Utilizarea TIC în activitatea didactică

Prof. Mitrea Gheorghe – Liceul Tehnologic Turceni

Prof. Roşu Ioana Florentina- Şcoala Generală Nr.2 Motru

Apariţia şi prezenţa calculatoarelor în viaţa fiecăruia dintre noi, face ca în cuplul

tradiţional format din profesor şi elevi să intervină calculatorul atât ca mijloc de învăţare (prin

programele de învăţare asistată de calculator) cât şi ca sursă de informaţii (prin DVD-uri, CD-uri,

dicţionare electronice, Internet etc.). În ziua de azi putem astfel vorbi de cel de al treilea factor

implicat în educaţie ca fiind multimedia. El se găseşte la intersecţia unor domenii majore ca:

informatică, telecomunicaţii, presă, produse audio-video, industria filmelor şi a televiziunii.

Atuurile multimediei sunt:

- combinarea modalităţilor de expresie: text, imagini, audio, video, grafică, animaţie;

- interactivitatea utilizatorilor cu mediul de lucru în sensul că informaţia nu este

recepţionată pasiv ca în cazul cititului sau vizionării programelor TV, ci oferă posibilitatea de

deplasare în conglomeratul informaţional

Astfel informaţia şi cunoştinţele circulă înspre şi dinspre fiecare din cele trei surse:

profesor, elevi şi multimedia (vezi figura 1).

           

Figura

1

Elevii,

dar şi profesorii se găsesc, de multe ori, în contacte online cu alţi transmiţători de informaţii,

1

aflaţi în diferite zone geografice. Există deci o comunicare prin mijloace virtuale dincolo de orele

de curs.

Profesorul trebuie să conştientizeze că are roluri multiple în procesul de predare-

învăţare-evaluare: transmiţător de cunoştinţe, ghid, sfătuitor, colaborator sau chiar receptor de

informaţii din partea elevilor. Sarcina actuală ce revine profesorului, prin diversele roluri pe care

şi le asumă, este de a-I face pe elevi să dobândească competenţe şi nu cunoştinţe punctuale care,

în ziua de astăzi, pot fi în scurt timp perimate. În acest context, profesorul trebuie să realizeze

activităţi didactice care să stimuleze o învăţare conştientă şi activă utilizând noile mijloace ale

tehnologiei informaţiei.

Profesorul trebuie să-şi lărgească strategiile didactice pentru a le adapta societăţii

informaţionale. El trebuie să încurajeze activităţi în echipă chiar şi cu echipe care colaborează

numai online, activităţi de căutare de informaţii, concursuri pe Internet, chiar şi activităţi de

învăţare la distanţă etc. Scopul unor astfel de demersuri este ca elevul să devină capabil de a

căuta şi selecta informaţii, să devină responsabil pentru propria sa dezvoltare şi totodată propriul

său evaluator. În acest context reţeaua Internet trebuie exploatată ca resursă educaţională.[1]

Studiile realizate în ultimii ani în diverse ţări au arătat că introducerea TIC în şcoală, la

clasă şi în afara ei, în procesele educaţionale în ansamblul lor, contribuie într-o măsură  foarte 

mare  la îmbunătăţirea  rezultatelor elevilor. În  primul rând, acest lucru se  datorează  faptului

că  TIC  se adaptează nevoilor de învăţare ale elevilor şi nevoilor de predare ale profesorilor.

În România anului 2009 se poate constata foarte uşor că există o reticenţă faţă de

regândirea procesului de predare-învăţare astfel încât tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor

să  fie parte din acest proces şi nu doar simple instrumente de lucru. Din acest motiv, majoritatea 

profesorilor din învăţământul preuniversitar, care folosesc în acest fel TIC,  apelează în cele mai

multe cazuri la prezentări în PowerPoint şi într-o măsură mult mai mică la software educaţional.

Însă TIC nu se reduce doar la atât. Există o serie întreagă de tehnologii, atât software cât şi

hardware (de exemplu, tablele inteligente – smartboard – care îndeplinesc atât funcţia de video

proiector, cât şi pe cea de tablă normală, putând fi utilizate fără a mai fi nevoie să ştergeţi ceea ce

2

aţi scris şi putând chiar să salvaţi pe un calculator tot ceea aţi lucrat la clasă), care vin în

întâmpinarea profesorului şi-l ajută să lucreze cu elevii.

Utilizarea TIC în procesele de predare-învăţare face ca elevii să fie mai atenţi la ceea ce

se predă, creşte receptivitatea lor precum şi interactivitatea. Dacă în sistemul clasic elevul ascultă

lecţia şi era învăţat să ia notiţe, utilizând TIC în predare se stimulează atenţia audio-vizuală. Este

o foarte mare diferenţă între explicarea în sistemul clasic a gravitaţiei şi explicarea însoţită  de 

un suport video în care sunt ilustrate efectele gravitaţiei

Accentul se mută pe receptivitate şi interactivitate din partea elevului, adică de pe

reţinerea de informaţii, pe reţinerea de informaţii şi formarea de competenţe. Elevul va fi mai

activ în cadrul lecţiilor, punând mai multe întrebări cu privire la fenomenele explicate.

Educaţia centrată pe elev înseamnă să ţii seama de ritmul propriu de învăţare al elevului,

să-l înveţi să înveţe, să-l cooptezi în procesul de predare-învăţare. În acest nou context,

profesorul nu mai este un educator, ci un manager şi un facilitator al învăţării.

Elevii trebuie  să fie angrenaţi în  pregătirea  lecţiilor la clasă prin  jocuri, prin activităţi

de culegere de informaţii de pe Internet sau din alte surse (TV, ziare şi reviste, enciclopedii  etc.).

Toate  acestea contribuie la  cunoaştere, nu  doar manualele şi publicaţiile de specialitate.

Utilizarea TIC nu exclude testarea elevilor prin lucrări scrise, exerciţii la

tablă etc. Tehnologiile informaţiei şi comunicaţiei facilitează procesul de învăţare, dar nu

suplineşte învăţarea şi testarea.

Folosind un blog şi nu o pagină simplă de web, profesorul poate primi comentarii şi

întrebări de la elevii săi chiar prin intermediului blogului, la lecţia respectivă. Iar profesorul le

poate răspunde tot sub forma unui comentariu la acea lecţiei. Această comunicare vine să 

suplinească  prezenţa profesorului la oră şi a notelor de curs postate de către acesta pe blog, în

afara orelor de curs  obişnuite.

În felul acesta, se realizează o învăţare asincronă, cu alte cuvinte care nu depinde de

răspunsurile imediate din partea profesorului, aşa cum se întâmplă în cadrul unei ore de curs.

3

Avantajul materialelor de curs şi lecţiilor în format electronic este acela că elevul poate

avea acces la ele nu doar în timpul orei, când profesorul explică, ci şi după, pentru a relua

anumite aspecte.

Astfel, predarea se prelungeşte şi în afara orele de curs. Din acest motiv, profesorul

poate alege să insereze în material diverse sarcini pentru a fi îndeplinite de elevi acasă.

Un rol foarte important, privind din perspectiva unui profesor, îl are accesul la

informaţie. Multitudinea de surse potenţiale din Internet va face posibilă identificarea de situaţii

similare şi de a descoperi cazuistică şi exemple de buna practică pentru aproape orice problemă

pe care o întâmpină în activitatea sa. Este necesar în acest sens ca profesorul să aibă un minim de

cunoştinţe de limba străină, în special limba engleză, ţinând cont ca majoritatea informaţiei

disponibilă pe Internet este în limba engleză

Bibliografie 

1. Michaela Logofătu, Mihaela Garabet, Anca Voicu, Emilia Păuşan, Tehnologia Informaţiei şi

a Comunicaţiilor în şcoala modernă, Editura Credis, Bucureşti, 2003.

2. http://www.google.com/

3. http://www.yahoo.com/

4