Viaţa şi Paraclisul Sfântului Mucenic Modest,

vindecător de boli, înmulţitor şi ocrotitor al dobitoacelor

Se tipăreşte cu binecuvântareaPreasfinţitului Părinte GALACTION

Episcopul Alexandriei şi Teleormanului

Editura CartEa OrtOdOxă

alExandria • 2017

Noi ne vom duce de aici mai devreme sau mai târziu, dar, dacă reuşim să lăsăm urmaşilor cât mai multe cărţi sfinte, le lăsăm o zestre de mare valoare pentru ei şi pentru cei care vor veni după ei. (Protos. Nicodim Măndiţă)

Difuzare:

AgapisEDITURA

Str. Menţiunii Nr. 7 Sector 2, BucureştiTel./Fax: 021-2410673, Mobil: 0733-580000

editura.agapis@gmail.comCărţile pot fi comandate online la adresa

www.edituraagapis.ro sau de la librăria Editurii Agapis,

din strada Menţiunii Nr. 7, Sector 2, Bucureşti unde puteţi beneficia de oferte speciale.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiViaţa şi Paraclisul Sfântului Mucenic Modest, vinde-cătorul de boli, înmulţitor şi ocrotitor al dobitoacelor / se tipăreşte cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului. Alexandria: Cartea Ortodoxă, 2017ISBN 978-606-529-339-7

23

3

Viaţa Sfântului Sfinţitului Mucenic Modest, Arhiepiscopul Ierusalimului

Acest om al lui Dumnezeu minunat s-a născut şi a mărturisit în vremea necredin-cioşilor închinători de idoli. Şi tânăr fiind cu vârsta a fost păstor dobitoacelor.

Iar după vremea acea, săvârşindu-se din viaţă Patriarhul Ierusalimului, dumnezeiescul Platon, s-au adunat la biserică tot norodul şi încuind uşile bisericii şi pecetluindu-le bine îngăduia pe afară, pe care Arhiereu şi păs-tor, le va trimite Dumnezeu, căci un obicei bun ca acesta aveau, când voiau să-şi hiro-tonisească Arhiereu, pe cel care ar fi putut să deschidă uşile bisericii prin rugăciune, pe acela îndată îl hirotoniseau, ca pe unul ce era vrednic. Deci atuncea ca din Dumnezeiescul Dar povăţuit fiind Sfântul Modest, a ajuns la

4

uşile bisericii şi îndată prin rugăciune, uşile s-au deschis, şi Dumnezeiescul Modest s-a pus Arhiereu lui Dumnezeu, pentru prosti-mea cea cu nerăutate şi dragostea şi curăţe-nia care avea către Dumnezeu.

Şi se ruga lui Dumnezeu în toate zilele ca să i se dea vreun dar spre folos. Deci Dum-nezeu, Cel ce face voia celor ce se tem de dânsul, a dăruit şi robului Său puterea prea bogată spre a vindeca dobitoacele şi ascul-taţi din început mulţimea minunilor lui.

Un bărbat, zidar cu meşteşugul, în vre-mea secerii înjugându-şi boii, şi puind greu-tate în trăsură, se ducea la aria sa, iar diavolul cel pizmătăreţ, vrând a pune în osteneală pe robul lui Dumnezeu Modest, tulburând boii în drum i-au aruncat la pământ ca pe nişte morţi şi nemişcaţi. Deci omul plângând striga: Dumnezeule pentru rugăciunile Sfântului Modest, ajută boilor mei, iar Sfântul Modest cunoscând cu duhul vătămarea satanei, a ajuns degrabă şi prin rugăciune a ridicat boii şi s-a dus. Şi mergând puţin mai înainte, au căzut şi a doua oară, iar Sfântul cunoscând

5

cu duhul, atunci s-a întors degrabă înapoi şi a ridicat iar boii, şi a legat la jug brâul pe care îl purta, zicând omului: „Mergi, frate, şi mai mult nu te teme“. N-a răbdat aceasta viclea-nul, ci legătura jugului socotind-o legătură şi împiedicare a lucrării lui celei rele, striga împotriva Sfântului zicând: „Mă nedreptăţeşti Modeste, căci al meu este omul acesta şi toată osteneala lui, pentru că şi câte îmi plac mie a făcut şi acum când ai venit tu spre ajuto-rul lui, eu am fost defăimat, căci crezând ţie, s-a lepădat de mine şi mi s-a arătat nemul-ţumitor, faţă de câte l-am ajutat de multe ori, când m-a chemat“. Iară Sfântul Modest l-a blestemat zicând: „Fugi diavole de la om, că locul tău şi lăcaşul tău este întunericul cel mai de afară“, şi îndată prin blestemul drep-tului s-a făcut nevăzut diavolul de la om. Cu atâtea semne şi minuni a proslăvit Dum-nezeu pe Sfântul, încât l-a făcut minunat şi dorit de toţi care locuiau în sfânta cetate a Ierusalimului. Deci, trecând odată Sfântul prin cetate, a aflat un om sărac într-un loc, căruia i-a pierit un viţel bun ce avea. Deci

6

se mâhnea fără mângâiere şi plângea, pe care văzându-l Sfântul i s-a făcut milă şi prin rugăciune i-a înviat viţelul. Vestea minunilor lui a străbătut în toată cetatea şi unii ziceau ceea ce era adevărat, cum că Arhiepiscopul lor este Sfânt. Alţii ziceau: „Nu, ci este vrăji-tor şi prin vrăjile lui săvârşeşte acestea, sau poate este ucenic vreunui doctor iscusit. Iar cum că i s-ar fi dat acest dar de la Dumnezeu, niciodată nu o vom crede“. Acestea le ziceau cei mai simpli şi nesocotiţi, iar cei mai înţe-lepţi ziceau: „Dacă acesta nu ar fi fost bine credincios, nu ar fi deschis Dumnezeu bise-rica printr-însul“. Iar cei ce se împotriveau le zicea împotrivă: „Că dacă, omul acesta este drept, precum ziceţi, să vie împreună cu noi acolo unde locuieşte balaurul cel foarte mare şi dacă prin rugăciuni îl va ucide, vom crede cum că de la Dumnezeu a luat darul a face asemenea minuni“. Iar Sfântul auzind prici-rea norodului îndată a mers la locul acela şi atâta l-a proslăvit Dumnezeu, încât tot locul se clătea şi se cutremura prin rugăciunea lui. Deci stând tot norodul şi privind, el a ridicat

7

toiagul său şi îndată a omorât şarpele şi s-au cutremurat cei de faţă şi îndată au crezut în Numele Domnului nostru Iisus Hristos, şi toţi l-au propovăduit mare pe robul Său Modest. Vestea aceea a ajuns până la auzul împăratu-lui, care cu toate că era necredincios şi se sâr-guia foarte mult a face rău Creştinilor, atunci nu numai că s-a mâniat, dar s-a şi înspăimân-tat şi s-a minunat de Sfântul. Căci ştie şi vrăj-maşul a se minuna de fapta bună a bărbatului, care atunci a pătimit şi împăratul, măcar că mai în urmă, din îndemnarea satanii era să-l muncească, pentru ca să-l arate Mucenic al lui Hristos. Şi auzind norodul cum că împăratul n-a făcut rău dreptului, lăuda cu îndrăzneală şi slavă pe Dumnezeul cel Preaînalt. Auziţi dar şi altă minune: O femeie văduvă având cinci perechi de boi, le-au venit o boală rea şi mare şi fiind văduvă, încă şi săracă, şi nea-vând altă chiverniseală, se scârbea şi se tân-guia fără mângâiere, deci alerga la biserici şi se ruga tuturor Sfinţilor, să-i ajute la primej-dia ei. Şi ne aflând ajutor, a alergat la Sfinţii cei fără de arginţi, Cosma şi Damian, zicând:

8

„Sfinţilor ai lui Dumnezeu, miluiţi-mă pe mine păcătoasa, căci pentru păcatele mele se pri-mejduiesc boii mei ca să piară“. Deci i s-a ară-tat în somn Sfântul Cosma, şi i-a zis: „O, femeie nu s-a dat nouă aceasta, a vindeca dobitoa-cele, căci acest dar s-a dăruit de la Dumnezeu lui Modest, marelui Arhiereu al Ierusalimului şi dacă vei merge la dânsul, va tămădui boii tăi“. Şi deşteptându-se ea din somn, îndată a alergat căutând pe marele Modest. Şi ne aflându-l, căci locuia departe de Ierusalim, se rugă cu călduroasă credinţă a i se arăta doctorul. Deci într-una din nopţi i s-a arătat în vedere marele Modest, zicându-i: „Pen-tru ce te tânguieşti foarte tare o, femeie, eu sunt Modest pe care îl cauţi şi auzind rugă-ciunea ta am venit, pentru ca să vindec boii tăi. Deci ascultă-mă pe mine şi îndată ce te vei scula, taie oarecare parte din uneltele cele de fier ce ai şi luând bucăţile du-te la oarecare loc ce se cheamă Laginas şi acolo este biserica Arhistrategului Mihail. Dinain-tea unghiului acelei biserici locuieşte un om cu numele Eustaţie, care fiind meşter iscusit,

9

îţi va face o Cruce, pe care luând-o adu-o în casa ta şi cheamă şapte Preoţi şi să facă pri-veghere în casa ta şi dimineaţa să slujească Liturghie împreună, şi pe urmă să aprindă lumânări şi luând Preoţii Crucea să o ungă cu untdelemn apoi din acel untdelemn să ungă boii şi îndată, cu Numele lui Hristos, prin chemarea mea va fugi boala de la dân-şii“. Acestea învăţându-se femeia de la Sfân-tul, a făcut precum a învăţat-o şi s-au tămă-duit boii ei, şi lucra fără împiedecare şi toţi au proslăvit pe Dumnezeu, care a dat o putere ca aceasta robului său Modest. A încetat şi s-a pierdut toată vătămarea elinilor şi a vră-jitorilor şi nu putea să vatăme casele credin-cioşilor, celor ce alergau la puterea Crucii ace-leia minunate. Dar şi acum care va prăznui cu credinţă pomenirea acestui Sfânt, şi va face Crucea după chipul cel mai înainte zis, şi va face în tot anul cele mai sus scrise, va fi păzită casa lui şi toate dobitoacele nevă-tămate, prin Darul Domnului nostru Iisus Hristos, despre toată lucrarea diavolească şi vătămarea omenească.

10

Pe vremea acea când acest mare Ierarh Modest, făcea asemenea preaslăvite minuni în Ierusalim, străbătând vestea lui pretutin-denea, a ajuns iarăşi şi până la împăratul, iar îndeşertul la minte împărat auzind, a zis osta-şilor, până când să suferim vrăjile acestui om? Deci mergând căutaţi-l şi, aflându-l, aduceţi-l la mine şi eu, cu multe munci de multe feluri voi mustra vrăjile lui. Deci mergând ostaşii au aflat pe Sfântul şi prinzându-l îl duceau la împăratul şi pe drum l-a întâmpinat un Preot şi i-a zis rugându-l: „Miluieşte-mă, Părinte, că boii mei totdeauna pier“. Iar Sfântul a zis: „Mă vezi legat, ducându-mă la munci şi-mi ceri ajutor“. Iar el iarăşi se ruga. Deci făcându-i-se milă de dânsul i-a zis: „Mergi, şi întru Numele Domnului nostru Iisus Hristos, fă Chipul Cin-stitei Cruci şi chemând pe El cu numele păcă-tosului Modest şi va fi ajutorul şi întărirea boi-lor tăi, şi eu acum merg să fiu omorât, iar tu, dacă vei cinsti ziua săvârşirii mele, voi fi tot-deauna împreună cu tine şi voi chema pe Domnul spre ajutorul tău“.

11

Iar ostaşii văzând că zăboveşte la vorbă cu omul l-au bătut, zicând: „Noi avem poruncă să te ducem la împăratul, sârguieşte-te dar, pentru ca să nu ne primejduim şi noi pen-tru tine“. Ajungând la divan, împăratul a zis către Sfântul: „De unde s-a dat ţie dar: Nu-i destul că crezi în cel Răstignit ca într-un Dum-nezeu, împreună cu cei de un gând cu tine, ci ai înşelat şi toată cetatea şi cred în tine ca într-un Dumnezeu“, iară Sfântul a zis: „Rău meşteşugăreţule şi prea vicleanule om, mie nimenea nu mi s-a închinat ca unui Dumne-zeu, ci mă cinstesc ca pe un rob a lui Dum-nezeu pe mine şi se închină lui Dumnezeu celui Răstignit precum ai zis, pe Care nu eşti vrednic a-L cunoaşte şi tu“. Împăratul a zis: „Şi care cunoaşte pe cel Răstignit că este Dum-nezeu, fără numai tu şi tovarăşii tăi, vrăjito-rii?“ Şi îndată a poruncit şi l-au legat de asine foarte sălbatice şi le-au lăsat să alerge, pentru ca să se prăpădească trupul lui tras fiind peste locul acela pietros şi aspru, iară Sfântul îndată ce şi-a întins mâinile sale la asine, acelea au fugit şi el s-a văzut dezlegat şi nevătămat.

12

Împăratul cel nepriceput văzându-le şi aces-tea, nu pricepea, ci zicea către Sfântul: „Vră-jile tale au să omoare şi pe asine“. Drept acea şi a doua oară legându-i lui mâinile şi picioarele, l-au legat iarăşi de asine şi cu mare silă le gonea, iar Mucenicul lui Hristos tras fiind, zicea: „Dumnezeu este cu noi şi nimenea împotriva noastră“. Şi un păstor văzând pe Sfântul şi cunoscând cine este, a zis: „Miluieşte-mă, Părinte, şi dă-mi prin rugă-ciunile tale să câştig viţel“. Deci Sfântul cer-tând pe acele asine sălbatice, le-a oprit îndată din alergarea lor şi a poruncit păstorului şi a venit aproape, împreună cu turma sa, şi l-a blagoslovit, zicând: „Dumnezeu care a bla-goslovit turmele dobitoacelor şi a oilor lui Avraam, Acesta să-ţi dăruiască pe tot anul doi viţei, parte bărbătească şi femeiască“. Văcarul dobândind cererea, s-a dus bucurându-se, iar Mucenicul a certat pe asine şi s-au întors la acelaşi loc unde a fost legat. Deci s-a mâniat împăratul, cel mai necuvântător şi mai săl-batec decât dobitoacele, cum de nu a fost omorât Sfântul şi a rămas şi nevătămat. El a

13

poruncit de i-au înfipt în picioarele Muceni-cului piroane ascuţite, iar din urmă îl alunga ostaşii bătându-l, până la trei stadii de loc. Dar şi această muncă, Sfântul a suferit-o cu bărbă-ţie. Tiranul fiind biruit, a poruncit şi au întins pe faţa pământului pirostrei de fier ascuţite şi a zis ca să alerge Mucenicul deasupra acelora ca o stadie de loc. Hristos şi atunci a dăruit răbdare robului Său şi cu nimic nu s-a vătă-mat. Deci slujitorii cei neîmblânziţi ai neîm-blânzitului tiran, ziceau între dânşii: „Vedeţi că nu putem să-i facem nimic rău, ci veniţi să-l împroşcăm cu pietre, până vom acoperi cu pietre capul lui cel necunoscut“.

Aceasta zicând, îndată au început să azvârle cu pietre într-însul, iar Sfântul sta rugându-se mult timp, iar Soarele ne răbdând să vadă o nelegiuire ca aceasta, s-a întune-cat. Iar Dumnezeu proslăvind pe robul său înturna înapoi pietrele care le aruncau uciga-şii Iudei. Şi dreptul, cu Dumnezeiască Putere se arăta iarăşi nevătămat, iar ei minunându-se ziceau: „Negreşit este vrăjitor, căci n-au ucis cu pietre şi pe Ştefan acela, strămoşii noştri,

14

însă la acela nu s-a întâmplat nimic de acest fel, căci nu a fost vrăjitor, precum este acest rău urgisit“. Şi mirându-se, iarăşi s-au sfătuit cu împăratul şi l-au pus într-un vas de aramă plin cu plumb topit, apoi au aprins de jos foc mare şi l-au lăsat înăuntru şase zile, şi în urmă socotind nepricepuţii cum că negreşit a murit, au trimis pe unii dintre dânşii ca să piardă şi oasele lui pentru ca să nu le găsească creşti-nii şi să le cinstească. Dar s-au înşelat nepri-cepuţii, căci noaptea creştinii au răpit pe Mucenicul viu, şi îl aveau împreună cu dân-şii, deci cei trimişi, văzându-l viu şi nevătă-mat, s-au înspăimântat şi luându-l l-au dus la împăratul, pe care văzându-l, cumplitul şi sălbatecul acela, îndată a poruncit şi au gău-rit un stâlp şi acolo înlăuntru au legat strâns mâinile Sfântului, apoi au turnat pe trupul lui cel gol plumb clocotit şi împrejurul lui au aprins mare foc, iară fericitul Modest, din partea a toate acestea a rămas nevătămat, avându-şi scăpare pe Dumnezeul cel Prea-înalt, pentru aceasta nici se atingea de tru-pul lui vreun rău sau vreo bătaie, căci îndată

15

cuptorul s-a stins, stâlpul s-a sfărâmat, iar Mucenicul ridica mâinile la cer şi mulţumea lui Dumnezeu, iar necredincioşii venind iarăşi şi văzând pe Mucenicul viu şi rugându-se, îi zicea: „Jertfeşte dumnezeilor, Modeste, pen-tru ca să te slobozeşti din munci“. Iară nevo-itorul lui Hristos a zis: „Eu mă închin unuia Dumnezeu şi Îl cinstesc“. Atunci iarăşi au pus picioarele lui în lemn şi iarăşi îi turna plumb clocotit pe trupul lui, ci şi atunci se arăta Sfântul nevătămat, iar necredincioşii aceia şi îndrăciţii, pricindu-se a birui bărbă-ţia Sfântului (o, ce cruzime şi neomenie), au uns capul cu smoală şi cu untdelemn, apoi au aprins-o cu foc (cei cu adevărat vrednici focului celui veşnic). Şi aşa l-au lăsat să umble prin cetate. Deci, pentru aceasta s-a mâniat tot oraşul şi au strigat împotriva împăratu-lui. Iar împăratul auzind că s-a făcut tulbu-rare, a poruncit şi l-au adus iarăşi la dânsul, şi a întrebat pe boierii săi: „Ce ziceţi voi pentru Modest? Vedeţi că nici o muncă nu l-a vătă-mat şi acum, dacă îl vom lăsa, are să înşele pe toţi să creadă în cel Răstignit“. Iar ei au zis:

16

„Împărate, să nu porunceşti mai mult nimic alta decât să-i taie capul“. Şi aducând o sabie i-a arătat-o împăratul zicând: „Modeste, ori mărturiseşti vrăjile tale, ori poruncesc acum să-ţi taie capul“. Iar Mucenicul a zis cu multă veselie: „Astăzi cu adevărat îmi pricinuieşti Împărăţia Cerurilor şi veşnicele bunătăţi care de mult le doresc“. Deci împăratul văzând statornicia şi neschimbarea socotelii lui, a hotărât aşa: „Fiindcă Modest nu se pleacă împărăţiei noastre, nici jertfeşte nemurito-rilor dumnezei, poruncesc să-i taie capul afară de cetate“.

Ostaşii ducându-l la locul rânduit, Sfân-tul Modest a cerut puţină vreme şi s-a rugat, zicând aşa: „Doamne Iisuse Hristoase, zidito-rul lumii, învredniceşte-mă Împărăţiei Tale. Că numai pe Tine, Stăpânul, Te-a dorit sufletul meu, şi pentru Tine am defăimat moartea şi muncile. Nu mă judeca nevrednic bunătăţilor Tale, Iubitorule de oameni. Mă rog Ţie, pen-tru cei Care mă vor chema pe mine în ajutor şi mă vor prăznui şi care vor citi mucenicia mea, ajută-le lor totdeauna şi dăruieşte-le

17

lor milele Tale cele bogate. Şi goneşte de la casele lor şi de la toate dobitoacele lor toată vătămarea şi boala şi înmulţeşte dobitoacele lor, precum ai blagoslovit şi ai înmulţit tur-mele lui Avraam, ale lui Isaac, şi ale lui Iacov şi ale tuturor slugilor tale, că bine eşti cuvân-tat în veci. Amin“.

Acestea zicând şi rugându-se, i s-a tăiat capul, în 18 Decembrie, fiind ziua Vineri, căci aşa s-a rugat, pentru că într-această zi s-a făcut şi Răstignirea cea mântuitoare a lumii. Deci, câţi cu credinţă şi cu dragoste prăznu-iesc pe Sfântul Modest, le ajută şi le blagoslo-veşte casa şi dobitoacele lor le înmulţeşte şi slobozeşte de tot răul, în Hristos Iisus, Dom-nul nostru, Căruia se cuvine slava şi stăpâni-rea, acum şi pururea şi în veci vecilor, Amin.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Dumnezeule miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Acul de AurÎn care cuprinde Istoria Sfintei Icoane

NEMŢANCAŞi alte rugăciuni foarte folositoare

Prescrisă de mine IeromonahulVladimir Fărcăşanul

Fost Superiorul Sfintei Monastiri Slatina iar

acum al Sfintei Monastiri Gorovei, Judeţul Dorohoi

În zilele Majestăţii Sale Rege

CAROL Işi

a. I.P.S.S.S. Archiepiscop şi Mitropolit alMoldovei şi Sucevei

D.D.Dr. Pimen Georgescu1910

Tipografia M. Saidman, Folticeni

19

Înainte cuvântareFraţilor! Deşi mă simt ca cel întâi muritor,

iar astăzi petrecător în lume; de şi sunt legat cu lanţurile vieţii, şi trecut prin diferite obsta-cole ale omenirii, mă simt mândru căci prin credinţa mea în Dumnezeu, am fost salvat şi scos la loc de repaus. Dar iau aminte la Cuvi-osul Zosima când i-a zis că nu nevoinţa din trecut cu care s-a nevoit e de însemnat, ci aceea care îi stă înainte trimiţându-l peste Iordan şi acolo a aflat în pustie pe Cuvioasa Maria Egipteanca. Deşi soarta m-a prigonit împiedecându-mă de a primi lumina ştiin-ţei şi a înţelepciunii pe băncile şcolare, îmi fac curajul şi mă bucur lăudând pe Dumne-zeu, căci cu încetul am început a împărtăşi mici şi simple ştiinţe, şi am ferma convin-gere şi credinţa nestrămutată, că Acela care

20

din plugar, păstor şi pescar, voind, i-a înţe-lepţit, făcându-i Apostoli ai Săi, întărindu-i cu Sfântul Său Duh, pe care dar şi înţelepciune le revarsă cu prisosinţă, celor ce cu credinţă năzuiesc la Dânsul, că scris este: „Tot celui ce bate i se va deschide, şi celui ce cere i se va da, că fericiţi sunt cei ce umblă în căile Dom-nului“. Dar astăzi, vai mie! Ce groază văd! Miş-cat din suflet, mă înfricoşez, gândindu-mă la viaţa duhovnicească ce o petreceau străbu-nii noştri, în secolele din urmă. Astăzi unde-i credinţa nestrămutată şi viaţa cu sfinţenie şi jertfele cu bună mireasmă? Oare privim tre-cutul, sau vedem prăpastia în care fără sim-ţire cădem! Luăm aminte de credinţa în care ne găsim şi de răspunderea ce avem înaintea Dreptului Judecător? Privesc cu tânguire şi cu remuşcare din suflet, că pe nesimţite ne lipsim de darul ceresc şi ca dovadă putem constata, că în zilele noastre s-a luat mana câmpului. Albinele nu ne produc cu succes în frumoasa lor ordine, oile şi altele se împuţinează şi ome-nirea degenerează. Astăzi în locul credinţei, luxul, şi în locul Dumnezeirii, banul; în locul

21

dragostei şi a iubirii duhovniceşti, zavistia şi răutatea, şi în locul dreptăţii, lăcomia şi ego-ismul. Iată dar, la ce distanţă suntem astăzi, faţă de străbunii noştri? Grăbiţi-vă, fraţilor, împreună cu mine, să ne deşteptăm simţi-rile şi atât Arhipăstorii, Preoţii şi învăţătorii, împreună cu Alteţa Sa, Regele Carol I şi Ono-ratul Guvern, legaţi fiind cu darul de sus, cu iubire frăţească şi duhovnicească, să muncim din răsputeri, pentru înflorirea Bisericii şi a Ţării noastre Româneşti, gândindu-ne că fie-care din noi în parte-ne, avem către ele dato-rii de îndeplinit, de care ne facem responsa-bili, atât Ţării şi Bisericii, cât şi lui Dumnezeu.

Aşadar, simţindu-mă dator, a aduce puţină roadă duhovnicească Bisericii noastre Creşti-neşti şi profitând de bunătatea Prea Sfinţiei Sale Arhiereului Narcis Creţulescu, şi având înalta sa binecuvântare am cules din scrierile Preasfinţiei Sale, următoarele texte: Istoricul Icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, făcătoare de minuni, ce astăzi se numeşte Nemţanca, în care Mănăstire se şi află; aseme-nea am cules şi alte sfinte rugăciuni, care nu

22

se găsesc în molitfelnicele noastre şi sunt de neapărată trebuinţă şi de mare folos, fraţilor noştri creştini şi le depunem dragostei voastre clericale, eu smeritul Ieromonah, Vladimir Făr-căşanu, fost superior sfintei Mănăstiri Slatina, judeţul Suceava, iar acum al sfintei Mănăstiri Gorovei, judeţul Dorohoi.

1910 Ianuarie 14.

NOTIŢEPentru sfânta Icoană a Maicii Domnu-

lui, din biserica mare a Mănăstirii Neamţu-lui (665-1906) dimpreună cu rugăciunea de sfinţirea Artosului, sfinţirea sfintei Cruci, rugă-ciunea pentru descoperirea furilor, rugăciu-nea pentru izbăvirea de tot felul de boli a vitelor, dimpreună cu forma Crucii, adunate de Prea Sfinţitul Arhiereu Narcis Creţulescu.

FAPTELESfântul Apostol Petru cu Evanghelistul

Ioan, predicând Evanghelia în oraşul Lida, cu cheltuiala Tavitei (căprioara) pe care a înviat-o din morţi, sfântul apostol Petru (Fap.

23

Ap. 9, 36-43) au făcut o biserică în Lida, în care biserică s-a închipuit cu minune, pe un stâlp, în culori, chipul Maicii Domnului, fiind ea în viaţă în Ierusalim. Maica Domnu-lui, a venit în Lida, a văzut stâlpul cu chipul ei, cel zugrăvit cu minune, l-a sfinţit şi i-a dat darul şi puterea de a face minuni (vezi car-tea cu Minunile Maicei Domnului din 1847, Minunea 74 fila 141). În acest an (665) Sfân-tul Gherman I, Patriarh al Constantinopolu-lui, fiind tânăr, mai înainte de a se face Epi-scop la Cizic şi Patriarh la Constantinopol (714-729) a fost la Ierusalim şi s-a închinat la locurile sfinte. Cu acea ocazie a pus meş-teri de au zugrăvit în culori, Sfânta Icoană a Maicii Domnului de pe stâlpul din biserica din Lida, (Lida a fost patria Sfântului Gheor-ghe şi îngropat în ea) împreună şi cu chipul marelui mucenic Gheorghe pentru aceasta sfânta icoană are două feţe şi se numeşte Lidianca. Pe acele timpuri se naşte şi fierbe eresul contra cinstirii icoanelor sfinte. În bise-rica de răsărit (din Constanti- nopol) sfânta Icoană a suferit, şi a fost ascunsă. Sfântul

24

Gherman a trimis sfânta Icoană la Papa Gri-gore al 8-lea la Roma veche, unde a stat în altar sus pe perete în biserica Sfântului Petru 106 ani [739+106-845) De atunci sfânta Icoană, se numeşte Romanca, pentru că au fost în Roma în biserica veche.

La acest an era pace la răsărit, iar la Roma era Erezia atunci în zilele lui Papa Serghie al II-lea, sfânta Icoană sau întors de la Roma la Constantinopol în zilele Patriarhului Meto-die Mărturisitorul; şi Împăratul Mihail al III-lea cu împărăteasa Teodora au pus în Mănăstirea Halcopratie din Constantino-pole şi a stat acolo 555 de ani până în zilele Patriarhului Matei şi Împăratul Manoil Pale-ologul la 1400.1

Roma căzuse în erezie de aceea a fugit sfânta Icoană la Constantinopol, iar când Con-stantinopolul era să cadă sub turci la (1453) August în 27 Sfânta Icoană a fost adusă de la

1 Alţii pun anul (1401) vezi Minunile Maicii Dom-nului din (1847) din M-rea Neamţului fila 151 şi Nota de la fila 147 şi 141.

25

Mănăstirea Halcopratie la ţara Moldovei2 la Mitropolia din Suceava la Mitropolitul Iosif I Muşat Vodă, el a pus-o în Biserica Mirăuţi cu Hramul Sfântului Gheorghe. Sfânta Icoană a fost trimisă la Moldova de împăratul Manoil Paleologul3.

Împăratul Manoil Paleologul, nu Andronic nici Ioan, el a trimis sfânta Icoană Mitropoli-tului şi lui Alexandru Vodă cel bun, Coroană, Mantie şi Sceptru pe care le-a purtat Ale-xandru şi urmaşii lui până după Alexandru Lăpuşneanu.

Împărăteasa Irina, soţia lui Manoil şi fiica lui Dragoze Regele Macedoniei, a trimis ca dar Icoana Sfintei Ana, Doamnei Ana, soţia lui Alexandru cel bun, pe care Icoană a pus-o Doamna Ana la Mănăstirea lor de la Bistriţa.

2 A venit în Moldova la anul (1400) August 27, s-a găsit pe un pomelnic vechi din Suceava de părintele Darie.

3 Înţeles cu Patriarhul Matei, anume dar de împă-care după o veche gâlceavă.

26

Patriarhul Matei a trimis ca dar, Mitropolitului Iosif I Muşat Vodă: un sacos, o cârjă şi o mitră4.

Sfânta Icoană s-au adus de însuşi Mitropo-litul Iosif I Muşat Vodă, în Mănăstirea Neamţu, unde stă neieşită de aici, până acum în 1906, de 491 de ani şi acum se numeşte Nemţanca. Ea face minuni neînţelese de mintea ome-nească5. Sfânta Icoană este cea mai veche în ortodoxie, cea mai venerată în creştinism, cea mai cercetată în Moldova, cea mai onorată în Mănăstirea Neamţului. La cumpene grele

4 Delegaţii care au adus-o au fost Grigore Ţam-blac şi Manoil Arconte Iralieacon; tot atunci au adus şi alte multe daruri. Sfânta Icoană a Maicii Domnului a stat în Suceava 14 ani.

5 Felonul Sfântului Ioan Gură de Aur de la Epi-scopia de Roman. Viaţa sfintei Icoane şi minunile sunt documentate în minunile ei [vezi Istoria M-rei Neamţ] M. S. S. Tom. I, 36-67 şi altele. Tom. 3-265. Cronograf. Roman II. 228,. Ist. M. N. cea din 1857 fila I din dos vezi cartea cu minunile Maicii Dom-nului din 1747. Minunea cu sfredelul din Icoană, cronograful Roman. 1857. Istoria M-rei Neamţu, M. S. S. Tom I. 206, 271, 1847 257. Prologul şi vieţile sfinţilor la 12 Mai. Istoria Bisericii şi cronograful împăraţilor, de la Mănăstirea Văraticul.

27

a fost ascunsă. Ea nu se duce nicăieri. Acum este fala Românismului. Ea a fost şi este pro-prietatea Mitropolitului Iosif I Muşat Vodă. El este şi ctitor mare al Mănăstirii Neamţu-lui. Lui i se cuvine paternitatea Mănăstirii şi paternitatea Mitropoliei Moldovei. El a trăit între anii [1373-1416].

Sfânta icoană este de (1241) ani de la zugră-veală, 491 de când este în Mănăstirea Neamţ.

CRUCEA VITELORÎn veşmântăria Mănăstirii Neamţului, se

păstrează o cruce neagră de metal turnată în Fabrică, greu de făcut, cruce neobişnuită, pe care toţi bătrânii cei vechi o numesc cru-cea vitelor.

Crucea singură este lungă de 10 cm. cu piciorul este lungă de 21 cm. Lată de 2 cm. Curmezişul de 6 cm. şi groasă de 1 cm. Este o cruce neagră, separată, cu chipuri de sfinţi în relief, pe o parte are Răstignirea Domnului nostru Iisus Hristos cu patru sfinţi, pe la col-ţuri chipurile sfinţilor au ieşit cam înecate din tipar, nu se pot citi. După ipoteza bătrânilor

28

ar fi Sfinţii următori: Sfântul Spiridon 12 dec.; Sfântul Modest 18 dec.; Sfântul Ignatie 20 dec.; Sfântul Trifon 1 febr.; Sfântul Haralam-bie 10 febr.; Sfântul Vlasie 11 febr.; Sfântul Mina 11 nov.; Sfântul Artemie Duxul 20 oct.

Această cruce este turnată în tipar dublu (două tipare) cu două feţe, despărţite una de alta, apoi unindu-se amândouă dosurile, ne dă crucea văzută cu două feţe, cu chipuri

29

în relief, pe muche se vede cum sunt unite amândouă părţile, ne dă crucea întreagă. Cru-cea este turnată din toate metalele cunoscute de lumea veche precum: Din aur, argint, pla-tină, aramă, zinc, fier şi din alte metale, ici colo, în zare se vede, aurul strălucind.

Crucea vitelor se află în Mănăstirea Neam-ţului, are o vechime neştiută; nimeni nu-şi poate închipui, măcar aproximativ, cine a făcut-o şi când?

Bătrânii spun că în vechime, Mănăstirea Neamţului, ca şi toată ţara Moldovei, avea multe vite, de toate speciile, şi de câte ori se întâmpla vreo boală între vite, se strângeau vitele la un loc, în ocol. Preotul ducea crucea; acolo făcea agheasmă cu crucea vitelor. După sfinţitul apei cu această cruce şi sfântul maslu, amesteca mirul de la maslu cu agheasmă, stropea vitele peste tot, le binecuvânta cu crucea lor şi toate vitele se vindecau.

Cu acest mod foarte simplu, strămoşii noş-tri îşi apărau vitele lor, de toate bolile vremi-lor de atunci. Din vechime a rămas în Mănăs-tire acea cruce, zisă crucea vitelor.

30

Eu Arhiereul Narcis, ştiind aceasta de la bătrâni şi auzind că la noi în Mănăstirea Neam-ţului mor vitele de o boală zisă (armurar) (au murit 3 trei vite mari într-o zi) am trimis acolo la Branişte pe părintele Anania Mogoş şi cu alţi părinţi, cu această cruce, au făcut agheasmă şi maslu, au stropit vitele, le-au blagoslovit cu crucea lor şi de atunci la (17 Februar 1908) toate vitele sunt sănătoase.

Eu zic că această cruce, este crucea Sfântu-lui Modest6 (din 18 decembrie). Până în tim-pul de faţă nu se ştie nimic prin ţară despre crucea vitelor şi de aceea eu am scris-o aicea ca să fie spre ştiinţă la urmaşi, la zilele noas-tre, când se întâmplă boli de vite şi se închide satul şi vitele rămân la voia bolii, unele mor de pestă bovină, [sau armurar] altele scapă din voia lui Dumnezeu.

ACUL DE AURNo. 126

Tot la strămoşii cei vechi era un ac de aur, lung ca de 20 cm. (figura cu No. 2 de mai sus)

6 Vezi Viaţa Sfântului, 18 decembrie.