Impactul educaiei permanente asupra educaiei colare

Impactul educaiei permanente asupra educaiei scolare . Educaia colar se desfoar n mod organizat si planificat, avnd la dispoziie planuri de invatamant, programe simanuale colare, necesare realizrii obiectivelor educaionale. Dup cum afirm R. H. Dave, educaia permanent este un proces de perfecionare a dezvoltrii personale, sociale i profesionale pe durata ntregii viei a indivizilor n scopul mbuntirii calitii vieii att a indivizilor, ct i a colectivitii lor. Aceasta este o idee comprehensiv i unificatoare care include nvarea formal, nonformal i informal pentru dobndirea i mbogirea unui orizont de cunoatere care s permit atingerea celui mai nalt nivel de dezvoltare posibil i diferite stadii i domenii ale vieii . Conceptul educaiei permanente, este n mod funcional, bazat pe ideea c nvarea permanent poate fi dobndit de ctre indivizi i societi n moduri diferite i c aceste modaliti alternative sunt n stare s conduc spre atingerea celui mai nalt i celui mai bun nivel al calitii vieii de ctre toi. (Dave, R. H., 1991, p. 48). Progresele tiinei i modificrile survenite n tehnic influeneaz n mod progresiv ntreaga omenire. Cel care nu este mereu la zi va fi n mod sigur depit. Mijloacele de informare, pentru a-i ndeplini rolul constructiv, cer a fi dublate de o munc intens i continu de pregtire n acest sens. Tehnici i structuri pe care generaii de-a rndul le-au perfecionat pentru a transmite cunotine i priceperi proprii fiecrei societi, de la cei mai n vrst la cei mai tineri, din tat-n fiu, n bun parte nceteaz s mai fie eficace, astfel nct chiar rolul i funciile tradiionale ale aciunii educative fac obiectul unor reevaluri i reexaminri critice, iar educaia este nevoit din ce n ce mai mult s caute ci noi (Lengrand, 1973, p. 21). Principiul determinant al educaiei adulilor se deosebete n mod radical de principiul nvmntului pentru copii, i anume: obligativitatea. Copilul, indiferent dac vrea sau nu, este constrns de lege i de prinii si s-i limiteze timpul pentru joc i distracie i s se dedice unor ocupaii ale cror interes sau farmec nu-l vede ntotdeauna. Aceasta confer o mare solidaritate instituiilor colare, ns, n acelai timp, creeaz o stare de imobilitate i conservatorism. Dintre toate acestea, nimic nu se potrivete pentru adult. Desigur, pot exista mijloacele de constrngere indirecte, presiuni, unele de ordin economic, altele de ordin politic, dar rareori se ntmpl ca un adult s fie forat s urmeze cursurile unei coli. n general, adultul nu va renuna la timpul su liber pentru a participa la activiti de ordin educativ dect dac ntrezrete satisfacerea unui interes, dac gsete o legtur ntre ceea ce i se propune i ambiiile, aspiraiile, curiozitile i plcerile propriei sale viei. Dac o asemenea legtur nu exist, consecina apare imediat, fie c adultul st deoparte, fie c, dac accept, renun repede (Lengrand, 1973, p. 47). Deoarece, aa cum reiese i din cele de mai sus, educaia adulilor nu poate deveni obligatorie, ea trebuie s fie adaptat nevoilor acestora i s acorde celor ce studiaz condiii liberale (de autoeducaie i autoevaluare, de alegere a coninuturilor i metodelor, a locului i timpului de nvare). Un sistem de educaie pentru aduli este bine aranjat, funcional atunci cnd este ntemeiat pe motivaii i centrat pe obiective care rezolv problemele indivizilor sau grupurilor de aduli. Pentru a stimula motivaiile lor de nvare i de participare la programe educaionale este nevoie de strategii care s se ntemeieze pe cunoaterea nevoilor lor reale, specifice, de educaie. Dumitru Salade n cartea Educaia i dinamica ei subliniaz cteva obiective cu valoare general ale educaiei permanente, i anume: Crearea, printr-un nvmnt formativ, a dorinei de a nva ncontinuu, cultivarea receptivitii, a unei atitudini deschise, favorabil schimbrii, inovaiilor i creativitii; Formarea i dezvoltarea premiselor pentru autoeducaie, autodepire i autoperfecionare, astfel nct acestea s devin trsturi definitorii ale omului contemporan;A traduce normele i valorile sociale n atitudini, n comportamente stabile i a lupta pentru implementarea i dezvoltarea lor n comunitatea creia i aparinem; Stimularea i cultivarea unei atitudini pozitive, libere, creative, independente i constructive prin asimilarea limbajelor tiinei, artei, tehnicii, muncii etc., contribuind astfel la programul cunoaterii umane; Dobndirea unor metode i tehnici flexibile cu privire la organizarea, conducerea i evaluarea procesului de munc i a conduitei astfel nct adaptarea i integrarea individului n societate s se realizeze uor i cu succes, indiferent de domeniul de activitate despre care este vorba; Disponibilitatea pentru reciclare, recalificare i perfecionare i pentru dezvoltarea aptitudinilor pn la nivelul miestriei i al competenei cerute de domeniul de activitate respectiv; Stimularea optimismului oamenilor, a capacitilor lor de a lupta contra deficienelor i lipsurilor i combaterea pasivitii, a scepticismului i a intoleranei; Dezvoltarea responsabilitii personale i a solidaritii pentru a preveni i combate orice deficien individual sau social, ajutndu-l pe fiecare s neleag c ameliorarea situaiei sociale ncepe cu autoexigena i c exigena fa de alii nu este dect o form de respect, o form a demnitii personale i a democraiei autentice; Sprijinirea nelegerii relaiei om-natur (educaie ecologic), a nevoii de a proteja natura, de a lupta mpotriva oricrui gen de poluare a ei i de a o conserva pentru a putea beneficia de binefacerile (avantajele), resursele i frumuseile ei i generaiile viitoare; Cultivarea unor relaii de prietenie, de colaborare i de respect reciproc cu alte popoare, ca i lupta pentru pace, pentru progres, ca o garanie a liberei dezvoltri i prosperiti a tuturor colectivitilor umane (Ionescu, M. , 1998, pp. 23-24). Pregtirea omului pentru educaia permanent nseamn, n primul rnd, pregtirea lor pentru mobilitate, pentru schimbare i pentru calitate. De fapt, educaia nu const n acumularea unui bagaj de cunotine, ci n dezvoltarea armonioas a fiinei umane, care ncepe s devin din ce n ce mai mult ea nsi, n decursul diferitelor experiene de via (Lengrand, 1973, p. 50).Impactul educaiei permanente asupra educaiei nonformale. Educaia nonformala estetot o aciune organizata, dar in afara scolii, fie in mediul socio-profesional, sub forma deperfecionare si formare profesionala, sau in mediul socio-cultural, prin teatre, muzee, bibliotecipublice, manifestri cultural artistice, excursii, cluburi sportive, concursuri, precum si cu ajutorulmass-media (cinematografe, televiziune,radio presa), discoteci publice etc. Acioneazneorganizat, in cadrul mediului socio-cultural, prin influente exercitate de familie, civilizaiaurbana sau rurala, grupuri sociale, activiti culturale, experiene de viata trite etc. Schimbrilerapide din societatea contemporana si mai ales mediile de comunicare au lrgit sfera educaieicolare prin completarea ei cu educaia informala si non formala, care isi aduc contribuia lalrgirea orizontului de cunoatere al elevilor si la educaia lor permanenta.Deci, educaia nonformala ofer un set de experiene sociale necesare, utile pentru fiecare copil, tanar sau adult, complementarizand celelalte forme de educaie prin: valorificarea timpului liber al elevilor, din punct de vedere educaional; oportuniti pentru valorificarea experienelor de viata ale elevilor, prin cadrul mai flexibil si mai deschis si prin diversificarea mediilor de invatare cotidiene; participare voluntara, individuala sau colectiva; modaliti flexibile de a rspunde intereselor elevilor - gama larga de activiti pe care le propune si posibilitatea fiecrui elev de a decide la ce activiti sa participe; dezvoltarea competentelor pentru viata si pregtirea tinerilor pentru a deveni ceteni activi; pe langa informaiile si competentele specifice anumitor domenii de activitate in care se incadreaza proiectele sau activitile nonformale, elevii isi dezvolta si capaciti organizatorice, capaciti de autogospodarire, de management al timpului, de gndire critica, de adoptare a unor decizii sau rezolvare de probleme; un cadru de exersare si de cultivare a diferitelor inclinatii, aptitudini si capaciti, de manifestare a talentelor in arta, cultura, muzica, sport, pictura, IT etc.Rolul cadrului didactic n formarea elevilor. Formele de perfecionare permanent acadrelor didactice. Un rol important in formarea in acest sens al elevilor, ii ocupa cadruldidactic. Este factorul determinant in formarea profesionala a elevilor, conductorul activitiididactice ce se desfoar in vederea realizrii obiectivelor instructiv - educative.Informaiile ce urmeaz a fi transmise elevilor, capata valene educative numai in urma preluriisi prelucrrii acestora de cadrul didactic. Acesta are datoria de a ridica standardul valorilorculturale si morale ale elevilor, si implicit a societii.Dasclul nu este numai o sursa de informaie, ci este cel care stabilete o relaie umana cu clasa de elevi.Cultura profesionala, capacitatea de a se raporta continuu la elevi, umanismul, obiectivitatea, dreptatea, principialitatea, curajul, corectitudinea, contiina responsabilitii - acestea sunt cteva din calitile morale pe care un dascl trebuie sa le aib pentru a putea stabili o relaie socioafectiva cu elevii. Pe baza acestei relaii apar si se dezvolta la viitorii dascli, acele sentimente superioare care au valoare in societate si care pun bazele eticii profesionale. Sentimentele dirijeaz in mare msura conduita, fiind principalul factor motivational. Ele organizeaz impulsurile, dorinele, influeneaz mereu atitudinile si interesele noastre, in funcie de situaie.folosite in scopul formarii omului ca personalitate, capabil sa se integreze activ in dinamismulvieii sociale.Educaia este, deci, un proces complex, de socializare si individualizare a fiinei umane indrumul sau spre umanitate (I. G. Stanciu).Influente educative, exercitate asupra unei persoane, sunt de tip formal, non formal si informai,din care rezulta cele trei dimensiuni ale educaiei (Thomas J., La Belle).Sistemele educaionale cunoscute pana in prezent s-au bazat pe monopolul instituional al scolii.Un astfel de model a putut funciona optim atta vreme cat alternativele educaionale din afarascolii erau puin dezvoltate si nu puteau deveni concurente. Deceniile din urma insa au pus inevidenta o dezvoltare a noi medii educaionale in afara scolii, capabile sa devin o alternativa(fie complementara, fie concurentiala) pentru educaia formala de tip colar.Extensia educaiei non formale si informale a evideniat si anumite carene ale educaiei colare,conducnd la anumite contestri si critici (uneori foarte vehemente, ca in teoria "descolarizariisocietii"). S-a conturat, din ce in ce mai mult, ideea ca scoal trebuie considerata in ansamblulmodalitilor sociale de educaie, care constituie sistemul social de educaie. Multe din noilemodaliti de educaie satisfac nevoia de educaie permanenta a individului.

BIBLIOGRAFIE 1. Comnescu, I., (1996), Autoeducaia azi i mine, Imprimeria de Vest, Oradea. 2. Dave, R. H., (1991), Fundamentele educaiei permanente, E.D.P., Bucureti. 3. Ionescu, M., (1998), Educaia i dinamica ei, Editura Tribuna nvmntului, Bucureti. 4. Lengrand, P., (1973), Introducere n educaia permanent, E.D.P., Bucureti.