Via Din Care Obtinem Vinul Sanatatii Eugen Hanca

8/8/2019 Via Din Care Obtinem Vinul Sanatatii Eugen Hanca

http://slidepdf.com/reader/full/via-din-care-obtinem-vinul-sanatatii-eugen-hanca 1/8

Via din care ob inem vinul sănătă iiț ț

Pentru a căuta corect această vie, din care se obţine vinul sănătăţii, nu trebuie să ne

gândim la zonele viticole pe care le ştim, ci va fi necesar să aplicăm valorile care decurg dintr-o parabolă a lui Isus. Este vorba de via despre care Heraclit a spus: „Nu poţi da niciodată de alesufletului hotare, chiar de-ai străbate toate drumurile-n lung şi-n lat aşa de vast este sufletul”. Cualte cuvine, aşa cum vom vedea, noi suntem proprietarii viei şi, evident, pentru a obţine vinulsănătăţii trebuie să o îngrijim.

Şi, cum tot ceea ce a spus Isus Hristos se adresează sufletului este o mare binefacere pentru noi că ne-a expus potenţialul acestei vii prin parabola gospodarului care a angajat oamenii pentru culegerea ei. Matei 20.1-16

În parabolă ni se explică pe scurt, ceea ce ştiinţa medicală modernă a dovedit şi a explicat pe larg, i anume, că pentru a avea o sănătate deplină trebuie să avem o mare grijă ca această vieș să producă vinul sănătăţii.

În cele ce urmează vă voi prezenta datele ştiinţifice care ne arată că ne îmbolnăvim dacănu avem grijă să obţinem vinul sănătăţii indiferent de condiţiile pe care le trăim.

Voi începe cu mediu în care trăim. Potrivit celor opt păcate capitale ale omenirii civilizateenunţate de Konrad Lorenz care produc o viaţă plină de rivalităţi şi interese personale deoarece îi percepem pe ceilalţi ca pe nişte duşmani potenţiali. Ea poate fi etichetată aşadar pentru a recurgela termeni moderni ca fiind posesivă, competitivă, ostilă şi, în expresiile sale extreme, agresivă şicrudă. Ceea ce este specific acestei societăţi constă în faptul că îşi cheltuieşte constant eforturile pentru a corecta efectele în loc să se ocupe de cauze. Oamenii ar trebui să evite să lucreze

împotriva a ceea ce este inevitabil şi să înveţe să meargă înainte în pace şi cu încredere absolutăcă fac lucrul potrivit la timpul potrivit.Acest mod de viaţă supune oameni la un proces sigur de îmbolnăvire în condiţiile în care

aceştia nu ştiu să-şi controleze fluxul de energie de care dispun. Căci pentru acest mod de viaţănumai energia este ceea ce trebuie furnizată sau luată unor sisteme ale corpului uman pentru arezista în condiţii bune la condiţiile expuse. Această neştiinţă a mişcării energiei în organism areca sursă faptul că oamenii au mereu drept ideal o viaţă de confort, uşurinţă şi plăcere chiar şiatunci când lucrează. Dar, iată că în natură programul unei vieţii uşoare nu este înscris nicăieri şichiar şi o asemenea viaţă aduce boală. Natura nu oferă nimic fără strădanie.

În termeni moderni putem spune că este o viaţă de stres. Ştiinţa a dovedit că stresulcauzează inhibarea glandei timus şi astfel este slăbit sistemul imunitar al corpului. Cu alte cuvinte

trebuie să căutăm care este acea energie care trebuie furnizată sistemului imunitar pentru ca noisă facem faţă mediului.Cunoaştem că atunci când gândurile şi sentimentele ne sunt tulburate avem de a face cu

îndoiala. În condiţii de îndoială voinţa ne este slăbită şi ne este imposibil să depunem eforturilenecesare ca să putem acţiona. Există o stare de nedeterminare în care tendinţe contrare îşi disputăîntâietatea. i în incertitudine omul este vulnerabil. Apare pericolul de a nu ne impune voinţaȘ pentru că gândurile şi sentimentele ne sunt tulburate. Voinţa nu reprezintă altceva decât unimpuls de a trece la un sentiment de neîmplinire la sentimentul de împlinire.

1



De fapt, am ajuns la ceva cunoscut. Pentru a slăbi un grup de persoane şi să i te impui,este de ajuns să-l divizezi. Un om care are o îndoială introduce în el o diviziune. Această îndoialăeste distructivă nu numai în a-l ridica pe un plan superior, dar i mai mult, aşa cum ne arătă dateleș ştiinţifice, aduc boală.

Am ajuns la energia opusă îndoielii şi care este încrederea. Puterea pe care o are

încrederea o găsim cuantificată în parabola din Evanghelie despre care am amintit. Trebuie săarăt că va fi nevoie de o mare putere exemplificatoare pentru că milioane de oameni au uitat ceeste încrederea, acesteia nu i se dă nici o şansă. „Încrederea” a devenit un cuvânt sec. Şi mai alessă avem în vedere faptul că există o mare diferenţă între a fi plin de încredere şi a fi naiv şi, cutoate acestea, linia de demarcaţie este foarte subtilă. A fi naiv înseamnă a fi ignorant. A aveaîncredere este cea mai mare este cea mai inteligentă acţiune care poate exista. Încrederea chiar simulată poate avea efecte binefăcătoare. Vei învăţa să te stăpâneşti pentru a nu te lăsa purtat dereacţii instinctive, de furie, de revoltă, de orgoliu rănit.

Cercetarea ştiinţifică medicală confirmă cu exemple şi situaţii evidente că în multe parabole din Evanghelie sunt arătate aspecte care privesc sănătatea umană. De aceea atunci cândle citim trebuie să avem în vedere că cuvântul grec soteria este o realitate în ele.

Este ştiut din Evanghelia după Ioan „Dar sunt şi alte multe lucruri pe care le-a făcut Isusşi care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fiscris.”

Iată de ce ajung la vinul imunitar cu un agraphon atribuit lui Isus Hristos:„Într-o zi, Isus văzu nişte oameni abătuţi care şedeau plini de amărăciune pe marginea

unui drum. El îi întrebă: „Care-i pricina nenorocirii voastre?” La care ei răspunseră: „Am ajunsaşa din cauza fricii noastre de iad.”

Isus merse mai departe şi pe marginea drumului iar dădu peste nişte oameni în diverseatitudini de mare mâhnire şi tristeţe, răzleţiţi în mai multe grupuri. Îi întrebă şi pe aceştia: „Care-i pricina suferinţei voastre?” Ei răspunseră: „ Dorinţa de Rai ne-a adus în această stare.”

Isus îşi continuă drumul, până ce întâlni un al treilea grup. Aceştia arătau ca nişte oamenicare înduraseră multe, dar chipurile lor străluceau de bucurie.

Isus îi întrebă: „Ce v-a făcut aşa?” şi ei răspunseră: „Spiritul Adevărului. Noi am văzutRealitatea, ceea ce ne-a făcut să dăm uitării ţelurile mai puţin însemnate.”

Atunci Isus zise: „Aceştia sunt oamenii care izbândesc. La Ziua Judecăţii, aceştia sunt ceicare vor fi în Prezenţa lui Dumnezeu”.

În cazul nostru aşa cum vom vedea ţelul pentru care trebuie să ne luptăm este de a ajungela o încredere cât mai mare. Ceea ce nu este uşor pentru mediu descris, pentru că trebuie să fii puternic pentru a ţine piept tentaţiilor ce pot apare pe cale şi pentru a le recunoaşte drept ceea cesunt ele. Mai mult pentru a ne antrena capacităţile corpului fizic avem posibilităţi mari faţă deoferta pentru a ne antrena încrederea. Sufletul prin încercări obţine cunoaşterea. Dar, chiar şiaceste încercări sunt paralizate de marea taină a tuturor nenorocirilor care este bănuiala, îndoiala.

Pe de altă parte adevărul despre care vorbeşte al treilea grup este molipsitor numai cătrebuie să fim accesibili pentru a ajunge la el. Îndoiala este vaccinul care te protejează. Raţiuneate protejează. Protejat nu vei ajunge niciodată ca cei din al treilea grup.

Acum să arătăm succint ce ne spune parabola din punct de vedere al exprimării economieide piaţă. Este vorba de un gospodar care avea o vie care trebuia culeasă. S-a învoit cu lucrătoriisă le de-a câte un leu pe zi şi i-a trimis la vie. Până acum totul ca la carte. Dar gospodarul a maiieşit de câteva ori şi găsind din nou lucrători i-a trimis şi pe ei le vie dar, fără a se mai tocmi cu ei.El le-a spus acestora că: „ şi veţi primi ce va fi cu dreptul”.

Avem cu alte cuvinte mai multe echipe de lucrători: una tocmită după regulile pieţei şicelelalte pe bază de încredere. Cei din urmă fac parte din al treilea grup de oameni. Am ajuns şi

2



în parabolă la acea calitate umană care trebuie să domine raporturile noastre şi aşa cum vomarăta este vitală atât pentru procesul de însănătoşire i, mai ales, pentru a avea un sistem imunitar ș puternic. Este o parabolă care exprimă în modul cel mai cuprinzător măreţia încrederii.

Dar noi de mult funcţionăm pe principiul economiei de piaţă. Aşa ne spune şi psalmistul„Miluieşte-mă Doamne, că a lipsit cel cuvios că s-a împuţinat adevărul de la fii oamenilor”.

Economia de piaţă este văzută ca un loc în care integritatea, onestitatea şi cinstea nu suntconsiderate importante în tranzacţiile zilnice. Ba dimpotrivă, toate interacţiunile se bazează înîntregime pe câştig, iar înşelătoria e considerată ca o abilitate şi tehnică de apreciat. Într-un astfelde cultură moralitatea nu numai că este absentă, dar este considerată chiar a fi iraţională, lipsităde valoare, o dovadă de slăbiciune.

În condiţiile de mai sus nimeni nu este la adăpost de încercări.Din cele expuse până acum cerinţa de imitaţie a lui Isus Hristos şi de a urma modelul lui

şi de a deveni asemenea lui este imperativă pentru a putea cultiva via sănătăţii care esteîncrederea. Această imitaţie presupune să se urmărească dezvoltarea şi înălţarea propriei fiinţe şisă se evite stabilizarea în automatisme şi în ceea ce e o bază socială deghizată îl împiedică pe omsă pătrundă în adâncul sufletului şi să se transforme conform modelului. Prin această imitaţie alui Isus înlăturăm ceea ce împiedică progresul individual şi al grupului de oameni.

Şi pentru ca această imitaţie să devină un nou imbold în a percepe cele ce urmează, voiexpune un agraphon cu o altă întâmplare a lui Isus:

Într-o zi, când trecea printr-un cartier în care locuiau opozanţi de-ai Lui, aceştia îlhuiduiră.

Dar el răspunse repetând câteva rugăciuni în numele lor.Cineva îi spuse:„Te-ai rugat pentru oamenii aceştia; nu te-ai simţit mânios pe ei?”El răspunse :„Nu pot să cheltuiesc decât din ce am în pungă.”Am ajuns la ceea ce ştiinţa modernă a descoperit. Dacă vei reuşi să înfrângi mânia vei

reuşi să înfrângi şi alte trăsături negative. Dacă ne gândim că mânia poate degenera în furie pecând mânia controlată dezvoltă altruismul şi se transformă în iubire şi blândeţe putem aprecia câtde excepţional este exemplul dat de Isus.

Dar să vedem dacă există astfel de exemplu în filozofia apreciată de mediul secularizat.Vom porni de la exigenţele ştiinţifice care arată că rostul filosofiei nu este atât de a interpretalumea contemplând-o, ci de a o schimba. Mai mult se cere ca filosofia să aducă o consolare deordin terapeutic a suferinţelor sufleteşti ale oamenilor. Socrate a fost nu numai un educator, ci şiun terapeut. El nu se baza pe o logică dăltuită, pe o prea mare raţionalitate prin care se perturbăcirculaţia energiei în organism. Să vedem ce ne spune istoria şi despre felul în care acţionaSocrate.

Diogene Laertios ne informează că: „adesea din cauza argumentării lui vehemente,oameni se aruncau asupra lui cu pumnii sau îl trăgeau de păr; şi că de cele mai multe ori eradispreţuit şi luat în râs, dar îndura cu răbdare această părere proastă; odată chiar cineva se mira pentru că primise liniştit o lovitură de picior, iar el spuse: „Dacă un măgar m-ar fi lovit cu copita,l-aş fi dat în judecată”

Cele două aspecte de a trata mânia ne recomandă să regândim orice situaţie în mod pozitiv. Adică să căutăm partea plină a paharului. Această orientare te ajută să înlături gândurilenegative şi dăunătoare care se pot dezvolta în tine la fel de repede ca buruienele dintr-o grădinăcare sufocă toate plantele frumoase şi delicate, dacă li se permite să preia controlul.

Răspunsul la agresivitate nu este eradicarea ei, ci înţelegerea şi canalizarea în direcţii potrivite pentru a se putea exprima.

3



Avem experimentul ştiinţific a dr. Konard Lorentz, medic şi sociolog, confirmate de dr.Emanuel K. Schwartz care au dus la concluzia că dacă furnizezi un debuşeu adecvat agresivităţii,ea devine la fel importantă, dacă nu chiar mai importantă decât iubirea şi tandreţea. Exemplul demai sus ne arată că rugăciunea este un foarte bun debuşeu pentru mânie. Dar să nu uităm şiumorul. Trebuie dezvoltată capacitatea de a râde de tine însuţi. Învaţă să râzi de tine însuţi, în

special, când devii furios, serios şi împovărat de problemele lumii. Nu permite ca ceva să tedeprime.Să trecem acum la rezultate ale ştiinţei medicale privind consecinţele unui sistem imunitar

scăzut care este rezultatul lipsei de încredere.S-a constat că sentimentele de neajutorare slăbesc sistemul imunitar, inhibând acţiunile

celulelor T şi celulelor NK (natural killer) . Se intră în spectrul bolilor autoimune. Acestea sunttulburări ale sistemului imun cu o deosebită semnificaţie medicală. Ele apar atunci cândorganismul nu mai este tolerant faţă de propriile antigene, formând anticorpi sau celule T – sensibile împotriva acestora.

Myastenia gravis. Este o gravă boală musculară care conduce la paralizie. În organismul pacientului încep să fie produşi anticorpi, împotriva receptorului de acetilcolina a plăcii motorii.Aceşti anticorpi se leagă la receptori împiedecând astfel transmiterea impulsului nervos cătrecelula musculară. Celulele musculare nesolicitate o lungă perioadă de timp, degenerează.

Sentimentele de neajutorare apar la oamenii pesimişti, neîncrezători, care tind să seizoleze frustrându-se de beneficiile dovedite pentru îmbunătăţirea sănătăţii ale prieteniei,dragostei şi a activităţilor comunitare. Medicina a creat un domeniu de studiu şi curativ cu privirela influenţarea reciprocă în probleme de stres, emoţii, sistem nervos, funcţiile imune şi boli.

În mod concret dovezile arată că artrita reumatoidă este o boală autoimună. Aceastaînseamnă că sistemul imunitar atacă „invadatorii” ca bacteriile şi virusurile şi s-a conceput unmedicament care să scadă activitatea autoimună. Deci, în această boală în care sistemul imun alcorpului se atacă singur avem de a face cu o lipsă dezastroasă a energiei încrederii, singura caresusţine acest sistem. Mai mult s-a ajuns la constatarea că încrederea regenerează ţesuturi.

Trebuie să recunoaştem fiecare că neîncrederea în oameni apare ca urmare a unor fapteale acestora. De aceea trebuie să ne însuşim ştiinţa de a pierde lucruri mărunte, aceasta fiind caleade a câştiga lucruri importante. Am înregistrat o înfrângere, victoria faţă de aceasta esteatitudinea faţă de ea. Pe primul plan trebuie să stea refuzul de a vedea ce-i mai rău în oameni, înlucruri, în condiţii şi caută ce este mai bun în fiecare. Simpatiile şi antipatiile nu reprezintă uncriteriu de a nu încerca.

Să trecem acum la Efectul Placebo care constă în efectul fiziologic şi psihologic cedetermină îmbunătăţirea stării de sănătate a unui pacient în urma administrării unui placebo. Celmai utilizat placebo este aqua simplex. Acţiunea lui se bazează pe prestigiul profesional almedicului ce prezintă acest medicament ca fiind bun.

Odată cu creşterea nivelului sociocultural al pacienţilor ei nu mai pot fi păcăliţi uşor. S-aconstat că 1/3 din populaţie este placebo reactive şi 2/3 este placebo nereactive. Caracteristica persoanelor placebo reactive este: extroversia, sociofilia şi încrederea, iar a celor placebonereactive sunt: introversia, rigiditatea, susceptibilitatea şi neîncrederea. Deci este vorba de oinvestiţie afectivă în medic şi medicament. După cum vedem relaţia pozitivă dintre medic şi pacient include placebo şi invers.

Acest fenomen ne arată în mod plenar că pentru a beneficia de forţele pe care ni le asigurăîncrederea acesta trebuie stimulată şi antrenată. Parabola ne arată că via încrederii o are în sufletfiecare om. Dar aşa cum pentru a ne antrena şi fortifica corpul fizic similar trebuie antrenată şifortificată şi încrederea. Pentru a ne antrena din punct de vedere fizic avem nevoie de locuriadecvate. Să vedem în continuare de ce avem nevoie pentru a ne cultiva încrederea. Trebuie să

4



avem în vedere faptul că optimismul este cel care conduce la putere, pesimismul la slăbiciune şiînfrângere.

În viaţă există mereu o speranţă chiar dacă la început aceasta este o mică scânteie ce pâlpâie uşor. Când este înconjurată de încredere şi iubire această scânteie mică se va transformaîntr-o flacără care va creşte mereu. Cu încredere creşte focul interior care aduce sănătatea. Pentru

că nesiguranţa slăbeşte imunitatea. Deci, dacă te afli în faţa unei probleme, cunoaşte că existăsoluţie şi nu permite niciodată problemei să te pună la pământ. Priveşte problema ca pe o piatrăde încercare.

Atitudinile de mai sus vor stopa gândurile negative şi dăunătoare care se pot dezvolta lafel de repede ca buruienele din grădină şi care sufocă toate plantele frumoase şi delicate, dacă lise permite să preia controlul.

Via noastră care este imunitatea trebuie îngrijită prin puterile pe care le oferă încrederea.Şi, vom constata ca şi gospodarul din parabolă că avem nevoie de lucrători.

Necesitatea acestor lucrători şi munca lor o vom înţelege dacă vom cunoaşte rezultateleexperimentului medicilor cardiologi australieni. Aceştia au examinat câteva zeci de mii deoameni din punct de vedere a stării de sănătate. Oameni erau împărţiţi în două grupe: cei careaveau în îngrijire un animal şi cei care nu aveau.

Concluzia a fost că nu există încă descoperit un medicament care să asigure puternicastare de sănătate a celor care aveau în grijă un animal. Vom înţelege şi mai bine acest experiment,dacă îl raportăm la grupurile de oameni. Cei care au grijă de animale dezvoltă în ei simţulresponsabilităţii faţă de ceilalţi. Mai mult prin anihilarea zgârceniei el elimină nevoia de dragosteşi constată că ceea ce este minunat este să acorzi dragoste altora. Animalul este cel care naşteaceastă dragoste. El mobilizează efortul de a înălţa forţe care sunt le nivelul omului obişnuit.

O înţelegere mai bună a raporturilor oamenilor dintr-un grup ne este dată de primelegrupuri de creştini a căror comportament îl găsim explicat în Epistola sobornicească a SfântuluiApostol Iacov din care prezentăm un verset: „5/16 Mărturisiţi-vă deci unul altuia păcatele şi vărugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului”.

Am ajuns la terenul de antrenament al încrederii care este grupul de oameni prin carereuşim să obţinem nevoia de recunoaştere din partea celorlalţi. Pentru că omul se închistează însine dacă nu foloseşte ceea ce poate dezvolta în relaţii cu alţii. Desigur că pot apare şi confruntări.Dar o fericire în lipsă de confruntări nu este ceva bun, căci duce la moleşeală. Din confruntăriiese le iveală adevărul. Pentru că nu se înstrăinează mai mult oamenii unul de altul , decât dacă sestinge năzuinţa spre adevăr şi simţul adevărului. Când oamenii comunică între ei fiecare seîmbogăţeşte pentru că fiecare aduce în această comunicare ce are mai bun în el. Abia princooperare la un set de sarcini comune poate lua naşterea o personalitate organizată pentru că aşase dezvoltă încrederea. Pentru că toate ideile sănătoase şi armonioase se clarifică prin colaborareamultora.

Din rezultatele expuse mai sus, obţinute în comuniune cu alţii, putem înţelege că prinindividualitate oameni îşi blochează puterile lucrătoare ale sufletului. El nu mai poate face nimic pentru îndreptarea lui. În acest blocaj scade activitatea sistemului imunitar omul se angajeazăspre a contracta cele mai grave şi dureroase boli. Dar prin comuniune te poţi angaja pe singuracale prin care poţi spori capacitatea de creştere a integrităţii şi a capacităţii tale de compasiunecare sunt căi de acces spre graţia divină şi spre înţelegerea finală a ceea ce suntem, a scopuluiexistenţei noastre. Prin aceste atitudini se satisface dorinţa de a fi dorit, de a fi necesar. Iar, cândte simţi necesar începi să creşti, să înfloreşti şi să dai tot ce ai mai bun în tine.

Din verset se înţelege mecanismul primilor comunităţi creştine în care fără credinţă nu puteaiintra în ele. Raporturile se bazau pe încredere pentru că fără încredere nu există iubire şi fărăiubire viaţa comunităţii era goală. Iubirea care îi cuprindea pe membrii comunităţii reprezenta o

5



modalitate de a ajunge la încredere, tot astfel şi încrederea era un mijloc de a atinge un lucru maiînalt, pentru care nu există nici un cuvânt în nici o limbă. Această încredere care este exprimatăîn toată splendoarea de parabolă.

Este o recomandare pentru grupuri de oameni. Asta înseamnă că trebuie să realizămaceste grupuri pentru a ieşi din mediul în care domină acum totul. Acestea sunt o necesitate

pentru că omul se închistează în sine dacă nu foloseşte ceea ce poate dezvolta în relaţiile cuoamenii tot în cadrul unor relaţii umane. Un prim pas în aceste grupuri este dezvoltarea simţuluiresponsabilităţii faţă de ceilalţi, căci existenţa unor probleme comune necesită ajutor reciproc şionestitate.

De fapt orizontul de alegere a fiecăruia este limitat de viziune. Alta este viziunea în cadrulunui grup şi alta în cea a mediului descris înainte. Grupul vine din necesitatea de a se crea noicontexte prin care să se genereze noi valori de atracţie. Pentru că orice înţelegere nu provine dinexaminarea datelor, ci de examinarea lor în contextele în care apar.

În contextul grupului se poate obţine o cunoaştere interioară, ajutându-i pe alţii sădescopere mai mult despre ei însăşi. Se ajunge la un echilibru între a te ajuta pe tine şi ai ajuta peceilalţi.

Sub acest aspect să ne amintim că gospodarul a plătit mai mult celor care au avutîncredere în el. Deci, încrederea în el l-a influenţat să fie mai bun.

Deci, el a fost ajutat de cei ce au avut încredere în el să-şi exprime cele mai bune însuşiri.A realizat acest lucru prin aceea că nu a mai fost dominat de posesivitate. A ajuns astfel la unadin strategiile succesului care este aceea de a se lupta pentru interesele sale fără să se gândeascănumai la el. Aceasta a presupus eliminarea zgârceniei care este un obstacol în fortificareaimunităţii.

Problema în grup nu se limitează la faptul că puteţi sau nu puteţi acorda încrederecelorlalţi; întrebaţi-vă dacă şi ei pot avea încredere în voi şi încercaţi să le meritaţi aceastăîncredere. În acest fel îţi creezi raporturi benefice cu cei din jur. Înveţi să trăieşti alături deceilalţi. Este un criteriu de evoluţie să ai capacitatea de a intra armonios în legătură unul cu altul .

Pe de altă parte o consecinţă a regimurilor comuniste este aceea că raza de încredere întreoameni a scăzut până la epuizare. Acest lucru nu trebuie să ne surprindă, întrucât obiectivultotalitarismului este acela de a nimici o societate civilă independentă, precum şi legăturile peorizontală dintre cetăţeni, legături care sporesc raza de încredere între oameni. Se introducea înmod deliberat îndoiala care dispersa forţele individului, îi tulbura gândurile şi sentimentele.Voinţa inerent slăbea şi era imposibil să se depună eforturile necesare pentru a se putea acţiona.

Filozoful Jacques Maritain a arătat în învăţătura sa luminoasă existenţa paralelismului întredezvoltarea ideii creştine şi democraţie. Dar a menţionat: „Nimic nu este mai uşor manipulatorilor politici decât posibilitatea de a exploata ca iluzie bunele principii şi nimic nu estemai dezastros decât bunele principii rău aplicate”. Este de înţeles că aceşti manipulatori suntocupanţii de idei care au format puzderia de partide pentru ca mentalitatea lor totalitaristă să fiemascată de ideile pe care şi le-au acaparat. Dar prin aceste metode se paralizează centreleeducaţionale care sunt comunităţile de oameni năzuind spre un ţel şi acest lucru conduce laapariţia inerţiei. Ocupanţii de idei transformă de fapt un popor într-o turmă pentru că prinocuparea ideilor sunt înlăturaţi sau distruşi oameni meritoşi, capabili, inteligenţi, harnici, cinstiţişi eficienţi. Prin tranziţie, propaganda s-a transformat în manipulare, iar poporul respectiv esteînfrânt prin el însăşi, votul fiind o metodă ca înfrângerea să devină prin propriile lui mâini.

Mai mult în aceste grupuri ocupante de idei se manifestă fenomenul crabilor. Într-ogăleată cu crabi atunci când unul încearcă să urce pe margine, spre libertate, ceilalţi îl trag înapoi.Cu alte cuvinte ocupaţii de idei se au la mână unul pe altul cu aspecte din activităţile lor distructive. Pe lângă mijloacele pe care le utilizează din experienţa totalitarismului, ei au acum la

6



îndemână metodele prin care induc la nivelul populaţiei insecuritatea financiară şi odată cu acestaun mijloc în plus de slăbire a sistemului imunitar în populaţie. De exemplu, dispariţia fondurilor de asigurare. Pentru a combate această diversiune, aşa cum vom vedea, este o singură soluţie.

Dar mai întâi, trebuie să nu intrăm în mecanismele îndoielii de sine. Această îndoială poate să te cuprindă aducând ideea separativităţii. A te îndoi de tine însuţi este o otravă

distrugătoare. Situaţia de mai sus cere o anumită modalitate de dezvoltare a forţelor sufleteşti.Mai întâi nu te baza pe nimeni. Nu este nevoie de sprijin din afară şi nici de asigurări din parteaaltora, deoarece ai totul în străfundul tău. Deci, ori de câte ori ai vreo îndoială despre ceva anumemergi în străfundul tău şi caută adevărul şi Dumnezeu ţi-l va dezvălui şi apoi mergi pe drumul tăuîn pace şi cu încredere. Prin această metodă vei creşte abilitatea ta de a rezista vicisitudinilor existente. Prin propriile tale forţe vei deveni puternic pentru a ţine piept tentaţiilor ce pot apare pecale şi pentru a le recunoaşte drept ceea ce sunt. Pentru că prin trezirea capacităţilor de auto-realizare implicit dezvolţi şi alte capacităţi.

Pentru că nimic nu înstrăinează şi nu îndepărtează mai mult oamenii unul de altul, decâtdacă în ei se stinge năzuinţa spre adevăr şi simţul adevărului. De aceea Isus în Matei 5/37 a spus:„Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu, iar ce este mai mult decâtacesta de la cel rău este.” Este o poruncă la raporturi de încredere între oameni i aceastăș încredere nu se poate manifesta fără fidelitate prin care înţelegem cinste, devotament etc.

Prin existenţa unor raporturi de încredere se poate garanta existenţa şi a unei securităţifinanciare de grup în măsură să combată insecuritatea indusă de ocupanţii de idei. Aceastărealitate rezultă chiar din exprimarea directă a parabolei din care rezultă că cei care au avutîncredere au câştigat exponenţial mai mult faţă de cei cu contract. Am spus exponenţial pentru căziua la evrei pe acea vreme era divizată în douăsprezece ore. Şi pentru acest câştig al celor careau avut încredere ştiinţa economică modernă are rezultate care confirmă ca actuală relatareliterară a parabolei. Astfel ştiinţa economică utilizează în activitatea ei cercetarea operaţională.Unul din capitolele acesteia este teoria jocurilor. Exact cum citiţi şi pentru a avea încredere înrezultatele acesteia vă informez că acestea au adus câteva Premii Nobel pentru economie. Dar pentru ca oamenii să nu-şi fractureze mintea cu matematica utilizată s-au dat explicaţii peînţelesul tuturor. Vom da una din ele:

Avem doi jucători şi jocul se joacă pe puncte. Dacă cei doi jucători cooperează între ei,câştigă fiecare câte 3 puncte. Dacă numai unul trădează el, câştigă 5 puncte, celălalt zero. Dacăamândoi trădează, ia fiecare câte un punct. Ca individ ţi se pare că oricum ai întoarce-o, e mai bine să ţii seama de celălalt. Dacă trădează şi el, iei un punct, nu zero, iar dacă nu trădează şitrădezi numai tu, te alegi cu 5 puncte. Numai că la fel ca individ, la fel gândeşte şi celălalt şiamândoi merg pe cont propriu şi se aleg doar cu câte un punct, când puteau să coopereze între ei,câştigând 3 puncte. În natură abundă exemplele în care sunt prezente în mod asemănător,avantajele cooperării.

Dar noi am dovedit ştiinţific până acum că fie că câştigă un punct fie că câştigă cinci puncte se diminuează drastic energiile sistemul imunitar şi bolile pe care le capătă astfel decâştiguri sunt din cele mai cumplite. El devine din ce în ce mai vulnerabil la boli cotagioase.

Putem acum să ne gândim la acel teren de antrenament în care oamenii pot să-şiîntărească sistemul imunitar. Pentru că unul din sentimentele care alimentează forţele imunităţiieste nevoia de recunoaştere din partea celorlalţi. Este o manifestare modernă a ceea ce a descrisApostolul Iacob. Deci o comunitate este un loc în care se poate dezvolta încrederea. În ea pot săapară sentimentele materne însoţite de grijă faţă de ceilalţi, loialitatea de grup, identificarea cualţii şi începutul a ceea ce mai târziu, în cadrul naturii umane, se exprimă ca simţ al relaţiei,socializare, joc, formarea familiei şi cooperare de grup pentru atingerea unor obiective comune.

7



„Tot aşa cei din urmă vor fi cei dintâi şi cei dintâi cei din urmă”. În aparenţă aceastăconcluzie este total nerezonabilă, dar observăm că gândindu-ne la aspectele ştiinţifice prezentatetot devine clar şi logic din punct de vedere al sănătăţii şi imunităţii.

Clasamentele sunt relative. Peste tot şi întotdeauna există un fruntaş şi un codaş.În cazul cel mai general se constată, deseori că unii care sunt primii, acolo unde trebuie să

te arăţi înţelept, inteligent sau savant, sunt ultimii în domeniul forţei, al rezistenţei fizice şi, mulţicare sunt foarte puternici, voinici, nu au nimic în cap. Aşa se petrec lucrurile şi în viaţă: cei caresunt primii într-un domeniu sunt totodată ultimii în alt domeniu. Dar pe plan sufletesc, fiecare poate asigura o cultură de vie din care să curgă vinul încredere, oricât de mare, numai să nu semulţumească a se opri în dezvoltarea ei.

În viaţă, acela care vrea să rămână în acelaşi loc fără a-şi schimba nivelul şi punctul devedere, ajunge ultimul, în timp ce acela care caută să urce pe calea evoluţiei poate ajunge primul.Încrederea este aceea care te conduce atât pe calea evoluţiei cât şi pe cea a unei sănătăţi depline pentru că ea te scoate din vitezele reduse a sentimentelor mărunte şi te aruncă dincolo de intelectla performanţele intuiţiei. Dacă încrederea este o putere a evoluţiei aşa cum rezultă din cele prezentate, este şi vinul care alimentează evoluţia cu sănătate deplină.

„ Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun?”Filosofii au spus de mult şi, acum o confirmă şi cercetările în domeniul medicinii, că

resentimentele şi ura ne fac nouă mai rău decât persoanei asupra căreia ne concentrăm acestesentimente negative. Răul despre care vorbesc îl port în mine şi când sufăr, sufăr din cauza mea.

Deci cunoaştem că pentru ca ceva să crească trebuie cu necesitate ca ceva să scadă.Sentimentele fiind hrana sufletului, despre modul în care putem creşte producţia de sănătate aviei, aflăm de la Meister Eckhart: „Nu ajungi la Dumnezeu adăugându-ţi ceva la suflet, cismulgând ceva din el”.

Încrederea face parte din suflet. Ea este via noastră. Trebuie să smulgem din ea tot ceea ceo face ca ea să nu se manifeste la întreg potenţialul. Cu alte cuvinte trebuie să smulgem din suflettot ceea ce o împiedică ca să producă acei struguri din care obţinem vinul sănătăţii care este puterea imunităţii.

Hancă Eugen

8

Via Din Care Obtinem Vinul Sanatatii Eugen Hanca

Documents

Transcript of Via Din Care Obtinem Vinul Sanatatii Eugen Hanca