[)ti o1n It,t( A

Ad e viru l

...Ceicbema;i,iesipi... sintepi Ctpi cbema;i,ie;ipi... Ioan, XVIII.38 Pi r-c uRr - pi r c u R r, c AT E H U M E N r r p i ri seau hcagul ,i mpestri qal i tineri cu bitrini, b;rba1i cu femei, umplind subporticele. Dar niciodari nu erau alungaqigi pnrdsili ca nigte vinovali. De data astaii primi insusi presbiterul Ioan, departe vizdtorul,Apostolul drag Mintuitorului, si le tilcuiasci'Evanshelia zilei. Acum le mirturisea, cu fringere si mare ciinqr, rdtd,cireasi risipa ufenicilor in vremea prinderii gi judecirii Domnului. Le zugravi salapretoriului, mai intinsa decit curtea templului lui Iehova, scinteieroareJe luminile rnozai"rr.ilo, si impodobiti cu sratuile dumnezeiestilor August qi riberiu; scaunul de judecata, numai aur si purpuri,Ta careseurca pe cinci trepte, intruchipind in splendoarea pe lui insusi cezarul; mirelia cirmuitorului Pilat, inaintea caruia fusesetirit tnvilitorul. Gloata de rurbagi cu spume de ociri la guri, care insorise de la caiafa pini la .. tribunalul roman pe Isus, gatasiJ sfigie,rimisese afari, ca si nu se spurce, cici era Pagtele.Prin usile date in laturi sevedeavilmisagul mullimii privegheati de sutagi...ucenicii se imprastiaseri. Numai ciqivadin ei, impreuni cu cele doui Marii, se strecuraseri iniuntru, fricosi gi bicisnici, dosiqi peiupi stilpii uriasi de marmuri, gatasa se lapedesau si o ia la fugi. sta ?nfagaputerii ca un drept; nu ardtanici frici, nici semelie,ci obig.Isus nuita lui vointa de mila si bunitate. Pilat, ros de alte griji, privea cu dezgust tot ce se intimpla, departe, sub pi_ . cioarelesale.Impricinat gi piritori pentru el erau rot una qi-se gitea si scape cir mai repedede ei, ca de tot acestpopor barbar.

[)ar o perdeadin fund se dete la o parte gi un slujitor venit din cimirile tainicc ale pretoriului se furigi pini la procurator cu o scrisoare.Pilat privi uimit pecetea, cinsti ducind-o la guri. Era a soliei lui, ilustra Claudia, fiicaviteaza o a impiratului. Sositi, abia de citeva zile in Ierusalim, eaincd nu primise in cimirile ei pe Pilat, care o agteptade gaseani. Chiar din clipa cisitoriei lor cezarul Tiberiu ii despirqise.Pe ea o luase la palat. Pe el il surghiunise cirmuitor pesteun popor circiobar gi indiritnic. ln toata aceastivreme, pini la el nu venise decit faima viegii infame, numai vigii gi striciciune, pe care Claudia o ducea la curte. Acum stipinul crud gi singeros pini la nebunie i-o trimitea incdrcatl, se de onoruri gi daruri, dupi ce o pingdrise...Cu ce ginduri ? Toate acestea f tiau la Ierusalim in aminunlime 9i Pilat sufereacumplit. Era femeia lui 9i totugi abia se lisase zarita cind o intimpinase la intrarea in cetate. Claudia nici nu-l privise. Coboriti din lecticd, se fdcuse nevdzutdgi se inchisesein palatul ei. De atunci ura, ciuda amari il micinau. Desficu tabletelegi citi, pe nerisuflate. Scrisoarea era pentru el, dar nu-l privea. Seposomori. Claudia interveneain favoareanelegiuitului ce-i fuseseadusin cdtugeca turburitor al qirii gi rizvritit impotriva cezarului. De unde il cunostea? Ea ii scria de altfel ciudat si scurt ci pitimise mult pentru omul acelain vis, il socoteadrept 9i nevinovat gi-l indemna si nu-i faci nici un riu. Pilat ridici ochii de pe liduli gi-i intoarse cu interes citre omul haituit. Abia acum il vdzu: un birbat tinir, sublirel, liniEtit, cuviincios imbricat in De largul vestmint preotesc,cu miini mici gi albe,cu picioarelein sandale. unde gi fariseii pe groaznicul tilhar galilean, rizvrititorul care-i scoseseri carturarii punea dregitoria gi pacearomani in primejdie ? $i pricepu: impricinatul era tot unul din tagma arhiereilor, insi potrivnic, un rabin rival, pe care voiau si-l piardl gi gisiseri ci cel mai bun mijloc era el, Pilat, ciliul turburitorilor. lncliPorunci indati sa i se deznat si-l scape,nepisareai se schimbi in bunavoinga. lege miinile. inainte de a se da hotirirea, invinuitul aveadreptul si fie ascultat ca un om liber. $i presbiterul loan, insufleft de amintiri, istorisi celor chemaqitoata vorbirea dintre Pilat s,iMintuitor, asacum esteinsemnati in Evanghelii cu intrebirile unuia gi rispunsurile limpezi gi ticerile gi mai limpezi ale Celuilalt. - Este adevarat ci tu egti rege ? il intrebase cu zimbet ironic caimacanul impiratului. Isus ii rispunsesecu sublire indrizneala si ingeles: nu - Daci tu zici si crezi de la tine aceasta, fiindci o spun vrijmagii ariti prin ugile deschisepe arhiereii care alilau mullimile - atunci fericiti 9i estemintea ta, careqi-a descoperit-o, caci cu adevirat sint rege. Dar - 9i zimbi Altfel, slula rindul siu - precum vezi, imparilia mea nu e din lumea aceasta. jitorii mei s-ar fi luptat pentru mine si nu fiu dat prins in miinile tale gi ale

534

V

Vrrl, rrll.,,

Pr r oznt t , t cA

iudeilor'.. Dar aici cine poate si-mi audi glasul ? caci numai cine purcede din ADEVAR asculti gbsJ meu!. La cuvintul ADEVAR rosrit de Mintuitorul, pilat igi infipse coarele in bratele jillului, plecindu-se repede cu tor rrunchiul inainte qi aqi.rtindu-r... - in ce limbi sepetreceavorbirea ? ii tiie povestireaun rinir. Apostolul, inrrerupr, ramaseo clipi uluit. Nu se gindise niciodati... Nu stia sau poate uitase... stete si-gi adune gindurile si si alcituie in minte scena.Se cizni si auda cuvintele Mintuitorului si vorbele procuratorului... - Era intre ei un tilmaci... da, un talmaci, rosti el cu privirile si auzul se intoarseiniuntru, asupra amintirilor... Dar, adause.ep.de, dr. chiar de la inceput mijlocitorul, degigtia bine arameana, deslusea nu inqei.sul cuvintelor lui Isus si soviia' nu izbutea si le traduci... Atunci, El invinuirul, El pirirul incep,, g rrorb""r.e de-a drepml cu Pilat. Da,iatd. - Apostolul sein{licnri: il vad ii".,J. gi 9i a. 9i puterea amintirilor, bitrinul se opri, risuflind adinc, ca dupi "apit oopintire. - Ce limbi vorbea Domnul nosrru ? intrebari to1i. - ce limbn ? $i presbitertl, fera si se mai gindeasci, spuse:limba lui obis. nuiti, in care ne vorbea si noui despre venirea Lui pe rro.ii cerului... - Arameana dar ? se miri tinirul. O intelegeapilat ? Bitrinul tresiri. incurcat. - Aram eana? Nu! N u ! - Atunci ? $i togi il priviri infiorati. - Nu qtiu... - Poate greaca, ajuti unul. il * Sau latina, siri altul. Apostolul ticea qi in:irzia, ascultind ecourile din e1... - Le stia Mintuitorul ? il intrebari mulgi. * Bineinqelesci le gtia. in Galilea neamurilor se vorbeau acestegraiuri si inci . p. deasupra.Dar,_ Apostolul apisi hotirit, nu era nici greaJa, gi nici latina. 4:"]: Fiul lui Dumnezeu vorbea limba firii lui, deasupraerineisi.oirrrr.i... Limbn pe care o intelegeau copacii, o ascultau pietrele, riscolea oarnenii, i se supuneau demomr... Incrr nor n-am a'ur nevoie si grim in ce limbi ne griieste. chiar daci de cele mai multe ori nu intelegeam, ca gloatele,spusarui, tiebuind si ne-o tilmi9i ceasci noui, aparte: totugi, i-o pricepeam dintr-o dati, cu inima, si ne era de-ajuns...De data asra,insi, se schimbase. cuvintul lui treceadirrcoio de ingelegereanoastri gi a lui Pilat, care se risucea in scaun nemultumit, dezamigit. ca si noi ceidin d,osulstilpilor. Isus era mai prejos de agtepurile noastre gi pro"ie curatorului: Il priveam gi nu-l mai cunosteam.Ne descuraja si pe ,roi ca ii p. Pilat. $iru mai puteam de necaz.Dupi noi, El trebuia, .r, .erp,rrrrrr.ile lui, si facipraf gipuzderii toati mincinoas".agiun. a lui pilat gi ,l.gilor l.r-ii "".rr.i". 536

(la si-l ajute, stipinitorul ii puse,in greceste, intrebarea desprecare tocmai vream si va istorisesc cind m-a oprit tinirul frate, intrebare la care Inviqitorul rimase tacut, nemiscat,cu ochii la cer. Pilat crezu ci Isus n-a priceput 9i porunci tilmaciului si i-o repete in ebraici qi arameani...Apoi se aqintilacom asupraomului' asupragurii din caretrebuia si gigneasci dezlegareacelei mai mari taine care ne chinuia pe toli. - Ce anume intreba Pilat ? $i toqi agteptaseri fremitind. De - ,,Ce esteadevdrul ?" - rosti grav Apostolul. Eu gtiam grecegte. cum am gi cu gura ciscati auzit intrebareadregitorului, am scoscapul de dupi coloani agteptamsi sorb ca pe o licoare nemuritoare raspunsul'.. lnviqitorul, ca qi cum mi ghicise,intoarse privirile mihnite spre mine, cu dojani, apoi iar spre Pilat, gi se incipiqini si taci, si taci pini la sfirgit, cind cirmuitorul, ieqit din fire, il dete pe mina cil;ilor. -V ai !D eceati cut ?! - Cum s-a indurat ? - De ce n-a vorbit ? Sejeluiri intr-un glas ascultatorii lui loan. - Tot agane viitam gi noi, nemingiiagi, clitini din cap Apostolul. De ce n-a vorbit ? ! Ne cainam zile 9i siptimini unul altuia, incuiali in casi. De ce n-a coborit fulgerul adevirului, cu rispunsul siu, pe pimint ? !... $i ne plingeam 9i pe noi 9i pe El. - Cu buni dreptate, il aprobari catehumenii. - Firi nici o dreptate...$i bitrinul se rosi... Eram nigte picitogi si nu stiam lntimplarea nu-mi iegeacu nici un chip din ce vorbim... Dar si vedeqi,urmi e1... minte gi dupi neaseminata bucurie a invierii ma gindeam necontenit cum si-L intreb. imi luai de citeva ori curajul, dar nu putui. Odati ne-a prins Pe neagtePtate, intfind la noi prin ugile zivorite. Altidati m-a impiedicat nesibuita cercetare la care L-a supus necredinciosul Toma, de care m-am ruginat pini a-mi pierde indrizneala si-L pipii 9i eu cu intrebarile mele. Cind gi cind se arita numai si pierea numaidecit. - Si-a rimas pe totdeauna nelimurirea ctrzutl' ca o piatri de moari in sufletul tiu ? il mustri oarecum o tinara inzvdpaiata. Eu nu L-ag fi lisat, L-ag fi hnrquit far' de rigaz pini qigneadin EI fulgerul rispunsului, chiar de m-ar fi orbit, ca urmi ea.Ce n-ag fi fecut, gindegte-te, si gtiu: ce esteADEVARUL ? - Da, da, o linigti Apostolul. Ceea ce n-am intirziat si fac gi eu, cind in sfirgit am prins prilejul. Ascultaqi ! Eram din nou fugari din Galilea' Ajunsesem iar nigte pescari nevolnici... Pescuiamnoaptea,ca 9i furii, in Marea Tiberiadei, cilci ziua ne remeam de spionii arhiereilor si nu prindeam nimic. Fliminzeam 9i lincezeam,noi credeam ci numai din lipsa hranei gi nu ne gindeam decit la pegte...t.rt.-rrn risarit de zort, tocmai ne giteam sa ne pitim istoviqi in barci,

V

Vot, til t.,r

P troz n t I' tt A

ca si nu ne prindi lumina, cind pe lirm se ivi un om, un necunoscut in care parci torugi se ascundeaceva sriut. Dar cum eram sleiti, l-am privit fire s;-l luim in seami... H.r strigi el intr-un irziu, parcisi-gi bati joc de caznanoastri zad,arnicd.. _- . Hei, avegiceva de mincare ? N"] am rispuns noi, cu asprime, acestui alt fhmind. Nu, n_avem nimic ! _ Dar el despre altd hrani vorbea si noi nu pricepeam, g.iurd si stringem nivoadele. - N-aveqi ? $i necunoscurul intinse bratul, ardtind prin cenusiul diminelii. At 'nci zvirlili mreajain latura stingi a l,rrrtrii gi trageqi... Firi si vrem, firi si stim, ficuram cum ne_aporuncit. $i, intr_o clipa, iati, scoaserim nivodul incircat, gata si se rupi. Abia atunci ,r..rrr, mie intii, triznetul ingelegeriiprin minte. E Domnul... Domnul nostru, -i-" strigat ca un neam bun. Petru a sirit gol in api.si s-a.repezitla picioarele lui. Apoi noi, to'giceilalti am alergat a-sa si uzi, numai cu niste pestercidinainte g; l-"- ir,"orrj,rrat, goi strigind, chefnind, scincind de bucurie, ." ttigt. ciini ritdciqi ,i-r' gisit stipinul. - Numai pescuitul minunat v-a destiinuit cd ""r. eragl, ir,.llo nimic ? se uimi un tinir... -.Nimic, ofti Apostolul... incolo nimic. Eram toqi opicigi, orbi ca Saurina. inte de Damasc...cici si acum o undi de indoiali .re'ingieg" trr.rr.i". $tiam ci esteFl, 9i totugi nu indrizneam si credem.Era El gi ir, timp altui... ;i ni"Iel"ii meni nu crfteza si-L intrebe: cine egti ru ? Numai dup; cl f.irr, piinea 9i a " binecuvintat pegtele,ne-am dumirit. El a chemat pe petru, cu care a vorbit indelung, lisindu-i pistoria turmei Sale. pe urmi mi-a ficut semn tainic si mi iau dupd El qi s-a depirtat. L-am ajuns 9i, cizind in genunchi,ridicai ochii gi-L ispitii, asa cum md jurasem. pentru ce n-ai rispuns atunci, .ro"p,.", lui pilat, ce este ADE_ , _, : _D_-"1Tne, ? spune-ne micar acum, inainte de a ne piresi, si nu murim YARUL insetali de dorul lui. umple-ne golul sufletului cu adevir, .r- r. umplu cocoaselecimilelor cu api, ca si putem stribate pustia vietii... $i, implorindu-L, il apucasem si-L flneam de vestmint...Dar bigai de seami ci stringeam in mini vint. Domnul, mihnit pestemisuri, mi privi cu durere, pe urmi imi zimbi... si se . ficu nevizut... De atunci nu ni s-a mai ardtat. --cum sepoate ? izbucniri toqi.cum sepoate ? lnqelegeam sdnu-l lumineze pe Pilat, piginul". Dar pe tine ? pe voi ? Mai bin. rr-". ii hiat s; muriti de foame acolo, pe malul Tiberi"l.f qi firi pegte, decit si_si i"llrlae pe tor_ i::lgi]ne deauna gura peste taina ADEVARULUI -, qicatehumenii vilureau turbati. vi gribi!, ii potoli Ioan. ci.ci tot noi eram de vini. cea mai grea vini ! ^ - ry" ' Curind am priceput si ticerea, si durerea Mintuitorului. 53 8

- (lum asta? $i incremeniri toqi agteptind... - Dupi ce limbile de foc ale Mintuitorului ne-au ars obloanele, pini atunci ne-am dumirit: cum adici era si mai rispundi noui gi pecetluite,aleinqelegerii, iui Pilat, ce esreadevirul, cind insusi El, Adevirul, coborit fiinqial, se afla gi sta acolo, se propunea intreg vazului, auzului, pipiitului nostru al tuturor. Iar noi il cautam in alti parte, ca in oglindn 9i ghicitori. El, Adevirul etern, ne griia cu guri, ne privea cu ochi, ne ducea de mini: noi nu-L vedeam, nu-L auzeam' $i ceream,ca ntsle prostr, citeva boabe de vorbe cind El ne griia din toati intregimea Sa. impreuni cu el $i, spunind astea,bitrinul igi pleci fagain palme gi plinse' $i to^td ceata,zguduiti de adinca si neagteptatasimplitate a descoperirii. - Dar, il mingiie omul, nu puteaqi fi vinovali, nici tu, nici ceilalli. Voia Domnului a fost si nu aflali Adevirul decit prin mijlocirea Duhului. nu - Nu, seinvinovili Ioan... Si nu vi ingelaqi, voia lui a fost pricina, ci neslibiciunea qi indoielile noastre. Duhul sfint a biruit nucredinga,indiritnicia, mai negtiinqanoastrl. Pe celelaltea trebuit si le invingem cu dragosteaPentru Domnul 9i nidejdea in f;gaduinqa lui, de care nu ne-am mai despirgit apoi. Citi vreme era El cu noi, stam ca neroziipe insusi piscul muntelui gi intrebam unde estemuntele. - Totugi, aveali o indreptilire, se amesteci cel mai indriznel. cine priveste ginti soarelenu-l mai vede. Il orbegte strilucirea. Trebuia cavilpaialui si se umbreasci. Numai aqaochii il pot r;bda. - Domnul, se impotrivi bitrinul, Domnul igi imblinzise pentru noi lumina si isi indulcis e razele,luind trup de Duh'.. noi eram cei vinovaqi... Deodata, cinevail chemi, spaimintat...Furaqide vraja vorbirii, ei nu bigari pini la ei sub portice. Ulilele risude seami ci un amurg sinistru se strecurase nau de larmi, maidaneleseumpluseri de gloati, strigdtele9i viititurile seinteqiri...Iegiri... ' Afar:e,unzibranic {umuriu de doliu se lisase peste lume. In cer soarelesearbid seveqtejise.Nigte vermi negri, mari si grogi, se zvircoleau in discul lui, ca intr-un miez srricat, qi-l muqcau pini la singe. Nori, in chipul unor balauri de beznd,rupeau cu gurile hnlci din trupul tot mai intunecat al astrului, care gtirbit, zdrobit, se stingeadin ce in ce mai agonic. Copiii qipau,barbagiiingilbenisera, femeile ingenuncheateboceau. - Vircolacii, urlau toqi, vircolacii maninca pe Sfintul Soare. Spaima intri gi in ceataneofiqilor, care se buluciri in jurul bitrinului, agteptind ifirgitul prorocit. Dar Sfintul, cu un semn ficut, ii potoli, aritindu-le sus rizboiul luminii cu intunericul. Soarelenu se mai cunostea. Arata ca o biati naluci pieritoare, spinzurind in haos, un rod vierminos, gata si se desprindi si si cadi.

539

V. Vorrtin s( rJ Deodati, o seceride aur risiri dincolode cimpul obscural inclestirii, care se ilsu-sta.Apoi un sfert,pe urmi jumitate, curind intreg globul biruitor se smulse din filcile monstrilor gi striluci mai luminos la locullu"i,in cer.Dihiniile incetari si mai existe... chiote si cintece bucurierisunari. viaqaporneaiarisi inade inte gi mulqimileserisipiri cu o noui incredere statornicialuminii. in - Ce-afost, plrinte ?intrebaucatehumenii inci speriagi. - o intunecime soare... Apostolul atoatestiuior Lmuri cum si cind de ii $i se intimpli eclipsa. - cu semnulacesta, sfirgi bitrinul carcheza, Domnul vn dn prilej si inqelevina gi osindanoastri ci nu descopeream rr,r..rrro"gi.- ADE_ si _g..gt:ii"di"c VARUL, caresilisluia aievea inrre noi, adici pe Mintuitorul. Daci adesea se intunecaera penrru cd,bezna sufletelorto"rtr. ii zvirleapeteleei negrepesre strilucirea lui, asacum igi aruncd.pimintul umbra lui pestesoaresi, pirelnic, il acoperi.vircolacii din inima lui Pilat l-au mincatpe Mintuitorul gi'nui-au ing;_ duit sil descopere. vircolacii din sufletele,ro"rr.", umbre iscatedin necredinqi, nori virsaqi de patimi 9i deznidejde,se puneauintre noi gi El, il innegureau,il rodeau, pini a nu-L mai cind umbla pe ape si ne ",rrro"9r., spiimintam ca de o niluci, ori cind mergeacu noi arituri gi-L lrrr- ir"pt ,r., striin, saucind il intrebam,cape oricareom, ceesteADEVARUL qi El, i*^rrr.cat de atitanecredingi, seficea tot mai necunoscut... ni Neamnecreiinciossi indiritnic, cum_se spunea adesea, trebuit si ne riscumperedin picat prin insugi a singeleSiu, din c"re 1l rugim si vi invredniceasc; p" .,roi .,r; i-p;rtegi ii " curind... $i binecuvintindu-icu sirutare,pe fiecarein parte,Ioan le detedrumul. Dar ucenicii,,risipindu-se, duseri vesrea puterniculApostolinadinspoca runcisegi dobindise, pentru ei, intunecimea soarelui.Bucure;ti, august 31 1952