Bucătăria românească

40
Argument……………………………………………………………………………..2 Capitolul 1.Istoria bucatariei……………………………………………………......3 1.1. Bucataria romaneasca………………………………………………………….....4 1.2. Bucataria frantuzeasca…………………………………………………………....5 Capitolul 2.Gastronomia românească…………………………………………….....6 2.1. Bucătăria Bănăţeană…………………………………………………………....6 2.2. Bucătăria Dobrogeana………………………………………………………......7 2.3.Bucătăria din Muntenia…………………………………………………………….8 2.4. Bucătăria din Moldova……………………………………………………………...9 2.5. Bucătăria din Oltenia………………………………………………………...10 2.6.Bucătăria Transilvania………………………………………………………………..11 2.7. Băuturi…………………………………………………………………………....12 Capitolul 3.Gastronomia franceză…………………………………………………..13 Capitolul 4. Tradiţii romîneşti……………………………………...17 4.1. Marea Sărbătoare a Ortodoxiei, Naşterea Domnului…………………………….17 4.2 Învierea Domnului (Paştele)……………………………………………………..18 4.4. Anul Nou, Sf. Vasile cel Mare…………………………………………………..18 Capitolul 5. Tradiţii franţuzeşti……………………………………..19 5.1. Pâques (Paştele)………………………………………………………………….19 5.2. Noël (Sărbătoarea Crăciunului), Le Reveillon (Revelionul)…………………….20 Capitolul 6. Reţete..................................................................21 Capitolul 7. Bibliografie……………………………………………………………..26 Capitolul 8. Anexe…………………………………………………………………....27 1 Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati Cupri ns

description

Bucataria romaneasca

Transcript of Bucătăria românească

Page 1: Bucătăria românească

Argument……………………………………………………………………………..2

Capitolul 1.Istoria bucatariei……………………………………………………......3

1.1. Bucataria romaneasca………………………………………………………….....4

1.2. Bucataria frantuzeasca…………………………………………………………....5

Capitolul 2.Gastronomia românească…………………………………………….....6

2.1. Bucătăria Bănăţeană…………………………………………………………....6

2.2. Bucătăria Dobrogeana………………………………………………………......7

2.3.Bucătăria din Muntenia…………………………………………………………….8

2.4. Bucătăria din Moldova……………………………………………………………...9

2.5. Bucătăria din Oltenia………………………………………………………...10

2.6.Bucătăria Transilvania………………………………………………………………..11

2.7. Băuturi…………………………………………………………………………....12

Capitolul 3.Gastronomia franceză…………………………………………………..13

Capitolul 4. Tradiţii romîneşti……………………………………...17

4.1. Marea Sărbătoare a Ortodoxiei, Naşterea Domnului…………………………….17

4.2 Învierea Domnului (Paştele)……………………………………………………..18

4.4. Anul Nou, Sf. Vasile cel Mare…………………………………………………..18

Capitolul 5. Tradiţii franţuzeşti……………………………………..19

5.1. Pâques (Paştele)………………………………………………………………….19

5.2. Noël (Sărbătoarea Crăciunului), Le Reveillon (Revelionul)…………………….20

Capitolul 6. Reţete..................................................................21

Capitolul 7. Bibliografie……………………………………………………………..26

Capitolul 8. Anexe…………………………………………………………………....27

1Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati

Cuprins

Page 2: Bucătăria românească

Bucătăria românească este denumirea pe care o poartă rezultatul sintetizării, în timp, a

gusturilor și obiceiurilor gastronomice specifice poporului român. Ea este diversă, cuprinde

nenumărate obiceiuri și tradiţii culinare, mâncăruri specifice, împreună cu obiceiuri provenite

prin intersectarea culturii gastronomice cu tradiţii ale altor

popoare, cu care poporul român a intrat în contact dealungul

istoriei. Bucătăria românească cuprinde atât bucate de zi cu zi

cât și preparate speciale de sărbătoare. Poporul român fiind

creștin încă de la începuturile formării sale, Bucătăria

românească cuprinde numeroase bucate de praznic rânduite în

funcţie de anotimpul și sărbătoarea pomenită. Bucatele

românești sunt alcătuite atât din legume, cereale, uleiuri vegetale, lapte, produse lactate cât și

din carne și subproduse din carne. Un loc aparte în Bucătăria românească îl au dulciurile,

plăcintele, dulceţurile.

Bucătăria franceză sau bucătăria franţuzească (fr. Cuisine française) reprezintă

totalitatea stilurilor culinare dezvoltate de-a lungul timpului pe teritoriul Franţei, urmând

tradiţia locală, dar acceptând și influenţe din coloniile fostului Imperiu.

Bucătăria franceză cuprinde un numar foarte mare de reţete în comparaţie cu

bucătăriile altor popoare, dar o parte din acestea sunt însușite ca specialităţi culinare în

întreaga lume. Bucătaria de zi cu zi, nu este deloc scumpă, se poate

prepara de oricine. Tipică pentru bucătăria tradiţională franţuzească

este masa cu mai multe feluri, de exemplu un meniu compus din

aperitiv, un fel principal și desert, însoţit mai ales de vin, roșu si apă.

Însă faima bucatariei franceze este dată de așa-numita “haute

cuisine”, un stil culinar elaborat, care necesitămigala și ingrediente de cea mai bună calitate.

Haute cuisine a preluat reţetele tradiţionale ale regiunii și le-a transformat în adevărate

delicatese, prepararea lor necesitând mult timp,uneori chiar câteva zile.

2Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati

Argument

Page 3: Bucătăria românească

Se confruntă cu istoria omenirii.Punctul de plecare al bucătăriei îl putem localiza odată

cu apariţia focului. Descoperirea focului revoluţionează hrană omului, acum alimentele suferă

transformări prin frigere, ele devin gustoase, aromate, pline de savoare. După foc, fermentaţia

revoluţionează obiceiurile alimentare, acţiunea fermentaţiei nu se reduce numai la conservarea

alimentelor, ea transformă textură și gustul acestora, prin fermentaţie, fructele și strugurii se

transformă în băuturi alcoolice, bere, vinuri, prin fermentaţie laptele da naștere la noi produse.

Dezvoltarea bucătăriei privită în ansamblul istoriei, parcurge cronologic mai multe

perioade:

Începuturile artei culinare, până la aproximativ anul 1000 alimentaţia de bază era

carnea, în Egipt se făceau pâinișoare din grâu și erau cunoscute vinul și berea.

Perioadă preclasicÄ �, până la căderea Romei, perioadă lui Homer și Pericle.În Imperiul

Român,artă culinara era foarte apreciată. Bucătarii prezentau bucăţele cu aspectul lor iniţial;

peștele și vânatul trebuiau să păstreze formă din starea lor vie, principalul mijloc de preparare al

hranei era frigerarea.

Perioadă barmarismului până în Evul Mediu târziu, acum dezvoltarea bucătăriei

înregistrează o stagnare.În perioadă secolului al XIV-lea, bucătăria cunoaște o dezvoltare mult

mai mare. La curţile marilor seniori și regi se organizau adevăratele orgii alimentare. Banchetele

devin o adevărată manifestare a gloriei și a bogăţiei stăpânilor.

În perioadă clasică, perioadă cuprinsă între mijlocul secolului al XVII-lea și până la

începutul secolului al XX-lea, bucătăria începe să

devină artă culinara. Parisul devine central artei

culinare. Prepararea și prezentarea cât mai

estetică a bucatelor au o importantă deosebită.

Bucătarii francezi devin renumiţi numai la Paris,

dar și la curţile imperiale din Europa.

3Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati

Capitolul IIstoria

bucătăriei

Page 4: Bucătăria românească

1.1. Bucătăria RomâneascăBucătăria românească a fost influenţată favorabil de condiţiile oferite de relieful

prielnic pentru agricultură și păstorit. Din alimentaţia oamenilor de la sate făceau parte

cerealele (mei, grâu, orz și mai târziu porumb), legumele și verdeţurile (fasole, mazăre, varză,

castraveţi, ștevie, pătrunjel, ceapă, usturoi), carne și slănină de porc și pește, ouă și carne de

oaie sau de vită.Produsele lactate, terciul de mei și mămăliga au fost hrana de bază a păstorilor.

Odată cu schimbarea condiţiilor economice s-a diversificat și alimentaţia, iar în prezent

consumul de pâine, ouă, zahar, lactate și fructe nu mai constituie un lux. Ca preparate cu

specific naţional sunt renumite sarmalele în foi de viţă sau de varză, ciorba de pește, fasole

bătută, ardei umpluţi cu carne și orez, perișoare, mămăligă cu brânză, murături, salată

oltenească, borș moldovenesc, piftiile de porc, mititeii și ciorba de burtă. Dulciuri mai cunoscute

sunt: cozonacul, plăcinta dar și prăjiturile "ardelenești". Bucătăria românească a suferit în timp

multe modificări,în perioada fanariotă spre exemplu,au fost aduse în Țările Românești foarte

multe preparate cu specific turcesc, domnitorii aducându-și din ţările de provenienţă uneori

bucătarii. Unul din preparatele ce caracterizează perioada fanariotă și revoluţia culinară a fost

ciorba de perișoare.

În perioada următoare domniei fanariote s-a început în România o puternică revoluţie

culinară; majoritatea fiilor de boieri studiind în Europa de Vest au reușit să aducă și în România

anumite tehnici și preparate mult mai rafinate de la Veneţia, Roma

sau Paris. Aceste bucătării fiind mult mai complexe decât cea din

România. Această rafinată bucătărie regăsindu-se pe mesele

oamenilor de rând mult timp după 1900.

Contopirea cu bucătăriile altor ţări și dorinţa de a atinge

perfecţiunea gustului și aspectului preparatelor culinare au făcut din

bucătăria contemporana româneasca o bucătărie diversă.

Ca preparate tradiţionale românești în afara celor mai sus menţionate mai sunt și:

pastrama de berbecuţ și șunculiţa afumată. Iar ca deserturi: prăjiturile ardelenești din osânză de

porc.

4Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati

Page 5: Bucătăria românească

1.2. Bucătăria Franțuzească

Bucătăria franceză are o istorie îndelungată care se întinde de-a lungul mai multor

secole începând cu Evul Mediu, atunci când era accesibilă doar unei anumite pături sociale,

artistocraţia. Influenţată de diversele mişcări sociale şi politice ale vremii şi suferind

transformări mari de-a lungul istoriei bucătăria franceză a rămas fidelă totuşi vinului, brânzei şi

a sosurilor bazate pe smântănă sau muştar, acestea rămânând şi astăzi adevărate simboluri ale

eleganţei şi rafinamentului francez.

Dezvoltată mai ales în jurul Parisului şi apoi şi în celelalte oraşe ale Franţei, în păturile

sociale superioare care puneau foarte mult preţ pe partea estetică, bucătăria franceză este una

dintre cele mai colorate din lume. Francezii considerau şi încă consideră că nu doar gustul este

ingredientul principal al unei mese desăvârşite ci şi cum arată aceasta. Pe vremuri verdele era

obţinut din sucul de spanac sau praz, în timp ce

culoarea galbenă provenea de la şofran sau

gălbenuşul de ou. Mai departe, roşul provenea de la

floarea soarelui, iar violetul de la floarea de turnesol.

Ca urmare a evoluţiei bucătăriei franceze, în

1652 apărea prima carte de bucate franceză,

intitulată simplu „Bucătăria Franceză". Scrisă de

celebrul bucătar de la vremea respectivă La Varenne, cartea practic arăta faptul că bucătăria

franceză devenise deja o parte esenţială a gastronomiei europene. Cartea oferea multe reţete,

inclusiv reţeta pentru faimosul sos gros „roux", obţinut la vremea respectivă prin amestecarea

făinei albe cu untul şi folosit la îngroşarea supelor sau sosurilor. Înainte de inventarea acestui

sos, francezii înmuiau pur şi simplu pâinea în supă pentru a o îngroşa. Schimbări ca acestea au

pus definitiv bucătăria franceză pe harta gastronomică a lumii, impunând-o ca una dintre cele

mai importante şcoli de gătit din Europa şi din lume.

5Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati

Page 6: Bucătăria românească

Bucătăria românească este cunoscută astăzi în lume, atât prin turiști, persoanele

și personalităţile care ne vizitează ţara, dar și prin bucătarii români care au participat la diferite

expoziţii și concursuri internaţionale încă din anii 1900 la Paris, Frankfurt pe Mein, Leipzig,

Praga, Berlin, Bonn, Romă, Moskova, Sofia, Budapesta, Varșovia s.a.,obţinând distincţii că

'marele premiu' și 'medalia de aur' la Frankfurt pe Mein, Leipzig și Praga.

România oferă deci, multe bogăţii și frumuseţi naturale, locuitori cordiali și

ospitalieri, dar și o bucătărie tradiţională cu mâncăruri gustoase și rafinate.

2.1 Bucătăria Bănăţeană

Bucătăria bănăţeană este puternic influenţată că și bucătăria din Transilvania de bucătăria

austro-ungară, dar și de bucătăria grecească, italienească și franceză. Mâncărurile pregătite în Banat

sunt realizatedin carne de porc în special, cu legume prăjite și înăbușite în untură sau ulei, cu sosuri din

făină, condimentate cu piper, cimbru, boia de ardei, chimen.

Bucătăria din Banat se caracterizează prin mâncăruri gustoase, grase, hrănitoare. Ciorbele se

acresc culamaie, se îmbunătăţesc cu smântâna și se

condimentează cu tarhon.Supele se pregătesc cu tăiţei de

casă dar și cu rântaș.Tăiţeii de casă se folosesc mult atât la

prepararea gustărilor, a mâncărurilor dar și la obţinerea

dulciurilor. Din tăiţei de casă se obţin renumitele preparate

'iofca' cu varză, cu brânză, cu nucă, cu lapte, cu mac, cu

brânză de vaci, mai există și gulașul care se prepară în mai toate bucătăriile bănăţene.

Mâncărurile se caracterizează prin sosuri cu rântaș obţinut din făină încinsă care 'se stinge' cu

supă de oase sau supă de zarzavat și îmbunătăţite cu smântâna. Rantajul se folosește chiar și la

sarmale. Se mănâncă mult papricasul cu găluște obţinute din făină și ouă fierte în apa cu sare.

6Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati

Capitolul

IIGastronom

ia românească

Page 7: Bucătăria românească

Sarmalele bănăţene se pregătesc din carne tocată cu satârul, ele sunt mari, nu au fineţea celor

din Moldova dar sunt gustoase.

Există în Banat un preparat numit 'Varga Beles' care este o budincă din tăiţei de casă cu brânză

de vaci și stafide, învelită în foaie de plăcintă și coaptă în cuptor. Există renumitele pogăcele obfinute

din aluat cu jumări, care se servesc la ţuica.

La prepararea mâncărurilor se folosește mult carnea de porc, vacă, pasăre și mai puţin

peștele. Printre mâncărurile tradiţionale din această zonă amintim: zacuscă, ciorbă de viţel, sarmale

bătrânești, ceapă umplută, mâncare banateana cu carne de porc, budinci. Aceste mâncăruri scot în

evidenţa caracteristicile bucătăriei banatului. Aceleași preparate le putem găsi și în alte zone, dar

fiecare zonă are ceva specific atât din punct de vedere al dozării materiilor prime, al condimentarii dar

și al tehnologiei folosite. Toate acestea conduc la obţinerea acelui preparat specific zone.

2.3 Bucătăria Dobrogeana

Bucătăria din Dobrogea este influenţată în primul rând de faună, de clima, dar și de bucătăria

orientală. La prepararea mâncărurilor se folosește mult peștele, vânatul și carnea de oaie dar și carnea

de pasăre, vacă și porc. Dobrogea este bogată în legume și fructe, lapte, brânzeturi și ouă. Mâncărurile

din Dobrogea redau cu prisosinţă bogăţia materiilor prime de care dispune această zonă.

Mâncărurile din bucătăria dobrogeană sunt ușoare, gustoase, la pregătirea acestora se

folosește mult untdelemnul, untul și margarină. Ciorbele se acresc cu borș, zeamă de varză dar și oţet,

sunt realizate din legume și mai ales peste.Se folosesc mult gustările din legume proaspete sub formă

de salată în combinaţie cu ouă, brânză, smântâna.Sosurile sunt colorate cu pastă de roșii, se obţin din

legume înăbușite cu făină dizolvată în apași 'stinse' cu supă de oase. Preparatele de bază sunt însoţite

de garnituri din orez, legume dar și paște făinoase.Se folosește mult laptele bătut, iaurtul dar și brânză

telemea care se consumă că atare dar și în pregătirea altor mâncăruri.

De-a lungul istoriei, și mai ales după primul război mondial, odată cu dezvoltarea staţiunilor de

pe malul Mării Negre, bucătăria din Dobrogea, suferă influenza marilor bucătarii europene,

mâncărurile sunt fine,delicate, gustoase, se îmbunătăţește sortimentul de mâncăruri dar și calitatea

acestora. Bucătăria dobrogeană de pe litoralul Mării Negre poate rivaliza cu oricare altă bucătărie cu

tradiţie.

7Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati

Page 8: Bucătăria românească

În staţiunile de pe litoralul Mării Negre există astăzi unităţi care se evidenţiază în mâncăruri

tradiţionale și specifice Dobrogei cum ar fi: restaurantul 'Rustic' și 'Panoramic' din Neptun conduse de

Mardare Gheorghe și Dan Parvulete și respectiv Fenin Alexandru, unde turiștilor li se oferă preparate

tradiţionale dobrogene, restaurantul 'Histria' din Satul de Vacanţă din Mamaia cu specific pescăresc,

condus de Dorel Albu și Florentin Tophler și multe alte unităţi de renume a turismului românesc.

Dintre mâncărurile specifice bucătăriei dobrogene

amintim: ciorbele pesca resti, ciorbă de burtă, marinatele din

peste, saramură de crap, peștele la proţap, crapul umplut,

cârnaţii de oaie, mielul la proţap, șaslâcul, chebabul, musacaua,

chefirul, garniturile de orez, dar și baclavalele, sarailiile,

dulciurile cu stafide și rahat.

2.3 Bucătăria din Muntenia

Bucătăria din Muntenia se poate caracteriza prin diversitate, ingeniozitate, delicateţe.

Ea a suferit de-a lungul vremii influenţa grecească, orientală, fineţea și rafmamentul bucătăriei

franceze și până în zilele noastre influenţa italienească. Bucătăria din Muntenia, folosește un

sortiment variat de legume, carne, produse dincame, peste, lapte, paște făinoase, fructe.

Bucătăria tradiţională din Muntenia se poate caracteriza prin mâncăruri gustoase.

Ciorbele suntrealizate din carne de pasăre și vacă dar și din legu me, ele sunt acrite mai ales cu

borș, se folosește mult leușteanul care le da un gust aparte. Ciorbele, mai ales cele din legume,

sunt îmbunătăţite cu orez, dar și cu 'zdrente' obţinute din ouă cu făină.Ciorbă de burtă și

tuslamaua sunt foarte căutate. La prepararea mâncărurilor se folosește untdelemnul, untul dar

și untură mai ales în timpui iernii. Sosurile sunt de regulă colorate și se obtindin roșii vară și

bulion în timpul iernii. Sălăţele sunt într-un sortiment foarte diversificat, se obţin din legume

proaspete sau fierte în combinaţii cu fructe, ouă, brânzeturi, 'legate' între ele cu sosuri și mai

ales cu maioneză care este un 'liant' foarte apreciat.

Mâncărurile sunt obţinute din carne și legume sau numai din legume proaspete sau

conservate, mult apreciatele: tocănite, musaca, ostropelul din carne de pasăre, peștele gătit la

cuptor sau fript cu diferite garnituri,sarmalele cu mămăliguţă, stufat de miel.

8Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati

Page 9: Bucătăria românească

Hanurile de altădată din Muntenia și marile restaurante, amintim numai Hanul lui

Manuc și restaurantul Capșa, au fost renumite încă din secolul trecut printr-o bucătărie rafinată.

Astăzi, marile restaurante din București și de pe Valea Prahovei sunt recunoscute în preparate

specifice bucătăriei românești, preparate care au fost îmbunătăţite și rafinate, adaptate la

gustul turiștilor străini.

Printre preparatele specifice bucătăriei din Muntenia,

amintim: ciorbă de burtă, ciorbele ţărănești din carne de vacă și

porc, sarmalele cu mămăliguţă, renumitii mititei, tuslamaua,

fripturile la grătar și peștele, garniturile dinlegume, cartofi,

paște făinoase și dulciurile de bucătărie cum ar fi budincile din

paște făinoase, plăcintele, papanași, compoturile din fructe,

dulciurile de cofetărie cu frișcă și ciocolată.

2.2 Bucătăria din Moldova

Bucătăria din Moldova se caracterizează prin mâncăruri fine, rafinate și gustoase. La

prepararea mâncărurilor se folosește în special carnea de pasăre și peștele, dar și carnea de

porc, vacă, vânatul precum și legumele, laptele ouăle și brânzeturile. Ciorbele se acresc cu borș,

se îmbunătăţesc cu smântâna și ouă.Mâncărurile sunt mai dietetice, se realizează fără rantajuri

prăjite, cu ceapă înăbușită și făină dizolvată în apa.Sosurile sunt albe dar și colorate cu pastă de

bulion și boia de ardei.

Bucătăria Moldovenească nu este foarte aglomerată în condimente, se folosește

mărarul, pătrunjelul, cimbrul, ardei iute, (chipăruș) hasmaţuchi,usturoi, leuștean, s.a.

Renumitele sarmale moldovenești sunt fine și delicate, ele se obţin din carne tocată, sunt

sarmale mici, câte 8-10 sarmale mici înfășurate toate într-o foaie de varză.

“Hanul trei sarmale” din Iași, condus de maestrul în artă culinara Ștefan Mgyesi,

păstrează tradiţia bucătăriei moldovenești, aici se mănâncă cele mai delicioase sarmale și multe

alte mâncăruri specifice zonei.

9Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati

Page 10: Bucătăria românească

În Moldova se mănâncă mult dulciurile de bucătărie realizate din alua turi cu diferite

umpluturi dinlegume, fructe, brânzeturi. Nu putem să vorbim

despre bucătăria din Moldova, dacă nu amintim de preparate cum

ar fi: alivenci, răcituri de pasăre, piftie de porc, ciorbă de potroace,

borșul moldovenesc, saramură de peste,sarmale, mămăliguţă,

pârjoale moldovenești, tochitură moldovenească, cozonac

moldovenesc, pască moldovenească, poale'n brâu.

2.3 Bucătăria din Oltenia

Bucătăria din Oltenia pastraza și astăzi obiceiul de a pregăti mâncarea în oale de pământ la

'test', tehnologie care oferă un gust deosebit mâncărurilor, ele poartă parfumul bucătăriei noastre

ţărănești.

În bucătăria oltenească se folosesc legumele proaspete, peștele, carnea de pasăre, vacă și porc,

lactatele și brânzeturile. Se pregătesc cum numai oltenii știu s-o facă, gustoasele ciorbe de praz și de

ștevie, fiertura oltenească, care este o ciorbă de pasăre și legume fierte în oală de pământ în spuză pe

vatră. Sunt recunoscute sarmalele gătite în oale de pămînt la 'test'.

Influenţa vecinilor s-a resimţit și în bucătăria din Oltenia: ghiveciul călugăresc, tocană

călugărească și altele.Când vorbim de bucătăria oltenească, nu putem

să nu amintim preparatele specifice acestei zone: ciulama de pui cu

mămăliguţă, roșiile umplute cu carne sau numai cu orez, tochitură

oltenească, saramură de peste și renumitiicarnaciori oltenești.

10Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati

Page 11: Bucătăria românească

2.1 Bucătăria din Transilvania

Bucătăria din Transilivania a suferit de-a lungul istoriei influenţa bucătăriei austro -

ungare. În Ardeal se folosește mult slănină afumată, bine pregătită, care se consumă în tot

timpul anului, chiar și vară, fie că e tare, sau este folosită la prepararea diferitelor mâncăruri.

Mâncărurile obţinute în bucătăria din Transilvania, sunt mâncăruri grase, gustoase și

piperate, se realizează pe bază de carne și în special carne de porc, se folosesclegumele,

zarzavaturile, laptele și brânzeturile precum i ouăle. Ciorbele se acresc cu oţet sau zeamă de

varză și se îmbunătăţesc, 'se dreg' cu gălbenușuri de ouă, smântâna și făină, specific acestor

ciorbe este tarhonul. La obţinerea mâncărurilor se folosește untură de porc și rantasul obţinut

din ceapă înăbușită și făină pufin rumenită.Sosurile sunt în general albe dar și colorate cu boia

de ardei.

Sălăţele, că de altfel și sosurile se Îndulcesc cu zahăr. Se mănâncă mult paprica cu

găluște din făină și ouă fierte în apa cu sare. Bucătăria din Transilvania este renumită prin

preparate că: balmuș,, bulz. supă de chimen,

supă de varză albă cu smântâna, ciorbă

ardeleneasca de pore sau vacă, ciorbă de carne

cu tarhon, varză 'a la Cluj', ciuperci umplute,

gulaș, papricaș, afumături,tocături cu afumătură,

langosi, budincă s.a..

În bucătăria din Transilvania, vom găsi pe

lângă mâncărurile specifice zonei și mâncăruri de

pe tot cuprinsul ţării, aceste mâncăruri au fost

adaptate la preferinţele și obiceiurile locuitorilor din această parte de ţară.

11Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati

Page 12: Bucătăria românească

2.7 Băuturi

Bogăţia dealurilor și a colinelor românești aduce după sine recolte bogate de struguri și fructe

precum: merele, prunele, cireșele, caisele, piersicile, corcodușele, vișinele. În România există numeroase

instituţii specializate în obţinerea vinurilor naturale și a băuturilor din fructe. Acestea, însoţesc adeseori

bogăţia meselor, mai ales în zilele de sărbătoare. Una dintre cele mai importante băuturi este vinul,

România având o bogată tradiţie în prepararea lui.

România este al nouălea mare producător de vinuri, iar recent piaţa de export a început să

crească. Se produc o mare gamă de soiuri locale (Fetească, Grasă, Tămâioasă) dar și universale

(Riesling, Merlot, Sauvignon-blanc, Chardonnay, Muscat Ottonel). Berea este și ea consumată cu

plăcere de către români, însoţind adeseori alimente din bucătăria tradiţională germană sau

românească.

O altă băutură preferată de români este ţuica (rachiul de prune, pălinca, obţinute prin distilare),

România fiind al doilea mare producător mondial de prune.

12Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati

Page 13: Bucătăria românească

Bucătăria franceză este caracterizată printr-o nemaipomenită diversitate, comparabilă

cu bucătăria chinezească sau cu cea indiană. Elementul comun este seriozitatea cu care gătitul

este privit în orice regiune. Pentru francezi, gătitul este o artă.

Fiecare provincie a Franţei are o bucătărie distinctă: în nordul Franţei se folosesc untul,

crème fraiche (un tip de smântâna specifică) și merele; în Provence (sud-est), uleiul de măsline,

condimentele și roșiile; în sud-vest grăsime de rată, foie gras (pate de ficat de gașcă) și ciuperci

porcini (cèpes); în nord-est se simte influenţa germană și se folosesc slănină, cârnaţii, berea și

sauerkraut. Pe lângă aceste patru regiuni principale, există multe tipuri de bucătărie locală, cum

ar fi VallA¨e de la Loire (Valea Loirei) faimoasa pentru felurile de mâncare delicate din peste de

apa proaspătă că și pentru vinurile albe, bucătăria din Basque caracterizată prin roșii și chili, sau

bucătăria din Rousillon, asemănătoare cu cea Catalană. Aceste diferenţe regionale sunt mai

estompate decât în trecut datorită migraţiei populaţionale dar sunt în continuare clar delineate.

În plus, bucătăria locală de ţara franceză trece printr-o perioadă

de renaștere puternică.

Pe tot teritoriul, bucătăria bucătăria franceză este

caracterizată printr-un număr mare de tehnici, unele extreme de

complicate care servesc drept bază. Orice bucătar poate spune că

mâncarea franţuzească nu tolerează ”scurtaturi” în domeniu.

Reţetele în șine rămân constant și clasice, deoarece se bazează pe

măiestria sosurilor și aluaturilor. Bucătarii trebuie să acorde

maximă atenţie celei mai simple preparări a unui fel, ceea ce se

traduce prin ignorarea timpului acordat.

13Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati

Capitolul III

Gastronom

ia Franc

eză

Page 14: Bucătăria românească

Tehnicile de bază au nevoie de măiestrie deosebită că și de o înţelegere intimă a

ingredientelor. Maestrul bucătar (le chef) știe nu numai din ce regiune vin cele mai fine boabe

de mazăre tânără (petits pois), dar și dince oraș, și acest lucru este valabil atât pentru

asparagus, cât și pentru conopidă. Dacă există un ingredient care merită să fie mâncat și gătit,

atunci cu siguranţă puteţi paria că există un reprezentant deosebit. Multe mâncăruri sunt

cunoscute datorită orașului care le-a făcut faimoase, spre exemplu Pessac pentru căpșuni,

mazărea din Saint-Germaine, untul din Isigny și multe altele.

Bucătăria se împarte în trei categorii:

3.1 Cuisine bourgeoise (Bucătăria burgheză )

Cuisine bourgeoise include feluri de mâncare clasice care nu mai sunt specific regionale și

au fost adaptate săcorespundă gusturilor claselor influente. Acest tip de gătit include sosurile de

smântână bogate și tehnici de gătit complexe, asociate de străini cu bucătăria franceză. Cea mai

înaltă categorie este cunoscută drept haute cuisine, o abordare extrem de complex și de rafinată

mâncării.

Din cauza faptului că haute cuisine este servită în străinătate sub numele de bucătărie

franţuzească, mulţi cred greșit că o masă tipică include feluri complexe și nedietetice. În realitate,

acest gen de mâncare este rezervat pentru ocaziile speciale, mesele tipice fiind simple.

Ceea ce este recunoscută în afara Franţei drept “gastronomie franceză” este de fapt

bucătăria elaborată a claselor bogate haute cuisine, restaurante la preţuri piperate. Această

bucătărie este influneţată de bucătăria din nord, cu o notă marcată de rafinament. Francezii

obișnuiţi nu mănâncă și nu prepară felurile în acest fel în viaţa de zi cu zi,mai degrabă consumă

felurile tradiţionale ale regiunii în care locuiesc sauîn care au crescut.

3.2 Cuisine du terroir

Cuisine du terroir este reprezentată de specialităţile regionale, folosind produsele locale de

calitate, în tradiţia ţărănească. Multe feluri de mâncare din această categorie pot apărea ca

nefiind specific franceze, deoarece stilurile regionale de gătit pot fi destul de diferite de stilurile

elaborate văzute în restaurantele franceze.

14Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati

Page 15: Bucătăria românească

3.3 Cuisine nouvelle

Cuisine nouvelle sau nouvelle cuisine s-a dezvoltat în 1970 ca o reacţie la bucătăria

tradiţională. Ea este caracterizată printr-un timp de gătit mai scăzut, sosuri mult mai ușoare și

porţii mai mici prezentate într-o manieră rafinată și decorativă. Sunt incluse uneori și tehnici din

alte bucătării (în special Asia).

Acest tip de bucătărie a avut o influenţă profundă asupra stilurilor de gătit în întreagă

lume. O masă franţuzească poate începe cuun hors d’oeuvre fierbinte (sau pentru gustări, rece),

urmat de supă, felul principal, salată, brânză și în final desertul.

Francezii sunt ferm convinși că există o băutură potrivită pentru fiecare fel de mâncare și

ocazie. Vinul se bea la masă, dar rar fără mâncare. Un aperitiv (o băutură slabă, de exemplu Lillet)

precedă masa și un digestif (cum ar fi coniacul), poate urma.

Această relaţie strânsăîntre mâncare și vin justifică evoluţia paralelă a gastronomiei și a

vinului. Faptul că cea mai bună bucătărie franceză coexista în regiunile cu cel mai bun vin nu este

doar o coincidenţă. În Burgundia, Bordeaux, Provence și Touraine, vinul se găsește atât în felurile

de mâncare cât și în pahar. Șampania ca băutură nu acompaniază mâncarea cu graţie, și

asemănător, regiunea Champagne nu este recunoscută pentru bucătăria locală. O excepţie

notabilă de la această regulă (sunt desigur și altele) este Normandia, care cu ajutorul unor

ingrediente fantastice cum ar fi untul, smântâna, brânza, merele și bogăţiile marine, a produs o

bucătărie minunată fără ajutorul vinului.

15Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati

Page 16: Bucătăria românească

Rinichii, creierul, timusul și pancreasul animalelor tinere, sosurile și cârnaţii din sange,

piciorul de oaie, limba, intestinele și peritoneul sunt comune în bucătăria franceză pe picior de

egalitate cu carnea de miel, vită, porc, pui și vânat. Aceste ingrediente nu sunt considerate exotice,

ele reprezentând “inima” meniului burghez, fructele de mare fiind “sufletul” și vegetalele “trupul”.

Vinul si brânza sunt părţi integrale ale bucătăriei franceze (atât cea rafinată cât și cea

regională), atât ca ingrediente cât și separat.

Tradiţional, Franţa este o cultură a consumului de vin, dar mai sunt și alte băuturi

spirtoase.Berea este popularăîn rândurile tineretului în mod special. Alte băuturi includ pastis

(lichior de anason diluat cu apă rece din sud-est) sau cidru în nord-vest.

Pentru francezi, gătitul este într-adevar o parte din cultură, și reprezintă o mândrie

naţională.

16Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati

Page 17: Bucătăria românească

4.1. Marea Sărbătoare a Ortodoxiei, Naşterea Domnului

Obiceiurile tradiţionale la români sunt strâns legate de obiceiurile culinare. Bucătăria

românească este o parte integrantă a obiceiurilor și datinilor care s-au păstrat de-a lungul

istoriei.

Crăciunul este întâmpinat de poporul român cu datini și obiceiuri care au devenit tradiţie,dar

și cu feluri de mâncare specifice. În această zi sfântă a Nașterii Mântuitorului nu lipsesc de pe

masă romanului preparateledin carne de porc: tobă, caltaboși, cârnaţi, sarmale cu mămăliguţă,

fripturi, traditionalii cozonaci și fructelelivezilor noastre: merele, perele zemoase, strugurii.

Frumuseţea datinilor străbune este întregită și de tăiatul porcului, care la românii de la sate

a devenit chiar un ritual.În momentul când se înjunghie porcul, sângele se lasă să curgă într-un

vas, se pune un pumn de sare și se amestecă bine cca. 20 minute pentru că acest sânge, să nu se

închege. În unele bucătarii acest sânge și cu diferite organe se folosesc la prepararea unor

produse cum ar fi tobă, caltaboși, sângerete, etc.

Carnea afumată se obţine din coltlete, costiţe, mușchiuleţi,

pulpă și spata.Cârnaţii se pregătesc din carne moale dar nu

prea grasă de la spata sau pulpă, dar se folosesc și toate

bucăţile de carne care 'au cazut' la fasonare.

Ritualul tăierii porcului se încheie cu 'pomana porcului', care

este o masă unde se servește carne prăjită cu usturoi și mămăliguţă, udată cu vin fiert.

17Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati

Capitolul IV

Page 18: Bucătăria românească

4.2 Învierea Domnului (Paştele)

Masa tradiţională pentru Paști este alcătuită la creștinii români din: drob de miel, ciorbă de

miel, friptură de miel, ca dulciuri se mănâncă cozonacul cu diverse umpluturi și pasca cu brânză.

Alături de aceste bucate se pregătesc ouă roșii. Tradiţia populară spune că, la răstignirea lui

Iisus Hristos, Maica Domnului a adus un coş cu ouă pe

care a vrut să le dea paznicilor. Aceştia au refuzat darul,

batjocorindu-L şi mai mult pe Iisus. Plângând în hohote,

Maica Domnului a lăsat coşul la picioarele Răstignitului.

Sângele, şiroind din trup, a împestriţat ouăle. Uitându-se

la ele, Iisus Hristos a şoptit că din acea zi toţi creştinii vor vopsi ouă roşii. În felul acesta, ouăle

roşii au devenit un simbol al Învierii.

Postul Paștelui, cel mai lung și cel mai aspru post de peste an, presupune ca trecerea la

mâncăruri de dulce să fie cumpătată și cu chibzuială.

4.3 Anul Nou, Sf. Vasile cel Mare

Românii petrec noaptea de Anul Nou, într-o atmosferă de bună dispoziţie, cu muzică și dans,

cu focuri de artificii,în urările colindătorilor. Este o noapte frumoasă, în care românii speră la un

an mai bun, cu sănătate, cu noi împliniri. În comparaţie cu alte popoare care sărbătoresc Anul

Nou în stradă, noi îl sărbătorim decent, cu familia și

prietenii. În prima săptămâna din an există în calendarul

Bisericii Ortodoxe o serie de sărbători pe care poporul

român le respectă și le cinstește după datină străbună.

Pe 1 ianuarie este sărbătoarea Sf. Vasile cel Mare.

Această fiind continuarea sărbătorii Anului Nou, se serbează

mai ales în familie. Meniul din această zi începe de obicei, cu o ciorbă de potroace din curcan și

continuă cu gustări, salate, fripturi și plăcinte.

18Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati

Page 19: Bucătăria românească

5.1. Pâques (Paştele)

Anumite tradiţii de Paște în Franţa implică mare parte din aceleași elemente cu care s-au

obișnuit românii, iar unele din aceste tradiţii se învârt în jurul ciocolăţii, peștelui și a clopotelor

bisericii. Sărbătorirea Paștelui în Franţa este foarte mult o parte a culturii franceze și multe din

tradiţiile franceze de Paște sunt legate direct de faptul că o mare parte a ţării se consideră a fi

romano-catolică. Fie că sunt cu adevărat practicanţi ai altei religii sau nu, Paștele este o

sărbătoare important celebrată de toţi francezii.

Ciocolata joacă un rol esenţial în timpul Paștelui în Franţa, însă nu doar sub forma ouălor și

iepurașilor de ciocolatăș se poate găsi deasemenea pești de ciocolată. Deși nu există nicio

corelaţie directă între peștii de ciocolată și Paște, se întâlnesc adesea aceste dulciuri în

magazinele din Franţa în perioada Paștelui.

De Paște, magazinele cu dulciuri sunt de obicei pline cu delicioasa ciocolată în formă de ouă

și iepurași. De cele mai multe ori, aceste dulciuri arată mai degraba ca opera de artă decât

bomboane și, la fel cum ar privi o capodoperă, adeseori francezii stau pur și simplu să le admire

în vitrine. Alături de acești iepurași și aceste ouă frumos decorate, se pot găsi și clopote de

ciocolată. Aceste clopote sunt direct legate de Învierea lui Hristos și de sfârșitul Postului Mare.

Deși este adevărat că Paștele este o ocazie fericită atât pentru copii cât și pentruadulţi, copiii

sunt cei care par a se bucura cel mai mult de sărbătoare. În acest spirit al distracţiei, copiii se

delectează cu jocuri specific Paștelui.

Mâncarea de asemenea joacă un rol important în sărbătorile franceze, iar Paștele nu este o

excepţie de la regulă. Cel mai adesea, francezii vor avea pe masă carne de miel, un anumit tip

de supă (de exemplu, supă de ceapă), multă pâine proaspătă, și desigur, delicioasele chifle

calde. De la ciocolata delicioasă și jocurile distractive ale copiilor până la bisericile magnifice,

este ușor de văzut că Paștele este o sărbătoare foarte important în Franţa. Puternic influenţată

19Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati

Capitolul

V

Tradiţii fra

nţuzeşti

Page 20: Bucătăria românească

de romano-catolicism, această sărbătoare este atât de sumbră, cât și veselă pentru cei care

participă, fiind ceva extreme de rar ca francezii să nu participe la aceste festivităţi.

5.2 Noël (Sărbătoarea Crăciunului), Le Reveillon (Revelionul)

După ce francezii au început să se obișnuiască cu ideea de a sărbători Crăciunul în fiecare an,

tradiţiile de Crăciun în Franţa au început să se contureze. Această sărbătoare este o ocazie

important pentru francezi, pentru că ţin foarte mult la unitatea familiei și este obligatoriu ca toţi

membrii să se reunească la masă. În Ajunul Crăciunului, cei mici își pregătesc conștiincios

ghetuţele și le lasă lângă sobă, așteptând cu nerăbdare ca Moș Crăciun (Pere Noel) sau Micuţul

Iisus (Le petit Jesus) să le umple încălţămintea cu dulciuri. Cei care nu și-au ascultat părinţii în

timpul anului și au făcut numai năzdrăvănii se tem ca nu cumva „Pere Fouttard” (Tata Fouttard)

să îi viziteze noaptea și să îi bată cu o nuielușă. Tot în Ajun se împodobește bradul, numit de

francezi „Sapin de Noel”, care poate fi văzut în toate casele, în toate pieţele și în toate birourile.

În ziua Ajunului toţi membrii familiei postesc, iar la miezul nopţii merg să asiste la slujba

religioasă, numită “La Messe de Minuit” (Liturghia de la miezul nopţii). Lăcașurile de cult sunt

foarte luminoase și colorat împodobite, iar clopotele bat aproape tot timpul pentru a le atrage

atenţia oamenilor că trebuie să vină la slujbă. După Liturghie, oamenii se îndreaptă spre casă,

unde vor serba, printr-o masă copioasă, “Le Reveillon” (Revelionul). Masa este compusă din

feluri de mâncare neobișnuite pentru restul anului, cum ar fi curcan cu castanet sau foie gras.

Desertul tradiţional este “Buche de Noel”, o ruladă din ciocolată și castane în formă de buștean.

Pe vremuri, francezii obișnuiau să taie un buștean, să-l pună pe foc de Crăciun și să îl lase să

ardă până de Anul Nou, iar odată cu trecerea timpului acest obicei s-a transformat în delicioasa

prăjitură. După ce cina se încheie, familia se pregătește de culcare, nu înainte de a lăsa câteva

bucate pe masă, de a aprinde o lumânare la fereastră și de a pune lemne pe foc, în cazul în care

Maica Domnului se hotărăște să le treacă pragul.

Tradiţiile de Crăciun în Franţa sunt foarte simple în ziua propriu-zisă a Nașterii Domnului:

familia se adună în jurul bradului și deschid darurile lăsate de Pere Noel, urmând să își petreacă

întreaga zi împreuna, povestind și cântând colinde.

20Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati

Page 21: Bucătăria românească

6.1 Reţete tradiţional romaneşti

Ardei umpluţi

Ingrediente:

10- 14 ardei, functie de marime

500 g carne de porc macinata

500 g carne de vita macinata

1/2 cana orez

2 cepe

1- 2 oua

2 rosii, optional

4 linguri ulei

2 linguri faina

1/2 l bulion

1 lingurita zahar sau dupa gust

8- 10 linguri smantana sau iaurt gras

1 legatura marar verde, tocat marunt

1 legatura patrunjel verde, tocat marunt

sare

piper

smantana pentru servit, optional

21Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati

Capitolul VI

Reţete

Page 22: Bucătăria românească

Preparare:

Alegeti ardeii sa fie aproximativ de aceeasi marime, rotunzi si carnosi, spalati-i, curatati-i de

seminte si cotoare si lasati-i la scurs cu gura in jos.

Caliti in putin ulei incins 1 ceapa tocata marunt si daca aveti carne ce urmeaza sa fie

macinata acasa, treceti-o prin masina de tocat impreuna cu ceapa calita si racita, iar daca o

aveti gata macinata, doar adaugati-o.

Separat, opariti orezul spalat, 2- 3 min, in apa usor sarata, apoi puneti-l la scurs.

Amestecati intr-un bol carnea cu ceapa, orezul, jumatate din cantitatea de verdeata tocata,

oul, sarea, piperul si umpleti ardeii fara sa indesati foarte tare.

Asezati-i intr-o cratita cu gura in sus punand deasupra fiecaruia cate o rondea de ardei si

turnati peste ei sosul obtinut din: cealalta ceapa tocata si calita, la care adaugati faina, iar cand

incepe sa se ingalbeneasca turnati bulionul (eventual putina apa), zaharul si lasati pe foc sa dea

cateva clocote. La sfarsit adaugati smantana, omogenizati si luati imediat deoparte.

Turnati sosul peste ardei si dati cratita la cuptor, la foc mediu, circa 1 ora.

Asezati peste ardei rondele de rosii (optional), presarati restul de verdeata si dati din nou la

cuptor pentru cateva minute pana ce rosiile incep usor sa se rumeneasca.

Serviti ardeii calzi cu sos si smantana deasupra (optional).

22Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati

Page 23: Bucătăria românească

Tochitură cu mamaliguţă

Ingrediente:

500 gr pulpa de porc

100 gr costita afumata

200 gr ciuperci

1 ardei gras

2 cepe

150 ml suc de rosii

3 catei de usturoi

100 ml ulei

sare, piper

Preparare:

Se taie pulpa de porc cubulete. Costita se taie si ea cubulete mici. Uleiul se incinge intr-o

cratita si prajim bucatile de carne sarate si piperate. Se scoate carnea si se rumenesc bucatile de

costita afumata care apoi se scot deoparte.

Se curata , se spala si se taie marunt ciupercile, ceapa si ardeiul gras si se calesc impreuna in

uleiul in care s-a prajit carnea si costita.

Se calesc timp de 5 minute dupa care adaugam 150 ml suc de rosii si se inabusa la foc mic. Se

adauga si usturoiul tocat, carnea si costita si se lasa sa dea 2-3 clocote impreuna.

Se serveste tochitura cu mamaliguta, se poate presara cu patrunjel verde tocat si eventual cu

cascaval razuit cine doreste.

23Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati

Page 24: Bucătăria românească

6.2 Reţete traditional franţuzeşti

Cordon Bleu

Ingrediente:

500 gr. cotlet de porc 250 gr. cascaval 300 gr. sunca 2 oua faina pesmet sare piper ulei

Preparare:

Se bate cotletul cu ciocanul de snitele , se

condimenteaza cu sare si piper dupa gust .

Se taie cascavalul si sunca feliute .

Pe fiecare bucata de carne punem o felie de cascaval si o felie de sunca si se ruleaza , se

prinde cu scobitori in ambele parti ale ruloului .

Batem uale cu sare , piper si adaugam faina .

Dam rulourile prin faina ,oul batut si pesmet si le prajim in uleiul incins pe ambele parti .

Se sevesc calde cu garnitura dorita , eu am servit cu cartofi la cuptor , salata verde si rosii.

Pofta buna !!!

24Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati

Page 25: Bucătăria românească

Crème brûlée

Ingrediente:

5-6 galbenusuri daca sunt mai mici la 500 ml de smantana lichida 30-50 grame de zahar pt compozitie, putina vanilie. Mai aveti nevoie de zahar pentru caramelizat, cam o lingura de zahar pe portie

Preparare:

Se pune smantana lichida intr-un vas si se pune la

incalzit, trebuie adusa pana aproape de punctul de

fierbere dar fara sa fiarba, cu vanilie tija sau extract in

compozitie. In acest timp se freaca galbenusurile de ou cu

zaharul. Peste acestea se adauga smantana fierbinte si se

omogenizeaza bine cu un tel rotund. Se toarna in caserole

micute, de orice forma aveti, cele clasice sunt de lut,

rotunde si joase. Se pun in baie marie de apa firebinte

(acesta este un sub secret ) daca le puneti in apa rece ele

se vor raci in prima faza si apoi vor relua coacularea si asta va influenta onctuzitatea cremei. Se

aseaza in cuptorul preincalzit la 160 de grade.

Dupa ce ati asezat tava in cuptor adaugati apa pana la jumatatea vaselor de crema de zahar

ars. Se lasa timp de 25-30 minute depinde de cuptor.

Se lasa la racit, de preferabil 2-3 ore la frigider. Se adauga apoi un strat subtire de zahar si se

incepe caramelizarea.

Incredibil cat de simpla si buna poate sa fie, o crusta crocanta, un interior catifelat si aromat,

un desert simplu si perfect. Daca nu o serviti imediat nu faceti caramelizarea decat inainte de

servire. Daca nu aveti aparat de caramelizat, puneti in cuptor sub grill cateva minute, nu este

chiar acelasi rezultat dar sunteti pe aproape, crema trebuie sa ramana rece. Exista si niste prese

metalice speciale care se infierbanta si se pun direct peste zahar care sa inlocuiasca arzatorul de

caramelizat.

25Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati

Page 26: Bucătăria românească

„Mică enciclopedie de tradiţii românești”, Ion Ghinoiu, Editura Agora, București, 2008

„Alimentaţia poporului român”, Ion Claudian, 1939

„Universalitatea alimentaţiei. Istoria și particularităţile alimentaţiei la

români”(2000), Prof. dr. Iulian Mincu

Victor Săhleanu, "Omul și alimentaţia", Editura știinţifică și enciclopedică,

București, 1977.

“Tehnologia restaurantelor”, Radu Nicolescu, Editor Inter Rebs, București, 1998

“ Bucătăria românească”, Ion Negrea, Florea Busca, Editor Nera, București, 1998

http://www.Reteteculinare.ro

http://www.Traditii.ro

http://www.bucataras.ro/

26Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati

Bibliograf

ie

Page 27: Bucătăria românească

Mancăruri romaneşti

27Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati

Anexe

Page 28: Bucătăria românească

28Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati

Page 29: Bucătăria românească

Mancăruri franţuzeşti

29Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati

Page 30: Bucătăria românească

30Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati

Page 31: Bucătăria românească

31Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galati