Localizarea Veneţiei

Veneţia este capitala regiunii italiene Véneto. Este situată în nord-estul Italiei, la Marea Adriatică, între gurile râurilor Po şi Piave. Fără îndoială, Veneţia este un oraş cunoscut în toată lumea pentru canalele sale, care curg dintr-un canal principal, Canalul Mare, care împarte Veneţia la jumătate. Populaţia Veneţiei este de 269.000 de locuitori, conform recensământului din 2007.(Sursa: http://www.newvenicetravel.com/romanian/ )

Sursa: http://www.newvenicetravel.com/romanian/

Veneţia este un oraş în continuă dezvoltare caracterizat printr-o lumină difuză şi caracteristica ceaţă de iarnă. Canalele sale, denumite “sestieri” (conform fiecăruia dintre cele şase cartiere în care se împarte Veneţia) şi străzile strâmte sunt alte elemente caracteristice ale Veneţiei, la fel ca turnurile înclinate datorită cimentului instabil al edificiilor susţinute de milioane de stâlpi înfipţi în terenurile mlăştinoase ale micilor insule care

compun laguna. Veneţia este compusă din peste o sută de insule, conectate prin 150 de canale şi în jur de 400 de poduri. Veneţia se împarte în 6 cartiere denumite “sestieri”: Sestiere di San Marco, centrul oraşului, Sestiere di Castello, Sestiere di Cannareggio (deoarece aici era zona mlăştinoasa cu stuf), Sestiere di Dorsoduro care include insula Giudecca şi toată partea de sud a Veneţiei, şi Sestiere di San Polo e Santa Croce.

Posizione di San Marco nella mappa di Venezia

Posizione di Castello nella mappa di Venezia

Posizione di Cannaregio nella mappa di Venezia

Posizione di Dorsoduro nella mappa di Venezia

Posizione di San Polo nella mappa di VeneziaSursa: http://it.wikipedia.org/wiki/

Dacă ajungi în Veneţia, trebuie să încerci mediul de transport cel mai popular în Veneţia: tipica gondolă veneţiană. Gondola este cea mai populară dintre ambarcaţiunile veneţiene, care deşi în ziua de azi este utilizată în principal pentru turişti, de asemenea se utilizează în ocazii speciale cum ar fi ceremonii, nunţi, înmormantări. Gondolierul te va purta printre micile canale împrăştiate în întreg oraşul pe post de străzi, canale pe

care circulă orice tip de ambarcaţiuni, precum gondolele şi “vaporetto”, înafară de alte mici bărci şi ambarcaţiuni private. Pentru a te mişca dintr-o parte în alta, poţi alege să foloseşti “vaporetto”, care sunt un fel de autobuze publice ce acoperă diferite rute în interiorul lagunei, sau poţi alege o plimbare printre străzile strâmte, pentru a explora mai bine Veneţia. Veneţia este unul dintre puţinele oraşe în care nu există autoturisme pe străzi, de aceea singura grijă este aceea de a nu cădea într-un canal.

Veneţia este de asemenea faimoasă în lume pentru Carnavalul veneţian. Această sărbătoare datează din secolul XIX şi reprezintă sărbătoarea cea mai populară din Veneţia. Deşi această tradiţie datează din anul 1800, s-a stabilit ca sărbătoare încă din secolul XIII,

atrăgând aristocraţi din toată Europa. După declinul Veneţiei ca putere comercială şi odată cu începerea turismului masiv, Carnavalul de la Veneţia a devenit din ce în ce mai

important. Costumele din cadrul carnavalului sunt adevărate opere de artă, cu costume pline de culoare şi măşti de o mare eleganţă şi în acelaşi timp pline de mister.

Sursa: http://www.newvenicetravel.com/romanian/

Veneţia este faimoasă şi pentru arta proprie şi caracteristică ce se poate contempla în tot oraşul, mai ales la nivelul muzeelor şi monumentelor, începând cu Piazza San Marco, inima Veneţiei, unde au loc evenimentele cele mai importante din Veneţia. De aceea se cheamă “piazza” (piaţă) şi nu “campo” (câmp), ca majoritatea celorlalte pieţe. Aici se găseşte basilica San Marco, turnul omonim şi faimosul Palat Ducal, în stil gotic, care a fost folosit de asemenea ca rezidenţă de lux, sediu al guvernului, curte de justiţie şi a închisorilor republicii Veneţia.

Una dintre caracteristicile cele mai singulare ale Veneţiei sunt inundaţiile periodice. Ultima a avut loc în decembrie 2008. Acestea se manifestă mai ales când se combină mareea şi vânturile de Siroco, producând un fenomen cunoscut sub numele de Apa Înaltă, ce produce inundarea completă a oraşului în urma căreia este necesară punerea unor pasarele de lemn pe străzi, astfel încât oamenii să poată merge prin Veneţia. Pentru a evita această problemă importantă există deja un Proiect, botezat cu numele de sistem “Mose”, al cărui obiectiv final este evitarea creşterii nivelului de apă datorat mareei şi prin aceasta, prevenirea fenomenului de Apă Înaltă ce provoacă inundaţiile periodice care afectează oraşul.

DELIA ZAHAREANU în Jurnalul.ro, a scris un articol pe 1 februarie 2007 cu tema: “Proiect - "Oxigen" pentru comoara venetiana” ăn care spunea că:“ Un proiect-gigant de consolidare a lagunei venetiene demarat de fostul guvern Berlusconi, contestat de ecologişti şi supus unor "revizuiri bugetare" în vara lui 2006 de cabinetul lui Prodi, indică un fapt dureros: fara interventii rapide, cladirile Venetiei se prabusesc macinate de ape. Piazza San Marco, Venetia, ora 4 dupa-amiaza, intr-o zi de inceput de noiembrie. Miile de turisti sunt nevoite sa circule cu atentie numai pe pasarelele inaltate, deoarece mareea a inundat deja scuarul. Apa poate depasi in zilele de toamna tarzie sau iarna un metru adancime. Din aceasta cauza, Venetia risca sa dispara sub ape. “ Autoarea consideră acest proiec de imprtanţă naţională spunând că: “Guvernul

Berlusconi a decretat proiectul salvarii lagunei unde se afla orasul "proiect de importanta nationala", deblocand in 2003 fondurile necesare pentru demararea lui Mo.S.E. (acrononimul pentru Modulo Sperimentale Elettromeccanico). In italiana, MOSE inseamna Moise, personajul biblic care salveaza lumea din potop. Venetia, in acelasi fel, trebuie salvata de la o disparitie sigura prin controlarea atenta a apelor Marii Adriatice, care in perioada mareei inunda orasul zilnic, ducand la o deteriorare accentuata a cladirilor care sunt patrimoniu UNESCO. Proiectul va fi terminat in 2011. Cel mai recent proiect de consolidare a cladirilor afectate de cresterea nivelului marii, în ultimii 50 de ani, este cel al Campanillei, turnul emblematic al Pietei San Marco. Prăbuşit în 1902, turnul ridicat în secolul X a fost reconstituit la scurt timp de venetieni exact cum era şi acolo unde era. Turnul refăcut suferă şi el de pe urma mareelor mult mai mari din ultima jumatate a secolului XX şi din cauza creşterii nivelului marii, dupa cum relateaza cotidianul The Times. Cercetatorii, impreuna cu o comisie din partea municipalitatii venetiene au optat pentru un proiect care sa asigure consolidarea fundatiilor cladirii prin împrejmuirea cu o centura masiva din titan. Cladirea prezinta deja fisuri care ii pot afecta stabilitatea structurala. Centura din titan nu va fi vizibila dupa terminarea proiectului de restaurare. Proiectul este estimat la 6 milioane de euro şi va dura 18 luni”, conform autoarei articolului, Delia Z.

Proiectul MO.S.E. oferă o soluţie pentru cresterea nivelului oceanului planetar, la care se adauga exploatarile zacamintelor de gaz natural din laguna, ce au contribuit substantial la agravarea extrem de fragilului echilibru care tinea Venetia deasupra apelor marii. Mai mult, adancirea Canalului Marghera, din portul industrial al orasului, pentru a permite accesul barjelor petroliere a contribuit la dezechilibrul hidrologic al zonei. Stratul de sol pe care se afla Venetia s-a tasat si, din cauza extractiei pungilor de gaze naturale, a condus, impreuna cu mareele din ce in ce mai puternice, la scufundarea orasului cu 23 de centimetri sub nivelul marii in prezent. Proiectul-gigant Mo.S.E a fost dezvoltat ca singura alternativa viabila pentru protejarea orasului emblematic pentru Coasta Adriatica a Italiei. El consta in plasarea a 79 de baraje de 20 de metri latime si 28 lungime, actionate pneumatic pe fundul marii, in zonele canalelor Chioggia, Malamocco si Lido, canale ce fac legatura dintre apele protejate ale interiorului lagunei cu apele Adriaticei. În momentul în care se anunţă risc de maree peste cotele admisibile de 1,1 m, portalurile barajelor sunt ridicate, mentinand apa la un nivel sigur pentru existenta orasului.

În ce priveşte previziunile acestui proiect Mo.S.E., autoarea DELIA ZAHAREANU, a articolului “Proiect - "Oxigen" pentru comoara venetiana”, consideră că: “Proiectul Mo.S.E a fost inclus pe lista de prioritati a guvernului Berlusconi si i s-a dat unda verde doar dupa ce comisiile de experti ale Massatchussetts Institute of Technology, impreuna cu o echipa de experti academici britanici, au pus la punct o analiza detaliata referitoare la evolutia probabila a nivelului marii pe urmatorii 100 de ani. Concluziile erau cel putin alarmante la ritmul de scufundare anual al Venetiei, urmand ca "orasul marii" sa dispara sub ape pana în 2090. Mareele sau "acqua alta", cum sunt numite de venetieni, au provocat inundatii terifiante în 1964 şi în 1997, an în care orasul a trecut prin 100 de inundatii. Venetia, consolidata in largul lagunei venetiene din cauza invaziilor lui Attila, este astfel o structura geologica extrem de fragila, iar cele peste 400 de poduri care asigura legatura intre cele doua maluri ale canalelor sunt singurul liant care tine insula laolalta. Laguna venetiana este un ecosistem in sine, insa predictiile facute asupra impactului catastrofal pe care l-ar avea proiectul Mo.S.E. asupra

lui sunt cel putin exagerate, studiile de fezabilitate ecologica ale proiectului demonstrand ca interventia ocazionala pentru mentinerea cotelor mareelor sub control nu poate destabiliza fauna si flora lagunei. Bugetul estimat al proiectului este de 3 miliarde de euro. Insa guvernul de stanga al lui Romano Prodi, foarte sensibil la vocile ecologisilor, care nu au agreat niciodata proiectul, a deschis o sesiune de revizuiri bugetare in vara lui 2006, in termeni de fezabilitate financiara a lui Mo.S.E. Demers ce poate costa Venetia propria existenţă.” (Sursa : http://www.jurnalul.ro/stiinta-tehnica/stiinta/proiect-oxigen-pentru-comoara-venetiana-print-3004.html).

Sursa: http://www.ziarulunu.ro/articol186/index.htm

Un articol din Ziarul Unu publicat la: 2008-12-02 de autorii: Monica BICA, Tudor MOISE , cuprindea următoarele informaţii :  « în februarie 1986, orasul a inregistrat un nivel de 1,58 de metri deasupra nivelului mediu. Este o «aqua alta» foarte grava si va sugerez sa nu va deplasati, decat in caz de necesitate, a declarat primarul ora- sului, Massimo Cacciari. Venetia a cunoscut cel mai acut fenomen de aqua alta la 4

noiembrie 1966, cand nivelul apei s-a ridicat cu 194 de centimetri si cand intregul teritoriu italian se confrunta cu inundatii catastrofale. In mod ironic, de-a lungul istoriei sale zbuciumate, Veneţia a scăpat de năvălirile barbarilor datorita faptului că este înconjurată de ape, însă ce a salvat-o în trecut o poate ucide în prezent. În urmă cu cinci ani, autorităţile au considerat că este neaparată nevoie de un plan de salvare a oraşului şi pentru aceasta au aprobat construirea unui baraj gigantic care trebuia construit în apropierea lagunei oraşului. Planul Moses a fost elaborat în 2003, însa ecologiştii s-au opus, argumentand ca acesta va afecta grav mediul. Proiectul presupune ridicarea a 78 de bariere care sa fie fixate pe fundul marii, la întâlnirea cu laguna Veneţiei. Potrivit specialiştilor, sistemul mentine diferenţa de nivel între mare şi laguna cu până la doi metri. Locuitorii Veneţiei au fost nevoiti să facă faţă valurilor şi inundaţiilor încă de la întemeierea oraşului. Şi în 1966, valuri uriaşe au năvălit asupra Veneţiei, distrugand peste cinci mii de cladiri. Si acum, in timpul sezonului ploios, Piata San Marco si Basilica sunt inundate frecvent si, desi turistii sunt fascinat i de acest fenomen, autoritaţile sunt foarte îngrijorate. O vreme proiectul Moses a fost uitat, însa dupa inundatiile dezastruoase care au avut loc in New Orleans, SUA, a revenit în atenţia italienilor . »

Sursa: Hotnews - Miercuri, 03 Decembrie 2008

Pe data de 1 decembrie a acestui an Venetia era inundata in  proportie de 90% de  apele lagunei. Era efectul cresterii nivelului apei in laguna la cota 1,56, adica 1 metru si 56 de centimetri peste nivelul mediu al apei de aici.

Acqua alta, adica acest fenomen prin care nivelul apei se ridica peste cotele normale, a dus la inundarea majoritatii strazilor si pietelor. Vestea a facut rapid turul agentiilor de presa din intreaga lume. Au urmat stiri alarmante, iar imaginile filmate au reaprins dezbaterile despre fragilitatea acestui oras. Putine au fost insa institutiile de presa din lume care au cautat sa explice ce s-a intamplat de fapt pe 1 decembrie la Venetia.

Fenomenul, numit acqua alta, este rezultatul suprapunerii mai multor cauze: Vanturile puternice – provenite fie din sud (asa numitul Scirocco) fie din nord –

est (sau Bora) imping apele Marii Adriatice spre Laguna Venetiei, care este situata in marginea de nord – vest a acesteia. Aceste ape impinse de vant intra in laguna prin cele trei guri si, astfel, nivelul apei in laguna creste. Incepand de

duminica trecuta, in laguna venetiana a inceput sa soseasca apa impinsa aici de catre vantul numit scirocco.

Variatia brusca a presiunii atmosferice in partea de nord a Marii Adriatice – poate duce la aparitia unor fenomene numite seise (ridicari bruste ale nivelului marii). Iar la Venetia, dupa ce saptamana precedenta fusese neobisnuit de rece (presiune atmosferica foarte ridicata), presiunea a scazut brusc, odata cu venirea scirocco, adica a vantului cald din Africa.

Mareea astronomica -  care are valori mai ridicate in perioada cuprinsa intre echinoctiile de toamna si primavara – si-a adus si ea contributia.

Este Venetia inundata permanent? Nu. Atunci cand se manifesta fenomenul acqua alta orasul este inundat numai in timpul fluxului, timp de cateva ore (depinde, evident, de cat de mare e cresterea nivelului apei). Fluxul revine odata la aproximativ 14 ore.

La fiecare acqua alta este inundat tot orasul? Nu. In functie de marimea cu care creste nivelul apei in laguna orasul este acoperit mai mult sau mai putin de ape. Prima zona care se inunda este Piata San Marco (zona mai coborata a orasului), atunci cand apa ajunge in jurul cotei de 90 de centimetri. Tot printre primele zone inundabile sunt si cele din jurul Podului Rialto, acolo unde cota orasului este deasemenea mai coborata.

Cat de des se repeta acest fenomen? Nu exista o ciclicitate clara. Acqua alta apare de regula in perioada dintre echinoctiile de toamna si primavara si in ultimii ani s-a inregistrat o medie anuala de 55 de zile cu inundatii mai mari sau mai mici. Media ultimilor ani este mai crescuta fata de cea din anii anteriori. Asta nu inseamna insa ca nu au existat asemenea fenomene si in trecut. Cea mai mare valoare a fost inregistrata in anul 1966, cand nivelul apei a crescut aproape cu 2 metri. Dar aceste fenomene au fost inregistrate de catre venetieni de multe ori in ultimul mileniu.

Exista o influenta a omului care favorizeaza cresterea numarului de zile in care Venetia este inundata? Cu siguranta Da. Daca nu exista deocamdata informatii suficiente care sa arate in mod cert ca exista o crestere a numarului de fenomene meteo extreme datorata omului, in zona Venetiei interventia omului a fost locala.

  Ce riscuri exista pentru populatie in timpul inundării? Daca pentru turisti neplacerile privesc doar schimbarea planurilor de vacanta si ingreunarea deplasarii (in timpul inundatiilor in oras exista pasarele special instalate care sa le permita oamenilor deplasarea), nu acelasi lucru se poate spune despre localnici. Acestia sufera din cauza:

 inundarii locuintelor si eventual a locurilor de munca degradarii cladirilor si bunurilor proprii cresterii poluarii in laguna (apa “spala” practic toate mizeriile din oras si le

transporta in laguna, invers – poluantii din apa ajung pe strazi) intarzierilor si devierilor de trafic ale vapoarelor sau barcilor (cum apa creste

numeroase canale devin inaccesibile).

Exista planuri de alertare şi de prevenire a acestui fenomen? In ceea ce priveste alertarea, cercetatorii italieni alaturi de autoritatile venetiene au pus la punct un program de monitorizare, modelare, prognoza si alertare prin care oamenii sunt instiintati la timp:

daca se produce fenomenul acqua alta care este valoarea estimata a acestuia.

Pentru deplasarea prin oras sunt montate pasarele, iar apararea civila are planuri de interventie in caz de urgenta. In ceea ce priveste prevenirea, în anul 2011 ar trebui finalizata constructia giganticului, dar şi controversatului proiect MOSE. Prin acest proiect sunt în construcţie porţi uriaşe la fiecare dintre cele 3 guri de intrare în lagună. Atunci cand apa în laguna risca sa depaseasca un anumit nivel, aceste porti se vor ridica automat si vor bloca accesul apei marii in laguna pe perioada riscului maxim al inundatiei.

Veneţia / Orasul Lagunelor a cunoscut cel mai acut fenomen de „aqua alta” pe 4 noiembrie 1966, când nivelul apei s-a ridicat cu 1,94 de metri peste nivelul mării, în tim-pul unor inundaţii care au afectat întreaga Italie. Atunci, 5.000 de oameni au rămas fără case şi numeroase opere de artă au fost distruse. În urma acelor inundaţii au fost lansate dezbateri intense pe tema salvării Oraşului Dogilor şi a fost lansat proiectul „Veneţia în pericol”, prin care au fost restaurate circa 40 de clădiri şi opere de artă. Problema este însă mult mai complicată pentru un oraş situat la numai un metru peste nivelul mării.

Cercetătorii italieni au avertizat că situaţia se va agrava din cauza schimbărilor climatice. Nivelul mării este cu 24 de centrimetri mai înalt decât în urmă cu 100 de ani şi creşte cu trei milimetri pe an. Dacă în 1925 alerta „aqua alta” a fost dată de şapte ori, în ultimii ani media a fost de 50. Autorităţile au decis să apere oraşul de inundaţii prin lansarea proiectului „Mosè”, inaugurat în 2003 şi al cărui nume este inspirat de personajul biblic Moise. Proiectul, evaluat la câteva miliarde de euro, prevede construcţia a 79 de baraje, late de 20 de metri şi înalte de 28 de metri, care vor fi fixate pe fundul mării în apropiere de laguna Veneţiei.

Barierele ar urma să blocheze automat apele Adriaticii în momentul în care nivelul mării creşte. Potrivit specialiştilor, sistemul va menţine diferenţa de nivel între mare şi lagună cu până la doi metri. Proiectul, care ar trebui să fie terminat în 2014, este aspru criticat de ecologişti pe motiv că va provoca ravagii asupra mediului. Aceştia susţin că fauna şi flora vor fi afectate, dacă barajele vor fi blocate mai multe zile, întrucât

reziduurile petrochimice din Marghera vor fi deversate în lagună.

Cel mai ambitios proiect de inginerie din Europa

De-a lungul istoriei Veneţia a fost afectata de repetate inundaţii cu conescinţe mai mult sau mai puţin devastatoare. Cea mai grava inundaţie a orasului a avut loc în 1966 când 16.000 case au fost abandonate din cauza puternicelor valuri mareice. Mai mult, orasul se scufunda anual 0.5 cm.

Pentru a menţine oraşul pe harta lumii şi pentru a-l feri de inundaţii au fost elaborate o serie de proiecte. Cel mai impresionant pana la ora actuală este proiectul unui consorţiu de firme de inginerie din Italia, supranumit Proiectul MOSE, ce va presupune costuri totale de circa 4 miliarde Euro, fiind programat să fie finalizat in 2011.

Acest proiect constă în plasarea a 79 bariere de oţel pe fundul marii Adriatice (dispuse la cele trei strâmtori :Lido, Malamocco, Chioggia), care vor fi activate în timpul valurilor mari, împiedicând astfel penetrarea lor în laguna Veneţiei. Fiecare barieră este lată de 20 m şi înaltă de 28 m, cântărind 300 tone. Plasarea lor se va face în cele 3 deschizături principale ale lagunii.

Cum functioneaza? În mod normal aceste bariere vor fi întinse pe fundul mării şi umplute cu apă.

Atunci când oraşul e ameninţat de valuri puternice, aer comprimat va fi pompat în bariere, forţându-le să se ridice, întregul proces durand aproximativ 30 minute.

Deşi este considerat cel mai ambiţios proiect de inginerie din Europa, exista o mulţime de critici la adresa acestuia. Cea mai vehiculată este cea a unui grup de ecologişti care militează împotriva acestui proiect deoarece mareele curăţă canalele oraşului în care sunt deversate apele uzate şi deseurile. În lipsa mareelor, Veneţia se va transforma dintr-un oraş romantic într-unul urât mirositor. Pe de alta parte sunt cei care afirmă că aceste bariere nu vor mai fi folositoare în 50 ani cand nivelul marii va fi mult mai mare decat în prezent din cauza încalzirii globale.Specialistii sustin ca Venetia va fi înghiţită de propriile ape. Deja oraşul s-a scufundat in ultimii 100 de ani cu 24 de centimetri. Asta cu toate ca exista proiectul MOSE, datorita caruia se construiesc diguri mobile care sa apere 'Serenissima' de apele marii.

Pe de altă parte a apărut şi Proiectul „Rialto“ ce prevede înălţarea fundaţiilor imobilelor aflate în pericol de inundare cu ajutorul unor cricuri hidraulice.Edilii metropolei italiene Veneţia studiază posibilitatea de a înălţa fundaţiile unora dintre imobilele sale, pentru a le proteja de inundaţii pe perioadele de „aqua alta“, în care marea se ridică la niveluri mai mari decât de obicei, scrie „La Stampa“.

Proiectul, botezat „Rialto“ şi susţinut de două firme de inginerie, prevede înălţarea cu aproximativ un metru a fundaţiilor, utilizând cricuri hidraulice amplasate sub acestea. Sistemul poate ridica imobilele cu aproximativ un centimetru pe oră sau opt centimetri pe ziua de lucru - fără a afecta negativ structura clădirilor, adaugă ziarul italian, care a calculat că „Rialto“ va implica înălţarea structurilor în ritmul de o clădire pe lună.

„Urmărim cu mare interes această propunere“, a declarat primarul Veneţiei, Massimo Cacciari. Principalul obstacol în calea aplică rii mai rapide şi la scară mai mare a proiectului este costul de aproximativ 2.500 de euro metrul pătrat. Însă susţinătorii săi spun că el va permite Veneţiei, care pe alocuri s-a scufundat cu 23 de centimetri în cursul secolului 20, să îşi recapete aspectul original.

Proiectul „Rialto“ este o alternativă la proiectul „MOSE“, care ar costa 4 miliarde de euro şi ar implica ridicarea a 78 de diguri mobile cu o lungime totală de 2 kilometri, la intrarea în lagună.

Lucrările celui din urmă au demarat deja, în 2003, urmând a fi finalizate în 2012. Vulnerabilitatea Veneţiei s-a accentuat de-a lungul anilor, oraşul fiind inundat de peste 50 de ori numai în cursul deceniului 1993- 2002. În februarie anul trecut, Veneţia a cunoscut şi un nivel al mării excepţional de scăzut, cu 70 de centimetri sub media obişnuită.

În cadrul proiectului MOSE (acronimul pentru Modulo Sperimentale Elettromeccanico - modul electromecanic experimental), în clipa de faţă, lucrările sunt executate în proporţie de 37%. Proiectul întâmpină numeroase dificultăţi financiare, iar grupările ecologiste i se opun la modul manifest. Şi UNESCO a comentat negativ impactul preconizat al MOSE asupra ecosistemelor din lagună.

Macaraua urcata pe o barjă aruncă enorme blocuri de roca provenind din Istria pe fundul trecatorii Malamocco, unul dintre cele 3 canale de acces de la mare catre laguna Venetiei. Munca progresează cu o viteză impresionantă, în mijlocul unor imense jerbe de spumă. Trebuie sa se tapeteze fundul cu pietre pe o suprafaţă lată de 400 m la o adâncime de 16 m. Acest soclu va servi la fixarea unor cutii imense cu ciment pe care vor fi arimate 78 de diguri mobile.Odata ridicate ele vor impiedica marea, impinsa de vântul din larg, sa patrunda in laguna si sa puna Venetia cu picioarele in apa de circa 50 de ori pe an. Acest fenomen este cunoscut din negura vremurilor sub numele de “acqua alta”. 20 de ani i-au trebuit Venetiei pentru a se redresa dupa inundatiile catastrofale din 14 noiembrie 1966. Pe 3 aprilie 2003, dupa 20 de ani de discutii, sub impulsul lui Silvio Berlusconi, Mose a primit unda verde. 3 ani mai târziu, actualul primar şi filosof de stânga Massimo Cacciari, unul dintre cei mai aprigi detractori ai sai, a propus 13 alternative. Romano Prodi, la putere in acea perioada, nu l-a urmat si a confirmat proiectul actual in noiembrie 2006.

Mose ar trebui sa ia sfârsit in 2014. Silvio Berlusconi a facut din acest proiect calul sau de bataie. Este cea mai importanta lucrare intreprinsa in Italia in ultimii 30 de ani. Laguna a devenit un imens santier. 3000 de muncitori, o suta de nave şi maşini de compactat de talie impresionantă sunt gata sa soseasca. Deja 90% din instalatiile de suprafata sunt finalizate. Ramâne să se amenajeze fundul canalelor care vor primi enormele diguri mobile.

Sursa: http://www.ziarulfaclia.ro/Şantier-uriaş-pentru-salvarea-Veneţiei+29526

Recent a fost prezentat prototipul celor 156 de cricuri care vor face aceste diguri sa pivoteze in jurul propriilor lor axe pentru a le ridica in cazul unei maree puternice: este vorba de un bloc de otel special de 25 de tone, inalt de 3m. Lucrările au modificat circulaţia curenţilor.

În fata insulei Saint-Erasme, care comanda intrarea dinspre canalul Lido, în faţa unui elefant din rasina de talie mare, abandonat acolo de Bienala de arhitectura, turistii aduna scoici pe un banc de nisip aparut chiar in mijlocul lagunei. Din departare, ei lasa impresia ca merg pe apa.

Creierul proiectului Mose se afla la Arsenal. Giganticele sale hangare care se ridica in mijlocul sculpturilor moderne au devenit centrul nevralgic al lagunei.

Odata reamenajate, acestea vor primi toate administraţiile care se ocupa de meree, de mediu, de protectia litoralului si de tehnologiile avansate si vor deveni sediul Consortiului Venezia Nuova, conducatorul industrial al proiectului. Sunt asteptati aici 300 de cercetători.

O hala uscata, capabila sa adaposteasca cele mai mari petroliere va fi dedicata exclusiv intretinerii digurilor. De cealalta parte a lagunei, au mai fost realizate alte lucrari de amploare, cu scopul de a apara miile de insule care o fac fermecatoare.

Cifrele vorbesc singure: maluri si cheiuri consolidate pe o lungime de 100 km, 45 de km de plaje reconstruite, 40 de km de canale securizate, 400.000 de mp de fund marin protejat.

Mose, realizat in proportie de 54%, va costa 4,2 miliarde de euro, suma suportata de statul italian, dar totalitatea lucrarilor, de ale caror efecte vor trebui sa beneficieze mai multe generatii ii vor mari factura.

“Acesta era pretul ce trebuia platit pentru a garanta supravietuirea unui loc in care traiesc 60.000 de venetieni, dar care primeste 21 de milioane de vizitatori pe an”, se spune la sediul consortiului.