100. Ilarie Voronca, Ulise1. uzată – folosită; credincios – fidel.2. Semnul exclamării din structura „o! gazeta” are rolul de a separa o interjecţie de restul enunţului.3. a duce dorul, a duce vorba, a duce grija, a-şi duce crucea.4. „acum strada te primeşte ca o cutie de poştă”, „strada e aici la picioarele tale precum un câine credincios”5. Forma pronominală „tu” care apare în textul dat marchează adresarea directă către un interlocutor imaginar, fiind o marcă a lirismului subiectiv, şi are rolul de a generaliza sentimentele transmise de eul liric.6. În primul vers, comparaţia „strada te primeşte ca o cutie de poştă” are rolul de a contura banalitatea universului cotidian, sugerând anonimatul indivizilor care pătrund în spaţiul străzii şi posibile destinaţii ale acestora. Strada devine doar un spaţiu de tranziţie, fără semnificaţie pentru universul eului liric.7. Titlul face referire la legendarul erou grec care a călătorit vreme îndelungată pentru a ajunge acasă. Acelaşi nume alcătuieşte titlul unui roman de James Joyce, în care se face referire la condiţia omului modern, rătăcind fără a se putea integra cu adevărat într-un univers obişnuit. Acelaşi sens este relevat de poemul lui Ilarie Voronca, al cărui titlu, raportat la modelul legendar, sugerează, de fapt, depersonalizarea şi absenţa idealului omului contemporan, impersonalizarea discursului liric susţinând sensul transmis de titlu. Imaginile artistice subliniază ideea de rătăcire fără rost: „tu eşti o scrisoare în cutie de poştă”, „destinul tău e acolo distribuitor mecanic”.8. Ilaria Voronca este unul dintre reprezentanţii de marcă ai mişcării de avangardă, care s-a manifestat în literatura română în perioada interbelică. Trăsături ale acestei orientări literare, care pot fi identificate în textul dat, sunt: crearea unor imagini surprinzătoare, prin asocieri neobişnuite ale termenilor, trimiteri la condiţia creatorului modern, rătăcitor – „strada te primeşte…”9. Fragmentul din amplul poem Ulise dezvoltă ideea centrală a unei existenţe cotidiene dominate de banalitate. Adresarea impersonală către un posibil cititor, prin forme pronominale de persoana a II-a, care creează sugestia unei prezenţe lirice subiective, are rolul de a accentua universalitatea destinului sugerat prin imaginea drumului, descris cu ajutorul unei comparaţii şi al unui epitet – „strada e aici la picioarele tale precum câinele credincios”. Metaforele şi comparaţiile prin intermediul cărora este prezentat universul cotidian ilustrează dominaţia banalului, caracterul mecanic al existenţei umane, care se supune aceloraşi ritualuri, de cele mai multe ori fără obiective precise – „strada te primeşte ca o cutie de poştă”, „obişnuinţa e pe umerii tăi ca o cămaşă uzată”, „aerul stă pe acoperişuri ca un preş”, „tu eşti o scrisoare în strada cutie de poştă / destinul tău e acolo distribuitor mecanic”, „casele cu şorţuri ca brutărese”. Evenimentele extraordinare, ieşite din comun, nu-şi găsesc locul în această lume a mecanicului, a vidului sufletesc, devenind loc comun – „o! gazeta, ce dantelă pentru melancolia ta / lindbergh a aruncat un curcubeu între america şi europa / un profesor de strategie e asasinat în expresul paris - marsilia”. Textul devine ilustrativ, prin stil şi prin conţinutul de idei, pentru o lume fără idealuri, incapabilă să se oprească din rătăcirea fără scop şi fără rost.