VASILE VOICULESCU

1884-1963

Este o personalitate complexă, fiind

medic, dar şi un scriitor complet-creând

poezii, piese de teatru si proză

Debutul editorial a fost în anul 1916 cu

volumul Poezii,urmând Din ţara zimbru-

lui(1918), Pârga(1921),Poeme cu îngeri

(1927), Destin(1933),Urcuş(1937),Între-

zăriri(1939).

Volumul de poezii cel ma reprezentativ

este „Ultimele sonete închipuite ale lui

Shakespreare în traducere imaginară de

Vasile Voiculescu” (sonete de dragoste).

În piesele sale de teatru se observă o

largă paletă tematică, printre care şi obiceiurile şi tradiţiile autohtone: volumul Duhul pământului, ce conţine piesele

Umbra şi Fata ursului, precum şi volumul Demiurgul(1943) si Gimnastică sentimentală(1972).

Despre Vasile Voiculescu se spune ca este un adevarat

„miracol”, în sensul că, după moartea acestuia,s-a

constatat că el a continuat să scrie în scurtul interval de

până la încarcerare poezie dar, mai ales, surprinzător de

multe opere în proză, tipărite postum.

Proza scurtă a lui Vasilescu nu lasă impresia de lipsă de

experienţă sau improvizaţie, scriitorul creând de la început

o operă caracterizată de maturitate artistică.

Nicolae Manolescu afirmă că „povestirile lui Vasile

Voiculescu sunt opera unui prozator perfect stăpân pe

mijloacele sale şi care nu datorează aproape nimic

poetului. Prozatorul e un magician al ficţiunii.”

Cele mai multe dintre povestirile lui sunt fantastice.

Sursa fantasticului este de natuă folclorică, valorificând

străvechi credinşe şi mituri populare.

Cultivă fantasticul caracterizat prin ambiguitate. Fiind om

de ştiinţă- medic-, Vasilescu este determinat să ofere

cititorului în deznodământul povestirilor şi o explicaţie

raţionale a fantasticului.

Cele mai multe dintre povestirile fantastice au la bază

ideea agoniei lumii magice sub asediul civilizaţiei.

Volume de proză scurtă- Capul de zimbru(1966) şi Ultimul

berevoi(1966) .

Romanul Zahei orbul elaborat între anii 1947-1958,

publicat postum.

Tematic, povestirile pot fi claificate în:

1. Povestiri fantastice (fantastic de esenţă folclorică):

- valorifică personaje ale căror modele pot şi întâlnite în

literatura universală (exemplu-ielele) şi mituri acvatice:

Pescarul Amin, Lostriţa

2. Povestiri anecdotice

- valorifică elemente propriu-zis sau pseudo biografice:

povesti de vânătoare (Căprioara din vis, Sezon mort),

întâmplări din anii razboilui (Capul de zimbru)

- valorifică mituri autohtone cu privire la animalul primordial:

Ultimul berevoi (ursul primordial ce antrenează taurul

primordial), În mijlocul lupilor

3. Snoave (după modelul popular)

- Exemplu Ciorba de bolovan

Romanul Zahei orbul prezintă viaţa unui uriaş ce trece

prin diferite medii sociale şi prin diferite experienţe la

limita legalităţii şi moralităţii, împreună cu un însăţitor ce

nu îşi poate folosi picioarele; roman picaresc (care, prin

intermediul personajului tip picaro-cerșetori, vagabonzi,

aventurieri-, investighează, cu accente satirice, cele mai

diverse medii sociale, moravuri, reliefând amănuntul

pitoresc, într-un limbaj cu elemente argotice și familiare)