XI. Responsabilităţi privind aplicarea testelor şi utilizarea rezultatelor

Locul testelor în evaluarea psihologică

În evaluarea psihologică, testele:

- servesc la formularea unor ipoteze pentru investigaţii diverse;

-servesc la confirmarea sau furnizarea informaţiilor suplimentare necesare fundamentării unei

deciziei în evaluare în diagnosticul pentru selecţie, orientare, sau în cel clinic.

Etapele unei proceduri de evaluare cu ajutorul testelor sunt: 1) alegerea testului(elor); 2)

administrarea; 3) cotarea; 4) analiza rezultatelor şi interpretarea; 5) restituirea rezultatelor

(subiectului); 6) luarea deciziei.

I) Alegerea testului (testelor, bateriei de teste). O bună alegere are la bază:

1) o cunoaştere (stabilire) clară a obiectivului evaluării (cerinţele evaluării);

2) cunoştinţe solide privind natura testelor disponibile, proprietăţile lor psihometrice şi

utilitatea lor într-un anumit domeniu (adecvarea în raport cu obiectivul evaluării).

Pentru a alege testul adecvat trebuie ca utilizatorul să aibă un nivel de cunoştinţe suficient

pentru a înţelege informaţia furnizată în fiecare manual de test (sau catalog) şi mai ales pentru a

sesiza absenţa informaţiilor mai importante.

II) Administrarea. Aceasta presupune următorii paşi: 1) asigurarea condiţiilor obiective de

mediu fizic, ambianţă socială şi a materialelor necesare; 2) prezentarea instrucţiunilor (consemn)

şi aplicarea exemplelor; 3) administrarea propriu-zisă; 4) colectarea şi înregistrarea răspunsurilor

care se face diferenţiat în funcţie de tipul de examinare (individuală / colectivă), de materialul

folosit şi de domeniul de aplicare. Nivelul de expertiză obişnuit pentru administrarea unui test

variază considerabil de la un test la altul. Totuşi, pentru marea majoritate a testelor la care

administrarea poate fi despărţită de interpretare, expetiza pentru administrarea testului este esenţial

procedurală. Adică, cel care va administra testele va fi format numai în legătură cu procedurile de

administrare fără să aibă informaţii detaliate de psihometrie (şi de interpretare). Uneori procedura

de administrare este automatizată (informatizarea testului).

58

II) Cotarea răspunsurilor

Cotarea este, de cele mai multe ori, un proces mecanic/algoritmic şi poate fi uşor de

automatizat (informatizat). Totuşi, în cazul unor categorii de teste (în particular, tehnicile

proiective), cotarea se bazează pe aprecierea celui care aplică testul. În acest caz, regulile de cotare

trebuie să fie pe cât de posibil specifice, iar evaluatorii bine formaţi – altfel fidelitatea evaluărilor

are de suferit (ex: testul Rorschach).

III) Analiza şi interpretarea rezultatelor

Analiza notelor standard (scorurilor) poate fi deosebită de interpretare. Ea implică

manipularea scorurilor brute pentru obţinerea altor indici statistici utili (de pildă, media şi

dispersia rezultatelor). Analiza poate varia de la proceduri simple (utilizarea etaloanelor) până la

proceduri complexe (calculul ecuaţiilor de regresie şi analiza profilelor), însă şi aici informatizarea

poate fi prezentă într-un anumit grad.

Interpretarea rezultatelor la un test trebuie făcută dincolo de cifre. Ea implică explicarea

semnificaţiei psihologice a scorurilor standard sau a indicatorilor statistici rezultaţi din analiza

cantitativă a rezultatelor. În acest sens, este necesar: 1) o bună cunoaştere a testului (a

documentaţiei); 2) o mare experienţă în utilizarea lui pe o anumită categorie de subiecţi

(importanţa alegerii şi exersării de teste perfomante) şi 3) abilitatea (competenţa) de a trage

concluzii valide din rezultate (seminar)

IV) Restituirea rezultatelor - implică capacitatea de a comunica rezultatele (interpretarea) în

termeni comprehensibili şi apropiaţi persoanei pe care trebuie să ştim cum să o abordăm (de

exemplu, rezultatele slabe la testele de inteligenţă sau de randament în general trebuie comunicate

astfel încât cel în cauză să nu se simtă prost sau să înregistreze deteriorări ale stimei de sine).

V) Luarea deciziei implică: 1) cunoştinţe privind aspectele cantitative şi calitative ale

informaţiilor furnizate de test (validitate, fidelitate etc.); 2) informaţii obţinute cu alte mijloace de

evaluare – testele nu sunt decât un ansamblu de instrumente utilizate de profesionişti pentru luarea

deciziei (interviurile, grilele de observaţie sau alte metode prilejuiesc strângerea unui cumul

informaţional bogat şi mult mai variat decât testele).

Testele sunt, însă, utilizate în evaluări pentru fundamentarea deciziilor din trei motive:

1) furnizează o metodă standard de evaluare a individului;

2) furnizează informaţii mai sigure şi într-un mod mai eficient decât majoritatea metodelor de evaluare

3) asigură accesul la evaluarea unor calităţi care sunt dificil de abordat prin alte mijloace (directe)

59

Competenţa în utilizarea testelor psihologice – Cine poate utiliza testele?

P. Kline (1993) arată că deciziile bazate pe o greşită interpretare a rezultatelor precise şi

cuantificate ale unui test sunt ,,periculoase.” Ele sunt mai greu de contestat sau de refuzat. Fără

cunoaşterea complexităţii tehnologiei statistice pe care se bazează testele se poate lua cu uşurinţă

un test ca un joc şi invers. Din acest motiv, majoritatea editurilor nu furnizeză teste decât

profesioniştilor calificaţi fie prin formare profesională iniţială şi print-o formare profesională

speifică. De altfel, standardele de evaluare a competenţei în utilizarea testelor sunt de două tipuri:

nivel A - acoperă principiile psihometrice de bază şi abilităţile necesare pentru utilizare testelor de

aptitudini şi/sau cunoştinţe; nivel B - acoperă principii psihometrice mai complexe şi abilităţi

necesare pentru administrarea testelor de personalitate şi interese. Unele restricţii se pot pune în

cazul diagnosticului specific (de exemplu, evaluarea clinică sau ocupaţională de înalt nivel) unde

sunt necesare cunoştinţe avansate (specifice), experienţă şi antrenament.

Responsabilităţi cu privire la utilizarea rezultatelor testelor

Părţi implicate în procesul testării sunt: constructorul, editorul, utilizatorul, clientul, candidatul.

Constructorul şi editorul – trebuie să asigure calitatea testului şi adecvarea documentaţiei

referitoare la utilizarea lui (limitarea accesului neprofesioniştilor).

Utilizatorul – care administrează, scorează şi interpretează rezultatele testului. Este responsabil în

ceea ce priveşte informaţiile date subiecţilor. El trebuie să explice clientului de ce utilizează

anumite testele psihologice, să prezinte semnificaţia testului, să asigure subiecţii că rezultatele

testelor vor fi corecte şi confidenţiale.

Clientul – persoana căreia i se comunică rezultatul testului (poate fi şi candidat, dar de cele mai

multe ori este terţ, de exemplu managerul), trebuie să se asigure de competenţa persoanei care îi

oferă serviciile privind testarea. Împreună (sau nu) cu utilizatorul (de obicei, psiholog specialist în

evaluare) trebuie să comunice candidatului rolul şi scopul testării, procedurile care se vor aplica,

cum vor fi utilizate rezultatele testului şi cui vor fi comunicate.

Candidatul – subiectul căruia i se administrează testul, are responsabilitatea de a înţelege scopul

testului şi de a semnala anumite neclarităţi în legătura cu modul de completare a acestuia sau cu

gradul de înţelegere a explicaţiilor psihologului.

60

61