VASILE VOICULESCU

Vasile Voiculescu(pseudonim literar:V. Voiculescu, n.27 noiembrie1884,Prscov,Buzu- d.26 aprilie1963,Bucureti) a fost un scriitor imedicromn. n domeniul literar s-a distins n principal ca poet i prozator (a fost i dramaturg).Voiculescu a debutat nConvorbiri literare(1912). A practicat medicina la ar. n timpulPrimului Rzboi Mondiala fost medic militar laBrlad, unde a participat la serile culturale ale luiVlahu. Editorial, a debutat cu volumulPoezii(1916). Din acelai an a colaborat laFlacralui C. Banu, la recomandarea luiMacedonski. A primitPremiul Academieipentru volumulDin ara zimbrului i alte poezii(1918).A fost membru titular alAcademiei de tiine din Romniancepnd cu21 decembrie1935.Poezia In Gradina Ghetsimani face parte din volumul de poezii Parga, aparut in anul 1921.Tema scrierii este legata de religie, sacru, divin. Motivul central este Iisus, insotit de altele ca : paharul, bautura, cupa, soarta.Titlul semnifica locul unde Iisus Hristos este ispitit sa bea din bautura otravita. In Biblie, acest loc este cel unde se ascunde Iisus de cei care vor sa il prinda. De asemenea, aici are loc discutia cu Tatal, dar, in text, devine un loc al mortii caci isi pierde conotatia sacrala.Poezia este alcatuita din patru catrene. In incipit este infatisata lupta Mantuitorului pentru viata : Iisus lupta cu soarta i nu primea paharul.... In acest vers intalnim ipostaza de om a lui Iisus, care lupta de fapt cu Dumnezeu, adica cu soarta, asa cum lupta si Iacov cu ingerul. Umanitatea lui Iisus se remarca prin diferite actiuni : cade pe branci, are sudori de sange, chipul ii este alb si isi striga durerea. Suferinta este atat de puternica incat distruge Gradina Paradisului. Aceasta genereaza haos, caci gradina este vraiste: Treceau bti de aripi prin vraitea grdinii.In prima strofa a poeziei este descrisa lupta pentru supravietuire a lui Iisus, cel uman. Are parte de suferinta, caci striga de durere iar chipul sau alb ca varul tradeaza experienta dureroasa prin care trece. Suferinta lui provoaca furtuna si de aici ne dam seama de cealalta latura a Mantuitorului, cea divina.In cea de-a doua strofa, natura umana Il face pe Iisus sa simta o sete uriasa, dar cu niciun chip nu vrea sa se atinga deinfama bautura. El este intr-o lupta permanenta intre cele doua nature ale sale, cea divina care ii spune sa-si indeplineasca misiunea, aceea de a salva lumea, si cea umana care refuza suferinta.In a treia strofa, opozitia dintre uman si divin devine din ce in ce mai accentuate prin perechile de antonime contextuale ca : apa verzuie-miere, venin groaznic-dulceata, moarte-viata.In a patra strofa este subliniata natura divina a lui Iisus, pentru ca suferinta la care este supus cauzeaza haos in Gradina Ghetsimani.La nivel lexical, apar cuvinte din campul semantic al bauturii: pahar, cupa, bautura, apa (cu venin si dulceata), sete. Intalnim si cuvinte din campul semantic al naturii : iarba, masilini, gradina, dar si din campul semantic al divinului : aripi, Iisus, slavi, sulet, gradina, sau al corpului : chip, mana, gura, falci.La nivelul figurilor de stil, intalnim metafore : sudori de sange , batai de aripi, grozava cupa, comparatia chip alb ca varul, dar si antiteza viata-moarte sau venin-dulceata. In plus, se remarca inversiunile care au rolul de a evidentia actiunea propriu-zisa : grozava cupa, amarnica strigare.La nivel morfologic, majoritatea verbelor sunt la imperfect si au valore durativa.Poezia exprima in linii mari suferinta lui Iisus Hristos si totodata dorinta de sacrificare pentru salvarea intregii lumi. Se infatiseaza confruntarea constanta intre cele doua nature ale Mantuitorului, cea divina si cea umana. Cea divina Ii cere sa-si indeplineasca misiunea, aceea de salvare, si cea umana care refuza suferinta si durerea.Poezia se incadreaza in traditionalism prin folosirea unui valori nationale ca religia. In plus, scrierea are o structura traditional, adica respecta structura versului traditional : rima, masura si ritm constant.Ca si in alte poezii, Vasile Voiculescu foloseste un limbaj arhaizant, capabil de a genera nota de vechime a unei epoci indepartate, neasteptat de moderna insa prin manifestari si prin consecinte, pentru ca epifania Dumnezeului unic este reala, dar nu in planul temporal real, ci in acela al timpului sacru.

BIBLIOGRAFIE :

Wikipedia, date despre autor Limba si literatura romana-TOTUL DESPRE BAC-Hadrian si Gheorghe Soare.