UNDE PLASEAZĂ CRIZA FINANCIARĂ GLOBALĂ ROMÂNIA

ÎN ECONOMIA UE?

Declanşarea crizei financiare globale la sfârşitul anului 2008 a găsit ţara noastră nepregătită, astfel încât România a intrat într-o puternică criză economică internă marcată de reducerea severă a activităţii economice în toate sectoarele şi de înrăutăţirea rapidă a tuturor parametrilor economici. În aceste circumstanțe, se naște întrebarea crucială:

Ce trebuie să facă România pentru a-și asigura, în primul rând, acoperirea cererii interne prin oferta unor produse realizate local, care să valorifice resursele naturale regenerabile și neregenerabile (in primul rând cele agricole si cele energetice)?

Un posibil răspuns la această întrebare îl reprezintă adoptarea de către țara noastră a unei politici economice consistente, coerente, și eficiente pentru traversarea cât mai ușoară și rapidă a acestei perioade de criză, ce ar trebui focalizata în esență pe următoarele elemente:

reducerea progresivă, cu pana la 50%, a dezvoltării economice pe baza valorificării resurselor natural neregenerabile;

reducerea consumurilor energetice, la nivelul mediu al UE, și susținerea programelor de investiții private sau public/private în proiecte care să asigure în mod constant compensarea reducerii cantităților realizate din producția interna de gaze și petrol;

organizarea producției agricole pe baze industriale; valorificarea prin prelucrare avansată a resurselor vegetale si animale;

realizarea unui sistem complex de fluidizare a pieţelor monetare şi valutare în momente de turbulenţe;

stimularea procesului investiţional care vizează modernizarea, retehnologizarea sau realizarea de noi capacităţi de producţie în România;

informatizarea agresiva a societății românești, inclusiv a zonelor rurale; proces susținut de pregătirea populației, îndeosebi a celei adulte, pentru utilizarea sistemelor informatice si de comunicații in viața cotidiană;

stimularea activităţilor de cercetare-dezvoltare şi inovare, difuzare şi transfer tehnologic, creşterea interesului agenţilor economici pentru aplicarea rezultatelor acestor activităţi în producţie.

Figura 1. Ritmul de creștere a PIB real: decalaje între România și nivelul mediul al UE, 2001-2009* (%)

*pentru anii 2008 și 2009 – estimări și previziuni Sursa: IEM, 2007, pe baza datelor Eurostat; Comisia europeană Direcția Generală pentru Afaceri Economice și Financiare, Prognoza de toamnă 2009, European Economy 10/2009.

Figura 2. PIB/locuitor – decalaje între România și nivelul mediu

din UE, 2001-2008

Sursa: IEM, 2007 pe baza datelor statistice furnizate de Eurostat; Comisia europeană Direcția Generală pentru Afaceri Economice și Financiare, Prognoza de toamnă 2008, European Economy 6/2008

Figura 3. Productivitatea muncii pe angajat: decalaje între România și UE, 2001-2008

Sursa: IEM, 2007 pe baza datelor statistice furnizate de Eurostat; Comisia europeană Direcția Generală pentru Afaceri Economice și Financiare, Prognoza de toamnă 2008, European Economy 6/2008

Figura 4. Rata inflației - decalaje între România și media UE,

2001-2009* (%)

*pentru anii 2008 și 2009 – estimări și previziuni Sursa: IEM, 2007 pe baza datelor statistice furnizate de Eurostat; Comisia europeană Direcția Generală

pentru Afaceri Economice și Financiare, Prognoza de toamnă 2009, European Economy 10/2009.

În actualul context al efectelor crizei economice internaționale ţara noastră, înscrisă pe traiectoria integrării în UEM trebuie să reducă şi apoi să elimine marile decalaje sub aspect economic, faţă de ţările dezvoltate din Zona Euro. În acest scop, apreciem că devine imperios necesar pentru România să fie depistate, analizate şi cuantificate noi posibilităţi în vederea reluării creşterii economice pe termen lung. În opinia mea, asemenea posibilităţi ar putea fi conturate în câteva direcţii principale:

valorificarea adecvată a tuturor resurselor economice disponibile atât prin stoparea risipei sub toate formele, cât şi prin creşterea gradului lor de utilizare. Perseverând în această direcţie, s-ar putea modifica favorabil tipul de creştere economică realizat la noi, prin sporirea aportului factorilor intensivi;

continuarea restructurării economiei naţionale în profil de ramură şi în profil teritorial, în concordanţă cu criteriile eficienţei economice, sociale şi ecologice, prin valorificarea crescândă a realizărilor ştiinţifico-tehnice actuale;

ameliorarea situaţiei ţării noastre în cadrul relaţiilor economice internaţionale, prin dezvoltarea unor relaţii reciproc avantajoase cu ţările capitaliste dezvoltate şi recuperarea unor poziţii în relaţiile cu ţările foste socialiste şi ţările în curs de dezvoltare, astfel încât soldul relaţiilor economice externe să contribuie la creşterea PIB;

eficientizarea întreprinderilor publice cu pierderi, dar care desfăşoară o activitate utilă, prin elaborarea şi înfăptuirea unor programe axate pe creşterea productivităţii, reducerea costurilor şi îmbunătăţirea calităţii cu implicarea celor mai buni specialişti în activitatea managerială;

subordonarea politicilor monetar-valutare, de preţuri, fiscală, vamală, în domeniul veniturilor, faţă de creşterea anuală a PIB-ului, astfel încât România să tindă spre un echilibru macroeconomic dinamic.

Aşadar, subliniem că dezvoltarea economică durabilă susţinută trebuie să devină obiectivul fundamental ce se impune realizat cu perseverenţă pe o perspectivă îndelungată. Considerăm că numai acţionând în aceasta direcţie, România are şansa realizării obiectivului integrării în zona euro, ajungând astfel la un nivel economic apropiat de cel al statelor dezvoltate din UE.