-se de Enigma Otiliei", n-a fkut, din ferkire, inventarul maladiilor sus- pecte din familia Tulea, pentru d altfel poate ajungea i tn acel caz la con- cluzia cä romanul lui George Cglinescu este un caz de präbusire organicä a unei tamilii". Existä ,destui dementi, tretini i isterici in Enigma Otiliei" care puteau trezi suspiciunile medicale ale tovaräsului Radu Popesou. Daci a pierdut prilejul Inseamnä cá spiritul säu critic functioneazä eu regretabile intermitente.

De obicei critica noasträ pune semnul plus In dreptul artilor pline de originalitate" i senmul minus In dreptul celor lipsite de originalitate". N-am sä mä formalizez din pricina celor lipsite, deoarece am impresia cá pe o carte proastä, cu bunä vointä, se poate demonstra cá autorul ei s-a fäcut vinovat de toate päcatele capitale, scriitoricesti si, poate, eine stie ? si lumesti. Si in acest caz, ce importantä mai prezintä faptul cä o carte sche- mata e lipsitä $ i de originalitate ?

Dar o carte bunä este meapkat, pliná de originalitate"? Molière nu e prea original in Avarul", act original inse.arnnä fkut dupä nici un mo- del". Dar oe sä mai spunem despre Don Juan ? In fond, dud rostim acest rumie, reprezentarea pe care o avem diferä, dar nu In mod absolut de la austerut alugar spaniel la sensualul i satanicul Baudelaire, cäci Don Juan rämtne ceea ce, dacä am respecta sensul lui de adjectiv pe lîngä substan- tivul bärbat, ar trebui ortografiat : donjuen. De aceea nu mi se pare hatar- dat si nid - fatalitate1 - original sä afirm eS romanul Iuliei Scare, este un roman ibun, fkä sä fie - dpuä cum reclamä critica noasträ plin de originalitate". Tema lui istoria unei familii - a fast exploratä de pre- decesori de tails lui Zola, Gorki, Thomas Mann ; la noi Duiliu Zamfirescu, Hortensia Papadat-Bengescu. Deci nu-1 putem acorda lutei Soare avan- tajul de a fi descoperit un spatiu alb, pe care stiloul ei s5-1 fi hasurat pentru prima oarä. Recent, AL Mirodan a fost uns ca intemeieter al literaturii (vii- toare), avInd ea temä exclusiv viata ziaristilor. Este meritul lui Mirodan, dar mai ales al crirticii, oare oonsemneazä pe hartä, cu un zel de dorit sä se reverse asupra altor calitäti ale unei opere literare, orke pozitie cuceritä In bätälia pentru tematia. In epoca noasträ de pionierat este desigur im- portant fiecare cucerire care lärgeste problema interesant pentru literaturá, dar cum tema nouS nu scuzä mijleacele, nici tema veche nu acuzä initial insuficienta artisticä.

Atund, poate, subiectul, personajele slut originale" ? Nu, tipurile Calaff", semnificatia tor socialä, cit si invest-

gatia psihologia nu vSdc nici o descoperire. Si pentru cä e prea simplu, si de aceea prea greu si riscant, sä explici teoretic ceea ce ar fi o descoperire In acest domeniu, as hazarda un exemplu luat dintr-un foarbe bun film ita- lian Umberto D.". Existä tn acest film o fatä cuminte si bung, de o naivi- tate ooplesitoare, o .fatä cu doi oohi marl i nevinovati. Ajutorul modest pe

www.dacoromanica.ro

Page 159: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

FAMILIA CALAFF I CRONICARUL EI 159

care ea 1-1 dä bietului Umberto D. are ceva din naturaletea, inconstienta si inevitabilitatea ctt care infloresc florile. $i deodatä descoperim cA aceastä fatä, care gäseste In ea atita disponibilitate pentru suferinta altuia, care pune atita candoare In compasiune, ape propria ei durere : va fi manfl. Dar rnärturisind secretul ei lui Umberto D., ea nu plInge Cu lacrimile fecloarelor Inselate, ci poartä, cu o demnitate plinä de firesc, räsptinderea faptului. PinA aici deci, nimic gray. Cine e tatäl ? Intreabä îns tegFtiu bätrinul. Atunci aceastä fatä care pare inooenta tnsäsi, märturiseste cu o durere calmA un lucru Ingrozitor : nu stie care dintre cei dot logodnici" ai et. S-ar pärea cA acum irnaginea fetei se umbreste, cä inocenta ei.este o tnseläciune. Gresala este prea gravä, prea reprobabilä. $i totusi nu se Intimplä asa cum ne-am fi asteptat. Ea are curajul märturisirii i räspunderii, un curaj atit de spontan, Inca aproape nu mai este curaj, ci incapacitate naturalä de disi- mulalie. Ne däm seama cä" nici nu s-ar fi gindit sä mintä. In afari de a- ceasta, tsi recunoaste Ott de total vina, regretA attt de sincer inevitabili- tatea oare a adus-o în aceastä situatie, tnfruntä evenimentul cu atIta dem- nitate discretA (ostentatia ar Insemna vulgaritate, cinism, deci perversiune), tnclt Intelegem cä ne afläm In fata unei naturi funciarmente necorupte, pure, ca toatä gravitatea feptului. Acesta mi se pare a fi un aspect inedit al omenescului, o descoperire : ingenuitatea unei mari vinovätii ingenuitate care poate fi mnipinsä Intr-o mare gresealä, dar care rämine seducätoare, demnä de compasiune si care solicitä chiar admiratia (pentru cä altfel In- gentfä era si Maria Antoaneta cind recomanda celor ce n-aveau ptine sä mAnInce cozonac).

In acest sens, cartea htliei Scare nu are descoperiri. Un tatä sever $ i avar pin la inumanitate, o sotie timoratä pInä la cretinizare, copii servili

frioosi, nepoti cu spirit de frondä Sint ttpuri i psihologii In care gra- dul de tipizare atinge clasicitatea. Dori* autoarei a fost - se pare - aceea de a crea personaje In care relatiile lipsite de afectiune, acuzlnd for- malismul tiranic irnpropriu geniului ornenesc, al familiei burgheze, sä capete expresia lor oea mai crasä, mai izbitoare, mai generalizatä. De aceea, in Familia Calaff" nu gäsim aspecte inedite ale umanului desi totul este propriu autoaret si singular. Tendinta ei nu a fost aceea de a des- coperi zone hoi, rämase In rumbrA ale psihicului omenesc, reactii neobisnuite, caractere inedite, ci aceea de a urmäri formele fundamentale, clasice, pe care le ia general-umanul, filtrat prin anumite Irnprejuräri social-istorice. Aceasta cred cä este o tendintä clasicistä care explicA lipsa de originalitate" a po- manului. Jocul liber pe care-1 are raportul general-individual Inainte de a da in schematism sau naturalism, se face in arta de tip ctasic nu In favoa- rea ineditului, a unicului, a originalitätii, ci tocmai în favoarea elementului cornun, generalizat, lästnd impresia de déja-vu. Talentul Iuliei Scare vietu- ieste sub naza artei clasice. l dupä cum la o anumitä altitudine a valorilor In discutie rputem afirma cA Pierre Corneille e schematic, a Anatole France e artificios sau cA Dostoevschi n-are stil, färä ca aceste aprecieri sA de.sem- neze deficiente, ci tocmai particularitäti .artistioe, tot astfel - In planurf mai modeste lipsa de originalitate tntelesul relativ al termenului, adicä In intelesul lui clasicist, este o piarticularitate a talentului luliei Scare.

Dar clasidsmul fultet Scare ni se Infäliseazä In acelas timp prin a- ceste tipuri, ca stil In cadrul realismului. Toate personajele cärtii cit ansamblul lor - famine - sInt prinse /n tesätura social-istoricä, dezvä- luind nu numai omul in general, ceea ce constituia tinta clasicismului, ci omul modelat de imprejurári specifice, omul In posturi tipice ptnä la clasic, sub presiunea epocii si societätii In cape tráieste. Emil Calaff este avanul

www.dacoromanica.ro

Page 160: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

160 GEORGETA HORODINCA

blughez negustor, tatäl cu o moralä austerä dictatä de relatii de familie burghezä, de formalismul ipocrit al moralei $ i ea burgheeä. Toate träsätu- rile individuale ale personajului - ea $ i In cazul celorlalte de altfel con- verg Imagine posibilä istorioeste i tfoarte usor de integrat intr-un mediu concret, mediul burgheziei evreesti, provinciate, in Romîrtia anilor 1910-1919.

In sprijinul afirmatiei cä talentul Iuliei Soare ni s-a descoperit In

Familia Calaff" Intr-un stil definit i unitar, de naturä clasicistä, se pot educe alte dovezi. Ea construeste sobru $ i elegant, MA multä inventie dar cu o grijä extremä pentru armonia simplä, clarä, purl a Intregului. RA-

inditerenta (afisatä) caracteristia artistului de tip clasic este $ i trä- situra principalä a stilului Iuliei Soave. Scriitoarea nu mimai cä este de- parte de literatura feminink prin definitie subiedivä, lirici $ i eventual sen- kimentaIä, der este de o obiectivizane totalä, care exclude orice lirism, orice poezie. Mier tendintele satirice Sint rare si deghizate In cartea Iuliei Soare, probabil tot pentru motivul cä ele ar putea träda tendinte afec- tive, desi paginile In care ni se explici In ce constä efortul cerebnal al lui Do lo, sotul Silviei care, dupä spusele acesteia, nu se poate lipsi nici in vile- gieturä de citeva ore de lucru pe zi, sint savuroase. (Do lo studiazä... lexi- conul). De obicei Insä, Tulle Scare ascunde foarte bine ironia, $ i nu se lasä /nduiosatä de soarba tristä a personajelor ei. tragicul stilt In intimpläri. Ea nu satirizeazä si nu compätimeste. E indiferentä. La ca- pättiul nou-näscutei, stau cele douä bunici, Laura $ i doamna Klar. tim ce viatáchinuttä a dus emärlta umilita Launa. Doamna Klar privind-o cu invidie ($ i ea a avut o viatä grea, piing de lipsuri), spune : N-are un fir de pär alb... Ge a stiut femeea asta de necazuri, de nevoi?... A muncit la taicá-säu in fiabricä. S-a präpädit L.." E $ i comic, e trist. Autoarea insi e absentä. Nu $tim dacä embeste sau se Intristeazä.

Iulia Soare nu e deloc poetä. Natura aproape nu existä In Familia Calaff". Singurele referiri la ea smut datorate fatalitätii omul triieste In- tr-un mediu geografic $ i botanic. Este $ i aceaste o träsäturä a talentelor in- clinate spre clasicism.

InchinIndu-si cronica sa la acest roman tovaräsul Radu Popescu tri- gea urmätoarea binevottoare concluzie : Prim.a sa carte, in duda unor insuficente serioase justifica $ i din partea noasträ $ i din partea ei multä In- credere. Ea trebuie sä Indrázneascä sä ne dea o continuare a romanului, plinä de viatä, de clement de lapte, de o analizä psihologicA mai amplä, mai ales, de o perspectivä mai vastä, in care SA se piardä detaliul fill con- cluzie $ i agitatia verbalä färä scop".

Asa dar, Familia Calaff" nu este altceva dedt un nou Noul oras". Ce altceva poate fi o carte care-1 face pe cronicar sä reclame autorului, In viitoarele sale creatii: viatä, oaxneni, fapte, analizä psihologick perspec- tivä, detalii semnificative, inläturarea egitatiei verbale färá scop" ? (desi Imi permit sä-i atrag atentia tovaräsului Radu Popescu, c5 abia la inceputul aceluias paragraf afirma : Iulia Soare scrie bine, adicä limpede, concis", ceea ce, mi se pare, provoacä o inadvertentä : conciziunea nu este tocmai cpusul agitatiei verbale färä scop" ?)

Nu cunosc, desi rn-er interesa cauzele acestei blazári subite, pe care o socot nejustilicatä, realitatea literarä Ia care se referä, a tovaräsului

www.dacoromanica.ro

Page 161: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

FAMILIA CALAFF §I CRONICARUL EI

Radu Popescu, alteori excesiv entuziasmat, dar nu pot sä nu observ a mai curInd sau mai tirziu efectul variatiilor de ernoare In aprecierile pe care le dá va fi confuzia valorilor. (n cronicile domniei-sale, evident). A dori, de- sigur, ea profetia mea sä. nu se adevereascä iar cronica la Familia Ca lair sä rAmInä o eroare neurmatä de altele i o Intimplare inexplicabilä - cii kit mai inexplicabirä, eu cIt tovaräsul Radu Popesou Indeplineste prima si importanta conditie a unui critic literar, aceea de a fi un cititor atent si ra- finat (pentru Familia Ca laff" Imi permit din nou si-i atrag atentia a a fäcut o exceptie si de la aceastä regulä :.Dänut nu poate sä fie fiul cel mai mic al Clarei" cum pretinde distrat pentru cä In roman nu existä nid un personaj cu numele, pläcut ca sonoritate, Clara, reminisce* pro- babil de alt ordin, din lectura Familei Calaff" In orioe caz, nu).

Se zice cá In familia tovafäsului Radu Popescu existä o veche traditie de partialitate cronickreascä oeea ce ar putea constitui o justificare eredi- tarä pentru cronicarul... farniliei Calaff. Tovaräsul Radu Popescu este de multe ori tm critic literar prea simpatic prea seinteietor si de aceea n-as dori ca In urma acestor deosebiri de päreri Intre el pe de a parte i douá femei, pe de alta stiut fiind c diferenta naste ini.miciie, sä devinä mi- sogin (literal. I)

11 -V. Romtneasa Nr. 1

www.dacoromanica.ro

Page 162: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

ION FRUNZETTI

JUAN RAMON JIMENEZ

Premiul Nobel pentru literaturä s-a de- cernat anul acesta poetului spaniol Juan Ramón Jimenez, profesorul de poezie de la Universitatea din San Juan, capitala insulei Pueto-Rico, unde acest om de carte s-a exilat voiuntar, de multi ani, din motive politice. Intr-o tarä de limbä spaniolä, bi- trinul poet, - Implineste la 24 decembrie, 75 de ani, - are putinta sä ImpärtäseascI tinerelor generatii de studenti, In limba sa maternä, limba a cärei literaturä a Imbogl- tit-o cu o operä considerabilä, ceva din bo- gata lui experienlä poetick Cki, in afarä de o dotatie exceptionalä, Juan Ramón (cum i se spune, prescurtat) are de adus ca zestre catedrei ce ocupä o culturä lite- rarä neobisnuitä i prestigiul unei munci in ogorul muzelor, de mai bine de sase de- cenii.

Näscut In 1881 la Moguer, In sudul Spa- niel, aproape de orasul Huelva, Juan Ra- mdn petrecut copiläria pe malurile in- florite ale unui du, care prin nume chiar - Rio Tinto - vIdeste cltä culoare i se reflectä in unde, odati cu azurul torid al cerului andaluz. Studille liceale i baca- laureatul, tinärul si le-a fäcut la Cadiz, por- tut celebru de pe tärmurite golfului cu ace- lai unde Oceanul Atlantic aduce atit de mult a Mediteranä, i Ind de pe bän- cile severului colegiu jesuit al Portului Sfin- tei Mafii tncepe sä publice, la vtrsta de 14

ani, versuri, in revistele ce apäreau la 1895 In Andaluzia, $ i la Madrid chiar. Oscilind lntre dotatille sale, se endeste o vreme a

deving piclor, dar studiazä §i dreptul la Universitatea din Sevilla, expunind 1 pu- blictnd versuri !rare douä sesiuni de exa- mene. In 1899 se decide sä se dedice exclu- siv literaturii, si vine la Madrid, uncle-si tipäreste, In 1900, Intliul volum de versuri. Intre 1898 $ i 1902 ant scrise ciclurile Su- fiete violete, Nimfe" si Rime". In cei cinci ani cit a stat la Madrid poetul a mai publicat Arias tristes" (Melodii triste", 1902-1903), Jardines lejanos" (Grädini Indepärtate", 1903-1904), si Pastorales" (Poeme pastorale", 1903-1905). Este si perioada celor dintîi cllätoril ale lui Juan Ramon In Franta, Elvetia si Italia. De la 1905 Inainte, timp de sapte ani, scriitorul preferä o recluziune In micul ski oral na- tal ,unde-si Incepe ciclul Uitärilor" (01- vidanzas" 1905-1907), urmate nuniaidecit de Baladas de primavera" (1907), de Elegiiie" (din 1908), de ciclul La So- ledad Sonora" (Singurätatea sonorä") al cärui titlu vine dintr-o imagine luatä din Cintecul logodnicilor", al marelui Juan de Yepez, (cunoscut i ca Juan de la Cruz) din secolul XVI, apoi de Poemas májicos y dolientes" ( Poeme magice dureroase, 1909), de volumul Arte menor" (Cintece de trubadur" 1909), de Poemas agrestes", Laberinto", Melancolia", Poemas imper- sonates", Libros de Amor" (Scrisori de dragoste") i Domingos" (Dumineci"), bogatä recoltä poeticä a unui ermitaj volt. Reintors la 1912 In capitalä, a locuit trei ani Intr-un cämin de studenti, continuin-

www.dacoromanica.ro

Page 163: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

JUAN RAMON JIMENEZ 1.63

du-si Cil aceeasi fervoare creatia brick In ciclul Duminecilor", sau Cu iMma-n pal- mr` (El corazón en la mano"), urmat

Fruntea gînditoare" (La frente yensa- tiva"), de Pureza" (Curlitie") de El silencio de oro" (Ticerea de aur"), de Idilios" (Idile") $ i de Sonetos Espiri- tuales" (Sonete duhovnicesti",) titlu de .asemenea Imprumutat traditiei secotului XVI, secolul de aur spaniol, din ale ci- rui pilde, devenite clasice, ca st din poezia popularä andaluzä, ti trage seva intreaga 1iricä a lui Juan Ram 6n in aceastä prima perioadä din creatia sa. Marea reusitä If-

terari a acestor cärti, care vor indruma pe un drum sigur toatä productia poetica a literaturii spanioIe de aci lnainte, se da- toreste poate tocmai Incorporärii perfecte a znijloacelor populare de expresie si a mo- clurilor cultiste" ale veacului de aur, in sensibilitatea i problemalica sufletului mo- .dern in liricä.

In 1916, in timpul unei cilätorii in Sta- tele Unite, Juan Ramón se cäsätoreste Ia New-York cu Zenobia Camprubi Aymar, de asemeni scriitoare, cu care va colabora la raducerea operei lui Rabindra Nath Ta- gore in limba spaniolä, ceea ce nu va rä- mine färä urmäri in poezia tut Juan Ra- mein, indrumat din ce in ce mai mult cätre o viziune a lumii unificate printr-un sen- timent de universalä fraternitate, de iu- bire penlru tot ceea ce inseamnä viatä, creaturä a Firii, in misterele cäreia poezia tut cautä sä pätrundá. Cäci, ce este, pen- tru Juan Ramin Jimenez poezia ?", se In- treabi intr-o conferintä tinutä la Buenos Aires in 1928, criticul Gerardo Diego. Dad

alti poeti räspunde criticul - cautä si practice o poezie umanä, Juan Ramón Jiménez pare sä se incäpitineze In a in- voca o omenire, un univers pe de-a-ntre- gul poetice, care, dad realmente existi, este numai pentru cä el le viseazä in poeziiie lui. Si el viseazä, ca sä se trezeascl cei- Ian!, si sä le contemple",.. (aceastä ome- nire podia i acest univers pe de-a-ntregui poetic, N. R.).

Intr-adevär, de la melancolia firä causä si de la nostaIgiile adolescentine ale pri- melor versuri pia la intensa, dramatica främtntare din epoca sonetelor duhovni- cesti, universul poetic al lui Juan Ramón sporeste ca suprafatä cuprindere, $ i con- stiinta lui esteticä se irnbogäleste, mergind din experientä in experientä artisticä pinä la forma decantatä de impuritäti, simpli

totusi inextricabil complexi, in chip or- ganic, asa cum o vom vedea tot timpul de-aci inainte, In cicluri ca Eternidadee (Eternitäti"), Piedra y cielo" (Piaträ

cer"), Belleza" (Frumusete"), Unt- ried" (Unitate") sau Diario de un poeta" (Jurnalul unui poet"). Autor al unora din cele mat superbe poeme din cite s-au setts In Iimba aceasta, vorbitä pe mai mite con- linente, Juan Ram6n a exercitat o puternic5 influentä asupra liricii spaniole mai tinere. Federico Garcia Lorca $ i Rafael Alberti $i-1

revendia drept maestru, este cent eä, in afarä de Ruben Dario, care era central. american, din Nicaragua, nici un alt poet de limbä spaniolä n-a reusit sä transforme Lit a reusit Juan Rametn, destinele liter& turii spaniole gustul pubiicului de zed 'de milioane, care 5ite*te In aceastä limbä.

93. DIN CICLCIL ISINGURATATI SONORE". (La Soledad sonora", 1908)

A pd-adornzitli #-actincti, ce nu vrei niciima Din gloril, qi nu fii sä fii havuz, nici cascadä ; Ce, and te alintä cu ochii ei tuna. Te umpli toatä de ginduri de-argint, de zäpactiä.

Apä tacutä qi limpede veci stätätoare Ce-ai disprefult strähicitul victoriei tezaur ; Ce, and te pätrund tninglioasele raze de soare, Te umpli toaid de ginduri calde, de aur.

www.dacoromanica.ro

Page 164: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

164 ION FRUNZETTI

Adincä gi mindrä mai egti, ca inima mea... La pacea ta vin sti s-adape durerile toate Si-fi cresc alb pe maluri, hränite din linigtea la, Cele mai candide pitde cle eiripi gi flori minunate.

224. NOSTALGIE ,,Memoria del coraz6n" (,,Araintirile inimir, 1912)

In rticoreala serii melancolice Af vrea sä cint, gi nu f tit/ ce. Plin tot sint De ritmuri parfumate, de stove fdril grai, Ce, nu gtiu cum, de tine-mi spun, indeptirtato...

0, nu mai f Utz I Un iz de vise-n floare Cu briza apelor in ininal-mi ptrunde. Din flori de muzicii, - auzite cind? - Revin (petaley sunete-n cadent&

Ag vrea sä eta, gi nu f tiu ce I Nu de cuvinte-i Explozia asta vajnicti ce-o simt in suflet. Sint arome ce sunä frumos, sint mirezme de plinset, Sint ochi vrtijifi ce se rostesc doar prin ecouri...

415. CINTEC IN sra POPULAR Eternidades" (Eternitati", 1916-17)

Viu la pock! dragostel : Pietre vechi pe stinci inalte. In amurguri vegnic rogii, Inima mi-o car la pod.

Mi-e logodnica doar apa Ce tot trece f i nu-ngealä, Ce tot trece pi-i aceeagi, Ce, trecind, nu se mai trece...

Traducere de Ion Frunzetti

www.dacoromanica.ro

Page 165: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

SCRII7 ORI .51 CURENTE

SILVIAN IOSIFESCU

HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU

Prime le retipärituri din Hortensia Pa- pa d a t-Bengescu se fac mai tîrziu de- cît ar fi indicat-o importanta operei. De astä datä insä, greutätile sMt generate de insAsi aceastä prozä, contradictorie chiar pentru o perioachl In care au abundat con-

Volumele Hortensiei Papadat- Bengescu s-au succedat Intr-un interval relativ scurf, timp de vreo doui decenii. Primul, Ape adlnci", a apärut in 1919. ultimul, Rädäcini", in 1938. Disputa is- catä de la Inceput s-a prelungit i chiar chid consensul criticii i-a fost asigural cperei, ea n-a devenit populari. Explicatii ca acelea pe care le oferea Lovinescu pen- tru prirnele volume - contrastul intre noutatea tor rafinati urbanä si civiliza- lia ruralä - nu ne pot mul- Iumi. Nu Insusirile -In primul rind - Lac greu accesibil scrisul Hortensiei Papa- dat-Bengescu, ci ma ales contrastele de- concertante ale unei literaturi realiste, in acela$ limp masivä i subtili, la care zjungi prin purgatoriul unel expresii neo-

bisnuit de inegale.

O vocatie afirmatä tîrziu, o operá In- cepulä parcá datoritä întimplârii - Hor- tensia Papadat-Bengescu trecuse de trei- zed si rind de ani cînd publicat pri- inele pagini de prozä In romîneste.

S-a näscut la Ivesti, In judetul Tecuci, la 8 decembrie 1876. Tatäl ei, Dimitrie Bengescu, era ofiter dintr-o familie olte- neascl si a avansat, trectnd prin diferite

garnizoane, pînä Ia gradul de general. Mama, Zoe Stefänescu, era moldoveanci,

Viitoarea scriitoare a avut o copiläriei) ferita, de copil unic, inteligent i räsfätat. Astfel s-a accentual probabil timiditatea, aerut de insträinare In viatä pe care scri- itoarea 1-a Imprumutat mai multor perso- naje.

In afarl de acest plus de tandrete aflat la pärinti - Zoe Bengescu a suferit de timpuriu de boala de inimä care a räpus-o In 1911 - copiläria Hortensiei Bengescu nu se deosebeste de cea a altor fete cres. cute in pensioanele franceze. In familie, existä oarecare traditie literari. Gene- ralul George Bengescu, fratele lui trie, a fost autor dramaturg notoriu, pe la 1870-90 (0 palmä la baI mascat" Pygmalion regeIe Feniciei, Amilcar Barca"). Exemplul unchiuMi, a frezit dupi propriile ei märfurisiri, veleitälile literare ale Horfensiei. Sprijin In calea ei spre literaturi n-a eat Insä de la el. Dupä cum ne aratä paginile de arnintiri inedite, räceala profecfoare cu care George Ben- gescu, functionar superior in Ministerul de Räzboi i sotia lui tratau familia fratelui mai mic au stîrnit i timidifatea i mln-

I) Despre acesti ard din copilSria scriltoarel ne informeazii. In afara de autobiografia scrisli la so- lfcitarea lui G. GSlinescu sf apgrutii In AdevIrul literar sl artistic" din 11 si 18 iulie 1937. tn afarli de diferite interviuri ap5rute in presi, ctteva ca- pitole rimase nepublicate dintr-un prolectat ro- man autobiografic la care Hortensia Papadat- Bengescu a lucrat In %Mimi' ani de viatil. El coincid cu o núvel8, Spovedanle, evident auto- blografIci, din aceeasi perioadll st rfimasil de- asemenea. In manuscria.

www.dacoromanica.ro

Page 166: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

166 SILVIAN IOSIFESCU

dria adolescentei care evita plimbärile du- minicale In landoul generalului Bengescu De altfel, acesta s-a arätat iritat de In- ceputurile literare ale nepoatei sale si a

evitat sä le mentioneze. Inteligenta Hortensiei Bengescu, pasiu-

nea ei pentru lecturä it asigurä succese scolare si o micä celebritate ca autóare de compozitil pentru colege.

E botäritä sä studieze mai departe, la Paris, dar se loveste de opozitia pärin- tilor care o considerä prea dezarmatä ca sä se descurce singurä In sträinätate. Se naste un conflict temporar. Iritatä de acest refuz, Hortensia acceptä cererea in cisä- torie a unui magistrat din Turnu-Mägu- rele, unde locuia pe atunci colonelul Ben- gescu cu familia lui. La douäzeci de ani, In 1896, se cäsätoreste cu Nicolae Papa- dat.

Au urmat - In contrast brusc cu anii copiláriei - cisnicia cu neintelegerile ei,

cresterea copiilor, existenta de notabili prin oräselele de provincie - Turnu-Mä- gurele, Buzäu, din nou Turnu-Mägurele, Focsani, Constanta - prin care cariera de magistrat 1-a purtat pe Nicolae Papa dat. Grijile märunte, contactul unui om intell- gent si sensibil cu micile meschináril ale existentei provincirde accentueazi inadap- tarea. De asemenea, se acumuleazá mate- riale din care vor fi pläsmulti Aneta Pascu, cäpitanul Turturicä ori alte personaje pro- vinciale.

Inadaptarea o Impinge sä-si caute re- fugii in pagini de descärcfiri subiective, umplute pentru moment färä intentie lite- rarä : lungi scrisori atre prietene In care impresii $ i ginduri trec gntr-un intullmd- sag de cataract? I l) Hazardul $ i sfatu- rile unei prietene, ea insäsi scriitoare - Constanta Marino-Moscu - trimite astfel de pagini la tipar. Inceputurile publicis- tice Hortensia Papadat-Bengescu si le-a fäcut In francezä. La moartea lui Petre Liciu, scrie un articol pe care-1 trimite zia- rului La politique". Continuá cu diferite articole, intre care un foileton despre Henri Bataille, care i-a adus multumirile dramaturgului pe-atunci foarte la modä. Indemnatä de Constanta Marino-Moscu

1) Autoblografie. In Adevilrul literar si artistic" din 11 si 18 tulle 1937.

trimite Vietii Rominesti" Viziune" - netipäritä In volum. Bucata apare In Ia- nuarie 1913, sub semnätura Hortensia P. B. Urmeazi In acelas an Dorinta", Vis de femeie", Marea". Colaborärile conti- nuä In anii urmätori. Apar pe rind mate- rialele primeIor doui volume Ape adinci" (1919), Sfinxul" (1920) 9. Inrudit cu ele este si al treilea volum, Femeia In fata oglinzii" (1921) din care au apärut frag- mente in Sburätorul" din 1919-1920 si in Viata Romineasci" (1920) a).

Primirea pe care o afiä e violent con- tradictorie. Cercul Vietii Romînesti" care o descoperise pe autoare Isi exprimä pe feiurite di entuziasmul. Intr-o scrisoare ineditä din 20 aprilie 1916 4), G. Topir- ceanu afirmä ci, recitind scrisorile Bian- di Porporata care au apirut In acei an In Viata Romîneascä" in fata frumu- setilor noi si neobservate pe care le-asn descoperit acolo, am timas in dubiu : care e mai frumoasä". La aparitia Apelor adînci" Ibräileanu publici In Insemnäri literare" un articols) In care relevä ori- ginalitatea operei si caracterul ei emi- namente feminin", sensibiiitatea $ i forts . de analizá a scriitoarei, apetitul de viatä potentatá, bucuria de a träi intens si inalt". Asupra pätrunderii analitice si asupra. specificului feminin stäruie si cele citeva articole foarte entuziaste pe care i le consacrä Eugen Lovinescu in Sburä- torul"6). Pe de altä parte, dupä ce releva eroriie de limbi asupra cárora vor reveni mereu majoritatea cronicarilor - fácea discutabile iron!! asemuind neglijenta sti- luIui cu cea a unei gospodine care mestec5 o delicloasá peltea de gutui intr-o ele- ganti tingire de curind spoitä", un critic

2) Editura Alcatel,. a) Printre manuscrisele rdmase de la Hortensia

Papadat-Benoscu sl pe care bunivointe famillet mi Ie-a pus la dispozitte, se Old al o notlt sedsli cert In ultimil ani de vialfi, sl intitulatl .Lucarl literate in succesiunea lor". In afard de omisiuni - lipsesc Concert din muziel de Bach". RAdIcint". cele cloud culeori de nuvele - note cuprinde erori evidente. explicabile prM confuzia ultimilor anf de boall. Logodnicul", apdrut In 1935. e trecut inaintes Romenulut Adrianel" care fusese cuPrins In volumul Sfinxul" din 1920. De asemenea. plesa A dud o stea" e trecutd ca reprezentati la Teatrul National, desi reprezentarea prolectata n-a avut niciodatit loc.

4) Ailed printre documentele in posesia fend- liel.

s) insemnirl Ilterare. Anul I. nr. I. 6) Sburfitorul, Amil I. nr. 17-18-19.

www.dacoromanica.ro

Page 167: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU 167 IL

Isi fricheia articolul cu un verdict sever :

Scrisul d-nei Hortensia Papadat-Bengescu constituie o primejdie pentru limba rominä si un monstruos atentat impotriva bunu- lui simt literar" I)

Din multe puncte de vedere paginile acestor prime volume isi trideazi origi- nea - scrisorile cMre prieteni, caietele de note cu revirsärile lor de impresli. Se simte In ele spontaneitatea totalä in ITO- Iesul ei bun 11 räu, autenticitatea, dar si lipsa de travaliu artistic, de revenire minutioasi asupra manuscrisului. De con- secintele acestei spontaneitä(i va trebuf sä ne ocupm mai indeaproape discutind ciclul Hallipa. Caracterul acesta face ca primele volume sä nu fie incadrabile nici unei specii literare definite. In citeva rin- duri scriitoarea pare a aborda o formä or- ganizati : nuvela. Pare, pentru a Femei intre ele", singura scriere in care se pre- simte neobisnuita capacitate de mai tir- ziu de-a crea personaje, nu cuprinde o substanlä epicä anumitä, ci doar un schimb de impresii si reminiscente. far In Roma- nul Adrianei", considerat ca artificios chiar de un comentator entuziast ca An- ton Holban, povestirea e precipitatä si fär motivare.

Amestecfnd inextricabil analiza, reflexia, eomentarial Hric, alternInd Mire pagina de jurnat intim si poemul in prozä, volumeie acestea sint scrise la persoana intlia chiar cind gramatical o folosesc pe a treia. Din cind in and, scriitoarea Isi Imprumutä ex- perientele si impresiile cite unui personsj pe care-1 denumeste Manuela sate Adriana. Sublectivul dominä tosil ta toate primele trei volume si oamenii care sträbat In fugä paginile Apelor acrinci",Sfinxu- lui", Femeia fn fata oglinzii" sint mai curInd niste neconturate surse de impresii.

Se desfsoarä deci un him de comen- tarii eterogene care 1-a fcut pe G. CAB- nescu sä caracterizeze astfel primele scri- ieri : Scriitoarea e mai mult o amatoare. färä o constiintä esteticä Iiberä, probabil, judecind dupä toat opera, fär nici o no- tiune de artä, cireia li vine sä scrie si care pune pe Mrtie tot ce-i trece prirb cap 0 mai ales prin simturi. Insä capul acestei

femei este inteligent, lar simturile li sint rafinate... 2)

Ca si In scrisorile citre prietene, impre- siiIe se imbulzesc fär discriminare, pri- lejuite de cele mai variate pretexte, de evenimentele Mai grave si de Ittimplrile cotidiene. Femeia In fata oglinzli" cu- prinde zeci de asemenea momente, Tutu care zilele de boalä sau baful, comentariile Iirice despre un fluture sau despre citeva garoafe.

Ceea ce e vizibil de la inceput 0 a stir. nit admiratia si sentimentul noutätii a fost fmbinarea putin obisnuitä a unei vitali- fall exuberante cu indräzneala si acuita- tea inteligentei.

Viata e sorbit sub toate formele ei, di de untie. S-a vorbit mult de sensualita- tea acestor prime volume. Legind-o de specificul femenin al literaturii Hortensiei Papadat-Bengescu, E. Lovinescu a accen- tuat ideea de glas al sexului, al instinc- tului. Acceptind o tipologie foarte retro- gran care stabileste intre sexe separatii de regn, Lovinescu afirma In articolele sale din SburMorul" 6 asemänarea de sex e superioar celei de specie 0 cä porumbitele si femeile seamänä mai mull decit porumbelul si bärbatul. Aceleasi in- stincte puternice le stäpinesc si le con- duc. Dacä porumbitele ar avea o Mere- turä, cu sigurantä cä s-ar asemäna cu literatura celor mai mari scriitoare con- temporane". E, dupä cum se vede, o va- riantá a vechiului adagiu care restringe dispretuitor lumea femeii la sexualitate. Tote femina in utero".

Sensualitatea färä nimic morbid, ca o expresie plenarä a apetitului de viat" de care vorbea Ibräileanu, sträbate comen- tariul liric al Hortensiei Papa dat-Bengescu.

0 atare sensualitate o respirä si versu rile in francezä pe care ea le scria para- lel cu primele volume de prozä si dintre care E. Lovinescu a reprodus In Familia nr. 3/1935 patru poezii : $arpele verde", Marea, antare obosita", Varä sen- sualä". Pentru Bianca Porporata mingiie- rite vintului au intensitatea posesiunii. In acelasi tel e resimtit contactul cu apa mrii. Cind ai aluns pe nisip, Itngel ul-

2) G. Cilinescu : Istoria Ilteraturti romtne. 1) T. Teodorescu-Braniste, Ciament si CIrti. 0. 79. Pg. 663-

www.dacoromanica.ro

Page 168: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

168 SILVIAN IOSIFESCU

lima transparentä a ape, pui piciorut in- cet gi 11 tragi Inapoi. E rece 1 $1 abia te-a desmierclat. Mal Incerct 0 nu poll-, tre- mari toatd. E In florid acesta ceva volup- tos... $1 reincepi fiindcd e 0 durere 0 deficit& Fact cu Indrdzneald un pas bug- inte, te cutremuri... gi dintr-odatd te afunzi... acum te-at deprins, caull jocuri noi, noi bucurir... (Marea) 1)

Dar scrisul Hortensiei Papadat-Bengescu se refuzä unei caracterizári alit de In . guste, care reduce ferninitatea la instinct $ i erotic. Subliniind complexitatea at nuanta, insesi observatiile critice fäcute de Lovinescu pentru primele cärti sit mai mutt 1nel cele de mai tirziu infirmi ideea in- stinctulu exclusiv, a unei literaturi de porumbitä". Sensualitatea fnsäsi e o fa- tetä a vitaIitätii si cu riscul folosirii unui barbarism ar fi poate mai potrivit 0 vor- bim de sensorialitate. Comentatoarea liricä träieste cu toate simturile, implintatä fri concret:färä anxii. Imnul vietii", titlul unui capitol din Mama" are semnificatie cuprinzätoare. Scriitoarea regäseste im- null vietii" fn formele lui frenetice sau la- tente. De aceea e fn stare 0 scrie astfei de rinduri despre jocul copiilor. Lor nu le apliam mdsura comund. Un copil e ca un nebun... se opregte gi face cu mli- nile gesturi in aer... se strimbd unel ve denii, ride singur cu hohote... gi fuge, fuge cm grill In via, cu fate inflticdratti. 11 opregti... Ili rdmine halna In mind, el nu std, nu aude, nu infelege - e aiurit, ar vrea sd $ i nu poate sd-gi opreascd man- tul, e cave in el inconpent care aleargd cdtre oia(d" 2).

Viata e acceptati cu legile ei. Ele nu trezesc neliniste. Orinduirea ineluctabili a naturii e descoperitä cu bucurie calmi. Visind In codru, personajul care se po- vesteste, ia contact carnal cu solul, atin- gfnd cu piciorul descult lutuf umed. Im- presia aceasta duce gindul la prefacerea propriului trup in grin& din care vor cregte flori minunate".

Dar vitalitatea nu e exclusiv instinct, pentru cä e dublati de o inteligentä lu- cidi. Frazele vaporoase - uneori chiar evaporate - pe care le provoacä mode

1) Ov. cit. pg. 19-2D. ') Ibidem. Pg. 83.

pretiozitätii nu Inseamnä gust pentru tar- bure. Inteltenta scriitoarei coboari in re- giunile mal umbrite ale constiintei si In- cearcä 0 le clarif ice. Incearcii uneori stingaci, improviend teoretizäri naive. Al- teori, din välmäsagul de impresii se des- prind observatii pätrunzätoare. Lirismul barn retoric din Vis de femeie" nu Impie- dici sezisarea unora dintre caracterele pa- radoxale ale visului, felul cum in vis e risturnatä succesiunea Ce minunate-s vi- sele l Ele sin' solii unei a doua vie/I a noastre, incd tainicd ; in lumea lor, sezoa- nele, timpul, distantele, nu mai sint sta- tornice, ca aicr.3

Vitalitatea $ i inteligenta nu salveazä decit frfnturi din aceste prime volume. Dupä aproape patru decenii, ele grit as- täzi greu de chit. Cea mal obositoare e ingridirea acestei lumi in care s-a retran- sat scriitoarea. Revärsarea liricä $ i auto- analiza curg obositor $ i adesea nesemnifi- cativ. In literature aceasta fäcutä sub do- pot de sticlä se simte un aer rarefiat. Ea rämIne miniaturalä, ceea ce face $ i mai sensibile consecintele inegalitätil, ale inca- pacitätii de a tria $ i cizela. Scrisul deve- nit suvoi necontrolat ve avea tot timpuI urmiri dlunitoare pentru creatia Horten- siei Papadat-Bengescu. Dar cel mai mult supärä in primele volume. Lui I se dato- resc $ i proIixitatea $ i repetitiile iritante. Pe de altä parte, lipsa de triere lash' sä subsiste In operä urmele unui estetism minor. Se face simtitä cilitoarea lui Henri Bataille in preferinta pentru anumite per- sonaje cla dehicateti de Opus' fragile care phitesc prin viati fárä 0 "aline so- lul cu trena lor imaculatä. Adriana (Ro- manul Adrianet") ca $ i Alexa dintr-o nu- veli de mai *sin, (Särbätorile 'in fami- lie") sint incapabile sä se descurce In nil- runtele socoteli bänesti, impermeabile la taste problemele materiale. E o schemä destul de conventionalä a temperamen- tului artistic". Detasarea de lume, trecerea prin cotidian cu aere de sornnambulä e consideratä o valoare, asa cum In salonul din Ana Karenina", contesa Nordstone se aräta foarte Mindri de nervozitatea ei. Dar Tolstoi fsi aprecia personajul cu iro- nia iritatä a lui Levin. In Sfinxur sau.

3) IbIclem. wt. 118.

www.dacoromanica.ro

Page 169: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU 169

In Ape adinci", primeazi in aceasti pri- -vintä snobismul lui Bataille. Constitutia 4elicatä e seam de distinctie. Dupi apre- cierea doctornlui Sergiu, specialist In ase- menea naturi hipersensibile Adriana e aupusil variajiilor de barometru ca o floare. Nu-i prieste dectt lumina alba'`. De asemeni, Adriana nu minca de obicei de- cit pureuri de orez $ i cartoji, spumoase $ i .catifelate. Ca si Mini, ultima dintre ace- ste femei-mimoze pe care Hortensia Papa- 4at-Bengeseu o va mai läsa sä circule in primele volume din ciclul Halippa, Adria- ma refuza mai ales cu Ode supele de carne .ca pe ceva otrlivit, care ofensa gustul ei delicat, prin natura lor prea substanjialr.

Toate acestea au un aspect nedorit de parodie. Din fericire, odati cu cotiture ce se petrece in opera Hortensiei Papadat- Bengescu, personajele supuse variatiilor 4e barometru" se imputineazä si dispar.

* In ultima paginä din Femeia in fata

ogIinzii", Manuelei ti cade de pe genunchi .oglinda, care se sparge : Atunci femeta Jära de oglindd, cu o privire stingace, nOta, päienfenitä, s(räind, se uitä imprefur"-

Semnificatia simbolului, remarcatá de Anton Holban - e clarä. In creatia Hor- 4ensiei Papadat-Bencescu spargerea oglin- zii - ruperea de subiectivism si trecerea la o literaturä In care sä domine observe- Iia - a fost insä un proces mai lent, cuprinzind stadii intermediare, in care ve- chile preocupäri $ i vechile procedee coe- xistä cu cele noi. Balaurul", citeva piese de teatru, cele douä culegeri de nuvele, reflecti aceasti fazä de tranzitie, determi- -natä de mai multi factori si In primul rind de räzboi.

and apireau o bunä parte din materia- lele volumului Ape adinci" sau scrisoriie Biandi Porporata cätre Don Juan, pri- 'ut räzboi mondial era in toi. Pentru per- spectiva detasatä si introvertitä a scriitoa- rei, acest räzboi putea sä pará o realitate destul de indepärtatä. Dar in 1916, Romi- -nia inträ in räzboi. In anii urmätori, Hor- tensia Papadat-Bengescu lucreazi ea in- lirmierá voluntari a Crudi Rosii in gara Focsani. Dupä räzboi, odatä cu fragmen- tele din Femeia in fate oglinzir, apar in ,,Sburätorul" si in Insemnäri literare" ca-

pitole din Balaurul". Volumul apirut probabil In 1920 1), este

primul document important din vastul act de acuzare pe care, cu mai mare sau mai micä claritate, scriitorii nostri 1-au dresat Impotriva räzboiutui intre 1920 si 1930. Avea sä fie urmat de nuvelele si de Pi- durea Spinzuratilor" ale lui Rebreanu, de

Strada Läpusneanu" a lui Mihail Sado- veanu, de versurile si romanul lui Camil Petreseu - Ultima noapte de dragoste, intlia noapte de räzboi", de Intunecare" a lui Cezar Petrescu.

Pentru ideea aceasta de document cri- tic, cu totuI nouä in scrisul Hortensiei Papadat-Bengescu, sint interesante de consemnat märturisirile fäcute In Auto- biografia" din 1937. 0 singurli data co- pia exacid ¡And la minujie, delete precise pia la manie. In cartea mea de räzboi, Balaurul", dacd-mi scapil numele unui ränit nu mai pot scrie ptnä nu-1 af lu.- Aici, fie el cit de modest, nu valoreazd decit documentul... Atmosfera are aceeasi exactitate. Lirismul de acolo nu e al unei infirmiere e temperatura locului $ i oame- nilor".

Cu tot caracteral dominant de docu- ment, Balaurul" pästreazä constructia vechflor cärti. Räzboiul se reconstituie din impresiile si scenele träite de Laura. Dar atentia Laurel se detaseazä de propriile ei friimintäri pentru a se fixa cu groazi asupra calamitatil generate. Cu problema- ticä deosebiti si mai ingustä, Balaurul" cuprinde ca si romanul lui Camil Petrescu iesirea unui on{ din egocentrism, provo- catä de contactul brutal cu realitätile räz- boiului. La inceput, Laura, in convales . centä pasionalä, e tentatä sä vadä in räz- boi o fortä eliberatoare: Fericitä ieri, reizboiul i-ar fi glad asa cum ti pärea al-

....tädatei, in zilele de inolorare $ i inflorire. In numele Binelui $ i Frumosului Uman 1-ar fi socotit ca o monstruozitate care je- fuia tezaurul superb al omenirii... Acum vedea altfet Flogelul rasa. It vedea ca pe o foriä elementard In deslänjuirea spre ni- micire $ i creafie.

Dar ideatizarea rizboiului porniti deta acelas biologisrn pe care-I vom regäsi in romanele viitoare este treptat imprästiatä

s) Editura Ancora.

www.dacoromanica.ro

Page 170: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

170 SILVIAN IOSIFESCU

de oroare. Laura se uitä pe sine si aban- doneazä micile vanititi. In primele capi- tole o vedem chinuitä de stinglicia et de infirmierä, umilitä i ostilá fatä de ränitul pe care I-a Impodobit cu un pansament disproportional. Asemenea preocupári dis- par sub presiunea faptelor si Laura se estompeazá, devine un martor indignat.

Pentru Laura $ i pentru creatoarea ei,

räzboiul rämine o calamitate inexplica-

biI respinsä din toate fibrele. Inca- pabilä sä-i tnteleagä mecanismul ori- ginea socialä, incapabilä salt propunä Wear o explicatie care sä depäseasci ipoteza elementului de nimicire i prefa- cere", Laura It träieste cu spaimä, Goarna din primul capitol n-are nia o secundá sunetul fanfarelor patriotarde Ea vesteste nim1cirea absurdä, iraiona1ä. E i sensul unui poem In prozä publicat In Sburi- torul" din 1919 1) : De ar mai (ma pa- durile stngeratd, De-ar mal avea codri trunchiafil Lemn sä ne indestuleze

Ctnd face moartea Femeia fndrägostitä de viatá, femeia care si-a In-

coptil bolnavi, acceptä boala ca o fa- ¡e.t.a' a existentei - reactiile i psihologia bolnavului vor cäpäta loc din ce In ce mai important in cärtile viitoare dar nu poate accepta mutilarea i distrugerea. Nu poate accepta descompunerea fiziologicä

mutilarea lizicl. E descris cu groazi omul cdruia I se vede inima", täranul din Arges ciruia o schije 1-a rupt tora- cele, a rämas inima (a suprafafd neatinsä, dar lipsitd de ocrotire". Dobre, Vganul muribund, care e numai un pachet de fese albe, proaspete, palate de singe", 41 mur- murä multumirea pentru Ingrijirile si pen- tru fárima de simpatie primitä. Cum te cheamä? Ca sä te pomenesc". Este in pa- girdle acestea o incredere in umanitate care desmint accentele mizantropice pro- vocate de cealaitá mutilare, de mutilarea moralä. Un capitol se intituleaz5 Ho= homini lupus". Familia Damian 0-a dus In refugiu copiii bolnavi de anghinä terici, tntr-un vagon Nesat de refugiati in panicá. Un copil moare asfixiat i pi- rintii stnt siliti de ceilalti cetäteni sä-1

arunce din tren In ant. Intimplarea fi

') Ctntece de azbol, Cintare cerattil. ..Sbur-- torul" I, nr. 49.

smulge scriitoarel imprecatiuni i un apet la extirparea räzboiului. Balaurul Ulf ri- cwt inglate aa dar tot ceea ce omul a. lucrat anevoie pentru genial uman. Toate noimele moralei sociale, desvoltdrile armo- nioase ce s-au ridicat pe fundamental ins- tinctelor brutale.

Bestia Bestle hidäl Cine va rem are- odatä din räddcini capelele lui monstruoa- se, care cresc mereu de acolo tocmal de unde sin! tdiate".2y

Pentru Laura, vestea päcii e tntristatit de gindul la viettle cu care a fost plätitä. Dar ea are sperantä In vremurile blinde" pe care le cerea cfntarea cernitä". E o sperantä nu lipsitä de temeri, care cere chezásii impotriva räzboiului. ilcum spi- rital ridica din glasuri solemne, de pro- clamafil sublime viaoralui. Dar cu ce le va chezdfair

Pe altä cale, a contribuit la orientarea spre proza obiectivi Integrarea Hortensia Papadat-B.engescu in cenaclui Sburito- rul". Ea s-a produs In primii ani de dupäi rázboi. Stnt membrd fondatoare a Sbu- rdtorului", in al carat cenaclu Ind Maumee definitiv". Bitrinul" e dedicat lull E. Lovinescu pentru ci i-a plicut". Serif- loarea ii citeste lucririle la sedintele ce- naclului. Mai toate cärtile ulterloare vor purta cite o indicatie de feint celei puse in fruntea Romantei provinciale" : ,A- ceste nuvele au fost Mite in edinfele lite- rare ale cenaclulul Sburdtorur din anal 1922-.

Influenta Sburitorului" a actionat asu- pra Horterisiei Papadat-Bengescu In dote)"

sensuri opuse. Evident pozitivä e orienta- rea spre prozit obiectivä. Ea e legatä de o tendintä a cenaclului avInd cauze corn- plexe. Lovinescu i grupul Sburätorulur au combátut semänätorismul de pe pozitii echivalente, accepttndu-i termenii. Pornind de la opozitia sat-oras, care, absolutizatä,. ascundea contra dictiiie sociale fundamen- tale, semänätorismul preconiza o literatu- rä artificial täräneascä. Lovinescu ti opu- nea o literaturä urbanä prin care sä se realizeze sincronizarea noasträ cu occiden- tuL Impotriva tonului de predici si a du-

semänätoriste, propunea sobrietatea observatiei. De aci Incurajarea scrisului

Salaurul, pg. 83, 84,

www.dacoromanica.ro

Page 171: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU 17!

lui Rebreanu, Bräiescu, Hortensiei Papa- d at-Bengescu.

Pe de altä parte, estetismuI cenaclului a stimulat i tolerat unele scideri tn opera scriitoarei. Caracterele de urban" si modern" devenite fetis, aträgeau dupä ele gustul pentru tot ce era subtilitate. Analiza era apreciatä ca o valoare in sine, indiferent de sensul In care functiona. A fost Incurajatä astfel o anurnitä tendintä catre scolastica psihologia, &Are izolarea analizei de realitate pe care o vom Intil- ni tri Rädicini". lar In ce priveste ex- presia, conceptia elasticA pe care Lovinescu a avut-o cu privire la receptivitate - con- secinta relativismului säu estetic s-a manifestat dAunátor. Dupi ce a suscitat unele critici, Iimba Hortensiei Papadat- Bengescu cu imperfectiHe, bijblielile stridentele ei, a fost consideratä de E. Lo- vinescu drept cea mai potrivit posibilä si neologismele ei indispensabile pentru o

literaturti rafinat urbanä I). De aci faptul surprinzAtor cä In scrierile acestea citite

lucrate" in cenaclul Sburätorul", n-au fost semnalate enormitäti gramatice. De aceea e indreptätitä remarca lui Serban Cioculescu: Nu pregetätn Insä de a ne exprima surpriza ci lectura romanelor d-nei Hortensia Papadat-Bengescu efec- tuatä in sedintele cenaclului Sburätorur, cum nu uitä cu fiecare carte sä Insemne autoarea, n-a beneficiat de observatii si Indreptäri, din partea auditorilor. Rostul unui cenaclu este intr-un anumit sens pe- dagogic $ i el n-a fost Indeplinit cu pri- vire la stridentele formale din opereIe au- toarei" 2)

Impreuni cu Balaurur, prima concre- tizare a tendintei spre scrisui obiectiv s-a Infäptuit In teatru.

0 singurä piesä a Hortensiei Papa dat- Bengescu Bätrinul", de altfel cea mai interesantä, a apárut in volum. Dar lista lucrärilor ei teatrale - terminate sau nu, cuprinde mai multe titluri. Dottä piese au fost reprezentate BAtrinul", In 1920 si in 1924 Lulu", dramatizare dupä un foar- te slab roman al lui Lovinescu, fäcutä In colaborare cu acesta.

1) Vez1 note 1u1 E. Lovinescu care ursnear9 re- cenziel lui F. Aderca din Sburatorut" IV, nr. 6.

Romanul d-nel H. P. Bengescu in R.F.R. Nr. 11/1938.

Inaintea Bätrtnului", Hortensia Papa- dat-Bengescu scrisese Povirnisul" (A. cäzut o stea"). Ca si In Bätrinui", con- flictul era creat de totala nepotrivire din- tr-un menaj. Simona Demir face parte din. categoria femeilor-flori. Menajul ei c* Radu Demir se prelungeste pentru cä aix un copil i pentru cA Simona s-a invitat sä rabde capriciile sotului ei, desi e mereu rAnitä de brutalitatea si de calcuIele lui meschine. In scenele de disputä conju- gall, dialogul cuprinde observatii lipsite de indulgenlä, care InfätiseazA clsätoria ca un räzboi conjugal In care femeia e-

nevoitä sä suporte capriciul stäpinului. O' disputi violentä frisä in prezenta unui orn care o iubeste provoad ruptura si des- pärtirea. Desi tratatä cu dragoste atentA de noul ei sot Ian Balli, Simona nu se- Impacti cu situalia faisä, i ajunge la si- nucidere. In primul ultimul act, sink schitate clteva din figuriIe provinciale pe care le vom reintilni In prozä. Dar piesa de Inceput nu se poate elibera de un anu- mit artificiu. Influents lui Bataille.si a altor autori similari se resimte mai ales In scena sinuciderii spectaculoase de la sfirsit.

Desi Intr-un interviu din I938, de dupa aparitia Rädäcinilor", Hortensia Papa- dat-Bengescu vorbeste de o piesä noted A, azut o stea" dorind probabit sä repunä In discutie reprezentarea dramel, reiese din convorbirea cu F. Aderca (Märturia unei generatii", pag. 216) a noua piesi este, de fapt, Povirnisul", acceptatä IncA din 1915 de Comitetul de lecturA al Tea- trului National. In manuscrisele aflate In posesia familiei nu s-a pAstrat deal un text cu titlul A cäzut o stea".

itt aceeasl convorbire, ca si in interviuI dat lui 1. Valeriati in Viala Literarä" nr. 29 din 1926 mai Sint pomenite alte citeva proiecte de piese: Un slint",.

Toma, Eva si Luchian", 0 cAsA Wide din dragoste". - Dintre ele, pe cite stir* - doar Un stint", devenitä apoi Me- dievalä" a fost lucratä în parte.

Din Medievala" $ i din Sora mea Ana" ne-au rämas scene incomplete, neorinduite. Textele tint cu neputintä de reconstituit.

Scrierea Medievalei" s-a prelungit dupA

www.dacoromanica.ro

Page 172: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

172 SILVIAN IOSIFESCU

1932, cici Intr-o scrisoare din acest an Lovinescu o sfätuieste: Lasä dar rave- rifle florentine si continuä istoria familiei Walter-Coca, ant de echivoc inexplica- bul angajatä"1)

Sore mea Ana" e printre ultimele scri- eri. H. Papadat-Bengescu mai lucreazä la ea In 1949, cum indicä data scrisä pe co- perta caietului.

Cît priveste Medievala", s-a pästrat textul dactilografiat al unui scenariu scris In frantuzeste i intitulat : L'arc-en-ciel" (Curcubeuri, Pe cit se poate judeca dupi

.ceIe zece pagini, (mai mult un rezumat decit un ,scenariu propriu zis) subiec- lul si atmosfera apartin unei Fiorentecam

In 1920, prima reprezentatie a Bätri- nului" a fost intimpinatá cu entuziasm In cenaclul Sburätorului", care a oferit au- toarei un buchet de articole semnate de Lo- vinescu, Rebreanu, Nanu. Alti cronicari dramatici, printre care si Minulescu, sti- ruiau asupra unor deficiente de construe- tie dramaticä, dar neglijau vatoarea tex- Iului. Mai cumpänit avea sä fie studiul lui _Anton Holban2) care relevind noutatea piesei nu trece cu vederea lungimea ex- pozitiei sau inutilitatea actului al doilea. Pe de altä parte, Mihail Sebastian °) re- marca o inclinare spre constructia drama- ticä chiar In romane, descoperind in Fe- .cioarele despletite" o impärtire pe scene. Observatia nu e confirmatä insä de nici dinul dintre romanele ulierioare, nioi de Drumul ascuns" ori Rädäcini", nici de Logodn icul".

Tir Bätrinul" alterneazi douä conflicte : amuI generat de raporturile lui Luca De- lescu cu familia lui ; celälalt de si- tuatia din menajul Gina-Dinu Delescu. In aceasti ordine se succed i In piesä care, pornind de la atitudinea lui Luca Delescu se Incheie cu Incercarea de evadare a Ginei. Dar amindouä conflictele, desi nesudate .dramatic, exprimä aceeasi accentuare cri- ticä a perspective!. Persona sensibil inada plat care in primele volume luneca prin societatea vremii, cu atentia exclu-

1) Din manuscrisele inedite. Scrisoarea e de- tail 2 -august 1932. 2) SburAtorul, IV, nr. 10-11 si 12. a) Tiparnita 1iterarti, nr, 2-3, 1930.

siv indreptati spre impresiile i emotiile sale, incepe sä priveasci In jur. Inadapta- rea se transformä in observatie criticä. Hortensia Papadat-Bengescu va da de- scum Incolo dovadä de o fortä si de o acuitate a observatiei care o vor face una dintre cele mai fecunde pläsmuitoare de personaje. Descrlind mediut amestecat al lumii bune din Bucuresti sau din provin- cie, ea va pistra atitudinea unui observe- tor detasat i dispretuitor, a arid indig- nare se manifestä mai vehement doar fatá de unele aspecte ce o jignesc direct, cele care injosesc femeia sau pingiresc incre- derea in viati.

Gina din Bätrinul" a gäsit mijlocul sä se izoleze de un mediu ostil care-i repugnä $ i de o cäsnicie nepotriviti ; ea se fereste de conflicte triieste mai mult in labo- ratorul Bättinului". and ambilia poli- Rea* a sotului ei, Dinu Delescu, o sileste sA iasä din refugiu si sä aparä la o se- ratä, Gina repurteazä triumfuri mondene. far cind sotul, care a neglijat-o, atras de strälucirea ei nebänuitä e dispus sä-si re- afirme drepturile conjugate, Gina it evitä

incearcä o aventurä la care renuntä cu inuring. Aceste ultime scene dau impre- sia de ceva cunoscut, de reluare inteligent facutä a unor situatii des intilnite In tea- trut francez de la inceputul secolului. Mult mai interesante grit raporturile Bätrinu- Rd" cu familia lui. Savant cu personali- tate puternicä - desi sfera lui de activi tate rämlne in vag i cei eitiva termeni de laborator, foarte aproximativi - Luca De- lescu s-a läsat tricitusat tntr-o cäsätorie nepotrivitä de pe -urma unei aventuri din studentie cu fate gazdei. N-are nimic co- mun nici cu mahalagioalca" de sotie, nici cu vreunul din copii Dinu, omul politic triumfätor, Jean, secätura färä scrupule. Cleo, vulgar!! i roasä de invidii, Maria, mica burghezä obtuzä sau degeneratul Codea. Acesta din urmi e primul dintr-o destul de lungä serie de diformi sau mi- nus habens - care se vor perinda prin romane. Renegindu-si familia de singe si tratind-o cu ostilitate neintreruptä, Luca Delescu concentreazä afectia asupra Ginei, Rica unui prieten defunct. Desi mentinutä la izolare, opozitia lui Luca De- lescu fatä de-familie si de mediuI ei e mai

www.dacoromanica.ro

Page 173: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU 173

durä decit cea a 'amide Gina. De la re- plicile musatoare el trece la ofensivä atunci cind e vorba s-o apere pe Gina chiar impotriva lui Dinu, fiul lui.

Cu figura bätrinului" apare In opera Hortensiei Papadat-Bengescu un nou punct de sprijin pozitiv. Scriitoarea simte ne- voia unor certitudini morale care sä com- penseze existenta lui Demir si a familiei Delescu. Societälii dominate de Dinu De- lescu si de comersantul" Frangulea, scrii- toarea li opune domeniile considerate se- nine ale stiintei si ale artei. Luca Delescu este altfei un corespondent al muzicianu- lui Marcian din viitorul ciclu Ha ilipa. In laboratorul lui, descris cu admiratia Inde- pärtatä a profanului, Luca Delescu are di- mensiunea moralä care lipseste celor mat multe personaje din Bätrinul".

Momentul de tranzitie de la subiectivism Ia proza obiectivä, se face simtit 0 In nu- vele. Romanta provincialä" I) apärutä In 1925 cuprinde, dupä indicatia autoarel, nu- vele citite la Sburätorul" In 1922-3, Nuvelele din Desenuri tragice"2) (färä in- dicatie de an) au fost citite In acelas cerc in 1926. 'Mime le tint deci contemporane cu primele romane.

Mai multe nuvele continuä, de fapt, ntaniera primeIor volume. In locul MA- nuelei se iveste un nou personaj, Mint. Mai mobilä si mai mondenä, Mini circuIä mai mult, ceea ce oferä scriitoarei prile- lejul de a face sä se perinde imagini si personaje eterogene (Stigmatul"), sau sä brodeze pe marginea unei intimpläri po- vestite la o seratá (Seafandria"). Ca si consorele ei, Mini e hipersensibilä, reac- tioneaa brusc si cu violentä la uritenia unui birt. Md trabq I N-am aer 1 Aici miroase a urs - md sageatd pdn creier, md sculurd prin carne $ i tn git, md su- grumd miros de caverne. De acelasi tip detasat si sensitiv e Alexa din Sirbäto- rile de familie". Aici existä insä cei cloi

terrneni si Alexa e pusi In opozitie cu fa- milia ei, minutios descrisä.

Oplica subiectivä dominä si In Fetita" sau Singe" dar in aceste nuvele ea ca- päti o mai mare putere de pätrundere da- toriti caracterului lor indirect autobiogra-

') "Cultura national*. s) ..easa Scoalelor"

fic. Sint primele schite ale romanului Ia care Hortensia Papa dat-Bengescu a In- ceput sä lucreze In ultimii ani de viatä. Sint triirile unui copil sfios si iscoditor, sezisate cu putere particularä de a surprin- de räsunetele in constiintä ale transf or- märii biologice: fetifa se auzea cum crefte".

Deosebite, apartinind noii tendinte, era mal multe nuvele din cele douä volume. Refuzind din ce in ce mai botärit comen- tariul liric, observatia se opreste asupra unei lumi cunoscute, dar nu familiare scriitoarei - mica burghezie de provincie a cärei viatä se scurge in automatismul cotidian, IndIziti din chid In cilid de cite o pasiune tirzie. Nu s1nt bate nuvele. Mo- dul de creatie spontan si necontrolat se opune unei compozilii mai riguroase. Sint mai mult portrete - Coana Ileana" - ori momente, scene fugare (Romantä provinciatä", Vecinätate").

Camerä de Inchiriat", prima nuvelä din Desenuri tragice" descrie existenta impu- tinati a unei femei care-si petrece zilete privind pe fereasträ spectacolul strizii. Ea sta la fereasird in toate zilele. Nu avea nici o did ocupafie. Nu era funcfio- nard sau dactilografd, profesoard, croilo- reasd, nimie. Ritmul de existentä al per- sonajului e uniform, stäpitit de unica lui pasiune. Existä ceasuri prielnice cu eircu- latie intensä. Tn schimb de la 11 ¡um. in- colo, putea privi de sus, in voie. Era un ceas animal §i se petreceau o mulfime de lucruri. Nu pleca deaf tirziu la 1 ¡um., cind inceta circulafia fi nu mai infra tact iefea nimeni de la bodegd...«

Femeia aceasta pentru care viata se märgineste la spectacolul din cadrul fe- restrei, e Inspäimintatä clnd o Intimplare o sileste cit de cIt si participe direct. Mai tirziu, in Rädicini", Aneta Pascu, dupä ce si-a plimbat mitomania pe sträzite Bucurestilor, va avea rezervat in casa din Tecuci un loc de observatie ling/ fereasträ.

Este poate o situatie semnificativä, crea- ti de o scriitoare cu lucidä capacitate de auto-apreciere. Proiectatä la un nivel in- ferior, asupra unor personaje mediocre, perspectiva spectatoarei, perspectiva de la fereasträ apartine si scriitoarei. Cadrul in- grädit, rama ferestrei stinjeneste Insä ob-

www.dacoromanica.ro

Page 174: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

174 SILV1AN IOSIFESCU

servalia atit de pAtrunatoare a unui orn care a trait departe $ i deoparte".

* In 1926 apare rornanul Fecioarele des-

pletite" I). Scriitoarea s-a angajat pe un drum pe care nu-1 va mai pArAsi. In afari de cele citeva nuvele pe care le va publica inai tirziu in Adevärul literar $ i artistic", ,Tiparnita literafe,Kalende", Revista Fundatiilor" 2), in afarä de piesele neter- rninate, creatia ultimelor trei decenii cu- prinde sase romane, dintre care ultimul s-a pierdut. La un an dupä Fecioarele despletite", a apärut al doilea roman al ciclului Concert din muzicii de Bach" 3)

UrmAtorul Drurnul ascuns"4) a intirziat ptnA In 1932. CicluI e intrerupt cu Lo- godnicul" 6) (1935) si continuat cu dicinr 4) (1938). E de fapt ultimul volum apärut in timpul vietil scriitoarei. Printr- -until din accidentele absurde ale hazardu- lui, de felui celui care 1-a fäcut pe Vlahutä sä rätiiceascA in tren scrisorile lui Cara- giale sau care dupä intoarcerea din Paris I-a lipsit pe Mihail Sebastian de o valizä cu manuscrise, cele douä volume din Sträina", ultimul roman al ciclului, cu. lese la editura Ciof lee, 3-au räläcit cu ma- nuscris cu tot,

Anii acestia aduc notorietatea. In 1930, revista Tipärnita LiterarA",pe care o seo- lea Camil Baltazar, publicä un numär de declaratii sub titlul : Märturia scriitorilor despre marea europeanä Hortensia Papa- dat-Bengescu". E un mänunchi de apre- cieri entuziaste, purtind semnätura unor scriitori cu gusturi si maniere foarte deo- sebite : Rebreanu, Cann! Petrescu, Mihail Sebastian, Felix Aderca. Rebreanu subli- nia ceea ce-1 desparte, ca scriitor, de .opera Hortensiei Papadat-Bengescu, dar isi inkturisea stima pentru o literaturá de calitate. Carnil Petrescu folosea superlati- vale declarind cä Doamna Hortensia Pa- padat-Bengescu nu e numal cea nrai de seamä romancierä a noasträ, aläturi de Re-

'/ Editura Ancora. 111 Ilona care era oarbA'. in Adeverul literar

11 artistic din 12 decembrie 1926, Rochla Altresei" In R.F.R. din octombrie of nolembrie 19.36.Pro- Ninciaia" fn Kalende din $0-11/1943.

a) Editura Ancora. i) Edltura Adevärul. a) Editura Nationala Ciornei.

4) Editura Nationals Clornei.

breanu, ci si cel mal de seamä autor dra- matic al nostru." Chiar dacä o asemenea clasificare e discutabilä, entuziasmul care o inspira e semnificativ. In 1928, dup5 Desenurl tragice" si in 1936, dupä apari- lia Logodnicului", Hortensia Papadat- Bengescu primeste premii ale Sociefiltii Scriitorilor Romini : Premiul national de prozi avea sä-i fie atribuit numai dupi eliberare, In 1946.

Aceastä apreciere se concretizeazä in urmele pe care scrisul Hortensiel Papadat- Bengescu Incepe sl le lase In paginile altor scriitori. Mai evidente Is Anton HoI- ban, ele se pot regäsi, asimilate totusi de o personalitate deosebiti $ t In primate ro- mane ale lui Mihail Sebastian. far la Pe- trasincu si la altii se traduc mai ales in atractia pentru biologicul violent $ i pen- tru analiza stärilor dela periferia constiin- lei.

Dar notoritatea e märginitä la un grup, restrins de scriitori $ i cititori. Ea nu atin- ge marele public, nu face sA sporeascä tirajele $ i nu prilejuieste retipäriri. Sint putine scrierile Hortensiei Papadat-Ben- gescu care sä fi beneficiat de mai multe editii.

In ultima perioadä de viatä, boala In- greuneazä mult scrisul Hortensiei Papadat- Bengescu si-I turburä. In afarä de nuvela cu elemente autobiografice -- Spoveda- nie" - nu ne-a rämas nimic terminat. Dar, desi a publicat doar citeva articole $ i in- terviuri, a lucrat In acesti ani f hi spot la mai multe proiecte: la piesa Sora mea Ana" $ i la Fetita", romanul autobiografic, care urma sA nareze anii copiliriei peke- cut! la Tecuci $ i la Turnu-MAgurele. Din acest roman ne-au rämas note. Scriitoarea septuagenari alcAtuia liste cu numele oa- menilor din T.-Migurele, recapitula locu- rile $ i casele locuite succesiv, Au rämas $ i citeva capitole redactate intr-o primä formä - Moartea tatálui", Uncle esti copilärie ?", Logodna".

S-a stins la 5 martie 1955. Plusul de notoritate a fäcut ca in

aceastä perioadä scriitoarea sä fie mai des solicitatä de publicatille vremii. De aci, numArul tot mai mare ale colaboräri- lor in presä. Sint, In afarä de fragmen- tele cärtilor in lucru, articole destul de

www.dacoromanica.ro

Page 175: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU 175

tiumeroase publicate in special In Sburil- -torul" seria a doua, In Vremea" si Ti- parnila literari". Printre ele citeva recen- zii si diverse note si articole cu proble- Inaba foarte variatä, uneori indefinisa-

Spre deosebtre de cärtile scrise In aceeasi perioadä, cele mai multe articole pästreazI caracteristicile primelor scrieri. S-ar párea cä subiectivismul izgonit In mare mäsurä din romane se refugiazá In articole. Fie ci vorbeste de Tagore ori 4e Maria Baskircev e), fie cá face cons- tructii estetice putin solide cu privire la .Valoarea negativä a sublimului" 8) sau la Geniul ca accident brut"4), aceeasi al- lernare de teoretizäri vag-prolixe si de ob- servatii pätrunatoare. 0 caracterizare _a

Mariei Baskirceva e fkutä cu precizia por- iretistului : Dupä ce constatä o anumitä snediocritate, adaugä ,Avea numal mutt bun simf, mutt resort, =lid adaptabilitate,

doza enorma de nepäsare afire aillea preocupäri grave, tm fond bitiefesc de ve- selie cam brutalä sub delicatetea comple- ..xiunii fizice gi un optimism fundamental, 'are facea echilibrul conditiunilor nepriel- nice ale traiului".

Nu se poate descifra In aceste notatii asvirlite la intirnplare, un sistem mai In- chegat de opinii asupra artei. Din cind in .cind cite o observalie mai semnificativä. In Delimitare 8") umanul care, de altfel, ,e In mod bizar opus universalului, luat pro- babil In sens de speculativ - este consi- .deat ca alimentul cel mai prielnic al _artei". Interesantä pentru orientarea rea- listä a scrisului.ei, este aprecierea_pe care scriitoarea o dä In paginile autobiogra- lice trecerii spre roman :Am aflat ce (n- semna pentru mine roman: ceva aspru, gray, farii crufare, ca qi viala cea de din- colo de falada, Munca aricia cu materia- lul cel mai dens al adevarului". Sint ad exprimate lucid, douä idei esentiale pen- tru volumele din aceastä perioadä : ideea subordonkii scrisului la realitatea obiec- -tivä, la materidul cel mai dens al ade- värului", eäutarea acestui material dincofo ,de tatadä, cäutarea adevärului in fapte

tl Sburltorut" IV. nr. 6.1926. 2) ..Vremea. din 3 amine 1930. 2) Vremea. din 15 mar 1930. 4) Vremea, din 19 tunle 1930.

2) Vrernea, din 4 septembrle 1930.

caractere dincolo de comportamentul con- ventional, de masca mondenä.

Cu exceplia Logodniculu, romanele formeazä un ciclu. L-am numit pira scum Hallipa, pentru a-1 putea desemna intr-un fel, dar de fapt el cuprinde mai mult de- cit istoria familiei Hallipa.

Din autoblografie reiese cä ciclul n-a fost conceput dupi un plan prealabil, ca in cazul Comediei. umane". S-a niscut ca ciclul Cominestenilor printr-un fel de sciziparitate literarä, un roman chemind pe altul. Ca si la Duiliu Zamfirescu, lipsa de plan anticipativ provoad unele inad- vertente de cronologie tau detalin. In Drumul ascuns" se vorbeste implicit des- pre moartea iui Hallipa. chi Waiter devine tutorele Cocii-Aimée. Dar ta Rádkini", cu actiune posterioarä. Hallipa e viu si se mentioneazä D neintelegere dintre el si Elena Drägänescu, fiica lui.

Ca tip de compozitie, cele patru romane se deosebesc de ciclurile care urmäresc In primul rind evoiutia unor personaje sau a mai multor generatii dintr-o famille, cum o fac romanele lui Duiliu _Zamfirescu sau Les Rougon-Macquart" al lui Zola, axat pe problemele ereditätii. Evolutia personajelor de la un roman la altul existä fireste si in ciclul Hallipa. Aproape douä decenii despart primul roman care nareazä ruperea logodnei dintre Elena Hallipa printul Maxentiu de ultimul, in care ado- lescentul Ghighi, fiul Elenei Drägänescu, se sinucide. Dar daci unele personaje ca Elena, Nory sau Licä sInt urmärite cum evolueazä si se transformä, in centrul fie- ckuia dintre romane trec pe rind alte mä- nunchiuri de personaje dintr-un acelasi grup de rude si cunoscuti. Cercul familiei Hallipa si al celor in relatie cu ea e tre- cut astfel in revisti, fascicuiul de raze se deplaseazä i lumineazä alt grup de per- sonaje i alt aspect al relatiilor dintre ele Hortensia Papadat-Bengescu a remarcat singurä In autobiografie felul cum cresc personajele de la o carte la alta. In Fe- cioare trece in fugá un Licit oarecare, chi- ne; Paid, schifa vivace... Mai departe de un fluierat ql o biciugat ce-af mai pti des- pri el. Tit Concertul de Bach' Lica fi-a afirmat putinfele pentru age. Alte perso- naje se estompeazä. Hallipa din Fecioa-

www.dacoromanica.ro

Page 176: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

176 SILVIAN IOSIFESCU

iele despletite", dispare din toate celelalte. Ostilitatea si ruptura dintre Lenora si so- tul ei formeazä nodul primului roman. Le-

nora dispare din Concert din muzica de Bach", pentru ca sä reaparä in Drumul ascuns", cäsMoritä cu doctorul Walter si sä asistärn la boala si Ia ntoartea ei. Din acest punct de vedere, formula ciclului e

mai aproape de cea a Comediei umane". Subliniem din acest punct de vedere" pentru ci, ficind abstractie de ori ce coin- paratie de valoare, deosebirile ant mari intre arhitectonica riguroasä a lui Balzac si spontaneitatea care la Hortensia Papa- dat-Bengescu se mentine, dupä propria ei märturisire, $ i In roman,

lmaginea de ansamblu se creazä ast- fel prin translatia volumelor de la un grup la altul. Tipul acesta de ciclu oferä o mai mare independenti fiecärui volum in parte 1).

Procesul de obiectivare se realizeaz1 treptat in ciciu. In primul volum Inci stingheritä pard, atunci chid i se cere sä relateze cu detasare faptele, scriitoarea fo- loseste diversi martori ai evenimentelor - Mini si Nory. Toate intimplärile din Fe- cioarele despletite", ruptura dintre Elena Hallipa si Maxentiu datoritit intrigilor Mikii-Lé, ostilltatea cu cauze obscure a Lenorei pentru Doru Hallipa, divortul lor si recisätorirea lui Dom ant relatate prin Mini sau prin Nory, care asistä, se infor- meazä, ancheteazä. Mini mai are si alt rost. Ei II sInt atribuite teoretizärile cam stingace despre trupul sufletesc" sau comentariile estetizante despre cetatea vie", adicä rezidurlle sublectiviste.. Av Ind doar acest rol de transmitätor, caracteri- zate exclusiv printr-una sau douä träsituri - pentru Mini, sensibilitates retractilä, pentru Nory bruschela - cele douä per- sonaje n-au existentä efectivá. In Concert din muzicä de Bach", unde substanta epicä se condenseazi $ i digresiunea liricä dis-

1) Din fragmentele 131,13licate In ..Vremea" st .Kaiende" (1943) In R.F.R. (1946) ca oi din tale- tele de note rAmase, se oot reconstitui unele din- tre firele romanului pierdut Strilna". Nory moare tntr-un accident 51 Dist se reintoarce la mole GIrla. Moare ol Mercian care se cAsitorise car Elena Driginescu. DupA moartea lui Mercian Ina - Stu-Sine' - secretai-a lui. pentru 54 res. Wan &mints se clisAtoreste cu Ludan, un fast alev al muziclanului. Porn Hit firti efts puncte comune dectt admiratia pentru Mercian. casit- torts se dovedeste nerettsitli.

pare, cele douä personaje mai apar la ince- put ca pretext pentru introducerea cite unui capitol, dar se estompeaa In a doua parte a romanului. Cele mai multe dintre fapte nu mai sint transmise prin intermediul lor. In urmätoarele volume, cele douä persona- je-martori, au soarti deosebitä. Mini dls- pare cu desävirsire. Nory capätä contu- ruri si trece in centrul povestirii din Rä- dicini". ,

Aria socialá a primelor trei romane e destul de net delimitati. Ea cuprinde in mare persoanele care participi sau sint In mäsurä sä participe la concertul Bach, dal in casa Mend Drägnescu. Nimic nu e mai depärtat de conventionalul roman monden decit aceastä imagine lucidä si desi färä vehementä, necrutätoare a high-lifeului. Cind, intrerupindu-si ciclul, Hortensia Pa- padat-Bengescu a scris Logodnieur, a pätruns Intr-o lume amestecatä de mici functionari, de negustori faliti, de femei intretinute si de cavaleri de industrie. I s-a reprosat atunci in criticä o anumilii stingicie cu care e pläsmuit mediul de mahata. Stimulatä poste de aceste obiectii, scriitoarea a limit cuprinderea socialä a urmátorului volum. Intr-adevär, Rädä- cini" are o mare diversitate socialä a per- sonajelor. 0 reusitä recunoscutä unanim e Aneta Pascu, fata de grefier din Tema. pentru care studentia la Bucuresti devine un ideal bovario. Din -rimiest lume fac parte Coti, fratele Anetei, eta ambitille lui de parvenire si succesele de Wag fru- mos, ori mosica Mari, reluatä din Con- cert", unde fusese un simplu nume. Aceste personaje zämislite din experienta anifor de provincie isi gäsiserä prima formii In nuvelä. Mediul Hallipa si al Drägänes- tilor rämine insä dominant si in Rädä- cini".

Reduse la lumea saloanelor, personajele din romanele acestea dau totusi o imagine socialä destul de pestritä. Exclusivismul acestei lumi nu exclude penetratia, ascen- siunile pe rare le fac posibile banul sau protectiile de alcov. Insisi familia Hallipa 0 odrasla ei crescuti cu distinctie - Elena Drágänescu - isi au originea in proas- pät Imbogititui Eriste. Un capitol inedit din Fecioarele despletite" publicat dupä aparitia artii in SburItorul" nareazi

www.dacoromanica.ro

Page 177: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

HORTENSIA PAPADAT-BENGESGU 177

aceastá origine a familiei. Lenora, de asemeni, e fatä de mic functionar. Fru- muselea a ajutat-o sä urce prin casatoriile ei succesive pinä la mosia lui Hallipa, iar apoi la sanatoriul Walter.

Asemenea parveniri slut numeroase In cele patru romane. Punctul de pornire e mai mult sau mai putin coborg. Variazil de la diploma de medic a lui Walter, la tresele de phitonier ale lui Licl Petrescu. Dar banul sau proteclia femininä îl lm- ping pe beneficiar pinä lIb salonul exclu- sly. Hortensia Papadat-Bengescu n-a ur- marit in genere parvenirea unor luptätori cu viala, care isi fac indirjili loc cu coa- tele suie treaptä cu treapti. Parvenirile prin femei sint mai rapide $ i nu cer o cheltuialä prea mare de energie, ci doar oarecare abilitate lipsä de scrupute. Prin- cipalete personale de acest fel din ciclu n-au duritatea zoologic a lui Bel-Ami. Medic sirac, Walter a acceptat o tran- zactie s-a vindut obezei bancherese Sa- lema, cu consim¡ämintul so¡ului. Mosteni- rea Salemei ti dä lui Walter posibiIitatea sä-si realizeze aspiratiile medicalo-comer- ciale Acum cfnd vindea, vrea cal pu-

sä Campers firma aparenM a gloriei- reputatie si deschidä sanatoritg sau de lux., Cäsätoria cu Lenora, apoi abigtates strategicä a fiicei lui adoptive, Coca-Aimée, 11 vor impune pe Walter in societate. Sanatoriul devine locul unor recep¡ii distins frecventate. Incl mat pu- tirlä stoiä de Bel-Ami are plutonierul fratele Lenore!. Ada Lazu, fäinreasa" bogatä, dupä ce satisfäcut snobismul prin cisitoria cu prin¡ul Maxengu, In cäu- tarea unui alt gen de satisfaclie, il alege pe Licä, Intilnit din IntImplare. Lid ac- ceptä tu oarecare neincredere intre¡inerea de altf el parcimonioasä a Adel, devine un gentleman elegant. Dar gustul pentru in- dependentä, firea de feting greu de do- mesticit, ti intoarce spre mosica Mari spre amorurile lui gräbite de Ia mahala.

Caracteristic este cä ascensiurtea lui Walter cea a lui Lied grit pinä la urmä acceptate de mediul exclusiv. Elena Dr5- gänescu care are fatä de al¡i parvengi in- tolerarga snobului victorios, dupä ce I-a privit cu neincredere pe Walter, sfirseste dupä moartea Lenorei prin a socoti ca o

12 V. Romineasa Nr. I

buni solutie cls5toria acestuia at Coca- Aimée. La inmormintarea Siei, Licä e o figurä distinsä, privitä cu interes. Se in- trezäreste pentru el un loc de deputat. $1 Walter $ it Licä au acces in satoanele Drä- gänestilor, unde ajung sä fie acceptati de boierimea de singe.

Mecanismut acestei acceptäri a parveni- ¡ilor, atitudinea celor care-si cuceresc lo- cul in cercurile exclusive ¡in de psiholo- gia tomportamentul snob. Snobismul re- vine adesea in ciclut Halippa e disecat minutios.

Tematica snobisrnului se reintilneste In literaturile care se ocupä tocmai de o aris- tocralie exclusivä i totusi permeabilä. iî secolul al XVII-lea aspiraga spre Inobilare a domnului Jourdain era exclusiv ridicolä. Cu toatä colectia tradi¡lilor sever pästrate, aristocralia englezä din secolul XIX-Iea $ it

din zilele noastre e accesibilä, prin innobi- läri de care profitä in special mange averi. $i aristocratia francezA e favorabiiä cisä- torillor bogate, $ i mai lash' Intredeschisa usa pentru un numar de artisti mondeni. Snobismul cu deformärile de psibologie atitudine reapare frecvent in literatura en- glezä a secolului trecut. Thackeray a scris a Carte a snobilor. In ciclul de romane ale tui Proust revine obsedant preocupa- rea de a pätrunde In salonul Guermantes.

La noi, caracterut ma! amestecat al pä- turii conducätoare, impletirile de inte- res care intre ceie douä räzboaie au luat formele cele mai accentuate - au ficut trecerile mai usoare. Totpsi, procesul prin care cel parvenit prin avere ajunge sä fie acceptat de cei instalag mai dinainte in virf, isi are complicatille lui. Ele au tre- zit verva ironicä a scriitoarei prin strate- gia complicatä pe care o pretind $ i mai ales prin implica tille lor psihologice.

0 mare parte din faptele care dau titluI romanului Concert din muzicä de Bach" respectiv, concertul cu toate combi- na¡iile mondene pe care le prilejuieste pornesc de la Ada Raw. Cäsätoria cu prin- lul Maxentiu a mäguIit snobismul fainä- reset", dar nu i-a consolidat suficient po- ziga In societate. Ada profitä de rudenia- lui Maxentiu cu Mercian, muzicianul de faimä mondialä, pentru a ofefi ca un atu, participarea acestuia la concertut

www.dacoromanica.ro

Page 178: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

178 SILVIAN losInscu

Each, proiectat In saloanele Drägänescu. Ea obtine astfel intrarea in cercul rivnit al Elenei Drägänescu si izbuteste sä-1 Ian- seze in societate pe Licä.

Toatä desfäsurarea Drumului ascuns" urmäreste etapele minutios calculate prin care Coca-Aimée, film Lenord, se impune In societate.

Victoria Cocli-Aimée e repurtatä In etape succesive. TO asigurä Mtn dominatia in case Walter, subjugind cu usurintä pe slabs Lenora $ i smulgind tatälui ei vi-

treg, Walter, concesie dupä concesie. Mai calm $ i mai voluntar decit Lenora, Wal- ter opune la inceput unele rezistente, dar sfirseste prin a cede, aims si de stiinta mondenä pe care a observi la fosta elevä a pensioriului vienez. Etapele urmätoare au ca scop sä impunä pe Coca-Almée si case Walter In societate. Coca-Aimée par- ticipä la petrecerile desäntate ale surori- lor Persu, e sväpäiatä cu calcul, initiazä apoi receptiile din saloanele Walter. Boa la Lenorei If stinjeneste progresele mondene färä sä le rota stävilL Capriciul ei sen- sual pentru unchiul Licä, aventura cu Bubi Panu dupä ce Lid a respins-o, grit inter- medif care nu lasä urnle adinci. Coca-Ai- mée e prea artificialä si prea dominati de snobism pentru a se läsa stäpiniti chiar de sensualitate. Lenora - docilä - nu-i stinjeneste proiectele, dar nici moar- tea ei nu i le poate turbura, ad Coca- Aim& stie sä ocupe locul rims fiber. Se cäsätoreste cu Walter. E neräbdätoare, nu din afectiune sau atractie, ci din teama unei concurente posibile. In camera ei, pe marginea unel canapehife, Aitnée se trdminta. Depi sigurd all ti atins scopuf, nu avea rdbdare. Lunile de doliu o im- portunau, se tntorcea sore Lenora ca spre un sprilin pentru a-i cere s-o scuteasca de doliu... OrIcare temeie: Coca, Elena, Nary chiar, putea ti 0 rivaM deoarece putea dis- gruge ceva din puterea el asupra lui Wal- ter. De aici ura fatä de Walter, de care depinde averea si locul ei In societate. JI ura din pricina acelei perspective umi- Mare, dar nici un moment nu tntreve- dea altd posibilitate de vigil... Cerca sd inlilture pe Waller din aspirafia el obse- dantä spre avere, 21 ucidea o secundd pen- tru a-1 incita cu grabd. Stdpinirea din

carell Pima idol nu se putea concepe felt de el." Drumul ascuns" o päräseste astfel pe Coca-Aimée, frimintatä de urä si de neribdare. In Rädäcini" se conseinneazi In trecere situatia din noul menaj Walter, 4n care principals satisfactie a Cocii-Ai- mée este sä-i lea sotulul ei vista eft mal nesuferiti.

Personajul acesta perfect odios räsfrin- ge, intensificat, un fenomen pe care sun- toarea il regäse4te sub cliferite forme. Snobismul e unul dintre aspectele unui proces mai larg de dezumanizare. Relatii- le, sentimentele firesti sint artificializate eau oträvite. In lumea bunä spontaneits- tea e ucisä de conventional. Menajul Drä- ginescu e de fapt sfärimat, Elena e In- drägostitä de Marcian si pe cale sä-1 de- vinä amantä. Ruptura $ i limpezirea rela- tillor nu se produc, pentro cä cel dot soli nu sint in stare de o explicatie netä. Dar dezumanizarea nu se reduce la greutatea exprimärii el afecteazä straturi mai pro- funde. Raporturile umane sint dominate de calcul, de jocul intereselor, de rapaci- tatea pentru avere. Oamenii ajung sä fie considerati ca obiecte utile sau nu, asa cum Coca-Aimie It considera pe Walter ca pe o piesä nesiguri pe table de sett. Dragostea, prietenia, sentimentele de fa- milie sau de rudenie sint pe rind oträvite de egoismul total. Taste acestea se petrec cu vocea scizutä, egalä, färä izbucniri, cu respectarea conventiilor. Pornitä din cal- cul, cisnicia Adel Razu cu Maxentiu s-a destrimat, Maxentiu, tuberculos, a devenit un baIast pentru aprig sensuala Ada. La rindul lui, Maxentiu e mäcinat de urä ne- putincioasä fatä de Ada si de Lici al cilrui rol In menaj il este der. Totul se rezolvi cored. Dupl o slabä rezistenti, Maxentiu acceptä si plece in Elvetia la un sanato- du de unde trimite scrisori exaltate si apoi moare cu decentä. Ada 41 continuä satis- fäcutä operatiile pentru lansarea lui Licit. Un amä mint foarte crud, comunicat In treacät, caracterizeazi situatia. In preaj- ma concertului, Ada Intocmeste planuri pentru ea $ i Licä, scrutind cu oarecare ne- liniste atitudinea viitoare a acestula si neglijindu-I pe Maxentiu. Pe Maxerifiu tt suprima total, era ca fi suprimat decili- ter. I se educe o telegramä. ,,Era de la

www.dacoromanica.ro

Page 179: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU 179

sanatoria. Se sfirlise : nu-1 va educe in lard, cel pufin deocamdatd". Gindul Adei se reittoarce calm la turneul electoral al lui LicA si la eventuala noapte pe care o

vor petrece atunci lmpreunä. Apr clar la Bihor?... Surtse jar. Tocmal la Bihor l... Bund noapte in hotelui de la Bihor I"

ContrastuI tntre pästrarea formelor ex- terioare si disparitia senfimentelor e su- bliniat stäruitor, uneori cu iritare. Coca Aim& mimeazA prietenie pentru Hilda, fosta colegi din pensionul vienez, ti scrie In stil badin". Dar Hilda, invitatA din cal- cul, e tratatä treptat ca o subalternA. Iar cInd ajunge s-o considere o rivalä posi- bila, Coca-Aimée o face si piece destul de brutal. Boala Lenorei, Coca-Aimée o intim- pinä cu disperare ostentativi. De fapt ea nutreste oarecare rancunä fatä de mama ei care nu-i mai poate sprijini activ progre- sele mondene. I-o si spune cu un egocen- trism inconstient. Aitnée o sorise cu alin- tdri, cu stäruinfe. Nu se controla tnsti $ läsa sd-i scape cuvinte absurde, nedelicate. De ce nu vrei tu sd le scoli I... De ce vrei sd fii mereu bolnavd l Scoald-te sd a- ¡lift fetifa ta care nu poate nimic fling mama ei I" Singurul tribut plätit efectiv de Coca-Aimée Indatoririlor filiale este tot de fatadi, cu atitudini studiate care nu-I stingheresc programul. Scriitoarea le no- teazä, schimbInd de astidatä detasarea ironicA cu apäsarea sarcasmului; At/ea grip inainte de a pleca set coboare in Aga treptele spra camera Lenora, des- chidea uva, se apropia cu pa$ &Wort, pleca cu mers catifelat, rtimlnea un mo- ment in u§d cii meditafie triad, se tira melancolic pe coridor $ nu igea in ora; deaf dupd un sfert de ord, clard nu o

chema nimeni. Mai mult nu putea face". *

Lumea aceasta al cArei zoologism ma- nierat e prezentat färä lard e vizutä de la o depärtare ostilA, dar dinäuntru. Sepa- rarea de aceasti lume nu e totalA, pentru cä scriitoarea o considerA ca un dat si nu-1 concepe schimbarea. Dar pentru cä artificialul ucigätor si dezumanizarea o

jignesc pe toate ale, pentru cä o jig- neste ingrädirea $ i mutilarea vigil, Hor- tensia-Papadat-Bengescu cauti o explica- lie si un punct de sprijin.

12.4.

Explicatia e o improvizatie quasi-stiin- Una de felul celor care abundau in pri- mele cArti. De astä datä are o menire mal ambitioasä, tinde sä caute originea unor tare principale ale societätii.

ldeea e de ordin biologic si o exprimä Insusi titlul romanului Rädäcini". Puri- tatea biologicä perpetuatä prin traditie asi- gurA o anumitii certitudine biologicA si moralä. Incrucisärite, mezaliantele, hibrizii slat surse de turburäri si dezechilibru. Mika- Le, fatä de care scriitoarea nu-si ascunde antipatia, e un corp sträin in familia Haiti- pa, fructul unui capriciu adulterin al Le- norei. Degenerescenta priniului Maxentiu; bietul coconay galben ca de ceard, cu gene rofii f I cu ochli pdtafr, cum *11 vede Licä la prima Intilnire, se datoreste $ i ea unei cäsätorii in care stirpa viäguitä a f a- miliei Maxentiu s-a amestecat cu cea a cintäretei de varieteu Zaza. La Nory deze- chilibrul e cauzat de nasterea ei nelegiti- mä - din legitura boierului Baldovin cis fata administratorului de pe mosie. In acest caz e vizibil insä cä scriitoarea a- cordä rol precumpänitor nu factorutui bio- logic - tncrucisarea nepotrivitä - ci ce- lui sociat-psihologic. Nory suferä de pe urrna situatiei de bastarciA. De aceea 10 apropie numete Baldovinilor. De aci si cultul ei pentru Dia, vlästarul legitim.

Explicatia retrogradä a rädäcinilor, H. Papadat-Bengescu nu o Impinge pinä la ultimele consecinte - rasiste. Pe de altä parte, aceastä explicatie nu poate $ i nici nu incearci sä devinä un principiu expli- cativ unic. Comportamentul Coal-Aim& are Ioc In afarä de orice fatalism bio- logic. Observatia criticä nu e cleci alte- ratä de asemenea pseudo-explicatil. Ea se resimte lnsä In operä sub douä aspecte principale, un anumit paseism si un in- teres de tip naturalist pentru procesele de descompunere biologicä.

In prima parte a creatiei, tendintele paseiste se Iimiteazä la reverii vagi. A- tunci cind lese din cercul de preocupAri subiectiviste si isi pune problema de ordin politic sau social, scriitoarea cautä modele in trecut E mal mult un joc literar, fä- cut pe ton de corwersalie usoarä. In In- semnäri literare" din 1919, Hortensia Pa- dapat Bengescu a publicat intre ¡Mete,

www.dacoromanica.ro

Page 180: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

180 SILVIAN IOSIFESCU

douä articole intitulate: In Armistitiu". Sint scrisori cätre o prietenä, procedeu pe-atunci preferat. Prima incepe prin a face elogiut descentralizärli si cuprinde o filipicä impotriva capitaki, caracterizatä prin puterea banului $ i combinatiile sus- pecte. Eu nu puteam suferi dugheana asta a voastra pentru toed larva, cantina asta centrald de debit general unde conflueazif toate pungile care s-au lngrd;a1". Repul- sia fatä de parveniti, fall' de burghezii proaspefi abia spdlati pe mlinr se corn- pleteazä cu elogiul retoric al boierimii :

$i de ce, md rog, sd nu avem boleti? Boierii ant oriclt podoaba noastril a tu- turor, a poporului". Boierimea e conteputi dezvoltindu-se prin selectie biofogicä, de- generind ca si pomii de soi, altoiti : Tre- buie sd cureli neobosit putregaiul, ad re- lnoiesti meree. In a doua scrisoare, elo- giul boierimii 10 trädeazä caracterui lite- rar : Nu vor lipsi nia chiar diligen- fele"I)

Jocut acesta al imaginatiei, care evoca baluri date de guvernatori $ i diligente nu se räsfrtnge In cea mai mare parte a ope- ret. Observatia lucidä nu descoperea figuri de boieri, selectate biologic, pomi de soi altoili. Abia in Radacini" improvizatia biolbgistä ;I reverie literará se imbinä In pläsmuirea unui personaj, Nory, fata din flori a boierului Baldovin träieste In ado- rant fatä de Dia, liici legitimä, pe care o Indepärteazä prin afectiunea el geloasä. Pine la urmä, Nory tsi gäseste menirea obtinind prin abilitatea ei de avocet ca mosia de la Girla si fie rtintregitä $ i case veche din strada Plantelor sä revinä Diel. Nepoata administratorului 0-a indeplinit deci datoria fatä de stäpinii mosiei. Deve- nitä un ajutor necesar pentru Dia, fata din flori, sora nelegitimd, pe care nici o formalitate a stiirii civile nu o putuse face sd creadd 'in legitimarea situa(iei et ;i a Cornelia, acum abia am/ea cd a reintrai In ordinea sociala".

Paseismul acesta, ideea unei societäti stratificate In care fiecare - boierul si administratorut -10 pistreazi locul cu- venit, lorteazi retrograd cursul romanului

1) Insemnir( Ilterare 1919, nr. 39-91).

Aädäcini". EI nu e *in stare sä ducä la plismuirea de personaje via bile. Roman- ciera n-a putut adäuga convingätor la ceea ce fi oferea realitatea. Boierii patri- arhali cu aureolä, destinati sä concretizeze teoria radacinilor" sint reprezentati In roman de douä personaje dintre cele mai palide. Baldovin e o umbri indistinctä In amintirile lui Nory. tar Dia e 0 ea mai mult o abstractie, personificarea echili- brului, corectitudinii, elegantei morale. De altf el cartea atribuie aceste insusiri In pri- mul rind influentei lui Mado, guvernanti elvetianä.

Mai puternice se resimt urmele concep- lie! biologiste in traducerea lor literarä, adicä in naturalism.

Interesul pentru reactiile $ i psihologia bolnavului nu constituie in sine un semn de naturalism. E dimpotrivi, o manifestare a curiozitatii analitice, a spiritului de in- vestigatie care a Indemnat-o de timpuriu pe scriitoare sä cerceteze universul visef or. Hortensia Papadat-Bengescu Impinge mai departe an:put literaturii, urmärind corn- portamentul $ i mentalitatea bolnavilor. Sint notate, astfel, tendinta de a se refu- gia in boala, teama de schimbare, ego- centrismul. Mazentiu ori Lenora isi su- pravegheaza cu spaimä simptomele dar In- tirzie momentul tngrinrii. Simptomele sint descrise cu exactitate minutioasä, notin- du-se cenestezia, neciarele senzatii in- terne. In timpul atacului de cord care-I ra- pune, Draganescu, aproape inconstient, drept trap avea un balon impermeabil de cauciuc, pe locul capului o vastd camerd cu aer comprimat".

Toatä evolutia Anetei Pascu e un model de analizi a unei mentalitäti morbide. Personaj märginit $ i cu fizic ingrat, ne- luat In seamä de nimeni, stirnind uneori mile dar nu $ i simpatia, Aneta Pascu trece pe nesimlite de la micile minciuni compen- satorii la mitomanie.

Asemenea observatii cu privire la patolo- gie prin care literature of erä material util stiintei Sint integrate Insä In tendinta biolo- gistä. Boala, descompunerea, apar ca ele- mentele unei astf et de Intebegeri deforma- toare a realitätii. Din acest punct de ve- dere, frecventa $ i insistenla asupra acestor fenomene e semnificativä.

www.dacoromanica.ro

Page 181: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU

Sint descrise In romane riumeroase pro- cese patologice. Tuberculoza lui Maxentiu, cancerul Lenorei, hemoragiile Madonei sau ulcerul Anei din Logodnicul" strut ur- märite In adevärate f ise clinice care nu omit nici mirosul rufáriél intime a cance- roasei Lenora, nici especial dejectiunilor : vdrslura era mai mull o zeamd acrd si o spume' de scuipat. Venea si un cheag de singe". Notarea acestei categorit de fapte se extinde de la patologie la viata cott- dianä si pentru a caracteriza grosolánia $ i nepäsarea Ninei, se noteazä detalii destul de scabroase cu privire la bäile ei de pi- cioare ori la toaleta intimä.

Prin aceastä insistentä, unele caractere sau unele träsäturi de caracter tind sä fie reduse la citeva procese fiziologice. E mai mutt o tendintä decit o reducere efectivä, pentru di soliditatea operei rezistä la ex- plicatia biologistä. Romanele scot la ivealä cornplexitatea caracterelor si semnificatia lor sociaIä. Evolutia Madonei, sotia doe- torubui Caro, de la fata dialanä strädu- indu-se pentru altii la un fel de harpie ambitiaasä si zgîrcita care calculeaa cit manirica servitorii nu se explia doer prin- tr-un proces fiziologic. Dar insistenta ea care e pusä pe primul plan boala Madonei tinde sä dea o disproportionatä importan- lä procesului fiziologic, sä-I transforme In factor direct explicativ.

Aléturi de explicatia biologistä, am vor- bit de cäutarea unui punct de sprijin. In Bätrtriul" era stiinta veneratä de la dis- tang. In ciclul Hallipa, este domeniul mai apropiat al muzicii.

Concertul de Bach are in al doilea roman al ciclului douä sensuri foarte deosebite, puse in contrast. Pentru Ada RaZil, pentru VIadici, colportorut monden", concertul e prilej de complicate calcule snobe. Pentru Mercian si pentru creatoarea lui e un do meniu care odihneste $ t despágubeste de existenta Adel si a lui Vladici. Impotriva artificialului, e domeniul autenticului, Im- potriva främintärii sterpe, e domeniut seni- nätätii si intelepciunii. In earl de anu- mite pasaje de literaturizare, acesta e In- telesul frazelor grave prin care sInt co- mentate impresiile Elenei, asistind la o repetitie a concertutut... Muzica o linistea, li da o certitudine absolutd... Sunetele cld-

1.8i

deau geometria solidd a unor prase albe inundate de o lumind egalii, ce se difuza treptat. Ritmul cu fraid largii sau soapta minufloasd a lui Bach nu piirdseau nici un moment o ideie gray& e emofie con- centratd, cu desenuf tras sigur printre meandrele armonfoase. Sunetele scoteau relief unie unor efigil nobile $ i modulaffile aveau suge.stii virtuoase.

Desi inspiendu-se dintr-un model - se recunosc träsäturi care apartin lui George Enescu - Paul Mercian, personajuI care tntruchipeazä aceste valori ale rnuzicii n-are cantururi precise, Ca $ Dia, e mai mutt o personificare de nIzuinte decit un personal si nici dragostea nid getozia lui nu-1 individuatizeazä. Marcian capétä re- lief doar atunci cind e intätisat dominînd Iumea grandioasä a sunetelor. Chid e des- cris executind si transformind compozitia stIngace a adolescentului Ghighl, un amä- nunt cum e ticul de concertist subtiniazi prin contrast, siguranta compozitorului de geniu : Tinea acum din nou cu mina stingd caietul scoldresc al lui Ghighi, apoi 41 liberd si dreapta, se silltd pe scaun, svirli la o parte coada imaginard a unei redingoie, asezd amlndocai meinile pe clape si Meet, ca fluturi, frazd. Era acum un sipot tineresc, firav dar conturat, ddnfui- tor, apoi dramatic dar cu delicatefe, trist dar cu suavitate... Era Pastorala lui Ghighi asa cum fusese numai in simflrea lui, cum ar fi trebuit ed fie scrisd, cum biliatul ori- clt se ostenise nu o putu.se realize.

* Lumea aceasta cu o localizare socialä

destuI de restrinsä e creatá cu mijloace exceptionale de observatie $ i analizá. Pri- mele studii substantiate asupra Hortensiei Papadat Bengescu, cel at lui Anton Hol- ban sau al lui Milian Sebastian, apärute pe cind scriitoarea abia tncepuse a-$ i pu- blica romanele, insistau asupra noutälii tn analizä. Cärtile ulterioare au contirmat aprecierea $ i I-au dat o nota bazä.

In romanele Hortensiei Papadat-Benges- cu, caracterete nu sint niciodatä date de la tnceput. Sint indicate uneori anteceden- tele. In Concert din muzicä de Bach" ca- pitolul al treilea evocé Intimpläri din vista lui Licä - aventura care i-a dat-u pe Sia, nice lui, alte cîteva fapte caracteristice.

www.dacoromanica.ro

Page 182: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

182 SILVIAN IOSIFESCU

.Asemenea f ise nu intentioneazi tns sä re- zolve personajul prin cuteva Unii. Carac- terele se desfäsoarä si se intregesc capitol cu capitol, carte cu carte. Portretul lui Lick se completeazä prin stadiile diferite fn care it afiä ceIe citeva cärti -in Con- cert", impins spre parvenire de capriciul Adei, in Drumul ascuns", dupä ce a re- nuntat la Ada $ i la high-life, In Rädä- cini",seducMor ImbätrInit, pe caie si se cäsätoreascil cu Mika-LE Si e posibil ca romanuI pierdut sä fi completat altä por- tiune din traiectoria personajutui.

S-ar pärea CA formarea unui caracter prin acläugiri cotituri succesive e in contrazicere Cu tm procedeu izbitor In scri- sul tfortensiei Papadat-Bengescu i foarte frecvent intrebuintat. Ea obisnuieste sä-si intoväräseascä personajele cu cite o träsä- turk un amänunt, care adesea se reduce doar la o calificare. Lina e mereu buna Lina" i Sia proasta de Sia", fa vreme ce Lick nepásátor si vagabond, e mereu caracterizat prin fluieratul lui de mierloi.

Procedeul n-are functia de a sublia per- sonajele la o unica träsäturä, fixatä prin etichetare. Arareori el e menit sA exprime blamul sau simpatia autoarei cum se in- tirnplä cu Coca-Aimée sau cu Milca-L. Fatä de amindouä, textul exprimi fätis re- pulsie. Mika-Lé, sora nelegitimä a Cocii- Airnée $ i a Elenei Drägánescu are o sire- tenie care nu exclude stupiditatea vege- tall i vitalitatea de buruianä. Sint con- secintele unei incrucisAri nefericite. Scri- itoarea nu pregetä sä-i asvide In treacät astfel de caracterizäri : Cu flrea el de gu- noi mic care duce la tavdleald, Mika-Lh nu se furbura de atit se actimatize.

In genere, astfel de caracterizäri au alt rost. Povestirea adoptä provizoriu apreciedle in circulatie. Urmärind, dupä cum ne-a märturisit viata de dincolo de fatadä", scriitoarea foloseste etichetele puse superficial, träsätura imediat vizibi- li i unanirn acceptatä a unui personaj. Desfäsurarea operei va adinci, va comple- ta sau va infirma in parte caracterizarea globalk Blajinä serviabilä, Una e pen- tru toti buna Una". In decursul volumu- lui in care ea apare pe primul plan, In Concert din muzicä de Bach", caracterul

ei se dovedeste mai complex $ i Una s- pare in stare de mad duritäti : Buna

printr-o grozavd surpare de valori devine rea. Rdutatea celor bunt, proas. pdtd, neobositä, nesocofitd, mereu suscep- tibild, mereu agresivr. Lina duce un ne- crulätor räzboi conjugal, refuzi sä-si ajute $ i vadä fata bolnavä.

Vista care nu-i liniarä, neprevizutul in- timplárilor dezminte caracterizärile sim- pliste. Adevärul acesta are 'in romanele Hortensiei Papadat-Bengescu fatete di- verse. In primul rind intimplärile spulbe- rä atitudinile de imprumut. In Logodni- cul", Costel Petrescu e contaminat la In- ceput de arivismul din atmosfera vremii. Micul functionar aterizat din provincie la Bucuresti, urmäreste sä parvinä, sä dea lovituri. La un moment dat, s-4r p Area chiar cä nu i-ar displäcea sä beneficieze de pe urma frumusetii Ninei. De fapt, can- didatul la cinism se dovedeste un naiv cu solide Insusid morale. Naivitatea - im- pinsä de roman pinä la stupiditate - ii face sä nu-si dea seama de situatia din casa Dragu, unde negustorul, viitorul f a- lit fraudulos, träieste cu toate trei nepoa- tele sale $ i sä accepte rolul de logodnic- paravan. Costel, care se vede cuceritor al vietii e victima Ninei, li acceptä capri- cille si semiprostitutia. Abandonat defini- tiv de Nina, et devine sotul onest al Mel pe care, bolnavä, o ingrijeste pinä in ul- tima clipä.

Nepreväzutul faptelor de viatä duce la cotituri, la schimbäri ale caracterului. Ele nu sint mutatii inexplicabile, corespund unei logici profunde, produsä de intilni- rea dintre intimpläri träsäturi poten- tiate. Nory a crescut muscindu-si zäbala, zbirlindu-se imootriva tuturora, ascunzind rana mereu vie a nasterii el nelegitirtr. S-a format astfel intr-un spirit de frond5 fatä de eel din jur care nu depäseste fusA replica usturátoare, adevärul neconventio- nal rostit cu bruschete paradoxul femi- nist. Pe de altä parte, perspectiva copilu- tut din Hod care priveste din dad trezeste intr-insa cultul pentru talil ei pentru Dia, pentru cei cu rädäcini solid infipte. Nory Isi uräste mama $ i rind locuieste im- preunä cu ea o face sä pläteascä cu cicä- leli sistematice umilintele din copilärie.

www.dacoromanica.ro

Page 183: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU

Manevreazi zadarnic pentru a-1 Indepirta pe Caro, concurent la afectiunea Diei. Pinä la urrriA cade victima propriei ei abi- MAU, fiind trasä doar prin jocul amorului propriu intr-o aventurä dezamägitoare cu Coti, fratele Amaliei. CuItul ei acaparator o indepärteazA pe Dia. Nory, cArela frigi- ditatea H refuzä alte experiente, tj desco- perä vocatia maternA i adoptä un bAiat.

In cäutarea diversitätii de träsäturi prin care caracterul se fAure;te in contact ne- Intrerupt cu experienta, scriitoarea se In- toarce cAtre regiunile mai obscure ale vietii sufletesti, ap cum in perioada co- mentariilor unce medita asupra viselor. Pregätite In umbra con;tiintei, procese su- fletestt izbucnesc brusc, provocind reactii surprinzätoare. In FecioareIe despletite", Mika-Lé prematur pervertitä, inceara sä strice logodna sorei ei Elena cu Maxentiu, ademenindu-I provocator pe acesta. Scan- dalul familial care urmeazä are drept con- secintä nepreväzutä indepärtarea Lenorei de sotul ei. Lenora se aratä ostitá fall de Doru Hal lips Incearci vizibil sä-1 arun- ce in bratele verisoarei lui Eliza. Pini la urmä cäsnicia dintre Lenora si Doru se destramä, Doru se recäsätoreste cu Eliza. Explicatia purtirii bizare a Lenorei e su- geratä In origina adulterinä a Mikäi-Lé care s-a nAscut de pe urma unui capriciu al Lenorei pentru un zidar italian. Masi- natiunile Mikäi-Lé Intretin sentimentul de culpä al Lenorei, iar acest sentiment se traduce prin ostilitate falä de sotul ?rise- lat. Ping la urmä, Lenora märturiseste ta fata intregii familii origina fetii i vechea aventurä.

RegAsim in paginile ciclului situalii In care mecanisme obscure - scoase la lu- mini sugerat sau explicit - produc reactii surprinzätoare. Astfel este ura cu care pinä la urmä buna Lena o trateazä pe fata ei Sia, copil nedorit si concurent la afectiunea lui Lick Astfel e i toatä comportarea Anetei Pascu, care ajunge

caute prin tramvaie logodnicul ima- ginar. - . Sint aio ecouri freudiste? Scriitoarea poate sä ff cules unele idei aflate In aer, dar romanele ei n-au caracterul sistematic pe care I-au avut scrierile generate direct

183

de influenta psihanalizei. De altfel, e In- dofelnic ca Hortensia Papadat-Bengescu sA-1 fi citit pe Freud. Voga acestuia la noi dateazä cam de la sfIrsitul celui de al dof- lea deceniu din secolul nostru i in peri- oada aceasta primele douä romane din ci- clul Hallipa apäruserä. Astfel de situatii exprimä in special dinamica . reactiilor omenestf, cu amestecul tor de luminä umbri.

Diversitatea contradictorie nu duce in scrisul Hortensief Papadat-Bengescu la negarea caracterului, la pulverizarea lui ira reactii discontinuie intre care nu se poate stabili unitatea. Chiar dacä naturalismul, interventia procesului fiziologic cu rost explicativ se face uneorl simtiti, cealaltä laturä psihologicä a naturalismului a ispitit mai putin pe romancieri. Con- tururile se yid i existä o consecventä fn reactiile personagiilor. Dar aceastä consec- ventä nu e fixism naiv, nu e strävechea tipologie a humorilor. Caracterele nu sint liniare. Aportul de seamä pe care roman- ciera 1-a adus in aceastA directie este se- zisarea jocului dialectic dintre caracter si experientä, felul cum träsäturile se for- meazA ;1 se modificä, respectind o anumitä structurä largä. Stabilitatea i labilitatea caracterelor, inter-actiunile dintre träsätu- rile create de experienta mai veche si ex- perienta mai nouä, ant teritorii pe care Hortensia Papadat-Bengescu le-a cerce- tat cu rezultate pretioase pentru litera- tur ;i psihologie.

Unealta principalä cu care si-a fäcut a- ceasti investigatie nu putea fi exclusiv introspectia. In multe dintre comentarlile critice trecute elogiile aduse artei analitice a scrHtoarei se refereau in special la in- trospectie. Caracterizarea e discutabilä pentru primele scried, cici subiectivismul lor nu le ingAduia disocierea necesarä analizei. Ea e infirmatä de romane. Refe- rindu-se la Fecioarele despletite", MihaiI Sebastian a remarcat-o din articolul scris in 1930: D-na Bengescu nu specuIeazi psihologia eroilor säi, Aparatele sale de cunoastere nu ant fäcute pentru intros- pectia directä, eliminind faptul i disoclind abstracte stäri de suflet... Povestea mä- soarä credincios stárile Iäuntrice ;*1 le ex-

www.dacoromanica.ro

Page 184: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

184 SILVIAN IOSIFESCU

prima numai Infra eft, tacit ele se reali- zeaz in fapt..."1)

in romanul Hortensiei Papadat-Benge- scu analiza nu opereazä deaf rareori prin sondaje directe, ci e legatä de contactul personajelor cu evenimentele. De aici li marea deosebire fatä de Proust, Intr-o vreme and numele lui Proust devenise simbolui mäestriei analiticel, s-a vorbit mutt de proustianismul scriitoarei. Dupä propriiie ei mArturisiri 2), Hortensia Papa- dat-Bengescu pare sä nu fi dus nici mkar pina la capat lectura Iui Proust') Doar In Radäcini" se regäsesc termeni 0 mai ales procedee de compozitie proustianä care nu presupun neapgrat lecture lui Proust, ci se poate sä fi fost imprumutate ideilor circulind In presä $ i conversatiile de ce- naclu.

Specificä e la Hortensia Papadat-Ben- gescu imbinarea intr-o observatie amid a gestului, actiunii, mimicii si a semnifica- tiei lor interioare. Prin acest procedeu skit scoase la luminä reactiile mai pro- funde, mai greu sezisabile. Retracing, stabi- lind greu contact cu oamenii, Mini cautä In conversatia cu Rim detalii de interes comun. Scriitoarea noteazä faptui 0 semni- ficatia lui caracterologicä : Mini El fell- did pentru casd, gi se interesä de prie- tenii lor comuni ca gi cum ar fi cerut aces- tora concurs pentru a regäsi intimita- tee, 4) Nary se crispeazä clad sore ei o apuca de umeri cu un gest amicai : Sub tniinile amicale ale Diei, mugchii lui Nory se retractau din neobignuinta gestului bia- /in gi din constiinfa de a nu putea cat co- respunde grajlei neasteptate a unei dez- nzterddri. In genere flinfa ei era ostild., ges(ulut gratios, btajin"5) .De asemenea preocupgrile ei obsesive o fac pe Aneta Pascu sä observe la facultate doar cif se- cretarul era tindr gi frumos gi o nasura de sus pind jos' si sä nu reting din räs- punsul acestuia tocmai data triscrierilor, de care Intrebase,

Uneori intensitatea unui sentiment, forta unui .lac, e exprirnati mai mutt prin no-

9 art. citat din Tfparnita llterarl". 19 Afirinatie filcutl PA O. S. Crolimähriceanu,

(ntr-o convorbire din 1950. 3) Concert din mulct% de Bach, pag. 12. 9 RAdlicinr 11, pag. 33. 9 111d5cinr I, pag. 99.

tarea unei schimbäri elocvente prin ea In- sási. Dupä ce aflä de la Walter de boala lui de inimi, Drägänescu Isi schimbl In- tr-atit expresia fetii si atitudinea, capitä un moral deprimat de bolnae, Inca bir- jarul care 1-a adus nu-1 mai recunoa0e. Dar, de obicei, actiunea sau gestul si sen- sul lor interior sInt urmärite cu atentie egala, reunite In aceeasi frazà. Rostul pro- cedeului 11 exprimä teoria confuzä a ti- pului sulletesc" pe care Mini o dezvoltä In fate lui Rim. E intr-nsa, mai mutt in- tuitä decit explicatä, nu ideia dualistä a paralelismului psihofizic ci aceea a uni- WU dintre actiune si reflexul ei interior.

*

Aceastä incontestabilä fortg de a tmbina unitar observatia $ i analiza ne cere sä stäruim putin asupra problemelor expre- siei 0 in special asupra limbii folosite de Hortensia Papadat-Bengescu. In practica uzuali s-a Incetätenit o formulä dupä care cu mart insusiri artistice - ea aerie räu. E o caracterizare cu totul inconsistentä. Tot atit de serios s-ar putea vorbi si de un mare tenor mut,

Diversitatea reactinor pe care le-au pro- vocat de-alungul anilor cartile Hortensiet Papadat-Bengescu a pornit de la pro- bleme de stil 0 limbi. Am pomenit de re- cenzia la Femela l'n fate oglinzli" care vorbea despre o primejdie pentru limba rominP. Pe de altá parte, noutitile sti- listice au fost de la inceput comentate en- tuziast de Ibräileanu. In cronica sa la Ape adînci" el mentiona o siguri si nesecatä inventie verbalä"). Dupe o ezi- tare Lovinescu manifestä acelasi entu- ziasm. Tudor Vianu care a scris din pri- mii säi ani de publicisticä despre Horten- sia Papadat-Bengescu, i-a consacrat apoi un capitol intreg in Arta prozatorilor ro- mini") care dä aprecieri entuziaste, an suport de analizä minutioasä. Se insistä asupra bogätiei si contrastelor adjectivale, asupra folosirii Indriznete a neologismu- /Ili - ceea ce atrage comparatia cu Ga- laction - asupra combingrii reflexivului

3) art, cit. din Inseniniri Iiterare". T) Arta prozatorilor romtni", Editura Content-

porana 1941, Dag. 334-346,

www.dacoromanica.ro

Page 185: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

HORTENSIA PAPADAT-BENGESCLI

cu analiticul. Interesant este a erorile de limbä nu ant nici mäcar menfionate. Este si atitudinea lui Perpessicius care in cronica la Rädäcini" 1) condamna cu vehemeng inventarierea unor asemenea erori, o considerá jignitoare $i nepotrivitä f afa de dimensiunile operei.

Ni se pare preferabilä a treia atitudine, a acelora care apreciind opera n-au putut läsa la o parte o categorie de fapte indis- pensabile pentru infelegerea ei efectivä. In cronica cititä la Rädäcini", Serban Cio- culescu enumerä diferite tipuri de erori. F. Aderca care a scris In repetate rinduri $1 pe tonul eel mai entuziast despre H. Papadat-Bengescu nu s-a sflit sä vorbea- scä de acele expresil neferidte, pagini barbare, expuneri stIngace", insistind asu- pra piedicii pe care o pun lecturii : Cffi dintre noi au virtutea $ i yuterea sä gäsea- scä viafa artei sub aceste membre muti- late si aceste figuri pätate cu vItrioluri..." Criticul se adreseazä romancierei, amin- tindu-i patetic cä metalul de pref trebuie urgent spälat de zguri. Spälätura se face cu apä tare. Mtfel totul e pierdut" 3).

Cele douä sedi de fapte - inovafiile $1

enormitifile stilistice - ant amindouii evidente.

De la primele volume, aläturi de unele false frumuseti - prefiozitáfi de tipul mi- rárii circumflexe", se remarcá forfa call- ficärii, pletoricä uneori, alleori lapidarä. Laura va primi bucuria cum primise ;1 suferinfa: cu patimd ;i uimir.3) Abando- rand clipele de manual, scriitoarea fn- ceard plasticizári Indräznefe. In portretul fizic, unele personaje sint fixate caricatu- ral tntr-o atitudine. Biata Lina e tnghe- suiM grdsun dare umerU ei 4). Descom- punerea fizicii a prinfului Maxenfiu e su- geratä prin comparafia lui cu un mane- chin fäcut din bucäfi imperfect Imbinate: Prinful Maxenfiu se plimba pe pistei co- rect sau sta pe sprint rigid, cu ochii dila- tali, cu privirea ;tearstl, manechin lmbril- cat In ¡Mutä de sportman Mal o gre;eara de eleganfd, pe cind toatd atenlia lui sta Intoarsä intiuntru, cu rife ca nu cumva

11 ..Rotntn(a". 1 Dec. 1938. 11) Recenzie la Concert dirt muzica de Bach' In Sburliorul IV. nr. 6. 3) Balaurul", pag. 167. 1) .,Fecioarele despletite", pag. 15.

185

genunchiul sti se inconvoaie brusc din ne- glifenfa unui ligament, ca nu cumva umerli sa scapele $ toads' Opus' de pa- noptic sd se prdbuseascil w2deva, pe un loc de repaus pe care sensibildatea lui istovitd ar fi dorit totql sti se poatti in- Uncle in cdutarea odihner 5)

Caracteristici pentru Hortensia Papadat- Bengescu este fraza sintetick ale cärei vo- lute urmäresc In mi$carea lor reactille personajului, sub dublul lor aspect, exte- rior $1 interior. IbrAileanu remarcase rostul stilului cu frazeIe lungi, cu incidenfe, cu reveniri, cu ezitiri". Fraza citatä mai sus pune In contrast cele douä atitudini ale lui Maxerifiu, efortul crispat de a pästra fi- nuta $i oboseala bolnavului care názu- ie$te odihnä. Sinteza celor douä planurf - interior $ i exterior - se face alteori prin selectare4 unui detaliu care aparfine antindorura. Astfel e suesul care trans- forma toatá ambianfa : MMi, deodatd surise delicios, surisul acela, IMO vasul .scund p1M de roze proaspete,acel suds fu singurul moth) luminos al holulur 6)

Scoriile nu pot fi Insa ignorate. La unii scriitori, efortul cerut de lecturä se dato- reste exclusiv concenträrii pe care o im- pune cititorului o artä mat condensatá. lipsitä de agremente exterioare. E cazul cu multe pagini din Thomas Mann. Dar scrisul Hortensiei Papadat-Bengescu cere cititorului In afarä de concentrarea impusä de finefea observafiei, un efort iritant de 1 iltrare, datorit imperfecliflor, caracteru- lui incomplet al creafiei. Exista aproape permanent In acest sells un joc, un deca- laj Intre idee si expresie.

Unele dintre strider* - totu$1 nu cele mai numeroase - ant provocate de do- rinfa inovaliel nesprijinitä pe o suficien- tä stäpinire a limbii. Neputînd sä Imbo- gäfeascä lexicul prin nuanfarea, rempros- pitarea unui termen Intr-un context nou - mijlocul principal al marilor artisti - scriitoarea recurge la procedeul mai ris- cant de a improviza termeni, 'in special adjective. Apar forme hibride, de multe ori dublete artificiale: usturos", trun- chios", comedios", mutros", linecios" - In sens de lingusitor.

6) Concert din muzia de Bach". peg. 74. 9 Fecioarele despietite". peg. 31.

www.dacoromanica.ro

Page 186: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

186 S1LVIAN IOSIFESCU

Mai numeroase ant erorile provenite in special dintr-o evidentä si surprinzitoare necunoastere a limbii. Sint urmele proba- bile ale educatlei acute in francezä, ale corespondentei duse in francezä dupä unit lurnii in care a träit, ale lecturilor domi- nant franceze. Din acest punct de vedere, opera pläteste din nou in expresia ei pen- tru traiul deoparte si departe". Existi o

mare incertitudine in folosirea prepoziti- ilor - strguitor la acea idee" (Concert din muzia de Bach", pag. 24). Veridici- tatea multor pasaje e diminuatä prin fo- Iosirea unor expresii care incearcä stin- gad sä mimeze limhajul familiar ori ar- goul. Si mi tragä la fit", este folosit in intelesul sä mi tragä pe sfoarä". (Ri- däcini", vol. U, pag. 471), iar fraier" in inteIes de liber, färä griji - Nu-1 pleicea pe Costel ca treburi. Era et sätul de ale lui cele casnice fi 1-ar fi vrut pe celdlalt fraier". De multe ori, textul traduce li- teral forma francezi, repetind färä voie procedeul facil al revisteIor umoristice. Stäpina de casä", Cäsätorie de rezon" - (Concert din muzicä de Bach, pag. 11, 70) »Lungi expeditii cu piciorul" - (RädA- cini, vol. II, pag. 322). Topics uneori fran- cezä, alteori parch' in afara orichei limbi duce la fraze ea : De pilda cum Soeur Mari era greu de convins al aspiraloarele nu sint primejclioase fi anume primejclia de incendiu, din pricinä ca semäncui cu tu- burile de pompieri - deci aveau puled in- cendiare" - sublinia Dia simplicitatea to- väräsiei de muncä.

Dar contribuind la imperfectia multor inovatil stilistice si Mind sä Iasi la su- prafatä necunoasterea limbli si frantuzis- mele, cele mai supärätoare rätnin negli- jentele propriu zise. E greu de bänuit cä H. Papadat-Bengescu ignora gemil exact al unor substantive pe care le scria : ido- lä", (Logodnicul", pag. 52), epitetä" (be- senuri tragice, pag. 64), fructä", (Drumul ascuns, pag. 237). De altfel, dacä primele douä substantive sink feminine in fran- cezi ultimul e masculin. Adesea cuvintele par azvirlite cu aproximatia celei mai su- mare ciorne. Erod gramaticale elementare subsistä In textuI tipärit. Examintnd ma- nuscrisele scrilloarel, poti observe cä mule reveniri stabilesc forma corecti, care nu

se ivise spontan. Dar astfel de reveniri ant reIativ rare. Neglijentele de stil apar- tin unui mod de creatie, care afecteazä mai adinc opera.

Despre acest mod de creatie, scriitoarea ne-a vorbit in mat multe-rinduri. Un ar- ticol din Sburätorul" - Respiratia poe- ziei not si semnele grafice" i) - II pome- neste indirect. Punctuatia e considerati drept un zägaz care stinghereste fiuxul in- spiratiei. Desi proza e mai disciplinatä decit poezia" §i se trudeste, asa cum poate sä-si realizeze inspiralia cu aceste anexe simpliste"... totusi, insuficienta punctuatiei e evidentä".

Frazele acestea isi completeazä fritele. sul cu märturisirile din Autobiografie" care se ref erä direct la procesul creatief. E o creatie exclusiv spontanä, care se produce cu izbucniri necontrolate. Si asta nu numai pentru primele volume despre care H. Papadat-Bengescu ne spune : Aco- pär caieta 1ntregi cu tot ce-mi trece prin minte intr-o lnfiruire defiratii..." ci *i pen- tru piese sau romane. Paginile autobiogra- fice folosesc termeni ca iluzia auditivä ab- solutr, dictare iluzorie", stare de gra- tie ...ebriantä" pentru a caracteriza spon- taneitatea unei creatii in care mina rel- mine in urma dicidrii mintale fi trebuie sa se Intoarcd mereu din drum". Romanul se alcituieste tot dintr-o acumulare nepre- meditatä de energii si preocupäri. Toate energiile se concentreazel asupra acestut punct necunoscut, cad n-am premeditat ni- mic fi nu caut nimic. 'Wept starea de fapt ;1 va vent. In afteptare, ma intreb cu multa curiozitate ;1 nu lard malifie in mine, cam ce roman voi sale.

Astf el de pasaje denotä o anumia co- chetärie, o complacere in maniera dictärif interioare. Opera e läsatä sä izbucneascä singuri si apoi e consideratä final de la prima tisnire. Dar prima formä a scrisului n-are acea foarte rarä desävirsire rnozar- tianä. - De altfel, insusi Mozart a insistat asupra muncii lui artistice.- De aici si lap- tul - Ia prima vedere ciudat -cä in vreme ce de la Ape adînci" la Fecioarele des- pletite" $ i de la Fecioarele despletite" la celelalte romane, rnaturizarea, progresul

2 sburitorta. IV, nr. 9.

www.dacoromanica.ro

Page 187: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

HORTENSIA PAPADAT-BENGESCLI

stnt evidente, erorile de limbi nu se Impu- tineazä ci, dimpotrivä, parcä sporesc. In ciuda semnalärilor repetate ale criticii, pa- ginile sint date la tipar cu aceiasi negli- jenlä.

Partial, lipsa de revenire asupra manus- crisului se resimte si In compozitie. In pri- mele scrieri, problemele arhitectonice ant mai reduse. E utilizat procedeul insemnäri- lor, fragmentelor, scrisorilor.Teatrul, roma- nui pun insä probleme cu altä greutate. Am väzut ch. In ce priveste litätr InuI", Anton Hotban i-a reprosat indreptätit scriitoarei un act inutil si o prea lungi expozitie. Dar romanele, mai ales Concert din muzicä de Bach" $ i Drurnul ascuns" au rigoare ex- presivä in compozitie. In awl de Ridi- ci" ele nu folosesc o arhitecturi compli- catä, pe mai multe planuri. In primele *clod romane, prin procedeul personajului-mar- tor, faptele se grupeazi asa cum le allä Mini sau Nary, convergind spre un anumit eveniment - conflictul din familia Hallipa saa concertul. Drumul ascuns", are alti alcituire. Faptele se desfisoari tntr-un proces mai Indelungat. Efortul de parve- Dire, succesul Cocii-Airnée, slat infatisate pe etape. Aläturi de ele, oarecum indepen- dent se dezvoltä relatille dintre sotii Drä- gänescu. Dar $ i in Concert" si In Dru- mul ascuns" existä o echilibrare a diferi- telor eIemente care presupun pentru cele clod romane -o perioadä mai tune de gestatie. Compozitia Ridicinilor" e mai vastä, Impleteste mai multe fire. Moda proustiani se manifesti aici prin rolul pe care-1 au asociatiite mecanice. Cornelia o numeste pe Nory prost crescuti". Cuvin-

187

tele trezesc amintirile. Nory Iisi evocä mo- mente din copilirie. Folosit sistematic pro- cedeul face sä alterneze In roman ctteva epoci deosebite. Naratiunea se reIntoarce In clieva rindurl la copiliria, la anii de stu- dentie, ai Noryei, la dragostea ratatä a Diei. Dar In Ridäcini", procedeul n-are ri- goarea lui Proust si asocialiile devin uneori simple pretexte, un fel de 1 propos. Astf el, Aneta Pascu di tIrcoale casei din strada Plantelor. E un prilej de evocare a vacan- telor pe care Dia le-a &Alt In aceastä casä. Dar nu mai e vorba de amintiri, aci ele n-ar putea apartine Arietel Pascu. In afar5 de caracterul psihologizant, procedeul duce la un anumit arbitrar, si la incticirea con- structiei:

In compozitie, lipsa de revenire asupra textului are drept consecintä Iungimi si repetilii. In cronica NI la Logodnicul" Mihail Sebastian afirma ci romanul se ter- mini de fapt la pagina 126. Dar are In rea- litate 330. Lungimile se mai fac simtite si In alte romane. Astfel Sint digresiunile li- rice despre cetatea vie" din Fecioarele despletite" ori unele din amintirile reluate $ i diluate In cele aproape o mie de pagini ale Rädäcinilor".

Toate acestea stnt pledici In calea citito- rului. Ele nu pot justifica un feI de fatali- tate a ignorärii. Respingem astizi ideea unei literaturi rezervate elitelor. Prin ceea ce are nou $ i prin ceea ce are imperfect, literatura Hortensiei Papadat-Bengescu pre- tinde mai multi concentrare, uneori chiar mai multä räbdare. Dar efortul - pe de- plin risplitit - n-o poste Impiedica sä-$ gäseascä cuvenita $ i mai larga audienti.

www.dacoromanica.ro

Page 188: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

CRONICA STIINTIFICA

N. BOTNARIUC

PROBLEMA SPECIE! SI DISCUTIA .

N JURUL tI De0 inci de pe timpul lui Aristotel

si a lui Hippocrat existau incerciri de folosire a noliunii de gen si specie, ele erau atit de imprecise si folosite in sen- suri atit de variate, Inc It se considerA ci notiunea de specie, In sensul tntructtva apropiat de cel actual, a lost introdusä de cätre John Ray, in anul 1686.

In aceastä epocA, notiunea de specie a

devenit riecesarä spre a se putea pune ordine In noianul de descrieri acumulate, spre a se putea face o sistematizare a f aptelor. Este destul sä spunem cä John Ray a descris nu mai pulin de 18.000 spe- cii de plante si un mare numär de animale. Dar nu numai nevoia unei clasificAri mai bune si mai comode a impus introducerea acestei notiuni. Sistematicienii au sezisat de multi vreme faptul cä In naturi f iin- lele sint grupate In mod firesc in unitäti, In interiorul carora indivizii se gAsesc in anumite relalii. S-a observat de asemeni cä aceste unitati slut In general bine deli- mitate unele de altele $ i pot fi relativ usor recunoscute. Astfel notiunea de specie de la inceput a reflectat pe de-o parte nece- sitatile dezvoltärii sistematicei, iar pe de altä parte realitatea obiectivä a existentei unitatilor sistematice corespurizAtoare.

Inceplind din secolul XVII $ i pinä in zilele noastre, criteriile de definire a spe- cie! au suferit multe $ i variate schimbäri. John Ray a folosit criteriul unic si cel mai simplu al filiatiei: descendentii unor pärinti apartin totdeauna aceleasi specii ca si pärintii lor. In mod firese din acest criteriu decurgea ideea imuabilitätii specii-

lor : dintr-o specie, nicioclatä nu se poate naste o altä specie. Ray si-a dat seama de acest lucru $ i a fäcut anumite rezerve, arätind cA totusi uneori se poate produce Jransmutalia" speciilor, In urma cAreia pot Iua nastere forme noi. Afirmatia nu era pur speculativä ci hazard pe trans- mutatii" unor forme de varzli $ i de alte plante de culturä.

Pkäsind incertitudinile lui Ray, Linni, in secolul XVIII, erijeazä 'in principiu ideea fixitätii speciilor, afirmind eä existä atitea specii cite au fost creiate de la inceput de dire divinitate. Din punct de vedere teo- relic, Linné nu a creiat nimic principial nou, iar prin autoritatea lui de excelent sistematician, zoolog $ i botanist, promovind conceptia fixistä si creationistä, a linut In loc dezvoltarea conceptiei biologice mate- rialiste. Trebuie mentionat totusi cä $ i pi- rerile acestui reprezentant tipic al fixismu- lui au evoluat treptat. Dacä In primele edi- tii ale lucrArii sale de bazä Systema ria- turae" Linni este un fixist nil rezerve, in ultimele editii, (au apärut dougsprezece editii in timpul vietii autorului), sub in- fluenta faptelor, apar ezitäri care se traduc in aceea ci, pinä la urmä, Linné admite modificarea speciilor sub influent a hibri- därii, afirmind cä doar genurile au lost create de dumnezeu. Prin lucrärile lui Linné si a continuatorilor säi, notiunea de specie, avind un conhinut In lntregime fixist, s-a tnrädäcinat adinc in mintea sts- tematicienilor $ i in general a multor bio- log!.

Fixistii, färä voia lor de altfel, au avut

www.dacoromanica.ro

Page 189: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

PROBLEMA SPECIEI SI DISCUTIA IN JURUL El 189

0 un merit : fiecare specie reprezentind un act de creatie divinä, In mod firesc repre- zenta o realitate obiectivi.

Odatä cu extinderea fixismului 0 opu-

randu-i-se acestuia, se dezvoltä ideea de evolutie a speciilor, care ne duce mai tIrziu la Inchegarea biologiei materialiste - dar- winismului.

Dad fixistii 10 opreau atentia asupra aspectelor pur calitative ale naturii, deli- mitind in mod absolut speciile, In seco- lul XVIII, biologii evolutionisti 10 In-

dreaptä cercetarile asupra aspectelor canti- tative, asupra variabilitálii speciilor, asupra cautrii formelor de trecere dintre grupuri mari sau chiar dintre specii.

Botanistul francez M. Adamson, printre primii, pe la mijlocul secolului XVIII, atrage atentia asupra variabilititii foarte largi a speciilor de plante. Desi nu ajunge la ideea evoIutiei, aceste observatii au pro- curat un material pretios biologilor. Impre- sionat de acest fenomen, Adamson afirmä cä In general speciile nu se pot deosebi intre ele datoritä trecerilor prin varialii, de la o specie la alta. De aceea, ajunge la concluzia cä de fapt fiecare individ este o specie, ceea ce inseamnä kn realitate ne- garea In general a existentei speciilor.

Prin lucrärile lui Wolf, Buffon, E. Darwin, A. Kavevzarev, conceptia evolutiei speciilor 10 cucereste treptat deptul la existentä, cu toatä opozitia fixismului sustinut de of i- cialitätile feudale.

De observat cä Buff on este primul care face o legäturä limpede intre evolutia PA- mintului si transformarea speciilor. Corn- partnd si descriind numeroase animate, Buifon ajunge la importanta concluzie ca de fapt toate animalele se trag dintr-un sirämos comun - idee centralä a intregii conceptii evolutioniste. Pentru definirea speciei, Buffon foloseste criteriul fizioIogic, pe lingä acela al filiatiei a lui John Ray : speciiie, in general, nu se incruciseazä In- tre ele, sau chiar dacä se incruciseazI, dau descendenti sterili. Antrenat In lupta impo- triva fixismului, Buff on, pe fingä meritul de a fi entintat o serie de idei evolulioniste, a cäzut 0 el in exageräri, afirmind cä va- riabiIitatea speciilor este atit de largä ?nett se sterg limitele morfologice intre epoci, iar specia ca atare nu este cleat o =tune

Imaginatä de cercetätori, necorespunzind unei realitäti obiective.

Idei aseminätoare le gäsim 0 la Eras- mus Darwin (bunicul lui Charles Darwin).

Punctul culminant, predarwinist al aces- tui proces Indelungat 0 greu de nastere a biologiei stiintif ice il reprezintä aparitia lamarckismului (1809).

Lamarck este Intemeietorul conceptiei evolulioniste si cel mai de seamä precursor al darwinismului. Datä fiind InsernnItatea lamarckismuIut In biologie, vom scoate la ivealä unele momente esenfiale ale acestei conceptii. Meritul principal al lui Lamarck a fost acela c5 sintetizind ideile predeceso- rilor sai si propriile sale cunostinte foarte temeinice asupra plantelor si animalelor, el nu numai ci demonstreazi existenta proce- sului evolutiei dar dä si prima explicatie stiintificä materialistä a adaptärii viefuitoa- relor la condifiile mediului. El seziseazi In mod exact specificul procesului adaptärii la plante si la animate, formulind cele douä legi ale lamarckismului : legea functionkii si nefunctionärii organelor pe de-oparte st legea mostenirii caracterelor dobindite pe de alta - una din cele mai importante cu. cerirt ale biologiei materialiste. Aceste rea- lizári reprezintä simburele materialist al larnarckismului. Dar, autoruI primei teorii evolutioniste nu reuseste sä fie consecvent pe linia gindirii materialiste. El admite cä procesul evolutiv, de la formele inferioare la cele superioare se produce datoriti unui impuls interior cätre progres, deci este o Insusire intrinsecä a tuturor vietuitoarelor. Adaptarea produsä sub influenta mediului nu este declt o abatere de la realizarea ideali a acestui impuls. Astf el Lamarck desparte in mod gresit procesul evolutiei progresive de acela al adaptárii. Evolulia care se produce datoritä actiunii acelui im- puls extramaterial, se desasoark dupä pä- rerea lui Lamarck, lent, prin treceri ins-en- sibile de la un grup la anti], de la o specie la alta. Din aceastä cauzá, Lamarck spune cä dacä grupele marl de organisme le mai putem deosebi unele de altele, grupele mici, speciile, sint legate tntre eIe prin toate verigile de trecere si deci nu se pot deo- sebi, formind un sir continuu de variatiuni. Astfel si Lamarck, In lupta contra fixismu- Iui, cade In extrem opusä acestuia - punind

www.dacoromanica.ro

Page 190: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

190 N. BOTNARIL/C

accent doar pe latura cantltativi a evolutiei, pe asemänärile $ i legAturile dintre specii si neglijind delimitarea lor. El afirmii cl, in acest sir continuu de forme considerarea unei forme drept specie apare cu totul ar- bitrarA iar notiunea insäsi nu reflectä vre-o realitate obiectivä - specie nu existä in realitate. Conceptia lamarckistä a continui- tätil absolute a formelor In naturä venea in contradictie cu faptul di' in naturä spe- elite sint bine delimitate, incit fiecare zoolog $ i botanist le poate recunoaste usor. Pentru a tnlätura contradictia Lamarck sustine cä formele de tranzilie existä in naturi dar nu sint cunoscute incä de naturalisti.

Am mentionat aceste citeva aspecte de- oarece ele apar si mai tirziu In diferite con- ceptii biologice mai noi.

Odatä cu instalarea reactiunii pe plan politic in Frarita, se produce o puternicä recrudescentä a fixismului reprezentat mai ales prin Cuvier si totodatä o puternicä opozitie fatä de lamarckism.

Conflictul intre fixism $ i evolutionism cul- mineazä prin disputa istoricä de la Paris, (1830) dintre Cuvier si Geoffroy. Saint-

Hilaire. Cuvier, sprijinit de savantii oficiali de la Academia francezä, folosindu-se de unele greseli formate ale apärätorilor evo- lutionismului, reuseste sä inläture ideile progresiste si sä dea uitärii intreaga con- ceptie Iamarckistä. Aceastä uitare a fost alit de temeinicii incit lucrarea de bazä a lui Lamarck Philosophie zoologique" a /I- mes aproape nevindutä (la moartea lui Lamarck, In locuinta lui s-au gäsit 5.000 de exemplare), iar lamarckismul a rämas aproape necunoscut in multe liri ale Eu- ropei. (La noi in tarä, de pildä, lamarckis- mul a devenit cunoscut dupä aparitia dar- winismului).

Conceptia imuabilitätil speciilor sl a creä- rii lor de cätre o fortá divinä devine in- deobste räspinditä $ i recunoscutä de cItre majoritatea covirsitoare a biologilor.

Des!' aceasta era atmosfera generali in prima jumätate a secolultd XIX-lea, pinä la aparitia darwinismului, stiinta a acumulat fapte, pe douä linil principale, conducInd la formularea conceptiei lui Darwin sl la räs- turnarea fixismtdui. Pe de-oparte, dezvol- tarea anatomiei comparate, a paleontologiei si a embriologiei a dus la descoperirea unor

legi (legea corelatiei dintre organe, legea homologiei si analogiei organelor, parale- lismul intre ontogenie $ i filogenie, etc.), care nu puteau fi explicate de pe pozitiile fixiste. Pe de altä parte, sub imboldul dez- voltärii industriei si a comertului capitalist ia un mare avint agriculture. In timp ce savantii oficiali proclamau sus si tare imua- bilitatea formelor vii, agricultorii izbuteau si producä plante si animate noi, avind insusiri deosebit de pretioase pentru oa- meni.

In formarea conceptiei lui Darwin douä momente au jucat rol determinant : ci- Iätoria lui In jurul lumii, care 1-a zdrunci- nat ideile fixiste din liner* si I-a convins de faptul evolutiei, si practice crescitorilor de vite si a cultivatorllor de plante care i-au oferit materialul pentru explicarea ca- uzelor acestui proces.

Si ne oprim putin asupra acestui din urmä aspect - cauzele evolutiei - arätind mecanismul care dupii pärerea Iui Darwin determinä transformarea speciilor. Din acest mecanism rezultä si conceptia lui Darwin despre specie, conceptie in jurul cireia astäzi se desfäsoarä o largä discu- tie in biologie.

La baza procesului de transformare a speciilor stä fenomenul variabilitätii - adicä al aparitiei intimplätoare (dupe' pl- rerea lui Darwin) a micilor deosebiri in- dividuale. Ereditatea este aceea care poate fixa unele din variatii si deci face posibilä acumularea si accentuarea lor in cursul ge- neratiilor.

Darwin afirma cä in naturä, toate fiintele au o tendinti fireascä de a se Inmulii nett- mitat, de a produce cit mai numerosi des- cendenti, mutt prea multi fatä de posibi- litätite necesare existentel tor. Astfel apare suprapopulatia si consecinta inevitabiiä a acesteia - Iupta pentru existentä intre vie- tuitoare. Din aceastä luptä supravietuiesc indivizil Inzestrati de la inceput, cu variatii favorabile, avantajoase in conditiile date ale mediului. Ca urmare ia nastere selectia naturalä - sau supravieluirea celor mai bine adaptati (dupä denumirea datA de A. Wallace). Selectia naturalä determinä acu- mularea si accentuarea deviatiilor f avora- bile in anumite directii, corespunzätoare conditiilor mediului, ducind treptat la

www.dacoromanica.ro

Page 191: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

PROBLEMA SPECIEI SI DISCUTIA IN JURUL EI

transformarea speciilor, deci la aparitia de specii noi.

Sä ne oprim asupra unor aspecte ale factorilor evolutiei, aspecte care stau in centrul discutiilor actuale.

Cu privire la cauzele variabilitälii, desi Darwin in principiu a dat o rezolvare justä a problemei arätind cauza variatiilor, el nu a reusit sä dea o explicatie mai apropiatä, mai mult, el subestima rolul direct al con- ditiilor mediului, sustinind CA acestea de- clanseazä doar variatiile, In limp ce natura acestora, sensul in care se produc, depind tntr-o mäsurä mult mai mare de factorii interni al organismului. Din aceastä cauzi variatiile favorabile, adecvate, apäreau in darwinism, doar ca intimplätoare.

Cu privire la suprapopulatie, ideea pe care Darwin a Imprumutat-o de la Malthus, trebuie sä spunem ci marele naturalist no. a dat nici o dovadä concludenti de exis- tentä normaIä a fenomenului in naturä. Mai mutt, numeroase fapte descrise de Darwin contrazie existenta acestui feno- men, Acelas lucru se poste spune cu privire la una din formele luptei pentru existenti - anume lupta dintre indivizii aceleasi specii. Desi Darwin acorda acestei forme de luptä cea mai mare insemnItate - ca si in cazul suprapopulatiei - el nu are do- vezi concludente in sprijinul ei.

Meritul mare al lui Darwin, in afari de tratarea amänuntitä a formelor variabili- tätii si a legilor acesteia, este de a fi rele- vat importanta urine pentru evolutie, a corelatiilor dintre specii diferite, corelatii cuprinse In noliunea de luptä pentru exis- tenti. Darwin a demonstrat pentru prima datä faptul cä in naturä, In fiecare regiune datä, speciile se Ali intr-o strinsä Inlän- Wire $ i dependentä reeiprocl. In aceastä Inlärituire unele specii träiesc pe seams al- fora si In consecing tint adaptate reciproc. Intocrnai ca intr-un organism viu, unde schimbarea unui organ sau a unei func- Ijuni, prin corelatie fiziologicä $ i morfoIon gicä, duce in mod necesar la schimbarea altor organe si functiuni, tot asa intre spe- cii, schimbarea (in urma modificirii unor conditii ale mediului) unei specii va duce In mod necesar la schimbarea, mai inceatä sau mai rapidä, mai Intii a verigilor mai

M.

apropiate, apoi tot mai Indepärtate, In cercuri din ce in ce mai largi.

In acest fel corelatiile dintre specii re- prezintä unul din cei mai Insemnati factori ai evolutiei. Speciile care nu se vor modi- fica in ritm cu celelalte verigi ale lantului 'din care fac parte, vor pieri In mod ine- vitabil. Aceste corelatit biologice Rind cu mult mai labile decit factorii lipsili de viatä, (de pildä, clima), se intelege cä ei, In primul rind, vor determina ritmul viu al evolutiei.

Din aceste corelatii complicate, supravie- tuiesc dupä cum am arätat mai sus, indivi- zii care posedi de la inceput variatii favo- rabile, adecvate conditillor lor de viatä. Acesti indivizi reusesc sä lase urmasi la care variatiile respective se vor accentua mai mult. In acest fel, prin selectie naturalä, pornind de !a o variatie individualä, la un moment dat, dupä un numär oarecare de generaiii, vor apare indivizi, intr-atita de deosebiti de forma initialä Melt vor consti- tui ceea ce in sistematicä poartä numele de varietate. Procesul nu se opreste aici. Varialiile vor continua sa se acumuleze si noua varietate se va diferentia intr-o va- rietate si mai deosebitä de forma initialä, si asa tot mai mutt pia cInd apare o f ormä atit de diferitä de aceea de la tare s-a pornit incit poate constitui o specie nouä. Aici stilt de subliniat unele aspecte. Mai Intl! rezultá cä selectia naturalä lucrInd lent, färä salturi brusce, creazá de fapt forme noi, pornind de la variatii foarte micL In al doilea rind rezultä cä varietätile sint forme de trecere de la o specie Ia alta si In fine rezultä cä Mire specie si varietate nu existä deosebire principialä, calitativä - varietatea este o specie näs- cindä, iar specia este o varietate bine pro- nuntatä. In sfirsit trebuie observat cä da- toritä notiunii selectiei naturale procesul transformärii speciilor este tot odatä un proces de adaptare continuä la conditiile schimbätoare ale mediului. Evolutia se face prin adaptare.

Si Darwin s-a lovit, ca si Lamarck, de contradictia dintre ipoteze care presupuneau existenta formelor de tranzitie dintre spe- cii si realitatea din naturi, unde asemenea forme, grit o mare raritate si atunci in- doielnice. Darwin &A Insi un alt räspuns

www.dacoromanica.ro

Page 192: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

192 N. BOTNARIUC

cleat acela al lui Lamarck : el spune cl for- mele de tranzitie nu existä in prezent dar ele au existat in trecut, insä fiind mai slab adaptate cleat extremele, au fost eliminate prin selectie naturalk datoritä luptei cu varietätile mai bine adaptate ale ace1ea0 specii, deci datoritA luptei intraspecifice.

Aparitia darwinismului (1869) care, cu toate iipsurile lui, dadea o explicate pe deplin 0iintificA ;i satisfacAtoare procesului evolutiei a constituit o adevärata revolutie in gindirea oamenilor. Engels aprecia aceastä conceptie ca una din mariie reali- zari ale secolului XIX-lea, care a pus ba- zele modului de &dire materialist-dia- lectic. Lenin, compare pe drept cuvint, re- volutia produsä In biologie de Darwin cu aceea produsA In ;llintele sociale de catre Marx.

Trebuie subliniat cä darwinismul s-a ela- borat in focul unei aprige lupte impotriva fixismului - recunoscut aproape de toti bioIogii, inclusiv cei mai apropiati amici ai lui Darwin. Fixismul ;i creationismul s-au opus energic darwinismului Viand o Inter- care organizatä (1860) de a rästurna din- tr-o loviturä noua teorie, lucru care de alt- fel, nu le-a reu0t. Opozitia violentä dintre fixism 0 evolutionism, se vede aproape din fiecare paginii a Originei speciilor", cu tot caracterul extrem de moderat ;i modestia lui Darwin. Unul din scopurile lui era zdro- birea fixismului, fArA de care nu se putea construi noua teorie. De aceasta trebuie tinut seamA neapärat in aprecierea darwi- nismului, a conceptiei lui Darwin despre specie. Aici vrem sä subliniem douA as- pecte, acela al realitatii speciei In darwi- nism ;i acela al caracterului lent al trans- formarilor. In mod firesc, trebuind sä ras- toarne conceptia despre specie elaboratä de fixisti, a trebuit sä lupte Impotriva absolu- tizarii limitelor intre specii, impotriva at- telor de create, separate, pentru fiecare specie in parte. Nu este deci de mirare cA in formularea tezelor opuse fixismului, Darwin a pus accentul pe continuitatea ab- solutii a transformärilor, ajungind chiar la unele formule destul de neclare, care au dat ;i dau loc la diferite interpretäri. Ast- fel, cäutind sA scoati in evidentä faptui ci spectile se transformä neincetat, cä acesta este un proces continuu, Darwin afirmA cA

notiunea de specie devine arbitrarA, nere- flectind o realitate corespunzatoare. Farä tridoiali ea' este vorba de vechea notiune fixistA, deoarece Intregul continut al operei lui Darwin aratä existenta realA a specie! in sens evolutionist, a;a cum o intelege 0 Timiriazev. S-ar putea aduce numeroase citate din Darwin care aratA limpede acest lucru, dar nu e locul aici. Cu toate acestea nu existä acord nici astazi asupra pozitiei darwinismului in problema realitätii spe- ciei. Acela; lucru cu privire la caracterul lent, farä salturi al evolutiei, pe care Dar- win II sublinia In opozitie, In actele de creatie separate.

In perioada de dupa Darwin, se poate spune ca in general, biologia s-a dezvoltat pe douä linii principale: pe de-oparte, In epoca imperialismulul spar o sumedenie de curente sub fel de fel de etichete 0 titluri ademenitoare - ca neodarwinism, darwi- nism social, mutationism, psiholamarckism, holism, etc. - care toate sint de fapt an- tidarwiniste $ i culmineazä In genetica f or- malA sau morganism. In esentä toate cu- rentele amintite nierg pe linia ruperii orga- nismului de conditiile mediului, pe linia proclamarii caracterulut autogenetic al va- riabilitatii 0 a intreguiui proces al evolutiei speciitor. Aceste curente, nuantate diferit, se continu pinä in prezent. Ele trateazä darwinismul ca un f el de teorie democlatä. De pilda la congresul zoologilor din 1949 (Paris) - Paul Brien anuntä pur $ i sirnplu CA teoriile transformiste de pinA in prezent pot fi ImpArtite in douä - lamarckiste si darwiniste-mutationiste - contopind In felul acesta darwinismul cu mutalionismul 0 de fapt desfiintindu-1.

Pe de altä parte, biologia s-a dezvoltat pe linia continuarii darwinismuiui, pe linie materialistä ai prin lucrärile lui Haeckel, Th. Huxley, a fratilor Kovalevski, ale lui Timiriazev 0 a numero0 alti biologi pro- gresi0i a pregatit aparilia biologiei actuale. Asa dupä cum darwinismul a apärut ca re- zultat al unei anumite trepte realizate in dezvoltarea agriculturii capitaIiste, tot a;a biologia miciurinistA a apArut pe baza dez- voltärii agriculturii socialiste.

Intr-o serie de probleme centrale - re- latille organismelor cu mediul, cauzele va- riabilitätii 0 ale ereditätii, metodele de

www.dacoromanica.ro

Page 193: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

PROBLEMA SPECIEI $1 D1SCUTIA IN JURUL EI 03

transformare dirijate ale organismelor, bio- logia miciurinistä mergind pe linia darwi- nistA, a. elaborat o serie de idei principial noi si de o mare insemnAtate practia $ i teoreticii. Dar in alte probIeme nu s-a ajuns la un acord de päreri. Printre aceste pro- bleme este aceea a speciei, a factorilor care determinä transformarea ei si a modului cum se produce transformarea.

Acum zece anl acad, T. D. Lisenko a publicat prima lucrare cu privire la factorii evolutiei speciilor, alirmind cl in naturä nu existi suprapoptdatie $ i nid lupta in interiorul aceleasi specii. Apoi M 1948 si mai tirziu *in 1950 $ i 1956 el si-a dezvoltat punctul de vedere asupra inodului cum evo- lueazi speciile, cistigînd numerosi adepti dar si numerosi adversarL In felul acesta, in jurul unei probleme care pArea cd este rezolvatá cel putin in Iinii mad, Ind de pe timpul lui Darwin, s-a aprins o discutie extrem de vie, In care adversarii nu au ales cu prea multi atentie armele de lupti, lar pe alocurea in focul disputel, au con- fundat propriile lor dorinte ea realitatea obiectivä.

Care este punctul de vedere al lui T. D.

Lisenko $ i a adeptilor ail si care este nou- tatea lui ?

T. D. Lisenko porneste de la convingerea ci specie este o realitate obiectivä. El arati cä speciile Sint forme calitativ deosebite ale materiel vii. Pentru delimitarea speciilor, in afara vechilor criterii - fisiologic $ i mor- fologic, scoata lui Usenko insisti asupra criteriului ecologic - adicä al unitätii spe- ciei cu conditlite ei de yield $ i indeosebi asupra criteriului relatiilor intra $ i inter- specilice. Dupä pärerea scolii lui Usenko si acest lucru reprezintä o noutate insem- nati, relatiile intra-specifice sint calitativ deosebite de relaliile dintre specii diferite. Daci relatiile inter-specifice pot fi cuprinse In notiunile de lupti si de, ajutor reciproc, relatiile dintre indivizil aceleasi specii stnt de and naturä, neputind fi Incadrate In aceste notiuni. Amintim cä in darwinism nu se ficea aceastä deosebire, iar lupta in- tra-specificä era considerati drePt cea mai aspri. Adeptii pärerli MI Lisenko, aratä cä relatiile intraspecifice sirit rezultatuI evo- lutiei selatiilor dintre individ si specie di- Teia ii apartine, tinind seama cä in toate 13 - V. Romtneasca Nr. 1

cazurile intereseIe" individuaIe sint sub- ordonate speciel. Sul) orice formi s-ar ma- nifests aceste relatii ele stilt totdeauna in- dreptate spre mentinerea $ i propäsirea spe- ciel respective. Ele Isi au originea in unite- tea specie!, apäruti si dezvoltatä In anti- mite conditil ale mediului.

Este consecinta a ceea ce Lisenko nu- meste legea vietii speciei biologice : In naturä, la animal sau plantä, diferitele organe, diferitete Insusiri, diferitele pro- cese biologice, toatä diversitatea infinitä a particularitätilor de forme $ i functiuni ale organismului are rostul de a contribui direct sau indirect la sporirea numärului indivizilor speciei sale, chiar daci aceasta in uncle cazuri ar scurta viata unui indi- vid izolat sau chiar i-ar educe moartea." Numeroase fapte vin in sprijnul acestei päreri. De pildä, insects cilugärita are un obieel in aparentä foarte bizar : in timpul imperecherii femea fl devoreadi pe mas- cul, incepind de la cap la coadä. Actul Imperecherii nu se intrerupe nici atunci cind o parte din nefericitul consort a fost mincatä. S-ar pirea ci este un exemplu cIasic de luptä. In realitate este o adap- tare a speciei : in corpul femeIei Indatä dupä imperechere Incepe o intensä proli- ferare de ouä, ceea ce necesiti o mare can. titate de substante nutritive. Cälugärita este o insectä räpitoare, care Insä nu-si urmäreste prada, ci stä In asteptare, cu picioarele anterioare, räsirinte In dirji, iniltate ca s! cum s-ar ruga sä-i trimeatä cineva prada mult doritä (de aici numele I) In aceste conditii, prada fiind desiul de rarä, existä multe riscuri ca ouäle sä nu se poatä dezvolta, ceea ce ar fi foarte diu- nAtor specie!. Astfel tä masculul, indepli- nindu-si misiunea fatä de specie prin actuI Imperecherii - serveste tot odatä ca primi sursi de hranä femelei. Este o luptä dar de altä naturä decit cea intre specii dife- rite. Ina un exemplu. Albina lucrAtoare posedä un ac veninos, care Insä nu-i poste servi pentru apärarea individualä. Orice albinä care a intepat un dusman moare, deoarece acul este smuls din corpul ei cu o parte din organele interne, ceea ce duce inevitabil la pieirea insectei. Cum s-a pu- tut elabora un asemenea instrument" In cursul evolutiei ? Explicatia constä in aceea

www.dacoromanica.ro

Page 194: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

194 N. BOTNARIUC

ci structure albinel serveste apäririi co- loniei intregi, a speciei, afar deck' duce la moartea unor indivizi izoiati. Aici este clar cl obiectul selectiei naturale nu a fost individul ci specia, luatä ca unitate. Se pot educe numeroase alte exemple de aceeas naturä, care aratä cä intr-adevär in interiorul speciei relatiile ant deosebite fatä de cele dintre specii.

T. D. Ltsenko, este de pärere a aceste relatii fiind calitativ deosebite, relatiile in- traspecifice se transformä in interspecif ice prin salt, odatä cu transformarea speciflor. Saltul este conceput ca producindu-se brusc, WA nici un fel de treaptA de (ran- zitie. Deci si in acest punct pärerea este diferitä de cea darwinistä. Pe clnd in dar- winism specifie se transformä una in alta ,prin intermediul varietätilor, care sint treptele de trecere, Lisenko este de pärere ci asemenea treced nu existä si nici nu au existat vreodatä. Varietätile existä, insä ele nu ant decit forme de existentä ale speciei. Specia extinzindu-se pe teritorii noi, in conditil noi, se adapteazI la a- ceste conditii dind nastere la varietäti, care nu sint de loc tranzitii spre noi spe- cii. Varietätile In totalitatea lor reprezinti specia $ i se caracterizeazä tocmai prin a- .numite relatii intre ele, relatii menite sä asigure propäsirea speciei, In contlitille ei de trai. Oricare dintre varietäti, prin salt, se poate transforma Intr-o altA specie.

Acest punct de vedere a stirnit deosebit . de multe discutii.

Care sint faptele pe care se bazeazä aceasti pärere?

Trebuie spus de la inceput cA faptele nu sint muIte iar wide stnt de asa naturA incit au fost contestate in intregime. Prin. tre aceste fapte este de pildä transformas rea unor sped! de griu In effete (griu moale in griu tare si invers), transforma- re ce se produce färä forme de trecereF transformarea griului tare $ i a celui moale in secarA, transformarea griului rami- Heat In geu tare, moale, orz, secarä, oviz, a cocsagizului In päpädie, a mesteacAnului in ulm, a carpenului In alun, etc. In total au fost citate vreo 15 cazuri di acest fel.

Impotriva teoriei lui Usenko, precum $ i impotriva insist a materialului faptic s-au

ridicat numeroase obiectiuni, unele fiind f carte serioase.

Astfel, cu privire la fapte, se obiecteazii cä unele din ele (de pildä transformarea grtului in secarä) pot cäpäta $ i alte expli- catii, ceI putin tot alit de verosimile ca acea datA de Lisenko. Turbin aratä ci prezenla boabelor de secarA in spice de griu se poate explica prin natura hibridä a planteior $ i nu are nimic comun cu trans- Jormarea speciilor, explicatie pe care Li- senko o rispinge. Alte fapte - ca trans- formarea mesteacinului In ulm, a carpe- nului In alun - s-au dovedit a fi prezen- fate in mod gresit $ i chiar tendentios. S-au prezentat $ i o serie de obiectii prin- cipiale. Faptul ci, de pildä, In spice de gdu apar boabe de secarä, de la inceput adaptatä la conditille mediului duce la concluzia cl scoala lui Ltsenko neagä orice rol al selecliei in procesul de adaptare, deci neagA principiul esential al darwinis- mului. Mai mult, se afirmä cA in felul acesta, secara apare ca preadaptatä, ceea ce nu mai este compatibil cu o conceptie materialistä. Din faptul cä transformärile se pot face reciproc, adicA stnt reversibile, se trage concluzia cA scoala fui Lisenko in fond neagä evolutia progresivä $ i re- duce totul la o repetare, toati miscarea se face In cerc, ded nu poate apare nimic nou - concluzie in fond antievolutionistä. Totodatä se contrazice principiul funda- mental al ireversibilitätii evolutiei.

La aceste obiectii - adeptii §colii lul Lisenko, §i el tnsusi au dat unele explicatii. Astfel, Rubasevsky aratä cä totusi teoria lui Lisenko nu neagA selectia, rolul aces- teia constg in supravietufrea variatiilor cu caracter adecvat $ i adaptiv cel mai pro- nuntat. Studitki aratä cä a intelege irever- sibilitatea evolutiei prin referire la doul forme atit de apropiate ca gnu! $ i secara inseamnä de fapt dogmatism $ i ingustime de veded, deoarece noi nu putem spune In fond care dintre ele este superioarä $ i care inferioarA. Ireversibilitatea evolutiLi, spune Studilki trebuie apreciatä numai in raport cu grupele mari, unde Intr-adevär este per- fect valabilä.

Cu privire la problema relatillor intra sl interspecifice unii biologi afirmä cA in naturä existA suprapopulalie $ i lupta in-

www.dacoromanica.ro

Page 195: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

PROBLEMA SPECIEI SI DISCUTIA IN JURUL EI 195

itraspecificti, actionind ca factori normali ig necesari ai evolutiei (Sukadov, Ivanov); altii afirmä cä nu este nici o deosebire in- Ire relaliile intraspecif ice fag de cele in- iterspecif ice (Tatman), In fine, dupä unele pireri (Ilin) disculia despre aceste relatii este cu totut de prisos, deoarece Darwin tntelegea lupta doar In sens metaforic, cuprinend In ea toate relaliile posibile. Se aduce si obiectia (Tolmaciov) Ca In carat cigar &id pärerea lui Lisenko ar fi justä In privinta relatiilor, acest criteriu este complet InutilizabiI in practicä, deci nu are- aid o valoare.

Unii zootogi, (Dubinin, Nicolski etc.) nu sint de acord cu aceste obiectii si co nu Impärtäsesc Intru totul pärerile lui Lisenko, socotese cä teoria tut cu privire la deosebirea dintre relatiile intra si inter- specifice se aplicA In intregime la animate.

In sfirsit, Cozo-Polianski aprecila glo- bal teoria tut Lisenko aratä cA ea de fapt nu prezintä nimic nou, este o teorie de tip mutationist, ca alte teorii de acest fel, formulate de multi vreme.

Discutia a cäpätat si un pronuntat ca- racter teoretic prin incercarea de a inter- preta conceptia lui Darwin despre realita- tea speciilor si legat de aceasta - problema saltului in naturA. T. D. Lisenko, ca si unii adepti ai päreriIor sale, sprijinindu-se pe unele citate din Ch. Darwin si din Timi- riazev, sustin cá in conceptia darwinistä se neagä existenta realä a speciilor si se afirmä cä aceastä notiune a fost imaginatä de Dement pentru comoditatea cercetärii naturii. Oponentil lui Lisenko nu impär- täsesc aceastä pärere si IncearcA sä de- monstreze contrariul : darwinismul recu- soaste existenta realä a speciilor.

In adevär, este greu de crezut cä un um ca Darwin care a lost nu numai un mare biolog dar $ i un excelent sistemati- cian, sä-si consacre opera principalä de- inonstririi faptului evolutiei si descoperi- nil cauzelor evolutiei speciilor - adicä a eva ce nu existä ! Credem dupä cum arn mai spus, cä in aceastä problemi s-a scä- pat din vedere evolutia istoricä a notiunii de specie, care a fäcut ca pozitia lui Dar- win la care era insemnat tocmai factorul continuitätii formelor organice $ i läsa pe un plan secundar factorul discontinuititii

13*

- al fie nu numai fireascä dar chiar ne- cesarä.

In lucrarea sa din 1956, Lisenko revine din nou la aceastä problemä $ i subliniazä incAodatä pärerea cu privire la evolutio- nismul Oar al lui Darwin, evolutionism carepu vede saltul in naturi, nu vede apaglia calitätii noi. Aceastä idee a stir- nit numeroase discutii, in care au fost an- trenati si filozofi. Oponentil lui Lisenko nu ant de acord cu asemenea tratare a dar- winismului. Ei aratä cä Darwin, demon- strind aparitia de specii noi din aftele mai vechi, demonstrind chiar origina animalä a omului, cu toate deosebirile tui esentiale fatä de toate celelalte vietuitoare, nu poate fi acuzat de evolutionism plat. La aceasta s-ar putea adäuga ci Darwin nu Intelege rolul selectiei naturale doar ca o sitä care triazä niste forme preexistente, preadap- tate. Darwin sublinia In nenumärate rin- duri rohil creator al acestui factor, rol de pläsmuire a noilor forme. Intreg capitolul al VII-lea din Origina speciilor" este con- secret acestei probleme importante a mo- dului cum apare nout In evolutie, cum apar la vietuitoare calitäti noi, care nu au existat dinainte. Este drept, Darwin, aRr- mA clar ea nature nu face salturi. Dar fi- lozofii slot de pärere cá optica lui Darwin asupra desfäsurärii evolutiei este pe deplin compatibil cu injelegerea materialistä si dialectici a unor forme de salturi care se desfäsoarä in timp Indelungat $ i intr-un mod gradat, progresiv. Biologii au päreri foarte variate in aceastä privintä. Unii sus- tin cä saltul se poate produce brusc, in una sau in citeva generatii, altii sustin cä $ i transformarea necesitind sute sau chiar mil de ani poate fi fricadratä fn notiunea de salt.

Demn de remarcat este faptul a biologil reusesc sä spriijne cu unele fapte aceste päreri foarte variate.

Din examinarea $ i compararea atentä a materialului biologic., reies uncle aspecte noi In aceastá problemä de mare interes teoretic $ i practic. Se pare ci orice gene- ralizare in aceastä problemä a saltului, a modulul de transformare a speciilar este pripiti, deoarece diferite grupe de orga- nisme au legi proprii, caracteristici dupi care se desfäsoarä acest proces. Este route

www.dacoromanica.ro

Page 196: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

196 N. BOTNARIUC

probabil cil organismele inferioare (bac- terille, plantele si animalele monocelu- fare, chiar unele plante pluricelulare) se pot fntr-adevär transforma prin saltuf brusc. Insi cu cit ne ridicim mai sus pe scara vietuitoarelor cu atit aceastä mode- litate trece pe tin plan mal secund% (Uri a dispare vreodatä). Acest Jucru apare deosebit de limpede la animalefe supe- rioare, fnzestrate cu sistem nervos puter- nic diferentiat §i la care ori ce transfor- mare apare mai fritii ca o modificare de comportament 0 acesta duce treptat, In mersul generatillort la mod ificki fiziolo- gice 0 morfologice profunde, la transf or- marea speciifor. Färä sii excludä existenta unor legi generale ale evolutiei vietuitoa- relor (legi pe care Indi nu le cunoa§tem) acest punct de vedere care sustine exis- tenta tmor legi specif ice de transformare fn interiorul diferitelor grupe de vietui- toare se pare eä meritä boatä atentia.

Discutia care este in plinä desf4urare, nu a rezolvat Ind Wei una din probiemele ridicate. Ea are insä marele merit de a fi ridicat aceste probleme. Atentia biolo- gilor de toate specialitätile ea 0 atentia multor filozoff se concentreazä din nou asupra problemei factorifor evolutiei, asu- pra modalitätilor transformärilor calitative fn nature vie, asupra specificititii legilor biologice dupi care se desfäwarä viata diferitelor organisme asupra legilor gene- Tale ale evolutiei materiei vii 0 a utili- zärii acestor legi de cätre oameni. Spiri- tele s-au mai potolit dupä prima fncruci- pre a spadelor 0 acum se lucreazä intens 1E% cercetarea frisä0 a materiatului, a na- turii 0 mai putin a afirmatiilor.

Asistäm la un moment istoric palpitant In desf4urarea unei probleme de mare In- semnätate 0 numai citirea, färä nici un teL de idei preconcepute, a cärtii naturil Insä01 ne va aräta calea de urmat.

www.dacoromanica.ro

Page 197: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

CINEMA

EMIL SUfER

INSEMNARI DESPRE STILUL CINEMATOGRAFIC

Asezat comod tn fotoliu sau la masa de lucru, deschid cprtea preferat i o ci- tesc sau o recitesc in tilinä, Old doresc cit doresc. Adeseori trni place a revin asu- pra unor pasaje, alteorf mä afund tn uni- versul ei sodal si moral, mä familiarizez cu particularitätile compozitiei sale artis- lice, cu ritmica aparte a cuvintelor In

Aceasta tint permite, mie, cititor, ca dupä o lecturä repetat i constiincioasä sä pot deosebi stilul Balzac de stilul Flau- bert, stilul Sadoveanu de stilul Creangi. Pentru d, tntr-o acceplie mai Iargä, p-o4

blema stilului care se identifica ctt tnsäsi Individualitatea artistid a operei literare, se extinde dincolo de originalitatea formei la particularitätile de continut $ i compozi- tie. Apare intr-adevär evident el un scriitor cu im stil propriu manifestä preferinte pen- iru o anumitä zonä a realititii, pe care o re- flectä Intr-o viziune personalä, alegtndu-si personajele dintr-o anumitä sferä socialä, (pe care o cunoaste mai bine), cu.anumite particularitäti fizice i psihice. Opera sa ee va alirma prin träsituri bine definite ale compozitiei i printr-o cadenti particuIarä a hazel literare. Iatä o sumi de criteril de apreciere, care contemplate au ralenti" printr-o lecturl strguincioasä se aduni toate in ceea ce obisnuim si consideräm drept particularitätile stifistice ale unui mare ar- tist.

S-ar putea sä gresesc, dar tndräznesc sä afirm cä tocmai aceastA favorabilä ambian- 41, cu care este binecuvintatä arta

asigurä perenitatea operei i personajelor Iiterare.

Tot ce e scris rämtne" gläsuieste a- dagiul latin, avtnd grijä sä precizeze cA

doar vorbele zboarä". Astizi, s-ar cädea sä adugäm cif linagini/e cinematografice zboarä".

Aid mi se pare a fi deocamdatä desti- nul destul de ingrat al celei mai populare arte : cinematograful. Spun deocamdatä, pentru cl este foarte probabil cä televiziu- nea impresiunea flimului pe bandä mag- netici, ultimele cuceriri ate tehnicii contem- porane, vor permite tntr-un apropiat viitor cinefilului si ail* la un pret rezonabil, fit- moteca sa personalä deci, sä-si proiec- teze ctnd vrea si cIt vrea din operele clue- matografice preferate. Va dispare astfel o parte din dezavantajele actualetor conditii de vizionare a spectacolelor cinematogi a- fice, desi trebuie sä recunonastem ci urmä- rind filmul pe ecranul ingust al aparatului de televiziune se va spulbera iluzia au- tenticitätii, pe care o plämädeste ambianta specificl a sälii de cinema, cu ecranul el normal sau lat, stereofonic, etc.

Ptnä atunci, tnsi, filmul artä a vite- zei este o artä sortitä uitäril. Dupi sase decent' de creatie cinematografici slit- tern obligati si constatäm cu regret cl noua miraculoasa artä a imaginilor cine- matice a creat nenumärate conflicte capti- vante, a däruit zecilor de milioane de spec- tatori ore de sublimä desfätare estetick dar n-a creat nici un personal original nepleri-

www.dacoromanica.ro

Page 198: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

193 EMIL SUTER

tor, nici un nou Hamlet, Julien Sorel sau Ana Karenina, continuind soarbi seva din mettle opere literate. Sau, ca sä tim drepti, putinele persenaje faimoase pe care le-a näscut ecranul un Maciste, doctor Mabuse, Caligari, Zorro, etc. - apartin unor filme de groaz i aventuri, de o dubioasä valoare artistica.

Privim un film odatä, iar daci ne place mutt II mai vedem odatä. Apoi, dupa o lunä, uneori mai devreme, nu mai retinem decrt scene disparate, pentru ca dupä un an sä-1 uitäm cu desävirsire. In aceasti ucigitoare spa' a Lethei s-au dizolvat drama omenesti i erol-care, acolo, In sale de cinema, stirniseri torente de lacrimi explozii de emotii tari.

Citi dintre oamenii de cultura, In stare dizerteze ore In sir despre arta lui

Daumier sau Beethoven, vor admite un D. W. Griffith, Abel Gance, Charles

Chaplin, S. M. Eisenstein, John Ford, Karl Dreyer, Pudovkin, Marcel Carné, S. lut- kevici, Lawrence Olivier, Vittorio de Sica, René Clair, Claude Autant-Lara ca sii citez doar clteva nume din vasta pleiadd a maestrilor ecranului - au dreptul sä re- vendice fiecare un loc in Pantheonul nemu- ritorilor ?

Odati ct milioanele de metri de pelt- cull uzatä sau ingropate In tezaurul cine- matecilor, niartIe personalitäti ale filmului

regizori, scenaristi, adori - se estom- peaza, devenind umbre räticitoare prin fi- tee unor istorii de arti cinematograficä.

$i totusi... cum se face ci, dupä un lung sir de ani, nu pot uita cäruciorul de copil care se rostogoleste pe scirile de marmurä ale Odessei revolutionare un simplu mo- ment din filmul ,Crucisätorul Potiom- kin" ? De ce mii obsedeazä uriasul por- tret al lut $ahov, cu chipul slu radiind un robust optimism, care ocupi brusc Intregul ecran, intrerupInd procesiunea funebrä de la catafalcul Marelui Cetätean" ? Si dece mi incearci acelas ris crispat, dureros, rind imi amintesc de gestul umit automatic, cu care pirpiriul Charlot mätura urma pasifor stäpfnului säu, in omitul afinat al Alaskäi, moment din strivechiul film Goana dupi aur" ?

Acest vast album de momente cinemato- grafice, din care am spicuit doar cfieva

exemple, inchide intre cartoanele lui secre- tele" mälestriei cinematografice, acele ex- ceptionale particularitäti stilistice ale unor opere, considerate pe drept cuvint de- sire.

In autobiografia literari Poezie i ade- vär", Goethe evociti o arnintire al caret tile ar pune In Incurcáturä pe criticul cinema- tografic.

In timpul räzboiului de sapte ani po- vesteste Goethe - dud Prusia a fost ocu- patä de armatele franceze, In casa pärin- tilor sal fusese incartiruit un nobil ¡Miter trances, ontele Thorane. Mare amator de picturä, acesta ti transformase camera In- tr-un adevirat atelier de creatie, invitinct pe cei mai renumiti pictori ai Prusiei sa-i lucreze tabloul, In schimbul unor onorarii ispititoare.

Numai ci pe Thorane, nelinind seama de stilul" artistilor - unul peisajist, altut portretist, al treilea pictor animalier plc- turile nu-1 multumeau pe deplin. Pentru a obtine opere desävirsite, aristocratul calo- fil se &di la originala solutie de a Intrunt toate aceste talente. in acelasi tablou. Ince- putul Il fäcu, chemind pe un pictor ani- malier sä picteze niste turme de oi In spa- iiul unui peisaj excelent realizat mai ma- inte. Vent apoi rindul pictorului de (lament si introduci piston l drumeti. Dar cum, respectivii artisti nu se arätau deloc zgir- citi cu oile i pistodi lor, curind peisajele cele mai aerate deveniri prea strImte. Re- zultatul noteazä cu un ironic scepticism, Goethe - era ci nu se putea niciodati prevedea ce va deveni tabloul i rind era terminat nu puteai fi multumit de el".

Fireste ci, in afara unor rare exceptii mii gindesc indeosebi la operele excelentef tripIete de pictori caricaturisti sovietici, cunoscuti sub pseudonimul Kukriniksi creatia de atelier nu poate produce dedt hibride neizbutite, intr-un amalgam de stiluri, care desfiinteazä individualitatea operei de artä.

In cinematograf, Insi, metoda Thorane devine conditia esentialä a viitoarei opere cinematografice. Cum is nastere filmul ? TIT

prirnul rind, scenaristuI este cel care fixeazit

www.dacoromanica.ro

Page 199: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

INSEMNARI DESPRE STILUL CINEMATOGRAFIC 199

cadrul actiunii, imagineazi conflictul, plc- teazi (in cuvinte) portretele personajelor. Nu rareori, scenaristul este dublat de un dialogist, a calla menire este se dezlege limbile eroilor.

Preluind baza artistici a viitorului film, regizorul incepe s-o disece" in segmente din ce In ce mai fine - sequente, scene, planuri creind decupajul tehnic" sau scenariul regizorial al filmului. Incepind cu aceasta noui fazi, caracterul colectiv al creatiei cinematograf ice se amplificl. Arta spectaculari, filmul se materiali- zeaza" ca opera de aril prin participa- rea unei largi echipe de actori, operatori, decoratori, compozitori, monteuri etc.

In fata unui asemenea produs heteroclit, bizari contopire de fior artistic $ i tehnici industrialä mai poti oare vorbi de o uni- citate" a stilului, de o individualitate a operei cinemaiografice? Cui sa-i revini pa- ternitatea artistica a filmului? Scenaristu- lui? Regizorului ? Actorilor ? SatLoperato- rutui ? (mai cu seama atunci chid acest operator se numeste Gabriel Figueroa, ne- Intrecutul pictor" al peliculelor mexicane).

In fata acestei aparente sarade, opiniile slut Impirtite. Unii, considerind unilateral opera cinematografici, dau precadere con- flictului (adica muncii scenaristului), altit jocului actorilor, anii, in fine, maiestriei regi zori ale.

Daci termenul de sintezi cinematografici (care sugereaza tocmai polifonia mijloa-

celor de expresie imprumutate de la artele cu traditie si topite intr-o noui forma ar- tistica) este astizi unanim admis, girul ar- tistic al operei cinematografice continua si fie object de discutie.

Multi vreme, scenariul a fast privit drept cheia de bona a creatiei filmice. Considerat ca un gen literar independent de filmul cirula ti servea drept bazi artistici, see- nariul devenea o mixturi de povestire drama, care nu satisfacea nici gusturile ci- titorlior, nici cerinfele regizorului. Din ase- menea scenarii, abundînd In dialoguri st metafore literare, care ignorau functia plas- Ha a imaginii cinematografice s-au niscut nenumirate filme cu un caracter teatral, otios.

AstYzi, primordialitatea regiei in creatia einemalografici este sustinuti cu fervoare

de cei dispusl si identif ice regizorul cu un dirijor, de a cirui bagheti magici depinde succesul interpretarii orchestrale. Compa- ratia nu mi se pare fericitä, pentru ci tad scenariul nu este o partituri, o opera ff-

ci doar scheletul viitoarel opere, care capita muschi" in procesul de turnare, nici actorii, fiecare in parte, nu pot fi ase- multi, in cel mai bun caz, decit unor so- ns% cu personalitatea 51 stiful lor personal de interpretare. Menuhin famine acelasi ge- niu al viorii i fin bagheta lui Toscanini, dupi cum Chaplin era acelasi inegalabit mim, chiar atunci and juca in filmele regi- zate de Mack Sennett.

Personalitatea artistica a regizorului (a- tunci chid nu este f autorul scenariului) se afirmi in Implcarea" i armonizarea unor stiluri atit de felurite viziune unitari. Originalitatea acestei viziuni trans- pare in stilul" propriu al compozitiei pla- nurilor, al ritmului, al efectelor de montaj, al intensitatii luminii etc. Toate aceste de- taUl a iror importanla este adese- ori subapreciati, nasc imaginile emotio- nale" - dupi expresia lui Eisenqtein - care ne urmiresc obsedant, izolate sau in flux, multi ani dtipa ce fabulatia filmului a lost uitata. Aceste unitifi de frumusete artistica" fac parte integranti din stihd de Santis, sau stilul René Clair, pe care spec- tatorul cu o culturi cinematografica /1 re- cunoaste usor si care imortalizeazi creati- ile maestrilor ecranului.

Ce inseamna stilui" scenariului ? In ni- ciun caz, propozitii gongorice, de felul a- cestora : Cerul de un albastru ireal plu- teste deasupra dealurilor ce se pierd ca nigte spindri de balene gigantica (sic) spre mu* indepirtati ; sau Conductele de a- bort si noroi se risucesc in, ceata groasi ca nigte uriage reptile inclegtate intr-o pe viald i pe moarte" (sublinierile ne apar- tin) si alte numeroase figuri de stR" pe care le-am intilnit In scenariul Partite la- dului" de Petre Luscalov (publicat in re- vista Film" nr. 10). Cul poate folosi abun- den1a de metafore, hiperbole i epitete or- nante care incarca inutil majoritatea scena- rillor noastre ? Ce vor reline regizorul

www.dacoromanica.ro

Page 200: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

204 EMIL SUTER

decoratorul din aceste indicatil ? In primul exemplu, care se refers la un cadru de na- turi, regizoruf va folosi un panoramic care sä cuprindi In perspectivi, profilul dealu- rilor pierendu-se fn lantul muntos. Dad deaturile vor avea sau nu tin contur ase- rnänitor unor spiniri de baiene gigantice", cum le-a väzut scenaristul, calitatea filum- lui nu va fi cu nimic Intinatä.

Al doilea cadru ar pretinde un decor de studio. Dar, oare, comparatia reptilinä" sugereazi mai pregnant atmosfera fantas- Bel a cadrului, Indeajuns de subliniati In prima parte a indicatiei ? Abuzul de meta- fore literare reprezinti un lest care greveazi supärätor asupra operatlei urmätoare, ce re- vine regizorului : decupajul tehnic.

De aceea, nu fntimplätor maestrii al cu-

vfntului null mai recunosc stilul, atunci eind operele le sInt transpuse pe ecran, iar atunci cind abordeazä genul artistic al ace-

naritdui de film se ciocnesc de dificultátife unor mijloace de -expresie specifice artelor figurative. 'tin film ca Mitrea Cocor", ono- rabil pentru Inceputurile cinematografiei To-

ntines% este lipsit de strälucirea de cristal a artei sadoveniene. Filmul redi cu lätt- debit respect subiectul cärtii, este lucrat co- rect st pe alocuri chiar emotionant, dar magica putere de sugestie a imaginilor lui Sadoveanu, acea ametitoare mireasmä a sti- ltdui säu au dispirut in versiunea ecrani- zatä.

Daci metafora literati cu Intreg poten- 'Paint ei emotiv apare eaducl In scena- riu, cum poate izbuti scenariul, care mi- nuieste acelas instrument ca si literatuta, sä creeze ,figurile de stil" cinematograf ice ? Lucrul acesta este posibil, numai tinind seama de una dintre legile specifice, obiec- tive, ale crealiei cinematografice : montajul care genereazä metafora cinematografia De multe ori, Insä, acest principiu funda- mental al compozitiei si formei cinemato- grafice este läsat pe seama regizorului. Re- zultatele sfnt bune, atunci chid regizorul,

' Inzestrat cu acel inefabil spirit cinema- tografic" construeste imaginile si le Imbinä in asa fel, IncIt din ele sä Visneascä spon- tan toatá Incircätura lor emotional" Me- tafora cinematograficä, numai ea se sdulp- teazä pentru vesnicie In memoria specta- torului.

Existä. In filmul american Sarea pätnin- tulai" un moment de mare intensitate ar- tisticä, prezentat intr-un montaj paralei. Sotul, activist sindical, este arestat de agentii F.B.I. si torturat In IncAperea poli- tiei, In timp ce pe o mizerä lavitä de lemn sotia, In chinurile facerii, därueste viatä unui nou prune. Prezentate izolat, In cursul actiunii, cele douä momente at- fi fost oarecari, lipsite de o semnificatie artisti- c" Asociate si repetate cu insistentä prin- tr-un subtil efect de montaj, ele nasc, prin contrast, simbolul cinematografic al lup- tei pentru o altä viaiä (exprimatä motto- nant In metafora genezei biologice).

Nid cäruciorul care se rostogoteste pe scärile de marmurä ale Odessei revolutio- nare (Crucisätorul Potiomkin), nid por- tretul urias al lui Sahov (Marele Cetä- tean") n-ar impresiona spectatorul, privite izolat, in sine. Numai efectele de montaj, de un rafinament stilistic exceptional de- clanseazä cu toati forta emotia artisticä a acestui grupaj de imagini contrastante.

Din päcate, Insä, in filmele noastre - si nu numai ale noastre - stäruie insreon- ceptia cä montajul, care certifici individu- alitatea arlistiel a operei cinematogra- fice, este o operatic de finisaj, executatä cu indiferenta unei obligatii de serviciu" fn cabina de montaj, Consecint a este, de cel mai multe ori, un film plat, obositor, care se desfisoarä Intr-un ritm chid prea accelerat, and slciltor de lent, vläguit de fiorul adeväratei artel

Celor care continuä sä subestimeze im- portanta montajuIui, ca principia funda- mental al creatiei cinematograf ice, Inca' din' faza de scenariu, imi Ingidui sä le a- mintesc celebrul manifest cinematografic Contrapunctul orchestral" redactat in co- mun de trei maestri ai regiei : Eisenstein, Pudovkin si Alexandrov, In epoca imediat urmitoare inveniiei filmului sonor, cInd ecranul era amenintat de invazia Iiteratu- rii si teatrului.

Mijiocul fundamental - sublinia mani- festul - si de altfel unicul prin care cine- matograful a fost fn stare sä atingitt cele mai Inatte calmi ale emotiei artistice este montaful. Imbnatitirea montajului ca mijloc esential pentru a produce un elect

www.dacoromanica.ro

Page 201: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

INSEMNARI DESPRE STILUL-CINEMATOGRAFIC 20i

leste indiscutabila axiomä a dezvoltirii ci- nematografului".

Cel mai bogat, profund $ i just confirm: de idei al unei opere cinematograf ice va Amite inoperant asupra spectatorului, a- tunci clnd scenaristul ii neglijeazä forma :0 compozitia, generatoare de puternicä e- Jnotie artisticii.

*

Care stnt analogiile si care deosebirile sdintre curentul si stitul cinematografic? Mi se pare Wit sä ating aceastä chestiune,

-deoarece tntrepitrunderea dintre sferele ce- -tor doted notiuni naste adeseori In limbajul -curent ($ i citeodatä In limbajul unor cri- -MI) confuzii Intre curent, ca orientare ideo- logicii $ i artisticä de grup, $ i stil ca ex- :presie a personalitätii operii de artä.

Intelegind stilul ca o notiune in care fu- -zioneazi intim douä idei principale : uni- Idea de siructurd artislicd a unut vast grup de opere, raportatä la o epocä (de ipildi, stilul epocfi filmului mut", care cu- waste träsäturi particulare fatä de stilul epocii filmului sonor"), la specificul na- :tionaI (stitul francez, Italian, american, etc) -sau la o anumitä orientare ideologicä to .artä (expresionism, realism, naturalism) si ioriginalitatea, sigiliur personal al creato- TU1114 operil cinematograf ice (stilui Eisen- 4tein, Marcel Carné sau John Ford) - este Impede ci nu vom putea identifica nicio- datä stilul cu scoala artistici. Fiecare cu- -rent artistic, fie el realist sau formalist, 10 oreeazé un stiI propriu, ale cärui trä- .säturi esentiate si le insusesc, cei dintti, Trozelitii säL Simbolul cinematografic a .constituit o inovatie in domeniul forme cinematografice, folosit apoi in mod abu- ziv de unii regizori knpresionisti ca Abel Gance, Jean Epstein sau Gustav Machaty. Expresionismul a incercat si el sä revolu- tioneze" mijloacele de expresie in arta cinematograficä, sä le amplif ice puterea de :sugestie prin rafinate efecte de lumini 0 timbre, decoruri de un constructivism fan- lastic 0 imagini deformate. Repetarea me- canici a acelorami procedee de atre plo- nierii expresionismului" german, un Fritz Lang, Lupu Pick sau Robert Wiene, maestri ili filmului de groazi" a dus la o pre-

maturi vläguire a unui curent artistic care izbutise intr-o vreme sä uluiasci specta- torti prin speculatille sale formaliste. Nici- odatä insi, un curent artistic care foloseste' unele fapte de stil comune nu va reusi 3A-0 afirme vitalitatea, dacä discipolii sii nu vor crea o mare diversitate de stiluri.

Limitind analiza stiltdul cinematografic numai la, faptele de stil comune curentului artistic, ajungt la negarea individualititii artistica a operei cinematografice. Cu greu poate intelege cititorut particularitäVde sti- listice ale unor maestri ai artei cinemato- graf ice din clasificarea arbitrari a diferi- telor stiluri pe care o stabileste, pe baza tri- siturilor (le grup artistic, criticul cinema- tografic elvetian Eva Elie in volumul Pu- terea cinematografului" (Aux Editions des Nouveaux Cahiers, 1924). Eva Elie tiles- dreazi in stilul romantic" operele cine- matografice ale regizorului francez Abet Gance-definit ca un Victor Hugo al ecra- nului" -$ i filmul lui Julien Duvivier, Car- net de bar. Singura deosebire calitativä din. tre creatiile odor doi cunoscuti cineasti francezi constä - dupä Eva Elie - in romantismul grandilocvent" Incärcat de simboluri magnifice" din filmele lui Abet Gance (Napoleon", Roata", Acuz" I) 0 romantismul delicat" din filmul amintit al lui Julien Duvivier.

Caracterul capricios al unei asemenea clasifictiri stilistice spare atunci clod cri- ticuI elvetian considerä un alt film al ace- luiasi Julien Duvivier, La Bandera" ca avind un sill strict realist" de o nun' simplitate" (dépouillé). Cititorul se poate intreba, fireste, nedumerit : este Julien Du- vivier un realist sau un romantic ? In rea- litate, practice artel cinematografice (0 nu numai a artei cinematografice) a demons- trat ci hotarele dintre diferitele curente slat adeseori relative, trasate In mod artificial de amatorli de scheme. In operele multor romantici existi mai mult decit un stmbure de observatie realistä a vietii si societi- tii, dupi cum latura romanticä se inte- greazii armonios in viziunea mutton dintre maestrii realismului. Am väzut, fa timpul lor, cele douä Mine de Julien Duvivier ci- tate de criticul eivetian si cunosc o mare parte a operelor acestui remarcabil ci- neast francez (La Fericirea femeilor", dupä

www.dacoromanica.ro

Page 202: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

202 EMIL SUTER

romanul lui Zola, David Golder", AIlo Berlin, içi Paris I", Golgota", Roscova- nul" - dupä Jules Renard -, Caput orn", Manhattan" etc). Cu exceptia mkt mediocre pastise dupi filmele monumen- tale"ale americanului Cecil B. De Mille (cum a fost ¡limit Golgota"), filmele lui Duvivier, cu toate infuziiIe lor roman- tice, apartin in totalitate realismului cine- matografic, un realism bineinteles limitat de conditiile de creatie artistici in sock- tatea burgheza. Originalitatea stilului Du- vivier, afirmatä cu strälucire in Carnet de bar sau Manhattan% originalitate pe care Eva Elie o ignoreazi, constä, dupä mine, In particularitatea compozitiei artistice a acestor filme - care precede, cronologic, actuala formula a filmelor neoreatiste Ita- liene.

Datoritä acestor aprecied impresioniste, de suprafatä, care In general abundä in cronicile cinematografice, este omisä toc- mat latura principali a concepututut stilts- tic, individualitatea artistici a operei cine- matografice. Realisti sint si francezul Louis Daquin, si americanul Herbert Bibermann si italianul Giuseppe de Santis. Dar perso- nalitatea lor se traduce nu prin träsätu- rile comune tuturor artistitor reali0i, ci prin tonalitatea proprie fiecärei opere, In care se exprimä spiritul unui popor si vibratia unui temperament. Färä acest timbru" personal al operei de art.& stilul degeneread in manierism monocord st otios, care sugrumä fiorul artistic.

Dealtfel, lip cum hotarele dintre curente sint adeseori artificiale, tot practice a do- vedit a faptele stilistice comune unui grup artistic pot folosi si allot curente. A res- pinge formatismut In arti nu inseamná Ina a respinge si inovatiile fructuoase in dome- niul expresiei cinematografice, realizate de unii artisti formalisti. Aceste cuceriri in do- meniul formei pot servi si unei arte cinema- tografice orientatti in spirit realist.

Confuzia dintre curent st stil a näscut In ultimii ani moda asa zisului stil neorea- list". Este neindoielnic ca neorealismul a Insemnat pentru arta cinema tograficä din Odle capitaliste un puternic reviriment te- matic, descoperind nebänuite Blown epice

in toiul unei crke" de subiecte. De aici

cred si influenta pe care neorealismul a exerciti, pe -a razit bowie Intinsä, climbo . de hotarele Rand, in Franta si in Japonia,. In Grecia si in Spania-

Neorealismul nu este Insi numai un stil, ci o tendintä kleologicä fatis afirmati da creatorii sal, si care a triumf at tocmai prin marea diversitate de stituri folosite de ci- neastii toloreni. .

Cei care au remarcat a eerie filmelor tut Jean Paul Chanois Tate, mama," etc., a- partine sferei neorealismului au avut drep- tate, pentru el cele douä - Rini acum - filme franceze exprimä tendinta comunä tu- turor neorealistilor de a dezvälui semnifi- ca(iile artistice ale faptului cotidian. Dar savoarea artistici a celor doul filme se da- toreste vervei spirituale care oglindeste us temperament national ai un temperament in- dividual.

Discutabilä mi se pare insä observatis tovarisei Alice Mänoiu dintr-un articol pu- Meat in revista Film" nr. 7 cu privire la influenta scorn italiene" asupra fitmuluf sovietic Cazul Rumeantev". Este drept ci unele recente productii sovietice, printre care Cazul Rumeantev", Fiul" si Pri- mul esalon" folosesc procedee stilistice - mai cu seamä acel lirism al amänuntulut vietii si instantaneele" surprinse cu pers- picacitate - care amintesc spectatorilor de filmele neorealiste. Acest amprumut" de fapte de stil este firesc oricärei arte, st cu atit mai mutt artei cinematogralicer deoarece nici o inovatie In limbajul artis- tic nu constituie o proprietate de grup.

Dar a reduce o intreagä metodä de crea- tie la citeva procedee de stil poate crea confuzii. Neorealismul ca $ i realisniul so- cialist (täruia ti apartine prin orientarea sa Cazut Rumeantev") sint douä curente ate realismului contemporan. Intre ele nit existä 0 nu pot exista contradictii. Aceasta nu inseamnä insä a ignore deosebirile de conceptii si de metodi in reflectarea artis- ticä a adevärului vietii.

Dar cum problema depiseste obiectul a- cestor insemnäri, ea meritä sit fie anali- zatä intr-un aft articol.

In niciun domeniu al artei, disculia des- pre modernitatea" stilului, care se desfä- soarä in paginile Gazetei literare" avind ca object literature, nu mi se pare a avez

www.dacoromanica.ro

Page 203: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

INSEMNARI DESPRE STILUL CINEMATOGRAFIC

mai mult temet si a duce la concluzii mai triste ca in cinema.

Privit In report cu träsäturile stilului modern", stilul unui Rabelais poate si aparä, desigur, anacronic, Dar cu toate di, ficultillIe de topicä si de lexic, stilul ma- relui umanist isi pästreazi dupä veacuri o savoare inalterabilä, pentru ci receptivi- tatea cititorului sincronizeazä stilul epocii respective.

Copil al tehnicii, cinematograful 41 in- noieste si imbogáteste registrul stilistic cu fiece nouä perfectionare tehnicä. Prim- planui, gros-planul, travellingui, panora- micul, supraimpresiunea, imaginile def or- mate si trucate siM pentru spectator ter- meni de lexicon cinematografic, care nu-i spun mare lucru. Pentru cineasti, fiecare nouii perfectionare a tehnicii filmärii pro- voca o adevárati revoiutie In arta com- pozitiel si stilului, care pribusea in neant realizärile anterioare. Mares revolutie a sonorului a Inmormintat definitiv toate o- perele, multe din ele valoroase, din Indelun- gate epocä a filmului mut, devenite astäzi documente vefuste.si neinteresante dintr-o preistorie a artei cinematograf ice.

Acum sapte sau opt.ani au rulat pe e- cranele noastre in copie sonorizatä, douä dintre capodoperele lui Chaplin din epoca glorioasä a filmului mut : Piciul" (reali- zat in 1921) si celebra Goanä dupä aur" (1925). M-am dus sä le yid cu pasiunea celui care descoperä douä documente de o nepretuitä valoare artistici. Am rämas Ind deceplionat de indiferenta cu care spectatorii urmäreau genialul dens al piinisoarelor", expresivä pantomimä cine- matograficä, amuzindu-se In schimb de ritmul dezarticulat al miscArilor filmate cu 16 imagini pe secundä, de coafura si rochiile stir 1925 ale eroinei, pentru ca, multi dintre ei, plictisiti de primitivismut peliculei sä päräseascä sale in timpuI proiectiei. Spectatorii aveau totusi drep- tate: intre stilul Goanei dupä aur" si cel aI Dictatorului" se aflä aproape 20 de ani de creatie cinematograficä, sträbä- tun de adevärate cataclisme, care au compromis zeci de opere valoroase ale epocii mute".

tn ultimii 20 de ani, stilul cinematogra- fic pare sä fi dobtrulit o oarecare stabili-

203

tate. El nu poate fi primejduit, dui:a' pit- rerea mea, de ecranui let, solutie tehnici temporarä In fate primejdiei televiziunii. Nu stiu Ina dacä perfectionarea filmului in relief, in curs de elaborare, care va materialize cea de-a treia dimensiune, adincimea, pe care deocamdati speciato- rut si-o fiureste in imaginatie, nu va obliga cineastii sä modifice fundamental compo- zitia cadrelor, ceea ce ar putea sä arunce in desuetudine, multe din actualele proce- dee de stil ale filmelor sonore.

*

Adevärul este universal, el nu-mi apar- tine mie, el apartine tuturor, eu II apartin lui, nu el mie. Proprietatea mea e forma; ea este individualitatea mea spiritualä. Le style c'est l'homme (stilul este omul) i Ind cuml"

Observatia ii apartine Iui Marx si ea lmi dezváluie una dintre lipsurile cele mai serioase ale cinematografiei noastre.

Fiecare nou film rominesc ne di prile. jul sä semnaläm un nou progres intr-a node' laturä a creatiei cinematografice.

Ne bucurä si constatäm acurateta lima- ginilor filmate de operatorii nostri, calita- tea artistia a ifustratiei muzicale si jocul foarte cinema tograf ic al unor actori ca Ion. Firitesteanu, Ion lancovescu, Marcel An- ghelescu, Al. Giugaru, Colea Räutu, Va. siliu Birlic sau Iurie Darie.

Toate aceste calitäti devin insä sterile,. inoperante, cit timp scenariul si tratarea regizoralá rämln tributare unor modes. sträine. Nu mi se pare reprobabil sä im- prumuti o metaforä cinematografici din- tr-un alt film, atunci chid ea serveste tra ducerii ideii artistice Intr-o imagine con-. cretä si sensibilä. Montajul paralel din Sarea Pämintului", despre care am amin. tit, 1-am regäsit grosso modo" si in exce- Ientul film german Mai tare ca noaptea".. Asi putea aminti si de ametitorul virtej al caruselului din filmul maghiar Chuseii", filmat magistral din unghiul de vedere al eroinei, moment pe care I-am väzut ai: dome intr-un vechi film franc-es Coeur fidle" de Jean Epstein. Cancidente sau Imprumuturi", tele dour simboluri cine- matografice, folosite in attä ambiantä,

www.dacoromanica.ro

Page 204: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

104 EMIL SUTER

me-au procurat aceleasi clipe de emotie ar- listicä.

Trist este hied atunci cind tntregul film ,este campus din decalcuri dupä alte opere -cinematografice. Ori ceea ce impiedidi o clezvoltare mai rapidä a artei noastre cf- nematografice nu slut carentele tehnice,

--clin ce in ce mai rare, ci lipsa de origina- litate artisticä, lipsa unui stil propriu,

<are sä reflecte totodatä specificul natio- anal al poporului nostru.

Am väzut recent trei noi filme buigiresti, -productii ale unei cinematografii care are -exact aceias virstä cu a noasträ. Filmele ecinitor nostri au, din punct de vedere tehnic, mult mai =fie lipsuri ca ale noes- Ire r planuri fungi, lumina inegalä, sune- -tul defectuos $ i uneori nesincron eu ima- inea etc.

Cu toate aceste lipsuri evidente, un 'film ca S-a intimplat pe stradr retine :atentia prin simplitatea cu care oglindeste .citeva träsituri tipice ale vietii si psiholo- rgiei poporului bulgar. Intre S-a intimplat -pe stradä" si Pe räspunderea mea", pen- tru a compare douä filme din aceeag ca- tegorie artistici, superior este cel dintii, pentru ea' redä un crimpei din realitatea :sociall a unui popor, intr-o formä, poate Ina säracä, dar specificä, in timp ce Pe ilspunderea mea" pastiseazä formula co- -mediei vieneze, cu moliciunea ei efemi- natä si binecunoscuteIe finaluri de revistl.

Individualitatea artistici a operei cine- -matografice depinde nu numai de stilul personal al creatorilor, ci de modul in care acest slit exprimä specificul geogra- tic, istoric, social si spiritual al poporului.

Existä dincclo de particularitätile sti-

listice ale fiecärei opere, un stil specific al filmului american, cu ritmul säu trepi- dent $ i epicul säu de suprafatä, In con- trast cu ritmul lent si psihologismul gray al filmului britanic. Existä un pate- tism robust si un sing al monumentalului in filmul sovietic, dupä cum existä o sua- vä si adeseori fantasticä poezie a fiordu- rilor, cimpiilor si lacurilor in filmele nor- dice, o vervä spiritualä aplecati spre pa- radoxe in filmul francez si o simplitate directä, adeseort brutalä a scoalei neorea- liste italiene. Particularitätile stilului na- tional se reliefeazä $ i In unele domenii tehnice, lumina tulbura, cetoasä a filmu- lui nordic, deosebindu-se de contrastul net intre umbrä si luminä al fihnului mexican, pentru a sugera, prin efecte de lumink specificul naturii si climei din Wile res- pective.

Nu se poate vorbi insä pinä scum de un stil national al filmului rommnesc, desi au existat preocupäri In aceastä directie. Redas 'Ina la pitorescul superficial al unei recuzite veatimentare de operetä (hainele täranilor din Räsunä Valea") la penibi- lele mästi" täränesti (Räsunä Vales", ,,Mitrea Cocor"), sau la instantaneele ste- reotipe ale sträzHor bucurestene, stilul na- tional la noi se aflä Ind in prima copilä- rie.

Timpul nu stä WA pe loc. Si poate cä de la imitatia respectuoasä, dar lipsitä de valoare, creatorii nostri vor face acel salt calitativ", asteptat de toti, spre proprieta- tea formei", a unei forme artistice com- plexe si originaie, care sä reffecte pe de- pfin temperamentul $ i bogätia spiritualä a poporului nostru.

www.dacoromanica.ro

Page 205: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

MORIE SI CRITICA

AL. SANDULESCUr

PRELUDIU LA 0 MONOGRAM M11-IAIL SADOVEANU"

Dip pragul celui de-al patrutea sfert de veac In care a päsit, maestrul Mihail Sadoveanu, a primit urärile a mii de citi- tori $ i prieteni, atit din tall, cit 0.de peste hotare. In acest cor de glasuri ce s-au Mil- tat sä-1 omagieze, s-au distins in primul rind contributiile tovarisilor de breastä 0 de academie ai maestrului. Citind arlicotele si evocärtle, studiite si conferintele ce i-au fost consacrate marelui scrittor, it! dai seams de amploarea evenimentului $ i In acelasi timp de dificultatea de a cuprinde Intr-o sintea intregul material publicat re- cent In volum.

De la presedintele Academiel $ i pia la eel mai proaspät ucenic al condeiului, per- sonalitäti de seamä ale culturii $ i literaturti noastre precum $ i tineri poeti, prozatori 0 critici literari, oameni apartinInd unor di- verse generatii $ i nationalitäti, au vibrat la unison eu prilejul särbätoririi maestrului hibit. In cuvintele tor omagiale, In stihurile saw In cercefärile lor, auforii intruniti In volumul de care ne ocupätn, au subliniat cu totii valoarea nationalä a operei lui Sa- doveanu, ca expresie a nbuintelor seculare de libertate si dreptate ale poporului romln, au relevat particularitatea operei, s-au In- cintat In fats poeziei naturii 0 au gustat cu pläcere din frumusetile limbii literare sado- venesti. A fost omagiat scriitorul In toatä splendoarea operei sale monumentale, dar si cetäteanul, neostenitul combatant In frontul päcii, mereu prezent in ceIe din- t! rInduri ale luptei.

In afara acestei prime semnificatii ma-

jore, steins legatä de importanta evenimen- tului $ i implicit de importanta lui Mihait Sadoveanu pentru Itteratura si cultura ro- mineasci, volumul omagial prezintä $ i ch.

altä semnificatie, dupä pärerea noasträ al ant mai profundä, cu cit exprimä ceea ce- esfe inedit, original, In exegeza sadove- nianä. Ne ref erim la studiite de crificä lite-- rarä, care prin noile contribulit inscrise aci, Imping simtitor inainte cercetarea sti- intificä a operei marelui nostru clasic Ira viali, suplinind deocamdatä lipsa unei am- ple cercetäri monografice.

Desi s-a vorbit indeobste despre caracte- rul simfonic al ereatiel sadoveniene - si in aceastä directie sint remarcabile foarte concentratele eseuri ale lui Paul Georgescta din prezenta culegere - consideräm trisä- cä niciieri nu i s-a dat o definitie mai concisä, mai subtilä $ i poate mai exact& ca in articolui academicianutut G. Cä lines- cu. Pornind de la faptuI cä M. Sadoveanu s-a contopit cu tnsäsi viata $ i natura evo- catä In povestirile sale, cl a studiat In de- taliu pe cronicari 0 vorbirea poporutui din toate linuturile rominesti, acad. G. alines- cu observä cl opera tut Sadoveanu este- rodul de peste mai bine de jumdtate de- veac al .silinfei de a supune regulilor mu-

alai contemplafia naturii 0 cunoasterea. realistd a oamenilor cu instituflite toe Aceastä transcriptie melodici formeaz1 ur .

coral urias, In care criticul descifreazii mil de strune,. Mate acordate cu griiii% In asa fel, tacit la auditie nimic nu te je- neazä, foful fe Incintä 0 te inalti. Eufonia

www.dacoromanica.ro

Page 206: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

206 AL. SANDULESCU

operei sadoveniene indicä echilibruI, armo- nia, simtul artistic desävirsit care-1 ridicä pe scriitor la rangul de interpret al uneia sau mai multof epoci istorice, a cäror lume spiritualä a cunoscut-o sau a studiat-o. In- zestrat cu asemenea insusiri, crealorul im- primä operei sale o valoare universalä si de aceea acad. G. Cilinescu isi deschide articolul cu aceastä propozitie memora-

bilä, care serveste drept concluzie intregii sale demonstratii : Dacd .tefan cel Mare

B-ar scula din mormint fi ar vorovi cu not. am incredinfarea di pe noi nu ne-ar pri- cepe, dar pe Mihail Sadoueanu de.

Indrázneala si finetea observatiilor acad. G. Cälinescu, unite totdeauna sub egida talenttdui säu scriitoricesc se manifestä si In interpretarea asa zisei monotonii" a operei lui Sadoveanu pe care criticul o con- siderä de un efect artistic inegalat, inru- dit cu caligrafia persane.

Privinci opera In insäai esenta el, in filia- lia ei folcloricä si umanisti acad. G. Cä- linescu descoperä adeväruri care rämin de rlepätruns pentru ochiul superficial. Re- petarea in variantd a acelorasi leme, par- ticularitate a aperei Iui Sadoveanu care 4:16 impresia de monotonie", este pusä In legaturä cu lirisinul si pIasticitatea poeziei populare, dar si cu aria bizantinä, care scoate ef ecte de policromie fi compozitie uturald din repetarea la infinit a acelorasi teme, el le zicem universale, cu mereu Me- puizabila observafie de continut plastic'.

Caracterizärile, atit de concentrate $ i de elocvente ale acad. G. Cälinescu tiM spre schitarea unui specific artistic profund ori- ginal 0 national de care se ocupl In arti- colul säu si acad. Perpessicius.

Cu obisnuita elegantä stilistici, autarul Mentiunilor critice" noteazI citeva con- sideratii asupra unitätii dintre Uric si epic in opera lui M. Sadoveanu. Criticul ob- aervä cä poetul Sadoveanu, care a smuls lirei sale acorduri infiorate, contemplind peisajul rommesc, s-a aflat in permanentä pe aceIasi. drum cu rapsodul unel lungi 0 främIntate istorii: Intr-a pläcutä exprimare rnetaforicä, acad. Perpessicius sugereazä polivaIenteIe lirismului sadovenean care-0 gäsesc o albie comunä In suvoiul epopeii nationale, creatä de marele scriitor. Ideea o intilnim intr-un fel si In articoIul acad.

M. Ralea, care, pornind de la o mai veche constatare criticä, defineste persanalitatea lui M. Sadoveanu, prin ceea ce numeste d-sa spirit pandur si contemplatie blindä, poeticä In late naturii. Preferinla scriito- rului pentru un anume tip de erou - hai- ducul - ca si-. sentimentul naturli au dat nastere unui peisaj asupra cäruia au ac- tionat numerosi factori istarici. Natura lui Sadoveanu - zice acad. M. Ralea - e natura istorizantd, natura care a väzut, a auzit, a inghitit multe suflete". Osmoza om-naturä, de care vorbea, Intr-un tel 0 Ibrilileanu, face ca opera lui Sadoveanu sä fie asa de specific romiteas0, si toc- mai asupra acestei träsäturi pune accentul acad. M. Ralea in articolul sau.

Si "studiul acad. Tudor Vianu, desiode un caracter mai festiv, reprezentind omagiul subsectiel de Limbä $ i literaturi a Acade- miei, contine observatii la fel de intere- sante In legliturä cu determinarea caracte- rului national al operei lui M. Sadoveanu. Ne retine luarea-aminte urmätorul pasaj din conferinla acad. prof. T. Vianu, care indica nu numai admiratie fatä de scrii- tarul särbätorit, dar si fixarea operef tn cadrul literaturii romine: Pentru cd sin- tem Inchindtorii acelorasi marl creatori ne sittifim mai solidari Mire noi, mai hold- rifi sd menfinem Aria $ i neatirnarea pa- triei care ne-a ndscut deopotrivd si s-o ,ajutiim sif se inalte ciltre fintele cele mai Matte ale progresului social fi moral. Unuf dinire firele acestei strfuse legilturi a por- nil $ i de la Mihail Sadoveanu. Sintem romlni $ i pentru cd sintem cu tofil, deo- potrivd. Inchindtorii operei sale, pentru cd aceastä opera a desciftusat in noi aceleasi simfiri $ i aceleasi legifminte"

Recunoscind operei lui Sadoveanu acest puternic specific national, acad. T. Vianu Ii descoperä vechi surse folclorice de unde izvoräste umanismul de esentä orientalä al scriitorului. Intelepciunea si politetea" nu denotä puma! felul vorbirii eroilor lui Sa- doveanu, pe care prof. T. Vianu l-a carac- terizat cu atita simt de pätrundere, dar si o anume filozofie, ca rezultat al unei expe- riente milenare.

De un interes care putea fi sporit sub raportul informatiei este articolul tut Sa- vin Bratu despre Inceputurile literare ale

www.dacoromanica.ro

Page 207: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

PRELUDIU LA 0 MONOGRAFIE 207

lui Sadoveanu". Bazindu-si analiza pe po- vestirile cuprinse In primele dottä volume cle Opere, autorul observi - si aceasta ni se pare calitatea studiului - a persona- litatea lui Sadoveanu se afirmä in träsä- luriIe ei esentiale chiar din acea inflori- toare epoca a debutului. Acurn se stabilesc referintele scriitorului, ca si modalitätile sale artistice. Savin Bratu face o rem4rcä judicioasä arätind cä, spre a ajunge la sdeväratul sill erou - dizvrtilitul - Sa- 4oveanu parcurge un lung drum de cAti- täri care s-au oglindit artistic In chipul pribeagului. Cercetind operele de tinerele ale maestrului, Savin Bratu semnaleazI in continuare lucruri Indeobste cunoscute, dar fe care critica le-a revendicat operelor de inaturitate. Asa, se vorbeste despre Mina 9e care o poartä In suflet eroii tut Sado- veariu, despre semnificatia liricä a poves- tirii la persoana I-a, despre amintire, ca procedeu specific artei lui Sadoveanu. 'Nate acestea, aläturate referirilor istorico- literare, slut in misurä sä recompunä o imagine a scriitorului din vremea tineretii, In genere putin cunoscutä si studiatä.

$i mai putin cercetatä, desi revine ade- sea In disculii, dar numai ca o simplä sfirmatie sententioasä, este problems ele- inentelor folclorice dirt opera lui M. Sado- veanu. In cadruI volumului omagial citeva -notalii In aceastä direclie insemneazi L Manole In articolul Mare le rapsod popu- lar", subliniind mai cu seamä receptivitatea scriitorului la diferitele genuri si specii folclorice. Un studiu mai amplu, merituos -prin enuntarea unei problematici bogate, Intreprinde insä Const. Ciopraga, care urmäreste sistematic influentele literaturii populare In opera Iui Sadoveanu.

Pentru Coast. Ciopraga o serie de trä- säturi specifice ale operei scriitorului, iz- -voräsc din ceea ce criticul numeste nucle- ll popular al operei lui Sadoveanu". Astfel in afara paralelismelor cunoscute In ceea ze priveste imprumutarea temelor si moti- vetor (Miorita" - Baltagul", Genoveva 4e Brabant" - Märia sa Puiul pidurii", Halimaua" - DivanuI Persian"), C. Ciopraga adaugä Imprumuturilor" folclo- rice chipul eroulul sadovenian, Intrepätrun- Aerea om-naturä, romantismul si realismul, vorbirea curtenitoare si Infloritä.

Valoarea unei asemenea confruntäri nu stk. atit In noutatea ei, eft In semnifica- tia si sugestiile pe care le oferi. Stabilind lista" care eventual poate suferi modifi- CAri, a influentelor folclorice in opera Iui Sadoveanu, C. Ciopraga a realizat prima sintezä a problemei, de unde pot porni am- plificäri analitice care sä räspundä unei intrebäri mai generale: Cum au invälat marii scriitori la scoala poeziei populare? Studiul semnat de C. lopraga ni se pare in acest sens, un bun inceput de drum.

Cu articolul Tirgul vechi moldovenesc in opera tui Sadoveanu" Ov. S. Crohmil- niceanu reia discutia Inceputä intr-un stu- diu mai vechi. Sentimentul de apAsätoare tristete care se ascunde In undele negre ale Apei martilor", ca si atmosfera aceea dezolantä in care piere floarea ofilitä", sint evocate cu o iscusintä de mult recu- noscutä lui Ov. S. Crohmälniceanu. Regä- sim in articolul säu lumea tirgurilor de provincie, amäritä si cenusie, asa cum a väzut-o Sadoveanu, lume In care se sting Ili* de o mare distinctie moraiä, In Abu- site de injustitia si meschinäria societätii. Atent mai cu seamä asupra stärilor mo- rale, care compun o atmosferA specificä si care ne indicA in acelasi Limp unul dintre procedeele predilectice ale criticului, Ov. S. Crohmälniceanu deschide un capitol de cer- cetare cäruia S. Damian reuseste sä-i a- dauge noi observatii. Articolul Focurile de artificii" pune o interesantä pro- bleed de tipologie socialä. S. Damian in- cearcä si identifice in tipul printului Lai Cantacuzin din Locul uncle nu s-a intim- plat nimic" unele träsäturl ale omului de prisos", eroul atit de cunoscut al marilor opere realiste ruse din veacut al XIX-lea. Comparind tipurile de boieri refractari cla- sei lor din romanele lui Turgheniev, - Rudin, Lavretki, ,- cu Lai Cantacuzin, criticul demonstreazä de fapt douä lu- cruri : intli, cA stäri sociale asemAnAloare produc scriitorf si eroi asemänätori, si In ai doilea rind. a in raport cu aceastä si- tualie, M. Sadoveanu a fast influentat de marea literaturä rusä.

Inadaptabilitatea prinjului Lai Cantacu- zin - conchide S. Damian - poartä in sine mai putin aspiratiile generoase ale aristocratilor rusi din romanele lui Tur-

www.dacoromanica.ro

Page 208: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

'208 AL. SANDUL ES CO

gheniev i fntr-o mai mare mäsurl indo- lenta i filistinismul clasei sale. Dad Lai Cantacuzin nu se poate acoperi pe de-a-n-

tregul cir Rudin sau Lavretki - aceasta se explia prin faptul cA boierimea rominti de la finele veacului trecut se ails Intr-o fad mult mai conservatoare, decit boieri- mea rusä de la mijiocul veacului,

Analiza Intreprind de S. Damian ni se pare una dintre cele mai pätrunatoare pe care le contine voiumul, ea aliturindu-se din acest punct de vedere studiului sem- nat de Dumitru Micu.

Problema sensului etic al operei lui M.

Sadoveanu aduce Inci .odatä In discutie problema personajefor lui Sadoveanu si a naturii istorizante de care vorbea acad. M. Ralea. Pentru D. Micu interdependenta om-natud la proportiile unei adevirate contopiri, oamenii lui Sadoveanu devenind Intruchipliri simbolice ale peisajulur. De aici confuzia si, Intr-un tel nivelarea apa- renti a celor doi factori primordiali. Ar fi gresit sä ne oprim msA In mod unilate- ral la constatarea pe care o face D. Micu

la un moment dat, afirmInd ci eroii lui Sadoveanu, apar ca niste prelungiri ale naturir. Demonstratia sa reuseste sii ne convingli pinä la urmä cä acesti oameni. care nu pot fi priviti, chiar istoric vorbind, decit In infrälirea lot cu natura, - aspirä In permanentA la umanitate. Pribegii haiducii lui Sadoveanu vor pieirea cioco- lului pentru izbinda...dreptitii, dar si pen- lru Implinirea visului lor de fericire, care

asa cum zice criticul constä In insufl fap- iul de a fi, de a Wit pe pdmint\afa cunt se cuvine in faptut de a fi Inaztt de soare, stropit de picurii ploilor, mingliat de vint, in NIA! de a respire miresmele co- dritor, de a deferta oale de vin, asculand sunet dulce -de &dec.."

Neindoios, D. Micu a exprimat foarte su- gestiv i foarte exact crezul oPtimist de viatä al eroilor lui Sadoveanu. Nu tre- buie sä nitäm Ind cä toate acegie ele- mente ale fericirii pomenite mai sus pre- supun libertatea de a le avea. Asupra aces- tui aspect poate cä ar fi trebuit sä in- siste intr-un fel D. Micu. Problema fe- ricirii ca problerni filozoficä are un pro- nuntat caracter social $ i se impunea o md precisä determinare de acest ordin. D..

Micu o presupune implicitä si de aceea consideratille sale atit de interesante astr- pra sensului etic al operei lui Sadoveanu apar putin unilaterale.

Desigur cä trecerea In revistä a studii- lor de criticä literati cuprinse In volumul omagial ar putea continua, semnalind

alte observatii pretioase, daci nu ine- dite, cel putin utile si binevenite pentrui cercetarea operei sadoveniene. ContributiiIe amintite ni se par cele mai valoroase, ele imprimind volumului pe lingA. caracterul festiv i pe acela al seriozitätii

Cu studille din prezenta cuiegere s-a marcat un bun pas inainte spre o mult teptati monografie Mihail Sartsveanuf

www.dacoromanica.ro

Page 209: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

NOLITATI DESPRE CLASICI G. CiLINESCIJ: STUDJI $1 CONFERINTE

S-ar pärea cä a scrie $ i a vorbi astäzi despre midi clasici ai literaturii uni- versale nu e o Intreprindere lipsitä de riscuri. Comportä. färi IndoiaIä, un rise sä te apropii de sublecte asupra cärora s-au pronuntat marl autorititi. S-ar pärea, pe de altä parte, cl tocmai astäzi un astfet de risc, nu existä. Criteriile stiintei marx- iste de revalorificare a trecutului literar dau..cercetMorului, istoricului literar con- temporan putinta de a spune ceva nou, de a prinde semnificetii inedite, acolo uncle totul pärea spus. Ambele päreri pot fi pri- vite si din unghiul opus.

In toate vremurile, spiritele critice pi- trunzétoare au descoperit adeviruri noi si inaintate. Fiecare veac cu zestrea Iui spiritualä era apt sä surprindi Intr-o capo- doperä lucruri, pe care veacul precedent nu le väzuse. In portretele lui literare Sainte Beuve recomandä criticitor si istoricitor literari sä reia periodic discutia despre marii clasici. Nu vom Incerce... a des- chidem un proces in lege $ i sd pronunfdm concluzii definitive. Va fi deajuns sei dis- cutdm liber despre Boileau cu cititorii nos- trii, sd-I studiem in intimitatea sa, sd-1 priving In detaliu dupd punctul nostru de uedere $ l ideile veacului nostru, trecind pe rind de la om la autor, de la burghezul din Auteuil la poetul lui Ludovic cel Mare, netrecind cu vederea, cind se ivesc, pro- blemele de add $ l stil, kimurindu-le une- ori, fdrd a tncerca vreodatd sd re rezol- Om. E bine, odatd ea fiecare epocd We- rard noud, sd trecem prin minte $ i sd re- improspdtdrn ideile legate de anumite nume

14-v. Romtneasca Nr. I

VERA CALIN

devenite sacramentale, chiar dacd nu schimbdm nimic la ele, aproximativ asa cum odatd cu fiecare noud domnie, se bate din nou monedd, se reImprospdteazd efigia, flint a schimba greutatea er. (Portraits littéraires", Boileau, Garnier, pag. 5-6). In alt loc, Sainte Beuve se scuzä fatä de cei ce-1 pot Mimi 6 doreste sä räväseascl ideile consolidate cu pri- vire la marile figuri : ,,...nu ne-am impus legea... de a Impinge cu orice prel inainte idel asa rise noi, sd contrariem flird oprire ideile acceptate, sd ref ormäm, sd spargem judecdple consecrate, sd exhumörn una cite una reputafille $ i sd le distrugem... (Rolut) nostru e mai simplu: avem Weyer principit de criticii literard, pe care incerciim sit le aplicdm, totusi Mira violenfd $ i cu band- voinfil asupra autorilor ilustri ai secolelor trecul (op. cit La* Fontaine, pag. 51).

Pentru Sainte Beuve reconsiderarea era un soi de higienä intelectuali, o aerisire, intervenia la intervale regulate, fn inte- riorul fnchis al istortei literare. Pentru cercetätorul conternporan insä, pentru cri- ticul marxist, actiunea periodicä de afinare a cunostintelor de istorie literarä si de improspätare cu ajutorul contributiilor per- sonale e fnlocuitá cu o revalorificare pro- fundä, C11 o transformare a stärii de va- lori. Noua constructie ia locul restaurärii periodice.

Pop Ina sä fi vechi si atunci cind ridici o clidire nouä. Riscurile sint multiple. Exi- stä reconsideratorur care preia vechile aprecieri asupra clasicilor si socotindu-le valoroase - asa cum $ i slut - le moder-

www.dacoromanica.ro

Page 210: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

210 VERA GALIN

nizeazä", condimentindu-le cu consideratii marxiste". Existä, fire0e, vulgarizatorul. Existä cercetätorul literar, care crede CA

poate inlocui originalitatea gindirii, apre- cierea estetici vie, ineditä, bazatä pe o cunoa0ere intimA, profundä a textului Iite- rar, cu anaste consideratil generale. Cu- noastem cu totii pe autorii de triste arti- cole cu conceptie", care s-au tratat pe ei Insisi i au fost tratati 0 de.altii cu indul- gentä, de0 conceptia" nu le era alimen- tatA de culturA esteticä 0 literarä, de as- cutimea analizei critice, de o scinteie de originalitate §i, prin urmare, nu era con- ceptie, pentru ci metoda materialist-isto- rich' nu functioneazä in gol, ci se aplicä asupra unor domenii constituite de cuno§- tinte 0iintifice sau artistice.

In domeniul revalorificärii clasicilor uni- versali, cred 6 am dep4it etapa prezen- tärilor onorabile cu capitolele de rigoare I epocä, biografie, operi, care la rIndul ei se imparte in : consideralii tematice 0 consideratii de mAiestrie artisticä, ultimul aliniat vorbind despre fuziunea indiscuta- bilä dintre fond 0 formä 0 raportindu-le pe ambele la ambianta socialä.

EvocArile unor mari figuri din litera- tura universalä reunite de acad. G. Cäli- nescu in volumul Studii §i conferinte", nu tin de aceastl categorie ci aduc ceva nou acolo unde totul putea fi considerat ca spus. G. CAtinescu a träit multi vreme In intimitatea operei celor cinci scriitori evo- cati In cele cinci portrete (conferinle sau studii) din volum : Horatiu, Tasso, Cervan- tes, Tolstoi, Cehov. Sainte Beuve reco- manda criticului sel facti (pe scriitorul ales) sti triiiascti, sti se mi$e, sd vorbeas- di, ala cum a Matt desigur in realitate ; sd-I urmdreascei in interiorul sdu f i tit mo- raeurile sale domestice... sd aleagd momen- tut in care poetul seamänd eel mai bine cu sine insufi" (op. cit. Corneille, p. 31-32.) Acesta e unul dintre secretele care 'it fere0e pe cercetätorul literar de a scrie opere exacte, stimabile, chiar utile pinA la un punct, dar lipsite de originalitate 0 de fort a de a comunica cu intensitatea vielii personalitatea scrittorului evocat.

Comunicarea dintre cititor 0 autorld stu- diat se realizeazä la G. Cälinescu prin in- termediul textului, deci a operei Insäsi, G.

Cälinescu minuelte textul, citatul cu o si- guranjä si o mAestrie, care justificA bu- tada ce i se atribuie : critics este aria de a folosi citatele. Portretui moral al lui Horatiu, dominat de sentimentul inferiori- tätii lui sociale, e dedus din crimpeie de satiri, odd, epistolä. Biografia se extra- ge tot din texte. Horaliu era sArac. pau- peremque dives / Me petit". Cervantes a frecventat colegiul iezuitilor din Sevilla ;

descrierea vietii scolAre0i, cunoscute de Cervantes, o gäseste G. Cälinescu In Co- locviul ciinilor".

Atmosfera epocii pe care a respirat-o un autor o reconstituie CAlinescu tot din texte §i reconstituind-o astf el, ne comunicl o seamä de date obiective, dar ne obligi sä ni le InsuOm Incärcate CLI sensibilitatea specificä scrittorului respectiv. Roma lui Horatiu, afacerismul vremii, falimentele, crizele, specula sint sugerate de pasajii spicuite cu indeminare din intreaga operä a poetului latin. Exodul spre Indiile Noi, In Spania WI Cervantes, it aim odati cu istoricul literar, urmärind povestea Ge- losului din Estramadura". Teroarea ee a urmat in Rusia dupä asasinarea lui Alexan- dra al II-lea, regimul lui Pobedonostev, le cunoqtem, le simlim, le intuim, fami- liarizindu-ne cu atmosfera schitelor lui Ce- hov. Principiul horatian quad satis est" at toate consecintele lui (ruralismul, vo- luptatea in sobrietate, antiscientismul) este copios ilustrat prin referinte la text. Mora- vurile romane, obiceiurile, superstitiile se reconstituie cu ajutorul citatelor din poezia lui Horatiu. Fiecare afirmatie privind men- talitatea scriitorului studiat si atmosfera epocH se justificä printr-o referintä. Fami- liaritatea desävir0tä cu opera autorului ii dä lui G. Cälinescu o sigurantä suveranä in aprecieri. 0 consecintä a acestui contact direct e lipsa aproape totalä de referiri la afti comentatori, alti istorici literal% alti critici. E drept, G. Calinescu aminteste une- ori, in treack di predecesorii sii intru cer- cetarea unui autor : Unii-au ajuns la*con- cluzii periculoase, exaltind In el (Don Qui- jotte) aventura irationalistä..." (s.n.) In ca- zul lui Torquato Tasso, G. Cälinescu amin- te0e de literatura ce s-a creat In jurul acestui scriitor, devenit un caz .simbolic pentru situatia poetului aservit unei Curti.

www.dacoromanica.ro

Page 211: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

NOUTATI DESPRE CLASICI 2i1

Legends tassicä este pomenitä, locut co- mun privit critic, adevärul restabilit. Apoi, in cavil Tasso ca $ i a celorlalti scriitori, comentatorul porneste la studiu, liber de reminisce* tinind de critica i istoria literarä. 0 face cu gIndul de a prinde as- pecte cit mai multiple ale unei personali-

aspecte pe care i le dezväluie cerce- tarea profundä a operel, dar si de a des- coped acea unitate in varietate ce se nu- me§te personalitatea scriitorului, de a prin- de acele träsMuri prin care scriitorui sea- mtinif eel mat malt ca el Insu$" ; o face dezbärat de tentatia apologiei, dar si de spiritul celui pentru care marea personali- tale apare mereu in halat papuci.

Coordonatele sociale ale timpului, de- duse din opere, sint uneori exprimate sub forma metaforicä. Iubirea dintre Wronski

Ana e iubirea unor oameni din lumea inaltä condifionatti villatd de mediul in care s-au näscut. i algele plopii ant plante, dar mifcarea lor aparfine la cloud universuri deosebite, filadcd algete se eta- find Ea apd, iar plopii in adierea vintului". Cel mai adesea insk epoca se animeazä in elementele pitoresti oferite de moravuri. Curioastem nature relatiilor dintre patron

client in societatea romanä, allärn cum patronul ii elibera sclavul, läcInd din el un bufon, un scurra". Cunoastem - ex- trase din Oda I a lui Horatiu amánunte gastronomice ale epocii, ba chiar menu-ul complect al urmi festin.

Uneori G. Cälinescu incearcl sä extragä din operä fizionomia unei clase Intregi. Levin, Ana Karenina i Wronski sint niste rafinati. Goana dupi refinement e träsätura boierimii rusesti. Levin e pasionat dupä munca agricolä, dar primitivismul claselor de sus e suspect de rafinament". Ana e c.duMtoare a iubirii f renetice", i sinuci- gindu-se e in cautarea tine' senzafii tari prin moarte". E pentrit o mondend, o ne- bunie de bun gust'. Avem impresia cä psi- hologia unora dintre personaje - Levin $ Ana - si rnai ales !dui cum grit descrise momentele grave ale existentei lor de cätre Tolstoi ne împiedic sä acceptäm drept rafinamente nobiliare" anumite gesturi.

E de mull cunoscut darul de portretist al lui G. Cälinescu, strälucit ilustrat In Isto- ria Literaturii Romine prin portrete ca ale

14*

lui Mittel Caragiale, forge, Lovinescu ai altii. Ficind din portret un mijloc de cu- noastere in istoria literarä, o metodä a cri- ticii, G. Cilinescu s-a desf4urat ca artist pe acest tärim. Poate de aceea, pornind sä scriem aceste rinduri, asocialia cu Sainte Beuve ni s-a impus mai intii. Cele cinci studii reunite In volumul de care vorbim vädesc ele talentul portretistului. Une- ori, caracterizarea moralä e abruptä, cu- prinzätoare ca cea cu care se deschide stu- diul despre Horatiu $ i care va deveni eaul explicativ al lucridi ; Nu Incape indoiald

Horafiu a suferit de un sentiment secret de inferioritate sociatd". Finalul aceluias studiu contine un portret. Portretele lui G. Cälinescu tin adesea de arta instantaneu- lui. El surprinde scriitorul intr-un moment al unei desfäsuräri care it caracterizeazâ. Pe Matei Caragiale il vedem trecind prin pieta Sf. Gheorghe ea mers solemn si In- tr-o tinutä vestimentarä care-i definese sno- bismut nobiliar ; pe N. forge intrind pre- cipitat Intr-o salä de curs ; pe E. Lovi- nescu patronind pontifical $ i amabil o se- dintä a Sburätorului. Schita de portret cu care se inchele studiul despre Horatiu, ni-I aratä pe poetul latin, apologetul simplitätil mincind, la o masä rustici dar cochet aranjatä (era probabil un estet Wind ex- hiutte de poterie nalionald"). Depozitiiie martoriior oculari, care sä transmitä InM- tisarea gusturile lui Horatiu lipsesc. Dar textul e acum suveran. Afläm din operä, prin intermediuI comentatorului neobosit, cl Horatiu era probabil gras i greoi in anii maturitätii, dar cä se juca totusi cu mingea, cä citea cu preferintä pe Platon, Menandru, Eupolis, Arhiloc, ca era scurt, cä pärut Ii albise prematur ochii 1h erau atinsi de o inflamatie.

Evocarea cu care se incheie conferinta despre Cervantes este sugeratä de pinza lui Juan de Juaregui. Portretul literar se incheie cu o anatogie inspiratä de ex-

presia lui Cervantes in tabloul pictorului - Intre perceptorui hidalgo cel mai cervantesc din galeria fizionomiilor lite- rare rornine" - Macedonski, fiindcfi dupä cum voi incerca sä arM, in sistemul meta- boric al criticului Cdlinescu, analogia ii- vreseä e figure cea mai Irecventä.

www.dacoromanica.ro

Page 212: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

212 VERA CALIN

G. Cillinescu nu se márgineste, cind de- termini fizionomia unui scriltor, a unei opere la redarea unei personalitäti prin prisma altei personalitäti, -a sa, a criticu- lui cu alle cuvinte, evitä impresionismul critic. Dar, din teama de a avansa sistema- tizäri i generaliziri gräbite, s-a limitat, in general, la cercetarea t studiul unor in- dividualitäti literare. Dad Tasso îi prile- jueste o eruditi si evocatoare caracterizare a barocului - neasociatä dealtfel cu mis- carea contra reformei, care explicl meli- narea barocului spre trek! patetice, pito- resti, cu orice pret impresionante. Cer- vantes nu devine, pentru G. Cälinescu, o

ipostazi a Renasterii spaniole si e tratat izolat de iniätisärile acestei miscäri, pe care le sintetizeazi strälucit ; picarescul, literature cavalereasci, literature pastorali, etc. Nici Horatiu nu e pus in legiturä cu ceea ce se numeste epoca lui August, cu intreaga miscare literarä a epocii. Gene- ralizArile fortate i gräbite sint dezastru- oase i scrupulul cercetätorului autentic II

face pe acesta sä ezite In fata unificirilor. Dar critica istoria literari tin si de do- meniul stiintei metoda pur descriptivä, limitarea la fenomen, pozitivismul critic, reprezintä o lea neevoluatä In istoria ori- eke! stiinte. Postulatul criticii impresio- niste care nu vedea In istoria culturii de- cit individuarati limita obiectul cer- celärii numai la ale, pentru a le reda apol caracteristica sub o forma personalir (Lo- vinescu, critice, vol. 4, pag. 146) e res- pins de insist nature unei opere literare, ce nu se naste prin generatie spontanä, ci e rezultatul unei dezvoltäri in timp. Ideia unei astf el de dezvoltäri e acceptatä de multi vreme chiar de citre cei care nu s-au pätruns de adevärul determinismului marxist. Multe teme literare au o istorie si pe fiecare ilustrare a aceleiasi teme mo- mentul reluirii ei si-a pus amprenta, and cerceteazi istoricul temei nebuniei (Cer- vantes), G. Cilinescu subliniazi acceptia nouä pe care o capätä in Renastere, ideea insanitätii : nebunia e liptirea impetuoasii .51 nepreedzutd a fileiului din sona, dupd ce pAmintul a foal sfredelit cu grilti. In scud (pentru Bruno si Erasm) nebunia nu-i absurditatea, antiteza rat iunii, ci na- ture, dillmand a dogmelor. Crealia Irene-

ticti decurge conform naturli ded ;I a raliunir. De la o epoci la alta, de la o tad la aIta, de la o orinduire la alta, te- mele literare nu circula, nu se transmit identice studiul migratiilor schimbi- rilor lor este pentru cercetätorul nou un domeniu vast de urmärire a fefului cum se exercitä determinismul social-istoric a- supra artei.

Dar critica literarä nu tine numai de sti- inti. Scriitorul, ca si opera literari, au o fizionomie odati stabilite coordonatele social-istorice, istoricul literar, criticul li- terar artist, ne integreaz i. in insisi atmos- fera vietii i creatiei autorului evocat, ne face sä cunoastem rational si intuitiv lu- mea artistului. Existä primejdia ermetis- mului critic, nu In sensul lipsei de inteli- gibilitate, ci in cel de izolare perfecti a operei fatä de lumea exterioarä, de consi- derate a ei drept un univers Inchis. Veri- ficarea prin raportare la realitate, Ia lumea obiectivi se impune. Metocia lui G. Gilt- nescu, care deducind moral/tulle i atmos- fera socialä din text, opereaa o perma- nentä confruntare, înläturä primejdia aces- tui tip de ermetism", de fapt impresio- nism critic.

In calitate de creatie literal% opera de criticä suscitä problema mijloacelor artis- tice si cartea acad. G. Cilinescu e aptä sä stirneasci o discutie despre arta criticului. In critica lui G. Cilinescu comparatia li- vresci (intre douä opere literare, intre doi scriitori, intre doui tenNnte), analogia ca- pita' valoarea unei metafore. Nu e nefiresc ca un erudit extragä sistemul de imagini din rezervorul irnens at cunostin- telor. Lucrul e posibil atunci and intimi- tatea cu literature e atit de desivirVti Mat identitifile, analogiile se prezintä spontan spiritului, cind faptele de litera- turä si culturä se defiriesc unele prin altele. Maecenas e un personal de mina Mai in reel; ce constituia atunci un Saint-Ger- main". Ideia bunei reputatii, pe care o des- coperä In Satira I-a a lui o urrni- reste G. Cälinescu de la poetul latin tre- cind prin Picolommini Schopenhauer pinä la Rivarol. Horatiu recomandi disi- mulatia ca o forma de protest permisa In perioada respectivä ca i Ariosto, ca Tasso, ca si Guevara, ca i Baltazar Gra-

www.dacoromanica.ro

Page 213: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

NOUTATI DESPRE CLASICI 2.3

clan etc Prime le schite ale lui Cehov era moftur'. Asocialia livresci e utilä pen- tru redarea atmosferii. Tragedia II re Torrismondo" a lui Tasso are subiectul lui »Edit) rege" $1 atmosfera lui Ossián. Un personal poate fi definit prin comparatie cu altul. Prinful Vasile din Rizboi ai Pace" e un adearat Polonius. Termenul al doilea al comparatki e uneori extras din domeniul muzical. Atmosfera tragediei ,Regele Torrismond" e nordia, Intr-o 11-

teraturd foarte solar& tn care mai tot e cantabil pe muzicd de Bellini $ i Rossini, Regele Torrismond e singura creafie lite- rard ce se poate comenta pe muzicd de Grieg". lerusalismul eliberat e o piesti simfonicti... o creafie eminamente pateticti $ i appasionate. Justificarea acestei analo- gii este tocmai faptul a specificul fiecärui scriitor a devenit criticului itit de fami- liar, a faptele de Iiteraturi se contureaa atit de net In mintea sa, Incit pentru el literature nu se deosebe$te esential de na- tura poetilor, eternul depozit de metafore. Stabilind o comparatie intre Wronski $ i

erther, G. Cälinescu face o paraleiä in- tre doui persoane - nu personaje - pe care le poate defini, dupi o Indelungi $i asiduä frecventare.

Uneori analogiile se inlänhuie, pornesc In avalan$1. Un fapt literar, o tera, de- clanseazi In spiritul criticului o surnede- nie de alte fapte analoage. Dela atitudi- nea horatiani, jumitate compätimitoare, jumätate ironici fati de bitrinetea femi- ninä, Cälinescu trece la Shakespeare, Ron- sard, etc.

Dar o conditie a succesului unei me- tafore este ca ea si fie proprie. Reu$ita unei comparatii livre$ti depinde, intre al- tele, de justetea ei istoricä. Mi se pare hazardat t,preromantismul" de tipul lui Defoe sau Bernardin de St. Pierre, pe care-1 descoperä Cilinescu la Cervantes. Simple tnclinare spre exotic, spre peisagii edenice nu define$te preromantismul - a- sociat cu o atmosferä socialä, care este totu$1 a sec. al XVIII-lea. De asemeni dra- gostea de confort $i nepläcerea de a se de- plasa, pe care o resimte Horatiu, nu mi se pare a Os! un echivalent modern in versul parnasian al lui Baudelaire, vorbind despre o viziune estetia : de hais le mouvement

qui &place les lignes". Avansate at prea multi usurinti .$1 acute deasupra secole- for, analogiiie de acest tip amenintä si devie anistorice, clad nu de-a dreptul an- tiistorice $i deci generatoare de confuzli.

E interesant de observat cum imbini G. Cilinescu perspectiva interioarä operii stu- diate cu consideratiile, pe care le face el, omul $1 criticul veacului nostru. Trecerea e uneori imperceptibili de la reprodjicerea si parafrazarea textului spre comentariul contemporan: Banul, zice Horatiu, (0 III, 16) sparge zidurile mai bine dectt trdsnetul, doboard usile de stejar... Gages, iubitul Asteriet, a plecat sd aducti mdrfuri din Thyros (O. III, 17). De acolo se va intoarce bogat la prirmivard, and tncepe navigafia. Se vede cd, in mod interesat, Asteria cultiad un orn de afacert ca fi Ina- chia (Ep. 11) care meprizeazd poefii flird bani, prilej pentru Horafict.de a constata cu durere cd talentul curat al stiraculut nu poate nimic impotriva setii de ctstig. Con- tra lucrum... nil valere candidum pauperis ingeruunr. Aci se opre$te referinta fa text. Comentariul personal o tntrege$te printr-o perfecti solutie de continuitate: Averile se agoniseau mai ales In Orient, pe firma expedifiilor militare-imperialiste etc. Pa- rafrazind o piesä literarä, Calinescu trece imperceptibil la timpul imperfect - al po- vestirii - nu al comentariului, care se face deobicei la prezent, $1-$1 introduce frazele cu adverbe temporale ca uneori" pentru a da o mai mare autenticitate celor redate, pentru a $terge si mai mult granita Intre continutul operii discutate $i realitatea evo- catä de operi.

Abundenta citatelor $ i parafrazirilor vi- desc deopotrivi eruditia cercetätorului. cit $i onestitatea celui care nu doreste si ha- zardeze nici un comentar personal lipsit de acoperire. Dar critica lui G. Cälinescu spunem a tine $i de literaturä. Unele din- tre comentariile sale pe marginea autorifor studiati tin, prin conciziunea exprimärii unui adevär psihologic $1 moral, de arta autorilor de maxime. ,,Pdrerea mea rdintne cd o fernee de spirit nu cunoaste disgra- title virstei $ it cd tinerefea se tnvafti $ i cd prin urmare strdlucitd este acea tinerefe la care ai ajuns la maturilate". Madame Bo- . vary 11 detestä pe satul ei, modestul spiter

www.dacoromanica.ro

Page 214: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

214 VERA CALIN

de provincie, cind sforáie, flinda nu are nofiunea eroismului modest, al omului pi- cind de obosealti dupd ce fi-a Indeplinit o lunette socialr.

Unefe reflexit lapidare au sunet de afo- rism: Creafiile cu adevdrat geniale stilt paricide sau dragostea e o crizti pind la constituirea familiel fi o amOianfd dupd aceea, stimulind energille omului pentru scopuri depdsind pldcerea".

Conciziunea extremä e o calitate a sti- tului lui G. Cälinescu. In comparatie cu a bundentele citate si referiri la text (in care SI recunoastem prin arta selectiei), in- terventiile sale grit CI] rigurozitate drti- multe. G. Calinescu stie sä restabileascä in treacät, printr-o aluzie, o reputatie fal- a (...Don Carlos, cel gratuit idealizat de Schiller..."), sA caracterizeze printr-o iro- nie mentalitatea unei caste. Astf el in le- gitura cu functia de agent al proviziilor practicatä de Cervantes : Voluptatea de a cdpiltui pe poefi cu funcfii paradoxale pare a fi fost In natura sociellifii vechi". G. Cilinescu gäseste de asemeni formule de o extremä concentrare $ i prin aceasta cuprinzätoare si sugestive pentru anumite fapte de vialä sau literare complexe. Apa- renta obiectivitate a lui Karenin echivaIea- zä cu o birocratizare a viefii morale ; o anumitd dezordine supravegheatd, o nebu- nie dirifatti nu este incompatibild cu bon- ton-ul aristocratic" ; teatrut lui Cehov e

un teatru surdinizat". Anumite observatii de finetä, anumite disocieri subtile, care ar oferi altora materie de dezvoltare amplä, G. Cälinescu le formuleazA In treacit, cu o elegantA neglijentä, intre doll& citate: Olenin (din Cazacii") este In felul sdu un romantic, narafiunea insd, este, cu toatd poezia, realistd, pentru cd romantismul nu e intenfia scriitorulul, ci rezultatul studiu- lui =pm unui tip de one. Nu lipseste nici o notä de extravagantA In alegerea anumi- tor exemple limitä" pentru clarificarea unor idei. Aspiratiile cele mai intime si mai personate ale indivizilor se modeleazä dupä anumite criteril sociale, criterli ce se trans- mit prin experientä celor mai solitare per- sonalitäti. Nimenr, ilustreazä G. Cälines- cu afirma Oa, dacd nu e dement, nu se

indragostefte de regina Angliei, ;tiincj cd o atare pasiune nu duce la nimica bun".

Idei fundamentale ale esteticii noi gisesc exprimäri sugestive - strecurate cu aceeasi cochetärie intre douä comentarii abundente de text. De pildä, forta de solicitare a rea- MAW asupra unui artist mare, chiar fmpo- triva dorintelor $ i convingerilor lui : Goya a zugrdvit pe regina Maria Luiza a Spaniei cu it:104We cele mai oneste ;I maiestatea sa a fost extrem de satisfdcutd. Azi insd, cind contempliim figure de o finuM indis- cretil a reginel, cu zimbel de intrigantd, cu o anume intoarcere apucatil ;1 populard a copula, ne dam seama perfect de caracterul femeil fi indirect de atmosfera curfii spa- niole sub Bourboni". Sau Indelung dezbi- tuta problemä a exagerärii, a mediei sta- tistice : Ce inseamnd dealtfel medie sta- tisticii? 0 abstracfie. Cine poartd un nas statistic rezultat din impdrfirea totalului la numilrul componentelor ? Realitatea este diformd, disproporfionatd, singulard fi ge- niul are aceastd putere de a privi In NM particularul gravid de universalitate, in vreme ce omul comun vede abstractur. In chestiunea adecuArii stitului si limbajului la personaj si atmosferä : tin monden, este jenat, ambetat, blazat, oripitat, ;ocat, afectat ; o eminenfd ecleziasticd este plind de mansuetudine ;I de consolafie. A le fo- losi vocabularul este a intra in adincul lor sufletesc. (Cälinescu romancier a fructifi- cat aceastä opinie - .) flercul nu tre- buie Imbrdcat in hermind, sub cuvint cd

membrele lui pdroase jignesc ochii deli- cafi ; $ nici scorburile pomilor, deal vrei sd ai sentimentul decrepitudinii, nu trebu- iesc reparate cis ciment".

Pentru a-i parafraza expresia, George CAlinescu pune In centrul cercetärii sale asupra monitor clasicf faptul literar, bio- grafic, de atmosferä concret, detaliul gra- vid de mari semnificatii. Intelegem, citin- du-i volumul, cä trebuie eruditie, originali- tate, IndräzneaIä artisticA $ i putere de a

surprinde esentialul pentru a formula, In

legiturA cu modestui functionar al lui Ce-

boy, aceastä comparatie, numai aparent hi-

perbolia I Om/ care $i-a stropit superio-

rul cu salivd ;i a murit de fricd e un erou

shakespearian, pot sd zic chiar, pentru eta-

ritatea ideii, homeric".

www.dacoromanica.ro

Page 215: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

DUMITRU MICU

iNCEPUTURILE PROZEI WI EUSEBIU CAMILAR

Douä scrieri de Inceput ale lui Eusebiu CamiIar vád lumina tiparului intr-o nouá ediiie. Recitite astäzi, una la zece, alta la aproape douheci de ani de la Intl la apa- ritie, aceste compuneri 10 conservä neal- teratä prospetimea initiali $ i criticii de artr, bunii mei prieteni", cum ii nu- meste cu o indatoritoare amabilHate scril- torul, n-ar putea cleat aplauda retipärirea Jurmelor" oi a lui Cordun", chiar dad, (doamne pizeste), constiinciozitatea" pro- fesionatá nu le-ar fi proprie intr-un grad alit de Malt precum cel pe care, cu atita generozitate, Il concede Eusebiu Camilar in cuvintul autorului" publicat in fruntea editiei.

A sustine el povestirea Cordun", apä- rutä intii in Adevärul Iiterar si artistic", tn 1938, reprezintä un debut strälucit nu Inseamnä a emite o observatie nota. In pragul celui de al doilea cataclism mon- dial, Cordun" vestea un talent deosebit de interesant $i, pe cind se Bile Ind in manuscris, G. Cälinescu aträgea atentia, In Via la romtneasci" nr. 7, 1938, asupra valorii speciale a scrierii, in care criticul vedea un poem tribal". Dupä cum märtu- rise0e Eusebiu CamiIar, In pref ata noii editii, profesorului G. Cälinescu se datareote publicarea povestirii In Adevärul literar si artistic", iar publicarea in volum se da- toreazä sprijinului acordat de Camil Pe- trescu.

In Cordun", finärul autor educe& o vi- ziune ineditä a satului, revelind o asezare

alb

prelungitä din timpuri mitice, lume a unei epopei de o tragicä maiestate. Compusä dintr-o suitä de instantanee, cartea inglo- bead amintiri din copilärie si nimeni, in literatura rominä, pînä la Zaharia Stancu (dintre prozatorii marcanti se intelege), nu a descifrat in imaculata con0iinjä in- fantilá o reprezentare atit de sumbrä a rea- lHätii rurale, ca Eusebiu Camilar.

Transfigurat grin ridicarea In tärimul fictiunii, satul apare sublim - intrupare a säräciei insási, infricopte, absolute. ()a- men!! slut sobri, muti, de o linutä Were- ticä. Intors din America, dupä primul riz- boi, beliv, inräit, tatäl cämilarHor" e me- reu incruntat, nu ridea niciodatd", aspru, pedepsind copiii drastic, cu sau Uri vira. Dupä o bätaie induratä pe nedrept, poves- titorul aleargä spre riu, sä se 1nece. Tata Mate(' &pit mine: Mdcld... Nu stiu cum s-a intimplat. Cind m-am dezmeticit, iota lmi sdruta obrajii si eu plingeam in ho- hote. Wald Wet Tau. SA nu md spui mine- te. Bolnav, agonizind, tatäl are izbucniri neurastenice : Minca-v-ar pe toll, vier- mii r, pare a se bucura sarcastic de soarta ce-i asteaptä pe ai sli dupä moartea lui :

,,Eu am sä vä las repede..- Scdpali de mine_

Singuri, o sd fiti de ris", dar, numaidecit, devine altul : Natalifd, lartd-mä $ i tu... Nu le potrivi. Mi-i fried de moarte..."

Asadar, umanitatea nu 1ipse0e unor ase- menea fiinte oropsite, numai cä se exprimä intr-un chip aparte. Urgiile vietii i-au tub- prit pe oameni, le-au imprimat duritäll de

www.dacoromanica.ro

Page 216: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

216 DUMITRU MICU

cremene, altfel rezistenta In fata vijeliilor sortii fiMd de neconceput

In Cordun", existenta t$ i urmeazä cursul etern pe acelas vad al primitivitätii :

ttiharii misurti In cete, noaptea petrec nä- praznic, in bordeiul unei viiduve, cu femei si fete din sat. Jandarmii se tin, precum odinioari potera, pe urmele vestitului hot Furtunä, prinzindu-1, dupä nenumárate alergiri, intr-o vulpärie", birlog de vulpi. Fetele dorm vara In podul *urii, unde pri- mesc in tainä vizite ale fläcäilor. Tatii nu dorm, din pricina asta, toatä noaptea, pä- zindu-si odoarele cu furca. Vai de !M- aul prins In asternut... Pe faM o scarmein de par: puiuld ce esti, sameni cu md-ta..." Citeva fete dormeau, odatä, Intr-un car cu fin. Niste'flficil au prins de veste $ i au tras carul afarä din sat, färä ca somno- roasele sä se destepte Inainte de räsiritul soarelui..Intre corundeni si feciorii din alte sate se lack din pricina fetelor, MAI cu cutitele.

Asperitatea existente1 10 lasä, deci, pe- cetea pe toate actele omenesti. Säräcia cumplitä oträveste relatiile familiale si ni§te fläcäi 10 zguduie de piept tatäl mu- ribund, vend a-1 oblige sä le lase lor, nu mamei, pämintul, iar doi frati ahtiati de mostenire, doboarä un gorun peste tatfil for adormit. Comunictnd sau avInd im- presia de a comunica, asemeni eroilor de epopee, cu neväzutul, oamenii lui Camilar träiesc sub apäsarea unei mitologil teri- bile, inväluite in ceturi nordice. EI sint te- rorizati de misticism, pärindu-li-se cä aud clopote, plinsete, cintec de cocosi dintr-un sat scufundat, infricosindu-se de un miste- rios cal negru", avind vedenii de apoca- lips, nutrind credinte, cä, dupä rnoarte, su- fletele oamenilor ar trece in vite.

Träsäturile caracteristice tntregii creatii a scriitorului, fn aceastä carte de debut fsi au germenii. Autentic poet mitologic, crea: tor exceptional de atmosferä, Eusebiu Ca- miler e pindit de pe acum de primejdia alunecärii In decorativul pur, de tipul celui cultivat de iconarii" bucovineni, si intr-un misticism tenebros ce inceteazä de a mai exprima (precum religiiie primitive) setea de cunoastere, incercarea naivä de a des- pica tainefe lumii, devenind un mijloc de Mrobire spiritualä, de incatusare a cuge-

tultd 0 a dorintel de Moire, de transfor- mare a vietii.

Un nor gros de misticisma avea sä In- väluie, intr-adevär, urmätoarea carte, Prä- pädul Solobodei" (1943), aplisind de ase- menea, cu puteri inegale, asupra volumu- lui de nuvele Avizuha" (1945), asupra ro- manelor Turmele" (1945) $ i Vales hoti- lor" (1948). In Präpädul Solobodei", rinse ticismul se manifestä ca o fortä activä, materialä, armä de apärare Impotriva civi- lizatiei amenintätoare. Pe la sfirsitul vea- cului XVIII, stapinirea chesaro-cräiaseä porneste sä construiascä drum de fier in tinutul din nordul Moldovei, ajuns sub stä- pinire austriacä, izbindu-se insä de impo- trivirea dirzä a bästinasilor constrin0 sä se strämute In alte locuri.

In romanul lui Camilar, dusmänia - ex- plicabilä, in conditiile date, a unor oameni amenintali in rinduielile for patriarhale, impotriva lighioanei de fier, dobfndeste o valoare universalä, simbolizind revolta sit- bäticiei edenice impotriva fiarei civilize- tier. Un pictor foarte enigmatic prip4it nu se stie cum la Soloboda, Ion Palion, un exaltat, räpit adesea de extaze, anate- mizeazi, fn numele primitivitatii, omul nou", factor al progresului : - Te urdsc, om nou, care vii cu niasinile tale. Ins in- chircit pe scaun. Vii cu monstrt de fier care te drivesc sub greutatea tor..." Inspiimin- tati de tot ce ar putea zdruncina asezärile din veci, solobodenii se opun cu disperare constructiilor Intreprinse In tinutul lor, provocind o inundalie ce distruge santie- rul, ineacl luerätorii, inginerii, prápädeste satul Intreg. Fugind cu ce brume putuserä sä ia de pe la case, supravietuitorii cata- clismului, incearcä, färä izbindä, sä Inte- meieze sub dealul Caderi o nouä Solobodä. rn cele din urra, pleacä In America, uncle if asteaptä surpriza de ali vedea tolegele inflorind, intocmai ca in cartea biblia a

Exodului, toiagul lui Aron. Cu toati irrviluirea mistick elementul

realist se afirmä räspicat in povestirea Turmele" (apärutä 'WU in 1946), tulburä- toare 'istorie a migratiunii ciobanilor ma- ramureseni, In 1727, spre Moldova. Deno- minatia biblici priveste aici, In destule ca- zuri realitatea social-istoricä, Gog si Ma-

www.dacoromanica.ro

Page 217: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

INCEPUTURILE PROZEI LUI EUSEBIU CAMILAR 217

gog, bunloarä, InsemnInd biserica Romei si oastea austriacä feudalä.

Spre a nu suporta domnia lui Gog si Magog; ciobanii si-au päräsit muntii de obirsie $i, asemeni poporului ales, se in- dreaptä spre Solobocla, o mosie- a boierului moldovean Sturza, devenitä in imaginatia !or, adeviirat plinint al figäduintei. Trimi- seserä ei mai inainte la Moldova pe caii- graf ul Sperlä ca sä ampere o parte din acea mosie pentru obstea maramureseanä. In drum spre noul Canaan, ceata ciobani- for rätkeste prin pustietäti, aidoma fuga- l-Heir din robia faraonica, urmäritä de oastea cotropitorilor, bintuitä de plägi gro- zave. Destoinicia scriitorului In compune- rea atmosferei se relevä In toatä plinä- tatea.

Exodul anevoios al noroduItti pe jos, in care, imprejurul cirezii de boi, turmelor de oi si porci, In tovirisia fidelä a ciinilor, mersul neintrerupt, zile si nopti, prin codri sälbatici, e pätruns fritr-adevär de suilu epopeic.

Rinduielile statornice ale comunitätii sint consemnate cu intuitie räscolitoare. Siivir- sindu-se din viag, vornicul Pastei, ape- tenia tribului, noul Moise e ales In per- soana lui Ironim Buttosu, care insä nu este Insurat. Intru pästrarea bättinestilor datini, vornicul trebuie neapärat sä-si aibá ne- vasta legiuitä $ i caligraful Sperlä Il cu. nunä pe Ironim cu Mariuta, nunta präz- nuindu-se dupä lege, neabätut, cu ospät si ovatii rostite sub clopotul imens al pädurii Viala se urmeazä, astfel, nesträmutat, cu indatoririle ei Incremenite in ritualuri, nu färä turbuiente, precum getozia Melixiniel care, Indrägostitä de Ironim, blesternä pe uzurpatoarea fericirii sale sä nasci o nl- pirel.

De-a dreptul zguduitoare grit paginile descriind ciuma näpustitä asupra pribegei multimi. 0 babä catä sä lecuiascä bolnavil prin vräji, silindu-1, del, pe diavol (care nu e decit o viperä imblinzitä) sä vinä oa- menilor in ajutor. Farmecele se dovedesc Ins& neputincioase si tot mai multi cälätori cad secerati de boala späimingtoare. In asemenea imprejurare, Melixinia cea pärä- sitä de Ironim vädeste o inimä mare. and Mihail, tinärui cu care intre timp se märi- tase, e atins de ciumä si obstea hotäräste

51 fie ucis, femeia il apärä cu secures si, imbrätiOndu-1, se afundi cu el in codrul nepätruns, spre a-i fi alituri In moarte:

Stärile bolnavilor, vedeniile lor lugubre, sint revelate magistral. Mistuili de sete, oamenii au iluzia el o fantasmä hidoasä ii Imbie cu apä, pentru ca, in clipa end se apleacii sä bea, si le cearä sufletul. Unora li se ivesc in fatä izvoare ce se prefac Insä numaidecit fn mocirlä cu broaste. Norodul tot cade pradä, de la o vreme, halucinatii- lor, percepind lumea ca un tärim infernal. In timp ce ciinii schiaunä pe link' muri- bunzi si corbil dau tircoale, iar guzgani cit pisoii se azvirl, agresivi, la oameni, pri- begii aud vuind vinturi teribile, 'Ad pädu- rile intunecIndu-se, rägetul vitelor le apare prelung, ca de pe aitä lume". Multimea se prosterne, ingrozitä, in rugä : Isuse... Doamne, Isuse..." Unii yid despicindu-se muntii, apärind cuptoare de foc, altii aud plinsete depärtate, totul la un aspect si- nistru, de stirs:it de lume : copadi se frd- mintau, izbindu-si unii de alfil coroanele; pitmtniul prinsese a se hurduca, fugind de sub trupuri. In fundul codrului s-auzea cum crapd # se izbesc unele de allele stincile..."

Nicäiri, in scrierile Iui Eusebiu Camilar, atmosfera terifiantä nu se alcituieste cu Oita intensitate ca in Turmele". Autorul, nu se aflä, desigur, in sfera realismului. end Infäti5eazä multimea ca o furmä de arätäri bezmetice, neputincinasä cu desä- lib-sire, plecatá näpastei, limitatä la implo- rarea milei Celui de sus. Adevärat e cA, in acel veac, oameni träiti in sälbätäcie nu puteau sä nu fie terorizati de supersti- tie ; totusi, e greu de presupus absenta ori- ciirei constiinte mai lucide, oricärei fiinte umane cu un orizont mai vast, care sä ma- nifeste o atitudine mai demnä, siiincerce o reactie (fie chiar sub semnul religiei) fag de fortele oarbe din univers. Misticis- mul opac constituie o frinä evidentä a dez- voltärii lui Eusebiu Camiiar, ce se va re- shut! incä multi vreme In creatia sa. Ar fi, InsA, nedrept sä ignoräm progresul rea- lizat de scriitor In Turmele", maturitatea cu care creazi imaginea masei In mi5care, incadratä In viziunea imensä a naturil. De- scrierea ciumii e o creatie certä, compare- bilä celei din scrisoarea lui Ion Ghica.

www.dacoromanica.ro

Page 218: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

218 DUMITRU MICU

Fenomenele de ordin social ce incadreazä exodul maramuresenilor slut consemnate cu mijloacele unei veritabile arte realiste. Ciobanil fug din robie färä a bänui cä in imiaginarul Canaan ii asteaptä o aIta. Mo- sia lui Sturza e muncitä de serbi incovoiati sub bici, abrutizati, care se apropie de ne- veste numai and smut ametiti de luicä de prune, iar atunci le drigostesc suduindu-le. Na§terea unui copil e privitä cu groazä :

S-a mat ntiscut un fldmind fi-un ror. Aceeasi soartä le-o pregäteste si noilor ve- nili boierul, care nu voieste sä recunoascä a fi primit bani de la maramureseni. Pri- begii, infuriati, prápädesc conacul, judecä pe boier si Intemeiaz asezare slobodä, ce va fi amenintatä Insä curind, cunoscind destinui relevat cititorilor cu anticipatie in Präpádul Soloboder.

Firä a se mentine asadar cu o fermi consecventii pe fagasul realismului, aceste prime creatii ale lui Eusebiu Camilar in- scriu categoric numele autorului In cartea de aur a veritabilei literaturi. Ele indicä o directie artisticä origirialä, al cärei mobil it constituie o singularä tensiune poeticii Scriitorul face dovada unei modestii exce- sive, ne la locut ei, chid se autoflageleazä, In euvintul introductiv :

N-am avid nid pe departe gindul de a scrie un roman istoric; nu md pricep cum se reinyie.pulberile civilizafillor, cdci pen- tru una ca asta trebuie sd fii mare yrdji- tor... Dacl as ayea o ast fed de zestre, cum a; mai reinyia tot cer mi-i drag, tot ce a fost mare fi eroic, spre a fi pildd pi afutor la construirea lurnii noi r

Darul de mare pret al lui Eusebiu Ca- miler tocmai acesta e : capacitatea de evo- care, destoinicia de a conferi vremilor apuse o nouä realitate, mirifici. Roman is- tonic n-a reusit sä creeze incá, intr-adevär, esuind In incercäri de a construi mari ac- tiuni epice, caractere. Vraja poeticä, pu- terea de pictare a unor impunitoare ta- blouri nu e insä deioc de dispretuit. Ea se realizeazä cu fortä maximä in primul vo- lum din Negura". Productiile epice ulte- rioare romanului despre ultimul räzboi mondial se aventureaa pe cäi diferite de cea urmatä pia atunci si insuccesele sint, din nefericire, vädite. Poate cä, in viitor, scriitorul se va implini imprevizibil. Deo- camdatä autenticul, incontestabilul Eusebiu Camilar se gäseste in Cordun", Tur- mele", Valea hotilor" si Negura".

www.dacoromanica.ro

Page 219: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

AL. PHILIPPIDE

HEINE iSI POEM POLEMICÄ

Lut Heinrich Heine i se potriveste bine ceea ce spune Faust despre el insusi :

In mine cloud' suflete trdiesc Si fiecare area sd se despartd De celdlalt...

Heine este stipinit, de multeori chiar In aceeasi clipä, de doui mart impulsuri ale personalitätii omenesti : adincirea, pe ca- lea visului si a contemplatiel, In lumea diniuntru si avintul, pe calea observaliel, cätre lumea exterioarä, obiectivä. Aceste imputsuri sint contra dictorli si omul care le träieste de odatä pe amindouä pendu- leazä mereu intre cele douä extreme $ i nu-si gäseste un echilibru interior. Totusi ar fi prea mutt dacä am spurie cä Heine este o fire faustianä. Existenta lui morati 0 materialä a fost sbuciumatä desigur din cauza unei nelinisti native, dar a fost zbu- ciumatä intr-o mare mäsurä $ i din pricina Imprejuräritor in care a träit, din faptui In primul rind cä a trebuit sä piece din Germania, patria lui, 0 sä se exileze sin- gur. Näscut la 13 decembrie 1797, Heine are treizeci si trei de ani cind, la 1 april 1831, trece Rinul la Strasbourg sl pune piciorul pe pArnintul Frantei, unde avea sä räminä pinä la moarte, in 1856. La im- pulsurile contradictorii de care am pomenit se adaugä acum doui sentimente care de asemenea nu se pot impaca Intre ele : pe de o parte dragostea de tail, pe de altä parte dispretul fall de foarte multi compa- trioti care erau stäpiniti de sovinism, ado-

rau monarhismul prusac si erau pätrunsi de spirit mic burghez, de acea Spiessbür- gerlichkeit pe care, Inainte de Heine, o co- plesiserä de sarcasm romanticii germani, cu Ludwig Tieck in frunte, IncA de pe la 1797-1800. Lungut poem Germania, o po- veste de iarnii - este expresia acestor sentimente.

Adevärul este cä, datoritti firii lui Mr- tägoase, nimic nu scapi de ironia lui Heine, S-ar putea spune cä ironia conci- Nazi impulsurile si sentimentele lui con- tradictorii. Ea se Imprästie peste toate scrierile Jut, chiar $ i peste acelea in care ai crede cä nu are ce cäuta, ca de exem- plu in mlnunchiul de poezil care poarti titlul de Marea Nordului 0 In care gäsesti intorsäturi neasteptate ca in bucata intitu- lea Pace, uncle poetul, dupä ce istoriseste o viziune sublimä, Isus care umblä urias pe pimint si pe mare" purtind In piept ca pe-o inimä soarele, schimbä tonul si con- tinuA astf el :

Ce n-ai fi dat sd fi visat fl tu Visul acesta, lubitule : Tu care esti afa de fubred la cop $ i la sale Si-acum sezi liniftit la cdiclurd Si-o 0i tntr-una cu prosldvirea Treimii In prea cucernicul oraf Uncle apa rdbdittoare a Sfintei Sprea Spold sufletele 0 subliazd ceaiul...

sau, tot din acelasi ciclu, poezia In port:

www.dacoromanica.ro

Page 220: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

220 AL. PHILIPPIDE

Fericit cel care-a a juns in port $i-n firma lai a awl marea ;I furtunile $i-acum fade lini§tit ia ctildurd In ctrciuma hrubéi primiíriei din Brema...

Aid tonul solemn al celor douä versuri de la Inceput este curmat deodatä de pro- zaismul familiar al versurilor urmätoare.

Cind II citesti pe Heine ai impresia de foarte multe ori - dacä nu cumva chiar intotdeauna - cä mergi cu un orn sugu- bät st mucalit prin niste locuri frumoase despre care ornal acesta spune lucruri adinci si simlite; dar fii cu bägare de seamä pentru cä, atunci cind nici nu te astepti, In mijlocul unei descriptii poetice, entuziastul pisicher Ili pune o piedici !

Poetul isi distruge singur constructiile sale poetice cu o ironie sau cu un Witz, cu o vorbä de haz. Aceasta este o atitu- Mne care aduce aminte de ironia roman- ha' a§a cum o defineste Friedrich Schle- gel, corifeu si teoretician al scorn roman- tice germane, in citeva din Fragmentele tut, publicate intre 1798 si 1800: Ironia este o continui autoparodie... Prin ironie te ridici deasupra ta, te ridici deasupra ce- lor mai Inalte infäptuiri ale tale... Ironia este o continuä alternanlä de autocrealie si autonimicire". Aceasta este ironia ro- manila, deosebitä, dupä cum se vede, de ironia In sensul obisnuit al cuvintului ;

aceasta din urmä constä in a rosti exact contrariul Iucrurilor pe care le gindesti dar cu un ton care lasä sä se inteleagä tocmai aceie lucruri pe care le eindesti si nu le spui.

Heine, care a spus odati despre el In- susi a este un romantic caterisit", un ro- mantic care si-a lepädat romantismul asa cum un chlugär care nu mai crede fsi lea- pädä rantia, a rámas totusi In aclincul lui cu o nostalgie, cu dorul dupä pierdutul via romantic in care poate nu mai credea dar de a cärui vraji se simtea mereu cuprins. Aceasti nostalgie se confundi la el cu acel impuls cätre lumea diniuntru de care vor- beam mai sus. In lucrarea lui $coala IT,-

manna! pe care a scris-o pentru publicul francez, In primii ani ai sederii lui la Pa- ris, Heine vorbeste despre romantismul german cu Intelegere f atä de fenomenul romantic, cu ironie si cu sarcasm uneori

dar si cu- induiosarea unul orn care 1st aduce aminte de visurile adolescentei. Pa- ginile lui despre Novella $ i floarea albasträ (simbol al ideahrlui, imaghrat %riffle oarä de Novalis $ i ajuns apoi simbol al roman- tismuhri Insus) sint pline de poezie.

Inclinarea cätre vis si fantezie este In- sotitä la Heine de-o aproape simultanä ob- servatie a realitätii celei mai prozaice. Heine este mash' departe de-a fi un inter- pret fidel al realititii. In descriptiile lui de naturä sau In portretele lui el def or- meazi caricatural realitatea, exagereaa unele träsäturi, trece uneori peste altele care nu convin intentiei lui batjocoritoare, intotdeauna lucrind potrivit cu tonalitatea lui sufleteasca la un moment dat, potrivit deci cu simpatille si mai ales cu antipa- title lui care sint multe, adinci $ i inver- sunate In exprimarea lor. Aceste antipatii Ili au originea In atitudinea de protest cu care Heine intimpinä in chip constant re- gimul politic si social al Germaniei de pe vremea lui, regim cu care firea iui liberä nu se poate Impica. Aici stä si deosebirea dintre ironia lui Heine si ironia romanticä. Pe chid aceasta din urmä este de multe oil un joc al mintii prin care poetul distruge iluzia creatä de propria sa operä, ironia lui Heine se Indreaptä asupra societälii vremii lid $ i este sträbätutä de o adIncl intentie satiricä, este chiar, In fond, o sa- tirä politicä si socialä care Imbracá forma mai subtilä a ireniei.

Afarä de putine bucAti din prima pe- rioadä $ i citeva din ultima, poezia tui Heine este o polemicä. Polemici cu ad- versarii literari, cu dusmanii politici, ai lui $ i ai libertätii de gindire al cärei sta- tornic apärätor este, polemicä cu lubi- rea, cu iubita chiar, cu florile, cu cerul, cu idealul, cu viala si cu moartea, cu dumnezett $ i cu diavolul, ping si cu zeii Greciei care au pierit de mutt :

Nu mi-ali fost dragi niciodatd, o zei I Pdntru cd grecil mil scirbesc $i chiar fi romanii 1mi stnt uriji

Venitä din partea unui poet polemist, afirmatia aceasta, bine InteIes, nu trebuie luatä in chip absolut. In alte locuri din

www.dacoromanica.ro

Page 221: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

HEINE $1 POEZIA POLEMICA 221

opera sa - Heine spune cI admirl spiritul artistic at vechil He lade. Admirii spiritul elin, e drept, dar In versurile lui nu se cdliuzeste dupä acest spirit cleat intr-o mici mäsurä. Versurile lui Heine sint flu- ente, fac impresia cit tint scrise färä o

constringere prea mare In ce priveste forma. Sint, desigur si exceptii, poezii bine cioplite, care sunä parnasian, Beige- tar", de exemplu, din care citez, in tradu- cerea mea, citeva distihuri :

Nid nu wsise miezul noptii Incd Si-n Babilon era Mcere-adincel.

Doar En palatal regelui Mali Ardeau si Idrmulau curteni chef Ili.

Acolo, fdrd grijd f 1 habar, Benchetuia regeste Belot far.

Curtenii strdluceau mulafi in fir Si desertau potir dupd potir.

Si chiulau tn sunet de pocale ; Si asta ti pliicea Mdriei Sale.

Si regele-apucti, cu duh hain, Un sftnt potir plin ochl cu vin.

II bea si-apol sloboade gas de urd Rostind cu spuma ainului la gurd:

lehova I Te voi oar! mereu Ceici rege-al Babijonului stnt eu I'

Deobicei, NA, poezia tut Heine are un ton de coriversalie, un stil de foileton plin de haz. Foiletonisticä intr-adevär f ru- moasä, cu imagini culese din toate pärtile, din noroi si din azur, cu imperechieri si apropieri neasteptate -o poezie familiarä care fa timpul ei a lost nouä si binevenitä pentru a a coborit lirismul german de pe culmile abstracte $ i sterpe pe care il ur- case poezia de idei, die Gendankenlyrik, pornitä de la Schiller, si l-a adus in mij- iocul vietii de toate zilele. Poate cä une- ori Heine a scoborit cam prea jos acest lirism si asta mai ales din cauza infiltra- Pei spiritului polemic, mai potrivit in prozä. and poezia aceasta foiletonisticá se intinde pe un spatiu de douä mii de

versuri ca in Germania, o poveste de iarnd efectul este o impresie de monotonie si de obosealä. Asta poate sä fie $ i din pricinä ci Heine glumeste intoldeauna batjocori- tor, ride cu amäräciune si cu scrisnet, nu cu voie bunä. Risul lui e trist, atunci cind nu e crud si täios.

In prozä, spiritul polemic al lui Heine e mai la locul lui, fluenta este o catitate de pret, sarcasmul nu mai sufere nici o constringere si se poate revärsa In voie, in lungi perioade cu modulatii surprinzi- toare. Pe lingi asta, proza lui Heine are strälucire stilistia si un sunet care e nu- mai al ei - un sunet in care s-ar putea gäsi desigur ecouri din Voltaire si din Laurence Sterne, scriitorul englez din se- colul al optsprezecelea, autor al Cdldtoriel sentimentale (Heine in Reisebilder - Imagini din cälätorie - merge pe urmele lui Sterne dar pe picioarele lui proprii). Nu lipsesc din proza aceasta (ca si din poezii dealtfel) grosolänii deloc scuzabile, cum ar fi de exemplu : domnul Ludwig Tieck, sperietoarea romanticä de altädatä care acum a ajuns un duläu bätrin si rä- pänos". 0 injurie nu este criticä si nici polemicä. Dar dacä'treci cu vederea aceste isbucniri de un gust indoielnic ale unui orn impulsiv si inveninat atit de propria lui fire härlägoasi cit si de imprejurArile potrivnice, atunci lecture unor bucäti ca Nopfile florentine cu evocarea fantasticä a lui Paganini precum si lecture multor altora este un prilej de delectare arils- ticä.

Cititorii romini au acum prilejul sä f acä cunostintä cu o parte din opera lui Heine in traducere romineascä, dataritá . celor douä volume, unul de versuri si celMalt de prozä, care au apArut In cursul ulti- mului an.

Treizeci si trei de traducätori au tradus versurile. E de la sine inteles cA fiecare a dat traducerii ceva din stiluI säu, f ie- care interpretind in felul säu pe Rene. Unitatea de stil, In asemenea conditii, nu poate si fie pástratá.Din atitea voci care cintä din Heine, care e cea mai apropiatA de original ? Gred cä intrebarea ar pu- tea fi intoarsä asa : Care traducere sea- mAnä mai putin a traducere ? Färä so- väire trebue spus, cä in primul rind tra-

www.dacoromanica.ro

Page 222: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

222 AI- PHILIPPIDE

ducerea lui t. O. Iosif. Poate $ i din cauzä cä losif a ales din poeziile lui Heine toc- mai pe acelea fn care tonul polemic ori lipseste cu desävirsire, ori ocupä mai pu- tin loc, limitindu-se la un ghimpe in coada unui vers final. Aceste bucäti fiind cele mai poetice si potrivindu-se bine si cu fi- rea talentului lui Iosif, dau si In rorni- neste un sunet plin $ i adinc. Din neferi- cire despre foarte multe din celelalte tra- duceri ale volumului nu se poate spune acelas lucru.

Volumul de prozä are mai multä unitate de stil. Sint si mai pulini traducätori, numai trei Ia treizecisiuna de bucäti. Un cusur al acestui volum este faptuI cä s-au tradus aproape numai fragmente. E drept el Rabiruil din Bacharach e fragment si In original, tot asa 0 Schnabelewopski ; aceste bucAti au talus o consistentä de lu- cru complet, mai cu seamä Schnabele- wopski. Tncalo, In afarä de cele citeva prefete si pasaje din foiletoane si de Cd-

Iiitoria in Harz, nimic altceva nu s-a tra- dus In Intregime. Din Reisebilder, opera' esentialä a lui Heine si din Nopfi floren- tine, capodopera lui in prozä prin strälu- cirea stilului $ 't prin adincimea färA po- lemicä a continutului, s-au tradus numai crimpeie. La fiecare paginä cite un rind de puncte curmä povestirea si ll face pe cititor sä se poticneascä. Dupä ce criterii s-au fäcut aceste täieturi ? Nu värl altul decît nevoia de-a aduna intr-un volum cit mai multe aspecte din proza lui Heine. Un criteriu cu totul gresit. Ori trebuiau publicate douä volume care sä cuprindä in intregime bucälife ciopirtite din volu- mul de fatä. ori, dacä nu s-a putut scoate cleat un valum, sä se fi publicat mai pu- tine bucäti dar cu textul integral. Asa cum a apärut, volumul de prozä dirt Hei- ne face impresia unei statui sfärimate In bucält dar pe care n-ai putea s-o recon- stitui fiindcä multe bucäli lipsesc.

www.dacoromanica.ro

Page 223: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

AL. SIMION

UN REPREZENTANT TALENTAT AL NOII GENERATII DE SCRIITORI SOVIETICI

Vladimir Tendriakov e fArA Indoiairi produsul ullimei perioade de dezvoltare a literaturil sovietice. El a adus cu sine vi- ziunea unei personalitili artistice remarca- bile. Ca orice lucru nou, Indräznet, care se revarsä pesteanumite vechi tipare, scrisul sin a avut de Infruntat si opinli sceptice. In genere Insä nuvelele lui Tendriakov s-au bucurat de o apreciere caldä. Ele au gisit aprobarea entuziastä a numerosi cititori. Vladimir Tendriakov e un prozator tinär. Nu are in urma sa decit experienta arils- tici a patru sau cinci ani de creatie. Se in- telege cä scrisul säu trideazi Ina aspe- ritäti. Primul säu roman, transformat dupä o lungä odisee prin redactii in povestire, a apärut intr-un almanah din Moscova acum aproape cinci ani. Tema foarte rispinditä In anii de dupä räzboi a cärtii era a ostaw- lul reintors de pe front la manes pasnici de reconstructie. Probabil el nu patine ele- mente autoblogralice I-au orientat pe scrittor in aceastä alegere. ScriitoruI insiqi, dupä o campanie grea incluztnd in itinerariul ei si bätälia Stalingradului, a activat ca secre- tar al unui comitet raional de comsomol. A avut astfel prilejul sä cunoascä indeaproape bucurlite si tristetile consitenilor sit, pro- blemele compIexe de viatä ale täränimii col- hoznice In conditiile reconstructiei de dapä rizboi. Povestirea nu a suscitat dupä apa- ritie un interes deosebit. Ea de altfel, nu se distingea prin calitäti ieOte din comun In masa lucrärilor literare cu subiecte asemä- nätoare sau chiar identice. Träsäturile care aveau sä se dezvolte mat pe urrni in crea-

tia lui Tendriakov s-au fäcut totqi simtile $ i in aceastä povestire. Impotriva Ior §i-an concentrat focal diversi rutineri cu menta- litate buchereasci, tergiversindu-i o vreme tipärirea. Supära spirital franc al atitorului, aversiunea manifestatä pe alocuri violent Impotriva dulcegäriei, a ilustratiei fade, a frumuselii de paradä. In scrierile ulterioare ale lui Tendriakmr astfel de träsäturi s-au accentuat. Ciderea lui Ivan Ciuprov" a insemnat in felul ei un eveniment literar. Nuvela a consemnat existenta unor adinci frAmintäri in viata $ i literatura sovie- ticä.

SalutInd aparitia nuvelei, scriitoruI Ale- xandru Ceakovski, exprimind o stare de spirit proprie muttor literati isi incheie ar- ticolul despre Tendriakov ea urmätoarele cuvinte: adevirul nu e numai frumos ci O.

aspru. Incluzind intr-Insa o evidentä incär- citurä polemicä Indreptatä contra goliciunii lastidioase din cärtile asupra cArora urmä- rile cultului personalitätii si-au imprimat cu deosebire pecetea, orientarea aceasta rege- neratoare a jucat un rol pozitiv. Ea a dat nastere la opere care concepute de pe po- zitia atasamentului fierbinte fatä de ideile marxism-leninismului, a intereselor patriei socialiste, au spulberat mitul infailibil a diverse formule dogrnatice incorsetind o vreme creatia artistici. Traditiile mari ale literaturii clasice sovietice si-au adus din acest punct de vedere aportul lor pretios. Realismul zguduitor al lui Furrnanov, 50- lohov, Fadeev, nu putea sä nu constituie izvor de inspiratie pentru scriitorii con.

www.dacoromanica.ro

Page 224: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

224 AL. SIMION

temporani. E interesant de remarcat cá noile aspiratil literare si-au afiat primele intruchipäri in reportaj. Faptul e eft se poate de semnificativ. Constatarea nemillociti, se- lectarea maferialului de vian e cea dintii treaptä spre crearea de pinze artistice largi stribitute de fortä generalizatoare. Tipui acesta de reportaj a dobindit autoritate si s-a impus In literature sovietia de dupl rizboi prin Valentin Ovecikin. Ovecikin a zugrävit In culori de un realism sobru rea- litatea satului colhoznic. In mod curajos el a atras luarea-aminte asupra greutätilor pe care le Intimpini saful, färä sä alunece Insä pe pania scepticismului si a sentimentalis- mului ieftin. Scrierile lui genereazii Mere- derea netirmuritä in posibilitätile profunde ale orinduiril socialiste. Pe urmele lui Ove- cikin, care $i-a declarat inrudirea spirituali cu $olohov, au pornif numerosi tined ta- lentati. Ei au lärgit drumul menforului, au Mat noi pirtii, au dezväluit, unit, o auten- ticä creatoare. De Is reportaj s-a fäcut trecerea Ia schitä, nuvelä, pines- tire. Prescriptiunile scolastice care inchistau tntr-un sistem rigid arfa realismului socia- list au fost nesocotite. Vials extrem de

variatä nu pules sâ incapi In patul pro- custian al unor dogme considerate in mod exclusiv valabile.

Nuvela lui Vladimir Tendriakov, Cade- rea lui Ivan, Ciupmv" are dtept erou prim-

eipal un presedinte de colhoz care, din om stimat i de frunte, se rostogole§te In mocirli. In centrul atentiei scriitorului sint fazele acesfei decided. Personajele po- zitive ale nuvelei, foarte bine surprinse, au tolusi o semnificatie secundarä si ele nu izbutesc sä opreasa procesul de färämi- tare moralä a lui Ivan Ciuprov. In poves- tirea ulterioari a lui Vladimir Tendriakov Strain in case lui", tractoristul Feodor Soloveikov se asitoreste cu Stepania Reaskin. Familia Stepaniei Reaskin e tnsá imbuibatä de mentalitatea respin- gäfoare a micului burghez lacom hapsin. Reaskinii dispretuiesc colhozut i animati de porniri egoiste recurg la cele mai jos- nice mijloace pentru rotunji bogälia. Feodor Soloveikov inträ In conflict cu fa- mine soliei lui; lucrurile iau o turnuri tra- gia prin fapful cä Stepania, alien sub in- fluenta pufernici a pärintilor nu-1 Intelege

pe Soloveikov i intr-un acces de disperare II päräseste, reinforcindu-se M case Indestu- lath* dar atit de sumbrä a Reaskinilor cu un copil mic in brate. Povestirea se termini astfel : La un bal al tineretului colhoznic Feodor Sotoveikov, ametif de bäufun, joaa firi oprire, nebuneste, revärsindu-si parch* in violenta misarilor durerea amen a dra- mei pe care o fräiesfe, in timp ce sotia lui Stepania nu poate sá doarmä in noaptea mohoritä de toamnä, nipäditä de tristefe, de slisiefoare nedumerire, de crude intre- bäri: de ce párintil ei nu sint iubiti, cu ce s-au fäcuf vinovati In fate satului ?

Stepania a pierdut siguranla ei de alti clan, linistea traiului izolat de lume al Re- askinilor. Ea concepe primele proteste im- potriva acesful trai. Va avea pufere Steps- nia sä-si duel revolfa ptnä la capät, a se smulgä din niediul apäsätor al casei pirin- testi si revinä la Soloveikov?

In revista Novii Mir" Vladimir Tendria- kov a publicat anul acesta In douä numere consecutive povestirea Sasa porneste la drum". Ca infindere e lucrarea cea mai mare scrisi si publican pinä acum de ti- närul scriifor. Nu numai tnsá ca intindere. Ea abordeaa grave probleme. Sasa por- neste la drum" e in primul rind istoria ri- dicirii i deciderii orgoliosului secretar al comitetului raional de partid Mansurov. Ea

istoria primelor ciocniri, amaruri, deziluzii bucurii ale minunatului adolescent Sasa,

istoria maturiziril lui spirituale. Aceastä Inteleapti pasionatä povestire

constituind un pas Mainte fan de scrierile anterioare ale prozaforului, desfide cu aceeasi severitafe formula conformisti a artii lipsitä de talent si de viatä. Opera lui V. Tendriakov márturiseste un interes per- manent. nedezmintit de la nuveli la nuvell pentru conflicte dramatice uneori tragice. E posibil ca pe acest drum sä se dezvolte in continuare personalitafea lui artistici. Tot ce se poate ca el si se implineasci pe alte planuri. Sä fie vorba acum doar de o atractie vremelnicä fan de conflicte dure? Indiferent de evoiutia scriitoriceasa a Iui Tendriakov, de temele i problemele care Il vor atrage in viitor, de nature doe- nirilor care ii vor solicita atentia, de sinuozitätile firesti in dezvoltarea oricärui talent, e limpede cä avem In fata noasfrä

www.dacoromanica.ro

Page 225: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

UN REPREZENTANT TALENTAT AL NOII GENERATII 225

un artist autentic extrem de sensibil la fenomeriele vielii contemporane. Despre Tendriakov se poate spune cä e un sail- tor prin excelentä preocupat de probleme etice. In scrisui säu ele tsi alli o exterio- rizare particularä ; ciocnirile apar antago- nice, $ i sint duse ping la Incordarea ma- ximä, de unde calea de reventre pentru con- damnati, dad mai existä pentru ei aseme- nea di, e Intrezäritä prin focul curätitor al unor aspre triceregri. Chestiunile de viatä personali ale eroilor grit ridicate la tone- litäti majore cu .directe, nemijlocite impre- calif sociale. Intr-aceasta constä poate cea mal valoroasä träsäturi a talentului proas- pät $ i atit de viguros al lui Vladimir Ten- driakov. Cäderea lui Ivan Ciuprov" nu e doar drama omulti ingimf at care - dupä atingerea tmor evidente succese - 1$ t In-

chipuie ci, poste Invirti singur pe degete gospodiria Intregului colhoz, respinglnd ofice sfaturi, retezind orke gest de cri- ilia'. Sigur pe skie el intri In combinatii dubioase, devine victima unor speculariti care-i oferä la preturi fabuloase materiale de constructie pentru cothoz pe care el, Ciu- prov, e silit sä le pläteascä In mod ilegal, frustind statul, si creind conditii de delapi- dare pentru contabilul Nicodim Acsenovici. Tragedia rezidä In faptul cä Ciuprov e su- biectiv un orn cinstit si tot timpul arde de

convingerea cä infunclindu-se pia peste cap it alaced necurate si tmprästiind In Vint fonduri grele, apärä interesele gospodäriei In fruntea cäreia I-au ales oamenii. Sub aceastä acopefire moralä et taie si spinzurä in colhoz, cornite negaIitäti flagrante, ame- nintä, exercitá presiuni nedemne asupra acelora care Indräznese sill exprime deza- cordul cu actiunile pe care el, presedintele unui colhoz, apreciat in Intreg rafonuI Ie In- treprinde. Trezirea din jocul acesta prelung si halucinant e groaznicä. A ajuns compli- cele unor hoti pe care nu-I poate demasca färä sä-0 märturiseasci proprille crime. Si el ezitä, demoralizat, disperat, In timp ce onctuosul Nicodim Acsenovici care a mu- samalizat pe vremuri sumele mari achi- tate furnizorilor specuIanti WI declarä cu

cinism furturile stiind cä-I are pe prese- dinte la minä. E o situatie dureroasä. Ivan Ciuprov bea zile si siptimini la rind incercind set-si uite prezentul. Cum de

15 -V. RomIneasa Nr. I

s-au putut petrece asemenea lucruri, cum de Ivan Ciuprov, apirätorul devotat al ofinduiril colhoznice in anii grei ai colec- tivizäril s-a, rostogolit alit de jos ? Sen- sul povestirii iui Tendriakov rezidä toc- mai In räspunsul pe care el it dä la aceasti Intrebare. Ametit de succese, lip- sit la un moment dat de sprijinul comunis- tului Besonov, orn echilibrat, cu experientä bogatä, inteligent, trimis pe neasteptate la conducerea unui coIhoz dintr-un raion In- vecinat, Ivan Ciuprov a chut pradä pro- priului arbitrariu. InstinctuI micului proprie- tar, avid de bogätie si putere a renäscut In constiinta lui Citiprov In forme noi, cores- punzItoare conditiilor noi. Colhozul pentru bunästarea cáruia ani de-arindul se batuse Impreunä cu Besonov i a apirut In fata ochilor orbit! de automultumire ca gospo- däria personalä In care poate face ce vrea färä sä dea socotealä nimänui. S-a reactivat pe acest teren propice o Intreagä gamä de sentimente inumane, de racile sufletesti. Ivan Ciuprov a devenit netncreznor, rau, ipocrit, räzbunätor, meschin, pornit Impo- triva tuturor, inclusiv a Raid", unica lui Bid. Asemenea recrudescente ale mentali- tätii burgheze, ale celor mai sumbre trig- turi omenesti nu gäsesc totusi pämtnt rod- nic In societatea socialistä. Mai de vrerne sau mai firzlu purtätorii acestor conceptii skit izolati si respinsi. Sistemul socialist de relatii nu suportä, structural, manifestäri de hipertrofie individualistä. Nuvela lui Teri- driakov abundä in sensuri, oferi nu putine prilejuri de profundä meditatie.

Sträin in casa lui" e o povestire cu tofu? deosebitä prin caracterul oroblemei puse de Cif:levee lui Ivan Ciuprov", Existä 'tire ele totusi un fond cornun de preocupäri si simtire. Atmosfera e incordatá, autorul dur, f ärä reticente in zugrävirea faptelor. In spa- tele conflictului de familie se profileazä con- tururile marelui conflict social Intre lumea tractoristului Soloveikov $ i a Reaskinilor. Reaskinii slid putini, izolati, turtiti sub calcitil propriei suliciente $ i al dispretutut colectiv. Dar ei sint Ind destul de puternici pentru a provoca suferinte. Soloveikov e una dintre victimele lor Si lob* nu nefe- ricirea acestui titär reprezinti mäsura gra- vului pericol social reprezentat de Reaskini, ci pervertirea moralä a Stepaniei infectatá

www.dacoromanica.ro

Page 226: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

226 AL. SIMION

prin educatia primitä in casa pärintdor ei de boala märginirii mie burgheze. In pro- testul lui Soloveikov impotriva fetului de viag al Reaskinilor, ea vede expresia lipsei de recunosting a iractoristului fag de adlpostul i hrana care i-a fost oferitä ; Stepania nu e In stare sä distingá natura realä a conflictului izbucnit Mire sotul ei

pärintil el. Intr-aceasta rezicli fondul tra- gic al situatieL Indoielite Stepaniei privi- toare la Reaskin, primele el semne de in- certitudine in final, sugereazä posibilitatea iesiril din crizi In maniera sa -sobrä, Ten- driakov denunlä räul ca pe un corp sträin In viata noastri cugetä asupra tragedii- lor pe care acesta le poate provoca. Ciuprov

Stepania nu neagä subiectiv puterea so-

vieticä. Ei ajung tnsä in contrazicere cu nor- mele etice de conduitä omeneasci si se pun astfel In afara relatiilor morale socialiste. Ceea ee in alte imprejuräri sociale ar fi

trecut neobservat ca un fapt curent, apare iii conditiite noastre de viag oribil, res- pingätor. Manifestarea acestui oribil e

totusi Incä posibilä, putreziciunea pe care ciuperca lui oträvitoare rodeste nu a fost definitiv extirpatä. Tendriakov cheamä spre vigiieng.

Mansurov din Sasa porneste !a drum" e

un orn cu reale calitäti, neastimpárat, vioi,

ptin de visuri, dar care se considerä ratat in vista de simplu activist raional pe care o träiote astäzi. Existenta, gindeste Man- ;goy, fof im nentrerupt $ir de fapte ghinioniste care l-au Impiedicat Intotdea- una prin aparitia tor arbitrará sä-si desä- virseascä planurile. Ar fi dorit sä ajungá inginer, geolog, sau In fine ori ce, dar orn

celebru, at cirui mime sä räsune in intreaga tarä, sä simtä cl actiunile sale se desfá- soarä pe suprafete Iargi, cu efecte vii, reale, pe planuri imense, si iatä cä Imprejurärile s-au intrepätruns astfel fncit e silit sä ducä un trai incolor, Ulna de perspective intr-o comunä uitatä de dumnezeu, si batä dru- muri noroioase, sä se ciocneascä de groell fäptuite de altil si pe care el ca activist de rind sä n-aibe puterea de a le indepárta cu rädacinä cu tot. Treburile in raion merg prost. Secrelarul comitetului raional de par- tid Komelev, Gin bun, de o cinste o ma-

rätenie sufleteasci exceptionalä, a foal to- tusi un conducltor slab, lad initiativi, pa-

sly, nepriceput in administratie. Komeiev a, murit insi pe neasteptate. Pe urma Jul a rämas In raion o situatie grea. Mansurov o constatä cu durere. Noptl la rind el se tri- pling singur sau in discutit cu bätrinui pre- Sedinit de colhoz. Gmizin In cäutarea tmei iesiri practice. A apärut In fata tut posibili- tatea destäsurärii fortelor sale latente. Trä- ieste intens, nervii ti ain't coneentrati la maximum. Complexitatea Iui Mansurov e surprinsä cu o vigoare exceptionalä. Bärba- tul acesta e de o putere o neliniste cu- ceritoare. Mansurov e un spirit mobil, inte- ligent. Indräzneala cu care relevä lipsurile, pasiunea fierbinte depusä in lnläturarea aoestora trezesc tri jur simpatie, aprobare. El prezinti comitetului regional un plan curajos de lichidare a räminerii in urmá in care se abate raionuL Mansurov ocupä In scurtä vreme locut decedatului Komelev in fruntea raionului de partid. intervin in ca- racterul säu anumite deplasäri psihologice. Visurile Iui de demult 1st dezväluie realut continut. I s-au deschis in fatä noi orizon- turi. A urcat primul pas spre inärire, sure celebritate. Cuvintul säu are acum greutate

autoritate pe intinsul unui intreg raion. Pe nesimtite crese I se Intäresc ta suflet simgminte stranii. Nu e vorba de ingim-

f area grosolanä a simplului Ciuprov, ci de o pervertire interioarä mult mai subtilä. De- vine prada marilor ambitii, privirea i se fi- iteaza departe dincolo de granitele unui singur talon. Tinta nouä devine mobflul principal al tuturor actiunilor lui. Raionul säti trebuie de aceea sä fie cu ori ce chi? remarcat. Spre stupoarea participantilor la o consfätuire regionall el la angajamente neobisnuite, uluitoare fatä de posibilitätite reale de care dispun momentan colhozuriie. Gmizin, prietenuf lut de aitä dag ti atrage atentia asupra caracterului aventuros al acestui anga jament, a arid introducere In practicä ar putea deveni fatalá pentru gos- podäritle colective ale raionului. Mansurov pu tine cont de asemenea avertismente. Murmurele de nemultumire stilt reanimate pretutindeni cu amenintäri aspre. Mansurov atinge culmea unei uscicluni suiletesii ex- treme, inchipuindu-si cá asta inseamni a fi principial, neinduplecat, categoric. Mansu- rov se minte pe sine Insusi. El are nevoie de un väl moral la adäposttd cäruia sä-si

www.dacoromanica.ro

Page 227: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

UN REPREZENTANT TALENTAT AL NOII GENERATII

yogi desfäsura masinatiile carieriste. Ina- poi nu mai poate da. Il impiedicä de la

aceasta neslbuitul säti orgoliu. Prin ariga- jamentuI luat s-a prins intr-o hors pe care trebuie s-o joace ping la capit. E gata si recurgä in acest stop la ori ce mijioace,

pinä la discreditarea morel a cinstitului Gmizin care-si afirmä räspicat dezacordul

planul utopic s periculos al secretarulut comitetului raional de partid Prin presiuni asupra membrilor organizatiei de bazi .Mansurov pregiteste excluderea din partid .a bätrinului comunist.

Planurile lui Mansurov se spulberi in cele din urmä ca o bäsicä de säpun. Ca un

sträbate povestilea, ldeea atit de scumpl lui Tendriakov, a incompatibilititil aitflui moral cu principiile de viatä socia- Este. Un orn taTentat, capabil, asa cum e .Mansurov, in mod inevitabil va fi ¡intuit la stilpul infamiei, va fi aruncat peste bor- dul societätii dacä îi va fotosi calitätile impotriva intereselor obstesti. E semnifica- tiv titlul povestirii : Sasa porneste la .drum". Autorul Sugereazi astfel de Ia bun Thceput sensui cIrtii. AdoIescentul Sasa e fiul Iui Komelev. El si-a venerat tatät pen- -tru cinstea i bunätatea lui nepreficuti. Dupä moartea acestuia II fnttmpini Insä cea

amarnicl deziluzie odatä cu dezvá- luirea situatiei grele a raionului condus -vreme indelungati de pkintele lui. E cu-' prins de admiratie pentru Mansurov, ale

cärui actiuni de redresare a raionn)13i le imbrätiseazi din toati mima. Urmäreste -spot cu nedumerire intreaga evolutie a eve- =nimentelor, trece prin dureroase främintäri, prin acute momente de disperare, prin in- cercki care-i zguduie echilibrul 1 ajunge

15e

la capätul acestel scurte epopet imbogitit cu invätämintele primei marl Iectii oferite de viatl. Sap a pornit la drum. El stie de acum cä nu orice zboari se minincä, si in viitor asemenea bätrinului Gmizin va dis- tinge mai usor binele de riu.

Ne privesc din paginile povestirilor lui Tendriakov ne incintä prin profunzimea lor, prin naturaletea lor cuceritoare, nenu- märati oameni admirabili. Ei nu peroreazä, nu allä intotdeauna solutille cele mai po- trivite, gresesc uneori. Sint oameni cärora le repugnä rigiditatea, formalismul studiat in atitudine, intreaga lor fiintä respirä sim- tire more& i atunci rind in clipele hotä- ritoare ei actioneazä ca purtätori ai princi- piilor pozitive, intelegem cä numai asa nu altf el s-ar fl putut petrece lucrurile. Ei räsar de sub condeiul lui Tendriakov eX-

trem de variati in nuante. Imperturbabil in echilibrul säu niatur Besonov trileste ali- turi de pasionatul indurerat i neconcesiv Soloveikov. Sau iat-o pe Katea din Sasa porneste Ia drum". Comsomolista aceasta atrigitoare nu are totusi minte proprie. Ea crede orbeste in Mansurov ; i se pare de ne- conceput mice indoialä cu privire Ia juste- tea mäsurilor luate de raion arunci opro- blul el asupra lui Sasa pentru opinii con- traril. Tendriakov aratä o midi* solicitudine pentru Katea, se bate pentru ea, pentru orientarea atasamentului el ernotionant de partid, spre o inteIegere adincä. Poves- tirile lui Vladimir Tendriakov pun in mis- care ginduri sentimente, indeamnä spre meditatie si spre actiune. Sint veritabile opere artistice stribitute de ideea emu- nismului biruitor, de fiorul unei iubiri tur- buritoare pentru oamenii patriei sovietice.

www.dacoromanica.ro

Page 228: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

PECENZI1

DESPRE VOLUMUL WI CRISTIAN SIRBU

Dacä n-ar fi decit mufti, lumea ar fi intristätor de monotoriä ; de-ar fi numai ses, chiar si sufletul din noi ar fi lat *i lipit de pAmint. Ce nebunie ar fi, clack' toti oamenii ar fi geniali I Inchipuiti-vA legea gravitätii universale descoperitä de toti oa-

menii de-odatä, ori simfonia a IX-a corn- pusi de (lours miliarde de insi de-ociati. N-ar fi deloc interesant ; am muri cople- siti de banalitate. Toti sintem de-acord ci nicAiri erarhia valorilor (deci comparatia valorilor intre ele) nu poate fi stabilitA dacA avem In vedere numai valorile maxi- me considerate in ele insele. Insäsi no- tiunea de valoare cuprinde in sine ideea comparatiei ca o conditie strict necesart Cred cA aceastá - hai sA-1 zicem - lege a proportigor, nu ocoleste nici feriomenul literal% ExistA talente mari $ i talente mai putin mari, cArti de mare insemnätate si arti mai putin insemnate - si toate isi au rostul lor, si de-aceea nimic nu trebuie trecut cu vederea. Cristian Sirbu nu este ceea ce se cheamä un mare poet", nu este un luceafär, dar cu modestia ce-I ca- racterizeazi el imprästie cu därnicie lumi- na lui, atita citA o are - si asta nu-i putin lucru, si nici neinsemnat. El nu este poetui gesturilor märete, al atitudinilor zdrobitoare, a efluviilor coplesitoare; in concertul poeziei noastre el nu-i vioara solo, ci parcurge partitura flautului, a pi- culinei - dar oare se poate dispensa or- chestra de flaut sau de piculinii ? Cristian Strbu isl cunoaste rostul säu si-si duce la capät misfunea cu constlinclozitate. Vred-

nicia sa ar putea fi luatä exemplu de multi'. tined care pornind la drum viseazi gloria eternA ; glorli eterne stilt putine, multu- mirea datoriei implinite InsA e accesibilä tuturor.

Nu ant critic (si nici nu nAzulesc sät

fiu). Numai ca cititor de versuri, cuter sä-mi exprim pArerea asupra cArtii de ver- suri, a lui Cristian Sirbu.

Ceea ce m-a emotionat mai mult - ci- tindu-1 pe Cristian Sirbu - e simplitatea cu totul fireascä, necäutatä a versurilor sale, comunicarea directii a unor senti- mente frumoase, delicateta, gingäsia, pros- petimea imaginilor sale. Ei cintA dragos- tea, frumusetile orasului, patriotismul, mi- cite fericiri casnice ale omulul simplu, visu- rile, melancolia virstei celor trecuti de cincizeci de ani, fabrica si oamenii el, co- lectiva. ParcA mereu ar vrea sA spunä : toate meritA sA fie cintate, 4espre toate se poate cinta, si se poate Otte frumos. Lui Cristian Sirbu ti este dragä viata cea de toate zileie a oarnenilor si ne comunia a- ceastA dragosle, convingindu-ne cA via ta-t frumoasä, cä pnii si bucuriile märunte au frumusetea lor, cA omui este fäcut pentru frumusete si de-aceea trebuie sä o caute in viata lui Insgsi. Poezia lui este plinä de optimism, chiar atunci cInd scrie despre anii bAtrinetii, chiar si alunci clod aruncá impreca tii mortil ce nu poate fi ocolitä.

leg ce simplu isi construieste el imagi- nile, ce firesc comunicA el un sentiment atit de greu de fäcut remarcat, tocmai pen- tru cA e propriu aproape tuturor oamenitor - dragostea de viatä :

www.dacoromanica.ro

Page 229: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

RECENZI1

,Oamenti muncesc la poalele muntelul. Sudoarea le Orate pe ample. Ofice adiere a slat pe loc.

.23e muntele verde, nofil par niste case mart, albe.

Framoasele case albel Oamenii muncind urcd spre ele. .AI gel vtafa n-ar avea nicl un rost...

(Schite in creion", p. 13)

Ori in altä parte:

in curind voi pardsi veacul Si voi intra fn umbra Ca mnIr-o Incdpere sumbrd.

Dintre loate viefulloarele Boar omul ftie cd trebute sd moard. <Ca 'rebate salt parliseascd soarele Intr-o seard.

Doar el frdieste in vecindtalea Acestui end grozav. De-aceea, ca A infringlf moartea, e asa

de mare arhitect, Inginer, poet ft zugrao.

Da? Batfinefea? Ducd-se la dracu I Dar Imi e clar In minte: In curfnd voi lb:V(1st veacul. Si scriu. Vreau sd ftiu cd am aruncat fi eu In

.obrazul mor fit cu un pumn de cuvinle...

(Cintec de biitrinete", p. 128-129)

Poetul Cristian Sirbu lubeste lumina, cu- lorile, miscarea. Imaginile sale grit lumi- noase, colorate, pline de miscare. Nimic tri- al-cat, nimic cäutat, nimic artificial In ver- surile sale. Uneori aceste versuri nu sint suficiertt slefuite. e drept ; urieori sponta-

-neitatea .11 trädeazä si 11 impinge sä con- lunde, pripit, simplitatea cu simplismul, naturaleta $ i prozaismul ; dar aceasta se Intimplä destul de rar, si faplele sint ne- glijabile pentru cititor (nu si pentru poet). In general, ceea ce mi se pare mie mai pretios In pule lui, mai ales pentru cei care se indeletnicesc cu versul, este cons- -tructia imaginii poetice pe elementele cele mai simple. 105 ce simplu fi totusi impre-

229

sionant este exprimati ideea luptei conti- nue, färi pauzä, a comunistilor :

Inima comuntflilor bale mereu, Bate, zi si noaple ; Toate lucrurile de pe pliminl, toate, Se odihnesc -cite pufin, Ea Insd nu. Niciodald. Si In fiecare dimineafd e mai vie, mat

avInlaM Ca oricind. Inirnd, paslire rosie I

(Inima comunistilor", p. 14)

Sau in altä parte : ...

Flori de lotus, rose, albe Flori de lotus, lin, apar Peste lac. Incepe dansul Ca pe-o plan* de cleftar.

-

Flori de lotus, roze, albe. St de-asupra susur dulce Mild plapMnd lumina Soarelut de printdvard Care-a rdsdril In China.

(DansuI florilor de lotus", p. 211.

Sau:

Sirenele au sunal prelung. De sunelul tor Mcd vibreazd clopotul cerului de sticid. Niste sldrici f i-au terminal sfatul fipdlor pe p casd mat Inalid, cu figld.

Pe sträzi a coborlt o seard albastrd. Miroase a liliac fi a furn de figare. lnima fi se pare cd-i o glastrd, Pentru floarea luceafdrului rdsäril in Fare.

(,,Searä de periferie" p. 23)

Sau :

E tncd viafa grea. Dar nu ml-e greu. Cu tine alllturi simt Puterea lui Anteu.

Umd mi-e frig Privesc In ochil tat $ i md-nalzesc. Cind ml-e aril, le slit.

www.dacoromanica.ro

Page 230: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

230 RECENZII

Md la la fruntea ta Matta senind On de prinavard ql lumina

Aud vocea la l md imbatd Miresme dulci de [lad qi de Una&

(Pasteluri de iubire", p. 99-WO)

Si ar merita sä fie citate In intregime -pentru a ezernplifica tot ce-am notat pinä aici, i pentru a incredinla chiar pe cei mai pretenliosi critici, c Cristian Sirbu este un poet autentic, poezia Toam- ni" (p. 114), plinä de rarä gingäsie, sau Bunä dimineata" - un admirabil pastel.

Fireste, claci as fi critic, as cita aid citeva versuri neizbutite, a dibui l res- pectivele influente ale poetilor mari in poe- zia lui Cristian Sirbu asa cum se obis- nuieste in arta criticii ; dar märturisesc sin- cer, pe mine nu mä deranjeazi - cind e vorba de un poet autentic - nid acele ver- suri care nu sunä intreg, nici rezonantele mai putin proprii in unele din poezil. Na pentru ci nu mi-ar fi pläcut ca acestea fi lipsit ; ci pentru cl fiind un convins rea- list, stiu cä nu tali sintem alesi sA creäns numal opere perfecte.

MIIINEA GHEORGHICI: ,BALADE' Predilecfia lui Mihnea Gheorghiu pen.,

tru tematica istoricd precum ambifia sa de evocare artisticit slat indealuns de cu- noscute apreciate Incit nu mai au ne- voie de nici o certificare. Autorul se afld la al doilea volum de balade, avind tot- odatd la 4:way o lzbutild evocare drOmaticd a tumultului revolufionar din 1821- De all- fel figura lui Tudor Vladimirescu este una din preferinfele imaginafiel sale creatoare.

Poemul anterior Intimpläri din marea räscoalä (1958) - din care actualul volum reia doud fragmente (Adunarea izbävirii Izbinda) sub tittul 1821, primävara - std mdrturie pentru aceasta.

Placheta de Balade, apdruld recent la Editura Tineretutui, se circumscrie aceluiag orkont, cu o sferd ternporald mal extinsd

cu o evidentii finalitate didactic& MU Intimpläri din marea räscoalä dt Incer- carea dramaticd Tudor din Vladimiri (1955) reflectd artistic momente a padinind unei etape anumite, precis conturate, a desfdqu- rdril noa.stre istorke.

Baladele actuate prilejuiesc, mai ales mi- citor citUori, cifrora In special U se Ore- seazd, adevdrate excur.siuni poetice retros- pective, in spalii qi timpuri diferite, cu oce-

meni locuri de dimensiuni adesea legen- dare, proprii pared altor tdrimuri:

Prin codrii Jiuhii de munte träia acel arcas vestit strdjer $ i vintitor de frunte, nici de balauri biruit.

(Poveste de demult")

R. L.

Gelu - fiul cneazului cel mare" din Cetatea de la hotar are pieptuI lat i scurt jungher la brill" esta voinic ca far koutrile pe care le stilpinesc aceqti oa- meni cresc moUe, fantastice clf zidul de cetate", constituind adevdrale fortificafir care stdvilesc dugmanul cu osti de suliti. clätinate". Nu qiiu dacd poetul s-a glndit, inchipuind aceastd pildure de sulili a ada- ptor holde de pe pdminturile geto-dacice la relatarea pe care o face Ardan, istori- cul antic povestind incurditura in care .au fost puse trupele lui Alexandru cel Mare cind au ajuns ta aceste finuturi. Da sau nu, metafora este fericit aleasd in spiri- tul folclorului nostru in care haiducul se sfäluiefte cu murgul tar codrul este frate cu rominur. Ideea o intUnirn adesea, ma- gistral exprimatd, la Eminescu (Ostram se infelege, proporf tile : asocierea nu in- seamnd comparajie). Mircea eel Edtrin, in Scrisoarea a III-a, foarte con,stient de so- licitudinea naturii inconjurdtoare, il aver- tizeazd pe Baiazid :

Tot ce misci-n tare asta, riul, ramul, mi-e prieten numai mie, iarä tie, dusman

este"...

In vremi liniqtite, de pace, plaiurile acestea amintesc bogdfil desfdtdri paradisiace, ca-n Insula lui Euthanasius din Cezara lui Eminescu:

Ciorchinii grei de tämlioasä Incununau pe dealuri tars,

www.dacoromanica.ro

Page 231: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

RECEMI 231

$1-a1bine zumzufau voioase, Sä stringä tniere dulce, vara. Cind 141 läsa pun holde urma, Vreo boare dinspre miazäzi, Pärea cä marea-si plimbä turma de valuri line pe drupe.

lar in ape :

,,pe§ti cu soIzit moi ca de atiaz se-nghesuiau, grämarli, in nAvoade, sub lotca lunecindä pe talaz".

ca atunci, clad primeklia ameninfli din vreo parte, ¡odd aceastd naturd edenicd sd par- ticipe efectiv :

"Pämintu-ntreg e-n asteptare IncrIncenat de greaua-ncumetare, - In general, fie cd e vorba de balade inspi- rate din indepdrtatui 'recut dacic (Poveste de demult), de relaflite de bund uecindtate a rominitor cu slavii (Cetatea de la hotar), de fapte vitefetti ale moldovenilor sub Ste- fan cel Mare (Iordache de la Neamt) de protestul ti mesaful umanitar al lui Antim Ivireanu sau de rtiscoala pandurilor lui Tu- dor Viadimirescu (1821, primävara), de prietenia moldo-cazacd In Scrisoarea ste- garului Frätitä treactil fie zis, acesta dovedeste o duiosie o resemnare erotica mai potrivitti unei domnife i nicidecum unui ostean, care, la urma urmei, ar putea descinde chiar din holii fetelor sabine"), la Mihnea Gheorghia domind nota descrip- tiv-plasticd. Poetul este un aurally mi un evocator. El oferd tablouri istorke suges4 live, statice - cum remand Mihail Petro- veanu in Gazeta Literartr - dar nu mo- men& in plind desfdsurare dinamicd.

Chiar atunci cind descrie bätdlti, se men- fine mereu intr-o perspectivd staiicä, vizio- nind evenimentele ca de pe o cuime, de-

tasai, nu in central for. Ceea ce aduce foarte mutt a leclie de istorie predatd scolarilor de pe catedrti.

Cum am vdzut, eroli suit inzestrafi ca puteri gigantice, miracutoase, peisaful este adeseori fabulos. Dupd asemenea descripfil, tn care poetul este foarte darnic (se vede cd modalitalea plasticd-descriptivd con- vine mai mult spiritului sdu) te-ai astepta sd asisti incrincendri extraordinare, pe milsura eroilor si a spafillor de basm in care acestia se miscd, ay: cum balada poputaril ne-a obisnuit. De unde I Dupd vaste preludii fantastice, prevestind parat desf dt urtiri epopeice, ne pomenim &NW de-adreptul in epilog. Incrincenarea littz- nicd pe care inceputul o sugera, este resat- vatti In ctteva versuri explicative dupti care se constatd de pildii cd pe viteazul putcas din Cetatea Neamfului, &ef an cel Mare

1-au cinstit cu coif de-argint zale floarea dragostei märiei-sale".

sau cd

A doua zi, cäläri pe cai domnesti Intrau pandurii-n tirg Ia Bucuresti".

Nu stilt dacii Mihnea Gheorghiu a arid sti structureze schematic volumul sdu. Papi este cd, nu numai fiecare balacid in parte (exceptind Mitropolitul Antim Ivireanu $ i prelucrarea ciclului popula( Ion äl mare, cele mai reusite) lasii impresia unor bucdfi alatuite aproape exclusiv din prolog sl epilog, ci volumul ta tntregime pare con- ceput astf el. Poemul de Incheiere Pe uncle fuse Ion di Mare' sund ca o concluzie, ca un epilog al baladelor precedente ,care totalitaters for ar constilui doar o suild de preludii.

MIHAIL SORBUL 37 CONDITIILE TRAGEDIE7 COMICE

Odatil cu prezenia bine conturatti a unui dramaturg Main pe mifloacele artei sale, o problemd de principiu se pune pen- tru cel ce parcurge dramaturgia lui Mihall

Octavian Barbu

Sorbul: aceea a posibilitalii limitelor tragi-comicului. 0 asemenea dezbatere nu este numai un prilej de a pune tn cfrcula- fie una din nofiunile indelung controver-

www.dacoromanica.ro

Page 232: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

232 RECENZII

sate ale esteticil teatrate, cl $ i modalitatea cea mai indicald in care profilul acestui dramaturg poate fi aproximat. Mihail Sor- bul a dat filial de tragedie comied" la nu mai pujin de patru, din totalul de sapte piese cite cuprind cele cloud volume apdrute. Pap tut acesta nu poate fi socotit o simpld intimplare. De aceea, circum- scrierea noliunii tragi-comicului se impune cu necesitate unei operalii ce vizeazd chiar simburele activildjii sale dramatic&

*

Lecture unei piese ca Letopisefi" pe care autorul vrind s-o scuteasca de la in- ceput de nimbul $ i conuenfionalul ce-1 im- plied e evocare istoricd o numeste, simplu, drami, - este revelatoare pentru coneep- fie lui Sorbul asupra personajului drama- tic. Ion Vora' Armanut nu e o silueld pro- f 'laid pe fondul unei fresce istorice, ci un orn viu, cu o yield interioard proprie. Do- cumentul dovedeste a fi doar un punct de plecare; dincolo de el eroul trilleste in propria sa vial& lsi delimiteazd o arie personald Infra tolul acoperiM de psiholo- gia sa. Inainte de a fi drama voevodului, asa cum ne-o transmite istoria, aparitia meteoricd a lui Ion Armanul prezintd drama unui orn. Autenticitatea personaja- lui nu vine din fidelitatea feld de istorie - desi, nici o clipd adeveirul documente- lor nu este alterat - ci din respectarea di- namicii suftelesti, din logica sentimentelor. De aceea, datele cronicarilor sint simple pretexte: strdmutarea resedinjei domnesti la Iasi, pregatirea de rilzboi, cucerirea Munteniei, tabdra de la Cahul, nu stnt ac- tele cele mai semnificative ale voevodului, ci cele mai bune prilefuri, pentru autor, de a declansa reacjiite sufletesti ale nut con solidtat deopotrivd de o rigspundere (sto- ried' $ i de o Wald personate& Fdrti indoiald, dramaturgul s-a fixat asupra tor in urma unei selecjii, deosebit de prelioasii pentru nol. Aceasta indicd dintr-odatd o conceplie care creindu-si perspective tsi creme!' pro- prille sale instrumente artistice.

Unul dintre acestea este, desigur, con- cizia dialogului dramatic. In Letopisej, mdiestria tehnicd a lui Sorbul izbuteste sd invingd, de pildd, tiparele fixe ale atecsan-

drinului. Nu numai o data, versul esis Pint la jumlitatea ha de intervenfia taco- nice' a unui alt personal, care introduce motivul conf lidual, acjiunea, inainte chiar ca verbul, rostirea, sd ia sfirsit.

ION :

Io, domnul, dau porundi : de astizi tnainte Biv-cornisul Dumbravi, orn ascutit la

minte. Va fi vel-vornic...

S-TOLNICUL AL TREILEA: Drace I

ION : . Al tirii...

STOLNICUL AL DOILEA :

Bre I

ION : ...De Jos !

(Prolog, scena 10-a)

Un exit mijloc se dovedeste a fi tnzestra- .rea fieceirui personaj cu o anume injelep- dune, at o fermd viziune asupra existentel, nu numai vizibild in comportamentul sdu, el chiar explicitatel discursiv. Vorbind des- pre diversitatea firilor omenesti, Ion Vodil indicd pared, la nivelul expresiei populare, insdsi large infelegere a autorului fajd de multitudinea contradiciorie a personajelor sale.

ION : ...Stnt tntocmite Chiar gemenele frunze sä fie osebite... Dar de-omuI ce se schimb pe cilia', poti

sä spli Ci, searnini c-un altul, dud dtnsu-acelasi

nu-i ?

Gavril nu este Sbierea, cum Dina Neu- raru -,

Nu slut deopotrivä ostasu, cArturaru. 5i totusi Itnpreunä, asa cum sintern noi,. Ne. svituim mai lesne la orisice nevoi. CAci astfel tntocmit-a durnnezeiasca mini, Nici mintea, nici puterea a unui om

stiptnä A hire peste toate, ci-n fiecare orn Si hie ctte-o roadi : o roadi di un pom. 5i cum nu-i multurniti nici gura cu o roadi De aceea-s felurite de poame-ntr-o livadi.

(Prolog, scena 3-a)

Dar atenfia la valoarea dramaticd a dia- logului $ i la diversitatea interioard a per-

www.dacoromanica.ro

Page 233: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

RECENZII 233

.sonalelor sin' Ina virtufl ale compoziflei teatrale savante, despre care Letopiseti"

.adevereste cu prisosinfd fdrd a indica Ina nimic mai mull. Ion Vodd, care stdpineste

-actiunea de la un capdt la Out a piesei. .4 un erou complex, dar nu prof und. Dra- maturgul a dat viafd proprie unai tip voevodal pe care liana croniareascd l-ti injghebat din douil-trei tin", dar nu i-a dal zbucimul cutremuriltor al marilor con- .stiinte umane.

0 asemenea incercare va face Sorbul in Patima rosier. Prin Tofana, investigatia -viefii lduntrice a omului atinge o noud dreaptcl. Dramaturgul pare a se fi convins cd expozifia reactillor sufletesti, oricit de colorate si pregnante ar fi acestea, nu e suficientd pentru a defini un caracter dra- matic. Dincolo de mecanica sufleteascd, -existii un alt teirim cdruia psihologicul ti -surprinde f i defineste doar dinamismul, fdril a-i constitui substanfa. In Patima .rosie", $ i in deosebi la Tofana acest plan prof und este biological. Autorul 0-a In- sustat cimpul de observafie, urn:eland son- dajul in adinc. Tofana prezintd un registru sufletesc relativ sifrac; dar ceea ce s-a pierdut in extensiune, indicd un spor in profunzime. Feminitatea tulbuatoare, sin- .ceritatea crudti 0 cinicii, fermitatea actelor sale sint expresia unui elan orb, subleran.

-7..1n personaj ca Tofana tulburd fdrd a im- presiona. Gesturile sale, venind de dincolo .de ea, Sint ale spefei insdsi: sin' punctele noastre de legiiturd cu 'replete inferioare .umanului. Pcirdsind pe Castrig pentru Rudy, Tofana reneagd socialul nu numai in ceea ce acesta are conventional, ci fi in -ceea ce confine frumos $ i dews : e un re- fuz categoric fat"' de tot ce nu se tnscrie pe orbita unicd a singelui ei infklarat. In sensul acesta, drama ei este o dramd surdd, sub nivelul constiintei. Biological, an. clipa In care nu angreneazd $ i alte va- lori in propria-i prettfire, nu se poate in- cununa cu laurii negri al tragicului. Sin- _gele e in stare de marl satisfactii, dar nu de marl isbinzi. Artistic vorbind, $ i indeo- .sebi pentru genut dramatic, llama spiri.tul cunoaste triumful $ i moartea.

Cu Silvestru Trandafir, eroul principal din ,Pezertorar, Sorbul a depdgit acest prag al determinafiel biologice, cdruia un

Ibsen sau Sudermann i-au Visit, poate, cea mai proprie expresie artistic& De data aceasta, personajul e definit de pendularea dramaticd intre cloud planar': unul - ele- mentar $i, ca atare, lipsit de finalitate lu- cidit, ca suport; altul - luminat de infe- legerea wad rost social 0 uman. Cu alle cuvinte: pe de o parte, o fortd; pe de WM parte, constiinfa acestei forte 0 capa- citatea de a dispune de ea dupil voie. Fort a tut Silvestri' std in puterea sa fixicd, in unitatea fermi' a voinfei sale, in masivi- tatea brutald a caracterului sdu: nevasta, soacra, Licd Chitaristu, Schwalbe sau Her- mann ti simt pe propria lor pleie, manif es- tarea capricioasd. Dar aceastil forte' se su- pane unel constiinje miscate de flacdra iubirii, de sentimental responsabilitiifii fa- miliale, de mindria nationald. Acest al doi- lea plan, superior, conf erd dezertorulur, In clipa prilbusirii, o aurd tragia. Nu mai avem de a face, ca la Tofana, cu un de- terminism biologic in care Indltarea $ i prii- bugirea sin' cele douti faze ale unei maree obscure, ci cu o duratd sufleteascd propice libertiifii umane. LIciderea of iferului neamf, act necesar in ordinea ternperamentului 0 caracterului lui Silvestru, nu implicd cu necesitate prdbusirea finald a eroului, ci confine, ca un germen, doar riscul ei. lar riscul acesta este r&siisi pecetea tragicului.

fatd-ne, agadar, tn situafia de a putea preciza conditiile in care personalele dra- matice ixbutesc sei ob find aureola tragic& Atita timp cit psihologicul sau biological obligcl eroii la o diversitate in extensie sau, respectiv, la o adincire sub pragal constiintei, fenomenul tragic nu are loc, deoarece inserfia in planal valorilor spiri- tuale $i, o daM cu aceasta, aria libertdfii - lipsesc. Cdci numai un personal part& tor de valori poate primi investitura tra- gicd.

Dar dimensiunea tragicii este numai una din categoriile vizate de Mihail Sorbul. Florin Tornea, in interesanta si exhaustiva

' analizif ce insofeste publicarea parfiald a pieselor acestui autor, spune cd Mihail Sorbul pare a fi Incercat sä preia insusi limbajul imprumutat de Caragiale perso- najelor sale, sä-1 extindä si sä demon- streze ci acest limbaj nu tine neapärat numai de mijloacele formale ale caricärii

www.dacoromanica.ro

Page 234: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

234 RCENzu

cu intentii satirice i destinatie comici. Dimpotrivä, ,..acest limbaj poste Mimi... deopotrivi risul si emotia tragick dupä imprejurfaile tit care aceasti tume este vtizuti (pag. 20). Af irmalia ni se pare deosebit de prelioasd. Dacd autorul Patimel ro$i" 0-a depligit treptat

apropierii de fenomenul tragic, nu acela# lucre' se poate spune despre instru-. mentele pe care le-a pus in slujba

Dincolo de Umbel], Sorbul n-a utili- zat alte mijloace de comedie. Tocmai de aceea, eroii si riftnin tn amintirea citito- ruled ca n4te exemplare dramatice, dar aid decum ca niqte caricaturl umane. Vorbi- rea se dovedqte un tnvel4 prea subfire pentru a def prin ea tftsclyi, funja lor dramatic&

Desigur, incercarea ha M. Sorbul era un act de mare temeritate: dramaturgul voia sd incarce acelasi personaj, deopo- trio& CU sarcind tragicd comicd. 0 ase- menea tentativd nu este, firefte, sortitd principiai gecului. Literatura universalcl oferd destule exemple clad, la un acela$ erou, comical coexistet cu tragical. Dar, tn acest caz, conexiunea acestor doud ca- tegorii se opereazd undeva in adinc. La un Harpagon, de pildcl, comical de caracler dezvelluie chiar abisurile umanului, iar rt- sul care ne zguduie are un fior tragic. Sorbul ins, prin limbajul comic, propane atenliel noastre zoneie de suprafald ale in- dividului uman. De aceea, la un personal ca Silvestru Trandafir, comical se trece ca vederea, se pierde, se dizolvd tn dramatic.

0 singurd data', Mihail Sorbul a lzbutit sii creioneze an erou care solicitii disponi- bilitatea noastrd fafel de comic tragic, tn aceeafi masted: e vorba de Sbil] din Patima e un personal dintre cele mai complexe, alcdtuit din nenumeirate contradiclii: intelectual ratat, viseazii re- tntoarcerea ia primitivism ; cult, dispre- Niefte toate valorile culturii ; om cu creie-i rut !impede, neagd tot ceea ce generaffile anterioare au acumulat prin gindire ; fire veseld, ascunde o ameirdciane otreivitt i; predia sinuciderea, dar o iubqte pe Crina; In fine, e atit de cinstit, tacit 41 poate permite a fie cinic. Toate aceste dublete läuntrice genereazd in afarei o dialecticti sprintend a contrastelor, care face din Sbil]

obiectul propriei sale ironil, ca atare, um persona] mereu comic. Dar in acelafi caracterul la( este lapidar : buchetul con- tradicjiilor are, in adinc, o did& cind comund tafiptd intr-un sol amar, plirz- de venin. Sbil] e un mica careli degustd sterilitatea. Inteligenla sa, intoarsd asuprcr propriel sale persoane, o scruteazil f drd in- durare, in adincime inddriit, pind la bu- nicul sdu, hingherut Haralambie Sbil], f A-

clnd din- co/41114a acestel extracjii inf e- Hoare, an orgoliu ce aclioneazei ca un pro- pulsor dramatic. Dacd personajul nu se tn- vrednice§te totu$ de o precisd virtute tra- gic& omisiunea este a autorulai care - ignorindu-i parcd poterdele - I-a ref uzat catastrofa finald: intreruperea bruscd a re-

treptate a lui Sbill, ar fi implicat asti f el scufundarea valorilor, Wind din el un- autentic persona] tragic ; in limp ce prei- bufirea Tofanei prin patina nu nimicefte- dectt suportul, lipsit de o altei valoare mak Malt& al unei biologii primare.

Prin 1928, Mihail Sorbul spunea: care personaj are o viatä proprie care nu, trebule sä semene cu a celorlalli eroi... Mci e cheia - si fii cit mat strins si na- tural, ca insäsi viata. Dad traiul eroilor- este banal, nu poti fugi de el, 'Ma trebuie redat esentialul... Vreau sä desbrac omul de haina perfidi a civilizatiei ca sä-1 asez gol In fate naturii..." Nici o allä meirturl- sire n-ar putea sei sintetizeze mat succint alit lansele cit limitele unei conceplii asupra fenomenului dramatic In genere.

Mihail Sorbul a inleles pe deplin cd o piesei este un act dramatic esential al unor eroi cu prof il interior propriu. Dar, in ace- 1(41 limp, dent la concizia tehnicd a ope- rei dramatice ia veridicitatea psihologial a personajelor, dramaturgul a uitat gd sin-. gura arie in care gestul eroilor capita- co

semnificalie tragic& anga find inireagrr umanitate, este planul valorilor. A nu fugi de traiul banal", a dezbreica mat de haina perfidd a civilizalier, aqeza got tn fah:1 nature... tnseamnd - in ultimel awned - a propane artistului o perspec- 'it'd care se ingusteazd treptat, in loc sd se Mrgeascd.

tefan Aug. Doinas.

www.dacoromanica.ro

Page 235: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

RECENZI I 235.

LEONID LEONOV: ,PADCIR_EÄ RUSA5

D upd patru decenii, Ivan Matveici Vih- rev, intr-o atituame de pioasti reculegere se aflä din nou in vilceaua care adOpos- tise cindva persoana legendard a pOdura- rului Kalina. Bdtrinul pddurar e o aparifie aproape supranaturald in apdrarea nemu- ritorului codru rusesc, cu o istorie mtirea- ,ti ft tragicd in aceeasi vreme. Linistea e deplind 1 doar gilgiitul neintrerupt al iz- vorului ascuns sub o stincli din WM erd aminteste intimpldri as is de croak& re- desteaptd amintiri pe Vihrov, continuatorul unei opere de apostolat in alt plan ;i in alte condifii la bilanful yie- ld sale consacrate fi ea apOrdrii pddurli ruse.

In zbuciumata scurgere a timpului, iz- vorul lui Kalina rdmine singurul element permanent, neschimbat in eserda sa nea- tins de virtejul inlimpläritor, preflgurind tzdzuinfele umardtdfil in devenire spre for- me superioare de existent& In rest total dovedeste universala necontenita mis- care. Schimbtfrile s-au petrecut in totalt- tatea sferelor acolo unde efectele yield economice, politice sociale nu gat vizi- bile, regtisirn amprenta ireversibilelor pro- cese acfionind deopotrivd asupra naturü asupra omului. Komanul lui Leo- nov, Pliclurea ruse,. urmdreste intr-o scar- gere lentii gama unor transformdri funda- mentale petrecute de-alungul citorva dece- nii, bogate in evenimente epocale. Sistemul optic specific scriitorului mlireste imens pind la observalia ameinunfild faptele greu perceptibile, petrecute in unghere intune- coase, sclipindu-i de sub lentile intimpldrile spectaculottse strdlucitoare.

De altfel insdsi maniera autorului ne a- pare modificatd. Scrlitorul ne este cunos- cut din sotr ,.Bursucir ca un creator de atmosferd densd, vibrind intens la f ie- care rdsucire a personagiilor prinse in plasa el, personagil dintr-o lume specific leonoviand. Eroil obisnuifi acestuf univers erau sondafi nemilos in adincimile exis- tenf ei lor $ i recompusi in fafa citilorilor din umbre luminl. Pddurea ruse ne readuce la formele romanulul clasic, cu of-

monia liniilor clare, cu migala construirie fiecdrel aparifii omenesti, pia la desprin- derea portretelor fizice, exacte amanun-

suflu de epopee impune clleva marl cinturi. Tragedia pdclurif, opozifia Vihrov- Grafianski, cintul linerel generafil. SO fi cerut tema asemenea mijloace artistice?' Este aceasiti revenire rezultatul unei ale- geri definitive, la captitul unei experienfe literare ? Sau poate simple influenfe trecil- Mare? Rdspunsul la intrebdrile amintite sint de obicel hazardate atunci cind tom de-aface ca o mare personalitate artisticd

,intr-o mdsurei inutil, raportat ta reali- tatea operii, care triiieste viaf a inde- pendent de nedumeririle noastre.

Piidurea rued" este opera de moturilate- In plenitudinea ei, grea de ref lecf it etico- filozof ice insumind rodul unei vaste expe- rienfe ; inaintea el trebuie sii le descoperi,. repetind gestul indrOgostituluf de ptidure in fala obiectului pasiunii sale. Afirmafia- poate fi susfinutd cu observafille ;I cage- idrile care insofese mai fiecare pagina, dar noi ne vom opri la prelegerea inaugurald a profesorului Vihrov perdru cd aici se gd- sesc elementele necesare infelegerii con- flictului principal $ i totalitatea resorturilor care miscd personagillo lui.

Ne af idm In primele sdptdmini ale rdz- boiului anti-fascist. Gindurile participanfi- lor la prelegerea inaugurald a lnstitutu- lui de silviculturd sled indreptate spre- imensa tragedie desfdsuraM pe intinsul nesfirsit al stepelor rusesti. V ihrov vor- beste despre *Ware. Verbal lui magic cap-

teaz& Tema sub jugil aterdia prin tudinea ipostazelor grave prin care ea estr inflifisatd de aplirtitorul pasionat, sensibir

i lucid al codrului rus. Prelegerea porneste de la vremurile In-

depdrtate, clnd pätnIntul mai pästra ur- mete primäverii glaciate" triburile slave se fragmentau in citeva ramuri. Descinsi de pe crestele Carpafilor, unele din ele s-au indreptat spre rdsdrit tar descdlecarea tre- buie sti se fi petrecut : Intr-o dimineatä

pe la Inceputul verii, clad tara noasträ e deosebit de aträgitoare. In dreapta

www.dacoromanica.ro

Page 236: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

238 RECENZII

-tärcuitä cu dumbrivi - se desfäsura steps Arid/id In adierea vintului cu iarba ei bine Ininitä, ce creste nävalnic jar In stinga, se ingrämädeau pädurile de pini, färi de zfirsit, adevärata taiga ce cobora In mai mite brate de pe lnältimea AlaunicA, cel Triai lat dintre ele ajungind la tärmul Chi- merit, astäzi al MArit Negre.

Astfel Incepe epopeea.. Nature nu i-a rtisfdfai pe strdmqii ru-

filar de astlizi. Clima locurilor era Wilda door trei luni pe an, pentru cä merge era departe, curentele calde pavdza tndtft- -milor inexistente, Nature modeleazd carac- feral nafiei: Pe ai nostri avea sä-i ardä soarele asiatic i sä-i Inghete friguI polar,

-ceea ce avea sä se videaseä in extremele -caracterului lor national. Oscilatitie bruste ale temperaturii continentale aveau sä le kinoculeze o nemaipomenitä capacitate de InlOptuiri ciclopeene intr-un rästimp scurt". -Particularittaile geograf ice modeleazd isto- ria organizifrii statale: Tot astf el si na- tura, aproape aceeasi pe Intreaga intin- .dere a celor douazeci de paralele, ca lipsa unor bariere naturale, avea sA le de- termine näzuinta spre unire, chezäsia cea inai sigurä a neatirnärii tuturor slavilor".

Dar padurea? Contribufia el la desti- nele poporului rus?

Ar fi o lipsä de recunostintA sä nu nu- rnaräm pädurea printre Indrumätorii si pu- tinii ocrotitori ai poporului nostru. Dad' stepa a trezit la strämosii nostri gustul it- bertatii si al desfätäritor voinicesti in luptä dreaptä, pädurea i-a Invitat sä se pizeascä, sä aibä spirit de observatie, sä fie harnici i le-a häräzit acel mers greoi,

eu care rusii au päsit Intotdeauna spre tinta pe care 0-o propuseserä... Exprimin- du-ne mai plastic, am putea spune cä pidurea a iesit In intimpinarea omului rus chiar de la venirea lui pe lume, i l-a inso- -tit pas cu pas prin toate etapele lui,"

dupd ce enumerd avantajete attiruite ge- neros de aceasta, de la leagdnul copilului pind la bltinurile de samur i vulpile ar- gintii, autorul se intreabd: N-a rämas oare Rusia noasträ atita vreme parcä cio- plitä in lemn, fiindcä ne-am lAsa t prea mult tinuti cu casä *It masä däruite de pO-

-dure"./atei apoi ptidurea tn ipostaza de a- xdrtitor al poporului rus ta fafa migrafiu-

nit triburilor asialice. Acolo, la hotarele Silvo-slepei aveau sd se ridice meterezele, denumite la Inceputul secolului al XII-lea cremlinuri. Jaä pädurea rusä in ipostaza ei mitologicd, fduritoare de legende nemu- ritoare.

Fiecare neam de pe pämint a avut In copilärie un ciob de oglindä vräjitä, in care lumea InconjurAtoare se resfringea Intr-un chip ciudat, dar in oglinda flea- ruia din eIe In alt Printre elemendle naturii, cärora strärnosii nostri se Inchi- nau pentru puterea, bunätatea sau frumu- selea lor se aflau uriasii pAdurilor, de felul stejarilor care pinä mai deunäzi se inältau pe Hortita, sau a pinilor de pe Seligher, prosläviti de Ivan Siskin - vaj- nic apärätor al pädurii ruse", Despre zei- tatea pddurii ruse ni se spune cii nu se- mina nici pe departe cu regele arinilor - Erlkönig - din balada popularä germanä ;

vicleanul stäpin al pädurilor noastre e mai modest $ i mai apropiat de am". Conside- raliunite nu se opresc aici vom fi sat" sit adtiugtim doer cede privitoare la gospo- &agree "'Mina In land cdrora se desfd- eoard conflictul principal. Bogdflile pcidu-

explocztate neraf tonal ameninfcl exis- tenfa ei implicd o dereglare a regimului cimatic si pluvial. E necesard ptistrarea armoniei condifalor naturale prin gospo- ddrirea rationald a Oda& In pufine at- vinte este necesarti folosirea continui a pädurii in timp $ i in spatiu, rinduitä in asa fel, Inca pädurea sA nu fie secituitä... Täierea nu trebuie sä IntreacA productia de pädure ce creste intr-un an".

Consideraliunile isiorice, fitozofice, etice, psihologice, economice, sociale, care strd- bat prelegerea amintild nu stnt deloc extra- literare. Leonov a conceput Pddurea Rusd" ca pe un personal legendar, cu un rol bine stabilit in compozifia romanului. In elementele conflictulul Pddurea aduce valori simbolice pane de prospelime ; ea este inspiratoarea purldloarea untd me- sal de profundd tnfelepciune popular& Eroul astf el conceput impune celortalte personagii cerinfe precise, constitute un etalon de tncercare a caracterelor ji ati- tudinilor. Din negurile istoriei plat In zaele noastre asculttim respirafia eind foptact, amefitoare, dad vulcanicd,

www.dacoromanica.ro

Page 237: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

RECENZII 237

furtunoasd, certnalu-ne sd-i urmilrim cu grijd bdtdile inimii. Pi Murat lui Leonov are chipul ei propriu 0 nu exagerdm dud afirmdm di In profilul ei masiv 0. sever distingem particularildfile caracterologice ale oricdrui personal cu drept de existen- fd literard.

Personalitatea prof esorului Vihrov este integral consacratil dezaoltdrit unui sistem stlinfific corespunator necesittifilor ;Wu- rii. Un Intreg edificiu teoretic este ridicat cu rdbdare 0 sacrificii. Adversarul salt, Sap Grafianski, ancorat Intimplittor in domeniul viral, con.struieste prin suprapu- nere replica sa nefundamentalit, lipsitii de valoare dar demagogic& a intereselor sta- tului sovietic 0 construcliei socialiste, O- pera teoreticd a lut Vihrov e monumentald sub raport gtiinfific $ i greu de clintit. Gra- fianski nu tncearcd sii-i opunti argumente stiinfif ice, pe care de alifel nici nu le po- sed& El este omul articolelor de demas- care. Insinuant sau deschis, calm sau agi- tat, amintind prietenia veche cu Vihrov sau dezicindu-se de ea, dupd tmprejurttri, Graft- anski pune sub semnul intrebdrit conclu- ziile aduersarului. Numele lui se face cu- noscut automat, creste tn prestigiu dupd fiecare lucrare a lui Vihrov. Ceea ce alit- mul realizeazit in truda anilor, primul des- fiinfeard intr-o singurd noapte, cu un sin- gur arlicol. Pitdurea cunoaste o specie de plante parazite care acoperd bradul cu o manta vctporoasd bogatd, Infinit mai as- pectuoasd decit lnsusi copacul care o hrti- neste, pe trunchiul cdruia veghearti nef o- lositor pia la secdtuirea lui deplinti. Gra- fianski a acoperit astf el vreme tndelungatti personalitalea lui Vihrov, pinti in clipa de- masctirii lui totale.

Leonov qi-a construit ambele personagii dupd regulile clasice.Pictura este amtinun- jitti, trdsdturile de caracter se tmplinesc in- tr-o blografie compleld, se reaine .stdruitor pentru lumlnarea laturilor greu vizibile.

Poate 01 pard paradoxal, dar conflictul amintind un oarecare schematism cunoscut nu reuseste sd dizolve substanfa eroilor a- trafi in orbita sa. Vihrov 0. Grafianski slut figuri pe deplin izbulite §1 se tnscriu in galeria eroilor literaturii soaietice cu valort solide.

- Vihrov este un amestec de ingenuitate fr dirzenie proprie oamenilor de filing de . mare calibru. Atacurile fostuluf sdu coleg- de facullate il surprind incapabil d'e o ri-- post& pe mdsura cuveniM, fdrd sd-I dezar- meze. Argumentele sale, aparent lard le- gtiturd cu cele ale adversarului, tnainteazil lent dar sigur in con0iinfa opiniet publice sovietice. Arta cultivdrii relalitior ti este- complet strata' fi nu-i poate of eri deci nici un sprijin, dar capacitatea sa de rezisten- fd provine dintr-o reaM fi superioard conftiinfti civicti, din credinfa sa nezdrun- cinatti in idealurile comunismului. Viala sa familiald e nenorocia Sofia l-a pdrd- sit pentru cd nu-I iubea 0 mat pd.strase- o dozd de cinste pentru a se decide la sa- crificarea unel viefi comode, incdlritit de statornicia 0 profunda pasiune a fostulu ei sof. Fiica sa trdieste departe, cu mama 0 mulM areme, in! luenfaM de articolele- lui Gralianski, resimte existenfa tatillui ca pe o povard. In vechea cilsufd de lemn». Vihrov trdieste singuratic, dar nu izolaf. Pasiunea pentru !Mature ti insuflejefte e- xistenfa.

Cu Grafianski, Leonov prelungefte ltr condifille societtifii soaietice, procesul in-. telectualititfii lard ideal, ruinaM de ego- centrism, de false rafinamente $ t de ce- rinfe Indoielnice Wit de umanitate. .Marea- secetil spiritualti a falsului profesor este- egalatd doar de teribila lui ipocrizie, pe care nu 0-o Itättuieste, seraindu-i drept . forma ideal de amortizare a propriilor sale ticdlosii, in fafa propriei sale consti- infe. El maneareazti de cele mat multe ort cu luciditate, dar in momentele hottirt- toare, cind omul devine f kris% intervine a- mortizorul ipocriziei sale inconstiente, cm

rol salvator. Adesea el crede cu sinceritata in misiunea sa mesianicti f afd de Vihrov, considerind articolde cunoscute drept un- mijloc de salvare a prietenului sdu dins strinsoarea unei erezii periculoase. Alleori ar dori fostului sdu prieten o viajd tihnit&- ín umbra renunfdrilor la convingerile sale, incomode. I pocrizia intervine aid doar- lntr-un singur mind decisia : Grafianskt- nult dil seama cti el paraziteazii pe seama lui Vihrov, cd fdrd adversarul sdra ar fi un imens zero Miat.

www.dacoromanica.ro

Page 238: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

238 RECENZIr

Semnificativd din acest punct de vedere .este atitudinea lui Grafianski [aid de Na- taga Zolotinskaia, pe care a cunoscut-o in

diner*. Singura mdrturie a relafillor lor din trecut este o nepoaM. Grafianski trdiegte basil de malt despdrf it de Natalia, pentru cd mariajul impunea anumite re . nunfdri fi orictt de minime ar fi lost ce- einfele unei femei sfirlde el nu le pole satisface. Se presupune cd apare din and ta cind tn fostul lui cdmin, Intrefinind o atmosferd ambigud, distrugdtoare pentru fosta lut sofie, rdmasd credincioasd pint)

da capdt. Zeci de ani Grafianski pozeazii si are sentimental cd el este ocrotitorul acestei f ante nefericite, cdreia ti of erá cu

endrinimie prezenfa sa pentru clteva clips, o privire, o strtngere de mind. Et imagi- neazd schema raporturilor lui cu Natalia, di &If viafd cu ajutorul unor false imprestl, .unor false poked pentru ca pia la urmit zeea ce nu era dectt pläsmuire proprie sd devind pentru el realitate. Ipocrizia lui a- tinge culmea In ziva inmormintitrii Nate- liei Zolgtinskaia. 0 viziM neagteptatd, rds-

amintiri nepleicute, II readuce o fantomaticd boat?' $ l tnsofind cosciu- ,gul mortuar... din pat, cu termoforul la picioare. Gtndul lui nu pdrdsegte dricul sdrdacios plait la poetic! cimitirului. Pa- gina e memorabild i ne ldsdm 'spit" sd transcriem dieva fragmente. Imaginal la lnfierbIntatd a lui Grafianski, urmeazd un dric: cu penaj de doliu pe mirloage care corespunde mult mal bine dispozitiei lui Mee, decit autobuzul comunal modern pentru transportul urgent al cetätenifor la

domiciliu, o roatä fiind pe lumea asta, iar cealaltä dincolo. Stind nemiscat pe eanapea, Alexandr lacovievIci se indu- fop din ce in ce mai mult, la &dui cä eL singurul i credinciosul insotitor al Nata- sei, päsea tu urma ei tinind mina pe par- tea dinapoia dricului de care nu scapä ni- meni, cum i se cidea i lui, cavalerul de znodä veche din anii ce nu se mai intorc..."

Zborul fanteziei II poarid douäsprezece verste pe jos" ca capul descoperit riscind sä räceascä", dlnd uitimele onoruri fiintei, acum neinsufletite, care-i apreciase caIltä- ¡lie inaintea tuturor..." ayes, pdgind din nenorocire in nenorocire, ladmirindu-se

compdtimindu-se, Grafianski se si vedea pe el insusi stind culcat pustiu ne- märginit-, päräsit chiar si de cei mai apro- piati dintre invirtodocsi, vulturii lilor rotindu-se in zbor deasupra capului..."

ktoria lui Vihrov se Intrefese cu aceea a Wet lui Polia si a fiului adoptiv Serioja, exprinand continuitatea generafii- lor in realizarea unor nobile Jeluri. Potea se indoleite multd vreme de cinstea pro- fesionald l cetdfeneascd a tatillui el. In elanurile adolescenfei imaginea pdrintelui aproape necunoscut tulburd 1 ritnegle cin- stea ei absolutd, de comsomolistd. Vrea sil cunoascd adevdrul gi din ferkire pentru ea adevdrul ti favorizeazd speranfele.

Linistea nu este de lungd durald. Orl- zontul incendiat al patriei cere acfiuni cu- rajoase, energice, ddruire total& Studenta care nu reusise s audieze decit prima prelegere a profesorului Vihrov, despre care am vorbit, se regdseste In spiteful de front ca sord de caritate i mai apoi In misiunea periculoasd din spatele frontului. Aici, la capital ei, se Intilneste cu fratele adoptiv ceasurile de suferinfd ti apropie mai puternic deaf multi ani de convieluire sub un acoperig comm.

Polea i intr-o miisurd mai mare Seriola se prezintd tn fafa tribunalului viefil ca fisele necomplecte. Seri* denotei superfi- cialitate in aprecierea valorilor culturii vechi, o anumild fanfaronadd respinsd de aulor. In atitudinile lor tnsd se regdsesc naivitdfile unei virste fericite unei epoci fericite, incordarea zilelor deosebite, vita- litatea crezului, increderea kraal tn ziva de Wine, fiird de care victortile nu slut posibile. Avem de aface cu sentimentele

ndzuinfele epocilor de luptd, cind uma- nitatea scuturd cu o miscare energicd ve- chile tare ardlinduli chipal adevdrat demonstrind posibiliMfile ei nelimitate.

Generapile care aveau aimed virste a- propiate ql idealuri comune presupun cd se regdsesc cu o plikere unicä ln cei doi eroi ai romanului. Flirt% oameni ca Vihrov, Po- lia, Serioja, prezentul ar fi trist viitorul descurajant.

P. Granea

www.dacoromanica.ro

Page 239: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

RECENzn 239

UN PRECURSOR AL MARILOR REALLYTI*)

u o said de ani dug Shakespeare si .cu o satti de ani inaintea lui Dickens, ..imbinind verva fabulatorie a celui dintil cu pitorescul anecdotic al celui de al doi- lea, Fielding apare in conspectul literatu- rii engleze din sec al XVIII-lea ca an mare inovator, inzestrat cu gut spirit ex- trem de indrdznef si puntnd bazele roma- nului realist de dincolo de Canal intr-o vreme cind mostenirea elizabetand era incd foarte grea, iar viitoarele izbinzi ale -realismului din sec. al XIX-lea nu puteau fi Ina preulizute. Situat la milioc, !titre marele dramaturg ($1 marele romancier, pe

-care-i despärfea un interval de doud vea- curt, Fielding fiird sd participe la nict o revolufie literard gi färd sd fie martorul nici unei zguduiri politice sau soçiale, cre- iazd el singur o revolu fie gi traseazd in simpul literelor primele fdgasuri ale unfit -drum ce se va dovedi mai tirziu deosebil de glorios.

Henry Fielding a trait in prima lumiltate 4 secolului al XVI 11-lea ( I707-1754). Viafa lui, destul de scurtd, s-a desfasurat in epoca diciaturii politice a lui Robert Walpole, exponentui vechei nobilimi ce se aliase, dupd revolufia glorioasd" din 1688, cu burghezia de curind intratd in arena Is- .toriei.

El a cunoscut nu numai excesele, dar 0 rigorile acestui regim dictatorial prin ex- celenfil. Pentru a-0 manifesta insd repui- sia $ i dezgustul fafd de lumea In care trd- ia, Fielding a renunfat la maniera utopicd

.sau alegoricd folositii de unii dintre con- ttemporanii sdi, un Daniel de Foe, un Swift, -mai ales, recurgind la scrieri inarcate cu ..elemente luate din realitatea imediald, dar iransfigurate cu mild abilitate, la alck fel Wit pentru cititorul neprevenit asculimea satirei putea sd se piardil cu uguring In inveligul stufos al anecdoticei. El insusi mdr(urisea tn aceasd privinfl I: Cu toate a tofu! este extras din marea carte a vie- tii 0 el nu existi nici un personal sau ac- tiune pe care eu di nu le fi scos din pro-

.11411, *) Henry Fielding, Tom Jones, traducere

de AL Iacobescu, revizuitä de Ion Pas, M.S.P.L.A., 1956.

priile mete observatii sau din propria mea experientä, am avut totu0 cea mai mare grijä sä travestesc actorii 0 sä schimb eta de mult imprejurärile, culorile 0 valorile, incit mice incercare de a le recurionte va fi grea".

In prima perioadd a activitdfil sale, Fiel- ding a scris foarte mutt teatru, deoarece acesta ira o tribund de uncle putea ridicu- liza mai direct viciile gi impostura socie- tdfii din jurul lui. Ikl. urma siclielitor de tot fetal, care mergeau pind la interzice- rea pieselor $ i inchtderea teatrelor unde se jucau ele, scrlitorul a f ost silit sell aban- doneze genul, nevoind sd flateze gusturile publicului 0 sti menafeze animozittifile of i- cialitdfil, consacrtndu-se, in a doua parts a activitdfii sale, prose'. Aga se face cd, intr-un limp relativ ,wart, el a dat la iveald fret lungi povestiri pline de o mulfime de episoade epice, urzite de o imaginafie pro- digioasit $ i scrise cu o uervd scinteieloare, ciirora noi astlizi le-am putea spune foarte bine romane, dar pe care autorul lor s-a fait totdeauna, intenfionat, ed le intitu- laze Ca atare. Intr-adeviir, romanele tui Fielding slat niste opere prozai-comico- epice", cum le definea el insugi, In care in- flirting stilul epopeii clasice redat intr-un timbal modern li intriga celui mai realist roman modern prezentatd intr-o viziune ho- mericd.

Dinire acestea, cea mai ampid, mai vie $ i mai reprezentativd este povestirea Tom Jones, scrisii In ultimil ani ai viefii scrii- torului gi in care acesta gi-a dat intreaga mdsurii a personalitiifii lui ajunsfi la o ma- turitate deplind. Intriga povestirii, subin- titulatd Povestea unui copil gdsir, este cit se poate de simpid gi banald: nobilui de provincie Allworthy, un celibatar poto- lit, generos $ i caritabil, 'Mac la mogia lui impreund cu sora sa, domniloara Bridget, o laid Initrinii, bigotd 0 until'. Intr-o sea- rd, Allworthy, tntorcindu-se acasd &tad' o lungd absent& gdsegte in patul seta an co- pil in fall, idsat acolo de o mind necunos- cuti i ; din cercetdrile fdcute, reiese cd mama pruncului este o serviloare, Jenny Jones, pe care Allworthy o izgoneste din casd, pdstrind insa copilul, pe care-I creste ca

www.dacoromanica.ro

Page 240: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

240 RECENZU

bastard, botezindu-1 Tom Jones. Copi ha se face mare, devine un barbel Inzestral cu an caracter inegal - !Dade cinstit $ i cu- ralos, dar impulsiv $ i gala oricind sti de- vind eroui unel aventuri sentimentale - astfel cd pind la urmd el infra' in conflict cu taMi Au adoptiv, care se vede nevoit sd-1 indepdrteze din preafma sa. Dupd o serie de peripefii extrem de pitoresti. Tom afunge la Londra, unde, in urma unui duel provocat de-o noted aventurd galantd este arestat, fudecat pentru omor $ i condamnat la spinzurtitoare. In ¡Mimi moment se afM cd rivalul situ n-a mud!, rip precum se credea, $ i Tom este grafiat $ i eliberat. Oda id cu aceasta, tocmai la sfirsit, dupd nenumdrate intimpldri pe cit de reale pe atit de fantastice, intinse pe spafiul a peste o mie de pagini, este deslegat $ i misterul originii copilului visit" z Tom era fructul unei aventuri amoroase a bigotei domni- pare Bridget, moarid la cifiva ani dupe' ce-I niiscuse ; el era deci nepotul domnului Aliworthy, care-i reprimeste cu mulId bu- curie la sine, fticindu-1 mostenitorul !rare- gii sale avert

Se Infelege de la sine cd acesta nu este decit miezul concentrat la maximum al po- vestirii lui Fielding, care de Wi are nu numai proporfiite, dar $ i prof But unei ade- vdrate epopei, sau cum o caracterizeazil autorul insusi, al unui poem eroic $ i is- kric In proz. Intr-adeviir, cdiduzit de in- tenfia de a creia un gen nou in literature englezd, Fielding reuseste sii face' din Tom Jones a epopee modernd, in care inset ni- mic nu este de domeniul mitului sau al imaginaflei pure, ci totui este luat din cea mai concrete' realitate. Oamenii, faptele, media cu intregul lui decoi, grit desprin- se de-a dreptul din viala civild, dar proiec- tale pe fundaluri alit de vaste 'Melt ele ca- Ohl dimensiunile unei lumi aproape mito- logice. Si totasi, personajele lui Fielding sint, dupe' cum observe Walter Scott, atit de specific engleze, alit de prof und nafio- nale, Nat ele cu greu pot fi recunoscute de cineva din afara viefii britanice ; cu alte cuvinte, ele poartil marca unui autentic $ i viguros realism.

Partea cea mai originald a acestei ope- re este concepfia ei arhitectonicd. Povesti- rea este Impärfitd in optsprezece air,

fiecare cu un numdr variabil de capitote dintre care primal fine totdeauna loc de- prolog, de introducer* la o noud treaptil a narafiunii, unde autorui isi rezervd drep- tul de a face diverse considerafii pe mar- ginea acliunil propriu zise sau In afar& ei, dar extrem de amuzante pentru cititor. Tn aceste capitole introductive, care tut uneori aspectui invocaffilor" din epopelle. clasice, alteori :vial corutui din tragediile entice sau al crainicului din dramele etiza- betane, Fielding, intrerupind pentru o ell- pd firui povestirii, intervine personal ca reflecfii deosebit de interesante in tegd- turd ca cele mai variate probleme politice, filosofice, religioase sau literare la ordi- nea zilei. Aceste capitole Ant tot atitea pri- lefuri pe care scriitorul $ i le creiazd anu- me pentru a polemiza cu tot' contempo- rani' sdi oficiali, $ i pentru ansi exprima, in forme deghizate, reacf file fald de so- cietatea $ i epoca sa. Aid, Fielding se do- vedeste deopotrivd de mare ca povestitor, ca poet, ca critic, ca amorist, ca eseist, ca moralist, inzestrat cu un ascufit spirit de observafie ;I cu o vastd culturd, cdutind VI dea In orice moment impresia cd nu face aitceva decit sd-si amuze cititorul, dar ani- mal in permanenfd de intenfia de a-I in- strut asupra realildfilor din fund lui. In- troducerile acestea stilt niste mici pamf lete, pline de corozivitate, in care este demos- cad cu o vervd $ i cu o ironie musciitoare reaua credinfii a criticilor, lipsa de ye. loare a scriitorilor de succes ai vremii, fd- färnicia teologilor, ingustimea filosof ilor $ i in general tictilosia exponenfilor spirituali $ i politicl ai regimului patronat de Wal- pole, cu care Fielding nu se putea imptica pentru nimic in lume. In mod constant, scriitorul e preocupat de a defini in aceste capitole - care, strinse laolaltd ar putea constitui o veritabild arld poelicd" - ge- nut nou pe care el II introducea in litera- ture englezil, trasind totodattl fundamen- tele realismului ce avea sel se dezvolte abkt mal tirziu. Legdtura cu viafa, pasiunea pen- tat adevdr, descrierea f ideM a oamenilor $ i a evenimentelor, fdrd sd fie totusi o co- pie mecanicd a naturii, 40 leek ce re- vin cu regularitate sub pana lui Fielding atunci and el vorbeste despre structura

www.dacoromanica.ro

Page 241: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

RECENZII 241

fi menirea fillet fi a artistului in cazul unor opere cu adevdrat valoroase.

Romanul Tom Jones este o ilustrare strd- ludtd a principtilor teoretice formulate de Fielding chiar pe parcursul elaboriiril tut fi inserate in tnsd.,i paginile sale. Vast poem eroic fi istoric in pro= r , in care Fielding folose$e, intr-o formä cu total personald fi noud, diversele viztunt ale ti- tanilor literaturit universale, de la amploa- rea eptcd a tut Homer pind la aventurile pitore$i ale lui Cervantes, fi de ta fan- tezia sclipitoare a lui Shakespeare pind la ironic' sarcastica a lui Swift, Tom Jones este In acelafi limp un roman tntocmit dupii cele mai precise regale ale genului fi avind o tonalitate artisticd foarte mo- dernd. Ceea Ce constitute insd principalul

16 V. Romtneasci Nr. 1

merit al acestei opere este faptut de a fi abordat, pentra India oard ft di mult in- drdzneald, domentul realismului. Prin forfa gentului au, Fielding a precedat aici cu a said de ani pe madi maeftri at realismu- tut din veacul al XI X-lea. Intr-adeviir, ci- Moral de astdzi regdseyte in Tom Jones - nu lard surprindere, dar cu o adincd emo- fie artisticd - fi pasta groasd a lui Dic- kens din zugrdvirea jungle' londoneze in plind dezvoltare a- capitalismulut, $ critica acerbd a tut Balzac la adresa burgheziet ascendente, ft risul amar al lui Gogol in prezentarea mofieritor sdi - Intr-un cu- Vint tot ceea ce a produs mai valoros re- alismul In faza prima, fi alit de intere- santd, a existeniti lui.

Pericle Martinescu

www.dacoromanica.ro

Page 242: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

REVISTA REvrsrELOR

DISCUTIE ESTETICA IN PAGINIZZ' REVISTEI SONNTAG"

Articolul de deschidere al discullei estetice din paginite revistei Sonntag" fixo o ordine de zi clasice a problemelor susceptibile de a fi discutate. Horst Weiss Encearcii sa prevind o turnurd speculativa a dezbaterii si adoptä un punct de vedere practic, relativ terestru" asupra sferei dis- cutlet, sugerind patru linii directoare po- sibile. Primui cerc de probleme ar fi cel cuprinztrid vatorificarea tradifillor esteti- cei germane clasice. Weiss atrage atenfia asupra aparifiei unor lucrari interesante legate de acest domeniu, culegert de texte exprimtnd conceptille estetice ale unor clasici germani ca Herder, Winckelmann, Heine, o serie de studii de Heinz Begenau asupra lui Herder, cuprin- zind o valoriftcare speciala a activiMfii lui Herder din perioada batrinetil (Kali- gone " : potemica herderiand cu Critica puterii de tudecate kantiene), etc. Au- lt= acestei activitdfi si discularea probte- melor estelicei clasice germane or consti- tui nu un zbor in trecur ci o premiza fructuoasa a definirti problemelor esteticii contemporane. In al doilea rind. Weiss in- dica problema contributiei cereetatorilor germani la dezvoltarea esteticit marxiste : articolul releva ca unicul studiu mai am-, plu En acest domeniu cartea lui Walter Besenbruch, Zum Problem des Typischen in der Kunst' (Despre problema tipicului in aria") lucrare susceptibila de o disculle fecundd. Exprimarea unui punct de tre- dere in legatura cu cercetarile sovietice In estetica ca $ I analiza fuel-aril Contribu-

tion di esthétique" a lui H. Lefibvre sau a recentelor contribufii estetice ate altora ar aparfine aceleiasi sfere de pro- bleme. In al treilea rind - Weiss indica necesitatea discutäril sisfematice a diferi- telor curente din estetica burghezä confem- poranä". In sfirsit, articolut introductio vorbeste de Fachaesihetik" (estetica spe- ctate), estetica diferitelor arte, autorul apasind asupra (deli cif cercelarea formelor particulare pe care le Embraca categorille estetice in practica diferftelor arte ar in- Mara primeldia rationamentelor pur spe- culative En esteticd.

* Un articol spiritual, caustic, muscator la

adresa dogmatismului estetic pubtica Gus- tav Just. Autorul detesta uscaciunea, steri- litatea fi rigorismul strimi al estelicii spe- culative, spiritul el doctrinar $ i scolastic, verva sa polemica exercitindu-se tmpotriva acelei Kunstdoktrin" care alirriä greu- thti enorme de picioarele muzeior sprintene si taie Pegasului aripile". lust chearnd estetica sa se elibereze de speculafia sufi- ciente $ i sa studieze cu gala fenomenele artistice, generatiendu-te Mtr-un spirit sfiintific. Unilateralitatea acelei conceptii estetice care apasa exclusiv pe latura de cunoastere" a artei ,a creat un rationalism excesiv In concepfia estetica, un sol de "Gottschedscher Über-Rationalismus" (su- pra-rationalism de tipul lui Gottsched). Cu Mate declarafitle asupra deasebtrel dintre add $ i stiinfa un asemenea suprarationa- lism" concepe mereu cunoasterea artistic?!

www.dacoromanica.ro

Page 243: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

REVISTA REVISTELOR 243

sub un aspect couirsitor rationalist ne- glijind In fond specificul artei - creiazd ceea ce Just numeste cu o metaford f u- ails& indispozitia musei ware duand la o viziune gravd pedant& grepaie, tau- pra artei: pledoaria autorului este pentru reabilitarea acelet Unterhaltungslitteratur (literaturd de petrecere"), pentru comedia savuroasd care te face sr, te strimbi de ris" etc. Carenta dureroasil a unei aseme- nea arte este legatd in viztunea tut Just de hegemonia concepliei ingust-rationaliste asupra procesului cunoasteril artistice fl de disparitia din cimpul viziunii estetice a

,emolier, inspirafier, etc. Just emite ideea injustefei limitlirti esentiet artei la luncflunea de cunoaftere a realittilii qi iro- nizeazil modal vulgarizator simplist in care este infeleasii funcliunea educativd a or- iel : In fata cOlutului cu cloud capete ql o coadd de ratd sau a räft4tel cu trap de broascd testoasel - creatii ale artiflitor poputari souietict estetica profesorald doctrinard rämine mutd, interzisd, intrucit

pe pozitiile ei interpretarea esteticd a -unor asemenea obiecte de arid populard nu poate fi efectuatit dectt cu prefut unor eforturi convulsive. Tendinta articolulut

precizatd explicit de autor nu este legitimarea unei arte frivole, ci reabilita- rea semnif icaf iei autentice, naive" (nef al- sif icatd de schemele doctrinare ale esteticii scolastice), efectiv realiste a artei. Omit este ql o fiintd a naturir astf el Ifi intitu- leazd Just un alt capitol al intervenflei sale in dezbatere. Multe dintre problemele fi conflictele umane nu pot fi explicate ;I elucidate pur ql simplu in lumina contra- dictillor politico-sociale fi a fenomenelor de clasd: conflictele generatiilor, ale se- xelor, ale bolii i mortii i multe Subliniind dependenta acestor conflicte de conditide sociale q modificdrile pe care le 'uterä in arma schimbdrii acestor conditil nociale, Just se ridicd tnsä impotriva in- terpretitrii exclusiv palitico-sociologce a actiunilor umane, cdci tocmai acest socio- logism cu orl ce prer, afirmat cu neinde- minare ,a dus la crearea multor _opere me- diocre, care erau departe de tilt putea rea- liza functiunea politico-educativd. Nimeni hu are dreptul sä interpreleze aceste con- eideratii ca o eliminare a politicii din. artir 16*

exclamd autoral in concluzie, dar politica trebuie sd joace in artd acel rol pe care ea Il define efectiv in gindirea, sensibilita- tea gi actiunile oamenilott

Partea finald a articolului cuprinde un rechizitoriu pasional la adresa epigorusmu- lui in arid (dupd parerea lui Just in alit- mil ani spiritui inovator In muzicil a in- trat in impas, laudele adresindu-se epigo- nismului"), pledoaria autorului fiind pen- tru reabilitarea acelui avantgardism. in sensul bun al cuvintului" care a caracte- rizat ctndvci arta germand inaintatd prin muzica lui Hans Eisler, teatrut lui Erwin Piscator, creatia socialistO a unei Kfithe Kollwitz sau until George Grosz: .... was hatte die Bourgeoisie dem entgegenset- zen?" (ce a putut sd opund burghezia tu- turor acestorar) intreabd triumfdlor au- torul. Just deplinge faptul cd Gorki din Klim Sanghin" sau Fedin din epoca tim- purie - nu fi-au emit succesori In arta romanutui contemporan, a cdrui modatitate esteticii pare sd fi riimas ancoratá in se- colul, XIX-lea: vine apartine acelor ten- dinte estetice care au postulat exclusivis- nod in legittura cu tradifia clasicd, ge- nerind artd un pseado-clasicism" lipsit de respiratte revolutionard, rdpind unor opere ale artel socialiste puterea lor de alractie qi facind in schimb uitate pro- pride-i tradifit fecunde. Concluzia interven- -

fie' o reprezintd indemnut adresat estett- cienitor de a fructif tea impulsurile congre- staid al XX-lea fl a purifica slit* lor de dogmele doctrinare ft inrulbuOtoare.

InteresanM este participarea la disculia lui Sonntar, ;I a unut scriitor vest-ger- man Heinrich Christian Meier din Ham- burg: precizind cd nu este nid marxist, nici un Humanisr in sensut unor Hum- boldt sau Schiller, nici un partizan at ve- derilor cregtine, ci un simptu scrator cu o aclivitate literard Indelungatii. Meier 1,yi

manifestil interesul pentru o discufie In rut problemelor esteltcii marxiste, amintind surpriza pe care ar incerca-o multi dintre poelii fi literafii vest-germani constalind o participare alit de numeroasti fi activá la o dezbatere In fund problemelor de. este- tfcd, intrucit la noi nimeni nu-I intreabil

www.dacoromanica.ro

Page 244: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

244 REVISTA REVISTELOR

pe un pictor sau pe un poet despre funda- mentele esteticii sale" I Exprimind pe un plan teoretic-estetic turburarea pe care i-o provoacd succesiahea de-alungut ultimetor decenii a atitor curente estetice, Meier aruncd o tntrebare incdrcald de indoiel i : Gemeinsame Grundlagen ?" (funda- mente comun" ?): scara valoritor ;I jude- cdifitor estetice a suferit atitea varialii ui- mitoare, inctt succesiunea expresionismulul, a naturalismului, a curentutui Blu z. und bode's', a umanismului crotin sau a artel abstract", reaparlfia criticii social" in literaturd l-au ¡lima scl se intrebe dacd existd o esteticd generate care sd unifice toate formele $i stilurite culturii umane fl sd of ere un fundament sigur, stabil fade- cdfii estetice, sau existd numat o esteticd istoricd, specificd fiecdrel perioade In parte? Este simptomaticli aceastd contra- dicfie in care se zbate scriitorul vest-ger- man: existen fa problematicd a unei Ge- neralformer, gdsirea unul fundament este- tic comae care sä obsoarbd de-opotrivd pe Fidias $i aria bizantind, frumusefea cul- twit Maya fl arta cregtind, viziunea esteticd germand, etruscd $1 sudanezii ald- turi de realismul lui Rembrandt i se pare lui Meier cd nu ar rezolva prea mull pro- blemele procesului de creafie a artistului modern care nu prea or avea ce sd factl cu aceastd Allformel des Ereigschemen" (formd generald a frumosului etern") Formutatd intr-un asemenea mod, dilerna rilmine agez dar intactd I Meier formuleazd In continuare o distincfie rlasicd in este- tica burghezd Intre sensibilitate" fi vo- infr in artd, stabilind o antinomie intre operele produs al voinfer in care ar pre- domina - conform aceleiagi tradifii a este- ticii burgheze - elemental social-politic $1

operete sensibilitdfir, sIngurele autentic artistice ; Meier opune artel, produs al voinfer, cittnd aci arta crotind a seco- tuba XVII-lea saa o operd dramaticd a pro- pagandel iezulte din epoca rdzboaielor re- ligioase, opere cdrora le lipsefte caracterul estetic tocmai din cauza absent ei acelei paten a sensibilitdfii gi expresivitlifir, portretul rembrandtian Hendriyke, operd In care ,,voinfa" n-ar fi facet 'lid un rot, fiind produsul pur al sensibiliMfi i: toate aceste tonfuzli $i opozifii rigide stilt re-

zultatul aceluf fats dualism al esteticil de tip kardian (Ma Hegel a definit ca Seelen.sace - sac al suftetulur - con- cepfics kantiand rigidd asupra yield sufte- te$ti I) irstre sensibilital" $1 voinfe pe care Meier it profeseazd In continuare. Problema esteticii marxIste Meier o vede rezolvabild prin legarea exigenfelor van- fei marxiste" cu cea a frumosutui in artd fi literaturr, ceea ce poate fl revelator eel midi door ca o manifestare a opticei until scriitor burghez asupra esteticil marxiste t

* In articolui salt Achim Baumfelder Mgd-

duieste teza wad cotaborator al Bonn, la r-ulul A. Anikowiak care proclamase incompatibilitatea absolutd dintre artr fl agitafi", ultima aparfinind didactl- der iar dupd Antkowiak uncle Incepe spf- ritul didactic, inceteazi arta" ; af irmafia i se pare lui Baumfelder simplisM fl su- mard. Acesta distinge cele fret elemente alte arter (acesta e $1 fitful intervenfiei sale): latura gnoseologicd, de cunoaftere, aria f iind reflectare teoreticd a raporturi- lor reale ale lumiI exterioare $i interioare a onadui, funcfiurzea ei flind de a forma o reprezentare justd asupra noastrd fi am. pra obiectelor exterioare noud, latura eticd - partinicd, arta flind o judecaid asupra lumil, funcliunea el fund al instruiascd, sä emits, a popularizeze frtainte de toate principii morale, dar if principii economi- ce, politice si estetice", (de aci sublinierea autorului di mereu amintitul caracter di- dactic" este inerent insd$1 esenfei artei, Ear aria agitatoricd in sens negativ, nu sitter& din cauza aservirli ei anal scop eterogen, of din cauza absotutizdrii anei Wiwi secun-. dare : posibilitatea folosirii artel ca un mg- loc de agitatie apartine frisäsi esentei ar- tei") ; latura senzorial-emolionald, funcfiu- nect artei f Und de a produce pliicere, desfd- tare, bucurie, aceasta fiind latura de- terminantd a artei, In care stnt asimitate ce.- tektite doud. Teza lui Baumf elder este cd w- aste kid laiuri inseparabile ale artei, nu stnt egal dezvoltate in fenomenele artistice ale unei epoci determinate, cd In funcfie de condifiile istorice poate lam un rot pre- ponderent ctrld latura ei gnoseologica, clad cea eticd-partinicil, and cea sensorial-emo-

www.dacoromanica.ro

Page 245: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

REVISTA REVISTELOR 245

fionalli. Autortil exemplified ideea sa cu epoca euellui rationalist al burgheziei, epo- ea Aufkldrung-utur, ctnd necesitatea pro- paglirii principiilor constructive gl destruc- tive, antifeudale, ale burgheziet a impus o arta prin definitie didacticd, o add care sii tncarneze etica noii clime, creindu-se este- tica corespunzdtoare (Baumgarten, Gott- sched, Weisse, etc.) Baumfelder contestd cd unor asemenea creatil didactice ar tre- bui sd li se tdgduiascd apartenenfa la sfera artei: un asemenea punct de vedere ar presupune un concept absolut al artei Pal infelegerea faptului cli arta este un fenomen Istoric gi variabil. Autorul subit. niazd cd valorificarea tocmat a curentelor estetice din acea perioadd in estetica ger- mend contemporand nu este un. fenomen accidental ci e legal de preponderenfa ten- dinfei de a atribui add funcliunea sensi- bilizilrii principiilor etice gi politice ale noii societiffii: aria noastrd era in mare intisurd didactic... cind a devenit clar elf

o asemenea modalitate esteticd nu mai poate dura mullet vreme, estetica s-a rein- tors pe drumul eel bun." (s.n.) (Aceastii apreciere de valoare pare contradictorie in raport cu alte af irmatii ale articolului: o inregistrdm insd ca Ware.) Concluziile intervenfiei lui Baumfelder lanseezti ipo- teza cti preponderenta in diferite epoci is- torice a uneia dintre cele fret laturi ale artet poate atrage dupd sine gi cultivarea predilectd a unei anumite specit a arid. (autorul amintise succesul fabuler tn epo- ca iluminismului timpuriu): arta epocif Aufkliirung-ulur s-ar fi spriiinit tndeo- eebi pe poezie, gen care ar tnglidui mull mai ugor absolutizarea elementului didac- tic decit picture sau muzica, dup cum D

epoc, care ar cere add in primal rind plcere gi desfdtare ar cultiva indeosebi sculpture, picture, muzica, artele plastice l

*

Elaborarea unui punct de vedere mar- xist asupra studiului forme' operelor li- terare este revendicatd de Peter Goldam- mer : dominatia exclusivd pind de curind a cercetdril confinututut social-istoric at o- perefor literare a devenit incompatibild cu progresul cercetdrilor estetice. Necesitatea

separtirit metodologice a formei gt confirm- tuled in analizei, tdgdcluirea categoria a faptului cd o asemenea disociere metodo- logicd ar putee s insemne o concesie Id- cutti esteticii idealiste, ironizarea idefl cif insugirea tale-quale a rezuttatelor cercetti- rilor in problemele formet literare ale unor filologi elvefieni gt vest-germani (Emil Steiger, Wolfgang Kayser, Fritz Martini, y.a.) ar putea ,suplinr cercetarea marxistti (o asemenea forma comodd de coexistenfd gtiinfificd este cu totul absurder"), inter- pretarea critic& marxistd, a .studiilor aces- tor cercettitori, necesitatea de a considera orice lucrare literarti gi ca o oper lingois- tied', necesitatea de a oferi tuturor celor interesafi de poezie gi sensibili la valorile ei, posibilitatea de a tntelege gi rational aceste valori - acestea sine interescmtele idei pe care le aduce tn discufia din Sonn- tag" Peter Goldammer. Goldammer respin- ge definifia pe care o dd Besenbrusch for- mei ca fiind imaginea individuald, abso- tut anted a viefit, tansind ideea al elemen- tele f ormate ale operei de arid (compozi- fia, limba, etc.) nu slat fenomene cu to- tal relative, el pot ft grupate fa categorii formate generate" ; de aci sistematizarea lor in sped', genuri, forme literare, al al- ror sheaf este una din sercinile centrale ale teoriei literare. Goldammer semnalea- zd in aceastd directie ca.o problemli mai restrins pe aceea a relatiet dintre gen ;I stil, sau aceea a diferitelor modalitliti sit- "slice in interiorul aceluiagi gen Meter.

Aptirarea clirlii tut Besenbruch (despre aceastd carte gi fondul discuflei asupra el ne vom ocupa cu alt pri(ej) o la Kurt Liebmann (Dresda), care se deciard tot- odatel de acord cu necesitalea de a extinde discufia gl in furul lucrtirilor lui Ernst Block gi altora. In aceasM ordine de idei cere sd se studieze estetica burghe- zd a secolului XIX-lea exprimind gi pro- punerea ciudatti de a se stadia elementele materialiste din sistemele idealiste de es- fetid( : ca un exempla citeazd !epics lui Croce impotriva formalismutur lui Wölf- flin yi a teoriei acestuia despre dubla Hi- &land' a operel de add I Eroarea publi- cistului gefman este profundd. Croce a de- nunfat tntr-adevdr ea vigoare studied isto- riei artei feicut pe baza tenor categorit plea-

www.dacoromanica.ro

Page 246: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

246 REVISTA REVISTELOR

lice abstract-formale, a repudiat cu ironie acea istorie a rule' f ärd artiftr care grape diferiii artisti sub semnul unei categorii plastice abstracte (tipul linear, tipul pito- resc, etc.) respingind ideea valorli intrin

seci a formelor" in artd, dar unitatea din- tre confirm' si forma era afirmatd de Cro- ce in spiritul idealismului subiectiv, arta f find pentru .Croce intuifie confi- natal ei fund strict subiectiv, ori ce idee despre add ca reflectare obiectivii a lumii reale fiind respinsd principial ;I categoric de consecventul idealist Croce ; Liebmann

pare a fi prizonierul vechii idei simpliste a esteticii vulgarizatoare care considera cd afirmarea in abstracto a unitdfil dintre confinut ft formd ar fi prin ea insd# tezd materialistd, ceea ce-t duce RI in- legrarect" cu total fantezistd a unor teze crociene in patriomoniul esteticii materia- liste

Discufia esteticd din Sonntag" conti- nud asupra problemelor discutate rezervin- du-ne dreptul de a reveni dupd publicarea concluziilor.

N. T.

POEZIA DIN STEACIA" Nr. 1111956

Revista clufeand ne obi;nuise in ultimu; timp cu o poezie de bund calitate, in care desluseam efortul Mudabil de a indepärta schematismul ft dogmatismul dorinfa de a cultiva o viziune poeticd mai largii, mat cuprinziitoare.

Versatile publicate in acest numiir suferd insd in general de o evidentd platitudine care se vrea novcrtoare, dind glas unor sen- timente minore, sugerind o almosferd pt. cloasd, vagä, dar binelnfeles foarte la mode. (Poezia noastrd e de citva limp bintuita de un fel de cult al anotimpului toamnei, generatoare de stdri vagi, neld- murite, de spleen-un i melancolii care spe- trim se vor risipi odaM cu trecerea sezo- natal).

Astfel, ciclul semnat de Matei Mesa' cu- prinde poezii inchinate scurgerii vremii fru- moase, (Frumusef ea acestei veri") ano- timpului toamnei (Ginduri de toamnd") sau femeii care ;tie sd aftepte. (Dacd cumva nu formuldm precis, cerem scuze : vine este a autorului care se piistreazd intr-un vag total fdrd putinfd de a fi in- fetes.)

Poeziile confin intr-adevdr unele ima- gini frumoase, reusite care sugereasii o anumitd atmosferd, de pildd

Fructele chute pe jos Vor putrezi cu miros acru de vin, Iar frunzele umede Se vor face pämint cald"

dar ele nu se incheagd intr-un tot, iar con- cluzia :

Stiu, vor pieri imagirdIe Colorate viu de soarele verii; Le pästrärn In inimä, $i le vom räsfoi in noptile iernii" ,

nu. spune mai nimic. Imagini incolore ca :

Uneori afar e Writ i ploaie, Muntii stau in ceati pini la gtt".

ori: Pomii risfirati In lung de stradi Au sä se-ngroape Zn zipadi" fac dovadd acelei platitudini de care pa- meneam mat sus.

Petre Stoica semneazd un ciclu peisalis- tic - compus din miniaturi nu lipsite de oarecare culoare ;i prospefime, dar Mat nef inisaie artistic.

Poeziile din ciclul amintit - mai mull exercifii de imagisticli, - inconsistente nu rezistd unei lecturi mat atente. De pildd, Noaptea or4ului" un mdnunchi de ima- gini dintre care unele nu prea reusite. ($1 cu lumina lor sfi0etor de vie/ literele ro0t de neon/ pard sint o holdä de macil) sau exprimdri echivoce, ca tn aceastd Umä strofd unde nu fiii sigur ale cui sint vocile calme ", ca ni; te poeme,frumoase" ale sudorilor sau ale tramvaielor?

Lumina violeta a sudorilor(?1) floare imensi prea rar5

www.dacoromanica.ro

Page 247: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

REVISTA REVISTELOR

se desface peste iirdi de tramvaie. Vocile lor (P I) calme slut poeme frumoase ca aurut trecut prin väpaie".

Piesajul din deltä" rdmine static gi ne- insuflefit, nereugind cd comunice un sen- timent puternio cititorului, in ciuda auru- lui §i argintutui solzitor" care se topeVe" In ochii calzi" ai lipoveanului cu barbd ca a tut Dumnezeu.

Poezia O fair este o ingiruire de ima- gint plate, care nu reugesc sd se inchege intr-un pastel.

Gratioasd ;I mat inchegatd e poezia Chipurile noa.stre" :

Intr-o dupi-amiazi de varä Venind de pe cimp, Cu Hod de amp in brate Insetati ne-am aplecat deasupra fintinii. Chipurite noastre tremurtnd pe apä

247

S-au cäutat, S-au särutat, Au märturisit dragostea noastri.

Poeziile Violetei Zamfirescu Somnut ptidurilor" fl a lul Negoild Irimie 0 zl senind" suferd de acelagi cusur.

Veronica Porumbacu, Petra S Idea fl Eu- geniu Speranla traduc in acest numiir din Arthur Rimbaud, Umberto Saba si Ech- naton.

Referitor la traducerile publicate in re- visa se observd lipsa unei orientdri pre- cise in selectarea sl prezentarea materia- tutu'. Se publicd versuri din operele unor scriitori cu o personalitate contradictorie, adesea fdrd urea noM sau comentariu ex- plicativ, care sd avizeze gi sd-I inforrneze pe cititor aga cum ar fi necesar.

»IGAZ SW' - 1956

Se poate afirma pe bund dreptate, cd bilanjul revistei I gaz Szo" - revistd a scrittorilor maghiari din fara noastrd la capdtul celui de al patrulea an de aparitie este pozitiv, cd blind parte din sarcinile pe care o astfel de revistd le are ti le-a dus cu cinste la indeplinire. Cu un colectiv re- dactional restrins, revista a izbutit sd gm- brdfigeze preocupdri largi gi variate, ire- cind uneori dincolo de sfera problematicii strict literare, titter& spre oglindirea cit mal cuprinzdtoare a fenomenutut cultural ca dare gi in mod special, a contributiei prefloase a intelectualittifii maghiare la crearea noii noastre cullurt. Contribuf iile interesante asupra muzicli, a artelor plas- lice, a gginfel - degi ocupind pagini pu- line gi apdrute mai ales cu prilejul come- mordrilor unor figuri proeminente ale cul- turit universale (Rembrandt, Mozart, Bo- tyai-Farkas, etc.) - ele constitute o band experienfil gi trebuie continuatti gi extinse i; bode semnele aratd cd existd pentru a- ceasta forte sufictente grupate In furut re- vistei.

In anul 1956, tn cele doultsprezece na- mere ale sale, revista a cdulat ed oglin- deascd fenomenul New maghiar din fara

A. E.

noastrd prin ceea ce a avut et mat bun fi mai semnificativ. E vizibild tendinfa pu- ternied a scrittoritor maghiari din R.P R., de a se orienta cu deosebire spre temele cele mai interesante dezudluite de vial(' noastrd actuald. Nagy Istvin, Kouács György, Szabó Gyula, Papp Ferenc fi al- fit in nuvele ft fragmente de roman, Hor- vdth Imre, Kiss fen& Szemler Ferenc, Hor- with Isitgin, Metiusz Józsej, Maytény Erik, Kanyadi Sdndor, P6skcindi Géza, Szász idnos, Bardos Arthur, Létay Lajas, etc. In versurile tor, Balla Kdroly, Nagy Istviin in piece de teatru, Tamils Gasp& ;I Ma- rosi Barna in reportaf, itustreazd aspecte dintre cele mai interesante ale realitdfii nol din faro noastrd. Trebuie remarcat fap- tut cd lupta revistel pentru un nivel ar- tistic ctt mai inalt (oglinditd de altfel si In numeroasele articole, studii ;I cronici literare) a inceput sd-ti arate roadele. Re- vista e tot mai bund ;I mat interesantd, mal vie fi mai actuald.

Succesele acestea sin' o consecinfd g- reased a orientdril ferme pe linia realismu- tut socialist gl a intransigenfei parttnice, puternic manifestatd nu numai in versurl de inaltd finutd, in proza interesantd, dar

www.dacoromanica.ro

Page 248: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

248 REVISTA REVISTELOR

0 tn contributille cHtice, in cronici, in note. Ca Ft marea maloritate a scriitori- tor romini, fl scriitorli maghiari din R.P.R., demonstreazd cu limpezime in toatii acti- vitatea lor scriitoriceascd, in promovarea temelor celor mai legate de revolutia noas- trd, cd fi-au legat destinul lor de creatori de cauza luptei noastre, cti urmeazd Mal f ovdire partidul nostru. $i e bine sd sub- liniem acest fapt. Scriitorii maghiari din R.P.R., sint mandatarii nationalitdfii ma- ghiare din patria noastrd. Glasul lor sem- nif icá solidaritatea dintre maghlarii de la noi $ romini, comunitatea indestructibild de interese, credinta ta acelafi ideal so- cialist, lupta comund pentru atingerea acestui ideal. Atunci cind o parte din- tre scriitorii din Ungaria cuprin$ de de- rutd, trädind internationaltsmul proletar s-au aruncat in bratele reactiunif partici- pind actiu la contrarevolufie, cauzind pier- deri nemiisurate poporului fi culturii ma- ghiare, scriitorii maghiari din Ora noas- trd au stat neclintili aliituri de partid, de revolutie. Aceasta mai inseamnii cd leg& tura dintre scriitorii maghiarl din Ardeal fi masa oamenilor muncii maghiari din Ar- deal este trainicd, sdnatoasd, durabild.

Trebuie de altf el remarcatti ;I strddania revistei de a face cunoscute maselor de cititorl maghiari cele mai bune din ope- rele scriitorilor romini apärute in ultima

vreme. Revista a publicat in cele doudspre- zece numere din acest an poezil de Tudor Argkezi, Maria Banuf, Victor Tulbure, AL Andritoiu, A. Bakonsky, Veronica Forum- bacu, prozd de Geo Bogza, Petra Du- mitHu, Marin Preda precum fi articole $i studii, cronici despre cele mat insem- nate lucrdri ale scriitorilor rominl.

Revista popularizeazd literatura sovie- ticti, a celorlalte tdri de democrafie popu- lard $ i duct-eh-I valoroase ale celorlalte po- poare.

Un reviriment serios cunoafte reuista Igaz Sze in domeniul criticii, care a de- uenit mai combativd, mai exigentd, mat eficientd. Problema cel mai des luatd in discutie In aces' an a fast aceea a nive- -lulu! literaturil, fi in mod special al poe- ziei. 0 preocupare constantil a manifestat fi pentru problemele de Matra $ drama- turgie. Patine contributii Ina la proble- mete esteticii (au aparut mai ales studil traduse din revistele sovietice) fi un sin- gle articol original mai substantial asu- pra luptef impotriva dogmatismului.

Au contribuit la imbundtdfirea finutei re- vistei ;I reproducerile dupd operele picto- rilor $ i sculptorilor maghiari $ romlnl.

Saluttim cälduros succesele colegilor nov- tri maghiari fi le urdm $ pe mai departe spor la mum&

R. L.

www.dacoromanica.ro

Page 249: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

MISCELLANEA

,CLASICII NO5TRI"

De o bucatd de vreme sertilorii clasici ro- mini au inceput sd se inmulfeascd sensi- bit. Editura de stat pentru literaturd 1 arid ne-a prezentat numai in decursul acestui an un numär de 10 (zece) cktsicl romint noi. Criterille trzsd dupd care cei zece au lost proclamaft clasici romini ni se par eel pufin curioase.

Sä ludm Wit pe Nicolae Milescu. Ce se publicd din opera acestuia In colecita cla- .sicii rominr ? Versiunea rang:teased- a lu- critrit Russia, Mongolia, China dupd tra- ducerea in Umbra englezd apärutd la Lon- dra in 1919 a tut John F. Baddeley ; Jur- nalul de cälätorie de la fortul Nercinsk la Pekin dupd versiunea rusd a tut Arseniejj -apdrutd la St. Petersburg, 1882 ; jurnalut De la Tobolsk pinä in China, tradus dupe' un text grecesc de G. Sion ; Descrierea marelui rlu Amur dupd Baddeley. Impor- tanfa operet spdtaruTui Milescu nu mai are nevoie sd fie subliniald tetra indoiald cd intereseazd in eel mai tnalt grad pe ci- litorul romin. Textul prezentat nefiind tnsel cleat traducere, in nid un caz nu poate fi publicat In colecita clasicil rominr. Cu critertut adoptat de editurd ar putea apard drept clasic romin gi Marco Polo.

Trecem la alt clasic romin" : ion Co- dru Dräguganu. Peregrinul transilvan al acestula a fast repus in cinulafie in 1910 de N. forge, preflicut In stilut literar de azi", adicd expurgat de latinisme gi de unele neologisme. In 1942 .Ferban Ciocu- lescu intoemegte o noud edifie critter

lnlocuind barbarismele latinisto-italient- zante" retugind propozif tile nesigure" adicd intervenind nu numai in vocabularul scriitorului ci ;I in redactarea propritt zisd a memorialului. Edifia recentä a lui Ro- mid Munteanu provoacd din partea lui $er- ban Cioculescu un vat _de obiecfii, Wei a se pune chestiunea principald l anume aceea dacd poate fi tn coleclid de clasici romini o operd scrisä intr-o limbi artif lciaM latinizantd A itatienizantd. Ni- ciodatti coala romineasell nu va accepta, Of el dectt ca operil de stadia, Peregrinul transilvan. Ion. Codru Drägtganu va in- teresa toldeauna pe erudiff, opera sa nu se va putea citi in eked, nu va fl clasied ni- ciodatd.

Ce injelege E.S.P.L.A. printr-un scriltor clasic matte ? Greu de rdspuns. and un critic inteligent prezintif pe George Sion ca pe un prozator clasic, editura, mef ienlä, tl publicti in Biblioteca pentru toll". 0 fi el clasic Sion, dar e utter. In schimb alfi scriitori, uitaft cu desvirgire, devin daM clasici de prim ordin.

In volumul Primii nogirl dramaturge` in afard de clasicir Iordache Golescu, Costache Facca, Costache Beildcescu, Cos- lache Caragiale Matei Mitto ni se mai infeffigeazd ca scrittort clasici romlni" Eugne Scribe gi Thodore Lectercq.

Din Eugne Scribe autorii dau deocam- data' numai o singurd opera clasicil romi- nd, vodevilul La lune de miel tradus de Matei Millo sub WM Insurdjetr. Nit

www.dacoromanica.ro

Page 250: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

250 MISCELLANEA

vedem - explicti editorul volumului Pri- ma nostri dramaturg' - cum Insurafeir - macar cd se mdriurisesie cinstit drept localizare I -ar mai putea fi pus(' aid- turi de vodevilui luf Scribe La lune de miel care a inspired opereta lui Mato". Deci, dot Matei Millo marturiseste cinstii cd Insurafeir este o docalizare, edito- rii o considerd doar inspirater din La lune 'de miel. Sd vedem in ce consta ins- piratic'''. Pentru a corecta fumurfle nobi- Hare ale Poles/4:1i, contele Alexis TVoronski, preschimbat ta sabotier" vine la dome- nide sale sl amenapridu-si o colibd 1$ t obli- ga sofia, cdreia ii meirturiseste cd el nu e nobil, sel lmpdrtelseasca un trai simplu. Poleska, abia descinsel la lard, cere des muffins", des toasts", des râties au beur- re" qi enervate' de indolent a serviiorilor declara cd moare de nerdbdare de a merge la cadet:

Déphhez-vous... Mon Dieu t quel/e indolence

Ce déjeuner et surtout ce traineau 1

Mais allez done! Je meurs d'impatience De me trouver enfin dans mon château.

Koutikof observe' cd Poleska vorbeste ca o sultana, Poleska gratin, se simte tare prost In cabana In care a fost primitd:

Koulikof (â part) Dieu, quelle femme ! Elle parle en sultane. Poleska Au nom du ciel, j'ai hAte de partir. On est si mal dans sa triste cabane.

Contele Alexis Incearcd sa convingel pe Poleska cum ca meritele dobindite pe cimpul de luptd, gloria milliard, pot into- cul Ca MC= iiitUrile de noblefe :

Dans un combat, le signe de la gloire Devint le prix d'un courageux essor Simple soldat, aux champs de la victoire, Il fut fait noble et je le suis encor.

In sfirsit, prin manikrele sale, Alexis iz- buteste sa se feed iubit de Poleska $ i de able' de acum Encolo iinerif caseltorifi oar putea infra En luna de miere.

Cum localizeazd Millo? Mai Mitt Alexis (Alecu) se travesteste in fdran si vine la

domenifle sale unde lucrectza la strug". Zoifa, cum .soseste la fard, cere de min- care: o ceased de ceal, clocolaid, pesmeff si pandispan. Mire episiai si ea are loc acelasi dialog calntre Koulikof $ i Poleska :

Du-te, du-te, plei din loc i Nu Vezi ? Parch' stau pe foc I

Aici nu mai pot sedea, Vroi sä merg la curtea mea.

Epistatu : Ce femeie lndräcitä I

Zoila : Ce colibä räu tinutä I

Alecu, in haine de faran, area"' Zoifel cd stramosie sal si-au cisilgat noblefea pe cimpu de batale" ' :

A lor nobletä Ei dobindirä La Valea AlbA, Loc mull sfintit...

Prin urmare localizarea lui MUM se re- duce la schimbarea numelui persona jeton (Alexis rdtrilne totusi Alecu), locallielfil (domenfile contend Woronski devin Per- data lui Conte Alecu), a unor versuri tn cu- plete (caci versurile ce (rebuesc cintate tn vodevil slut mat greu de tradus) si a cifor- va elemente prea specif ice, ca numele de mincdruri care n-au corespondenje In limba romind. Oare dacei cineva ar localize in acest mod Baba Hirca En limba franceza, editorii francezi ar tipdri localizarea in co- lecfia clasicilor francezi" ?

NV acum sa trecem la al doilea clasic ro- min, Theodore Leclercq. Autorii edifiel nu spun Wear cei Muza de la Burdujeni de Costache Negruzzi este o localizare dupa La Sapho de Quimpercorentin, ou il ne faut pas courrir piusieurs lièvres A la fois de Theodore Leclercq. Muza de la Burdu- jeni" $ i Cirlanii" - zic editorii - au In- fret de mull tn patrimoniul literaiurit noes- ire tetra ca cineva set se mai Incumete a le Mgadui origiruzlitatea".

Deschidem chiar la prima scend din piesa lui Leclercq. Auguste, singur, vor- beste :

C'est aujourd'hui le grand jour». Je suis mat A mon aise. Si Florbel allait échouer, jusqu-içi tout va bien. Mademoiselle Ze-

www.dacoromanica.ro

Page 251: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

MISCELLANEA 251.

phirine a recu les trois lettres, dont elle est enchantée. El le attend avec la phis vive impatience la visite de ses prétendus; et l'orgueil des trois conquétes aussi belles la rend d'une humeur insuportable avec mon oncle. Puisse-t-elle la congédier pour ja- mais I"

Deschidem $ i Muza de la Burdujeni uncle vorbeste, singur, Drägdnescu:

In sfirsit, iatä ziva cea mare... Of ! si tare-s ingrijit! Pinä aici, slavä Domnului, toate merg bine. Cucoana Caliopi a primit tustrele rävasele, si a rämas Incintatä de

clinsele. Asteaptä cu cea mai mare nerih- dare vizita petitorilor ei ; si ideia unor iz- binde asa de frumoase o face rea si amar- nicä cátre mosu-meu. Mkar de 1-ar face sä se lase de dinsa!"

Scena II din La Sa,pho :

Georges. Monsieur, on vous demande. Scena 11 din Muza de la Burdujeni. Stänicä. Cuconasule, te intreabd. Este asa dar Muza de la Burdujeni ori-

ginald, opera clasicd romind?

PE MARGINEA UNOR INSEMNARI DIN CARNETU4CU NOTITE

nevole de prea mite cduttiri, cerceteiri, confruntdri si analize, pentru ca sd-fi dai seama di wad s-a mai schimbat pe la noi. Ornul de rind a devenit ceal lean. Constiinfa drepturilor fi datoriilor sale a iesit din starea de latenfd 0 a de-

-venit activd -as adduga - imperativ& Omul de rind trece tot mai rar nepdsdtor pe lingd viala publicd (si chiar aceastli no- fiune 0-a Mrgit considerabil sfera, inclu- zinc( nu numai activitatea politicd, ci 0 economia, morala obsteascd $ i chiar do- menii considerate pia de curind ca apa- naje ale unor categorii foarte restrinse de oameni, cum ar fi aria, literatura, filozo- ( la).

Am vdzut- oameni - fdrii area calitate of iciald - oprindu-se lingd lucriitoril ce asfaltau strada $ i criticind uneori, nemul- fumili. lar la tntrebarea: - Ce te amesteci?

am auzit aces' rdspuns: - Munca asta se face pe banii mei 0 trebuie fdcutd bine.

Am vdxut de nenumdrate ori oameni, trägind de mtnecd pe cite un oarecare ce lepticla pe trotuar hirtil sau resturi de (rude 0 arcitindu-le cosul galben cu in- scripfia: Pdstrafi curtifenia 1"'

I-am ascultat de matte ori pe oameni. la consfdtuirile scriltorilor cu cititorif, for- mulind aprecieri -de cele mai multe ori - judicioase, chiar dacif exprimarea lor nu respecta Mate regulile de stil ale genului

Al. Piru

critic. Si oamenli niciodatd n-.au riimas la apreciert, ci si-au exprimat 0 pretenfille. Literatura a devenit 0 ea o sarcind, o obligafie social&

Ar merita un stadia atent $ i nenumdra- tele scrisori pe care ziarele noastre le pri- mesc de la cettileni, In care nu procentul de doleanfe personale este precumptinitor ; chiar lectura unui caiet de reclamafil $ i sugestir dintr-un restaurant sau o Ali- mentare este concludentd tn aces' sens.

Pentru acela care in mod expres sint preocupali de studial psihologiei masei si a omului de rind, transcriu aici ctteva din notifele mete: In fala unui depozit din piafa Amzei

se descarcau taxi dintr-un camion. In fur, forfota obisnuitil. De odatd doi dintre lu- crdtori scapii o MO pe a.sfalt. Lada se sparge, pe ¡as se imprtistie f idea $ i Mifei Se adund in ¡us- oameni, ca intotdeauna cind se inttmpld ceva neobisnuit. Aud stri- gind pe un mosneag tmbrdcat simptu, poate pensionar : - Trintorilor I Ce facefi? Vd bateil foe de mina!

A urmat o ceartd tn regale' tntre oamenii skins( acolo $ i cei dol lucrdtori care lacer- cau sd se apere.

Mi-a refinut atenfia aces' fapt numal pentru cd in copildrie am avut adesea pH- le jut sd odd hamalii desciircind saci cu Mind la o brutdrie ce se af la fa vecini de noi -$ i de mai multe ori am vdzut saci

www.dacoromanica.ro

Page 252: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

252 MISCELLANEA

prdvölindu-se pe ¡Ufa ft crdpind, fi am auzit trecdtori exclamind, chiar ca care- care satisfacfie: - Eh! 0 pifaturd de purec pentru gra- sul dsta de Maier.

*

La iefirea dintr-un cinematograf, unde se rula filmut lartd-me, lume multd. 0 femele de vreo patruzeci de ani, Embra- ce:id simplu, discutd foarte nemulfumitd cu altd femete. Am auzit doar ad':

Mare scofald. Doi profti. Sdrutdri. Flirts. N-ai ce-alege din el...'

* ,Anul recut, En f ebruarie, ger fi viscot.

La infrarea unei curfl din piala Matache, a mare ingritmddealli de oameni, larmd, .sudalme, semne ale unei indigndri gene- rale.

Proprietarul casei voise sel scoat11 afard, au forfa, dintr-o odaie minusculti de pa- iantd, pe chiriafe, doud femei foarte bd. trine ft evident stirace. Femeile au tipat &god afutor, did singure nu se puteau tin- potrivi. S-a adunat lume, care a incepui sd protesteze, vociferind Empotriva pro- prietarulul, bine Empachetat in paltonul fi actula sa de ode.

Proprietarut Encercd sd se scuze: - Pliitesc zece lei chirie pe lund fi nici nu curtifit zdpada din carte. - Da? Nu-fi ajunge? Cit al urea pentru chichineafa asta? - Exploatatorule 1 - N-ai dreptul sii le scot& - Ar urea sit trdiascd bine de pe urma bletelor femet. - Nu-ff mai merge, burghezulel

Si proprietarul a rebut' a dea Inddrell, alci nu s-a gdsit nici mlicar un singur om sd-i ia apdrarea.

Cine ar fi indriiznit, mai ieri, sd se amestece in treburile atotputernicului pro- prielar ? Ar fi compdlimit pe bietele bd-

EXPOZITIA In 1955 omenlrea fi-a adus aminte de

unul dintre cei mai mart poefi at ei, care, in urmii cu un veac, tipdrise o carte ciudald, intitulatil Fire de iarbtr. Apra-

trine, poate cd le-ar fi ajutat cu dol-tret lei, apoi ar fi trecut mat departe bleste- mindu-1 pe proprietar."

*

a Wrist: restaurant. Ceas ttrziu de sear& Un consumator, care dupd kale semnele trecuse de limita decentil a consumultd de alcool, tncepe sd vocifereze, adresind ospd- Write( epitete pe care ldrtia nu le suportd. Indignare quasi-general& L-am auzit atunci pe un celdfean. de virstif miflocie, muncitor dupd inflififare, spuntndu-i recal- citrantului, En limp ce-1 inuila energic sli pdrdseascd localul: - Nu fi-e rufine 1 Bdrbat efli dum- neata... Afa se vorbefte azi cu o femeie?

Si dupd ce I-a condus pia la upl, En-

torcindu-se, adliugd, neadresindu-se in mod special cuiva: - Femeia trebuie respectatd. E munci- toare fi ea. Ni-i tovardfd".

*

De fapi, in nici until din cazurile citate, nici unut dintre cei care au Intervenit fie cu pdrerea, fie cu gestul, n-avea altd cali- tale decli aceea de cetdlean; dar acest drept o dald dobindit, el constitute tot odatd fl o datorie fl manifestarea ei este tot eat de fireascd precum e respiraf la.

Poole cd acest gen de manifestitri nu sInt decit sporadice fl n-au, cum s-ar zice, un larg caracter de masd, nu le vezi la fiecare pas. Aceasta insd nu-mi poate schimba convingerea cd ele gut imputsurt ale unor principit etice general valabile. Aceste principli poate cd nici nu gat alit de not, dar manifestdrile corespunzdtoare, care in ¡recut erau traibufite fi de multe ori chiar pedepsite riguros, ant noi, sin! semne ale vremit noastre.

R. L.

«WHITMAN»

cierea de care se bucurd poetul post-mor- tem este un fapt pe care el insuft 1-4 pre- simfit, cu clarviziunea unui profet :

Poeti at viitorului I Oratori,

www.dacoromanica.ro

Page 253: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

MISCELLANEA 253

Cintäreti l creatori ai meiodiei, Nu ziva de azi dreptate imi va da i nici

rostului meu nu-1 va sta märturie, Ci numai voi, eel ce veti veni pe aceste

meleaguri de departe, o nouä, atleticä semintie continentaiä, mai mare decil ceie ce-au

fost ori mai slut Ina Hai, ridicati-vä I Venili sä-mi dati mie

dreptate !

Eu nu fac altceva decit, cu-o slovi-doul, sä prevestesc ce miMe va sä fie.

(Poefi ca viitorului").

Expozifta organizatd nu demult de In- stitutul Ronan pentru Relallite Culturale cu strdindiatea este una din expresille cete mai grditoare ale unanimiidfii despre care vorbeam. Materialele expuse (sau expona- tele", cum se exprimd catalogul folosind un hibrid termen gazetdresc) provin din Biblioteca Congresulul Statelor Unite g din coleclia particulard a unui on: de bine, dl. Charles Feinberg din Detroit.

Expoeifia nu este, g nici nu putea sá fie, exhaustivd, Whitman e prea oceanic, prea grandios pentru a Incape tntr-o said, fie ea cif de mare. .Fi totu# facsimitele, cär- file, fotografiile fi citatele Ingtiduie vizita- torilor expozifiei un contact destul de sub- stantial cu personalitalea fi opera maretui poet american.

laid, de pildä, o fotografie a casei In care a ode" lumina Viet poetul. 0 casil cu un cat, modestii, ndedditil de vifd sillbatecd, ne sugereazil condifia socialti fi mentall- tatea familiel dulgherutul Whitman, cd- rula, la 81 Mal 1819, i s-a ndscut un fia sdrultos, - al doilea din cei noud copii ddruifi de dulgher Americii. 0 alid foto- grafie Infdfifeazti interiorul simplu al cat sei din West Hills, de o sobrietate care ex- prima nu numai strtmlorarea familiei, ci fi concepfiile ei puritane.

Obtrsia umilr a poetului !I explicd in bund parte democratismul, dar acesta are

alte coordonate. Expozifia cuprinde ci- teva fotografii dupd gravuri contemporane cu perioada de gestafie a Firelor de iar-

Bundoard, o gravurd Ent dfisind strada Fulton din Brooklyn, orasul tn care Whit- man 0-a HOW pentru prima oard =lea. Tramvaiul cu COI, felinarele cu gaz, fir-

mete präväliilor fi clddirile incd scunde, ne duc cu gtndul sore Inceputurile pitoresti ale unei civilizafil urbane care pe atunci nu auea f izionomia monstruoasd a orasutui tentacular". 0 alM gravurd ne errata ace- lag Broadway iluminat cu gaz,tntr-o noap- te cu Lund. Fanaragiii, soldafii, copiii se amestecil pe o stradd pe care trec trifsuri greoaie, dizgrafioas& putem lesne ima- gine pe Walt Whitman in aceasM mulfime febrild, sfind la taifas cu birjarit sau muncitorii Worse de la lucru.

0 copie mdritd dupd un daguerreotyp, fdcutd cam prin anul 1854, ni-I aratd pe poet tn cdmafd de tucru, deschisd la git, cu o mind in buzunar cu ceataltil tn sold, privind ca ochii lui biajini o tame In care tncd se mal simfea bine. Pdldria lui cu bo- ruri late, trawl strengdreste intr-o parte, Incadreazd, Impreund cu o barbel deocam- data modestd, o fald bifrbilleascd, expresivd g serioasd. Portretul acesta, ca celetalte, infdfigndu-1 pe poet la virste mai Main- tale, cu figura lui tolstoiand, trddeazil attic* omenie g ante profunzime, tacit versurite citate din toe in toc pe perefii sdlif de ex- pozifie cepdM pared o rezonanfil vie, de glas omenesc :

Sint cel increzätor In Insusiri, In virste, hi rase,.

Din popor mä ridic, tri spiritui poporului. Iatä-mä, eel ce cintä nädejdea färä opre-

Sau, cunoscutele versuri din poemul Cre bine 1" : Tovaräse, nu-i doar o carte asta :

Cine o atinge a atins un om. Se spune cd Lincoln, pe care poetul

admiral toaM viafa, udend in el un slat- bot viu al democrafiei americane, a decla- rat odald cuiva, zdrindu-I pe Whitman pe- stradif : - Da, iatd un orn

Prefedintele Statelor Unite, fdrd sd-1 cu- noascd indeaproape pe poet, a intuit adince lui omenie, confirmatd deallf el de toli cel care I-au cunoscut.

Expozifia armed o lumina nu numai asu-- pra omutui, cl fi asupra operei sale.

Fragmente prefioase ate unor manuscrise autografe ne tngdduie sd piftrundem tn la- boratorur sdu poetic, sd-i ghicim proce.-

www.dacoromanica.ro

Page 254: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

254 MISCELLANEA

sul de credie, in mäsura In care poets fi ghicit un asemenea proces complex fi sub- til. Multe dome ale poemelor sugereazd, prin abundenfa ftersäturilor 0 prin die in- dicii grafice, o maned anevoioasd, care contrazice aparenta fluiditate a versurilor sale, nelegate In chingile unel prozodil fixe. E interesant $ fella cum, de la o ciornd la alta, textul se clarified, defi chiar in ;pelt interoin anumite modifictirL De pildli, o fotocopie dupli ciorna poemu- lui intitulat Tu, glob ce strillucefti PI inalr -0 publicat ln edif la a 7-a din 1881 - ca introducere la ciclul De la amiazii pind la noaptea tnsielatC, - Bus- frond fazele unei gestatii poetice probe- bil Indelungate : pe un petec de hirtie, Whitman noteasei in grabd, cu creiond, ideea poemului ; ulterior, pe did foaie de lärtie, tO scrie propria zis poemul, de obi.. cei tot cu creionul, pentra ca, intr-o WM fazd, sti intervind cu cerneald, schimbind anumite cuvinte, in cäutarea unei maxime expresivitäli. Uneori poetul tfi scria ver- surile pe hirtie de umbalaj sau pe bucdfi de carton, inspirajia nu-i Msa rgazul 0-0 aleagd hirtia. Alteori, cind definitiva un poem, lipea stingaci buditile de hirtie pe care scrisese sub imperial primei inspi- rafii.

0 serie de vitrine expun diferite edifii ale Firelor de iarbd" 0 ale altor culegeri din scrierile lui Whitman. Printre allele, 0 editia a 11-a, tiptiriM la Brooklyn in 1856, de editorii Fowler 0 Wells, - o airfield' pe al card color se pot citi cuvintele din canoscula scrisoare trimisä poetulul de fi- losof ul Emerson : If' trimit salutul meu la inceputul unei marl cariere". (Aceste cu- vinte au fost printre pufinele cuvinte de

laud?' rostile In America la adresa poetu- lui, altminteri ignorat sau ponegrit de con- temporanii slii). Existei 0 citeva edifii ln- grijite chiar de Whitman, editii ale auto- rube, cum sint lndeobfle denumite.

Dar cea mal impresionantd $ mai sem- nificativä parte a exposifiel mi se pare a II bogata colectie de edifil ale operel lui Whitman, publicate in diferite tdri. Mimic nu ilustreazd mal grditor universalitatea acestui mare cinläref al prieteniei 1ntre po- poare, decit prezenfa tut in cultura $ in confliinfa popoarelor lumii. Allituri de edi- /life in limbile francezd, germand, ruse& ja- ponesii, spaniold, &Wand, etc. - figurer:- ad $ cele citeva volume Update in fare noastrd, inclusiv editia masivä publicatd tie E.S.P.L.A. anul trecut, ca prilejul cen- tenarului Firelor de iarbir.

Cel mat american" dintre poefii Ame- ricii, cum este socotit pe blind dreptate Whitman, ne apare astfel ca un poet al lanai intregi, valabil 0 present pe 'ode meridianele. Cum se explicd aceastd univer- salitate ? Expozifia Whitman" ne dd, par- tial, explicatia acestui fenomen, punind sub privirile noastre un colt din laboratorul poetului fi amintindu-ne principalele trd- silturi ale operel sale : democratismul, urna- nismul, dragostea de Wald, interndiona- lismul, credinfa In libertate 0 In progres. Cu un asemenea mesaf, opera lui Whitman, in ciuda limitelor el istorice, infruntd in mod firesc veacurile fi, mai ales astözi, 10 uddefte actualitatea, indemnind popoarele la pace fi Intelegere reciprocel. Adevdrata America 1$ gäseqte astf el In Whitman un ambasador incomparabil, 1ntr-o vreme cind America oficiaM face tot ce poate pentru a-i zädärnici solia.

Petre Solomon

RUDEZE RAPOSATULUI

In imagindia mea, mal pufin dedald ca abstractiunile, did dogmatismul ca pe un !Iran nemilos, alit de plin de sine ;I de suficient siefl tneit bacuros ar fl extermi- nal total in lard säu, chiar 0 literatura pe spinarea ciirela s-a ridicat ; de fapt dacd cercetdm mai indeaproape fenomenul, In

-angrenajul sliu intim, afirmatia mea nu confine nimic paradoxal sau ilogic (eel pufin eft privegte logica intrinsecd dogma- tismului). Dogmatismul nu s-a ndscut din necesitatea literaturil, ori ce perioadd a dezvoltdrii ei am avea-o In vedere ; eel care incearcli sd caute aceasM necesitate,

www.dacoromanica.ro

Page 255: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

.MISCELLANEA 255

incercind sd strecoare ideia cd nu se pulea - la un moment dar - combate de- cadentismul, antirealismul, concrescenlele in literaturd ale ideologiei burgheze, declt prin adiunea energice a dogmatismulul - nu inceardi altceva decit sd-I salveze ori mdcar sd-i prelungeascd agonia.

Adeviirui este cd clogmatismul n-a lost necesar decit siesi.

Totufi, ca sd se susfind, a avid nevoie sil susfinei la rindul sins un Intreg corte- giu de carteni parazifi: prejudecdfile li-

terate. Dogmatismul a fost in cele din tom)

doborit. Mai rdmIne sd-i smulgem rddei-

cinite. Prejudecilli 'MA au Minas destule. Ele ant f i anevoie de identificat. E In firea prejudectifitor, fi a celor literare in-

eleosebi, sd nu iasd In fume niciodatd in pielea goalti. (Acest obicei slindlos nu-I are in lumea ideilor dedt adeudrul, des- pre care a fi ndscocit poporul acea gin- gafd carte de viziM: gol-goluf.) Prejsz- decala - pretextind pudoarea - s-araM In lame numai tmbrdcatd fi neapeirat cu- aiincios, chiar obisnuit, banal. Ea n-are nici un interes sd fie observatel. Tonal ei pre- ferat e grial, miscarea ei preferald furi- farea, niciodatd nu rididi vitcea (dogma- tismul care urla, si-avea pretenfia mil sale el singur, a constrins-o sii vorbeascd a- proape In soaptd - pe urmd observiad cd se poate trdi fi aya, ea s-a comptdcut si dupii cum se vede, 11 foloseste, $ i acum rind dogmatismul, neuitatul el sting's, se zbate neputincios hz fdrind). Prejudecata nu manifesid veleitini, iubeste anonimatul. fi cind se pronattfd, se introduce prin: pdrerea cititorilor este... cititorii cred"... Cititoril cer"... cifitorli vor"... cititorli iubesc"... citiforii ureisc"... etc.

Dogmatismul se proclamase principiali- tatea inseisi. Prejudecenile literare, mat modeste, sint mulfumite sd-si atirne pe pieptul cavernos numal eticheta cite smut singur principia. S-a spus: Un roman ire- buie neapdrat axat pel o sarcind socialei- politicd distinctir. Bine infeles nu era de- cit o pre judecatti, dar suna cu pretenfie de principia. Prejudecata nu era deranjafd de faptul cd din toate cdrfile bune ale lite- raturii universale numal cloud sau trei pu- teats. susfine $ i numai cu total aproxima-

tiv aceastd ideie". S-a spas: Poezla trebuie sd aibd poanhr -$ i s-a rascut un nou principiu estetic. S-a spas: Eroul po- zitiv trebuie sd fie un om ideal' - pe urmii Eroul pozitiv trebuie A fie uma- nixed"... .$i mereu rip. Prejudecdfile, cu perfidia subtild care le caracterizeazii, iz- butiserd di creeze e atmosferd in care de- venise posibild situarea carului inaintea boilor ; i se prirea oricui fireascd indepen- denf a perfectd a regulilor estetice de feno- menul literar. .4... - piireau a spune pre- ludeafile - nu existd opere care sd jus- tif ice cutare sau cutare regulii esteticii? Nu-I nimic. Sd fie scrise. Reguta e band".

E adevdrat, soiul acestor prejudecdfi - ndsalloare de regull - e pe cale de dis- parifie, fiind ele favorite lake favoritete dogmatismului, au stat mereu In frunte $ i au fost usor de recunoscut. Nu stria insd ed ni le reamintim, pentru cd in dispe- rarea tor mai nasc progenituri, e drept, mutt mai punts uirulente, dar care ar mai putea sd producd, dacd nu epidemii, oare- care febrii fi indispozifie localii.

Ce te fad Used cu cele mai pufin exu- berante care au operat $ i mai opereazd Inca- din umbrii? Ele nu si-au atirnat di- cheta pe piept, nu si-au af fat formularea mai mutt sau mai pufin sublild in articole sau in discufiile publice dintre scriitori ; ele nu pot fi dibuite nici miicar printre rinduri. Ele stau undeva la fund, ca mind, $ i tulburd apa tumid la viituri. Sint insd prezente ca mucegaiut in aer, in destine ticuri redaclionale, in destule obiceiurr ale viefil noastre literare si in special ale criticitor. Unii le vor numai comoditate" (crezind pollee cd inobilezi Ilia, dezmier- dind-o cu elegantut scabie") - ori re- ceptivitate ori exigenfer ori ,,erarhiza- rea valorilor" (crezind cd po(i insela pe cineva vinzindu-i bragä sub eticheta ambrozie").

A devenit aproape tradifie obiceiul prn- tre critici de a Idea fiecare pe seama al- fairs mai urednie discutarea, sau dacd se poate mdcar o lovituril de inceput in dis- cutarea problemelor, socotite spinoase") orl a car/nor care ar ridica astf el de pro- bleme. Asemenea englezilor din anecdotd, par a sta la intrare, poftindu-se cu infi- nitd politefe: - Dupd dumneavoastnl...

www.dacoromanica.ro

Page 256: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

256 MISCELLANEA

Nu., dupd dumneavoastrd. (0, sublimd mo- destie

A trebuit sd treacti o bucald de vreme supdrdtor de lung& pind sti se amestece

criticii mai bdtrinr, in disculia despre spiritul Madern. mdcar de-ar fi a pro- blemd md rog spinoasd"). Dar grit ql alte probleme acute, care frdmrntd pro- fund frontal nostru literar. De ce nu s-o mai fliscutind despre dogmatism? Poate se crede cd aceastd problemti am rezol- vat-o definitiv volind o rezolufie la Con- gresul Scriitorilor. Dar despre tipic? Dar despre schematism? Dar despre faptul cd scriitorii iteltrl se apropie atit de greu, in creafia lor, de fenomenul social contem- poran? $1 s-ar mai putea enumera cir

Ori ce om de bun simf ;tie cd nu tn fie- care land fl nid tracer in fiecare an apar capodopere. Cel pufin pia azi, cam afa

s-a intimplat ca omenirea sä dea naftere la capodopere numai din cind in and.

La noi insti, in redacfif gi in edituri, li se pretinde chiar incipdtorilor sd vind cu capodopere. Termenii de comparafie ta munca redacfiilor cu autorli - sin' deobicei Tolstol, Shakespeare, Dante.

Md intristeazd, dar deseori trebuie sd re- cunosc cd are gi latura ei amuzantd o rioasd boalii a ochilor ql urechilor unui des- tul de impresionant numdr de critici. (E tot o prejudecaM, dar permitefi-mi fi mie o micd figurd de stil). Ei nu vdd in dmpul literaturii decit ceea ce strdlucefte peste mdsurd - fie cd-i diamant, fie cd-i sticld, el nu aud decit ceea ce sand peste mdsurd de puternic poate fi simfonie ori solo de tobd, ori pur gi simplu zgomot. Sint con- vins cd ei sin' bine intenfionafi, alunci and nu vor sd recunoascd cleat capodope- rele ori operele de mare rdsunet ; e band gi aceastd dezteritate cdci in general te fe- refte de gropi, acfionind ca arcurile de la rofi, feicindu-fl mersul lin.

Dar fenomenut literar nu cuprinde numal aceste dieva cär$i, numal aceste citeva na- me. El este mull mat bogat, Viafa noasird nu pulseazd numal in doud-trei romane, doud-tret nuvele, doud-trel piese de Matra discuiate, rdsdiscutate fl discutate. Croterea ql Imbogiffirea literaturil noastre noi n-o mdsoard ql n-o poate mdsura nl meni in tntreaga amploare a ei, dacd nu urmdrote fenomenul literaturil in intre- gal et.

Sensul, complezitatea unei literaturi n-o dau doud-trel aide; care nici nu pot, oriat ar fi de cuprinzdtoare sd epuizeze tot ceea ce viafa, realitatea pune la dispozifia crea- torilor, Ori, ant multi scriitort, autori de romane, nuvele, poezil, piese de teatru, bane, care au mulfi cititori, pentru cd stnt reeditate reluate - care rdspund prin cdr file lor multor probleme ce frtimintd lu- mea noastrd, care pe mdsura lalentului tor 1$ indeplinesc datoria lor de scriitori care nu slut kw" in seamd de critici, fan& cd opera lor nu strillumte peste indsurd, pentru cd nu fipti, nu face zgomot ; proce- sal dezvolidrii tor ca scrlitori, munca Tor de ref leciare a diverselor aspects ale vie- fii noastre nu este inregistraM de critici, Pedal nu este spectaculoasd ql insofitä de atributele mdrefiel.

0 sd sound anii, ridicind doctoral ard- talorul in aer : Receptivitalea criticului Critical are dreptul chiar trebuie -sd aibd preferinfe r - allii vor zice repetind gestul: - Exigenfa f Astf el ti vom im- pinge fl pe scriitorii care Mod nu s-au afirmat concludent, sd scrie capodopere. Sound cine ce-o sä area 1 Astea sint prefu- decdfi t Oare toji criticii noftri sd fie re- ceptivi numal fafd de aceleagi &eve tit- lente mai inzestrate? Oare exigenla sä n-aibd dedt o singurd mdsurd - ql aceea fdrti gradafii

Remus Luca

www.dacoromanica.ro

Page 257: Viaţa Românească, anul X, nr. 1, 1957

r

Lei 100.- www.dacoromanica.ro