UNIVERSITATEA DIN PITEŢTIFACULTATEA DE ŞTIINŢE SOCIO-UMANE

EFECTELE STRESS-ULUI OCUPAŢIONAL ASUPRA BURNOUT-ULUI ŞI AL SATISFACŢIEI FAŢĂ DE VIAŢĂ

STUDIU DE CAZ PE CONTABILI

Tulburări clinice şi eficienţă în organizaţii - Proiect de seminar

PROGRAM MASTER: PSIHOLOGIE CLINICĂ, AN IISTUDENŢI: VASILE CASANDRA REBECA GRAMA CLAUDIA GEORGIANA POPESCU LILIANA CLAUDIA

Abstract. Obiectivul acestui studiu este de a determina impactul stress-ului ocupațional asupra burnout-ului și satisfacția faţă de viață la nivelul contabililor. Studiul vizează burnout-ului din trei prespective: epuizare emoțională, lipsa de împlinire personală și depersonalizare. 1.Introducere Scopul principal al studiului este de a defini efectele stress-ului ocupațional asupra satisfacției faţă de viață și al burnout-ului la contabili.1.1.Stress-ul şi stress-ul ocupaţional Prima definiție a stressului a fost dată de Cannon în (1914). Pentru Cannon, stress-ul este stimulul fiziologic necesar pentru recuperarea echilibrului interior perturbat de efectele nedorite din mediului (Erdogan 1996). În lumea de astăzi, conceptul de stress a fost folosit prima dată de către Hans Selye. Pentru Selye (1977) stress-ul este "o reacție comună a organismul faţă de orice stimul exterior". Ivancewich et al. (1983) a definit stress-ul ca "toate rezultatele interacțiunii dintre individ și evenimentul distructiv". Definiția acceptată pe scară largă în mediul academic, stress-ul "este rezultatul reflectat de organismul uman ca un comportament adaptive, ca o reacție de răspuns la orice eveniment de mediu care cauzează presiune de natură psihologică și / sau fiziologică "(Artan 1986). Stress-ul ocupațional poate fi definit ca reacție de adaptare la condițiile externe care cauzează perturbări fizice, psihologice și comportamentale (Aktas și Aktas 1992). Astfel Erdogan (1996) definește stress-ul ocupațional ca “o circumstanță care se desprinde din relațiile dintre indivizi și munca lor și care îndepărtează individul de funcțiile umane”. Stress-ul care afectează angajaţii într-o organizație poate fi cauzat de volumul mare de muncă, lipsa de timp, lipsa controlului sau controlul excesiv, responsabilitățile dezechilibrate sau supraresponsabilizare, incompatibilitate între valorile indivizilor și ale organizaţiei, incertitudinea de roluri, discordanţa între individ și profesiei, conflictul de roluri, anxietate cu privire la responsabilitățile, condițiile de muncă, teama de pierderea locului de muncă, primejdii legate de locul de muncă și relațiile dintre indivizi (Davis și Newstrom 1988). Stress-ul, care provine de la aceste tipuri de motive, pe de o parte cauzează output-uri negative la nivel fizic, psihologic și comportamental la individ, iar pe de altă parte provoacă lipsa de performanță, întârzieri, absenteism, creșterea frecvenţei transferurilor forţei de muncă şi a accidentelor la locul de muncă (Yilmaz și Ekici 2003; Mackay et al 2004;. Ugoji și Isele 2009; Stacciarini și Troccoli 2004; Mansor et al 2003;. Fairbrother și să avertizeze 2003;. Antoniou et al 2003). Cooper și Marshall (1976) au afirmat, că există cinci surse majore de stress care cauzează supraîncărcare. Acestea sunt: elementele inerente în profesie, roluri în organizație, dezvoltarea carierei, relațiile de muncă, structura şi climatul organizaţional.1.2 Burnout Stress-ul care este acceptat ca o parte firească a vieții de afaceri, dar poate fi de fapt "epuizare". (Cokluk 2000). Freudenberger (1974) definit fenomenul de burnout ca "comsumarea resurselor interioare ale unei persoane din cauza epuizării, pierderea de energie sau neatingerea expectanţelor altora". Astăzi, definiția cea mai larg acceptată pentru burnout este cea dată de Maslach și Zimbardo (1982). Ei (1982) au abordat noțiunea de burnout prin trei dimensiuni: epuizare emoțională, depersonalizare și lipsa de realizare personală. Conform acestui punct de vedere, burnout-ul este împărțit în trei categorii, epuizare emoțională, depersonalizare și lipsa de realizare personală (Maslach și Zimbardo 1982). Epuizarea emoțională presupune stress individual și înseamnă o creștere a cererilor emoționale și fizice efectuate asupra individului. Depersonalizarea reprezintă dimensiunea interpersonală a burnout-ului, alături de comportamente negative față de clienți și o lipsă de interes faţă de muncă. În plus, un sentiment de lipsă de împlinire personală prezintă tendinţa generală a evaluării negative la un individ (Maslach et al 2001;. Wright și Bonnet 1997; Budak G, Surgevil 2005). A fost prezentat în literatura de specialitate faptul că persoanele care se simt epuizate etalează oboseală, probleme psihosomatice,eșecuri în materie de sănătate psihologică și o tendință de a se distanța de la membrii familiei (Surgevil 2006; Ardic și Polatsci 2008). De asemenea, a fost subliniat faptul că burnout-ului poate duce la scăderea performanței absențe și efecte negative asupra productivității (Schaufeli și Buunk 2003; Maslach și Leiter 1997; Kop și Euwema 2001).

1

1.3 Satisfacția faţă de viaţă Definiții și abordări:• Satisfacția faţă de viață, la nivel general, reprezintă satisfacția personală a individului despre propria viață (Telman și Ünsal 2004).• Satisfacţia faţă de viața arată rezultatul comparării aşteptarilor personale cu realitatea. Când am folosit termenul de "satisfacția față de viață", am înțeles o satisfacție generală, fără a fi centrată pe un eveniment specific (Ozdevecio ˘ glu și Aktas 2007).• Satisfacţie faţă de viață este un rezumat al evaluării aspectelor pe care individul le place sau nu le agreează în propria viață. (Heller et al. 2002). Veenhoven (1991) a efectuat 245 de studii în 32 de țări și în conformitate cu rezultatele acestor studii factorii implicați în satisfacția faţă de viață sunt după cum urmează (Dockery 2004): traiul într-o țară bogată din punct de vedere economic unde libertatea și democrația sunt acceptate; stabilitatea politică; apartenenţa la o majoritate, mai degrabă a fi parte a unei minorităţi; apartenenta la o structura superioară in societate; căsătorit fiind să ai realţii bune cu familia și prieteni soţului/soţiei; a avea sănătate fizică și psihică; a fi deschis în gândire și active; a avea sentimentul de control al propriei vieți; în loc de a câștiga bani și de a avea o politică conservatoare,să fi dispus să aderi la valori sociale și etice.2 Modelul cercetării2.1 Modelul de cercetare și ipotezeÎn cursul studiului nostru, vom testa două ipoteze de bază (H1 și H2) şi trei sub-ipoteze ale acesteia din urmă (H3, H4 și H5). Aceste ipoteze sunt:Ipoteza 1: Stress-ul ocupațional are un efect semnificativ și negativ asupra satisfacției faţă de viață.Ipoteza 2: Stress-ul ocupațional are un efect semnificativ și pozitiv asupra burnout-ului/epuizării generale.Ipoteza 3: Stress-ul ocupațional are un efect semnificativ și pozitiv asupra epuizării emoționale.Ipoteza 4: Stress-ul ocupațional are efect semnificativ şi pozitiv asupra lipsei de realizare personală.Ipoteza 5: Stress-ul ocupațional are un efect semnificativ și pozitiv asupra depersonalizării.

- + + + +

2.2 Culegerea datelor Populația studiului a inclus contabili și contabili stagiari din muncă oraşul Kayseri. În prezent, există 942 contabili şi 508 contabili stagiari în Kayseri. Un chestionar a fost trimis contabililor şi contabililor stagiari prin e-mail. Doar 5% dintre aceştia au fost stagiari și 95% au fost din contabili calificați.2.3 Colectarea datelorDatele au fost colectate prin intermediul internetului, utilizând chestionarea prin email. Adresele de e-mail au fost obținute de la site-ul de internet al Camerei de Contabili Publici Autorizaţi din Kayseri2.4 Scale / Instrumente Scala stress-ului ocupațional. Nivelul de stress ocupațional a fost măsurat cu ajutorul Scalei de stress ocupațional Wieman(WOSS) (Weiman 1978). Scala cuprinde 15 afirmaţii care sunt punctate pe o scala Likert cu cinci praguri. Fiabilitatea scalei a fost calculat ca 0.789. Nivelurile ridicate în scală indică niveluri ridicate ale stress-ului ocupațional. Burnout-ul. A fost utilizată "Scala Maslach Burnout" proiectată de Maslach și Jackson în (1981), care a fost adaptată pentru populaţia Turciei și testată de către Ergin (1992), în ceea ce privește validitatea și fiabilitatea. Scala cuprinde trei sub-scale: epuizare emoțională, lipsa de împlinire personală și depersonalizare. Există 22 de afirmații, reprezentând cele trei sub-scale. Fiabilitatea generală a scalei este calculată ca 0,70 (Cronbach Alfa). Fiabilitatea pentru subscala epuizare emoțională este de 0,69, pentru

2

Stress ocupaţional

Satisfacţia faţă de viaţă

Epuizare emoţională

Burnout Lipsa împlinirii personale

Depresonalizare

subscala lipsă de realizare personală este 0,72 și 0,70 pentru subscala depersonalizare. Nivelul de epuizare este calculat ca medie dintre cele trei subscale. Satisfacția față de viață: Nivelurile de satisfactie faţă de viață a contabililor în studiu au fost determinate cu ajutorul "Scalei pentru satisfacţia faţă de viaţă", conceputa de Diener et al. (1985). Există 7 puncte și cinci afirmații în această scală. Rata de fiabilitate pentru scală este de 0,75.3 Rezultate3.1 Aprecierea privind caracteristicile demograficeCaracteristicile demografice ale participanților la studiu sunt prezentate în Tabelul 1. Caracteristici demografice ale subiecţilor Gen f %

Masculin 160 73.7Feminin 57 26.3Vechimea în muncă0-5 ani 40 18.46-10 ani 79 36.411-15 ani 64 29.4Peste 15 ani 34 18.8Vârsta 20-30 ani 64 29.531-40 ani 71 32.741-50 ani 57 26.2Peste 50 de ani 25 11.6Educaţie Liceu 72 33.2Colegiu 67 30.8Student 67 30.8Absolvent 11 5.2

3.2 Valoarea medie pentru variabilele studiuluiValorile mediilor și ale deviației standard pentru variabilelor studiului sunt după cum urmează:

Media SD (deviaţia standard)Stress ocupaţional 3.07 0.62Satisfacţia faţă de viaţă 2.60 1.23Epuizare emoţională 3.62 1.06Lipsa împlinirii personale 3.51 1.19Depresonalizare 3.04 1.06Burnout (general) 3.40 0.73 În studiu am monitorizat nivelurile stress-ului ocupaţional ușor peste scorul mediu (3.07), satisfacția faţă de viață sub media (2.60) și nivelul general de epuizare (al burnot-ului) peste punctul de media (3.40). În ceea ce privește sib-dimensiunile burnout-ului, cel mai înalt nivel pentru burnout este pentru epuizare emoțională și este cel mai mic nivel înregistrat pentru depersonalizare.3.3 Corelația. Rezultatele indică, corelația dintre stress-ul ocupațional, satisfacția faţă de viață, burnout și sub-dimensiunile acestuia(epuizare emoțională, lipsa de realizare personală, depersonalizare). În conformitate cu Tabelul 2 există o corelație negativă între stress-ul ocupational și satisfacția faţă de viață. Această corelație arată că, atâta timp cât nivelul stress-ului occupaţional al angajaţilor crește nivelul de satisfacție faţă de viață scade. Există o corelație pozitivă între stress-ul ocupațional și toate subdimensiunile burnout-ului, astfel nivelul gradului de ocupaţie al contabililor şi nivelul burnout-ului cresc în acelaşi timp. Tabel 2 Matricea corelaţiilor

1 2 3 4 5 61. Stress occupaţional 1.002. Satisfacţia faţă de viaţă -0.404** 1.003. Epuizare emoţională 0.384** -0.273** 1.004. Lipsa împlinirii personale 0.509** -0.364** 0.406** 1.00

3

5. Depersonalizare 0.270** -0.321** 0.135* 0.214** 1.006. Burnout 0.550** -0.440** 0.714** 0.789** 0.621** 1.00*p<0.05,**p<0.01Tabel 3 Rezultatele analizei de regresie cu privire la efectele stress-ului ocupaţional privind satisfacţia faţă de viaţă.R RXR RxR corectat SE estimat F0.404 0.163 0.159 1.13 41.956****p<0.01Variabile dependente: satisfacţia faţă de viaţă; Variabile independente: stress ocupaţionalTabel 4 Factorul beta pentru efectele stress-ului ocupaţional privind satisfacţia faţă de viaţăBeta nestandardizat SE β standardizat t-0.800 0.124 -0.404 -6.477****p<0.01Variabile dependente: satisfacţia faţă de viaţă; Variabile independente: stress ocupaţional3.4 Testarea ipotezelor Există două ipoteze de bază în studiul nostru. Prima ipoteza H1 afirmă faptul că: "Există un efect semnificativ negativ al stress-ului ocupațional privind satisfacția faţă de viață", după cum se menționează în modelul nostru. Ipoteza este H1: “Stresul ocupațional are un efect semnificativ negativ asupra satisfacției faţă de viață”. În scopul de a testa această ipoteză, s-a realizat analiza de regresie. Rezultatele analizei de regresie privind H1 sunt prezentate în tabelul 3, precum și factorul beta al efectului stress-ului ocupaţional asupra satisfacţiei faţă de viaţă în tabelul 4. Când luăm în considerare informațiilor furnizate în tabelele 3 și 4, stress-ul ocupațional prezintă un efect asupra satisfacției vieții de 15,9%. Factorul beta care explică efectul de stress-ului asupra satisfacției vieții este -0.404. Acest lucru arată că stress-ul are un efect semnificativ negativ asupra satisfacției faţă de viață. Prin urmare, ca efect al stress-ului ocupațional asupra satisfacției vieții este semnificativ și negativ, ipoteza H1 se confirmă. A doua ipoteză de bază menționată în modelul de cercetare este H2: "Exista un efectul pozitiv și semnificativ al stress-ului ocupațional asupra burnout-ului". Ipoteze 3, 4 și 5 sunt sub-ipoteze al ipotezei H2. Analize de regresie au fost efectuate separat și sunt ilustraţi factorii beta în tabelele 5 și 6. Deoarece există mai mult de un singur factor beta în același tabel, nu înseamnă este o analiză de regresie multiplă. Variabila dependentă este stress-ul ocupațional, iar variabilele independente sunt burnout și sub-dimensiuni acestuia.Tabel 5 Analiza de regresie a efectelor stress-ului ocupaţional pentru burnout și sub-dimensiuni acestuia

R RxR RxR corectat SE estimat FBurnout general 0.550 0.302 0,299 0.65 93.015**Epuizare emoţională 0.384 0.147 0.143 0.98 37.127**Lipsa împlinirii personale 0.509 0.259 0.255 1.03 74.642**Depersonalizare 0.270 0.073 0.069 1.02 16.841****p<0.01Variabile dependente: satisfacţia faţă de viaţă; Variabile independente: stress ocupaţional.

Tabel6 Factorii beta pentru efectele stress-ului occupaţional asupra burnout-ului şi dimensiunilor acestuia

β nestandardizat SE β standardizat tBurnout 0.693 0.072 0.550 9.644**Epuizare emoţională 0.652 0.107 0.384 6.093**Lipsa împlinirii personale 0.977 0.113 0.509 8.640**Depersonalizare 0.461 0.112 0.207 4.104****p<0.01Variabile dependente: satisfacţia faţă de viaţă; Variabile independente: stress ocupaţional

4

Când evaluăm tabelele 5 și 6, vom vedea că stress-ul ocupațional are un efect pozitiv și semnificativ asupra burnout-ului și a sub-dimensiunilor, prin urmare creşte nivelul de epuizare (burnout). Se înțelege că cel mai mic prag al stress-ului ocupațional este înregistrat pentru depersonalizare (β: 0.270) și cel mai mare prag pentru lipsa de realizare personală (β: 0.509). În conformitate cu datele din tabelele 5 și 6, ipotezele 2, 3, 4 și 5 sunt confirmate. Având în vedere rezultatele analizelor de regresie, vom vedea efectele semnificative ale stress-ului ocupațional la contabili cu privire la nivelurile de satisfacție faţă de viața și burnout. De aceea, stress-ul ocupațional poate fi numit drept cauză/ determinant al satisfacție faţă de vieții și al burnout-ului.4. Discuții și concluzii. Obiectivul acestui studiu a fost de a determina dacă stress-ul ocupaţional are sau nu efecte semnificative asupra nivelului de satisfacție faţă de viață și burnout, împreună cu sub-dimensiuni acestuia, la contabili. În scopul de atingerii obiectivului a fost conceput un model de cercetare și a fost propusă testarea a două ipoteze de bază în acest model (H1 și H2) şi trei sub-ipoteze (H3, H4, H5). Prima ipoteză de bază este că stress-ul ocupațional va reduce satisfacția faţă de viață de contabili. În ceea ce privește datele colectate, stress-ul ocupațional reduce satisfacția faţă de viață. Efectul stress-ului ocupațional privind satisfacția faţăde viață este de (-) 0.404.

Beta -0.404** **p<0.01 Cu cât au un nivel mai scăzut al satisfacţiei faţă de viaţă cu atât contabilii au mai multe probleme fizice şi psihologice la locul de muncă. Programele care ajută la scăderea nivelului stress-ului ocupaţional la contabili reprezintă un mare beneficiu alături de modalităţile de scădere nivelului de stress şi deţinerea unor informtaţii despre managementul stress-ului contribuie la un efect pozitiv asupra vieţii contabililor. Efectul stress-ului ocupațional asupra satisfacției faţă de viață este negativ și nivelul este de 40,4%. A doua ipoteză de bază este ca stress-ul ocupaţional va creşte nivelul de epuizare (burnout) generală la contabili. Analizele au arătat că stress-ul ocupațional are un efect pozitiv și semnificativ asupra nivelului de burnout al indivizilor.

Beta -0.550** **p<0.01 Dacă stress-ul ocupațional este cronic la contabili este greu de estimat utilizând doar rezultatele studiului. Cu toate acestea, efectele stress-ului pot fi cronice. Stress-ul ocupațional epuizează persoanele în decursul timpului. Burnout este unul dintre cele mai importante boli psihologice ale acestui secol. Din acest punct de vedere, ar trebui luate măsuri, atât la nivel individual, cât și la nivel organizațional, pentru a reduce nivelul de stress la contabili. A fost observat faptul că efectul stress-ului ocupațional asupra burnout-ului este pozitiv, la aproximativ 55%. Împreună cu a doua ipoteză de bază sub-ipotezele trei, patru și cinci vizează efectele stress-ului ocupațional asupra nivelului burnoutului. Analizele au arătat că stress-ul ocupațional are efect asupra tuturor celor trei sub-dimensiuni. Beta -0.384**

Beta -0.509**

Beta -0.270****p<0.01 Când luăm în considerare figura de mai sus, observăm că stress-ul ocupațional are un efect mai mare asupra lipsei de împlinire personală decât asupra celelalte două sub-dimensiuni (Beta = 50,9%). După lipsa de realizare personală, stress-ul ocupațional influentează nivelul de epuizarea emoțională și de depersonalizarea. Atunci când o persoană simte lipsa de realizare personală, se simte incapabil de a face faţă locului de muncă. Apoi, persoana consideră că există o negativitate generală din jurul ei și decide că ea nu are un viitor gândindu-se că eforturile ei au nici un sens. Firește, aceste sentimente sunt o problemă majoră

5

Stress ocupational Satisfactia faţă de viaţă

Stress ocupational Burnout general

Stress ocupaţional Epuizare emoţională

Lipsa împlinirii personale

Depersonalizare

pentru contabili care lucrează pentru public. Acest lucru se datorează faptului că, în depersonalizare, persoana ignoră alte persoane, și acționează ca şi cum este lipsit de emoţii ignorându-se pe sine. Atunci când indivizii se simt epuizaţi, ei cred că nu sunt la fel de productivi ca înainte și nu-şi îndeplinesc sarcinile de muncă așa cum au făcut și în trecut, acest lucru duce la sentimente de suferință și de incapacitate, ceea ce duce la anxietate și dorința de a nu mai merge la servici.

6