Ol-mj, l e , A p r i l i e 1 9 4 Q

FOfilE 5APTAMA.NRLA PFNTi.U POPOR

D I R E C T O R : p r . VASILE CHiNDRiS

Redacţ ia şi Adminis t ra ţ ia

Cluj, S t r . Chitrtaulul Nr. 51

A;;0NAM_ENT E: Pe un an L e i ICO Pe 6 luni „ 50 Pe 3 luni „ 30

In streinăfate dublu. In America 2 dolari

ÎNREGISTRATA LA TRIBUNALUL CLUJ S U B

Nr. 85.

Ziua invierii — Ziua bucuriei Tragedia Calvaru'ui din săptă­

m â n a Patimilor pă rea o furiună nă­prasn ică . Cerul se cutremură, soa-reie îşi ascunde fsţa, p ămân tu l şi p o d o a b e l e sale se înspăimântă . Pen­t ruca Dumnezeu pătimeşte crunt, e pironit pe lemnul de ocară ăl Crucii cu piroane nemiloase.

In rugăciunile cernite din aceste zile de durere s tăruie d o u ă contras te > Magdalena păcătoasa obţ ine iertarea, Iuda ucenicul pierde am­bele vieţi. Ni se arata d r u m u l lim­pede pentru toţi câţi suntem în căutarea mântuirii. [

Deodată peste ceaţa deasă a frr- j a l intări lor Pătîmaruîuî ţişneşte o ] rază de lumină nouă, care creşte > mereu, se schimbă în flacără şi ; soare. «Soa re l e dreptă ii" eterne j răsare din mormânt, Isus Hris tos I Domnul şi Dumnezeul nostru, care \ c u moartea sa pe mosrte a călcat pentru a dărui lumii v ie i ţă în plin. j

In zorii zilei de Paşti se deschi- j d e pr ivi r i lor omenirii înserate după adevăr mulîe veacuri în şir, tablo­ul celei mai mari biruinţe din lu­me.

Învierea este focul iubirii dum nezeeşti trecut prin vijelia morţii Prăznuim zi mare de Paşti Sufletul credincios aleargă la biserică pen truca îngenunchiat la treptele Al­tarului să se topească in \ â p a e d e bucurie sfântă. Ceva din icoana poetică a Iui Coşbuc: Prin văzduh e ciripit de paseri, aeiu! poartă miresme de f lori . . O mamă cu ne. poţelul de mână se indreaptă spre bisericuţa din sat, în muzică de c lopote vesele. , . Şi când copilaşul ti surprinde lacrimile din colţul ge ­nelor, e nevoită s ă i audă glasul de î n g e r : Sunt Pastile, nu mai plânge mamă I

Sufletul de maestru şi poet alui Wagner a simţit un farmec des­prins din muzica tristă de Vinerea Mare: Charfreitagzsuber. . Iarba giia pământului şi firea întreagă spun că povara omului mântuit prin jertfa crucii în trecerea lui pe deasupra pare mult mai uşoară. După mântuirea pi in Cel Răstignii cântecul de veselie al cmu'ui se împleteşte cu glasul de slavă al firii instrumentat pe coarde de p r i -îrăvară. Par zii al opera sfintei cu­minecături se naşte Vinerea, iar Favst împinge Ia o parte paharul c u venin în clipa când aude dan­gătul clopotele r de înviere

Pasti le sunt cântec de b i ru in ţă peste pu te rea de întuneric a d e m o ­nilor. . P r e c u m se s t inge tumul să se s t ingă, precum se topeş te ceara de f{ţa focului; aşa să piară pS-?

care î ndeamnă omeni rea să distru­gă !ot ce-i sfânt şi d reaptă r â n d u ­ire. Car d u p ă vedenia urâtă a a-r.p. tui r r S p ă d , acelsş scri i tor chea-mS stărui tor p? vin» HndC' . -

toşii dela faţa Iui Dumnezeu, Lră drepţii să se veselească",

După explicaţia si, Âmbroziu Paşt Ie, „Pastlia" însemnează „tre­cere" adică trecere dela păcat 'a calea dreptăţii, dela porniri rele la virtuţi, dela bătrâneţe ia tinereţe, nu de ani, ci de simplitate. îar 'a marele predicator Bossuet ai ăm acelaş g a r d s.l tinereţe! pus ceva? altfel; „Această lume este copilăria noastră, Cerul e tinereţea, învierea de obşte este bărbăţia noastră.

Scriitorul Dostoiiwachi vorbeşte prin romanele ' sa le despre desiăn-• ulrea puterii iadului pr în demoni.

EI este idealul frumuseţii şi al binelui, On ul Nou, prin care se îmbracă omenirea întru podoabă.

L e n o î i m^ri sunt cei ce învol-burează patimile ş iapn'nd răsboa-iele între p poaie, fo'osind bombe de maie caiibru şi tot felul de ar;: e ucigătoare, st ing vieţi multe în văzduh, pe ape şi pe uscat, lă­sând în urma Ier mormane de ca­davre, cenuşe şi scrum. Şi atâtea suflete înecate în plâns şi înves-mârtete în negru,

Dsr sunt şi demoni mic i : Pla­nuri deş rte de mărire lumească, de lăcomie, desmăţ, răsbunări şi

d e c i r . T i t u s M ă l a i

nedreptate, care pun atâţia oameni în slujba răului.

Peste toate aceste rătăciri o m e ­neşti fi prăpăstii deschise de Satana fâlfâie biruitor steagul Învierii Domnului. Marşul triumfal al Paş­tilor es e cântecul cu tălăzuiri de armonie cerească: . S ă se scoale Dumnezeu şi să se risipească vrăş ­maşii Iui ; şi să fugă dela faţa Iui toţi cei ce I urăsc pe dânsul." .„Se vor deschide larg porţile cele veşnice şi va intra „ mpăratul -Măririi".

Salului sfânt al Paştilor e t t e : „Hristos a înviat!"

De 19 veacuri se rosteşte acest salut, Sute de milioane de buze îl rostesc în şopt de taină sfântă. Este biruinţa lui Dumnezeu Stăpânul a toate cel ce s'a făcut sărac pentruca noi săraci să ne facem bogaţi, a Iui Dumnezeu Ziditorul care se pleacă smerit ca să spele picioarele A p o s ­tolilor, precum cetim in s rană : „Ceeace ţine în văsduh apa cea neţinută, fără să se reverse, ceeace înfrânează adâncurile şi opreşte mările, Înţelepciunea luj Dum­nezeu, a turnat apă în spălătoare şi a spălat picioarele slugilor, Stăpânul".

Silut spus de înger în ziua de Paşti des de dimineaţă când Măria Magdalena şi cealal ă Mărie au venit să vadă mormântul... „Şi iată cutremur mare s'a făcut, că îngerul Domnului pogorându-se din Cer, venind a răstumat piatra de pe uşă şi a şezut deasupra ei... şi era fata lui ca fulgerul şi veşmântul lui alb ca zăpada Şi de frica lui străjerii s'au înspăimântat şi au fost ca morţi. Şi răspunzând îngerul a zis femei lor: Nu vă temeţi, ştiu că pe Isus cel răstignit îl căutaţi. Nu este aici, că s'a sculat precum a zis. Veniţi de vedeţi locul, u n d e a z S c u t Domnul" (Matei 28).

Salut mărturisit de cei ce l-au văzut: Femeile, Petru cei 12, cei 5C0... ţi !a urma tuturor cel „născut fără de vreme" Pavel (1 Cor. 15),

Salut îftârit cu mărturisire de curaj eroic nu numai de P e t r u care spunea Jidovi lor: „Pe acesta răs-t ignindu-l l-aţi omorât, pe care Dnmnezeu 1 -a învat ; şi noi suntem lui martori," — şi de Apostoli cu preţul vieţii lor, dar şi sute şi mii de martiri cari au înfruntat flăcările rugurilor apr nse, colţi fiarelor în­fometate, chinurile nespuse ale

— urmează în pag. 6—

H R I S T O S A Î N V I A T ! va

Binecuvântat să fie Dumnezeu, Ta-•âl Domnului nos­tru Isus Hristos, care după îndura­rea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o năiejde 1

vie şi la o moştenire nestticâcioasă şi mînîiâată şi care nu se poate vesteji, păstrată in ceruri pentru noi (/ P.tru 1,3—4,).

Eu sunt învierea şl vieaţa... Am fost mort Cine crede în Mine nu

Bucuraţi-vâ popoare1 Săltaţi de | vese l ie toţi credincioşi i Domnulu i ! Astăzi a înviat Cei ce este viu în veci i veci lor . <v,oariea n'a avut nici o stăpânire asupra Lui. Isus Mântuitorul este viu şi împreună cu El sunt vii to{i copiii Lui. Moar­tea a fost înghiţită de biruinţă (1 Cor. 15 ,54; , Nu mai este moarte pentru cei credincioşi (Rom 8,30). O bucurie vecinică Ie va încununa capul, vese l ia şi bucuria îi vor a-puca, iar durerea şi g e m te le vor fagi ! (Is 35,10)

Prin învierea lui Isus din morţi, noi suntem mai m u h decâ t birui­tori asupra lumii şi pâcatu ui (1 loan 5,4). Domnul Du nnezeu a b inevoi t să ne cheme la părtăşia cu Fiu! Său şi ne-a datarvuna Du­hului (¡1 Cor . 5,5} şi vieată veci­nică. Cine are pe Fiul are viaţa, cine n'are pe Fiul Iui Dumnezeu, n'are viaţa [loan 5,14,4].

Noj li iubim, pentrucă Ei ne-a iubit în âi [1 loan 4,19], Căci pe când eram noi încă fâră put re, Hristos — ia vremea cuvenită — a muri' pentru cei nelegiuiţi [Rom, 5,6], dându-Şi viaţa pentru noi [1 loan 4 10. Dragostea iui Dum­nezeu a fost turnata în inimile noastre prin Duhul sfânt, care ne-a fost dat [Rom 5 5]

Fratele mea, v ino şi tu de pras-nicu! învierii Ia crucea lui Isus, ca să învie .i la o viaţă nouă învierea credinciosului înseamnă viaţă în Dumnezeu; tărie, dar şi putere prin Hristos Creştinul înviat din păcat trăieş e viaţa lui Isus [1 loan 2 6j. Când te-ai îmbrăcat în Hristos cu moartea şi învierea Lui prin darul Duhu'ui Sfânt eşti s lobod şi i sbl -vit pentru totdeauna de păcat. Ori­cine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentrucă sămânia Iui D u m n e z e u iamâne în el şi nu poate păcătui fiindcă este născut [din nou] din Dumnezeu [1 loan 3 9] Stând în păcat îţi merge numele că tră­ieşti, dar eşti mort jApoc. 3 1],

Copiii lui Dumnezeu care au făcut legământ sfânt cu Dumneze -Tatăl lor prin jertfă [Ps. 50 5] se bucură în Duhul Lui nespus, tot-

şi iată că sunt viu în vecii vecilor! (Apoc. 1,18) muri niciodată (loan 11, 25—26).

<

deauna. Isus b r u î l o r u l morţ i i şi iadului le u m p e i n ima de p i c • şi du ceaţă sf irită. Cei neeredi ,cio,?i n'au pace [ Iss ia ' 43 ,22]

Vino, suflete drag, U Isus cei v iu ! Caută în / ier ta a p i c o >r.':e crucii Sale- Nu I căuta pe l ;i-ş In­tre cei morţi [Luca 2 1 5] El a mă­rit odată pentru toţi, facându se păcat pentru noi [2 Cor. 5 21], Ca să fi n vii intr'însui, trebuie să m u r i m faţă de păcat {Rom. 6 I I ] Atunci când tu- ai inu.ir, trăieşte Duhul Iui isus în tine [Gal 2 20]* Te vei bucura din c ipa aceia bi­necuvântată de o pace nespus de dulce şi sfântă, pe care lumea şi oamenii nu ţ i-o pot da, nici lua.

Hristos a înviat\ De bucuria învierii cântă as-ăzi toată făptura. Să ne bucurăm şi noi oamenii du n-nezeeşte, căci Hristos, Pastele noas­tre, a fost jertfit [1 Cor. 5,7] şt moartea este biruită, nemai având putere asupra celor cu adevărat credincioşi. Aceasta este ziua care a făcut-o Domnul , fă ne ne bucu­răm şi să ne vese l im într'insa! [Ps 118,24]. N u în chefuri şi beţii, nu în curvii si în fante de ruşine, ori

petreceri ri

cu lăutar i jocuri şi sluj ri «ct>:eşcs neîrtgâduite |Ro n. 1 3 , 1 3 ; I P e l r J 4.3], ci în D o m ;ui cum te cade creştinilor.

Pemmoul învierii lui Hristo • es e z'.ua celor n b iviţi prin sângele

' t ieiului, c.if-e câlâto spre Ca­na in. Veniu să b e i i bbulurâ nouă nu din piairâ stearpa tacatoare de m i n u n i , ci din isvorul nestricâciunii [cântările învieri i) .

Isus ne-a adus izbăvirea şi er-tarea p in sângele Lui [Col, 1,20]. Prin biruinţa învierii Sa le , El a împăcat cerul cu pământul şi pe oameni cu Dumnezeu.

Nu este sărbătoare mai mare ca învierea Domnului pentru creş­tini, dar necredincioşii nu pot simţi măreţia si însemnătaîea acestui Praznic- Fericirea lor e să trăiască în plăceri z iu i 'nameaza mare [2 Petru 2 ,13j . Pe isus îl simţim în viaţă când trăim cu El clipă de clipă. Din momentul când te-ai u-nit cu Hristos Mântuitorul tău [2 Cor. 11,2], devii un om nou, du­hovnicesc .

Omul triipe&c nu poate primi lu­crurile duhovniceşt i , căci pentru el

sunt o nebunie [1 Cor. 2,14] Cre-d . i iciosul pune preţ pe lucrurile cereşî i care ?e nădăjduiesc prin credinţa . Isus este totul pensru noi . Toi ta , în afară de Dumnezeu, nu preţuiesc nimic s i r i e i nu trebuiesc luate în seam J — a s p u s un sf. păr inte . To t ce se vede în l u m e pe pămân t este deşer tăc iune şi goană dupâ v uit! [Eci. 1,14]

Astăzi veniţi toţi la Isus cel răs t ign i t şi învia t pen t ru noi, Ei este soare le vieţii noas t r e . In El sunt a scunse toa te comor i l e înţe­lepciunii şi ale ş iinjei [ ol 2, 3] Isus mântuitorul este pâ inea cea vie care S 'a pogo râ î din cer şi dă lumii viaţă [loan 6,51;. Cui îi este te te si v« bea din apa pe care i o voi da Eu, se va preface în el în-t r ' un isvor de viaţă vec in ică [loan 4, 14]

L* FA şi în El găsim totul, pen t rucă n D o m n u l Isus locuieşte roată p i inăta ea Oumnezeirii [Col V s - l Q j . Nimic de pe pământ nu post;: împl in i lipsa Dor inu lu i nostru din viaţa ufletească celui ce -L cu­noaş te . Pent ru El am pe rdu t toate şi le - o c o e s c ca un gunoi , [Filip 3,8)

Ofna a aflat comoara dragostei Fiului lui, Dumnezeu , a intrat de fapt în rai. I u p ă r â ţ h lui Dumnezeu est* în inim voas t ră .Luca 17,21] şi î ncepe aici de pe pământ, Sus

desăvârşirea eternă, când If vom vedea p e Domnul aşa cum este [! loan 3,2!,

O ce frumos va fi în clipa când curăţiţi şi s lobozi de păcat vom fi la un loc toţi cu Isus in casa cea de veci , la masa ospăţului celui necurmat si sfânt.

Cititorule iubit, Isus te caută, bucură-te aşadar! Tu şi eu suntem oaia cea perdutâ pe care o ia Mân­tuitorul pe umerile Săi şi o duce în staulul Lui. Haidem să luăm apa vieţii fără bani şi fără plată l [Isaia .55,1].

Domnul să ne călăuzească întot­deauna [Ps. 5,8! pe calea Lui cea îngustă [Luca 1 3 , 1 4 , ca să înviem şt noi cu adevărat la o viaţă nouă.

Oavid BălSută lean

isus Biruitor învie iar! DE UfNERI, CRUCEA-I RIDICATĂ $1 DOMNUL A MURIT PE EA -S'A RISIPIT 51 OARBA GLOATĂ fl CELOR CARI-L PRIGONEA.» — CAIAFA S'A RETRAS ÎN UMBRĂ §1 URGISIŢII LUI CĂLĂI -T0VARA3I URGISIŢI Al MORTU UCIGĂTORII CEI MAI RAI! — STĂPĂNUL ZACE ÎN MORMÂNT S'A PRĂBUŞIT UCIS DE El-, ACUM AU „PACE" PE PĂMÂNT ACEŞTI NEMERNICI ARHEREL DE JALEA LUI TOT CERU PLĂNGE DAR IATĂ. SOARELE SE STĂNGE $1 SE CUTREMURĂ PĂMĂNTUL PUG STELELE, LUNA §1 UĂNTULI DO! ÎNGERI ÎMBRĂCAŢI ÎN 50ARE ARHANGHELII P0MNULUI SPĂNT STRĂBAT ÎNTUNECOASA ZARE 51 SE COBOARĂ LA M0RMĂNT... ÎN DIMINEATA'NTĂI A 5ĂPTĂMÎNII 15U5, BIRUITOR INI/IE IAR: E GOALA GROAPA S|-„3TĂPANir PE l/ECI S'AU ÎNŞELAT AMAR! I

llie Popovicf

P R I M Ă V A R A - I N V I E R E A Minunat de potrivit a tost

aşezată sărbătoarea învierii, tocmai în acest anotimp al primă­verii, în anotimpul învierii firii.

Totul pare mai frumos ca deobicei în acest anotimp. Soarele străluceşte cu o lumină blândă şi mângăitoare, Cerul e-atât de limpede, iar pe pă­mânt totul freamătă de viaţă.

Ceeace e însă dureros, în toată această frumuseţe e că, în timp ce toată firea, învie odată cu stăpânul ei, sufletele oamenilor, ale celor mai mulţi, rămân mai departe îngheţate, moarte, şi nesimţitoare la adierea învierii. Ori Hristos Domnul, tocmai pentru aceasta a murit şi a înviat, pentrucă şi noi, murind cu El împreună, să înviem, împreună cu El, Ia o viaţă nouă, cum atât de frumos

| ne spune ap. Pavel in Rom.

I cap. 6, vers, 4 şi 11: „Noi deci — zice — p r i n botezul in moartea Lui au fost îngropaţi împreună cu El, pentrucă după-cum Hristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.

Tot aşa şi voi socotiţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu

Să luăm deci aminte iubiţii m«i: învierea Domnului, tre­buie să fie şi învierea noastră, învierea Domnului , trebuie să ne găsească şi pe noi înviaţi. Dacă nu, dacă ţinem să rămâ­nem tot „morţi", atunci jertfa şi învierea lui Hristos, nu ne vor folosi la nimic.

Fratele meu! Eşti tu „viu", sau .mort?"

/. OAPXTX

'ogoare ratasito Cuprinse de dorlnji nestăpânite Popoarele se duc pe nfgre căi 5l-n vieţi din plâns şl lacrimi împletite E clocotul de patimi şl v. păi

Atrase de mirajul fericirii Păşesc peste cadavre tot mai sus §1 râd atunci când fiii Mântuirii Le spun de-o altă viaţă cu Isus.

Atâta nedreptate este în lume Şi atâta desnâdejde şl suspin 1 Puternicul pe slab vrea fă 1 sugrume Şi viaţa să i-o Iacă numai chin

Plăcerilor trupeşti se lasă pradă Sorbind din cupa cea fără de fund, Pe scaunele măririi vreau să şadă Şi toate de lumină le escund.

Iar Ţu, Isuse, plângi cu spini în frunte SI lacrimi grele iar din ochi Iţi cad Căci iar Te răstigneşte sus pe munte Mul{imea sgomotoasă ca un Iad

Dar nu va trece mult şi înc'odată Cu îngerii de sus o 5â cobori Şi atunci primi-vor veşnică răsplată Acel oe Te au lovit de atâtea orl|..

Silviu flărttguj „

VIEAJA CREŞTINĂ Pag, 3

J S 3 _ . . E S S g a s a g g ^ B i s a a w r>i a sg ; g a B a m~~m^~m g a c a

Ziua Învierii, să ne luminăm, popoare: Pastile Domnului, Pastile: că din moarte la viaţă, şi de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cântăm cântare

de Învingere

Femeie! De ce plângi? (Ioan 20, 15) i

Era într'o dimineaţă frumoasă. Din văzduh cobora o răcoare dulce şi plă­

cută ce adia lin şi armrnios prin frunzele măslinilor din gradina unde e ra mormântul Celui înviat.

Po marginea mormântului din mijlocul gră dinii, stă o femee şi plânge. Era Marja Mag dalena, ce plângea pe marginea mormâxAului gol al Mântuitorului ei iubit, >* Cine era această „Mărie" ? D e c e plângea ea atât de îndurerată? Evanghelistul Lucu ne spune că ea fost stăpânită de 7 draci (Lu c a 8, 2). Sărmană fiinţă/ Şapte duhuri rele, şapte patimi îngrozitoare o ţineau încăuşaiă, şi nimeni nu era în stare s â - i ajute.

Soseşte însă clipa fericită când se întâlne­şte cu Domnul Isus. El o scapă în dragostea Lui şi face dintr'ânsa o fiinţă nouă. Ea pă­trunsă de această dragoste a înţeles să ră­mână în slujba binefăcătorului ei. Aceasta este o dovadă bine vădita din partea celor patru Evanghelişti, pe paginele căror întâl­nim atât de dea pe Măria în slujba Domnu­lui Isus,

Cu câtă bucurie 11 servea ea, şi ce bine s e simţea totdeauna în tovărăşia bunului ei Învăţător.

Dar vai, această bucurie n'a ţinut mult, într'o dimineaţă aude că pe învăţătorul L'au prins aprozii după ce eşise dela Cină, că L'au legat şi acum este dos la judecată şi toţi cei mari ai Sinagogii precum şi mult popor, cer răstignirea Lui.

Plângând disperată, aleargă împreună cu alte femei. Dar nu pot pătrunde; e o mul ţime imensă, şi ele, femei slabe nu potajvn-je până ia El. Deabia, când iese din oraş, Ii pot v e d e a dela distanţă, cum urcă apăsatsub crucea grea, lovit de bicele nemiloase ale răstigniton lor.

O, cine ar fi putut descrie durerea ce sfă şia inima Măriei în acele clipe. Ah, cum n'ar merge săi ajute Domnului, dar nu poate pă trunde până la El, şi privirile pline de ură din jurul Domnului, insuflă teamă, Deabea mai târziu o vedem plângând amar la picio­

rul Crucii, alături de Maica Domnului şi u-cenicul iubit Ioan (Ioan 19, 20) vnde au ră­mas, până când mâinele cuvioase a /u i Iosif din Arimatea au ccborît de pe cruce trupul plin de rane şi l'au pus în mormânt nou. A-tunci ea a plecat împreună eu prietenii Dom­nului, depărtându se în suspine.

Acum cine L'a furat? Chlelalte, femei au plecat. Dar ea a rămas aci lângă acest mor­mânt, unde a fost pusă cea .mai aleasă co­moară a inimii ei. Cufundată în jalea ei a-dâncă, se uită în mormânt.

Deodată tresare, văzând pe cei 2 îngeri. Ei o întreabă — parcă înduioşaţi de la­

crimile ei. — „Femeie, de ce plângi?" Ea le spune cu glas plângător: — „Pentru că au luat pe Domnul meu". In aceste clipe, apare Itus lângă ea. O întrâbâ şi El: „Femeie, de ce plângi? Pe

cine cauţi?" Măria cufundată în jale şi cu ochii împăen-

jeniţi de lacrimi crede că e grădinarul. Şi-1 roagă cu glas plângător; „Domnule, dacă L-ai

luat, spune-mi unde L ai pus şi mă voi duce să-L iau".

Atunci Domnul Isus o cheamă pe nume: ,Mărie!" (Ioan 20, 11—16).

Ea se întoarse atunci şi II privi. In inima ei se aprinse e flacără, Părea că o mână ne­văzută i-a luat un văl de peste faţă. Domnul e viul? Ea II cunoaşte, nu numai că-L pri­veşte în faţă dar şi după voce. El a chema­t-o pe nume atât de dulce, aşa cum numai glasul Lui poate chema

Genunchii ei se pleacă la pământ şi cu bu-zele-i fripte de multă durere vrea să sărute picioarele lui Isus în care se vedeau semne­le cuelor. El o trimite să ăîicâ vestea în­vierii Lui. şi la ceialalţi. Astfel, după Prea­curata Fecioară Măria, ea a fost cea dintâiu vestitoare a 'nvieriiDomnuluiiIoan 2C.1S) căci Domnul mai întâju ei i-s'aarătat \Marcul69].

Ca clipe glorioase a avut Măria la învie­rea Domnului. Şi în ce chip minunat a răs­plătit El dragostea Ei mare,

O! minunată este răsplata Lui. Suflete dragă, care citeşti aceste rânduri.

Ce ai tu de spus în faţa acestei femei ? Afla-t ai tu pe Domnul cum L'a aflat ea? Şi da­că L'ai aflat, petrecutu-s'a şi în viaţa ta schimbarea ce s'a petrecut în viaţa ei? L-ai iubit tu, cum ea L'a iubit? Urmatu-l'ai şi în clipe grele aşa cum l / a u r m a t e a ? Când ispitele, greutăţile, prigoanele şi necazurile au făcut noapte în jurul tău şi te-au făcut să perzi pe Domnul, căvtatu-L'ai tu cu aceleaşi lacrimi şi dor cu cari L'a căutat Măria?..'

Dacă la aceste întrebări, în smerenia su­fletului tău vei răsjunde cu „da", atunci fe­rice de tine.

Atunci tu ai aztâzi bucuria adevăratei în­vieri. Atunci pentru tine cu adevărat sunt Pastile Domnului.

Iar dacă „nu", atunci, dragă suflete, cu du­rere îţi spun: că pentru tine zadarnic a mu­rit şi a înviat Hristos.

Facă Domnul să nu fie înzădar. Ilfe Marinl-Săsciori

Nu plânge! (Luca 7, 13) O mamă îşi petrecea copilul la

groapă. Şi iată trece pe acolo Dom­nul Isus. El îi spune: „Nu plânge!.

Aceste cuvinte sunt adânc grăi­toare pentru cei credincioşi. El a schimbat pentru ei rostul morţi, fă­când din ea un drum spre casa Tatălui din cer. Pe cei ce rămân, Domnul Hristos îi mângăie, spu-aând-ie că n'avem aici cetate stătătoa­re. Căci Patria noastră veşnică e acolo st;s în Cer, unde El a plecat ca să Ie pregătească un Ioc Ia EI Apoi, acolo ne mai arată un viitor, la care întristările şt despărţirile vor fi necunoscute. Sus în cer vom găsi iarăşi pe ţ rea iubiţi noştri morţi, dacă au murit în Domnul isus Hristos. Atunci frica vu vc mai stă­pâni iar moartea nu va mai fi,

De aceea Domnul In?s, care ştia mai dinaîrre a c stea, avea tot drep­tul să spună; „Nu plânge!"

Ce bun Mântuitor avem ! S ă i f m veşnic recunoscători pentru tot ce a făcut pentru tini!

Slăvit să fie Numele Lui! Amin. Onisim .

€ristos a Mnmat l Primăvară, cald şi soare, miei sburdalnici pe câmpie, Iarbă, fiori mirositoare la o viată novă învie. Vin Floriile dorite, săptămâna de durere. Patimile salvatoare şi slăvită înviere.

Oamenii cuprinşi de gânduri, şi de veşti îngrozitoare, Astăzi când atâtea certuri şi răsbo9e 'ntre popoare Nu se mai sfârşesc cu toată ft umuseţa • primăverii, Gem încă sub frica morţii chiar în ziua învierii.

Dece dar această jale, azi în zi de bucurie Când tresaltă şi văzduhul flori de iarbă pe câmpie? Ştie Dumnezeu El singur, ştie toate şi de noi, Câtă vreme ne vom sbate în urgia de apoi.

Dnr călcând cu bărbăţie peste'al lumii sbucium greu, Să ne înălţăm privirea şi gândul la Dumnezeu. Prăbuşească-se pământul, piară lună, stele, soare, Noi am sădit, un suflet care 'n veci de veci nu moare.

Deci pcum candţJngeraşn cântă slava învierii Să cântăm şi noi cu dânşii chiar din braţele du ier ii. Căci e mare Dumnezeul nostru sfânt şi-sdevârat, Şl-om scăpa de chin şi moarte căci Hristos a înviatI

Constantin Tudusciuc

I M I O R M Â - N T - U . 1

Locul de odihna,., locul tăcerii., stă deschs şi ne aşteaptă pe fiecaie din noi să mergem, atunci când sfâr­şim călătoria.. Mai curând ori mai rârziu t< ţi ajungem în acel loc. In pământul rece din care am fost iu. ţi. Trupurile noastre, trupul nostru pe care nu am vrea să-1 ajungă un pi cur de rouă, peste puţină v n m e va fi dat stricăciunii, pradă vermilor pământului...

Te-ai gândit fratele meu la locaşul acela rece-Ia mormânt-în care ai să stai până vei auzi trâmb ţa deşteptării - - frSmb'ţi judecăţii — când Isus ne va chema pe tcţ' la judecată?

Gândeşte-te frate la Isus — biruito­rul morţii — fă vota Lu'*, până mai prţi să o faci, până nu trec zilele t»le — ziiele vis ţii taîe — ascultă glasul Lui şi te sileşte să-1 împlineşti până nu se arurcă ţărână peste tine — peste trupul tău — căci atunci va fi prea târziu.

Gândeşte-fe rmi des Ia Isus şi trăieşte merru cu El până în clipa când vei freca în veşnicie... Cf c<:

« „Fer'ca de mo?ţii cari r^or In Dcm-/ nul". lacob Suclu

Pag. 4 VIEAŢA CKEŞTINĂ

Din Pastorala de Înv erea Oo nului 1940

Pastile Domnului! Sa ne luminăm popoare! S i ne luminăm popoare , iată gla­

sul de chemare îndreptat tuturor su­fletelor, tuturor neamurilor. De ce au mai mare şi mai arzătoare lipsa popoarele, a că ro r zare s'a întunecat, decât de lumină.

Infunerec greu s'a lăsat pe pământ în veacul nostru, care s'a mândri? a se chema veacul luminii. Se cu t remură sufletul nostru, Veneraţi Fraţi şi Pi ea iubiţi Fii credincioşi, de ceeace se petrece în lume. Nici când la istoria omenirii n'a fost o încleştare mai mare şi mal înfricoşată, pe viaţă şi pe moarte, ca aceasta

S'a desiănţuiî, cu adevăra t , puterea înfu.ierecului. Se pa re câ mo. rtea vrea să ia biruinţa îa acest ceas ?,I ei. Popoarele au pierdut lumina vie|;i şi în bezna întunerecuiui dau lupta' gr; a cu moartea.

îngrozită stă lumea în t reagă , în deplinul înţeles al cuvântului, şi cei ce sunt în focul îngrozitor al luptei şi cei ce îngroziţi privesc infernala vâivătaie, apărându-se cu toată giij -şl încercând să înlăture dirrrăsputef: primejdia dela ţara lor. Rânjeşte sa tana în faţa isprăvii mor ţ i i .

•Dar în această deslănţuire a pute­rilor iadului şi ale morţii se ridica chipul de lumină dumnezeiască a Mântuitorului înviat din morţi şi rosteşte cuvântul veşni: , ca odinioară pe plaiurile Gslileii şi ale Iudeii : „Eu sunt lumina lumii, cti c> îm) urmează

după învierea Sa ; rostit prin ei noaă tuturor. Aceasta ne-o îmbie şi azi, nouă şi lumii întregi şi ne chiamă ia vieaţa nouă : învăţaţl-vă dela mine că sunt blând şl smerit cu inima şi veţi aţla odihnă sufletelor voastre.

Pentru a ieşi din puterea morţii la lumina v ie ţ i , trebue aă ne î itoar-cem la c^lea cea dreaptă , împărăteas­că a lai Hristos ; te adevărul cuvin­telor lui, care dacă cerul şi p ă m â n ­tul vor trece, ele nu vor trece, şi la dreptatea Iui. care este dreptare în veac. Să ieşim din fărădelegi, pentrucă nu este pace celui fărădelege, fie el singuratec, fie familie, fie neam întreg.

Puterea noast ră , popor blând şi credincios, aceasta a fost: cuvântul Domnului şi drepta tea lui. Credinţa în Dumnezeu, credinţa vie a faptelor creştineşti. Omenia, iubiţi credincioşi. Acest popor a ştiut, ce este omenia. Oameni întregi, au îost sănătoşi în sănătatea sufletului Ier luminat şi puternici pe cărarea veacurilor, în vremuri nespus de grele, pentru că simţeau aproape pe Dumnezeu: îl simţeau în sufletul lor.

Unde vom ciuta mântuire îa aceste ceasuri de primejdie, dacă nu pe aceeaşi cale a vieţii, pa calea credinţei părinţilor, a credinţei faptelor lor creştineşti şi a omeniei. La lsvorul vieţii Hristos. înviaţi cu toţii la nouă viaţă, ou inimă curată şi suflet drept.

E o î s c o p I u H « H o s s u

mie nu umblă îrt infunerec, ci are lumina vieţii. Eu sunt calea, adevărul şi viata. Îmbie tuturor pacea vieţii Sile, p a c t a învierii sale.

De Domnul s'au lepădat . Căile Lui le-au părăsit şi s'a dovedit ne­bunie înţelepciunea veacului acestuia, lsus Hristos, scelaş ieri, azi şi întru toţi vecii.

Ace la j : Lumina lumii. A c d a ş : în­vierea şi vizata. AcelaS: începutul

şi Sfârşitul, lată. adevărul cuvintelor iui veşnic adevărate: fără de mine nu puteţi face nimica. Cuvintele vieţii veşnice ni le-a dat, poruncile lui, adevărul şi dreptatea aşezate în plinirea acestor porunci, vieaţa lui dumnezeiască din care ne-a făcut parte. Cel ce are cuvintele mele şi le păzeşte pe ele are vieaţă. Odihna sufletului şi pacea lui. „Pace vouă" a fost celdintâi cuvânt rostit Apostolilor

Lumineazâ-te, noule îerusalime! Câ-tarea înoirii sufletului

nostru „Luminează-te, luminea­ză-te Noule îerusalime" ne va încălzi şi lumina în ziua ma­relui Praznic al învierii.

Vechiul ierusalim al Iudeilor a întrat, odată cu trupul lui lsus, în Vinerea patimilor, în întunecimea mormântului.

I H a treia zi, pe când lumina lui lsus biruia bezna mormân­tului, în loc să se lumineze şi să învieze odată cu lsus, Ve­chiul Ierusalim se scufunda din ce în ce mai mult în în-tunerec.

Fiii Ierusalimului nu aveau altceva de făcut în strălucitoa­rea zi a învierii decât să con­ţinute târguiala ruşinoasă cu bani, pe care au început-o îm­preună cu Iuda şi să plăteas­că din greu pe soldaţii străjui-tori ai mormântului, pentru a mărturisi că în timp ce dor­meau, ucenicii lui lsus au ve­nit şi i-au furat trupul. Banul cu care a fost vândut întune­recuiui vroia să-» acopere lu­mina învierii.

lsus tnsă a învins viclenia fa­riseilor, după cum a învins în­tunecimea mormântului. Şi -o­dată cu dânsul a scos la lu­mină un nou Ierusalim: Ieru­salimul creştinătăţii, Ierusa­limul sufletelor noastre îndru­mate la vieaţă. Către acest Ie­rusalim se îndreaptă cântarea

bisericii. Luminează-te, noule îerusalime, suflete creştin, căci mărirea Domnului peste tine a strălucit.

Noi vom pricepe în ziua în­vierii, datoria ce o avem nu numai de a ne îmbrăca trupul în haine nouă de Paşti, ci de a ne îmbrăca mai aîes sufletul în podoaba învierii Domnului pentru trăirea unei vieţi noui.

învierea Iui lsus nu e mare şi minunată pentrucă l sus Dom­

nul Dumnezeu a înviat din morţi. El e Dumnezeu şi deci Stăpân al morţii. învierea lu i e mare însă şi minunată pen­trucă din ea a făcut învierea noastră.

Precum s'a sculat Hristos din morţi prin mărirea Tatălui, aşa şi noi întru înoirea vieţii să umblăm (Rom. 6,4).

Până astăzi sufletul, nostru era Ierusalimul vechiu asupra căruia lsus a vărsat lacrimi, de

azi însă va trebui să fie Ieru­salimul Nou, luminat şi stră­lucit în lumina şi strălucirea învierii Domnului.

lsus, înviat, a lăsat în mor­mânt omul vechiu şi s'a î m ­brăcat în haină nouă, ca ase­menea lui şi noi să ne îmbră­căm sufletele în haină nouă.

Taina mărturisirii şi cumi­necării prin cari ne-am prime­nit sufletele înainte de Paşti, ne-au dat putinţa să ne lumi­năm împreună cu lsus în ziua învierii. Dar dacă sufletele noa­stre n'ar simţi vieaţa nouă şi lumina nouă decât în ziua ma­relui Praznic, ar fi prea puţin...

Ierusalim nou, Ierusalim de mărire, sufletul nostru e che­mat să rămână întreagă vieaţa aceasta şi'n vecii vecilor lumi­nat de lumina învierii şi stră­lucitor în mărirea Domnului.

Păr. N. Pura

A înviat!... lată ves tea cea mare a zilei în­

vierii. Nu mai căutaţi pe Hristos Cel înviat în mormânt, A înviat! Avem frumosul obicei de a merge la c i ­mitir pentru a ne ruga acolo pe mormintele dragilor noştri .Darm r-mântul Domnului e ceva deosebit de tot. Mormântul Domnului e gol. Trupul Luin'a fost furat. Trupul Lui a a înviat prin puterea Tatălui Ceresc. A înviat cu un trup slăvit Şi nouă ne spune îngerul: „Ce căutaţi pe cel viu între cei morţi?'

VIEAŢA CREŞTINĂ P A G . 5

„Va fi îmbrăcat în haine albe" (Apocalips 3> 5) Despre un om bogat, dar cate trăia

departe de Dumnezeu, se spune că într'o noapte a avut un vis. Părea că venise în­gerul Domnului la el şhi adusese o haină albă şi foarte frumoasă. Voia să i-o dă­ruiască fără plată. Dir omul răspunse : „Nu, ea sunt bogat, am destule haine şi na am nevoe de aceasta". Da, ştiu că eşti bogat şi ai hame multe — zise în­gerul, dar fără haina aceasta eşti pierdut. Şi în clipa aceia îi arătă şi chipul sufle­tului său care era tist şi îmbrăcat într'o haină sdrenţuită şi urâtă. Uite — zise în­gerul, — v£zi starea sufletului tău? Hli­na aceasta pentru el am adus-o şi tu o refuzi... şt îngerul a început să plângă.

Omul s'a îngrozit atunci şi ca lacrimi a începui să-l roage pe înger ca să-i dea haina. Dar îngerul îi răspune: „Sileş te-te să fii vrednic de ea şi o vei primi".

Câni s'a trezit omul din somn şî-adaî seama că Dumnezeu vrea mântuirea su­fletului său şi s'a ostenit mult ca să-şi capete adevărata haină de la Do vnut Isus. într'o bună zi, îngerul i-a dat-o cu bucurie...

Iubiţi cetitori, cu ajutorul Domnului tată am ajum iarăşi ziua învierii. Dar când pomenim de această zi e bine să înţele­gem nu numii învierea Domnului, nu nu­mai învierea naturii, ci şi învierea noastră. Căci poate la această zi îngerii Domnului cu lacrimi în ochi ne prezintă şi ne oferă in dar câte o haină mândră şi frumoasă, dar noi o refuzăm, o respingem. Ori şi

cei bogaţi şi cei săraci avem nevoe de a-ceasta scumpă haină.

„Câţi în Hristos v'aţl botezat, în Hri­stos v'aţi şi "mbtăcai" — zice cântarea bisericească. Da, ne-am îmbrăcat cu toţii acei cari ne-am botezat, in haina lui Hri­

stos. Dar s'a întâmplat cu cei mai mulţi dintre noi ca şi cu pomii şi arborii. Va­lurile, ispitele, furtunile şi viscolele acestei vieţi a înegrit, a învechit haina noastră cea frumoasă. Iar dacă simţim o mare plăcere când vedem că întreaga natură, la razele călduroase ale soarelui, se îmbracă, iarăş în mândră haină, toi aşa şi noîs'ar cuveni să alergăm la razele soarelui cei sfânt, să alergăm la Domnul cel bogat ca să ne îmbrace şi pe noi cu haine scumpe'.

Să nu uităm, dragi cititori, că prima grijă pe care a avut-o tatăl când s'a reîntors fiul Său cel pierdut din pilda evangheliei a fost să-l îmbrace în ha'mă nouă. Căci a zis robilor mi: „Aduceţi re-oede haina cea mii bună şl îmbrâcaţi-l cu ea... (Luca 15, 22).

Tot a sa şi noi, dică ni vom reîntoarce acasă la Domm!, ni se vi da şi nouă haină scumpă, haină minunată. Deci acum când serbăm din nou Zisa învierii, să ne rugăm Dmw'Ui să ne învie si pe noi la o viaţă nouă. Să ne rugăm D imnului să ne dea putere ca de astăzi înainte, să outem lupta cu ispitele şi cu valurile a-cestei vieţi.

Căci, auziţi ce zice Domnul: „Cel ce va birui, va fi îmbrăcat în haine albe. Mu-i voi şterge numele din cartea vieţii şi vot mărturisi numele iul înaintea Tatălui Meu şi înaintez, îngerilor Lui" {Aooc. 3, 5).

I, Tuduscluc

G O L G O T H A In albul frunţii 'nsângerate Cununa-şi înfipsese spinii; Covârşitoarea greutate

A crucii, o purta abia,

Şi' mpedecânduse'n vesminte, Păşea Părintele luminii, Şi'n nepăsarea Lui fierbinte

Un glob de sânge apunea.

Vuind ca sgomotul furtunii, Venea în urma lui poporul; Şi' n fanatismul lor, bătrânii

II îmboldeau lovind în el:

— „Nazarinene, n'o poţi duce! Dar, dacă eşti Mântuitorul, De ce te laşi strivit sub cruce,

Tu regele lui Israel?"

C u trupul frânt de osteneală, Şi faţa plină de sudoare, El cade'n drum şi greu se scoală

Sub grindina de lovituri;

Şi'n faţa urii lor semeţe, Ascultă plin de resemnare, —-Cuprins de milă şi tristeţe—

Blestemile atâtor guri.

Te 'nalţi tăcutâ'n depărtare Golgota, muntele durerii, O cruce'n vârful tău apare

Şi alte două'n preajma ei:

Trei monumente funerare, Pentru Acel ce-a fost să vie D in lumea lui de veşnicie,

Spre a fi ucis de farisei...

Pe cruce Crist bătut în cue Stătea cu fruntea aplecată. Vedea cum pier pe cărărue

Iudeii, şi plângea tăcut!"

Şi stând aşa, simţind că moare, —„ Părinte!—a strigat deodată— De fapta lor îţi cer iertare

Că nu- şi dau seama ce-au făcut!*

Se 'ntunecă natura toată Şi isbucni, urlând, furtuna; Ga'n marea zi de Judecată,

Pământul tremura mereu.

Iar dintre Jidovi, fiecare - Frângându-şi manile într'una,-Şoptea, cuprins de remuşcare: - „Am răstignit pe Dumnezeu!..."

Teodor Boşca

Un mic popas la Învierea Domnului In faţa grelelor încercări prin

care trecem, să ne oprim puţin din valurile vieţii şi asupra eve­nimentelor cari s'au întâmplat acuma s 19 veacuri, cu Domnul nostru Isus Hristos.

Triumfător ca un Dumnezeu, de sub piatra grea de pe mor­mânt, iese afară biruitor asupra morţii.

La sărbătoarea învierii Dom­nului din acest an, pe o mare parte a pământului, în loc de ciocniri de ouă roşii oamenii se ciocnesc cu armele, distrugându-se atâtea vieţi.

5pre sferile cereşti, unde se înălţau altă dată imnuri de mă­rire către Acela care cu „moar­tea pe moarte a călcat" sunt înlocuite azi cu mlîle de mitra­liere cari brăzdează cerul în lung şi lat.

Dacă comparăm lumea de azi cu aceea de pe timpul Domnu­lui Hristos nu găsim mare dife-

A înviat din mormânt Isus Preoţim Uoeilcllor le-a «pus — Să cânte cerul şi pământul Isus a biruit mormântul.

Să cânte toţi cu adevărat Isus din morţi a înviat.

îngerii cântă azi în cei* sus Marea 'nviere a lui Isus Şi eântă eeata celor scăpaţi Căci prin El fosta-au răscumpăraţi

Cântăm şi noi: Cu adevărat Isus, Isus a înviat...

Soarele şi cu stelele sus, Cântă învierii lui Isus Cântă pământul împodobit Mărire Lui căci a biruit...

Să cânte toţi: cu adevărat Isus Hristos a înviat,..

Aşa, odată El va 'nvia Pe cei ce-ascultă chemarea Sa, A lui poruncă deci s'o ţinem Cu El la viaţă să înviem

Să cântăm toţi: cu adevărat Isus, Isus a înviat... S. Pamschiv

rentă între ele, decât doar că, lumea de atunci L-a „omorît" şi „răstignit" odată, iar lumea de azi î-L „răstigneşte" zilnic prin multele păcate pecari leface. Mai ales ia oraşe, cinematogra­fele şi teatrele imorale ucid su­fletele cu nemiluita. Generaţia de azi dornică de toate distracţiile aleargă nebuneşte în toate păr­ţile, ca să-şi omoare timpul—gum spun, — însă nu-şi aduc aminte că-şi omoară sufletul.

Nu-i de-ajuns iubiţi cititori, că mergem la Biserică şi ascultăm învăţăturile ei, dacă nu le ur­măm şi cu fapta. Aceasta nu ne foloseşte la nimic.

Să nu ne mirăm deci de fră­mântările în cari ne sbatem,fiind­că toate aceste se datoresc fap­tului, că am părăsit pe Acela cari s'a jertfit pentru noi.

Dar bine să ştim, că pace, linişte şi siguranţă nu vom a-vea, până când nu vom cunoaş­te de Stăpân pe Domnul, ca împărat al păcii şi mântuitor al sufletelor noastre.

Doresc iubiţilor cetitori, ca sărbătorile Sf. Paşti să fie un prilej de înviere la o viaţă su­fletească mai bună.

Hristos a înviat'! Oh. Dulfu

Trimite-o înapoi lui Dumnezeu

Intr'o casă unde se cetise mult timp din Sfânta Scrip­tură u n u l din c o p i i mai mici, într'o zi, văzând Biblia p e un dulap sus pusă, şi cum ştia el că mai înainte i se citea în fiecare seară, iar acum de un timp nu, întreabă pe mama sa cam aşa: uite mamă ai spus un timp că această carte de pe dulap ar fi cartea lui Dumnezeu, iar acum ai părăsit o şi e plină de praf; ştii mamă ce gândesc eu ? Ce dragul ma­mei ! Copilul răspunde: să o trimiţi înapoi Lui Dumnezeu dacă es^e a Lui. El va îngriji mai bine de ea, fiindcă Liii trebue să-I fie aşa de dragă cum îţi era şi matale mai înainte când ceteai mai mult în ea şi erai şi mai bună cu noi, şi nici pe carte nu se punea praf, şi ştii cum te rugai Lui să ne înveţe El din cartea Lui voia Lui. Acum trimite-1 Lui cartea să ne înveţe El din ea, că matale acum nu mai ai nici timp. La aceste cuvinte mari, ale micului copilaş femeia s'a în­fiorat în inima ei şi cu ochii plini de lacrimi a scrutat copi­lul şi din nou a început a ceti în cartea Lui Dumnezeu.

Ceteşti cetitorule în cartea Domnului?

Latiş Gheorghe

Drumul vieţii trece prin moarte. Dumnezeu aduce pe credincios în felurite împrejurări să guste moartea ce este în această lume. El poate îngădui să - ş i piardă sănătatea, bucuriile, pe cei deaproape a i săi sau chiar viaţa sa. in astfel de 'ncercări se poete vedea preţul neasemănat al lui Hristos ş i a s t f e i v i a ţ a ajunge în noi cu adevărat vie. Tot ce desparte pe cre­dincios de acest pământ este pentru nădejdea iui ce­rească, căci c u a t â t mai mult îl l e a g ă de c e r .

CÂND TRÂMBIŢA VA SUNA NOI TOŢI VOM IN VIA! Cititorule tubit, te- ai gândit vv odată, /<> ti (bute să mori şi

apoi vei învia} 7oţi morţii vor învia! Mor» ârdul nu poate h casa „de veci" şi odihna de veci. Când trân-hţa va suna, şi su­netul ei va pătrunde în morminte, toţi moipi se vor scula. A u vă mtraţi de lucrul acesta; pentruca vine a a sul când toţi cn din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi din ele. Ceice au făcut binele, vor învia pentru vieaţă; iar cexce au focut răul vor învia pentru osândă (loan 5,28-29), Mântuitorul a spus; Adevăr gtâesa vouti că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Gel ce m'a trinv's. are vieaţă vecintca (loan 5,24). Ai tu vieaţă veşnică ?

Rânduri de scrisoare. . . ...„Noi luptăm cu acelaş gând pentru

credinţa care a fc st dată sfinţilor o-dată pentru totdeauna şi nu vrem să ştim alt ceva între noi decât pe Isus cel răstignit.

Vrăşmaşul la rândul lui nu vrea altceva nimic decât să ni-1 fure cu filozofia şi cu tot felul de amăgiri prin şiretenia oamenilor şi prin mi­jloacele lor de amăgire.

Şi aici are loc lupta. Dar noi nu ne temem, căci ştim câ El este cu noi. Domnul nu părăseşte r ici de cum pe credincioşii Lui. Stăm pe po zijia aceia pe care Domnul ne-a a-şezat. El este comandantul nostru şi conducătorul acestui râsboi.

Noi nu facem altceva, decât aştep­tăm comanda Lui, căci toată puterea, o are EI în cer şi pe pământ.

Pentru aceasta ştim că vom ave» de suferit, dar tocmai aceasta dove­deşte că şi noi suntem zidiţi pe te­melia apostolilor şi a proorocilor. Şi altfel cum vom putea spune câ mergem pe urmele celui ce a suferit atât de mult pentru noi. De aceia şî noi vrem să rămânem în El căci nu­mai aşa vom putea fi oşteşti Lui.

Cel care scriu aceste rânduri sunt un frate din comuna Asău, judeţul Bacău. Domnul lsus m'a înviat fi pe mine, căci mergeam pe ca­lea morţii ca fiul văduvei din Na»«-şi m'a .'dus ia vieţă împreună cu E l Domnul mi-a d«t şi mie să beau din apa cea vie a cuvântului Evanghelia r şt rândurile ce ie scriu sunt roadele-acestui fapt.

Noi pe aici prin părţile noastre ne bucurăm de ceia ce se cheamă uni­rea duhului; s'au mai făcut şi ut:e!e dezbinări, dar nu-i nimic, credinţa are nevoe de felurite încercări.

Simion Ardeîeanu-Asău

B U C U R I A I N V I E R I I „Le-a arătat mâine le şi pi­

cioarele Lui". O mâini binecuvân­

tate ! O picioare bla­gos lov i te ! O scumpul nostru Mântuitor, care prin rănile Taie ne-ai dat c h e z ă ş i a c ă vei alerga şi astăzi spre nof, spre af Tâi. De c â t e ori te v o m che­m a : „Vino, D o a m n e Isuse", Tu vei veni, Tu „care al fost străpuns pentru păcate le noe-stre, zdrobit pentru fă­rădelegi le noastre".

Toate de Lumină s'au umplut Păcatul lui Adam a adus căderea

omului şi un întunerec sufletesc pe­ste tot pământul. Prin învierea S-., Mântuitorul ne-a adus nouă, celor ce credem într'ânsul, Lumină, dar lunit a nu L-a primit şi a rămas iarăşi în întunerec.

Veniţi de primiţi lumină, se spune la Biserică în dimineaţa învierii. O, voi toţi cei ce sunteţi în întunerec veniţi la Hristos care esie Lumina lumii. E destul că aţi petrecut îo în tunerecul urii şi al fărădelegilor, ve niti la Lumina Lui Hristos care ară sârit astăzi din mormânt. Veniţi ia Soarele cel mai nainte de soare căci viaţa era într'ânsul şi viaţa era Lu­mina oamenilor ş* lumina întrj întu­nerec se arată şi întunere:ul nu o cu­prinde (loan 1, 4—5) .

Trimisă de Opronescu loa«-Snsanî I

D a r la graniţa sufletului? Acum în z a r v a frământărilor

prin care trecem, toate tarile :şi în­tăresc graniţele, fac iată iruri puter­nice şi stau ue paza pentru a se pu­tea apăra m d b<ne ce duşmaruica­re ar vrea să k atac-, iviuocesc oa­menii de zor prntru a fi cât mai bi­ne asigurat pământul şi avutul lor.

Dar la grariţa sitletului? O, Ia graniţa suflet! I .i nu mai este nici o siguranţă, ziuul credinţii se prăbuşe­şte... şi păcatul intră în dragă voie,..

Nu mai luptă omul cu poftele ţi isptteie cari îi atacă sufletul, ba mai mult, umblă să-şl împlinească toate poftele întinându-şi sufletul cu tot fe­lul de păcate, Privegheaţi şi vă ru­gaţi, ne spune Domnul, însă puţini stau trezi şi veghează; cei mai mulşi dorm şi păcatul întră în inimă şisu-fletul ior prin toate spărturile făcute de nepăsare şi îngâmfare. i. Suoiu

Pentru copii

Câmpiile au înverzit Şi Pastile iar au venit Răsuna clopotul duios Şi satul pare mai frumos.

Copii, femei, tineri, bătrâni Cu flori şi lumânări in mâini Se'ndreaptk spre locaşul sfânt Unde s'aude un dulce cânt.

Şi fiecare are-acasă Atâtea bunătăţi pe masă Şi, numai doar acei săraci hau ouă şi nici cozonaci

Dar cum ne spune sfânta carte Dm toi ce-auem, o mică parte 5 ă dăm şi la cei mai sărmanei Că s a s e bucure şi ei.

I. Tudusciuc

Z i u a învierii — (u> mare din

plumbului topit, deşte lor înroşite " şi miilor de instrumente Me tor­turilor născocite de furia păgână a întunericului.

Şi steagul biruinţei din z<ua în­vierii nu a putut fi clătinat de ar-hireii i bătrânii Jidovilor, cate în demnau străjerii sâ mintă că ucenicii au furat trupul Domnului pe când ei dormeau, sdăogând : Şi de se va auzi aceasta la deregât jrui (Filat) noi îl v o m îmb at'zi, şi pe voi fără grijă vă vom face" (Mt, i 8 ; . Dar nici de Jidovul Oelaus din veacul al doilea ori de alţi cârcotaşi Bartb ce! cu „moartes H p ^ e n t ă " $ au Strânşi cel cu „halucinaţiile", din vremurile mai apropiate noi.

Z i u a b u c u r i e i pag. l-a)

Salutul: „Hristos a înviaf !" as­tăzi, după a p r o a p e 200J de ani, este cuvânt de înviorare sfântă şi Jsvor de fericire pentru sute de mil ioane de oameni, de pe toată întinderea globului pământesc, care cred eroic în iubirea Celui Răstignit pentru mântuirea tu u^or-.

De Ziua învierii şi Z>u Bucuriei vom spune cu ?f. loan Gură de Anr: . N i m e n i sâ nu plângă pen­tru săraci, când s'a arătat împărăţia cea • e o b ţ t e ; nimeni pentru păcate, că iertarea din greapă a răsărit; nimeni să nu se leaml de moarte, că ne-a făcut liberi pe noi moartea Mântuifo ru!'.!i".

Oi. Ti;ui li dai

îndemnuri p e n t r u fraţii m e i 1. Vă îndemn fraţilor, să vă feriţi

de cei ce fac tulburări şi dezbinări împotriva î văţâture : care t ţi primit-o. Depărtaţi-vâ de ei (Rom. 16, 17)

2 Nici sâ nu vă întovărăşiţi cu ei (Efes. 5, 7)

3. Şi mă rog ca dragostea voastră, să crească tot mai mult în curoştinţă şi pricepere (Efes. 1 , 9 ) .

4 . Fără să vâ lăsaţi înspăimânt? ţi de potrivnici; Lucrul acesta est- ptntiu ei un lucru de perzare (Fîîip. 1,28)

Căci aftfel de oameni, nu slujesc lui Hristos, ci pânfecelui lor, Şi prin vorbiri dulci şi amăgitoare înşeală inimele celor lezne încrezători [Rom. 16. 18].

9. Noi nu ne lăudăm cu ostenea­la altuia ţii Cor. 10, 15].

10. C?d Dumnezeu nu ne-a dtt un duh de lrfcă, ci de putere şt d r a ­

goste [II Tim. 1, 7]. 11. CSci cine zice că este în lu­

mină şi urăşte pe fratele său ests încă în întunerec [I loan 2, 9j .

12. Frpţiîor, sâ nu iubim cu vorba nici cu iimba, ci cu fapt;- [ I loan 3, 18ţ.

13. Căci în dragoste nu este tri-că [I loan 4 , 18].

14. Dacă sunteţi batjocoriţi pentrii numele lui lsus Hnfto?,- ferice oe voi [1 Petru 4, 4, 14].

culese de Dumitru Andrei Ciobanii— Tocileni — Bstoşani

VIEAŢA CREŞTINĂ Pag. 7

Pacea Domnului şi pacea lumii Vă las p a c e a , Vă d a u p a c e a M e a . N u vă d a u c u m o dă l u m e a (loan 1 4 , 2 7 )

Dacă însetează după ceva oamenii şi lumea de azi, apoi aceea e pacea. Niciodată nu se vorbeşte mai mult de sănătate ca în timp de boală.

Tot aşa: Niciodată nu s'a vorbit de pace atât de mult, ca acum când ea lipseşte din lume. Duhul războiului, pluteşte ca un duh rău, care tulbură tihna şi liniştea oamenilor de pe întreg globul.

Se poale spune cu adevărat că pacea a fost „luată de pe pământ (Apocalips 6,4). Toate fabricile lumii lucrează zi şi noapte la arme de nimicire şi confecţiuni pentru armate. Pro­pagandele diferitelor state, presa şi radio aţâţă naţiunile, îndâr-jindu-le unele contra altora în lupta de nimicire.

După războiul cel mare înfiinţat „Liga Naţiunilor" se nădăjduia că pacea va asigurată. Dar oamenii sau în­şelat amar în aşteptările lor. Liga n'a putut sâ păstreze pacea.

Din toate asigurările de pace s'a ales praful. Iar cei cari şi-au pus nădejdea în oameni s'au ales cu nădejdi înşelate. Mi-a-duc aminte că toamna trecută

s'a Şi fi

Intre tâlhari pe lemnul crucii, In ch'nuri grele ai adormit Sub lovituri de bici Isuse, S'a sfâşiat obrazu-Ji sfânt.

Când ai trecut la veşnicie, Vărsa-ta lacrimi sfânta lună, Iar îngerii 'mbrăcaţi în doliu, Plângeau ca pruncii după mamă,

Când teafăr, din mormânt, Isuse, Biruitor te-ai înălţat, Un glas din ceruri ne vesteşte Cântaţi: „Hristos a înviat".

Prin suferinţi zdrobita-l moartea, Ca din osândă să ne scoţi Isuse învierea noastră Invie-ne şi pe noi to{î

Prin suferinţi slăbindu-ţi jertfa, Jurăm cu toţi pe Sfânta Cruce Câ vom urma până la moarte Cărarea ce spre Ceruri duce.

Vasilc Târfa

$ $ 9 5

I ! S Ş 8 8

I I I I I I I I I V Í V % 5 5 I I I I I I 111 5 Í Í ş ş s 111 111 111 I I I I I I I II

II I i.

II» lf I III III I I I I I I MI I ţ i I I I I I I V ţ ţ iii II i II

I Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi însărcinaţi şi Eu vă vd da odihnă (Matei 11, 2 8 ) . — Vreţi să aveţi pace ? Veniţi la Dom­nul Isus. El e Domnul păcii. Cei ce sunt ai Săi se bucură în fiecare zi de făgăduinţele păcii şi dragostei Sale. Le spune El şi

azi „Pace vouă" tuturor ce cred şi vin la El.

un redactor „responzabil", ba-zându-se pe asigurările pacifice ale diferiţilor oameni politici, scrie în gazeta sa: Nu va fi răsboil Peste câteva zile, P o ­lonia era în flăcări. U n altul, tot atunci scria: Credinţa nots-tră este că Danz>gul nu va pro­

voca răsboiul, ci va fi alipit la Germania pe calea înţelegarii. Când gazeta cu vestea acea­sta ajungea în mâna cititorilor, Danzigul provocase deja răs­boiul.

Am amintit aceasta pentru a se vedea cât de şubrede sunt

părerile oamenilor şi cât de slabă e casa păcii, clădită de ei. Aceasta e pacea lumii. Şi dacă asta ar fi ceeace se numeşte „pace", atunci vai şi amar.

Dar, nu, n u aceasta, ci alta e adevărata pace! Ea vine din altă parte, decât deîa oameni.' Ea aduce sufletului liniştea şi bucuria statornică şi-l umpte de binecuvântare. Aceasta e pacea pe care o dă Domnul Isus alor Săi cari cred în El, primindu-L ca Domn şi stăpân al vieţii lor.

Aceasta e pacea pe care a dat-o ucenicilor Săi la învierea Sa. Aceasta e pacea pe care nimeni n'o poate da, nici lua. Aceasta e pacea pe care n'o pot nimici nici tunurile, nici bombe­le, nici porţile iadului.

Ea e vecinică, întocmai ca şl Cel ce a dăruit-o. Lumea n u are această pace, fiindcă nu-L are pe Hristos.

Dar tu cititorule, te bucuri de pacea Lui? Primeşte-L pe Domnul Isus ca Mântuitor, ca Rege şi Stăpân al inimii tale şi vei avea pacea,

/. M.

} T C L T Q de sărbători Scumpişi dragiascultători | Să petreceţi oameni buni Vă urăm de sărbători Dragoste de învăţătură Şi cum spune la Scriptură Chibzuite vorbe'n gură. Cât mai multă cumpătare Când e vorba de mâncare

Cu cântări şi rugăciuni Pe Dumnezeu să iubiţi Şi de suflet să grijlţi. Ajutaţi pe ce sărmani Să fiţi fericiţi Mulţi ani!

A N D O R A UN STAT FÁRA PREOCUPĂRI POLITICE

Un stat care nu râvneşte la terj-torul vecinului şi care nu este râvnit de vecini, un stat care nu-i pasă de actualul conflict, căruia n'a mobiliza t,-n'a simţit lipsa aceasta-nici nu s'a declarat neutră este principatul An­dora din Munţii Pirinei dintre grani­ţa Franţei şi Spaniei.

Datează din secolul XV lea şi ne-mai având principe, conducerea prin­cipatului este încredinţată preşedintelui Franţei şt episcopului catolic din Urgel -Spania care sunt reprezentaţi prin câte un delegat şi care ridică câte 980 franci pe an drept salar de pre­şedinte.

"Limba oficială este cea catalană, copii de şcoală ac ama învaţă şi fran­ţuzeşte. Steagul este ca şi cel ro­mânesc aranjat vertical roşu galben ş! albastru.

Parlamentul este ales pe patru ani, ales de toţi bărbaţii de pesre 25 ani. Fiecare comună alege 4 consilieri-sta-tul are doar numai 6 comune cu 6

mii locuitori. Consilierii sau deputaţii aleg pe preşedintele consiliului numit „Sindic general" ce-şi alege colabo­ratori şi care nu poate să exercite altă funcţie ca ceialalţi consileri.

Statul Andora are un singur me­dic — ce este şi deputat—care primeşte dela fiecare locuitor un franc pe an pentru părinteasca grije asupra sănă­tăţi lor.

Postul de radio-difuziune este fala statului, cel mai înalt post din Euro­pa, emisiunile lui putând fi ascultate de către francezi, spanioli şi italieni

O singură închisoare este în An­dora şi care are un singur deţinut un spaniol ce-a furat nişte oi. Până la expirarea pe densei oile sunt îngri­j i i din visteria statului

Pentru a deveni cetăţeanul acestei interesante ţări nu se poate fără numai prin căsătorie cu fata unui a-devărat andoran.

N . U .

Crâşma! , . . Crâşmă, crâşmă iad deschis Multe suflete-ai ucis. Crâşmă, cu-a ta băutură Tu i-ai pânea dela gură Şi cu-a ta neagră povaţă Vine omul beat acasă îşi ucide-a lui soţie Şi-şi lasă casa pustie.

Crâşmă, cu ai tăi ortaci Mulţi oameni râmân săraci Şi pierduţi pe vecinicie De cereasca împărăţie.

Frate, frate care zaci In acel locaş de draci Vin la Domnul ca să-ţi dea Sfântă fericirea Sa. Lasă crâşmă cât trăieşti Las-o că te prăpădeşti!...

Nichita Bucălău-Bacău

Urmarea iui Hristos Crucea a unit cerul cu pă­

mântul. Dela picioarele crucii se face urcuşul spre Cer.

PAG. 8 VI E AŢA CREŞTINĂ

Cum merge războiul în Norvegia In Nodul Europei lucrurile se încurcă tot mai rău - întreaga horvegie este un câmp de bă* taie - Trupele aliaţilor alături de norvegieni - Proclamaţia regelui fiaacon - 0 mare luptă se

aşteaptă - Se va decide aici soarta Europei? America va întră în război ? Suedia s tă gata In Nordul Europei, răsboiul a

început şi se duce în toată pute­rea cuvântului. Luaţi cu repezeala, norvegieni i au fost zăpăciţi Ia în­ceput, dar şi-au revenit repede şi au iăcut faţă năvălitorului. S'a pro­clamat mobilizarea generală. Mica. dar viteaza armată a Norvegie i a început iupta cu puternicul vrăj­maş care a venit să cotropească ţara.

Proclamaţia regelui Haacon In ultima sa proclamaţie cătră

poporul norvegian, regele Haacon spune între altele: „Toţi cetăţtnii trebuie să fie siguri câ Regele şi miniştrii vor desfăşura toată ener­g ia lor pentru a i?goni din ţară

pe cotropitor şi a restaura astfel cât mai repede posibil , Norvegia liberă şi independentă*.

Îndeamnă apoi pe toţi să ajute pentru a dobândi libertatea şi să fie iar stăpâni pe so&rfa lor.

Se dau lupte sângeroase Zi de zî, în diferite puncte ale

Norvegie i se dau lupte de .hă i tu ­iala. Primind ajutoare arma:& nor­vegiană a ptins curaj. Norvegieni i trebuie să lupte fiindcă ie-a venii aliaţii într'ajutor, a spus comandan-danful armatei norveg ene

In lupta lor germanii folosesc mai ales aviaţia, cari bombardează tot ce întâlneşte în cale. Paraşutiştiî înarmaţi sunt lansaţi mai ales în

regiuni le cu căi ferate pe cari le dis trug pentru a împedeca transportul într'o parte şi sita. O n ultime din ei sunt prinşi şi omorîţi de norve­gieni cari împărţiii în cete se mişcă repede dintr'un loc în altul.

Aliaţii au debarcat. — Portul Narvik ocupat de englezi

In ultimele zile, aliaţii au debar­cat câteva zeci de mii de soldaţi pe pământul norvegian Trupele aliate luptă alături de cele norve­giene. Se a ş t eap tă lupte mari.

întreg pământul norvegian este un c â m p de bătaie. E greu a se şti ce va alege până în sfârşit de această tară.

Ce va face America? Fiind primejduită, Suedia a luat

toate măsurile, pentru a se apăra dacă va ii nevoie .

In America prinde tot mai mult gândul intrăriî în ră boi , şi încur­căturile din Europa ar putea-o ho­tărî să facă lucrul acesta.

Un semn de întrebare Toată lumea se întreabă ce va a-

duce războiul din Norvegia? Se cte-de că de elul cum s? vor desiăşura lucrurile de aici, atârnă soatta răs-boiu'ui şi în altă parte, S e va ve­dea ce va urma. Destul că fetsine sunt mai mult de rău decât de bine,

N o r v e g i a Războiul care s'a întins fără veste

în Nordul Europei, a adus la or­dinea zilei ţările Scandinavice pe pământul uneia din eie vărsându-se iar sânge, după ce 120 de ani a avut pace.

Norvegia, fiindcă de aceasta e vorba, este o ţară de mărimea Ro­mâniei-. Are o forn ă alungită cu marginea dinspre î ^area Nordului crestată ca o dantelă, formând zeci de mii de fiorduri, în faţa cărora sunt presărate peste 150 mii de in­sule unde sunt locuinţele pescăreşti sihastre — pescuitul fiind ocupaţia cea mai însemnată a norvegienilor.

Clima este foarte aspră, polară. Deş i a?e peste 300 mii Km. pătraţi, d'abia peste 90 mii Km. p. sunt teren culfivabi!, sau acoperit cu păduri. "Restul e go l

Bogăţia cea mai însemna ă a Norvegie i este peştele. Se pescu­iesc peste 1 milion Kg. anual peşte şi sardele. Untura de peşte norve-

ţ a r a f i o r d u r i l o r ş i a c e J o r 1 5 0 . 0 0 0 I n s u l e

giană este vestită peste tot» O altă bogăţie însemnată este

fierul care se ridică Ia aproape 400 mii tone anual. Marina de co­merţ este a p a r a din Europa

Având o populaţie mică, d'abia 3 milioane de locuitori şi fiind o ţară pacinicâ, nu s'a îngrijit nicio­dată de armata ei. Serviciul militar obligaior durează doar 60—Q0 zile. Armata acti ă se compune din 0 divizii din 16 regln ente de infan­tei' e şi patru companii de gărz i regak; 8 regimente de artilerie, 1 baterie de tunuri de munte, 1 reg, antiaerian, un batalion de aviaţie şi vreo 200 aeroplane.

Cu toate acestea, n'a primit să se supună armatei germane, c re a năvălit pe teritoru! său.

„Dragostea va fi totdeauna mat puternică decât ura, căci ţara s-.u ţările cari au recurs la ură", sunt sfărâmate în cele din urmă de ură — a spus Preşed. Roosevelt .

încordări Intre Anglia şi Italia In ultirrul t imp, în Italia se face

tot mai mult propagandă de răsboi şi o hotărâtă susţinere a acţiunilor Germaniei , contra aliaţilor. Vorbele cu două înţelesuri vânturate de

presa şi radio Italiei la adresa An gl ie i , au adus oarecare încordare

între aceste două ţări. ceva.

E şt aceasta

t i r i din ţ a r ă şi s t r ă i n ă t a t e — Majestatea Sa Regele a primit

în audienţă pe d-ni i : dr. Bidianu, ll ie Gârneaţă, Corneliu Georgescu, Radu Mironovici dr. V. Nove i nu, dr. Rudeanu, prof. Stbicănescu

— Parlamentul român a fost în­chis, luând vacanţă, pe ziua de 19 April ie 1940.

— Noul consil ieri regali. Prin înalt Decret Regal, d. Victor Anto nescu fost ministru în mai multe râuduri şi d. Ion Mihalache fost ministru, au fost numiţi Consilieri Regali .

— D. C. Giurescu ministrul propa­gandei naţionale a vizitat de curând

Italia, în vederea înţelegerii cultu­rale intre această ţară şi România Ministrul român a fost primit şi în vizită de către Papa, căruia i-a re-n i s 3 vo lume ale Sale de Istoria Românilor.

— Lagăre des f i in ţa te— Pe ziua de 19 Aprilie au fost desfiinţate lagărele dela Vaslui, Miercurea Ciuc şi Sadaclia, ultirrn membrii ai fostei mişcări legionare fiind puşi in libertate.

— Măsuri contra streinilor. C o n ­siliul de miniştrii a sprobat nouile trăsuri ale ministerului de interne privitoare la străinii aflători în ţară. Aşişderea măsuri sau luat şi în

Turc ia şi l u g o s h v i a contra străini­lor nedoriţi.

Se ştie că pe tot locul mişună spioni , de aceea statele se p u n »n gardă.

— Exportul de grâu oprit. Dele­gau* e c o n o m i c ă g u v e r n u l u i în­t runi tă sub preşedin ţ i? d Iui prim-rr inis tru G . TăUre.-cu. a hotărât oprirea v inder i i grâului peste ho ta re .

— Guvernul norvegian, o r ându i t de g e r m a n i sub preş tdenţ a ma io ­rului Quisl ing, a demis o r a t De aitf; I r ege le I i a . c o n , a cr i t icat as­pru acest guve rn care s'a pus în slujba duşrranilcr varii.

— Nu ne-au dat, nu fe dăm — Se r p u n e că n F in landa se critică aspru apelul al iaţ i lor ca aceasta să dea ajutor Norveg ie i . Dar cum N o r v e g i a n 'a dat a jutor F in landei nici .: ceas'a nu i va da vreun ajutor.

— Concentrări în Italia — Mo­nitorul oficial italian a publicat un decret care anun ţă chemarea sub drapel pen t ru per ioada de instrucţie, a scutiţilor i reformaţilor 1931-1935 cari au fost găsiţi l u n i pen ­tru serviciu mi itar,

— Un fost ministru turc a fost ares ta t şi dat în judecata tribuna­lului militar pentru răspândirea de ştiri a l a rmante .

— Fostul prlmmlnistru al Iugosla­viei, d. Milan Stoiadinovici, a fost erestat în urma unei perchiziţii fă­cute Ia domiciliul său.

— Şi bătrânii. In Elveţia s'a făcut o chemare către toţi cetăţenii dela 41 58 ani cari nu au obligaţiuni militare, să re pună de bună vo ie Ia dispoziţia ţâtii pentru a ajuta Ia serviciile de apărare ale ţării.

— Venit m u l t — St. Unite au v â n d u t în luna Martie avioane de război, arme, mttniţiuni, pentru 17 481.982 dolari

Iacă pe ce face America bani.

— Ordinele de mobilizare nor­vegiene se transmit de staţiunile de radio engleze, după ce principalul staţiunii de telegrafie fără fir nor­veg iene , au fost distruse de germani.

— Sporirea tarifului C F. R Direcţ iunea căilor ferate a spori i tarifele sale cu H) fa sută pentr i că lă .or i şi ¡5 la sută pent ru mărfuri

— Carte le în Ungaria . In Mon i to ­rul Oficial al Ungar i e i a apă ru t o r d o n a n ţ a guve rnamen ta l ă pen t ru i n t roduce rea în to-.tă Unga r i a a car te le lor pent ru zahăr şi untură.

— Hoţi l e gă in i Peste 2 0 cetăţeni din Alba-lulia s 'au plâns, că le-au pt r i f găinile din coteţ. Poliţia a izbut i t să pună mâna pe hoţ i . \n băta ie de joc în mi;¡te locuri hoţ i lăsând cocoşul lăsau şi câ te u n bilet în care scr iau că gîThele sunt plecate Ia concen t ra re .

Ei s u n t : H m a Nicolae de 21 de ani şi Morar G h e o r g h e de 19 an i . N u n ă r a l gă in i lor furate numai în câteva săp tămâni t rece de 1000

Ce! mai mare avion din lum& Baltimore se lucrează la un aero­plan, care va fi cei mai din lu­me, având o greutate de 84 mii chiiograme lungimea aripii metri, va ii de 70 metri motoa­rele vor avea o putere de 9000 de cai, iuţeală fiind de 485 chilometri pe ceas. Aeroplanul va putea duce o greutate de 30 mii chiiograme.

Aviatori Italieni in România Zilele trecute au sosit în R o ­mânia 30 aviatori Italieni (9-oiiţeri şi 21 subofiţeri), cari vor ajuta la instruirea Cadrelor sbú-rătorilor români cari se for­mează acum în şcolile noastre de aviaţie.

DPosta, <3-azetei 8*» Ardelean Vasile — Şomcuta Mare. Noi

trimitem regulat gazeta, Suroiu Eleonora. Am primit 104 Iei '

Gazeta e achitată până la 15 Mai 194' P o p losif 1. Al. Ceteraşu. Ara primit

75 lei. Mor i r Hasan. Am primit loo Iei Terec Ionel perceptor. Am primit loo

lei Abon?mentul Dv. este achitat până la 2o Iulie mo.

Florea Dănilă Am primit 2oo Iei

Tipografia „Vieaţa Creştină* Cluj, Str. Cbmtàtiui 51